Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in totalitatea instrumentelor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare si de export, in scopul impulsionarii exportului global al unei tari. Menirea acestor reglementari este de a influenta potentialii importatori, de a creste competitivitatea marfurilor exportate si de a cointeresa firmele exportatoare. Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care imbraca o serie de forme concrete, cum ar fi: negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de plati, acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii economice, participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau organizarea acestora in tara, stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de agentii comerciale in strainatate, prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de consultanta si asistenta tehnica de specialitate promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele de export.

Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in: a) masuri de natura bugetara, b) masuri de natura fiscala c) masuri de natura financiar-bancara d) masuri de natura valutara

a) Masurile de natura bugetara au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor exportate si cresterea cointeresarii producatorilor si exportatorilor. Acestea imbraca trei forme: Subventiile directe de export reprezinta sume de bani acordate agentilor economici pentru rentabilizarea activitatii de export, atunci cand preturile pe piata mondiala se situeaza la nivelul costurilor de productie . Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care realizeaza volume ridicate la export sau exporta produse de mare importanta economica, Alte instrumente bugetare - subventiile indirecte de export vizeaza stimularea intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export. Se acorda astfel facilitati in domeniul: informational, asistenta tehnica de specialitate, efectuarea de studii si cercetari de piata de catre institutii de specialitate, organizarea de campanii de promovare de catre stat, etc.

b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor pe seama reducerii sau eliminarii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop cointeresarea exportatorilor prin cresterea castigului net realizat la export. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de reglementari: Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate, care imbraca forma scutirii, reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. Acestea se acorda selectiv, in functie de importanta exportului pentru economie, si sunt de regula, direct proportionale cu gradul de prelucrare al marfurilor exportate. In aceasta categorie este inclus si importul cu scutirea conditionata a taxelor vamale, caz in care produsele importate urmeaza a fi incorporate in marfuri destinate exportului. Aceasta forma de stimulare se numeste drawback. Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca forma scutirii sau reducerii impozitului pe venitul provenit din exporturi. Acestea sporesc cointeresarea producatorilor si exportatorilor, fiind un fel de prime indirecte de export.

c) Masuri de natura financiar - bancara. Aceste masuri au luat o amploare deosebita in ultimul deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial. Principalele parghii utilizate in acest domeniu sunt:

Creditul de export, are un rol important in stimularea exporturilor cu valoare ridicata, si imbraca trei forme: creditul cumparator, care este acordat direct importatorului de catre o institutie specializata de creditare (banca sau consortiu bancar), creditul furnizor, care este acordat direct importatorului de catre furnizor (respectiv, exportator care la randul sau este creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si liniile de credit, care reprezinta o forma mai complexa a creditului cumparator. O linie de credit poate fi deschisa de catre o institutie bancara din tara exportatorului in favoarea unei banci, institutii financiare sau organizatii comerciale din tara importatorului. Acestea sunt deschise in baza unor acorduri interguvernamentale incheiate intre tara exportatoare si cea importatoare. In virtutea acestor acorduri, guvernele se angajeaza sa garanteze creditele acordate. Asigurarea si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si garantarii creditelor de export importatorilor constituie o parghie importanta atat pentru importatori, cat si pentru exportatori, care devin cointeresati sa efectueze vanzari pe credit. Asigurarea creditelor se efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste acoperirea riscurilor exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfurilor vandute pe credit, la scadenta. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara exportatorului. Garantarea creditelor se realizeaza pentru creditele cumparator, de catre o institutie bancara din tara importatorului, care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit, daca debitorul (importatorul) devine insolvabil.

d) Masuri de natura valutara. Acestea sunt frecvent utilizate pe plan international, si urmaresc sporirea competitivitatii marfurilor exportate prin reducerea preturilor externe si prin cresterea cointeresarii exportatorilor, datorita castigurilor suplimentare in moneda nationala. Acestea cuprind: Primele valutare, care sunt un fel de prime indirecte care se acorda exportatorilor cu ocazia preschimbarii valutei straine obtinute din export, in moneda nationala, la un curs de revenire mai avantajos decat cel oficial (curs cu prima). Primele valutare se pot acorda diferentiat, pe grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind incurajarea exporturilor. Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, exporturile de marfuri, atunci cand scaderea cursului valutar al monedei nationale se produce intr-un ritm mai rapid decat scaderea puterii interne de cumparare a acesteia, iar cererea externa pentru marfurile exportate este elastica fata de pret. Pe termen

lung, la nivel macroeconomic, deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a exportului, conduce, de regula, la inrautatirea raportului de schimb al tarii respective si la deteriorarea pozitiei acesteia in economia mondiala. Aceasta masura, duce pe termen lung, la o scurgere de venit national in afara granitelor tarii exportatoare, chiar daca firmele nu pierd in moneda nationala. De aceea, aceasta masura nu este recomandabila pe termen lung.