Cultura si civilizatie in ochii tanarului contemporan

AlexandruTanase: ''Cultura este rezultatul detasarii omului de natura, avand fata indreptata spres obiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in societate si are fata indreptata spre obiect''.

Fiind un eseu personal imi i-au libertatea de a scrie liber, deschis, departe de tiparele referatului studentesc, in care am invatat sa ne pierdem confortabil, uitand de continut si tinand seama cu precadere, de forma. Inceptotusi prin a consulta dictionarul explicativ al limbii romane. Gasesc ca academicienii limbii noastre spun desprecultura ca incorporeaza: CULTR, culturi, s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale i spirituale create de omenire i a instituiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. Faptul de a poseda cunotine variate n diverse domenii; totalitatea acestor cunotine; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectual la care ajunge cineva. Om de cultur = persoan cu un nivel intelectual ridicat, care posed cunotine universale multe i temeinice.Civilizatia insa, foloseste ca materie prima cultura, pentru a parcurge un drum evolutiv: CIVILIZIE, civilizaii, s. f. Nivel de dezvoltare material i spiritual a societii ntr-o epoc dat, a unui popor, a unui stat etc., cultur (material sau spiritual); p. ext. nivel nalt de dezvoltare a unei societi. Din fr. civilisation. . Nu ma opresc doar la spatiul romanesc si caut in Macmillian Dictionary, unde surprinzator, primul sens al cuvantului culture este sugerat de forma practica, aplicabila si vizibila; cultura in sensul academicianului englez cunoaste activitati ce implica muzica, literatura si alte forme artistice. Desigur urmaresc si britanicii valentele valorice oferite de cultura, explicand conceptual ca fiind un set de idei, convingeri, modalitati de comportament etc. Dar tin seama de DEX-ul limbii materne si ii cred pe cuvant pe academicienii nostrii cand spun ca civilizatia ar fi un nivel de dezvoltare si ma opresc. Dezvoltarea implica un punct 0 de la care incepe procesul si un punct 1, sau final, care inca nu a prins contur, asta inseamna ca suntem in continua dezvoltare. Si pornesc de la perceptiile antice, incercand sa observ o tendinta, o evolutie, o discrepant intre punctual 0 si posibilul punct 1. Pornesc cu Heraclit care spunea astfel: Cultura este un al doilea soare pentru cei culi.Imi creez

propria opinie vis--vis de consideratia filosofului din Efes si ceea ce vadeste: cultura reprezenta in cultura antica sursa centrala de inspiratie, o sursa vitala pentru patura culta a societatii, un lucru incert, fara un trecut anume dar indispensabil dorintei oamenilor de a trece catre superior din punct de vedere intelectual. Fac un salt catre secolul XVIII, secolul luminilor perioada in care Ideea de baza a iluminismului este aceea ca, prin cultura si stiinta omul ajunge la perfectiune. Cultura si implicit civilizatia ocupa acelasi loc medial in viziunea umana, dar apare noul concept perfectiune .Omul devine intrigat de desavarsire si crede in intersectarea cu aceasta doar prin intermediul valorificarii culturii individuale, a dezvoltarii legaturii artaom. Fernando Pessoa, poet portughez, sustinea: Cultura nu nseamn s citeti mult, nici s tii multe; nseamn s cunoti mult. antagonic gandirii iluministe, ce concretiza cultura in arta propriu-zisa, Pessoa, figura reprezentativa a sfarsitului secolului XIX, inceputul secolului XX, suprapune conceptul de mai sus, artei de a cunoste, intentiei omului de a fi informat si dorintei acestuia de a creste in intelect, nu neaparat pe o anumita latura. Incepe astfel un razboi al umanitatii si o nevoie de diversificare bazata pe informatie, bazata pe cunoastere. Trec la Albert Camus, marele filosof ce concluziona: Cultura: lamentarea omului n faa propriului su destin. ; apare fatalismul, omul reprezinta un factor al destinului, iar valorile culturale si civilizatia au incetat sa fie schitate in mod pozitiv. Desigur, evenimentele istorice total destructive isi pun amprenta pe mentalitatea colectiva, insa este de remarcat cum se pleaca de la o imagine abstracta, statica si spirituala (soarele, perfectiunea etc.) la una pragmatica, dinamica si lipsita de esenta. Devine vizibila disperarea omului de a evita o soarta stearsa, ce cade in rutina. Inchei lista citatelor cu Andrei Plesu, care rezuma: Cultura e cea mai decent form de scepticism.; contemporaneitatea ofera o imagine total negativa, lipsita de speranta a culturii si civilizatiei, traim vremea unor valori puse la indoiala la tot drumul. Incertul ia locul nevoii omului de dezvoltare, necesitatea decentei ascunde de fapt sub o masca umana, calina, rautatea, mizeria si indiferenta colectiva. Asta e ceea ce vede un tanar al secolului XXI. Junele cercetas, confunda cultura si civilizatia cu scoala. In mod cert, educatia ce porneste din institutii, constituie armatura valorii acestuia, insa majoritatea uita de ceea ce trebuie sa ne insusim in afara spatiilor iluminate artificial, in fata careia zace adesea persoana invatatorului, persoana in care a incetat sa se propage ceea ce numim atitudine civilizata din partea invatacelului. Se exagereaza in schimb in atitudinea miloasa fata de un proces natural moartea, dar se uita pretuirea valorilor lasate de om. M-am oprit sa ma uit in urma la ce-am scris...si chiar asta am devenit, o populatie care nu mai crede, o populatie pesimista si

intoleranta. Consider ca exista o samanta de dorinta undeva ascunsa in noi, dar este acaparata de nevoie obsesiva de rezultate. Bazam cultura pe istorie, ceea ce este corect, dar istoria pe care tanarul de astazi o cunoaste este una superficiala, iar civilizatia a ajuns sa fie oarecum doar o definitie intr-un dictionar. Sau poate este doar melancolia vremurilor de demult, iar ceea ce exista astazi este o forma de cultura si civilizatie contemporana, una partial acceptata. Am intrebat un manager israelian ce parere are despre Romania. Mi-a raspuns urmatoarele In Bucuresti aveti tot ce vreti. Tot ce va trebuie. Este adevarat lucrurile nu merg ca in visul american, si exista coruptie da. Dar si in America exista, doar ca este mult mai bine musamalizata. Romania are foarte multi bani, in Romania exista oameni destepti, dar fara pasiune. Si mereu va plangeti.... Da, ne plangem foarte mult, avem toate resursele necesare pentru a duce un trai decent insa, uneori, din comoditate, din ranchiuna si ciuda fata de ceilalti care au mai mult in buzunar si mai putin in cap, ne plafonam undeva sub media noastra valorica. Am intrebat un prieten turc, cum vede piata muncii la noi, avand o afacere in desfasurare la noi si in Turcia. A spus aveti foarte multe sarbatori, foarte multe zile libere, va asteptati de multe ori sa primiti salarii mari dar sa nu munciti foarte mult si majoritatea are pretentia dreptului dar nu si indeplinirea obligatiilor. Exista si asemenea cazuri da. Aceasta este cultura si civilizatia in spatiul romanesc, din perspectiva strainului afacerist. Fara intentia de a blama arbitrar mediul inconjurator si societatea aferenta, sunt imaginea tanarului care considera ca sunt foarte putini batrani de la care mai am ce invata. Sunt tanarul care inca a prins o copilarie fericita, lipsita de tehnologie de ultima ora, bazata pe jocuri de interactiune umana, sunt tanarul care a crescut o perioada in mediul rural, inconjurata de valorile traditionale pe care le deplang si de care refuz sa ma despart. Nu am prins comunismul, ci doar discutii despre acea perioada. In schimb am invatat de la parinti ca trebuie sa-mi respect profesorii asa cum ei o faceau, nu sa gasesc modalitati de a le raspunde. Tinerii nascuti in 75 80 sunt acum domni si doamne, mame si tati, mama si tata sunt nascuti in anii 60 si nu au venit niciodata la scoala sa puna la indoiala evaluarile profesorilor vis-a-vis de mine. Acum insa observ cum persoana din fata catedrei ajunge uneori sa fie mustrata si judecata de catre un parinte care intamplator nu este pedagog, ci poate vreun C.E.O intr-o multinationala. Tot de la ai mei am invatat sa pretuiesc literele si cuvintele din carti, nu faptul ca am internet si telefon mobil cu sistem Android sau mai stiu eu ce tehnologii. Desigur, ne ajuta, nu pot fi absurda. Ne ajuta enorm, sistemul medical este imbunatatit, conditia umana per total este mult mai buna, doar ca sunt uneori tanarul care mai

tanjeste dupa vremile cand aveam televizor alb-negru, putine canale si ne ramanea doar iesitul afara si cititul. Suntem nascuti cu o cultura extraordinara in spate, trebuie doar sa culegem ceea ce ne face si pe noi extraordinari prin ea. Cred ca, ramasi perplecsi in fata liberalismului, am dat iama in prea mult liberalism si raportul drepturi obligatii a devenit unul invers proportional. Gramatica limbii romane pare a fi uneori a limbii chineze pentru tinerii romani. Gradul de analfabetism este rusinos de ridicat pentru secolul in care traim. Iata, avem resurse, nu avem vointa. 40% din romani citesc prost sau nu stiu sa citeasca. O alta latura pe care vreau sa o abordez este aceea a libertatii. Nu mai suntem pudici, tinerii nu mai au rezerve in ceea ce priveste intimitatea. Se descopera treptat si o arata neasteptat. Subiecte care odinioara erau tabu, devin acum tematici de discutie in iesirile cotidiene. Tinerii nu mai sunt surprinsi de gesturi, de care ar trebui sa fie. Ba dimpotriva, daca nu primesc aceleasi semnale inapoi, devin intrigati si replica Draga, ce esti asa inchisa, fii mai open-minded!?. Poate si de aceea oamenii se plictisesc rapid, divorturile se intampla la drumul mare, iar tot mai multi parinti ajung parinti fara sa stie ce inseamna macar. Sexul este ceea ce ofera rating. Originalitatea mai exista la nivel de creatie, nu si la nivel personal. Tot mai multi se considera atei pentru ca asta este trend-ul. Desigur orientarile religioase ale fiecaruia nu le pot pune eu in plasa judecatii, insa ma gandesc ca vine un moment cand ai senzatia ca ai ramas cu nimic pe lume (evident e doar o senzatie) si ai nevoie sa crezi in ceva, ma intreb ei ce Dumnezeu au atunci?! Nu sunt o persoana foarte religioasa, dar nu-mi va fi niciodata jena sa recunosc ca mi-e frica de El si ca stiu ca exista acolo sus. Banii si teritoriul. E drept ca cele doua variabile au existat inca de la inceputurile civilizatiei. Astazi ne confruntam cu aceleasi probleme, gandirea este aceeasi, mijloacele si armele cu care atacam, mai performante si mai distrugatoare. Din ochii unei tinere romance, cultura si civilizatia zace in noi, in modul nostru de a-l percepe, in capacitatea de a aduna ce e mai bun din jurul nostru, din trecut, din istorie, din educatie. Crestem cu totii in aceeasi lume, pe aceeasi planeta, dar fiecare isi formeaza propriul traiect, iar in functie de asta ajungem sa ne plangem, sau nu.