Sunteți pe pagina 1din 3

ISTORICUL LEASINGULUI Cuvintul "Leasing" vine din limba engleza, de la substantivul "leasing" si verbul "to lease" care s-ar

traduce, intr-o prima acceptiune, prin "a inchiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat insa o forma specifica de finantare, a carei denumire s-a departat de intelegerea initiala, reprezentata astazi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire". Ca si in cazul chiriei, in prim planul operatiei economice sta utilizarea obiectelor inchiriate (echipamente industriale, vehicule, cladiri, etc.) si nu proprietatea asupra acestora, astfel incit Utilizatorul (cel care "primeste" finantarea in leasing) dobandeste dreptul de folosinta asupra obiectelor care raman insa in proprietatea Locatorului (cel care "ofera" finantarea in leasing). Leasing-ul este o metoda buna de finantare in principal datorita operativitatii cu care poate satisface necesitatile financiare ale agentilor economici si persoanelor fizice deopotriva. Printr-o operatiune de leasing pot fi evitate procedurile complicate ale contractarii unor credite bancare, proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societatii sau celui privat, pentru constituirea de garantii. Leasing-ul presupune existenta unui furnizor, a societatii finantatoare (societatea de leasing) si a unui utilizator. In esenta operatiunea de finantare prin leasing presupune ca societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de catre utilizator si cedeaza folosinta acestuia din urma pentru o anumita perioada de timp in schimbul unei redevente lunare. In conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operatie economica este definit astfel: ... operatiunilor de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfrsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a nceta raporturile contractuale. Leasingul presupune existenta a trei terte persoane: furnizorul, societatea finantatoare (societatea de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finantarii). Societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de utilizator si il cedeaza acestuia din urma pe o anumita perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta reprezinta in esenta operatiunea de finantare prin leasing. Pentru utilizator, aceasta operatiune i va aduce si alte avantaje cum ar fi: i permite realizarea de investitii atunci cand nu dispune de lichiditatile necesare. Si cum investitiile contribuie de cele mai multe ori la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obtinut poate acoperi redeventele lunare. i permite sa-si foloseasca fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante), cele care sunt aducatoare de bani. i permite sa fie in pas cu noua tehnologie prin aceea ca la sfarsitul contractului de leasing poate returna bunul societatii finantatoare si sa nchirieze altul ale carui caracteristici tehnice sporite i pot oferi o eficienta mai mare n exploatare. i permite sa beneficieze de amanarea platii taxelor vamale pana la sfarsitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului. i permite sa beneficieze de facilitatile fiscale ntreaga valoare a ratei de leasing este deductibila fiscal pentru IMM. Leasing-ul s-a conturat mult mai clar ca realitate economica decat ca o entitate juridica. Daca pentru agentii economici leasing-ul poate fi considerat drept mijloc de deconcentrare, prin micsorarea riscurilor pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila. Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasing-ul in atentia tuturor. Leasingul este la acest moment pe plan international, unul dintre cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor. Aparitia leasingului ca notiune si raspandirea lui ca forma de finantare dateaza din anii '50, insa baza economica s-a format mai devreme, in perioada premergatoare celui de al doilea razboi

mondial. Fara sa aprofundam evolutia tipurilor de leasing, pentru intelegerea planului structurii economice si problematica juridica a leasingului, este de ajuns sa privim in urma pana la punctul cand industrialul a ajuns la o recunoastere a faptului ca in procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate si echivalarea integrala a contravalorii acestuia in momentul incheierii contractului. Un astfel de moment istoric economic a fost in 1877, cand Bell Telephone Company din Statele Unite ale Americii a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din productia proprie contra unui cost de folosinta fara achitarea totala a contravalorii produsului. Schimbarea radicala insa a adus-o structura economica de dupa al II-lea razboi mondial, in Statele Unite ale Americii dupa 1950, iar un deceniu mai tarziu si in tarile Europei Occidentale, dupa revitalizarea economiei acestora. In Statele Unite ale Americii oamenii de afaceri au realizat pentru prima data ca investitiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finantarea clasica bancara. A aparut atunci pe piata mijloacelor de productie acel finantator care s-a auto-asigurat astfel incat, s-a prezentat in calitate de cumparator al obiectului fata de furnizor si, pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, l-a dat in folosinta intreprinzatorului. Astfel pe de o parte s-a nascut un contract de vanzare-cumparare intre producator si Locator (firma de leasing), pe baza caruia Locatorul a achizitionat de la producator bunul specificat de utilizator, iar pe de alta parte a luat fiinta un contract specific de chirie, in baza caruia utilizatorul in schimbul unei rate de leasing (redeventa) a dobandit dreptul de folosinta asupra obiectului, locatorul pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, incasand rata de leasing. Pe langa aceasta forma, deja clasica, a leasingului s-au dezvoltat si alte forme de leasing, fiecare cu un rol comun si anume: finantatorul (locatorul) este proprietarul obiectului iar utilizatorul pe intreaga durata a contractului detine numai dreptul de folosinta. Marea majoritate a autorilor, cand se refera la aparitia leasing-ului, identifica acest moment cu anii 1900-1950 in S.U.A. Consideram ca, pentru o cat mai justa incadrare a aparitiei leasing-ului, trebuie sa ne referim la dreptul roman, care si de data aceasta si-a demonstrat suprematia si originalitatea. Astfel se poate observa o mare asemanare a modalitatii de leasing "sale and leaseback" cu forma arhaica a gajului din dreptul roman "fiducia cum creditare". In acest din urma caz, imprumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil in patrimoniul imprumutatorului (fiduciar), cu titlu de garantie a imprumutului primit. La randul sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei. In practica, datorita necesitatilor economice, imprumutatul pastra folosinta bunului. In perioada moderna, aparitia leasing-ului se prefigureaza mai ales in S.U.A. Astfel, aparatele de telefon au fost inchiriate abonatilor prin anii 1877, iar acest contract avea sa poarte denumirea de "lease". La inceputul anilor 1900, detinatorii de terenuri din S.U.A., terenuri pe care nu le puteau folosi din lipsa de bani (de exemplu, fermierii), au recurs la operatiunea de leasing land. n Ohio, prin anii 1940, se vindeau catre banci imobile cu titlu de garantie (trasfer), imobil ce urma sa fie exploatat de vanzator in regim de "lease" timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului. D.P. Bootle, avand nevoie de utilaje pentru a realiza o conditionare de alimente si neavand bani, s-a gandit sa le procure prin inchiriere. Nu a banuit ca procedeul va sta la baza unei veritabile industrii, de proportii internationale. Dupa doi ani, el avea propria lui firma. de leasing, "U.S. Leasing Corporation", cu un capital initial de 2000 de dolari, care ulterior, in cativa ani, finanta operatiuni de leasing in valoare de 3 milioane de dolari. Principalele sustinatoare ale leasing-ului echipamentelor industriale au fost bancilc, fie

indirect prin intermediul unor societaii specializate de leasing, fie direct, dupa ce acestea au priimit autorizalia sa desfasoare asemenea operatiuni. National Banks, in anul 1963, a primit aceasta autorizatie, urmata de Bank Holding Companies, in 1970. Pana in 1975, deci in mai putin de 15 ani, bancile fusesera autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in mod direct in 41 de state americane. in Marea Britanie, cele mai multe dintre societatile de leasing - "leasing companies" sunt finantate si sustinute de banci. Ele beneficiaza de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusa pana la 100% din profitul impozabil. Acest fapt ca si Marea Britanie sa cunoasca o dezvoltare exploziva a acestor societati. Leasing-ul s-a extins rapid in intreaga Europa, ca in 1972 sa se infiinteze Federatia Europeana a societatilor de leasing, care controleaza circa 80% din industria financiara de leasing a continentului. Cea mai mare cota parte nationala apartine Marii Britanii, de circa 9 miliarde de dolari. Un consortiu similar s-a infiintat si in Japonia, ,,Japanese Leasing Association", cu un activ total concesionat de aproximativ 7,5 miliarde de dolari. O chestiune aparte ar fi aceea a companiilor franceze de "credit-bail", care sunt incluse in regimul institutiilor bancare sau de credit, cu reglementari stricte, fiind controlate de Consiliul National de Credite, de Banca Frantei si de alte autoritati financiare. Spre deosebire de S.U.A. si Marea Britanie, in Franta, firmele furnizoare de leasing nu se bucura de avantaje de impozite, dar totusi leasingul, datorita flexibilitatii operatiunilor, continua sa se extinda in Franta. Spre exemplu, in cazul Concord pretul urias, de circa 50 milioane de dolari si alte aspecte, au pus autoritatile franceze intr-o situatie extrem de dificila, necesitand comenzi ferme suficiente. S-a recurs atunci la leasing: companiile beneficiare au posibilitatea fie de a prelungi perioada de inchiriere, fie de a cumpara, dupa un timp, aparatele, convinse, in sfarsit, de calitatile lor de zbor. Un alt aspect important pentru istoricul si evolutia leasing-ului este raspandirea sa in tarile in curs de dezvoltare. Cele mai multe companii independente de leasing, in anul 1982, se aflau in America Latina si Asia. Astfel, au luat fiinta "Leasing Association of Singapore", "Manila Asian Leasing Association" etc. Din cele expuse mai sus se poate observa ca leasingul, datorita avantajelor sale, este prezent in intreaga lume, ca operatiune de comert.

S-ar putea să vă placă și