Sunteți pe pagina 1din 4

Titu Maiorescu si Junimea Junimea- etapele activitatii: I.

Etapa de inceput - cei cinci intemeiatori: Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, P. Carp, V. Pogor si "spritus rector"(spiritul care a dat directia) Titu Maiorescu. G. Calinescu , spune despre membrii "Junimii ca au avut aspiratiuni comune" dar minimalizeaza efectul intalnirii lor, considerand ca s-au reunit intamplator. Ioan Slavici("Amintiri")marturiseste ca "Junimea" era o orchestra. Prima parte a activitatii (1863-1874)mai este cunoscuta ca "etapa de tinerete". In aceasta etapa se achizitioneaza o tipografie, tiparesc cronici si antologii de comedie romaneasca,inclusiv texte populare , dar tiparesc si manuale de studii si infinteaza "Convorbiri literare"(1867). II. Etapa de glorie(1874-1886)-"prelectiuni populare"(adunari unde se tineau discursuri publice sustinute pe un ton acadeemic, critic, ironic--> cu scop educativ). Toti marii clasici au participat la adunarile Junimii din perioada ei de glorie. III. Etapa de destramare incepe cu plecarea lui I. Negruzzi la Bucuresti(1884), revista "Convorbiri literare" este editata in capitala. In 1890 Titu Maiorescu marturiseste ca "acum putem vorbi despre ea ca despre un lucru trecut". Membrii s-au impartit in "clanuri": -"grupul celor trei vioi"; -"grupul celor noua care nu pricep nimic"; -"grupul Caracuda"(junimea de rand, fara diplome si fara pozitii sociale inalte). Directia noua in poezia si proza romana (1872) Prima parte a studiului este intitulata "Poezia", iar cea

de-a doua "Proza". Criticul formuleaza ipoteza referitoare la viitorul Romaniei si la imoportanta culturii pentru natiune. Aminteste de lucrarea publicata in 1867 si sustine necesitatea de instituire a unei noi directii in literatura romana. In fruntea noii miscari il plaseaza pe Vasile Alecsandri, recunoscand valoarea "Doinelor si lacramioarelor" si efortul sau de a publica o culegere de texte literare. Pastelurile sunt considerate "cea mai mare podoaba a literaturii romane". Titu Maiorescu citeaza doua pasteluri aleatoriu, pentru a convinge ca acest tip de poezie exprima optimism si dragoste fata de natura. Al doilea poet mentionat este Mihai Eminescu "om al timpului modern, poet in toata puterea cuvantului". Remarca farmecul limbajului, iubirea si intelegerea artei antice. Sunt comentate fragmente din poemele:"Venere si Madone", "Epigonii" si "Mortua est" .Prin precizia limbajului Titu Maiorescu realizeaza o critica obiectiva deoarece sesizeaza greseli, confuzii, abuzuri sau neglijente. Subiectivitatea se manifesta prin exclamatii si prin interogatii retorice, izvorate din dorinta criticului de a educa receptorii de arta, prin promovarea unor formule estetice accesibile. Accesul la eternitate este asigurat de "curatenia formei". Autorul foloseste in tehnica argumentarii exemplul si divagatia narativa simbolica, pentru a convinge ca timpul poate fi invins de artele frumoase. Al treilea poet adus in atentia publica este Bodnarescu ,autor a carui opera a ramas in uitare(necunoscuta). Pe langa cei mentionati anterior, Titu Maiorescu ii aminteste pe Matilda Cugler, Cezar Boliac, Aricescu si Gradisteanu Petre.Criticul se opreste asupra unor greseli de orientare literara:"incorigibila suficenta", "lipsa de respect public","abandonarea studiilor"(aceste dificultati sunt ilustrate prin mentionarea operelor literare scrise de D-l Petric, D-l dragescu, D-l Patarlageanu).Sunt elogate

scrierile Matildei Cugler, publicate in :Convorbiri literare" si "cele dintai incercari ale lui Dimitrie Bolintineanu". Critica introducerea unor cuvinte "ce nu par ingaduite in poezii serioase. Concluzia primei parti este ca arta trebuie sa ramana senina, iar moartea si suferinta trebuie simbolizate dupa modelul antic. In partea a-II-a, analizand proza se opreste asupra operelor lui Odobescu , Strat, Slavici, A. Xenopol, T. Rosetti.Criticul face o paralela intre rolul unui regizor care incepe sa creada ca totul depinde de el si starea cea hazlie a opiniei publice in Romania. "Teoria formelor fara fond" este ilustrata prin interogatii retorice, discursul este structurat pe intrebari urmate de un raspuns. Valoarea trebuie sa impuna un statut pe masura, pe cand starea de fapt a Romaniei este absurda:statutul confirma valoarea.Directia veche a fost indreptata spre "formele dinafara" iar directia noua spre "fundamentul dinlauntru".Reprezentantii directiei noi sunt reprezentanti ai literaturii noastre stiintifice, ei manifesta "iubirea de adevar" si "dorinta de progres" trasaturi care se gasesc in literatura de specialitate din Europa.Tinerimea intelege lipsa de cunostiinte si absenta vointei, ca principalele cauze in calea evolutiei. Titu Maiorescu analizeaza activitatea academiei si critica demersul lui Timotei Cipariu si analizeaza ironic cateva demersuri ale transilvanenilor care denaturau limba romana in sprijinul afirmarii originii latine.Problema neologismelor este analizata pentru a sublinia excesul lor in limba romana contemporana.Este o greseala sa incerce sa inlature cuvinte slavone si sa imprumute din limba franceza sau din limba latina , pentru ca aceste modificari sunt greu de inserat in "limba reala a poporului".Titu Maiorescu sustine evitarea imprumuturilor acolo unde "avem pe ale noastre de origine romana". Exemplele analizate sunt din poezia "Serafita" a lui Ion

Eliade si dintr-un manuscris al lui Aaron Pumnul.Directia noua se intreapta spre limba frumoasa in care scria Constantin Negruzzi si va fi stabilita definitiv de un scriitor al carui har il va ajuta "a cunoaste firele din care se tese limbajul poporului roman". Activitatea desfasurata la Junimea a demonstrat "unitate in diversitate" sub indrumarea lui Titu Maiorescu, a carui personalitate a dat un spirit nou culturii noastre i a determinat apariia marilor clasici.