Sunteți pe pagina 1din 4

Partea I se deschide cu evocarea universului mirific al Humuletilor. "sal mare i vesel mprit n trei pri, (...

) sat vechi rzesc. ntemeiat n toat puterea cuvntului, cu gospodari tot unul i unul, cu flci voinici i fete mndre care tiau nvrti i hora, dar i suveica." coala ridicat "prinosrdia" preotului loan Humulescu adunase o mulime de biei i fete. printre care se afla i Nic, "un biat prizrit,, ruinos i fricos i de umbra sa". Copiii nu neleg rostul nvturii, suntndrtnici i de aceea printele loan, "om vrednic i cu buntate" le aduce ca "dar de coal nou", pentru a-i sili spre nvtur, "calul blan" i pe "Sf. Nicolai". Filele ceaslovului fiind "cam unse, (rgeau mutele i bondarii la ele(...) cte zece-douzeci de suflete prpdeam.deodat", aa c, vznd printele foile nsngerate, "ne pofti pe fiecare la Blan i ne mngia cu sfntul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor mute i a cuvioilor bondari". Bdia Vasile, nvtorul, a fost "prins la oaste" i n zadar umbla printele loan sa gseasc alt dascl, dar unul ca "bdia Vasile, cuminte, harnic i ruinos ca o fala mare" n-a mai aliat. Pentru a urma coala, Nic este mpins de mama sa, Smaranda, care "era n stare s toarc n furc i s nv mai departe", dei tefan a Petrii era de prere c "dac-ar fi s ias toi nvai (...), n-ar mai ave cine s ne trag ciubotele." Bunicul dinspre mam, David Creang, i duce pe Nic i pe Dumitru la coala lui Alecu Balo din Broteni; acum sufer copilul prima ruptur de vatra satului. Cltoria a avut loc ntr-o diminea de iarn, n care "era un pui de ger de crpau lemnele" iltransporta pe Nic ntr-o lume complet nou. necunoscuta, creia copilul nu i se adapteaz deloc, avnd loc o scrie de ntmplri inedite: cderea n Ozana; tierea pletelor; locuirea n gazd' la Irinuca, unde se umple de rie; drmarea bordeiului lrinuci; fuga napoi acas cu pluta pe Bistria. Partea a II-a ncepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu tiu alii cum sunt, dar eu cnd m gndesc la locul naterii mele, la casa printeasc din Humuleii. la stlpul hornului unde lega mama o far cu motocei la capt de crpau mele jucndu-se cu ei. (...) parc-mi salt i acum inima de bucurie (...) i eu eram vesel ca vremea cea bun i sturlubatic i copilros ca vntul n turbarea sa". Aducerile aminte renvie chipul mamei sale care. cu adevrat c "tia a face multe i mari minunii", despre ntmplrile copilriei: "Hai mai bine despre copilrie s povestim, cci ea singura e vesela i nevinovat". Sunt ntmplri celebre i de referin pentru copilria lui Nic a lui tefan Apetrei: la ciree, pupza din tei, la scldat. Finalul acestui capitol este memorabil princelebra autoironie: "la, am fost i eu n lumea asta un bo cu ochi, o bucat de hum nsufleit din Humuleii, care nici frumos pn la 20 de ani, nici cu minte pn la 30 i nici bogat pn la 40

nu m-am fcut. Dar i srac, ca n anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd sunt, niciodat n-am fost". Partea a III-a ncepe cu un monolog dialogat al autorului cu propriul su cuget ncrcat de aceeai autoironie: "Nu mi-ar fi ciud ncaltea cnd ai fi i tu ceva i de le miri unde. mi zice cugetul meu", prilej cu care Creang descrie satul Humuleti i mprejurimile acestuia, fcnd referiri i la istoria acestor locuri, cu domnitorii i milropoliii ce "s-au rnduit la scaunul Moldovei" i care "au trebuit s treac mcar o dat prin Humuleti". Nic este acum adolescent, urmeaz cursurile colii Domneti din Trgu Neamului, apoi pe cele de Ia coala de Catihei din Flticeni. Desprinderea de sal se realizeaz pentru o perioad mai lung, urmrind procesul formrii lui Nic, raporturile lui cu viaa social, cu colegii de coal, ntre care vrul sau. Ion Mogorogca, Gtlan, Trsnea, Olobanul, mpreun cu care sttea n gazd la Pavel Ciubotarul, unde i aduceau merinde de acas i se ngrijeau iarna de lemne de foc. Accentele ironice se ndreapt, n acest capitol, spre "fabrica de popi" din Flticeni, spre deprinderile unor membri ai tagmei preoeti sau monahale, spre manualele .colare aride i spre nvarea mecanic, un "cumplit meteug de tmpenie", care dau tabloului o imagine realist asupra colii romneti din acea perioad. Partea a IV-a debuteaz prin exprimarea tristeii eroului care, "n toamna anului 1855", este silit sa-i prseasc satul natal pentru a merge la seminarul tic la Socola: "Cum nu se d scos ursul din brlog, ranul de la munte strmutat la cmp i pruncul dezlipit de la snul mamei sale, aa nu mu dam eu dus din Humuleti cnd veni vremea s plec la Socola dup struina mamei". Prsirea satului este dezrdcinarea definitiv din universul Humuletilor, ieirea din trmul miraculos al copilriei i nstrinarea eroului "hotrta cine tie pentru ct vreme . Universul n care ptrunde eroul e inferior celui din Humuleti, ncepnd cu satele de cmpie i pn la "rtcniile de pe uliele lailor". Sosirea la Socola, ntr-un trziu, noaptea" i rmnerea n crua (ras "sub un plop mare , deci sub cerul liber, simbolizeaz lumea necunoscut ncarc urmeaz s intre Nic i n care se simt stingher. Finalul acestui capitol i al "Amintirilor" exprim filozofia relativitii timpului ce se scurge ireversibil, lsnd n urm o via bogat n triri i sentimente pure. "Amintiri din copilrie este un roman autobiografic, romanul formrii personalitii unui tnr i un bildungs-roman, care prezint procesul educaiei i al experienei dobndite de Nic, Ion Creang

fiind primul scriitor care realizeaz "primul roman al copilriei rneti" din literatura noastr.

Elev : Gelepu Cristian Clasa: aVII-a B

Amintiri din copilrie


Povestire
Amintiri din copilarie este un roman autobiografic, romanul formarii personalitatii unui tanar, care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica, Ion Creanga fiind scriitorul care realizeaza primul roman al copilariei taranesti din literatura noastra. Partea I: Ion Creang, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie. Inc de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan om vrednic si cu bunatate, le aduce ca dar de scoala noua pentru a -i sili spre invatatura, Calul Balan si pe Sf. Nicolai. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete. Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt. Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.

Partea a-II-a In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: La cirese , Pupaza din tei, La scaldat La cirese. Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste o chelfaneala zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el. Pupaza din tei. Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce cucul armenesc. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt

plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta. La scaldat. Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta. Partea a III a Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Partea a IV a La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insist s plece la Seminarul de la Socola. Nica pleac impreuna cu Zaharia lui Gatlan, ducandu i mos Luca. Sosire la Socola, intr-un tarziu, noaptea si rmnerea in caruta trasa sub un plop mare, deci sub cerul liber, simbolizeaza lumea necunoscuta in care urma sa intre Nica si in care se simte stingher. Finalul acestui capitol si al Amintirilor exprima filozofia relativitatii timpului ce se scurge ireversibil, lsnd in urma o viata bogata in trairi si sentimente pure.