Sunetul trâmbiţei – Nr.

1/2008

PROFEŢII BIBLICE DESPRE VIITOR.

de Gabăr Marius

Paşii repezi cu care Comunitatea Europeană

absoarbe naţiuni fără vreo importanţă economică,
financiară, armată sau chiar strategică, ne fac să ne
întrebăm dacă nu cumva adevăratul scop al acestei
alianţe multiculturale, nu este altceva decât
reactualizarea, într-o nouă formă, a vechiului Imperiu
Roman, prin integrarea în U.E. a teritoriilor care au
aparţinut acestuia odinioară (Apoc.17:8).
Nu îţi trebuiesc multe cunoştinţe istorice să
observi că graniţele U.E. încep să se asemene tot mai
mult cu cele ale vechiului Imperiu Roman. Probabil în
momentul în care se va încheia şi aderarea ultimului
stat acceptat în Comunitatea Europeană, vom a avea o imagine fidelă a celui mai grozav imperiu din istorie –
Roma adusă la viaţă. Chiar în aceste momente preşedintele Sarkozy doreşte să adauge pe lista viitoarelor
candidate U.E. ţările mediteraneene (proiectul Barcelona): Algeria, Egipt, Israel, Iordan, Maroc, Siria , Tunisia,
Turcia şi zonele palestiniene. „ Organizare Uniunii Mediteraneene reprezintă doar un pas spre extinderea
Uniunii Europene către nordul Africii şi Orientul Apropiat. Într-un viitor mediu, Israel,Turcia şi statele Africane
cu acces la Marea Mediterană vor fi înglobate în Imperiul European (WordPress.com).” Care să fie oare
următorii paşi ai U.E.? Tratatul cu Israel sau un atac nuclear asupra Americii? „El va face un legământ trainic
cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe
aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul Hotărât
(Daniel 9:27) .”
„ Tentativele de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţie statelor naţionale
moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost condusă de Imperiul Roman.
Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi sfântul Imperiu Roman au
unit zone întinse sub o singură administraţie. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele cuceriri naziste
din anii 1940, au avut doar o existenţă tranzitorie. Dat fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei,
aceste încercări au implicat de obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate; unele încercări,
însă, au durat mii de ani şi au fost însoţite de progrese economice şi tehnologice, aşa s-a întâmplat cu Imperiul
Roman în timpul aşa-numitei Pax-Romana (ro.wikipedia.org).”

3
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

În următorii ani, Comunitatea Europeană nu numai că va avea stabilitate financiară, dar va deveni şi
cea mai mare putere economică a lumii. Moneda pe care o va impune în toate statele membre, are toate şansele
să ajungă cea mai apreciată monedă din lume. Imediat după ce va fi ajuns un Imperiu, U. E. va introduce un
sistem de monitorizare a tuturor fiinţelor umane de pe această planetă. Cu ce scop? De dragul armoniei şi
securităţii globale! Însă, în spatele acestei securităţi se va ascunde cea mai draconică lucrare care a existat
vreodată în istoria omenirii. Chiar în momentul acesta Constituţia Europeană se abate de la principiile
universale ale drepturilor omului, lăsând loc de intervenţie a autorităţilor statului pentru îngrădirea libertăţii de
exprimare (vezi anexa II-71 şi art.II-82, din Constituţia Europeană).
„Celor 400 de milioane de locuitori ai U.E. li se pregăteşte un document care oferă o libertate de
faţadă şi deschide calea unui super-stat ale căror abuzuri vor fi legitimate chiar de anexele camuflate insidios în
textului tratatului constituţional (www.ziaruldemureş.ro).”
Uniunea Europeană este deja o „entitate militară omogenă” şi dispune de următoarele instituţii cu rol
militar, poliţienesc, de informaţii şi contrainformaţii: instituţii militare (E.U. Army), marina (E.U. Marine
Corps), Forţele Aeriene (E.U. Air Force), Garda Transnaţională (E.U. TransNaţional Guard); instituţii civile
poliţieneşti: interpol (E.U. InterPolice); servicii de informaţii şi contrainformaţii: European Inteligence Agency
„Europarlamentarul britanic Daniel Hannan, a comparat modul de a acţiona al preşedintelui
Parlamentului European, germanul Hans-Gert Poettering, cu cel al naziştilor în anul 1930, informează B.B.C.
News. Asta datorită faptului că Poettering a refuzat să întârzie lucrările Parlamentului pentru ca Hannan să
facă campanie în favoarea organizării unui referendum în Marea Britanie, privind ratificarea tratatului de la
Lisabona… Parlamentul European nu se deosebeşte cu nimic de Reichstagul lui Adolf Hitler, de sovietul
suprem al U.R.S.S-ului sau de Marea Adunare Naţională a României. Ca şi în aceste cazuri istorice, este vorba
de o instituţie de faţadă care să dea iluzia unei vieţi democratice (WorldPres.com Tag Feed)...”
Prin tratatul de la Lisabona, care a fost ratificat şi de România şi care intră în vigoare la 01.01.2008,
cele 27 de state membre au instituit Comunitatea Statelor Europene şi l-au investit cu puterea de a avea
personalitate juridică. Funcţia de preşedinte al Consiliului Europei a fost transformată într-una de Preşedinte al
Uniunii Europene cu un mandat de doi ani şi jumătate. Spunem aceste lucruri deoarece politica zilelor noastre
se îndreaptă cu paşi siguri către destinul profeţit de Sfintele Scripturi. Cu aproximativ 2600 de ani în urmă,
profetul Daniel vedea mandatele acestea de doi ani şi jumătate pe care avea să le aibă preşedinţii U.E. care se
vor perinda pe la conducerea Europei şi care vor persecuta pe toţi aceia care cheamă Numele Domnului: „El va
rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să
schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp... de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de
vreme (Daniel 7:25).
Un studiu al ziarului La libre Belgique, semnalează faptul că o treime din populaţia Bruxellului,
viitoarea capitală U.E. este musulmană. Pericolul constă în faptul că noua generaţie de credincioşi musulmani

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

sunt radicali. Având în vedere natalitatea în cadrul comunităţilor musulmane, nu ne trebuiesc multe cunoştinţe
demografice pentru a vedea că în următorii anii capitala U.E. va fi aproape în totalitate islamică.
Fenomenul globalizării se impune prin politicile sale sociale majoritatea statelor lumii. Globalizarea
poate fi considerată, la prima vedere, ca o etapă de modernizare care afectează toate sistemele lumii. Trecerea
de la economia naţională la cea mondială, va aduce mari avantaje ţărilor dezvoltate, însă va afecta negativ
economia ţărilor nedezvoltate. Securitatea internaţională, la care visează atât de mult omenirea, nu este nimic
altceva decât încercarea firavă a Antihristului de a-şi însuşi prerogativele Domnului Isus Hristos. Unii cred că
globalizarea este un fenomen doar geo-economic, însă este legat mai mult de noile politici de conducere a
lumii şi mai ales de formarea unei culturi universale. Prin globalizare se urmăreşte crearea unui sistem financiar
unic, o forţă armată internaţională care să asigure securitatea lumii şi o unitate religioasă mondială, prin care se
încearcă eliminarea disputelor religioase dintre culte. La prima vedere pare raiul pe pământ, dar ideologia care
face posibilă globalizarea, dă naştere celui mai crunt sistem dictatorial pe care l-a avut omenirea. Gândiţi-vă
doar la o forţă armată care face ce vrea sau la o religie impusă! Unitatea în diversitate a tuturor religiilor,
culturilor şi tradiţiilor nu este decât o încercare de reconstruire a vechiului Turn Babel (Gen.11:1-9). O lume
unită împotriva lui Dumnezeu, este aceea care încearcă să aducă la acelaşi numitor comun, nu numai toate
religiile şi culturile într-o armonie perfectă, ci şi pe întemeietorii acestora. Globalizarea creează o conştiinţă
mondială şi reduce dramatic procesul de democratizare. A face din Domnul Isus Hristos doar unul din
mântuitorii lumii, asemenea lui Buddha, Confucius sau Mahomed, este cel mai mare război câştigat asupra
creştinismului. Biblia nu spune despre Isus că este doar una din căi (Ioan 14:6), ci singura modalitate de
salvare (Fapte 4:12). Sub masca toleranţei religioase, se redefinesc în universităţile din întreaga lume noţiunile
de: păcat, salvare, credinţă, creaţie şi Dumnezeu. Psihologia, sociologia, umanismul, filozofia şi creaţionismul
ştiinţific contribuiesc substanţial la elaborarea de teorii şi concepte care îl exclud pe Dumnezeu din conştiinţele
oamenilor (Rom.1:28-31).
Majoritatea oamenilor din zilele noastre au auzit de Noua Ordine Mondială, însă puţini sunt aceia
care ştiu că aceasta se construieşte chiar sub ochii noştri. Ea nu este de domeniul viitorului îndepărtat, ci este
cât se poate de actuală. Simbolurile ei se regăsesc pretutindeni: de la înscrisurile dimprejurul piramidei de pe
bancnota de un dolar, până la teoriile globalizării din universităţi. Noua Ordine Mondială nu construieşte
clădiri, ci mentalităţi. Formează un set de credinţe şi valori, prin intermediul mas-mediei, care sunt în contrast
puternic cu cele creştine. Prin mesajul ascuns din spatele emisiunilor T.V., individul este manipulat, controlat şi
format special ca să accepte un anumit stil de viaţă. Toate aceste lucruri fac să ne punem câteva întrebări:
Suntem ceea ce trebuia să fim sau ceea ce alţii au ales să fim ? Suntem liberi să căutăm adevărul sau gândim
după o schemă impusă şi inoculată prin mijloacele mas-media ?
Nu peste mult timp, Constituţia Comunităţii Europene se va impune tuturor statelor membre.
Libertatea de exprimare şi de conştiinţă vor fi tot mai îngrădite, până acolo încât autorităţile vor persecuta orice
individ care nu se va supune noilor reglementări europene. Tot în acest timp va avea loc şi îndobitocirea fiinţei

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

umane prin aplicarea semnului Bestiei, pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apoc.13:16-17). Cele 10 naţiuni (sau
zone de influenţă) importante care vor forma nucleul acestei comunităţi, vor oferii puterea lor Antihristului,
care va fi la conducerea Imperiului Roman readus la viaţă (Apoc.17:12-13). Răpirea Bisericii de pe pământ îl va
scoate la suprafaţă pe Antihrist, care se va da drept Mesia. El va face un legământ de pace cu Israel pe o
perioadă de şapte ani, dar la mijlocul celor şapte ani va rupe legământul de pace prin care aşezase liniştea în
Orientul Mijlociu (Dan.9:27), dând naştere la cea mai groaznică perioadă de persecuţie care a existat vreodată,
atât pentru poporul evreu cât şi pentru credincioşi din Necazul cel Mare (Apoc.12:17). Dacă mai adăugăm la
toate acestea, fenomenele naturale nemaiîntâlnite, care vor avea loc în această perioadă de timp, nu facem decât
să obţinem o imagine fidelă a iadului pe pământ!
Am spus aceste lucruri foarte succint, însă în rândurile următoare vom încerca să realizăm o prezentare
cronologică a acestor idei escatologice.

PREGĂTIREA BISERICII
ÎN VEDEREA RĂPIRII.

Mai întâi de toate, cred că ar trebui să definim

doi termeni cu care vom opera: biserica şi răpirea.
Prin biserică înţelegem totalitatea celor care
au crezut în Domnul Isus Hristos ca Stăpân şi
Mântuitor al vieţii lor, sau pocăit de păcate şi-L
aşteaptă cu nerăbdare să vină (1Tes.1:9-10).
Biblia vorbeşte de două tipuri de biserică: una
regională şi universală, care a existat în veacul
apostolic şi care nu aparţinea nici unei confesiuni, iar
cealaltă, dincolo de timp şi spaţiu, este trupul lui
Hristos pe pământ (1Cor.12:27). Aceasta din urmă s-a
inaugurat în Ziua Cinci Zecimii (Fapte 2:1-41) şi va
ţine până la venirea Domnului Isus pe norii cerului
(1Tes.4:15-17).
De cele mai multe ori oamenii nu fac distincţia dintre o instituţie religioasă creştină şi Biserica lui
Hristos, organism ceresc. Orice instituţie religioasă creştină poate să aibă în ea mădulare spirituale a trupului lui
Hristos (1Cor.12:12-27), dar nici-o religie nu va ajunge în Împărăţia Cerurilor prin sine însăşi (Efes.2:8-9).
Pentru că în ceruri nu sunt religii, ci mai degrabă oameni răscumpăraţi din lumea de păcate prin sângele
nespus de scump al Domnului Isus Hristos (1Pet.1:18-19).

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Biserica apare ca instituţie de stat abia după anul 311, după edictul de toleranţă de la Milano, iar ca
religie după schisma dintre est şi vest din anul 1054. Timp de o mie de ani biserica s-a prezentat
contemporanilor ei sub diferite forme, mişcări sau denumiri, dar numai după anul 1054 s-a evidenţiat ca religie
distinctă ( catolică sau ortodoxă). Cu toate acestea, nu putem spune că până în anul 311 nu a existat o biserică
apostolică, doar pentru faptul că nu a fost recunoscută de autorităţi. Ba din potrivă, valul de persecuţii care a
decimat biserica 300 de ani, a dat naştere la cei mai spirituali oameni care au trăit vreodată pe pământ. Aşadar,
prin biserică nu trebuie să înţelegem doar o instituţie creştină, un cult sau chiar o clădire, ci trebuie să avem în
vedere oamenii de pretutindeni şi din orice timp, care au trăit în conformitate cu valorile şi principiile Sfintelor
Scripturi.
Răpirea bisericii lui Dumnezeu este un concept greu de înţeles, uşor de crezut şi foarte bombastic pentru
necredincioşi. Cu toate acestea, răpirea este de departe cel mai important eveniment al viitorului apropiat. Am
putea spune, fără să exagerăm de loc, că după jertfa din dealul Golgotei, unde a pătimit Domnul nostru Isus,
răpirea este esenţa creştinismului contemporan. Atitudinea faţă de acest eveniment înfricoşător pentru unii, dar
magnific pentru alţii, nu numai că dă la iveală adevăratele virtuţi ale credinţei şi truda lucrării noastre, dar ne
pecetluieşte şi veşnicia. Numai un om cu o viaţă şi cu o conştiinţă curată poate spune: „Vino Doamne Isuse!”
Atunci când vorbim despre răpirea bisericii în vederea întâlnirii cu Mirele ei (1Tes.4:13-17), trebuie să
ne gândim şi la o perioadă de pregătire în vederea acestui eveniment (Mat.25:5-7).
Studiind cu atenţie Mat.24, observăm două tipuri de mesaje care se disting evident: unul adresat
bisericii, iar celălalt Israelului. Dacă întreg capitolul 24 s-ar adresa în exclusivitate bisericii sau Israelului,
atunci versetele 36-44 ar contrazice versetele 23-34. Primele, ne indică venirea lui Hristos tainică şi
neaşteptată (vers.44), iar celelalte ne atrag atenţia asupra anumitor semne extraordinare înainte de venirea
Domnului (vers29,30). Din această pricină, cei mai mulţi teologi sunt de părere că venirea Domnului Isus
Hristos se va produce în două etape. Prima, în vederea ridicării bisericii, şi are loc în taină (1Tes.4:13-17), fiind
vizibilă doar pentru cei răscumpăraţi prin sângele Mielului. Cealaltă, în vederea stârpirii răului de pe pământ
(Mat25:31-46), şi este vizibilă pentru toţi oamenii (Mat.24:30).
Deşi răpirea bisericii nu este precedată de semnele cosmice descrise în Mat.24: 29-31, pentru că
trebuie să aibă loc într-un context asemănător cu cel al zilelor lui Noe (Mat.24:36-44), există totuşi o
multitudine de semne spirituale care preced întoarcerea Domnului Isus Hristos după biserică (Evr.9:27-28). Iată
câteva dintre acestea:
- batjocoritorii din religiile creştine care neagă iminenţa întoarcerii Domnului Isus (2Pet.3:3-7);
- răutatea oamenilor din zilele din urmă (2Tim.3:1-5);
- îndreptarea nesilită a creştinismului către ocultism şi filozofii păgâne (1Tim.4:1-2);
- apariţia religiilor creştine care pretind cunoaşterea adevărului în exclusivitate (Mat.24:4-5);
- înmulţirea falşilor profeţi (Mat.24:33).

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Pentru că orice afirmaţi trebuie făcută pe baza a cel puţin două argumente, mai precizăm faptul că
1 Tes.5:1 ne sugerează ideea venirii Domnului într-un mod foarte neaşteptat, ca un hoţ în noapte. Versetul
următor pare să vorbească de o altă categorie de oameni, care vor gusta din plin durerile Necazului cel Mare
(1Tes.5:3). Aşadar, avem două grupuri distincte: biserica, după care vine Domnul Isus pe neaşteptate şi Israelul
necredincios, care va suporta în continuare consecinţele lepădării lor de Mesia (Mat.27:25).
Faptul că biserica este răpită înainte de declanşarea mâniei lui Dumnezeu, este adeverit de cel puţin
cinci lucruri:
- Domnul Isus ne-a mântuit ca să ne izbăvească de mânia viitoare (1Tes.1:10);
- Credincioşii lui Dumnezeu n-au fost rânduiţi la acest timp de mânie (1Tes.5:9);
- Ziua Domnului se declanşează cu apariţia Antihristului, lepădarea de credinţă şi profanarea viitorului
Templu (2Tes.2:1-10), dar înainte de toate acestea trebuie luată biserica (2Tes.2:6-7). Împreună cu
Duhul Sfânt, biserica are rolul de stăvilirea răului în lume. Abia după ridicarea acestora, taina
fărădelegii îşi face lucrarea;
- Dumnezeu a făgăduit bisericii Sale protecţie de timpurile Necazului cel Mare (Apoc.3:10);
- Îngerul Domnului n-a distrus Sodoma şi Gomora până nu l-a pus pe Lot la adăpost (Gen.19:12-22).
Evenimentul ridicării la cer al celor credincioşi se produce deodată, într-o fracţiune de secundă
(1Cor15:52). Biserica adormită de veacuri se va ridica din morminte (1Tes.4:16), iar credincioşilor aflaţi în
viaţă li se vor transforma trupurile (1Cor.15:53), pentru ca împreună cu biserica înviată să poată întâmpina pe
Mirele lor pe norii cerului (1Tes.5:17).
Biserica răpită se va îndrepta împreună cu Mirele ei către Scaunul de Judecată al lui Hristos, nu pentru
a fi condamnată, ci pentru răsplata slujirii ei pe pământ (2Cor.5:10). Acolo, fiecare credincios îşi va primi
răsplata în funcţie de devotamentul pe care l-a avut faţă de Dumnezeu. Există cinci feluri de răsplătiri:
- cununa celor ce şi-au stăpânit poftele trupului (1Cor.9:24);
- cununa câştigătorului de suflete (1Tes.2:19);
- cununa celor ce au răbdat şi biruit ispita (Iac.1:12);
- cununa celor ce iubesc venirea Domnul Isus Hristos (2Tim.4:8);
- cununa celor ce au păstorit biserica Domnului (1Pet.5:4);
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că vor exista şi situaţi în care credincioşii îşi vor pierde
răsplătirile (1Cor.3:14-15).
Răpirea bisericii lui Dumnezeu va lăsa în urmă multă confuzie. Odată smuls adevărul de pe pământ,
omenirea va fi victima celor mai drăceşti supoziţii. Unii vor spune că a fost o invazie de extratereştri care au
răpit doar fanaticii religioşi, probabil din pricina aceasta se şi promovează atât de mult fenomenul O.Z.N! Alţii
vor lansa ideea unor experimente gen „ Philadelphia,” care a avut impact doar asupra anumitor grupuri de
oameni! Cert este că adevărul va fi înăbuşit şi persecutat.

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Pentru a fi scutit de evenimentele Necazului cel Mare, care întrec orice imaginaţie, şi pentru a avea parte
de minunatele făgăduinţe ale ridicării la cer îţi recomand (Ioan 14:1-3):
- să te întorci de la întuneric la lumină, de sub împărăţia Satanei în cea a Fiului dragostei Lui
(Fapte 26:18);
- să te pregăteşti pentru întâmpinarea Mirelui (Luca 12:35-40);
- să te trezeşti ca să poţi auzi sunetul trâmbiţei (Mat.25:-7);
- să ai grijă ca atunci când va veni Domnul Isus să fi îmbrăcat cu spiritualitate (2Cor.5:2-3).

NECAZUL CEL MARE

Putem spune că Necazul cel Mare este

cuprins în perioada de timp dintre răpirea bisericii şi
venirea Domnul Isus Hristos pe pământ pentru judecata
naţiunilor.
Cele şaptezeci de săptămâni profeţite de
Daniel în robia babiloniană (Daniel 9:24-27),
reprezintă trei perioade de timp: şapte săptămâni,
şaizeci şi două de săptămâni şi o săptămână. Primele
şaizeci şi nouă de săptămâni (7+62), reprezintă
şaizeci şi nouă de perioade a câte şapte ani. Ceea ce
înseamnă 483 de ani. Exact timpul scurs de la
întoarcerea lui Neemia pentru zidirea Ierusalimului
(Dan.9:25), anul 445 î.H, până în prejma răstignirii
Domnului Isus Hristos ( calendarul evreiesc avea 360 de zile). Între cele şaizeci nouă de săptămâni şi ultima
săptămână este o perioadă de aproximativ 2000 de ani. Cele şaizeci şi nouă de săptămâni se încheie cu
stârpirea Unsului (Daniel 9:26), şi coincide cu sacrificiul Domnul Isus Hristos de la Golgota, iar ultima
săptămână profetică se declanşează cu apariţia Antihristului şi încheierea legământului de pace cu Israel
(Daniel 9:27). Putem spune astfel că, Necazul cel Mare este împlinirea profetică a celei de a şaptezecia
săptămână şi a fost profeţit în urmă cu 2600 de ani.
Imediat după ce Dumnezeu îşi va răpi biserica de pe pământ, Antihristul va urmării câteva lucruri.
Iată care sunt acelea:
- Cel mai important lucru pe care îl va face, va fi acela de a-i amăgi pe oameni pentru a i se închina
(Apoc.13:11-15);
- La începutul Necazului va face un legământ de pace cu Israelul pe o perioadă de şapte ani, dar la
mijlocul celor şapte ani va rupe legământul (Dan.9:27);
4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

- Primii trei ani şi jumătate va încerca să rezolve majoritatea problemelor de pe pământ ( Apoc.6:2);
- La mijlocul celor trei ani şi jumătate ai Necazului cel Mare, Antihristul va intra în Templul lui
Dumnezeu, care va fi construit la Ierusalim, şi se va da drept Dumnezeu (2Tes.2:4);
- Se va lupta ca orice fiinţă de pe pământ să aibă semnul fiarei pe mână sau pe frunte
(Apoc.13:16-17);
- Va persecuta creştinismul şi iudaismul într-un mod inimaginabil (Apoc.13:7);
- Va aduce peste omenire cele mai grele vremuri care au existat vreodată în istoria acestei planete
(Dan.12:1), şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate n-ar scăpa nimeni (Mat24:22);
- Va conduce un război împotriva lui Israel – o armată de 200.000.000 de soldaţi, probabil ai U.E, se
vor aduna în câmpia Meghido să lupte împotriva Ţării Sfinte (Apoc.9:12);
Conform Daniel 2, patru mari imperii se vor succeda pe pământ până la întoarcerea Domnul Isus
Hristos. În zilele noastre, majoritatea oamenilor au auzit de slava Imperiului Babilonian, de tăria Imperiului
Medo – Persan, de agilitatea imperiului lui Alexandru Macedon şi de puterea Romei. Dacă toate aceste trei
imperii au apus, nu tot aşa se poate spune şi despre Imperiul Roman. Biblia spune că în zilele din urmă acesta
va renaşte (Apoc.17:8), urmând ca venirea Domnul Isus Hristos să aibă loc tocmai în timpul gloriei acestui
imperiu (Dan.2:44-45).
Lăsând la o parte primele trei mari puteri, vom încerca să demonstrăm că Imperiul Roman n-a încetat
niciodată să existe. Divizat de împăratul Valentinian în 364, Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la
Constantinopol şi Imperiul Roman de Apus cu capitala la Roma, cucerită de turci în 476, a continuat să trăiască
prin ţarii (cezarii) din Rusia, apoi prin kaiserul (cezarul) din Sfântul Imperiu German, şi prin alte ideologii,
până aproape de zilele noastre. Astăzi, duhul vechiului Imperiu Roman trăieşte prin politica U.E. Aceasta este
de fapt vechea Romă reînviată. Toate caracteristicile celor mari trei imperii apuse se vor regăsi în viitoarea
U.E. care va stăpâni lumea: „ Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu
zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă
(Roma – Dan.7:7). Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard (Grecia – Dan.7:6); avea labe ca de urs
(Persia - Dan.7:5), şi gură ca o gură de leu (Babilonul – Dan.7:4). Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de
domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată.
Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei.
Şi au început să se închine fiarei, zicând: <<Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?>>
I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a
deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce
locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie,
peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi
aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat. Cine
are urechi, să audă (Apocalipsa 13:1)!”

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Urmărind cu atenţie cap. 2 din cartea profetului Daniel, observăm apariţia unui imperiu deosebit de
tare (vers.40), care va putea fi distrus doar de Domnul Isus Hristos (vers.44-45). Deci, este impetuos necesar
ca Roma să existe până la sfârşitul vremurilor, ea este parte din profeţia biblică. Cartea Apocalipsei vorbeşte
despre acest ultim imperiu, ca fiind o acumulare a celor mai mari puteri care au existat înainte de apariţia
vechiul Imperiu Roman (Apoc.13:1,2), şi care va fi distrus de arătarea venirii Domnul Isus Hristos.
Imediat după răpirea bisericii, Antihristul îşi va face apariţia declarând pacea globală (Dan.9:27). Pentru
prima dată în istorie, sub masca Salvatorului omeniri, Antihristul, cu dorinţa de a căpăta credibilitate, va face să
înceteze războaiele din întreaga lume (Apoc.6:2). Dacă în timpul Domnul Isus Hristos, Imperiul Roman declara
Pax-Romana, libertatea de circulaţie între statele imperiului şi limba internaţională, fără îndoială aceste lucruri
se vor petrece şi în zilele noastre, ca o mărturie a reînvierii Imperiului Roman.
Comunitatea Statelor Europene va deveni extraordinar de puternică. Ea va sfâşia şi va supune sub
picioarele sale de fier toatele statele lumii (Dan.2:40). Nici o armată de pe pământ nu va îndrăzni să lupte cu
această forţă, pentru că ea va avea în spatele ei toată autoritatea Satanei (Apoc.13:4). După o perioadă de pace
relativ scurtă, după ce va fi câştigat încrederea oamenilor, Antihristul îşi va arăta adevărata faţă, omorând pe toţi
aceia care vor refuza semnul fiarei (Apoc13:15-17).
Primii trei ani şi jumătate după răpirea bisericii, vor confrunta omenirea nu numai cu calamităţi
nemaiîntâlnite, ci şi cu cea mai groaznică perioadă de tulburări din istoria omenirii (Mat.24:6-7). Cei doi unşi
care stau înaintea Domnului întregului pământ, Moise şi Ilie, vor opri ploaia , vor preface apele în sânge şi vor
avea puterea să-i lovească pe locuitorii acestei planete cu orice fel de urgie vor dori (Apo.11:2-12). Cele şapte
peceţi, şapte potire şi şapte trâmbiţe, vor decima populaţia acestei planete, şi dacă n-ar scurta Dumnezeu zilele
acelea nu ar scăpa nimeni (Mat24:22). Grindina va avea greutatea de patruzeci şi cinci de kg. (Apoc.16:21).
Apa tuturor izvoarelor, râurilor şi oceanelor se va preface în sânge (Apoc.15:3-7), iar oamenilor le vor putrezi
ochii în cap de vii, aşa cum a prorocit Zaharia cu 500 de ani înainte de Hristos: „ Dar iată că urgia cu care va
lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în
picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură (Zah.14:12).” Se vor duce la munţi
şi vor spune: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului
(Apoc.6:16).”
În zilele acelea oameni vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei (Apoc.9:6). Chiar biserica
ecumenică a acelor vremuri va fi nimicită de Antihrist (Apoc17:16). Credincioşi din timpul Necazului cel
Mare se vor confrunta cu cea mai cruntă persecuţie, iar majoritatea vor muri ca martiri (Apoc.6:9-11).
Declanşarea celui de-al treilea Război Mondial, va face ca puterile demonice înlănţuite în Hades (Iuda 1:6),
de la căderea lui Lucifer, să fie eliberate pentru a-i chinui pe oamenii care şi-au pus semnul fiarei pe mâna
dreaptă sau pe frunte (Apoc.10:1-5). Toate sistemele de guvernare ale acestei lumi se vor prăbuşi (Apoc.18:21).
După ce îi va fi dat soarelui să-i ardă pe oameni (Apoc16:8-9), acesta îşi va pierde a şaptea parte din lumina

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

sa, la fel şi luna (Marc.13:24). Stele vor cădea din cer pe pământ asemenea unor fructe scuturate de vânt şi
puterile cerurilor vor fi clătinate (Apoc.6:13). Oamenii vor muri de frică numai când vor auzi urletul mării
(Luc.21:26), iar pământul se va preface în zdrenţe ca o haină veche: „Ridicaţi ochii spre cer, şi priviţi în jos pe
pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor
muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit (Isaia 51:6).”

SEMNUL FIAREI (Apoc.13:1-18):

Deşi majoritatea oamenilor ştiu că numărului 666 are conotaţie demonică, puţini sunt aceia care cunosc
că numărul acesta reprezintă imaginea unei epoci antihristice.
În rândurile care urmează vom vedea că semnul fiarei este atât de important, încât acceptarea sau
respingerea acestuia ne va predestina veşnicia. Dacă acceptarea mesajului Evangheliei ne dă dreptul de a
deveni copiii lui Dumnezeu (Ioan 1:11-13), tot astfel, primirea semnului fiarei va face din toţi aceia care îl
primesc copii ai Satanei (Apoc.14:9-11), bineînţeles cu consecinţele de rigoare.
Dacă numărul şase este numărul creaţiei (Gen.1:26-31), şi dacă doi de şase reprezintă numărul omului
care doreşte să fie asemenea lui Dumnezeu (Dan.3:1), atunci trei de şase reprezintă imaginea diavolului
întrupat într-o fiinţă umană (Apoc.13:18).
Aşa cum în orice negru intens se găseşte o scânteie de lumină, tot astfel în orice speculaţie pe care au
făcut-o interpreţii Bibliei de-a lungul vremurilor, se găseşte un sâmbure de adevăr. De la începuturile
creştinismului până în zilele noastre, mulţi creştini au văzut în persecutorii lor pe Antihrist. Astfel, pentru
primii creştini, corespondentul anumitor cifre romane adunate dădea suma de 666 (I+V+X+L+C+D=666).
Mai târziu, când cezarii Romei persecutau creştinismul, valoarea numerică a numelor acestora conducea la
ideea că de la conducerea Imperiului Roman va avea să apară Antihristul. Aşadar, n-au fost scutiţi de aceste
supoziţii nici Inchiziţia, Napoleon, Hitler, Stalin sau oricare alt dictator. De reţinut este faptul că, acela care va
introduce un sistem de identificare obligatoriu pe mâna dreaptă sau pe frunte, nu va face altceva decât să-i ducă
pe oameni la prăpăd şi pierzare, spre focul cel veşnic (Apoc.13:11-18).
Nu este un secret pentru nimeni realitatea existenţei acestui microprocesor, care se introduce sub
epidermă cu un dispozitiv special. De mărimea unui sfert de bob de orez şi alimentat de o baterie de litium, se
încarcă la temperatura corpului şi are capacitatea extraordinară de a deţine zeci de informaţii personale.
Noul sistem de identificare şi protecţie, apare ca o reacţie la terorismul internaţional, răpirilor de persoane,
furturilor, falselor identităţi şi multor altor activităţi ilicite. Deşi la prima vedere pare cea mai măreaţă invenţie
din domeniul securităţii, în spatele acestui lucru bun, Antihrist urmăreşte monitorizarea tuturor fiinţelor umane
(Apoc.13:16-17), în vederea impunerii regatului său şi războiului lui împotriva lui Dumnezeu (Apoc.16:13-14).
Biblia spune că în vremurile din urmă cei neprihăniţi vor desluşi adevărul (Dan.12:10). Ieromonahul
Hristodulos Aghioritul, de la muntele Athos, în cartea sa intitulată „Păziţi-vă de rătăcire,” vede semnul fiarei
4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

în codul de bare, care se află la ora actuală pe toate produsele din lume, ca o măsură de protecţie legislativă.
Iată ce părere are dânsul despre codul de bare:
„Din 1970 până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de notare a numerelor absolut
diferite de cele pe care le ştiam. Astfel, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele
pentru care sunt folosite codurile barate (bar codes) este că alternanţele liniilor negre cu cele albe, folosite de
aceste coduri, sunt uşor de citit de către sistemele de detectare, adică de către aşa-numitele <<creioane
luminoase>> (light pens), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se
face foarte repede si fără nici o greşeală. Citirea cifrelor se face prin plimbarea deasupra codului barat a unui
fascicul foarte delicat de lumină laser care se reflectă în mod diferit; într-un fel atunci când cade pe linia neagră
şi altfel atunci când cade pe linia albă. Tocmai această succesiune a liniilor negre şi albe de grosime diferită este
unică pentru fiecare cifra şi constituie <<identitatea>>fiecărui număr.
Sistemele codului barat, folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor produse, sunt
aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute si cele mai larg întrebuinţate sunt U.P.C (Universal
Product Code) care înseamnă codul universal al produselor şi sistemul E.A.N-13 (European Article Numbering)
care înseamnă <<Notarea europeană a numerelor pentru lucruri (obiecte).>> Aceste două sisteme de coduri
prezintă foarte puţine diferenţe; al doilea cod (EAN-13) se spune că urmează să se folosească pentru

înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartea de
identitate electronică.
Mulţi îşi exprimă obiecţiile la folosirea codului barat. Obiecţiile sunt fundamental două: prima e legată
de faptul că, prin întrebuinţarea acestui număr unitar de cod de înregistrare - care va înlocui orice act public
(de ex. cartea obişnuită de identitate, permisul de conducere, paşaportul, carnetul CEC, carnetul de sănătate
etc.) - va deveni posibilă datorită interconectării permise deja (prin legea votată de curând 2472/1997)
a arhivelor calculatoarelor electronice, urmărirea mai tuturor activităţilor fiecărui om, chiar si în afara Greciei.
A doua obiecţie este folosirea numărului nefast, 666, despre care se spune că e cuprins în două elemente folosite
în coduri, atât în sistemul U.P.C cât si în E.A.N-13.
Scopul acestui mic studiu este de a verifica cât de adevărat este ceea ce se susţine, anume că în
sistemele de cod mai sus-pomenite e cuprins numărul 666…
…Această calitate unică a numărului 6 de a fi definit în întregime de patru intervale (modules) continue,
calitate pe care nici un alt număr din sistemul barat nu o are, face posibilă identificarea şi recunoaşterea lui;
celelalte trei intervale (module), care în cazul concret al numărului 6, aşa cum este reprezentat în seturile B si C,
sunt albe si nu creează o altă alternanţă (negru-alb) şi, prin urmare, nu oferă nici o informaţie în plus ! Aşadar,
computerul fie că citeşte 0101, fie 0000101, în ambele cazuri înţelege <<'identitatea>> numărului 6.
Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură, de la stânga la dreapta si invers.

4
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Aşadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care înseamnă marcarea numerică în sistem
european a obiectelor ? Acesta este respectul lor faţă de persoana umană ? Aici se descoperă diferenţa abisală
între antropologia creştin-ortodoxă, care vede omul <<încununat în slavă si în cinste>> şi <<cu puţin mai mic
decât îngerii,>> şi antropologia dictatorilor lumii care urmează să vină, pentru care omul, cel asemenea
lui Dumnezeu, este un <<goim>> (un animal), prin urmare putând fi <<marcat>> cu semne de neşters pe
mâna lui dreaptă sau pe frunte, pentru a fi recunoscut de << stăpânii săi>> (Hristodulos Aghioritul)”
Îndobitocirea fiinţei umane prin implementarea semnului fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte,
marchează începutul unei noi ere, care deşi va fi numai de trei ani şi jumătate (Apoc.13:5), va fi cea mai
cruntă dictatură din istoria omeniri. În timpul acestei perioade de timp, visul Satanei de a deveni dumnezeu se
va împlini (Isaia 14:13). Oameni de pretutindeni i se vor închina şi-l vor adora: „Şi tot pământul se mira după
fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine
fiarei, zicând: <<Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea (Apocalipsa 13:3-4)?>>”
Toţi oamenii care vor fi primit semnul fiarei, nu numai că vor fi monitorizaţi prin sateliţi non-stop, ci
vor gândi şi acţiona după o schema impusă de Antihrist. El va redefini conceptul de Dumnezeu pe baza
suferinţelor, bolilor, necazurilor şi calamităţilor naturale, spunând ceva de genul: Dacă Dumnezeu este atât de
bun, de ce este atât de multă suferinţă? Ce răsplătiri oferă El credincioşilor, moarte, necazuri, sărăcie, boli,
persecuţii? Nu cumva El este tipul cel rău, şi oare nu din pricina aceasta m-am răsculat eu împotriva Lui în
ceruri (Apoc.13:6)?
Aflat la preşedinţia U.E. şi mai târziu la a întregii lumi „ Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se
va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi
va propăşi până va trece mânia, căci ce este Hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii
părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe
sine mai presus de toţi. În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu pe care nu-l cunoşteau
5
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. Cu ajutorul acestui
dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să
domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată (Dan.11:36-39).”
Mulţi interpreţi ai Sfintelor Scripturi, sunt de părere că dumnezeul cu care va cuceri Antihristul
întreaga omenire şi care va impune obedienţă absolută pentru toţi oamenii, este foarte probabil să fie un
super-computer personificat. Pentru a înţelege mai bine lucrul acesta nu trebuie decât să ne imaginăm
Internetul cu raţiune, voinţă şi sentimente. Prin puterea Satanei, Antihristul va crea o imagine a sa, care va
ordona uciderea tuturor oamenilor care nu au semnul fiarei: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca
icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca
toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi
nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei
(Apoc13.15-17).”
Încheiem aceste rânduri cu un avertisment de o importanţă neimaginabilă, şi lucrul acesta nu-l spunem
noi, ci autoritatea infailibilă a Sfintelor Scripturi. Respingerea pocăinţei şi a devotamentului faţă de principiile
biblice, îţi vor pune în faţă, într-o anumită zi din viaţa ta, evenimentul răpirii tuturor credincioşilor adevăraţi,
indiferent de confesiunea din care au făcut parte (Mat.25:1-13).
Când aceste lucruri se vor petrece înaintea ochilor tăi, un singur lucru contează cu adevărat: „Apoi a
urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: <<Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte
semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul
mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului
lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi
oricine primeşte semnul numelui ei (Apoc.14:9-11)!>>”

IMINENŢA REVENIRII DOMNULUI ISUS

După ce Dumnezeu îşi va fi răpit biserica de pe pământ (1Tes.4:16-17) şi omenirea va fi confruntată

cu cele mai terifiante judecăţi (Matei 24:21), la sfârşitul celor şapte ani de domnie ai Antihristului, puterea
acestuia va fi zdrobită şi împărăţiile lumii vor trece mâinile Domnului Isus Hristos (Apocalipsa 11:15), care va
inaugura Împărăţia de 1000 de ani: „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat
judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului
lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe
mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani (Apocalipsa 20:4).”
Venirea Lui pe pământ va aduce binecuvântare poporului Israel, care va fi recunoscut în timpul
domniei lui Antihrist, că Isus din Nazaret pe care l-au răstignit este Mesia: „ Atunci voi turna peste casa lui
David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre
5
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum
plânge cineva pe un întâi-născut (Zaharia 12:10).”
Supravieţuitorilor din timpul celor şapte ani de teroare li se va face judecata (Mat.25:31-46). Cei găsiţi
credincioşi vor intra în mileniu împreună cu Isus. Ceilalţi care vor fi găsiţi luptând alături de Antihrist vor fi
ucişi de puterea Domnului, iar Antihristul şi Prorocul Mincinos vor fi aruncaţi de vii în iazul de foc
(Apoc.19:19-21). Natura va fi dezlegată de sub puterea păcatului (Isaia 11:6-9), iar zilele oamenilor din timpul
acela se va ridica până la 1000 de ani (Isaia 65:20), ca înainte de potop când media de viaţă era undeva unde
700 – 1000 de ani. Satana, cel care a pricinui căderea atâtor sute de miliarde de oameni va fi legat în timpul
mileniului, şi abia spre sfârşitul împărăţiei de 1000 de ani va fi dezlegat ca să ispitească generaţia de oameni
care nu au cunoscut puterea Domnului Isus de la sfârşitul Necazului cel Mare (Apoc.20:1-3).
Venirea Domnului Isus Hristos este anunţată nu numai de zecile de profeţii ale Bibliei, ci şi de
anumite fenomene care sunt în curs de desfăşurare pe pământ. Astfel, caracterul, răutatea şi atitudinea pe care o
au oamenii zilelor noastre faţă de semenii lor şi de Dumnezeu, ne sunt indicatori clari ai iminenţei întoarcerii
Domnului Isus Hristos. Cercetătorii demografi din întreaga lume lansează teorii conform cărora, nu numai că
planeta noastră se va confrunta cu un ritm accelerat de îmbătrânire a populaţiei, ci şi o supra-populare a
planetei. Resursele alimentare din întreaga lume sunt insuficiente populaţie actuale. În curând omenirea se va
confrunta cu cea mai mare lipsă de alimente din istoria ei. Politologii văd necesitatea creării unui război
internaţional pentru stabilirea unui echilibru între resurse şi consumatori. Oamenii de ştiinţă lucrează de ani de
zile la descoperirea unei noi surse de combustibil şi energie, pentru că cele pe care le avem sunt aproape
epuizate. Ecologiştii ne avertizează asupra distrugerii accelerate a mediului. Ritmul în care distrugem planeta va
face posibil ca în următorii ani să suportăm consecinţe propriului nostru confort. O criză mondială bate la uşă!
În toate aceste lucruri Dumnezeu este în control şi poate să intervină, dar societatea coruptă a zilelor noastre îl
împiedică să facă lucrul acesta, de aceea omenirea se va confrunta cu cea mai teribilă perioadă de timp pe care a
cunoscut-o vreodată.

Libertatea de exprimare în România.

Fiindcă trăim într-un stat democrat de drept, ce permite dezvoltare identităţii culturale a minorităţilor
religioase, considerăm că este impetuos necesar să proclamăm libertăţile de care se bucură membrii bisericilor
(neo)protestante din Romănia.
„Libertatea de exprimare se înscrie fără îndoială în categoria drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
consacrată de Constituţia României, revizuită în 2003, articolul 30 prevede următoarele:
1. <<Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice
fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt
inviolabile.>>

5
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Ce este de fapt libertatea de exprimare? Gândurile, credinţele religioase, creaţiile spirituale de orice
fel intră în circuitul juridic, numai dacă sunt exteriorizate. Atâta timp cât ele rămân în universul spiritual interior
al omului, ele nu pot fi cunoscute de ceilalţi. Libertatea de exprimare este strâns legată de Libertatea
Conştiinţei şi este posibilitatea omului de a-şi exprima prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace
de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice fel.
Ce putem exprima liber? Constituţia defineşte ce anume se poate exprima liber, dar şi formele şi
mijloacele de exprimare. În legătură cu primul aspect, vom observa că pot fi exprimate liber gândurile, opiniile
şi creaţiile de orice fel. Cât priveşte formele şi mijloacele de exprimare, formulare constituţională este de
asemenea cuprinzătoare, acestea fiind: viu grai, scrisul, imaginile, sunetele, alte mijloace de comunicare în
public (Andreea Luca – www.atenţie. info).”
Cu privire la libertatea de exprimare şi demnitatea umană, Constituţia României mai prevede:
• Art.29 aliniatul 1: (Libertatea conştiinţei): Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi a libertatea
credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie
ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
• Art.29 aliniatul 2: Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi

de respect reciproc.
• Art.29 aliniatul 4: În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de
învrăjbire religioasă.
• Art.29 aliniatul 5: Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv
prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi orfelinate.
• Art.29 aliniatul 6: Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura potrivit propriilor convingeri, educaţia
copiilor minori a căror răspundere le revine.
„Libertatea de exprimare şi de informare: prezentare a standardelor Consiliului Europei.
1. Libertatea de exprimare şi de informare este protejată, în primul rând,prin articolul 10 al Convenţiei
europene a drepturilor omului ( C.E.D.O.), care dispune :
a. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi
libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a
ţine seama de frontiere
2. Începând cu hotărârea Handysaide (7 dec.1976,S49), Curtea europeană a drepturilor omului a
Recunoscut că libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 al C.E.D.O. este un din drepturile
fundamentale esenţiale într-o societate democratică bazată pe pluralism, toleranţă şi spirit de deschidere. Astfel
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că libertatea de exprimare nu priveşte doar informaţiile şi
ideile primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, ci pe cele care scandalizează
neliniştesc Statul ori o parte oarecare a populaţiei (www.coe.ro).”

5
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

Legea Cultelor, între încălcarea principiilor fundamentale

ale drepturilor omului şi libertatea de exprimare.

Daniel Mănăstireanu crede că noua lege a cultelor nu este nici nouă, nici creată în spiritul
democraţiei, ci mai degrabă pare să avantajeze o a anumită categorie de oameni. Noua lege protejează
interesele unei grupări în detrimentul minorităţilor religioase din România. „Deputatul liberal Emil Strungă
afirma: <<Noi am adus unele adăugiri privind definirea cu rigurozitate a cultului religios, a asociaţie religioase
şi definirea precisă a fenomenului prozelitismului, ne spune Daniel Mănăstirenu, citându-l pe Horia Făcăianu
de la România Liberă ( www. adoramus.ro).>>” Ceea ce îi scapă domnului deputat este faptul că face confuzie
între prozelitism şi evangelizare. Dacă a face prozelitism înseamnă a strânge adepţi pentru o anumită grupare
religioasă, a evangheliza înseamnă a-i confrunta pe oameni cu Vestea Bună a Evangheliei. Cred că este de
prisos să mai spunem că evangelizarea ar trebui să fie preocuparea tuturor cultelor din România, pentru că în
spatele acestui fapt se găseşte un mandat biblic (Mat.28:19). Şi chiar prozelitism făcând, unde este libertatea de
exprimare, conştiinţă şi opinie garantată de Constituţie (art.30), Drepturile Omului (art.19) şi alte organisme
internaţionale (art10. C.E.D.O.)? Aşa că orice formă timidă de propovăduire poate fi interpretată ca fiind
prozelitism!
Art.13 din Legea Cultelor a fost motiv de dispută la C.E.D.O.

„Douăzeci de organizaţii non-guvernamentale româneşti şi internaţionale consideră că legea cultelor

încalcă dreptul la exprimare al individului şi vor ataca actul normativ la Curtea Europeană a Drepturilor
Omului.
<< Asociaţia: Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă>> a anunţat că va începe demersuri în
instanţele româneşti şi europene. Articolul 13, care interzice orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de
defăimare şi învrăjbire religioasă şi ofensă publică adusă simbolurilor religioase, reprezintă mărul discordiei
dintre legiuitori şi asociaţiile religioase. Aplicare strictă a acestei prevederi poate aduce atingerea libertăţii de
exprimare… Washingtonul consideră că Legea Cultelor este cea mai proastă din Europa (E.C.HotNews.ro).”
Legea Cultelor nu afectează doar minorităţile religioase, ci şi libertatea de exprimare a presei, ne spune
Lucia Pop de la Cotidianul. Aşa că: „ români, pregătiţi-vă de cenzură!”
Centru de Resurse Juridice (C.RJ.), afirmă că Legea Cultelor nu respectă reglementările
internaţionale cu privire la drepturile copilului în ceea ce priveşte alegerea religiei, libertatea de asociere,
deoarece i se impune un anumit număr de persoane, şi liberul acces la justiţie, deoarece incidentele din

5
 Sunetul trâmbiţei – Nr.1/2008

interiorul cultului se rezolvă după legile canonice, nu după cele civice, încălcând astfel art.7 din drepturile
omului, care susţine că toţi oamenii sunt egali în faţa legii (Iustina Ionescu C.R.J.) .