Problemele de comportament sunt inevitabile la copii si sunt determinate de mai multi factori care influenteaza viata si dezvoltarea lor.

Trebuie sa te inarmezi cu cat mai multa rabdare si sa dai dovada de perseverenta pentru a depasi cele mai aprige probleme de comportament.

Comportamentul elevilor reprezinta o necunoscuta pentru profesori, fapt care constituie si o sursa majora de stres; situatia nu se prezinta mult diferita nici in cazul profesorilor experimentati.

David Fontana constata: In afara de faptul ca se arata ineficient, profesorul care adopta strategia amenintarilor constante ar trebui sa se intrebe, de asemenea, si daca realmente doreste o relatie bazata pe intimidare cu elevii, avand in vedere ca o asemenea relatie provoaca antipatie reciproca si lipsa de respect.

O descriere foarte simpla a acesteia se obtine prin raportarea la profesor, subliniindu-se astfel dependenta evaluarilor comportamentale de relatia elevului cu profesorul: elevul are o problema de comportament atunci cand profesorul considera respectivul comportament ca fiind indezirabil; cercetarile de teren releva faptul ca, in invatamantul primar si gimnazial, problemele de comportament sunt provocate cu precadere de baieti, nu de fete: raportul fiind de aproximativ 3:1.

Raportarea la profesor si la standardele sale introduce si o nota de relativism in apreciere, avand in vedere deosebirile inerente dintre personalitatile, mentalitatile si criteriile diferitilor profesori; ceea ce un profesor poate considera deranjant, un altul incurajeaza s.a.m.d. Astfel: un profesor poate accepta ca elevii sa vorbeasca intre ei in timpul orei, in vreme ce un altul poate cere liniste absoluta. Un profesor poate accepta ca elevii sa vorbeasca neintrebati in timpul orei, in vreme ce un altul poate cere sa se ridice mana si sa se astepte permisiunea sa. Un profesor poate incuraja o anumita nota de familiaritate in relatia sa cu elevii, in timp ce un altul nu permite decat relatii formale, sobre etc. Cercetarile specialistilor in stiintele educatiei demonstreaza ca marea majoritate a problemelor de comportament se inscriu pe coordonatele unor perturbari minore vorbitul neintrebat, distragerea de la rezolvarea temei, zgomot inutil, comportament nu intru totul adecvat etc. chiar daca sunt deranjante pentru profesor. Ele nu se inscriu totusi intr-un registru major, de tipul: atacul verbal al profesorului, violenta fizica, distrugerea s.a. Ca atare, profesorul ar trebui sa se intrebe in primul rand daca situatia impune neaparat interventia sa, daca nu cumva reactioneaza exagerat considerand ca ii este amenintata autoritatea: poate ca grupul palavrageste despre munca pe care o desfasoara, poate ca le-a impus standarde prea ridicate, iar acum elevii sunt frustrati si suparati ca nu le-au atins, poate ca el insusi a creat confuzie modificandu-si radical comportamentul etc.

Analizandu-si propriul comportament, profesorul poate ajunge la concluzia ca, de fapt, el a fost cel care a generat cele mai multe probleme: simtindu-se jignit cand nu era cazul, certand elevii si intrerupandu-i pentru orice fleac, fiind increzut si inabordabil sau inconstant si confuz etc. Astfel, la exagerarile profesorului, elevii au raspuns si ei in mod exagerat, ajungandu-se la o spirala periculoasa a derapajelor comportamentale. In o astfel de situatie, prima masura a profesorului ar trebui sa constea in reevaluarea si revizuirea propriului comportament, fapt ce nu exclude varianta vinovatiei elevilor. Unii elevi creeaza constant probleme, indiferent de ora si de profesor, dar exista si elevi care vor sa sublinieze de la inceput ca s-au hotarat sa nu se implice in niciun fel la anumite ore sau la anumiti profesori; in cazul lor profesorul poate recurge la tehnicile modificarilor de comportament. Acestea prezinta avantajul ca ii permit profesorului o analiza aplicata a comportamentului considerat indezirabil, ca si a factorilor ce par responsabili de declansarea si sustinerea comportamentului respectiv.

Tehnicile de modificare a comportamentului au drept suport teoria conditionarii operante a lui Skinner, ideea de baza este aceea ca o intarire pozitiva mareste probabilitatea aparitiei comportamentului considerat dezirabil, dupa cum o intarire negativa va avea drept efect scaderea probabilitatii comportamentului considerat indezirabil. De multe ori perceptia elevului difera de cea a profesorului cu privire la ceea ce se doreste a fi o intarire pozitiva, respectiv negativa. De pilda, in cazul unui elev mediocru si care nu reuseste sa atraga atentia profesorului prin rezultatele sale la invatatura, un comportament perturbator poate constitui o cale de a obtine atentia dorita si, desi profesorul va utiliza o intarire considerata negativa, va observa ca probabilitatea aparitiei comportamentului respectiv nu va scadea, ci dimpotriva; motivul: obtinand atentia dorita elevul va considera intarirea negativa ca fiind una pozitiva.

Stan, E. , Despre pedepse si recompense in educatie, Editura Institutul European, 2004 http://www.oradestiri.ro/wpcontent/uploads//2012/04/1334323805profa.jpg http://www.antena3.ro/thumbs/big/2011/02/01/elevidin-piatra-neamt-aflati-in-vacanta-chemati-deprofesori-la-serbarile-partiei-din-oras-87451.jpg http://admin.ziarulring.com/images/upload/evenime nt/somajul-da-iama-in-profesori-434x326.jpg http://mediaserver.adevarul.it/media/adevarulit/images/2009/12/03/34180-0-copii_cearta.jpg

1.Antipatie in raport cu scoala; intrucat nu face parte din anticiparile lor, scoala devine irelevanta pentru unii elevi, iar uneori chiar agasanta. In acest caz, profesorul trebuie sa rezolve doua probleme: -cresterea relevantei, a sensului muncii scolare; -evitarea conflictelor de interes cu elevii in cauza. Relevanta scolii pentru reusita in viata pare cu totul pusa sub semnul intrebarii astazi, iar munca profesorului capata uneori accente sisifice. Ramane posibilitatea motivarii elevilor prin intermediul unor factori proprii institutiei scolare, posibilitate care reclama multa energie din partea profesorilor si prin intermediul careia nu se obtin intotdeauna rezultate semnificative.

In acest sens, Kenneth Moore amintea: -a avea asteptari maxime in raport cu elevii (cercetarile au relevat ca elevii au tendinta de a fi la inaltimea asteptarilor profesorului); -a oferi prin exemplul propriu un model pentru comportamentele dorite (urmand exemplul profesorului, elevii isi vor schimba propriul comportament); -a impartasi elevilor asteptarile sale (este recomandabil ca profesorul sa comunice elevilor scopurile pe care le urmareste, mijloacele si startegia pe care intentioneaza sa le utilizeze); -a stabili o atmosfera pozitiva, de empatie pentru fiecare elev in parte, dar fara a pierde din vedere centrarea lor pentru ceea ce trebuie facut in clasa; -a implica elevii in mod activ, utilizand astfel disponibilitatea lor naturala de a face ceva; -a releva foarte clar ca merita sa inveti; -a cultiva increderea in sine a elevilor; -a utiliza interesele si cunostintele anterioare ale elevilor; -a utiliza ideile elevilor, pentru ca in acest caz , interesul si implicarea lor sa fie mai mari; -a utiliza curiozitatea naturala a elevilor; -a provoca elevii prin solicitarile la care trebuie sa raspunda; -a utiliza competitia, intrucat in mod natural elevilor le place sa intre in competitie si sa castige, sa fie cei mai buni; -a reduce anxietatea elevilor.

2.Nevoia de recunostere sociala, mai ales din partea colegilor. Unii elevi simt nevoia unor intariri periodice care sa le ateste ascendenta pe care o detin intre cei de aceeasi varsta. Acest lucru de poate realiza cel mai usor provocand autoritatea profesorului; daca provocarea nu este acceptata, prin contaminare, orice elev va crede ca poate sfida autoritatea profesorului, iar clasa va fi scapata de sub control. 3.Izolarea sociala unii elevi mai labili psihic simt nevoia acuta de a fi doriti si acceptati de catre colegii lor; pentru ca se integreaza mai greu, de obicei sunt marginalizati, ceea ce le provoaca un mimetism exagerat in raport cu comportamentul grupului; in dorinta de a fi ca membrii grupului, vor exagera, provocand dificultati de control profesorului. 4.Comportamentul impulsiv este caracteristic acelor elevi care par incapabili sa anticipeze consecintele actelor lor. Lipsiti de o socializare adecvata, incapabili sa-si reprime pornirea de a provoca, acesti elevi pot constitui o problema dificila pentru profesor.

5.Ignorarea regulilor ceea ce nu presupune neaparat ignorarea lor cu buna stiinta. Instituirea unui sistem de reguli cere timp si, oricum, intotdeauna va functiona un sistem formal (mai strict) si unul actual (mai lejer). Regulile actuale (cele care functioneaza de fapt) se institue de multe ori prin presiunile pe care elevii le fac asupra profesorului, pentru a vedea in ce masura acesta renunta la sistemul formal.
6. Conflicte intre sistemele opuse de reguli apar atunci cand un elev poseda seturi opuse de reguli, deoarece unul poate permite ceea ce altul interzice. De obicei, un elev poseda un set de reguli pentru scoala, unul pentru casa si unul pentru grupul de prieteni din care face parte. Inevitabil, setul de reguli mai lejer este cel de acasa. Ciocnirea dintre aceste ierarhii diferite poate genera comportamente deviante daca profesorul nu observa la timp aceste lucru si nu ia masurile adecvate. 7. Transferul afectiv un comportament nepotrivit in clasa poate fi acceptabil acasa sau cu prietenii. Pe langa transferul de comportamente, elevii pot opera si un transfer afectiv; astfel, antipatia resimtita fata de tatal sau de pilda, poate actiona prin transfer asupra profesorului si prin intermediul lui, asupra scolii in general. Transferul afectiv, cu efecte negative in comportament, se produce mai ales cand apar probleme in familie: divort, separarea parintilor etc.

8. Se poate adauga aici inca o cauza, aceea a agresivitatii umane innascute, chiar daca destui reprezentanti ai domeniului stiintelor socioumane neaga existenta ei. Se considera ca a recunoaste inerenta agresivitatii umane in raport cu individul nu inseamna si a accepta ineducabilitatea acesteia. Pe de alta parte , aspecte ale agresivitatii se resimt in multe dintre cauzele unui comportament indezirabil. 9. anxietatea poate genera comportamente inadecvate ca o forma de aparare impotriva unor elemente ale mediului educational: examinari, vorbitul in fata clasei, a fi judecat in fata elecilor etc.

10. modul de manifestare a profesorului de multe ori poate crea probleme in disciplina, in loc sa le rezolve. Atitudini inadecvate ale profesorului: -asuprirea elevilor, plecand de la premisa ca ordinea este alfa si omega in educatie; -de ignorare dispretuitoare a elevilor; -de eveluare a elevilor in termeni constant negativi si depreciativi. Reactia elevilor la asemenea atitudini poate lua forme extreme: furie, vandalism, batai etc.

Albu, G. , Enache, R. , Stan, E. , Psihopedagogie.Sinteze de curs pentru studenti.Nivelul I, Editura Universitatii Petrol Gaze din Ploiesti, 2009 http://i.ziare-penet.ro/upload/stiri/large/11/16/Copil_singuratic.jpg http://www.buzzle.com/img/articleImages/329127-55023-58.jpg http://www.savvydaddy.com/files/images/siblingrivalrynecks.jpg http://images.essentialkids.com.au/2011/09/20/2637648/friendconf lictwide-420x0.jpg http://www.aboutourkids.org/files/Girl_sticking_out_tongue.jpg http://i.livescience.com/images/i/19509/iFF/sadgirl.jpg?1314712592

Relaia profesor-elev reprezint una dintre problemele majore ale nvmntului contemporan, ce a preocupat adesea gndirea pedagogic mondial, ca i pe cea din ara noastr.

ntruct nu face parte din anticiprile lor, coala devine irelevant pentru unii elevi, iar uneori chiar agasant. n acest caz profesorul trebuie s rezolve dou probleme: creterea relevanei, a succesului muncii colare. evitarea conflictelor de interes cu elevii in cauza. Calea cea mai potrivita pentru rezolvarea unor astfel de conflicte este negocierea. Izolarea social determin pe unii elevi s-i exagereze comportamentul provocnd dificulti de control cadrului didactic. Comportamentul impulsiv este specific acelor elevi care par incapabili s anticipeze consecinele actelor lor. Ignorarea regulilor nu presupune ignorarea lor cu buna tiin.Instituirea unui sistem de reguli cere timp.

Anxietatea poate genera comportamente inadecvate ca o form de aprare mpotriva unor situaii proprii mediului educaional: examinri, situaia de a vorbi n faa clasei, de a se ti judecat de colegi. Modul de manifestare al profesorului poate crea probleme de disciplin n loc s le rezolve. De obicei profesorii nu agreeaz ideea c propriul lor comportament poate constitui sursa unor probleme de disciplin. Iat cteva atitudini inadecvate: de asuprire a elevilor, pornind de la premisa c ordinea este Alpha i Omega in educaie; de ignorare dispreuitoare a elevilor ; de evaluare a elevilor n termeni constant negativi i depreciativi ; Reacia elevilor la asemenea atitudini poate lua forme extreme : furie, vandalism, bti.

Lipsa de experien, probleme de comunicare, diferene de atitudine, probleme personale, proiectarea, resurse materiale adecvate, mediul, se numara printre factorii care ar putea determina probleme de comportament n sala de clas. Conflictele izbucnesc n cea mai mare msur din cauza notelor, elevii considerndu-se nedreptii, din cauz c nu pot nva la toate materiile la fel de mult, cci programul lor este prea ncrcat. Lipsa de comunicare este iar un motiv care nate conflicte, dar i tupeul unor elevi; obrznicia constituie un motiv de conflict, precum i lipsa de respect fa de anumii profesori care nu gsesc cea mai bun modalitate de a-i ctiga respectul elevilor.

- De ce se plng domnii profesori c nu ii respectai? - Pentru c ne batem joc de ei pentru c facem zgomot sau rdem de ei. - i de ce crezi din ce cauz crezi c apar reaciile astea? - Dispreuire fa de profesor - i de ce ajungei la asta adic ce nu va place? -C suntem nepoliticoi cu ei, c i vorbim pe la spate -Cum pred, cum se exprim

Cerand si parintilor opiniile, am primit urmatoarele raspunsuri

-Dac s-ar nelege mai bine cu profesorii cred eu c ar nva[] sau dac ar avea mai puin de nvat. -Vorbesc urt cu profesorii elevii vorbesc urt cu profesorii, i njur nu tiu

Elevii reacioneaz n funcie de profesor, astfel c sunt profesori cu care nu au conflicte: cei care sunt mai comunicativi, care le acord mai mult atenie, nelegere, care sunt mai coreci cu ei, fa de care le este jen s reacioneze obraznic. Dar au i conflicte puternice cu cei care ei consider c nu i fac meseria de profesor, care i pedepsesc nejustificat, care i trateaz discriminatoriu i, n consecin, acord note preferenial sau cu superficialitate. Elevii trebuie pui n acele situaii care s le arate c este mult mai profitabil pentru ei s respecte standardele comportamentale acceptate de profesor, printre altele, i pentru c acestea sunt considerate dezirabile de comunitatea n cadrul creia triesc.

Bibliografie:
1. Gabriel Albu, Roxana Enache, Emil Stan-"Psihopedagogie.Sinteze de curs pentru studenti.Nivelul I" , editura UPG Ploiesti, 2009.
2. http://www.uaic.ro/uaic/bin/download/Academic/Doctorate_februarie_2010/Istrat eGh.MihaelaNicoletacs.Prvu.pdf 3. http://www.uaic.ro/uaic/bin/download/Academic/Doctorate_februarie_2010/Istrat eGh.MihaelaNicoletacs.Prvu.pdf

Orice comportament este afectat de consecintele sale; consecintele pot fi percepute ca o recompensa sau intarire, daca drept rezultat comportamentul persista, sau ca pedeapsa, daca respectivul comporament slabeste sau inceteaza. Plecand de la aceste constatari, pedagogii au pus la punct asa-numitele tehnici ale modificarilor de comportament, aplicate mai ales de catre profesorii care nu sunt de acord cu utilizarea pedepselor.

Pentru Louis Cohen si Lawrence Manion, tehnicile modificarilor de comportament cuprind trei componente:
1)

2)

3)

Specificarea comportamentului indezirabil care urmeaza sa fie minimizat sau inlaturat, ca si a comportamentului dezirabil care ii va lua locul; Identificarea recompenselor si a intaririlor care sustin comportamentul nedorit, ca sa poata fi evitate; identificarea recompenselor si intaririlor care vor contribui la sporirea frecventei comportamentului dezirabil; Evitarea sistematica a primului tip de intariri si recompense, simultana cu aplicarea acelor intariri si recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil; pe intreaga durata a acestui proces se inregistreaza cu grija schimbarile decomportament.

In contextul dat, prin intarire intelegem acele fenomene care au capacitatea de a grabi aparitia comportamentului dezirabil; cele mai eficiente tipuri raman intaririle sociale, care afecteaza semnificativ comportamentul elevului (premierea, atentia profesorului etc) Un caz aparte il reprezinta comportamentul antisocial al unor elevi, care poate fi sustinut adesea prin aprobarea restului clasei, dar uneori si prin dezaprobarea ei. In astfel de cazuri, este recomandabil ca profesorul sa ignore comportamentul de captare a atentiei la care elevii respectivi recurg cu buna stiinta, simultan cu intarirea alternativei dezirabile .

Folosit sistematic, acest procedeu este util si in alte situatii: starea de visare cu ochii deschisi esecul in a centra atentia unui elev asupra temei aflate in lucru elevi necomunicativi si refractari elevi care incalca regulile clasei reactii exagerate in conditii de stres comportament antisocial hiperactivitate lipsa de respect

Cloncluzii:

Incurajarea este un instrument puternic pentru imbunatatirea comportamentului elevilor; Cu cat este incurajat mai mult pentru efortul depus sau pentru comportament, cu atat elevul se va stradui mai mult; Ceea ce profesorul considera a fi incurajare, pentru elev se poate dovedi lipsit de semnificatie; Comportamentu perturbator poate fi adesea anulat daca, ignorandu-l, profesorul premiaza elevul care se comporta adecvat; in acest caz, reactia de incurajare a profesorului trebuie sa fie prompta; O alta cale de a controla un comportament nepotrivit este sa-l ignori pur si simplu, dar sa premiezi prompt acelasi elev imediat ce se comporta adecvat. Grupurile mici pot fi incurajate in mod similar.

Stan, E. , Despre pedepse si recompense in educatie, Editura Institutul European, 2004 http://www.playbooks.com/blasts/August09/Teacher Student.jpg http://farm5.static.flickr.com/4019/4321655024_2ce c00e38f.jpg

Se stie deja faptul ca nu exista tehnici infailibile de management si control al clasei de elevi. Fiecare clasa are specificul ei, iar problemele comportamentale intalnite in cazul elevilor sunt dintre cele mai diverse, asa cum a fost aratat anterior. Din aceste motive, se pot numai sugera cateva modalitati de rezolvare a problemelor ce pot aparea intr-o clasa.

O prima metoda ce poate fi folosita este interventia directa. Conform ipotezelor lui Good si Brophy (1973) , ea poate lua doua forme: Profesorul cere imperativ incetarea comortamentului perturbator, aratand apoi ceea ce l-a deranjat. Interventia trebuie sa fie scurta si la obiect si poate sa cuprinda numele elevului, identificarea comportamentului gresit, precum si sugerarea unui mod de comportament alternativ. Profesorul reaminteste regulile existente la nivelul clasei de elevi si comportamentul pe care-l asteapta din partea acesteia. Daca apare o situatie neasteptata, ea poate fi privita si ca un prilej de revizuire a regulilor.

O a doua metoda este reprezentata de admonestarea elevilor care creeaza probleme de disciplina. Aceasta metoda a fost cercetata cu precadere de Kass, Kaufman, OLeary si Drabman (1970) , care au elaborat un studiu cu privire la diferentele dintre admonestarea elevilor cu voce tare, in fata clasei si cea intre patru ochi. In acest scop au studiat cinci clase ai caror elevi aveau probleme serioase de comportament si au selectat cate doi elevi din fiecare clasa. In prima faza a fost aplicata admonestarea cu voce tare in fata clasei. In cea de-a doua faza s-a trecut la dojenirea intre patru ochi. Cele mai bune rezultate au fost obtinute in cazul in care admonestarea a fost facuta in particular, frecventa problemelor comportamentale reducandu-se semnificativ.

O a treia metoda propusa o reprezinta tehnicile interviului. Saunders (1979) schiteaza doua tipuri de interviu:
a.

Interviul investigativ este folosit in cazul unor forme mai serioase de comportament perturbator, atunci cand sunt implicati unul sau mai multi elevi. Interviul vizeaza numarul de elevi implicati in incident, de obicei, dupa ce lucrurile s-au mai linistit putin. Se incearca prin intermediul sau sa se reduca efectele si posibilitatea de extindere a incidentului. In cazul in care sunt mai multi elevi implicati este de preferat ca profesorul sa asculte versiunea fiecaruia, sa analizeze si sa descopere discrepantele, precum si sa alcatuiasca din toate acestea o varianta finala, acceptabila si acceptata, pe cat posibil, de toti elevii. Un interviu investigativ poate avea mai multe finalizari: impresionarea elevilor, pedepsirea celor vinovati, trimiterea acestora la o instanta superioara (ex. : directorul).

b. Interviul bazat pe relatii de incredere se poate aplica in cazul in care avem de-a face cu un singur elev vinovat, ce ar fi dispus sa recunoasca greselile facute si care a castigat increderea profesorului. Modul de abordare a situatiei este urmatorul: profesorul discuta intre patru ochi cu elevul, nu recurge la intimidari, aduce in prim plan bunele relatii anterioare pe care le-a avut cu acesta, subliniaza nevoia de sinceritate, ii prezinta posibilele consecinte ale comportamentului sau, insa fara a se referi la o posibila pedeapsa si abordeaza problema conduitei viitoare a elevului.

Bibliografie: Albu, G. , Enache, R. , Stan, E. , Psihopedagogie.Sinteze de curs pentru studenti.Nivelul I, Editura Universitatii Petrol Gaze din Ploiesti, 2009

http://www.ghimpele.ro/wpcontent/uploads/2012/04/elevi-sala-de-clasa-profesorighimpele.jpg

http://www.educ.msu.edu/college/coeawards/image s/jerebrophy.jpg

http://www.visualphotos.com/photo/2x1899287/teac her_talking_with_student_fan1003278.jpg

http://www.lakeforest.edu/images/postcards/art2.jpg