Sunteți pe pagina 1din 3

FIZIOTERAPIE ŞI REABILITARE

Cauze de invaliditate:

Note de curs

1. Invaliditate primară - de ex. malformaţii congenitale, boli, leziuni, accident vascular cerebral la bătrâni.

2. Invaliditate secundară - de ex. ca rezultat fie al inactivităţii, fie al unor activităţi contra-indicate şi dăunătoare, cum sunt fumatul, abuzul de alcool, lipsa exerciţiului fizic.

3. Sindroame patologice - de ex. infirmitate datorată inactivităţii, de ex. contracturi.

Reabilitare:

Reabilitarea este procesul de restaurarea a capacităţii de a trăi şi a munci cât mai normal posibil după o leziune sau boală invalidantă. Ea îşi propune să-l ajute pe pacient să dobândească o formă fizică şi psihologică cât mai bună posibil, şi să-i redea capacitatea de a se îngriji singur.

Reabilitarea oferă asistenţă pentru învăţarea sau reînvăţarea deprinderilor necesare activităţii de zi cu zi cu ajutorul instruirii şi îndrumării ocupaţionale şi a reajustării psihologice.

Obiectivul reabilitării:

Redarea capacităţii de funcţionare optimă unei persoane bolnave sau invalide prin folosirea unei abordări individuale.

Echipa de reabilitare:

Este o echipă de lucrători sanitari care lucrează împreună şi-şi folosesc cunoştinţele şi tehnicile de specialitate pentru un obiectiv unic reprezentat de o persoană. Membrii echipei evaluează progresul pacientului şi efectuează modificările necesare în program.

Patru domenii de nursing în reabilitare:

1. Practica îngrijirii de tip nursing, de ex. familia.

2. Predarea deprinderilor şi conceptelor.

3. Coordonarea anumitor activităţi ale programului pentru pacient.

4. Reprezentarea punctului de vedere de tip nursing în interiorul echipei multi-disciplinare.

Echipa de reabilitare:

Pacientul trebuie să fie un partener activ.

Familia - cooperarea şi angajamentul acesteia sunt cruciale pentru succes.

Medicul (specialist) - pune diagnosticul, astfel ca terapia să fie orientată spre obiectiv.

Echipa de reabilitare (cont.):

Fizioterapeutul - învaţă pacientul exerciţii fizice adecvate pentru întărirea muşchilor slabi şi pentru prevenirea deformărilor.

Specialistul în terapie ocupaţională - ajută pacientul să dobândească deprinderi care să-i fie utile acasă şi la locul de muncă.

Asistentul social - investighează mediul din care provine pacientul, statusul socio-economic al acestuia şi ajută pacientul şi familia să se adapteze mediului familial şi social.

Specialistul logoped - identifică deficitele specifice de comunicare şi pune la punct un program de tratament.

Nursa cu competenţă în sănătate publică - procură echipamentul special necesar de la autoritatea sanitară.

Medicul generalist / medicul de familie.

Fizioterapie - vezi handout-ul

Reabilitare

Readucerea pacientului la potenţialul maxim şi redarea independenţei, chiar dacă boala nu este curabilă.

Fizioterapeutul lucrează în strânsă colaborare cu specialistul în terapie ocupaţională. Clientul / pacientul constituie centrul preocupării. Se are în vedere persoana în întregul ei, nu doar membrul lezat sau infirm.

Pecienţii vor fi instruiţi în aşa fel încât să înţeleagă importanţa exerciţiilor şi să le poată continua acasă.

Prevenire

Pacienţii imobilizaţi în scaune cu rotile şi care prezintă spasticitate pot dezvolta contracturi - fizioterapia previne pierderea funcţiei.

Fizioterapeuţii susţin funcţia pulmonară înainte şi după intervenţii chirurgicale, şi uneori este nevoie să-i înveţe pe pacienţi cum să tuşească eficient înainte de operaţie. Relaxare ca parte a controlului stresului.

Tratamente electrice:

Terapia cu ultrasunete reduce tumefierea şi aderenţele pe tendoane. Se foloseşte gel şi echipament cu ultrasunete. Este foarte util pentru tendinită.

Terapia cu laser - reduce durerea.

Terapia cu unde scurte - perniţe metalice circulare prin care circulă curentul - utile pentru leziuni la nivelul umărului, leziuni profunde sau artrită.

Terapie interferenţială - perniţe mici acoperite cu un înveliş umed şi plasate de o parte şi de alta a zonei lezate, de ex. genunchi. Trecerea curentului dă o senzaţie de furnicături şi înţepături.

Stimulator nervos electric transcutanat (SNET) - similar terapiei interferenţiale, cu perniţe mai mici care sunt purtate pe tot parcursul zilei.

Gheaţă - reduce tumefierea post-traumatică sau inflamatorie dacă este aplicată imediat.

Căldura - folosită pentru osteoartrită, de ex. parafină pentru leziuni cronice.

Alţi factori care trebuie luaţi în consideraţie:

Vederea clientului - de ex. după un accident vascular cerebral vedere de aceeaşi parte cu leziunea (înainte de sinapsă) poate fi afectată, pacientul lovindu-se de lucruri din acest motiv.

Tulburări de percepţie - clientul nu-şi dă seama dacă stă în picioare sau este aşezat, sau unde se află podeaua faţă de pat. Poate cădea din pat.

Mişcări asociate - pacientul care suferă de paralizie cerebrală poate prezenta mişcări bruşte ale piciorului atunci când îşi mişcă mâna.

Exerciţii pentru genunchi:

Şezând în pat se îndoaie genunchiul şi ridică în sus spre faţă, îndreptându-se piciorul. Se repetă cu ambii genunchi.

Ţinând piciorul întins se împinge partea posterioară a genunchiului pe pat / podea (se menţine apăsarea timp de 5 secunde, apoi se repetă).

Se plasează o sticlă sau un prosop făcut sul sub genunchi şi se îndreaptă genunchiul, ridicând călcâiul de pe pat / podea - se menţine astfel 5 secunde.

Se ridică piciorul la o distanţă de 20 cm de podea / pat şi se ţine genunchiul drept - se menţine astfel 5 secunde.

Şezând pe marginea patului se îndreaptă piciorul în faţă şi se ridică degetele în sus spre trunchi. Se face cu ambele picioare.

Stând în picioare se îndoaie unul din picioare din genunchi şi se prinde cu mâinile planta înapoia corpului.

Aceste exerciţii se vor efectua de 3 ori pe zi. Se începe prin a se efectua fiecare din ele de 10 ori odată, apoi se creşte la 15 şi apoi la 20 de ori.

Dacă pacientul nu le poate efectua, şi dacă împrejurările vă permit, ajutaţi-l să le facă.

Exerciţii pentru gât

Se întoarce capul spre stânga cât mai mult posibil. Se revine în poziţie normală şi apoi se întoarce spre dreapta cât mai mult posibil.

Cu spatele drept, se flecteză capul spre piept. Apoi se îndreaptă, după care se duce capul cât mai spre posterior.

Se aduce urechea stângă cât mai aproape de umărul stâng, apoi se revine. Se aduce urechea dreaptă cât mai aproape de umărul drept, apoi se revine.

Stând în picioare, se aduce capul înainte (ca la curcan) şi spre înapoi, astfel încât să se formeze o bărbie dublă.

Aceste exerciţii se vor efectua de 4 ori pe fiecare parte, iar setul întreg de exerciţii se va efectua de 3 ori pe zi.

Flexibilitate şi exerciţii pentru spate - vezi handout-ul

Masajul membrelor este foarte util, ca şi exerciţiile de relaxare pentru personal.