Sunteți pe pagina 1din 4

ROMANIA-DE LA STATUL TOTALITAR LA STATUL DE DREPT I : ROMANIA IN TIMPUL REGIMULUI TOTALITAR COMUNIST (1945-1989) 1.

INSTAURAREA REGIMULUI TOTALITAR COMUNIST IN ROMANIA : a)La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial(1945) , Romania era ocupata de armatele sovietice si intrata , practic , sub dominatia U.R.S.S.-ului (marele imperiu comunist de la Est) ; Astfel , intre 19451947 s-a impus , treptat , puterea comunistilor in Romania ; b)Prima etapa : 6 martie 1945-la presiunea sovieticilor , se formeaza guvernul condus de Dr. Petru Groza , in care comunistii detineau majoritatea ministerelor ; c)Guvernul-Groza a insemnat preluarea , treptata , a intregii puteri in stat de catre comunisti : rand pe rand comunistii au falsificat alegerile din 1946 (castigate de fapt de catre opozitie) , au eliminat opozitia politica in 1947 (prin desfiintarea partidelor de opozitie si inchiderea multor lideri ai acestora) ; d)Pe 30 decembrie 1947 Groza si Gheorghe Gheorghiu-Dej (adevaratul lider al comunistilor) l-au silit pe regele Mihai sa abdice si sa plece din tara . Incepea lunga era a totalitarismului comunist in Romania (19481989). 2.REGIMUL STALINIST (1948-1965) : a)A fost regimul foarte dur al lui Gheorghiu-Dej , dupa modelul impus in U.R.S.S. de catre Stalin ; b)Stalinism politic : pe baza constitutiilor comuniste din 1948 si 1952 , partid unic , suprimarea totala a opozitiei , regim politienesc dur (s-au infiintat Securitatea-temuta politie politica-si Militia) ; c)Stalinism economic : colectivizarea tuturor terenurilor (agricultura de stat , bazata pe C.A.P.-uri Cooperative Agricole de Productie) ; la orase-nationalizarea mijloacelor de productie , toate intra in proprietatea statului ; economia de stat comunista se baza pe planuri cincinale nerealiste ; d)Stalinism cultural : statul si-a subordonat total invatamantul si Biserica ortodoxa , a introdus o cenzura foarte stricta a mijloacelor de informare ; e)Rezistenta antistalinista : - unele greve muncitoresti , rascoale taranesti si chiar opozitia armata a unor grupuri de partizani si haiduci care luptau in munti contra regimului comunist , toate acestea nu au putut opri insa stalinismul ; 3.REGIMUL NATIONAL-COMUNIST.NICOLAE CEAUSESCU (1965-1989) : a)In primii ani , Ceausescu a renuntat la modelul stalinist si a adoptat un

nou model de comunism , nationalist , care era mult mai bland (s-a inregistrat chiar si o oarecare crestere a nivelului de trai) , iar pe plan extern a dus o politica independenta fata de Moscova(in 1968 el a condamnat interventia trupelor sovietice in Cehoslovacia , devenind chiar simpatizat in Occident) ; b)Din pacate , dupa 1971 Ceausescu , in megalomania sa , aplica un nou model bazat pe cultul personalitatii conducatorului iubit , un regim tot mai dur , dezvoltarea unei industrii-mamut neproductive si acumularea unor mari datorii externe , mutarea populatiei de la sate la orase si de la case la blocuri ; In anii 80 Ceausescu exporta masiv alimente si produse agro-industriale , astfel incat populatia suferea din cauza crizei alimentare(celebrele cartele) , a lipsei caldurii si energiei electrice din locuinte , a lipsei drepturilor fundamentale , nivelul de trai din Romania se prabusise ; Acestea au dezvoltat , treptat , o miscare de opozitie contra dictaturii . 4.DISIDENTA (OPOZITIA FATA DE REGIMUL CEAUSIST) : a)Greva minerilor din Valea Jiului (1977) ; b)Revolta muncitorilor din Brasov (1987) ; c)Disidenta unor intelectuali (Mircea Dinescu , Ana BlandianA , Doina Cornea) ; D)Disidenta din interirul Partidului Comunist (Scrisoarea celor 6 publicata la BBC) . 5.CADEREA REGIMULUI TOTALITAR COMUNIST IN ROMANIA : a)Regimul communist a fost maturat de la puterea in urma evenimentelor din decembrie 1989 (16-17 decembrie-Timisoara , 21-22 decembrie-Bucuresti) , sotii Ceausescu fiind judecati sumar , condamnati la moarte si executati pe 25 decembrie 1989 ; b)In locul lui Ceausescu puterea a fost preluata de un organism nou format (F.S.N.-Frontul Salvarii Nationale) care a adoptat , treptat , masuri de revenire a tarii la democratie . TEMA ALCATUITI UN SCURT ESEU CU TITLUL VIATA DE ZI CU ZI IN ROMANIA IN ULTIMII ANI AI REGIMULUI CEAUSESCU !

Venirea noului lider la conducerea partidului unic a fost bine primita de societatea romaneasca: Ceasusescu era recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej si era de asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului; pe de alta parte, Ceausescu simboliza si o alta generatie ajunsa la putere (in varsta de 47, fostul general de Securitate, era cel mai tanar lider comunist). In iulie 1965, la Congresul al 9-lea al Partidul Comunist Roman (redenumit astfel, din Partidul Muncitoresc Roman), Ceausescu pune bazele propriului sau program de politic, foarte promitator in conditiile epocii: se distinge, mai ales, principiul conducerii colective, menit sa impiedice-potrivit versiunii oficiale-acumularea puterii in mainile unei singure persoane. Cel putin pe moment, acest principiu avea si acoperire practica: in acel moment, Romania avea, formal, o conducere colectiva: Nicolae Ceausecu (secretargeneral al PCR), Chivu Stoica (presedintele Consiliului de Stat) si Ion Gheorghe Maurer (prim-ministru). Totusi regimul Ceausescu nu se poate sustrage traditiei fractioniste a partidului: in aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a partidului care va reabilita simbolic victimile regimului precedent (Stefan Foris, Lucretiu Patrascanu, etc), noul lider aduce grave acuzatii atat predecesorului sau, Gheorghiu-Dej, cat si unora dintre colegii de partid, precum ministrului de Interne Alexandru Draghici, un posibil adversar politic, a carui epurare va urma imediat. Nicolae Ceausescu a atins apogeul popularitatii sale interne cat, mai ales, si externe in 1968 cand, vorbind in numele partidului si statului, dar si al natiunii romane, condamna in termeni duri interventia trupelor Tratatului de la Varsovia imptriva reformelor politice in curs din Cehoslovacia (interventie la care Romania nu participa). Aceasta opozitie (manevra abila ce-i asigura dominatia interna pentru 25 de ani), ca si alte decizii de politica externa opuse liniei comune a statelor comuniste l-au transformat pe viitorul dictator , din perspectiva tarilor occdidentale, intr-un lider regional important, o fisura in monolitul comunist est-eurpean. In urma unei vizite intrepinse in iunie 1971 in cateva tarri asiatice comuniste (in special China si Corea de Nord), Ceausescu va pune capat relativei liberalizari incepute de Gheorghiu-Dej. Asa numitele Teze din iulie 1971 lanseaza o revolutie culturala al carei bilant, in deceniul urmator, va transforma Romania intr-o exceptie nefericita chiar si-n randurile tarilor socialiste. In martie 1974, Nicolae Ceausescu devine primul presedinte din istoria republicii (iar titulatura statului se schimba din Republica Populara Romania in Republica Socialista Romania), cu un ceremonial ce aminteste mai mult de incoronarea unui rege. In paralel, o data cu anul 1977 incep si manifestarile de opozitie propriu-zisa fata de politica regimului, atat in mediile muncitoresti (august 1977-greva minerilor din Valea Jiului, 15 noiembrie 1987-manifestatia muncitorilor de la Uzinele Steagul Rosu din Brasov) cat si-n mediile intelectuale (disidenta romaneasca, colaborarea unor intelectuali de marca cu postul de radio Europa Libera, februarie 1987-miscarea de protest a studentilor din Iasi). Ca urmare a

Tezelor din iulie 1971 si a dezvoltarii in anii urmatori (Tezele din iunie 1982, Tezele din aprilie 1988), printre singurele coordonate admise ale politicii interne s-au numarat: reinstaurarea treptatata a controlului total al partidului asupra sferelor culturale (cu precadere dupa 1980, odata cu moartea scriitorului Marin Preda), politice, stiintifice; promovarea protocronismului ca orientare cultural-ideologica agreata de regim; acceptarea neoficiala a unor mecanisme de conducere si decizie personala specifice dictaturilor; promovarea politica a rudelor familiei Ceausescu (ceea ce a facut sa se vorbeasca, in anii 80, despre o eventuala dinastie comunista la Bucuresti); decaderera treptata a importantei decizionale a partidului (in ciuda cresterii numerice a membrilor sai: noiembrie 1989-3.824.000) si reducerea lui progresiva la conditia de instrument docil in mainile familiei conducatoare; promovarea unui cult al personalitatii cu precedent doar in vremea lui Stalin, etc. Regimul Ceausescu a devenit din ce in ce mai nepopular pe plan intern in anii 80, pe masura deprecierii conditiilor de trai oferite populatiei si punerii in practica a unor proiecte costisitoare, precum achitarea in termen scurt a datoriei externe a tarii (realizata, cu mari sacrificii ale populatiei, in martie 1989), sistematizarea satelor, construirea noilor centre civice ale oraselor, etc. In paralel, pe plan extern, prestigiul lui Ceasescu a intrat in declin, mai ales dupa 1985, o data cu reformele incurajate in Europa de Est de noul lider sovietic Mihail Gorbaciov. Refuzul lui de a admite reformarea politica a partidului, ca si hotararea sa de a izola din ce in ce mai mult Romania de restul lumii l-au transformat, in preajma caderii regimului sau, in ultimul lider de tip stalinist al Europei.