Sunteți pe pagina 1din 258

Note de curs An II Facultatea de ECONOMIE Conf.univ.dr. Dragos HURU

Informatiile din acest material au fost utilizate ca suport pentru sustinerea cursului, si trebuie sa constitue o baza informativa pentru inceperea studiului si orientarea invatarii din sursele bibliografice indicate.

Informatiile cuprinse aici trebuie sa fie aprofundate prin studiul bibliografiei si a notitelor de la curs!

Doar astfel o sa reusiti sa detineti, cantitativ si calitativ, cunostintele necesare in viziunea sustinerii examenului de Microeconomie de la Facultatea de ECONOMIE.

Bibliografie:

Robert S. Pindyck, Daniel L. Rubinfeld Microeconomics, Sixt edition, Pearson pretice Hall

2005 Monica Dudian-coord, Dragoş Huru, Mihaela Dobre şa., Economie , Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2005;

Samuelson, Paul A. ; Nordhaus, William D. Economics, McGraw-Hill 1995

Gregory Mankiew Taylor, Mark P. Economics, Thomson, 2006

***, Economie, Editura Economica, Bucureşti, 2005;

• Microeconomia intermediară: privire de ansamblu. Cum construim un model? Optimizare şi echilibru.

• Alegerea consumatorului. Alegerea optimă a consumatorului: soluţia tip „colţşi soluţia de interior. Cererea consumatorului. Benficiu total şi beneficiu marginal. Bunurile complementare şi bunurile substituibile. Bunurile normale şi bunurile Giffen. Funcţia inversă a cererii. Interpretarea şi comportamentul ratei marginale de substituţie. Preferinţele revelate. Axiomele asupra preferinţelor revelate. Funcţii de utilitate. Estimarea funcţiei de utilitate. Preferinţe Cobb- Douglas, concave, qvasi-lineare şi omotetice. Utilitatea marginală şi rata marginală de substituţie. Axiome şi preferinţe. Surplusul consumatorului, interpretarea, dinamică ştiguri şi pierderi de surplus.

• Ecuaţia lui Slutsky. Efectul de substituţie şi efectul de venit. Identitatea Slutsky. Efectul Hicks. Curba cererii compensate. Cerere brută şi cerere netă. Ecuaţia Slutsky revizuită. Alicaţii ale ecuaţiei lui Slutsky. Surplusul consumatorului. Variaţie compensatorie şi variaţie echivalentă.

• Alegerile intertemporale. Constrângerea bugetară: abordare dinamică. Preferinţa pentru consum. Ecuaţia lui Slutsky şi alegerile intertemporale. Variabile stoc şi variabile flux în economie.Valoarea prezentă şi exemple de utilizare ale acesteia. Valoare viitoare. Anuităţi.Piaţa activelor financiare. Arbitrajul valorii prezente.

• Incertitudinea. Loteria. Funcţia de utilitate şi probabilităţile. Utilitatea aşteptată. Riscul în economie. Forme şi grade ale riscului.Măsurarea riscului. Atitudini la risc. Comportamente în faţa riscului, speculator versus investitor. Diversificarea riscului. Indicii aversiunii la risc. Risc şi randament. Echilibru pieţei pentru activele purtătoare de risc. Decizii intertemporale. Decizia de investire. Determinarea ratei dobânzii ca preţ al factorului de producţie capital.

• Constrângerile tehnologice. Funcţia de producţie. Influenţe tehnologice, rate marginale de substituţie tehnică.Elasticitatea substituirii. Randamentele de scară. Relevanţa substitirii factorilor. Schimbările tehnologice şi echilibrul producătorului. Productivitatea ca fenomen multifactorial.

• Profitul. Curba cererii şi curba inversă a cererii de factori de producţie. Profitul şi randamentele de scară. Profitabilitatea revelată. Frontierele firmei.

• Costurile de producţie. Minimizarea costurilor. Minimizarea costurilor revelată. Randamentele de scară şi funcţia costului. Minimizarea costurilor şi modificări ale costurilor dictate de modificarea preţului factorilor.

• Concurenţa perfectă. Oferta firmei pe termen scurt şi pe termen lung. Profitul şi surlusul producătorului pe termen scurt. Oferta ramurii pe termen scurt şi pe termen lung. Echilibrul pieţei. Surplusul producătrului pe termen lung. Renta economică.

• Monopolul. Comportamentul monopolului. Preţuri discriminatorii. Discriminarea intertemporală. Strategii de monopol Vânzarea la pachet. Tariful din două părţi. Poziţia promovării pentru situaţiile de monopol. Preţurile de transfer în cazul în care nu există piaţă externă. Preţurile de transfer în cazul unei pieţe externe competitive sau noncompetitive.

• Oligopolul. Comportamentul strategic. Funcţii de reacţie. Modelul Cournot. Avantajul primei decizii- modelul Stackelberg. Competiţia prin preţuri în cazul produselor omogene- modelul Bertrand. Competiţia prin preţuri în cazul produselor diferenţiate. Dominaţia prin preţ şi dominaţia prin cantitate. Cooperarea în oligopol. Strategiile de pedepsire a trişorilor. Strategii de intimidare la intrarea pe piaţă. Concurenţa monopolistică. Diferenţierea spaţială.

• Echilibrul general şi eficienţa economică. Schimbul. Alocările eficiente în sensul lui Pareto. Echilibrul Walrasian Echilibru

i eficienţă Teoremele economiei

Economia este o stiinta

A fi economist inseamna a lucra cu prezumtii

Gindirea economica se bazeaza pe modele

Diferente in judecatile stiintifice

Diferente in judecatile de valoare

Perceptie/Realitate

Microeconomie/Macroeconomie

Pozitiv/Normativ

Resurse si raritate

Cost minim necesar, masurarea corecta a costului

Egoism/Umanism

Mina invizibila/Autocratie statala

Eficienta

Echilibru

Piata, un mecanism bun de organizare a resurselor

Testarea modelelor economice

Piata competitiva/Piata noncompetitiva

Real/Nominal

Oamenii rationali gindesc “la margini”-marginal

Oamenii au inclinatii spre comert

Indivizii raspund la stimulente

Nivelul de trai depinde de abilitatea de a crea bunuri economice si servicii

Pindyck Robert S., Rubinfeld Daniel L. Microeconomics Sixt Edition Pearson 2005, pp.4-18

Mankiw N. Gregory” Principles of Economics”, Dryden Press 1998-pp.3-34

Nicholson Walter “Intermediate Microeconomics” Ninth EditionThomson Learning 2004 pp.4-14

Nevoi/Resurse

În fiecare zi suntem obligaţi să luăm decizii

Într-un univers continuu spaţiu-timp acţiunea umană nu se poate realize concomitent decât pe o singură linie de acţiune, în consecinţă, orice entitate vie dintr-un astfel de spaţiu este obligată să aleagă !

Alegerea se poate realiza mecanic-instinctual sau raţional, în urma unor procese de relaţionare cognitivă, process intellectual considerat, mai mult sau mai puţin orgolios, specific rasei umanoide.

Baza, fundamental alegerii îl reprezită RARITATEA; concept complex ce nu trebuie înţeles simplist doar ca “insuficienţă” sau “indisponibilitate” absolută. Raritatea se defineşte în funcţie de termenii amintiţi, însă în funcţie de două variabile, condiţiile de disponibilitate în spaţiu şi timp !

În consecinţă oamenii sunt obligaţi să optimizeze permanent !

ECONOMIŞTII- sunt categoria socio/profesională, tiparul itelectual, care se ocupă cu « arta » optimizării !!! (acum se poate observa motivaţia cursurilor introductive).

Obligaţia eficienţei conduce la discuţii referitoare la etică din partea tuturor celor care nu înţeleg pe deplin economia.

Ce înseamnă termenul de « eficienţă » ?

Am putea defini eficienţa ca o relaţie obiectivă, cauzală şi funcţională între efectele economico- sociale utile şi efortul de resurse materiale sau ca “atributul oricărei activităţi umane de a produce efectul economic dorit

Orice decizie umană se bazează pe un raţionament ce opune eforturile cu efectele, rezidând eficienţa acţiunii ce devine sensul oportunităţilor prezente si viitoare.

Eficienţa este singura posibilitate ce asigură succesul, fără luarea ei în calcul orice proces, entitate, fenomen este sortit eşecului, dispariţiei treptate dar sigure.

Cel ce se apropie cel mai mult de conţinutul de azi al conceptului este J.M. Keynes, punând eficienţa într-o identitate de termeni ce îi defineşte cuprinderea:

Productivitate - Randament - Eficienţă - Utilitate Marginală.

Aceşti factori nu sunt priviţi doar sub aspectul lor prezent, ci şi viitor, ca evoluţie, punându-se vorbi pentru prima dată despre oportunitatea activităţii economice. În momentul actual, eficienţa economică este exprimată prin corelaţia dintre eforturi şi efecte.

Calculul economic reflectă corelaţiile posibile între eforturi şi efecte. Aplicat principiul raţionalităţii, impune ori maximizarea efectelor la un minim constant al eforturilor, ori minimizarea eforturilor la un nivel constant al efectelor. Acest lucru înseamnă, de fapt, alegerea variantei de producţie care să fie eficientă tehnologic, dar care să asigure şi eficienţa economică.

Condiţia ca activitatea economică să aibă valori optime, este ca diferenţa dintre eforturi şi efecte să fie maximă.

Într-un sistem de coordonate, dependenţa între eforturi şi efectele economice utile se prezintă astfel:

Efecte economice utile E 2 E 1 II III IV Fig.3.5. E 0 I I
Efecte economice utile
E
2
E
1
II
III
IV
Fig.3.5.
E
0
I
I
O
I
I
0
1
2
Efort

Avem de-a face cu patru zone distincte. Zona I. 0 - I0 datorită insuficienţei resurselor avem de-a face cu ineficienţă economică. Zona II. I0 - I1 zonă în care eficienţa creşte în mod exponenţial odată cu sporirea eforturilor de la I0 la I1 şi a efectelor de la E0 la E1. Zona III. Deşi în valoare absolută înregistrăm o creştere a efectelor, eficienţa creşte din ce în ce mai lent. Intrările nu mai au aceleaşi efecte, datorită descreşterii eficienţei marginale. Zona I + zona II compun spectrul de eficienţă. Zona IV. În această zonă, proporţia dintre sporul de efecte şi sporul de eforturi, capătă valori subunitare, ceea ce face ca activitatea să devină ineficientă.

Eforturile în economie sunt definite iniţial (mai târziu pe parcursul învăţării le vom defini specific şi le vom da nume) ca resurse- acele elemente ce pot fi folosite pentru o alocare eficientă în scopul obţinerii de efecte economice dezirabile cât mai înalte. Resursele caracteristici esenţiale :

Eminamente limitate în continuu spaţiu/timp

Doar cele atrase sunt luate în calcul de activitatea economică

Depăşite în dinamică de dorinţa naturală de creştere a volumului alocării.

Perisabile, în scădere pe termen scurt şi lung- pe termen foarte îndelungat ce depăşeşte termenul de viaţă al câtorva generaţii, putem discuta, se definesc în funcţie de evoluţia ştiinţei şi culturii. Doar periclitarea lor iraţională este un fenomen îngrijorător.

Rapoartele Clubului de la Roma, Nicolae Georgescu Roegen :

În precizarea funcţiei procesului economic, economistul american de origine română pleacă de la o teză cu largă circulaţie epistemologică, pe care o valorifică în toată opera sa economică:

frontierele obiectelor concrete şi îndeosebi frontierele evenimentelor sunt dialectice. Aşa cum nu se poate spune unde se termină procesul chimic şi unde începe procesul biologic, la fel nu se poate delimita riguros omul economic de mediul natural.

Referindu-se la economia politică standard, autorul român constată că acesta se limitează la a studia “modul în care mijloacele reale sunt folosite pentru a îndeplini scopuri date (vezi: Lionel Robins). În forma ei abstractă,alocarea unor mijloace date pentru îndeplinirea optimă a unor scopuri date nu poate fi tratată ca o presupunere permanentă a fiecărui individ. Este un mod static-abstract de abordare a problemelor economiei. În acest context, individul poate urmări acest scop prin două metode: îmbunătăţirea calitativă a mijloacelor pe care le posedă; sporirea părţii lui din stocul de mijloace sociale, adică schimbarea relaţiilor de producţie existente.

Dar în realitate, în toate sistemele economice, se inventează mereu noi mijloace, se crează noi nevoi economice, se introduc noi reguli de repartiţie. Ca urmare, întrebarea care se pune este următoarea:”de ce o ştiinţă interesată de mijloacele, scopurile, şi repartiţia economică poate să reflecteze în mod dogmatic, să studieze şi progresul prin care se crează noi mijloace economice, noi scopuri economice, şi noi relaţii economice.”

Modelele analitice folosite curent în economia politică pentru a reprezenta un proces dinamic de producţie sunt împărţide de către Roegen în două mari categorii. Prin analiza critică a ambelor modele, economistul român îşi fundamentează concepţia despre dezvoltare. Prima parte, primul model, în mare vogă după apariţia modelului imput-output, postulează că un proces economic este descris în întregime de componentele fluxurilor. A doua opinie, diametral opusă primei, consideră că reprezentarea completă a unui proces economic constă din două instantanee, cele care se referă la inventarierea de la începutul intervalului de observaţie şi de inventarierea de la sfârşitul intervalului. “Opoziţia dintre cele două tipuri de modele – conchide autorul legii entropiei şi proceselor economice – ne aminteşte celebra antinomie dintre flux şi stoc” În fond, se continuă argumentaţia autorului român, esenţa problemei în discuţie este că un flux nu reprezintă neapărat o creştere sau o descreştere a stocului pe acelaşi material. Aşa cum se arăta, în concepţia lui N.G. Roegen, creşterea economică se materializează într-o acumulare sub formă de fonduri, nu în una de fluxuri.

Coroborând aceste idei cu legea entropiei şi aplicându-le la desfăşurarea procesului investiţional,N.G. Roegen a ajuns la concluzia că procesul economic este reprezentată de acel ansamblu de resurse cu entropie joasă, pe care un "planificator primar" începe să le administreze, crescâdu-le entropia şi aducându-le în forma finală, în care pot fi exploatate sub forma unui fond.

Conform legii entropiei, aceasta (entropia) nu se creează şi nici nu se pierde, ci se transformă din energie joasă în energie înaltă (sau invers).

După N.G. Roegen, modelele clasice ale creşterii economice ocolesc esenţa fenomenului, având o viziune eminamente cantitativă. În consecinţă, limitarea resurselor este o chestiune în care se poate polemiza.

Nu putem nega caracteristica de limitare, suma matematică a acestora e finită, însă formalizarea matematică reprezentând doar exprimare nu şi înţeles- putem redefinii conceptual şi valorizator această limită.

Indiferent de modul în care sunt privite (se va detalia la seminar) resursele sut alocate pentru a obţine bunuri economice, bunurile vor fi folosite pentru a provoca efectele dezirabile (şi ele vor căpăta identitate pe parcursul învăţării).

Resurse: de Munca; de Capital; oferite de catre mediul natural; si mai nou Initiativa-creativitatea- ideile

Finalitatea alocării resurselor este reprezentată de către obţinerea de bunuri :

BUNURI LIBERE :

Acele bunuri al căror consum nu presupune suportarea unor costuri explicit exprimate

Accesul la acestea reprezintă un drept natural al omului- J.J. Rousseau ; -este reglat de legile moralei

Condiţionate în consum de nealterare-consum repetitiv

Consumarea presupune condiţie de loc şi de timp

BUNURI ECONOMICE:

Acele bunuri la care accesul este reglat prin piaţă

Consumul presupune suportarea unor costuri explicit exprimate

Nevoile :

Acele obiective ce motivează alocarea resurselor definite în cazul fiecărui individ, definite în funcţie de condiţiile specifice de formare fiziologică, culturală şi intelectuală.

Nelimitate prin definiţie deoarece nu se sting automat prin consum, regenerabile, şi depind de imaginaţia fiecăruia- creativitatea intelectuală nu are limite, (principala limită a matematicii în economie ; de aceea trebuie să studiem economia, altfel am putea transforma procesul decizional într-o optimizare de tip matematic ; Matematica în economie este o formă extrem de convenabilă şi de eficientă în exprimare, înţelegere, decizie dar nu este suficientă). Exemple !!!

Nu luăm în calcul decât acele nevoi ce pot fi satisfăcute prin schimb, economia nu este o « ştiinţă onirică » Exemple !!!

Economic şi matematic concilierea între funcţia resurselor (ce tinde la o limită finită) şi funcţia asociabilă sistemului de nevoi ( cu limită într-o vecinătate a infinitului) se realizează prin optimizare, prin eficientizare. Optimul reprezintă o categorie normativă ce ne permite ordonarea acţiunilor- lumea formelor a lui Platon ; pozitiv ne propunem creşterea eficienţei- creşterea raţionalităţii utilizării resurselor- apropierea ideilor de formă !

Judecăţi de valoare permanente :

• Ce să se producă ?

• Cum să se producă ?

• Cât să se producă ?

• Pentru cine să se producă ?

Formularea răspunsului la primele două întrebări presupune identificarea unui mod specific de alocare a resurselor. Trebuie aflat şi determinat disponibilul de resurse (face obiectul nu numai ştiinţelor economice ci şi al altor « arte neliberale » ingineria, geografia etc…) şi modul în care ele vor fi alocate (trebuie stabilite destinaţiile cu gradul de eficienţă expectat şi aşteptat cel mai ridicat- principiul « vaselor comunicante » ; materia nu se crează şi nu se distruge, doar se transformă- principiului lui Lavoisier)

Consecinţa acestei realităţi este apariţia unui mod esenţial de a gândii în economie şi anume gândirea în termenii COSTULUI DE OPORTUNITATE :

Cea mai bună alternativă sacrificată în favoarea alternativei alese.

Este un cost economic sau complet : ia în calcul atât costurile explicite sau contabile cât şi costurile de natură implicită generate de către renunţare ce nu pot fi calculate ci doar realizate şi dimensionate intelectual.

STUDENT

STUDENT “Meserii de viitor” 1000 Ron* 5ani= 5000 ron. 900 ron. *12 luni* 5 anui=54000ron Un

“Meserii

de viitor”

1000

Ron* 5ani=

5000 ron.

900 ron. *12 luni* 5

anui=54000ron

Un plus lunar de 1000 RON * 12 luni * 40 ani = 48 mil

5000- costuri explicite

54000- costuri implicite

Valoare effort=59000ron

Pierd

Pierd Câ ş tig Alternativa eficient ă se define ş te în func ţ ie de

ştig

Alternativa eficientă se defineşte în funcţie de dotările iniţiale, de gradul de acumulare- principiu de bază al studiilor privind dezvoltarea economică, o să îl discutaţi pe semestrul II

Răspunsul la întrebarea 3- o să îl formulăm mai târziu în acest curs, atunci cănd o să discutăm despre producător

Răspunsul la întrebarea 4- presupune un răspuns cu un grad de încărcare ştiinţific şi ideologic deoarece implică ideea distribuţiei valorii, averii în societate.

Conceptele de raritate şi cost de oportunitate sunt sintetizate şi sunt excellent exprimate în modelul Frontierei Posibilităţilor de Producţie- FPP

Evidenţiază ansamblul combinaţiilor de bunuri economice ce pot fi realizate pe termen scurt în condiţiile utilizării integrale şi cu maximum de eficienţă a resurselor disponibile

termen scurt- dotările iniţiale nu se modifică- aceleaşi tehnologii, aceleaşi resurse cantitativ, structural şi calitativ- cele trei dimensiuni economice

utilizării integrale şi cu maximum de eficienţă a resurselor disponibile- alegerea unei combinaţii eficiente de bunuri pentru a fi produse

Variante

A

B

C

D

E

Km autostradă

0

100

1000

10

300

Spectacole gratuite anual

15

10

20

3

0

B C E
B
C
E

A

B C E A A;B;E- pachete eficiente C- pachet imposibil E pachet ineficient E

A;B;E- pachete eficiente C- pachet imposibil E pachet ineficient

E

CEREREA

Cererea individuală exprimă relaţia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator doreşte şi poate să o achiziţioneze într-o perioadă determinată de timp şi preţul acelui bun.

nu este sinonimă cu cantitatea cerută evidenţiază cantitatea dintr-un bun pe care consumatorul doreşte şi are capacitatea financiară să o cumpere

este o variabilă de flux

Venitul şi efectul de substituţie

Funcţia cererii

Optimul unor coşuri x1,x2,…,xn de consum poate fi exprimat ca un rezultat al unei funcţii cu două variabile-Venitul şi Preţul

Expresia matematică a funcţiei cererii pentru fiecare optim este :

x1* = d1(p1,p2,…,pn,V)

x2* = d2(p1,p2,…,pn,V)

xn* = dn(p1,p2,…,pn,V)

Pentru modelul (folosit şi până acum, considerat “ortodox” în ştiinţa economică) simplificat în care consumatorul optează între consumul a duă bunuri x şi y, putem scrie:

x* = x(px,py,V) y* = y(px,py,V)

Preţul şi venitul sunt variabile independente, exogene, individul nu are capacitate de influenţă şi control asupra lor.

Omogenitate

Cererea este o funcţie omogenă în raport de preţ şi venit. Optimul consumatorului nu se modifică în raport de preţ şi venit, în funcţie de acestea se stabileşte cantitatea cerută.

Constrângerea bugetară nu se modifică!!

xi* = di(p1,p2,…,pn,V) = di(tp1,tp2,…,tpn,tV)

De aceea nu confundăm cererea cu cantitatea cerută !

Pentru o funcţie de utilitate Cobb-Douglas U(x,y) = x0.3y0.7

Funcţia cererii pentru fiecare dintre cele două bunuri x şi y este :

x * =

0.3V

p

x

y * =

0.7V

p

y

Pentru o funcţie de utilitate CES U(x,y) = x0.5 + y0.5 Funcţia cererii pentru fiecare dintre cele două bunuri x şi y este :

x *

1 V

= 1

+ p

x

/

p

y

p

x

y *

1 V

= 1

+ p

y

/

p

x

p

y

Modificarea venitului

Va deplasa linia bugetului ca un set de linii paralele lasând neschimbat raportul preţurilor şi RMS

Creşterea venitului

Dacă va creşte consumul din ambele bunuri atunci x şi y sunt bunuri normale

Qy

C B A U 2 U 1
C
B
A
U 2
U 1

U 3

Qx

Creşterea venitului

Dacă la creşterea venitului consumul din x scade atunci x este un bun inferior. Pentru y, bun normal, consumatorul va alege să consume mai mult.

Qy

normal, consumatorul va alege s ă consume mai mult. Q y C B A U 3

C

B

A

U 3

U

2

U 1

Qx

Isocuanta nu are permanent aceeaşi pantă, se observă astfel tendinţa diminuării RMS

Relaţia inversă dintre preţ şi cantitatea cerută poartă numele de legea cererii.

P

P1

P2

Q1 Q Q2
Q1
Q
Q2

Explicaţii:

este logic să presupunem că oamenii vor dori să cumpere mai mult dintr-un bun care se ieftineşte acţiunea legii utilităţii marginale descrescătoare

Condiţiile cererii

Veniturile consumatorilor.

Preferinţele consumatorilor.

Numărul consumatorilor

Preţul altor bunuri.

-

-

substituibile,

complementare,

Previziunile consumatorilor.

Creşterea şi reducerea cererii

Creşterea cererii Reducerea cererii
Creşterea cererii
Reducerea cererii

Ecp

Ecp =− =−

Ecp =−

Δ Q

Q

Q

Δ

Δ

Δ P

Δ P

Δ P

:

: :

Q

Q

Q

0

0

0

P

P

P

0

0

0

Elasticitatea cererii

Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor ce o influenţează poartă numele de elasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ, forma cea mai simpla- derivata functiei cererii:

Ecp= ∞ Ecp =− Ecp>1 Ecp<1 Ecp= 1 Ecp= 0
Ecp= ∞
Ecp =−
Ecp>1
Ecp<1
Ecp= 1
Ecp= 0

Δ Δ P

Q

Q

0

: P

0

Ecp =−

Δ % Q

Δ % P

Modificarea cheltuielilor când se modifică preţurile

Cheltuielile totale sunt egale cu Qx*Px

Utilizând elasticitatea putem determina cum se modifică cheltuielile când se modifică preţurile :

(

p x

x

)

x

p

x

p

x

= p

x

x

+ =

x Ch

[

x

,

p

x

+

1]

-

-

-

-

-

cererea este elastică, dacă Ec/p>1

cererea este inelastică, dacă Ec/p<1

cererea are elasticitate unitară, dacă Ec/p=1

cererea este perfect elastică, dacă Ec/p=,

cererea este perfect inelastică, dacă Ec/p=0

Cererea poate fi perfect inelastică în cazul în care este perfect omogenă cu referire la preţuri şi venituri. Teorema lui Euler ne arată că:

0 =

p

x

x

x

x

+ U

p

x

p

y

V

+ p

y

Simplificnd cu X, obtinem:

Adica orice modificare a preturilor si venitului lasa cererea neschimbata

Elasticitatea cererii la preţ şi încasările firmei

Venit

total

Ec/p>1 Ec/p=1 Ec/p<1
Ec/p>1
Ec/p=1
Ec/p<1
Elasticitatea cererii la pre ţ ş i încas ă rile firmei Venit total Ec/p>1 Ec/p=1 Ec/p<1

Q

Q

Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ

Gradul de substituire al bunurilor

Ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor consumatorilor.

Natura bunului.

Perioada de timp de la modificarea preţului.

Elasticitatea cererii în funcţie de venitul consumatorilor

Elasticitatea cererii la venit exprimă cât de sensibilă este cererea pentru un anumit bun la modificarea veniturilor consumatorilor.

Ecv =

Δ Δ V

Q

Q

0

: V

0

Ecv =

Δ

% Q

Δ % V

În funcţie de valorile acestui coeficient distingem două tipuri de bunuri:

i) Bunuri normale, pentru care Ec/V > 0 şi ii) Bunuri inferioare, pentru care Ec/V < 0.

Elasticitatea încrucişată a cererii

Prin elasticitate încrucişată a cererii înţelegem modificarea cererii pentru un bun în funcţie de modificare preţului altor bunuri

Ec

x

/

p

y

=

Δ % Q

x

Δ % P

y

Bunuri:

-substituibile, dacă Ecx/py>0; - complementare, dacă Ecx/py<0.

Cererea atipică

Efectul de snobism şi ostentaţie

Efectul de venit nul

Efectul de anticipaţie

Efectul Giffen

Curba cererii compensate

Nivelul utiltăţii se modifică de-a lungul curbei cererii

Pe măsură ce preţul scade, idivizii îşi deplasează alegerea către curbe de indiferenţă cu utilitate mai înaltă. Această ipoteză se formulează in baza axiomelor :

• Venitul nominal nu se modifică chiar dacă cererea variază

• Venitul real creşte dacă preţurile scad

Curba cererii compensate

Să vedem ce se întămplă dacă venitul real (utilitatea) rămâne constantă şi să apreciem reacţiile în nivelul lui Px:

• Efectul modificării Px îl vom numi “compensate” dacă consumatorul îşi va menţine constant nivelul de utilitate

• Efectul de preţ se referă doar la efectul de substituţie

Curba Cererii compensate (Hicks-ianică) arată relaţia arată relaţia dintre preţul bunurilor şi cantitatea cumpărată dacă presupunem preţul altor bunuri şi utilitatea constante.

Funcţia cererii compensate este de forma:

x* = xc(px,py,U)

Curba cererii compensate

Nivelul UT-constant si P- scad…

Qy

p ' x panta =− p y p '' x panta =− p y p
p
'
x
panta =−
p
y
p
''
x
panta =−
p
y
p
'''
x
panta =−
p
y
U 2
x’
x’’
x’’’
Qx

p x

p x

’’

p x

’’’

p x

…cantitatea ceruta creste. x c x’ x’’ x’’’ Qx
…cantitatea ceruta
creste.
x c
x’
x’’
x’’’
Qx

Cerere compensata/necompensata

p x

’’

p x

La nivelul p x ’’, curbele se intersecteaza deoarece venitul individual este suficient doar pentru a atinge nivelul U 2

curbele se intersecteaza deoarece venitul individual este suficient doar pentru a atinge nivelul U 2 x

x ’’

Qx

Cerere compensata/necompensata

p x

p x

’’

p x

La un pret mai mare decat p`` x , compensarea venitului este pozitiva deoarece consumatorul
La un pret mai mare decat p`` x ,
compensarea venitului este pozitiva
deoarece consumatorul incearca sa
pastreze nivelul de utilitate U 2
x
x
c
x ’
x *
Qx

p x

’’

p x

’’’

p

x

Cerere compensata/necompensata

La preturi mai mici decit p`` x , venitul este compensat negativ pentru a nu
La preturi mai mici decit p`` x , venitul
este compensat negativ pentru a nu
creste nivelul de utiliate- consumul
x
x c
x ***
x ’’’
Qx

Pentru un bun normal Cerea compensata este mai putin elastica la preţ decât Cererea

necompensată deoarece aceatsa reflectă atât efectele de substituţie (precum şi cererea compensată) precum şi efectul de venit.

Pentru funcţia compensată a cererii….

xc = xc(px,py,U) ….putem calcula elasticitatea la preţ (E x c ,px ) şi elasticitatea încrucişată a cererii (E x c ,py )

E

c

x

,

p

c

E

x

, p

y

x

=

Δ x

c

/

x

c

Δ p

x

/

p

x

=

Δ x

c

/

c

x

Δ p

y

/

p

y

=

x

c

=

p

c

y

x

x

p

p

x

p

x

y

c

x

c

Relaţia între elasticitatea cererii normale şi elasticitatea cererii compensate poate fi arătată utilizând ecuaţia lui Slutsky

p

x

x

= E =

p

x

x

c

p

x

x

x

p

x

,

x p

x

x

c

c

p

x

x

x

V

 

=

E

x

,

p

x

E

x

,

p

x

Daca sx = pxx/V, atunci

s EV

x

Bunastarea Consumatorului

Consumatorul isi maximizeaza utilitatea in punctul A.

Qy

A B U 2
A
B
U 2

U 1

Daca pretul creste atunci optimul se deplaseaza in B.

Utilitatea scade de la U 1 la U 2

Qx

Bunastarea Consumatorului

Qy

Consumatorul incearca sa compenseze si sa ramana la U 1

C A B U 2
C
A
B
U 2

U 1

ΔCh eprezinta sporul monetar necesar compensarii

Qx

p x

1

p x

0

p x

Cind preturile cresc de la p x 0 la p x 1 , consumatorul sufera
Cind preturile cresc de la p x 0 la p x 1 ,
consumatorul sufera o pierdere de bunastare
pierdere de bunastare
x c (p x …U 0 )
x 1
x 0
Qx

Deoarece în realitate se manifestă simultan efectele de venit şi substituţie nu se poate preciza cu exactitate cum va fi cererea într-o situaţie sau alta. Utilitatea va fi U0 sauU1?

O altă cale de studio a modificării bunăstării este de a lua ca ipoteză că un consumator va încerca să consume la fel de mult ca la preţul P0 indiferent de modificarea preţurilor.

Surplusul consumatorului- Aria de deasupra cererii compensate sub nivelul preţului de pe piaţă.

Teoria PREFERINŢELOR RELEVANTE şi efectul de substituţie

Teoria preferinţelor relevante aparţine lui Paul Samuelson

Teoria defineşte un principiu raţional bazat pe observarea comportamentului şi aproximează o funcţie de utilitate.

Considerăm două coşuri de bunuri A şi B

Dacă consumatorul alege să cheltuie astfel încât să achiziţioneze coşul A vom spune ca A este relevant preferat lui B

In nici o altă situaţie de preţuri şi venituri B nu îi va fi preferat lui A

Qy

Daca constringerea bugetara este V 1 , atunci A este ales

A B V 2 V 1 V 3
A
B
V 2
V 1
V 3

A este neaparat preferat lui B cind venitul

Este V 3 (deoarece atit A cit si B sunt disponibile)

Daca B este ales, constringerea bugetara este asemenea lui V 2 unde A nu este disponibil

Qx

Bunuri normale şi Bunuri inferioare

Un bun pentru care ΔQ/ΔV0 este un bun normal Un bun pentru care ΔQ/ΔV<0 este un bun inferior

Bunurile care se comporta « normal » la modificarea pretului si venitului sunt bunuri normale

Bunurile care se comporta atipic le vom definii bunuri inferioare, ele pot fi bunuri Giffen (de lux) si bunuri inferioare proriuzise (in general in aceasta categorie intra bunurile ce pot fi considerate normale in consum)

Schimbarea preţului bunurilor

Implică modificarea :

pantei liniei bugetului

RMS

Efecte de venit

Efecte de substituţie

Efecte de venit

modificarea consumului ca efect strict al modificării venitului Echilibrul consumatorului se modifică pe o altă curbă de indiferenţă

Efecte de substituţie

modificarea consumului ca efect strict al modificării preţului Echilibrul consumatorului se modifică pe aceeaşi curbă de indiferenţă

Presupunem ca se maximizeaza utilitatea in punctulA.

Daca pretul scade consumatorul isi va stabili echilibrul se deplaseaza in punctulB.

B A U 1
B
A
U 1
scade consumatorul isi va stabili echilibrul se deplaseaza in punctulB . B A U 1 U

U 2

Cresterea consumului de bun x

Venitul real este constant

A C
A
C
Venitul real este constant A C Efectul de Substitutie reprezinta miscarea din A in C Efect

Efectul de Substitutie reprezinta miscarea din A in C

Efect de Substitutie

Indirect Utility and the Lump Sum Principle

If the utility function is Cobb-Douglas with α = β = 0.5, we know that

x * =

I

2 p

x

y * =

I

2 p

y

So the indirect utility function is

V

(

p

x

,

p

y

,

I

)

=

(x*)

0 . 5

(y*)

0 . 5

=

I

2 p

x

0.5

0.5

y

p

Changes in Income

An increase in income will cause the budget constraint out in a parallel fashion

Since p x /p y does not change, the MRS will stay constant as the worker moves to higher levels of satisfaction

Expenditure Minimization

• Point A is the solution to the dual problem

Quantity of y

Expenditure level E 2 provides just enough to reach U 1

Expenditure level E 2 provides just enough to reach U 1 A U 1 Expenditure level

A

U 1

Expenditure level E 3 will allow the individual to reach U 1 but is not the minimal expenditure required to do so

Expenditure level E 1 is too small to achieve U 1

Quantity of x

Efectul de Venit se produce deoarece modificarea preturilor implica modificarea venitului real

B A C U 1
B
A
C
U 1

Efectul de Venit reprezinta miscarea din C in B

Daca x este un bun real atunci individulva consuma mai mult deoarece

venitul real creste

U 2

Efectul de Venit

Cresterea pretului implica accentuarea restrictiei bugetare

C A B
C
A
B

Efect de substitutie Efect de venit

Cresterea pretului implica accentuarea restrictiei bugetare C A B Efect de substitutie Efect de venit

TEORIA PRODUCĂTORULUI

Amplitudinea diversităţii bunurilor prezente în piaţă ne va face să considerăm că în activitatea de producţie se manifestă o largă eterogenitate tehnică şi tehnologică a proceselor implicite. Din punct de vedere economic fiecare firmă, indiferent că produce covrigi sau automobile sau că vorbim despre micul magazin din colţul străzii sau de un gigant al economiei mondiale, poate fi caracterizată unic determinat prin obiectivul său de obţinere a celui mai mare profit posibil şi prin manifestările variabilelor componente ale proceselor economice. Printr-o analiză în această direcţie, vom înţelege cum volumul diverselor categorii de costuri sau manifestarea eficienţei economice determină preţul pieţei, câştigul firmei, prin profit, sau al nostru prin gradul plăcerii de a trăi.

Echilibrul producătorului

Pentru a înţelege comportamentul producătorului putem pleca de la o viziune simplă asupra acestuia, în care el încearcă, prin decizii fundamentate din punct de vedere economic, să realizeze o cât mai bună alocare a resurselor. Comportamentul său este subsidiar principiului maximizării efectelor economice dezirabile în funcţie de condiţiile specifice pieţei pe care acţionează, ce pot diferii din punct de vedere geografic, cultural sau politic.

Practic agentul economic producător este acel agent economic ce nuanţează şi diriguieşte procesele reale astfel încât la final să poată fi caracterizate de către o eficienţă economică cât mai înaltă. Deciziile unui agent economic se vor referii întodeauna la volumul, structura şi calitatea resurselor de care are nevoie (materiale sau umane) şi la dimensiunea şi natura tehnologiilor pe care consideră necesare să le implice, asta pentru a determina volumul şi structura eforturilor pe care doreşte şi poate să le suporte. Vom spune în acest moment că un producător a realizat un comportament antreprenorial asupra costurilor procesului de producţie.

Din acest punct de vedere comportamentul firmei diferă foarte mult din punctul de vedere al orizontului de timp. În economie se face totdeauna distincţia între termen scurt şi termen lung. Aceste noţiuni sunt relative, nu le putem determina în mod standard, distincţia se referă la timpul necesar realizării modificărilor de natură extensivă şi structurală. Restricţii de ordin tehnic implică un anumit orizont de timp necesar realizării investiţiilor reale care să permită modificarea volumului şi a naturii producţiei.

Comportamentul firmelor depinde mult de factorul timp: pentru ca o firmă să-şi extindă capacităţile tehnice de producţie, ea trebuie să facă investiţii. De aceea, pe termen scurt producţia creşte doar pe baza creşterii consumului de muncă, iar factorul de producţie capital este fix. Pe termen lung, prin realizarea de investiţii, factorul de producţie capital devine variabil, astfel încât creşte numărul combinaţiilor de factori de producţie pe care firma le poate realiza. Termenul scurt şi perioada lungă de timp diferă mult ca mărime de la o firmă la alta şi de la o ramură economică la alta. De exemplu, pentru o firmă care activează în sfera distribuţiei o investiţie poate dura numai două luni, pe când în sectorul construcţiilor navale o investiţie se poate întinde pe o perioadă de câţiva ani. Pe termen scurt o firmă poate realiza doar substituţii între factorii de producţie, îmbunătăţirea performanţelor sale poate fi realizată doar ca urmare a artei manageriale de a cobina factorii de producţie de o anumită calitate în anumite proporţii; în schimb pe termen lung un decident poate opta şi pentru schimbarea volumului factorilor de producţie alocaţi.

În analiza pe termen scurt este raţional să credem că doar un singur factor de producţie este variabil, în orice activitate de producţie pe termen scurt doar munca poate fi considerată ca fiind factorul de producţie substituibil, această accepţiune este rezultatul unei convenţii între economişti ce se fundamentează în observarea proceselor reale.

Producţia obţinută, pe termen scurt, ca urmare a modificării cantităţii de muncă, utilizată împreună cu o cantitate fixă de capital, se numeşte producţie, produs sau productivitate.

Producţia obţinută pe unitate de factor de producţie utilizat se numeşte productivitate medie. Ea se determină prin raportarea producţiei la cantitatea de factor de producţie consumată. Pentru cei doi factori de producţie, muncă şi capital, productivităţile medii se vor calcula astfel:

WML=Q/L şi WMK=Q/K

În toată această discuţie vom ignora faptul că o anumită cantitate de muncă