b.

fundoianu poezii
PREFATA DE DUMITRU MICU DE PAUL DANIEL ~I GEORGE ZAgAFU

TABEl CRONOlOGIC

BIBLIOTECA PENTRU. TOTI 1983 EDITURA MINERVA BUCURE~TI

Volumul de fata apartine unui poet mort, in virsta de '24 de ani, prin anul 1923. De atunci urma lui Se pil:!rde prin continent. Cei ca;;e l-au deslu~it undeva, inb"-.un "studio" de cinema, sau in biroul unei societCiti de asiguTare, au intilnit un am rece ~i insensibil pentru a activitate care-i em atribuita ~i nici un fel de lacrima' in privire pentru un trecut in care cheltuise energia unei semnificatii. Mort? Nu, asasinat dupa toate regulile artei, dupa a lunga uremie momla; in care vointa lui de a savin;;i ~i vointa lui de a fi s-au luat in lupta crincena, desfrunz~ndu-se Una pe alta de pene, de singe, ca in faimoasele batalii de coco~i, in Flandm. Celui cazut, cu gum in tarina, i-am supra'iJietuit eu. Nu-i inca r'nomentul so. hotO,Tasc dace!sint eu mortul,sau daca eu asasinul. . Poezia aceasta s-.a nascut in 1917, pe vremr:;a razboiului, intr-o Moldova mica cit a nuca, intr-o febra de cre$tere, de distrugere. Nimic din ceea ce constituie materia prima a acestui lirism nU mai exista in realitate. Poetul priveacurgind pe dupa geamuri armatele cenu~ii ~i tobele bCitind moarte,. el inchipuiaun univers pacific in care crea, inventa, astazi priveli~ti de aratura, miin.e exaltarea mistica a mortii in piine, Scuza poeziei lui deseriptive sta inairi;.te toate in fapt-ul co. descriptia lui nu avea Un model real? ci na~tea din negura mintii, ca a protestm"e

de

intima impotriva peisajului mecanic, de gloan.te, d: sirm.a ghimpata, de tancuri. Natura, in poen:ele l~l, apare~ ndicata la ,a potenta mai mare ca imagmea el no~ma:a, ca a supapa prin zidul de foc, cind supapa. adevar~ta. era insu$i focul. Simptom de nevroz.a? R~~antls~?_ ~am!ntul em amestecat cu fier, cu foc $~ a$chn de stlc~a, aratura e~a Un obicei pierdut, boul un mit vetust, .ba~lga a ~egetatie necunoscuta. In timp ce Dada exploda alurea $l masa~rul civil incepea pe strazi, poetul rasfringea lun:ea cu -capul intors, de sdrbCi. Pe "!W1'el~ ci~itir ~e oamem, pent1'U unul singur, ie$it la netlmp dm llceu, mcepea vaeanta. - eita bucurie in a descoperi, acoperit in moarte de gluga orasului zi cu zi paradisul pierdut,! Poezia aceasta care, ,la ;uprdfata, ma;turisea a rUdenie. sumara cu lumea rurala a lui Francis Jammes, cum: se dovedea la masa. de lucru, rivnind vointa de putE!re, mistic~ a lui Bau~elatre, Dincolo de anecdota echivalenta, polzvalenta, corespondenta emu cerute. N~ din imagini se incleia, nici din emo~ tii 'ci din volume, din suprafete potrivite, din conjuga!'l :d: echilibruri, din contacte precise, din ponde1'i mp,surabile. Nici intr-un' caz realitatea, orieare ar fi fost dinsa, nu pri1J1.a inspiratia sau tehnica poemu~ui. p'oem~l era ,'conceput ca Un univers autonom, cu leglle IUl arbltr~re, -cu hazardul lui prevazut. Un fel de ,alfabet Morse stabllea , in natura 0 vama aeriana. Principi"!l ide!!ti~atii ~ra .r~spins; cu Goethe; aparenta era cbnslderata sl;nbol. Nl.Cl a -confuzie aici cu poezia simbolista, care, la ":Ol, n-a e~lsto;t niciodata, dedt ca steag $i pretext de revolta. Arghezl, Ml~ nulescu Bacovia n-au' fast simboli$ti. Poate numal St',' Petica; D. Iacobescu; Ion'Vinea, Maniu, in parte. . Starea sufleteasca data (0 data' pentru totdeauna), munca in'cepea , 'abia , in 'a da versuiui 0 densitate, . in a-I d -crea organ de masura, piatra de kilometru, $i in a-l a un fel de autonomie care trel;>,uie sa se pastreze in ureche, ,dar sase piarda in intelect. GUa bucurie aseetica in ~ jormula Iegile acestui cosmos; penfJru intiia oara versul

alexandrin avea sa fie incetatenit in limba romdneasca; fire$te, alexandrinul, multmai, 'reto1'ic, trebuia, descusut; spart, liberat de muzica lui pur formal a ; parechea mascula i femela de rime, suflul lui, aparatele lui respiratorii, singure, trebuiau pastrate. In schimb, asonanta lua in mod clandestin, dar progresiv, locul 1'imei ; a rima sud cu surd, seadi $i ealea, semn-ren $i trtip~sarut, intr-un vers plin, corect, masiv, trebuia sa dea poemului 0 singulara putere interiqara, sporita de ambitia $i vocatia de-a da limbei Un fel de sonoritate surda, abrupta, Un ecou de metal, de glont de pU$ca, in locul risului unui prund de margaritar lins de un pahar de cristal ! Prioritatea vocabularului slav trebuia afirmata si cultivata in ciuda celui latin socotit inapt pentru poe;ie-. Staticacu vointa, aceasta e;tetica ~ poemului, in care materialul inspiratiei a fast ales static; trebuiau cu forta eliminate principiile psihice din orditlUl dinamic: dragostea, ura, viteza, hazardul. Un sistem, ca multe altele, fire$te; legitim ca tot ceea ce este - $i fecund, cu 0 singura conditie : aceea de a ie$i dintr-insul. Poezie! Cita nadejde am pus in tine; cWi certitudine oarba, dt mesianism! Am crezut ca in adevar poN lib era $i raspunde acolo unde metafizica si morala si-au tras' de 17J-ultavreme obloanele. Te cred~arn si11;.9w:ametoda valabila de cunoa$tere, singura raf;iune a fiintei de-a persevera in - fUnta. In poem, cu 0 lupa maritoare in ochi, deslu$eam atent miile de revolutii, miile de aberatii stelare. Numai i'h poem, lumea ireala, pe care 0 tra;ersam ca fan tome, parea ca ia 0 forma, ca devine materie, vie. N,umai in poem, produs indelung de calcul si hazard hazardul se reso.rbea ca Un fir de ata intr-o 1:ana. Om~l se dezbraca de intimpliitor, de capri~iu, de generatia Spontana $i proiecta in afara de dinsul 0 lume vazutd sub> specie aeterni. Paradisul terestru era jn idee. Ideea era centrul $i simburul poemului. Pe vremea.aceea emm gal $i nu mii $tiam gal. $arpele nu-mi aratase inca, cu degetul.-

ilui ginga$, in ce colt de rechizita se afla decorul vopsit recent,_cu arborul Binelui $i-aZ Ro.uZui Din fructul arborelui oprit qm mincat. $i-am vazut :indata ca eram gol; co. Frumosul riu era mai putin min~ ,cinos ca Adevarul $i ca Binele, ca Progres'/.lZ $i Civilizatia. Vorbele dintr-o data s-au lepadat de mine; in noapte, am -inceput sa striq fara cuvinte. iJevenisem orb, cu 0 lampa i'/7, mina. Am inteles, ,brusc, ca paradisul meu pamintean, cu boi, ,cu bel$ug, cu balegi - era 0 minciuna; $i min,ciuna poemul oriunde ar fi fost. Minciuna Hugo, Goethe! Minciuna serafica Eminescu! Cu Baudeldire, cu Rimbaud, o sprinceana numai de adeva1' incepea. Impotriva citorvQ legi cari ne circumcid din na$tere, impotriva Evidentei legata la ochi, impotri'12a destinului, poemul nU aducea decit un alibi. La intrebarea lui Dumnezeu :"Ce ai jacut pe acest pamint?" poetul rasp'11,ndea: "Latina ginta e regina ..." etc. Poetul considera viata ca pe-o America -de-cLCumdescoperita, ca pe-un mapamond $tiut pe de rost ,ca apa, in care punctele fixe, singurele socotite umane, Q,veau sa fie cintate, $i nu stepa, caii virgini, amazpanele, pampasul, polii. Morala vietii, deci $i aceea a poemului, -era pruc1enta, viclenia, ciorapul de lina. Unsingu1' atribut ,al frumosului: sa fie inuzabil. Poemul nu era deCit 0 -masca, cea mai frumoaso., pe un ()braz urit $i ciuruit, obrazul ultimului [deal. Ideal, idee, puah! Am scuipat 'in dreapta $i in stinga, deopotriva ingreto$at de, a4evar $i de absurd, de lege $i capriciu. Timp de pat1'u ani am tacut ca un mut de 1'azboi 100%. Am crezut poezia din mine sleita brusc de 0 mina care aducea $apte ani de vaci slabe. 111, ziua cind s-a intors singura, ca un put artezian, stropindu-ma cu '11,11, curcubeu pe mU$chi" tara sfi bata-n u$a, am' inteles din ce profunda miZe1"ie scoteam -capul, ce 'prieten mi-sterios de fecund imi arunca Un col.1c de salvare. Am inteles ca nu te lepezi, nici nU apuci poezia cind mei, cu latul. 'A deschis U$a $i-a strigat: cu-cu! Din ceasul acela am inteles ca poemul e altceva ... Ce ?,.

N-ampriceput ptea bin~, .. ml pricep inca ... Ceva care' modifica realitatea? Nu ... Cevacare ma modifica ... Pe' mine? Dar cine? Si eine-s eu ? Daca a fi poet'inseamna a crede in mil~ciuna poeii~i,. poeziamea "de astazi e mai prejos ca leae decit alifiile babe$ti. 'Cea de a'tunci iata-o f cu Zumina ei de-atunci, cu' intelepciunea ei, ma pedepse$te, m6 arata cu degetul. Un vers co :
9i vreau In ciuc1a eelui ee seamana-n c1ege1;t nisip ~i foe ...

ar putea sa-mi deie remu$cari, daca 1'emU$Carea 11,-0$ avea-o' deja, deplina, 'de-a 11,1,1, fi 'se'0anat tocrnai nisip $l foc, de-a fi respins' desertul in care nimic nu creste clecit ,mana, care nu, duce ~icairi decit in tara faqaduintii, $i nu cunoa$te niei 0 bucurie decit aceea, sparta, a ceZor doua table de legi. De poezia asta, care a gasi t ce diuta, atiteo lucruri rna despart ca-i vad cusururile-n transparenta, p'i'in razele X. De ce' daT 0 tiparesc astazi? Ca 's-o ueid a doua oara, sa lichidez un trecut de care as voi sa-rni fie maimult rU$ine. A1' fi 'trebuit s-o ard sa'u cel putin s-olas intacta, sa nu amestec mina mea.de astazi intr-un mecanism mie strain. Daca totu$i, pe iei pe colo, -am 1'eparat un vers, 0 strofa. dintr-o p01'unca morali'i de meste$ugar onest, care nU poate, arUnca in piata un ceasoTrl-ic care nu umbla, mare a fost sfortarea mea de-a reface lucrul cu memoria, cu vech'iul model de fata, fara sa vreau prea inu,lt sa molipsesc 0 stare sufleteasca preeisa, cu alta mobila, morbida, cu care n-are nimic de impartit. FiTe$te, toate lucrurile. spuse aici, din departe,. imi paT - de ce? - absolut inutile. Stiu ca nimeni nu cauta poemul cu riscul de a-l sparge,' nici pe Dumnezeu cu primejdia de a-l pierde. $tiu ca sintem 'inca in regnul cuvintelor $i di baietii, in gazete, pentru un vers, unul singur, care-aduce mai mult sau mai. putin 'cu Mallarme, cu Baudelaire, sau cu Apollinaire, disc uta inca, iei origi-

co

tinlim fauna a lui Ilarie Vovrea sa priceapa ca poetul nate intr-o <1/111>;(111(.(1, momla, intr-un bulion de cultU1'a $i ca pastreaza, fn f igum lui, tatuajul citorva~ obstacole ingenuncheate. In ce masuri'i un poet minte, in ce miisura spune adevi'irul; in ce mi'isura imiti'i, sau modifici'i realitatea ...L. iatii ceea ce nu se intreabi'i nimeni. Poezia nu-i 0 functiune sociali'i, ci 0 forti'i ObSCU1'ii care-l precede pe om, -care-l urmeazi'i. Din toate pi'irtite-privirea ei ne suride, ,ne miisoari'i, ne arunci'i serpentine i obuze. Tinuta deci e de rigoare. Putini'i eleganti'i, putini'idementi'i, domnilor! Tot viitorul pozitiv depinde dB atitudinea pe cme veti -ii avut-o pe fringhie, in timpul dansului de groazii. 0 floare, numai una, zvirliti'i dintr-o loji'i perfidi'i i, in privirea acrobatului ri'imasii pe dinsa, le$ini'i echilibrul, se sparge aerul ca 0 stidi'i. Faceti loc, domnilor, panica-i 0 'glumii proasti'i, iata numi'irul urmi'itor. Repre-' zentatia continua. Pretul biletelor nu se inapoiazi'i. Nimic nu-i reversibil. Nimic din ce a fost nU va mai ii ,niciodati'i. La judecata din urmi'i, poezia singuri'i ,va judeca pe om. Ea singu1'i'i nu l-a pzerdut 0 clipi'i din ochii ageri. Cine inclri'iznete si'i-i riclice capul, si'i asmuti'i vorbele? Omul' e un animal pe care poezia it cioplete din lut, sau it arunci'i in aer cu clinamiti'i.
11,,1/1"11'1/ 1/11 11/'f11/(' I, ('olo
//,1 111//1'1/. NI/l/lllIl

Ca un paing, Dritul se_rupe dintre ate, in bezna, .ia'ta, risul cu singele il scuipi, !;linimeni nu-i furtuna de git sa mi-o agate !;lidin privire ochii sa mi-i desprinda, bumbi. Ferestrele ,ca uliti s-au dus in vinatoare; pianul cazut pe labe e cel din uruia ren !;lilini!;ltea pe rana luminei pune sare ; in lucruri zeama vie simti c-a ie!;lit din semn. Vezi, toamna rupe pagini de 'murmure marine cu umbra din piirelte ma caut !;lima-ntorc, carne-n de!;lert voita balan.a ca 0 pUne, su,fletul meu de pene cu lini!;lte in cioc. Cad te-ai tidt pe pietre asemeni suflete!;lte cu fiecare coajil de anotimp ; !;li-a!;la, e!;lti vreniea care-i sparge 1?opirlele. in cle1?te, urzica de prasila 1?isimburil de stea: Tu e1?ti troita-n noapte cu vinatili cinele care umbla dupa cadavre-n in- oase, alpi, "-,

'zapada de taeere in care eorbii eoase, ~opilul piele-ro~a batut la cur de albi. Tu e~ti ora~ul-n ea~'euzine putrezira, varul ereseu pe ~ine, pe euie ~i pe ~ipci ~i s-a 'oprit mi~earea ~i timpii, se oprira ; au mai ramas din umblet farime de furniei.
J

si bintuie-o furtuna de diamante fixe pe eai apoealiptici il~ ~ea eu voivozi.\ Poate dizut in strada de vis, eu glezna $tirba, un eal pe care moartea I-a asudat pe brinei arunea ine-o data in univers, eu scirba, privirea. eea frumoasa a mortilor din stind, Poate oprit cu'fata sleita-ntr-o vitrina, miracolul ma doare inc~'em:enitin plu~, / ~i-a$ vrea sa fiu in axa pe care manechinul prezinta cea din urma eroiala' de mailu~i. Mi-ar trebui masive de sa_re-ncare ape pun in plaminul ocnei ventilator marin peninsule ce-n coate au inceput sa crape' ~i-n care focul tinar destupa ca un vin. lVIi-ar trebui cuvintul 'sa se despoaie-n pilnii, , sa ma dezbrac de mine ca pe~tele de solzi . ~i sa ma due in lume pe ca'raruia minii, .dnd inima in carne i$i implete$te cozi. Mi-ar ffebui potopul sa schimbe-obrazul lumii Ili focul sa injunghe statornicia-n rau. Cadeti, impe ii ! iata ca s-au ivit nebunii, sa stringa in poeme crimpeiele de hau. Poate-am gre~it, Parlute, dnd ti-am dntat patura cuminte ~i curata c~-n paradisul vechi ;

Aiurea ! Hai aiurea ! sufletul meu urit, din care-all mll.5eat ploaia, $i timpul, ~i omida, ca dintr-un mar, cu gauri. in carne, ca un rit, ar vrea sa intilneasca gradina, ta, Armida.
AI' vrea alte cuvii1te, alte fecunditati, a1ti oamenL ~i alti idoli ! sufletul meu de pisla

din pietre sa-~i oiopleasca ar vrea divinitati,' sa-mpinga $i sa taie mi$cp.rea~ea 0 visla. Unde-i pamintu-n care s-a de~teptat Columb, prin papagali, liane ~i lubrice maimuti ? mi-i sila dteodati'i din mei ~i din porumb sa bat monedii falsa pentru copii de struti. Poate ma cheama-oceane ea piane de-ntuneric, poate-n ficatul lumii izvoarele sint red Ili sintpiei de femeie uitate in Ameriei in miini cu iuraminte, ca ramuri, pent~u ved .. Poate cuvinte spuse in timp, la ore fixe, de~teapta-un singe. den'le a adormit sub coji

rall in mine for1;a,schimbarea, seteaj ura ~i singele in mill1ema trage de ureehi.

Pustiu, din ~es, se urea drezile de boi, $i cum mugesc, eu capul intors, de parc-ar suge cu ochii rO$ii, tirgul, cuprins de spaima, muge ..

Bra in mine ceea ce sparge ca sa nasca, in mine-un demon care~edea pe continent, cu-o fata care pHnge ~i una care casca, in mine nazuinta de-a deveni demerit. Inchis in amintire ca-ntJr-o obscura strofa in vidul unde steaguri de ideale-mpung, _ te-a~tept sa vii, trompeta de spaima, Catastrofa ~ sarut urcind in ochii ciceanelor, prelung 1.
I

In tirg miroase-a p10ai'e,a toamna ~i a fin. Vintul nisip aduce, fierbinte, in plamin, l;>i fetele a~teapta in ulita murdara tacer,ea care cade in fiecare seara, l;>i factorul, eu gluga pe cap, greoi l;>i surd. Caruye fugarite de ploaieau trecut~ l;>i lini~tea in lucruri de mult mucegaiel;>te. In case oameni simpli vorbesc pe Qvreiel;>te.~ Gi~te, cu pantofi gailbeni, vin lent dupa-un zaplaz ; auzi cum ploaia stinge fanaTele cu gaz, cum inveche$te frunza in clopote de-arama auzi tacerea lunga $i gri care e toamna l;>i diligenta care vine din Dorohoi.
1

Sui$u-i greu la casa pe ate de poted ; de singe drumu-i galben unde-'au scuipat dovleci $i-i cre$tere de sfecJa, de mararii, de ceapa ; iata, dupa ureche, izvoarele de apa, t;)idimineata, ca 0 zapada, intre noi ; card unghii de mi.reasma pe oite-un mu~uroi t;)iau tipat coco$ii pe bolovani de soare. E toamna ca-ntr-o para cu zeama de racoare. Vadle $vitedene, cu $ortul 'alb, mugesc. Ziua de astazi intra-n conacul boieresc / $i vinele pe mina legumelor sint clare. Boii sub palarie de paie merg sa are pe jos, $i-$i freaca somnul neispravit de stilpi ; au in nalfine-un miros de lapte'$i d'e ripi $Lse pornesc in sila sa sparga a~atura pe dupa gard, de unde a inceput natura.

"Baisers

montant

aux

yeux

des mers

aveC lenteur"

(Rim.-

baud).

Noaptea mina din spate earutele cu finuri, $i stele, poate 'roua, maL cad $i-au mai cazut. Copacii stau in cale, ca tcY.tatitia cerbi $i umbre, pe pamintul moale, au desfacut.

;;\

dorm pe finul plin demirea:sma ucla ,:1 ntl. pHiminul umed die noapte $i de fin, Frunze-au cazut; sau asH ausdrtiit ; ascul'ta : glfiie respirarea pamintului baliJrin.
"llllll

'1';

Daca n-ar fi in cale codrul pletos sa-1 sperie, boii, de somn, s-ar pune jos, pe g,enunchii moL Carelemerg de parea aT sta pe loc. Septembre .. chiuie singur, Enga umbrele mari de boi.
I

- Vara s-a dus', ccisit~in car -'--$i-a ar'uncat steleJe-n balta, toate, dtemai fura elare ; $i ultima tacere, lUnga,s-a a$ezat ; vacile, mine-:n ierbllri, or sa le-afle-amare. Natpra nerioeputa $i noapte' nenceputa, lasa sa-ti cpIc in pene sufletul meu batrin, $i lasa-ma,eu boU, s-a$terpt din nou, in ierEuri, vara care se duce in carele cu fin.

Divanul CEl 0 para 5elinm.uia, mqtC'\ne, 5i era bine-n vechiul fot:oliu moldovean, ~u frunze de lemn smulse din lustru, ail euan. Ne-ascund atit de bi,rie;1'lbUl'liele CllcIampa de:"'alalTI~, tineretea ! Trecutu-i linga lampa $i plina' e aglinda Cllcute in obnaz. E-a$ade lunga vremea de 'oind nu mai e azi $i stearpa $i mollie ca 0 canvalescenta. A$tepti in toata seara aceea$i diligent;a .care debarca aceia$i ovrei ce se intorc. In case, $tiu vapome e1epleaca spre New YO'rk si bancuri unde-oceanul a descarcat ciolane. Un far mai face semne de spaima prin obloane, $i-atit. Te duci la gardul de iedera coelit : doi tineri bat in po.aQ'ta cea veche. Ai ie$it' si ai in ochi un zhmbet ffnoremenit cuminte, ,de iaz de $e5, in toamna. Iti mai aduci aminte ?
>

Batrinii de ]a casa cea veche ne-au iesit in poarta, la grilajul de iedeta coelit, . $i-aveau in ochi un zimbet de iazde $es, cuminte. Iti mai adlJci aminte ? hi ma.i aduci aminte? Livada zwidea pietre in zGrzari $i-n:cai$i. Gutuie, 9Ppa geamuri, cu piel1ealinsa, i$i spuneau cuvinte..:n care. s,e-rppreunara piane.

In toamna asta ziua - de'ce ? - s-a mic$orat. Cimpul pustiu $1negru s-apropie de sat de parea vrea prin gardusi de lemn sa se stI'e~oare, sa mai patrunda inca 0 data in hambare. Mai e ceva pe-aicea $i nil-I, din ce-a trecut ; casele, dupa geamuri, au dU$umea de lut, ~i au cerdacuri, linga camere goale, unse cu baliga, de ploaie $i de urzici impunse. Poate-aJ mugi. aicea, de-3,r fi sa fie, vaci ; vita se 'tine-oloaga cu mina de araci $i-a$teapta:'aoum, dnd tit~ a incetat sa-I creasca, ploaie s-o-ngalbenealsea, [ploaie 15-0 putrezeasca ..

I,{III,I' Itlll ('II () talpa s-a rupt de-atitea ploL . 'l'n'c pOI:di, cei,cu suflet de balta, spre noroi t "ce pord uriti, sa d:oatrmastuprlirrtr-o biHt~adi _ ea haosul p(dume din nou sa se desfaca .

Un suflu-n viscolire se limpeziseparca, :~icasa, clatinata in noapte, ca 0 barca, sE'desprindea din srtrada tirgului ~i'plutea. Somnul, ca un paharnk, tara qprire bea ~i nu mai _~tiucu cine vorbea bunicul. Nime hu asculta cuin dinsul plingea, 'din adincime, ~i-amesteca in eapul nepotului sau timp ~'uga din casa scunda cUI12ug-etul din cimp.

Vacile-n Vatra-D~rnii calca-n asfaltul ud d.eierburi, cu rprivirea marina )din trecut, ~l mugetul de gu~a legat, ea 0 Ctalangaca-~ H:~ta eind tacerea ma-nzapezea pe-o banca. Iml aml'lltesc : amurgul dizut pe jos de somn in tirgul.cu ~opirle sub pietre, far-un porn, ' eu c.openv~untrase peste fierestre gluga, o~ ZlUasa se-ntoarca, prin curte, ca 0 sluga. Cme-aducea deodata drezile din cimp ? Aveau ~i-atuncea ochiul de. sticla, gHul strimb,. dar aduceau in ulit1 baliga din pa~un'e ~i in suris 0 scama din soarele-apune. Beara, un murmur negru cre~tea din sinagogi :: cereau desigur - alHel ai fivoit sa rogi ca sa-i fereasea cerul, cum le-a ferit stramosii de panica adysa dincimpurile rQ~ii. . ,. Deodata, dupa g,eamuri se ,aprindeau faclii ; o umbra lini~ti~ intra in pravalii ' prin u~ile-ncuiate~i s-a~eza la masa. Tacerea de salina' lD'oremenea in casa ~i, .. n sloiul rlOPtii jgheabul ograzii adapa. Bunicul intr~ flacari de sfe~nic se ruga : "Sa-mi cada dreapta, limba sa s'e usuce-n minede te-oi lua vreodata-nde~errt, Ierusalime !" Tav,anul plin.eu ingeri de ghips urca in cer ; ,ee foe in sfel?nicarul obloaneloT de fier !

E cimpul lung ~i-cigrebla e-un pieptene in fin.

In ziua, munca ara, pamintul e batrin, :;;i-auinflorit petala cea vinata scaietii. Izvoarele purcese din tita diminetii bat in pietri~uI tare ~i sec de pe ~ds'ea. E toamna de lumina salbateca si rea. " Eoi surzi, fara sprineeana ~i cu' ul'echea bleaga, pornesc sa duca 'plug~l in telina saraca, 'sa puie-n ea lumina.de griu, orz penbru cai -:;;i li s-au prins de mada, cu uIlghiile, scai. E':'a~ade calma ora in suflet~i-n coline, ca singele naturii continua in tine, :~i telina arata continua in noi. Pe dea1uri aratura alearga dupa boi, '~i nu-i nimic ; pamintul e nesfir~it ~i-i 0oEru. :$i omul trece i,airaprin ziua, mediocru, ~i-njunghie lumina ca un cutit de foe: - Dar daca, poti, prive~te iei, in pamintul copt, sub flacara-n 'genunche 1a capatiiul noptii, 'figura nevazuta, tedbilii, a ror1;ii:

'Un mvrg eu eoama ereata mai pa~te-n iarba soare. Pamintul ere~te-o umbra pe dinsul, de racoare, miroase lung eu finuri ~i sperios de:amurg, ( prink-un taru~, eu-b sfoara, se tine seaide murg. Ghiee~ti cum gologaaii ~i-i numara parIul ; in lini$te s-aude cum ineolte~te grIul . ~i tree tar ani eu rapan,ea ni~te boi; 'tree boi eu pinteeele pline de miros de trifoi $i idioti de toamna ; ~i toamna e euminte .. peste tarani,~i p~ste ovaz, ~i peste linte. Tal~nga seoate luna $i-o sprijina-n amurg ; nu-i nimeni sa aseulte cum luerurile eurg . $i cum se pierd in drumuri ea['utele eu paie. ... $i iata : noaptea-$i sparge haotiea pastaie $i leapada, prea eoapte, seminyele de sus ; $i numai murgul singur, legat de un taru~, rumega rotogolul ee 'iese din genuna $i-$i pune la ureehe petele lungi, de luna.

PorcH maninca iarba prin ~inele de fier. eerul e-nalt atita, ca parca nu e CN, ori I-au ureat tacerea ~i munW splni. Amiaza. Canlle din Belia trec pe ~osea spre Breaza. Gara-i pustie parca de seeole ~i ani. $oseaua, ea a rima, umbra pe bolovani, nici nu pr.iv:e!?te riul In mers pe drumul Breazii, !Ii umezeala care umfla sa sparga braziL In Prahova baietii impu!lca eu pietri!l broa!?tele-adormiite, mollie, pe prundi!;;, !li-!?iscalda caii ; uite, mu~tele verzi Inteapa. Tacerea se aude cum s-a spalat ell apa, !li-a!lvrea, trintit de soare, jos, In amiazi, sa dorm, eu inima de piatra ca munteIe enorm.

Sculata de vi,teza se intreaba ce-i energia asta Hid somn, $i-ar vrea din nemi$care sa se rupa, cu cel putin 0 umbra, ca un porn. Soarde-acesta, fara de cusur, o doare-n carnea inca nenceputa, $i-ar vrea sa-$i poata un minut lipi pe-o roata fata sluta.

$i n-om vedea prin geamuri, tineri 1;;1 zgomoto$i, amurgul cao:e-alearga dupa ci<reada,1'0$. Ca mine, toamna iara se va mari prin grine, $i vinul toamnei pO;3.te nu-l vom mai bea. Ca mine, poate s-or duce boil. Cll oc11ide Tiu in $tiri, sa traga cu urechea la noile-ncoltiri. $i-atuncea, la brat, umbre, m.i'vom mai$ti de toate ; -poate-am sa uit nevasta ~i vinul acru ~ poate ... Ei, poate la ospete nu vei mai fi monarh.

Boii uriti '$i tefed s-au limpezit in $es, $i au tip at coco$ii ti.rziu $i fara serts. Ileana, care doarme cu pO'I'Cii d'e ti:irite, s-a pus sa mulga vacii lapte stelaI' din tite, pamintului sa mulga racoare de cartof. Toamna bacoviana geme-n ferestre : of Prietene, da-mi mina $i tad ;a$a, da-mi mina. Prive$te curtea, paTcii, $i, riciind tarina, coco$ii albi, Prive1?te: sufletul meu e trist. 0, Taliarh, acuma, ca $i-n trecut, exist, $i beau din vinul asta, $i beau din cupa asta. Vechilul tot nu $'tie ce alba-i e nevasta, Ileana tot nu $tie dedt sa mulga vad $i v'ia sa-$i inrroade az'urul pe arad. Vino ; sa starn de vorb<ldt ne mai tine vr:erea ; ca mine, peste inimi, va izbuti tacerea;

Ptrietene, prietene, e toamna un sfert decea'S, $i calul ne azvirle la via vech,e unde, linga crama, e anotimpul. cald pentru $op'irle. Nu-i nimenh:n h~bao:e $i in $uriL Pustiu.E-o drciuma aicL Vom cere, in sticle vechi, cu 1acate 1a gura, putin,a reverie ::;itacere. E 0 podgorie intreaga-n CUp.3. ascult, ca-n vremuri vechi $i cunoscute,

Ce simplu e amul'gul acesta de sfir~it de toamna ! Boi, pe dealuri, duc aratura-n vid. Septerobre stringe-n doniti strugurii toti din toamna. $i-n talpile-i desculte Ii calc.a sus, in crama. Ploaia veni cu singe ~i cu furnid, din Sud ; cite-un pindar impuJ;lcatacerea ca un surd, $i lini~tea s-aduna din mii de doburi sparte. o fata, iei, in oimpuri, a adormit pe spate, ~i-acum 0 duc ts.'ranii pe umeri, pe sicriu un dopot i!]i desfoaie buche-tul a'I'amlu, sa prelungeasca parca amiaza din vecerne ; e miros tare umed din finuri ; e devreme, $i-i linga rada bine oyiunde te intorci. Ca totdeauna, viata-i cu garduri ~i cu pord, eu vi~ini $i neveste care au tita seaca. In anotimp, simti pasul lui Dumnezeu cum ealca $i numara pe mina ci~tigul din fineti: malai e pentru oame-ni $i mei pent:ru stigleti. Cirezi halucinate mugese pe dupa vie; femei goale, in lanuri, au pielea pamintie, $i ai putea pamintul in pielea lor sa-l ai. Un popa - poate Naiba - eu mintea spre malai, peste sicriu, eu bratul intins, blagoslove$te.

Din curba lui, pamint"ul s-a-ntins, se umfla, cre~te, si cheama catre dinsul oamenii de noroi. $i .oamenii se culd cu sufletu-'l1 noroi, 11scuipa,11 sarutffi, 11blastama, il iarta -

Bazinu-i galban ca 0 frunza moarta, ~i vara a p1eeat a~a de lin, cu oehii limpezi ~i cu tlte pline, c;-o simt ~i-acuma, goaHi, linga mine. In cea din urma toamna eram doL (Fintina, curgi aducerea-aminte !) Priveam cum pleaca berzele, cuminte, spre alte tarmuri ~i spre alte ploi, ~i tot Ca ~i acum stateam pe ginduri -

Din noU tacerea umeda in munti $i-i vara. totu~i dupa calendarre ; . capre barboase au trecut, murdare, $i ploua, ploua ... gl$tele sub punti au lesinat intoamna alba, Iinga sufletul care ar voi sa pIinga. Castanii simpli, peste band de pare, lipesc cu palma marci de-alarn,a late; tacerea, uda, s-a eulcat pe spate, .~i-un Cupidon, ciupit de timp, e-un are, arunca ofticos ~i paraHtic apa ascunsa-n madula,rul mitic. Au fost ~i-aicea lebede-n bazin ? (Poate ~i-au dus lumina printJr-'-opoarta;).

ToamnCl e-atit de ruinena in tirg, eu flori in par, ~'o~cate, de olane, ea strada umbla ca un coeostiro . pe dupa gratH unde dnta piane. Mincati de ploaie, pomii se l.isuca, ca dupa 0 navala de omizi ~i linii?tea e tare ea 0 nuea, $i soarele s-a spart in caramizL Toamna sosi pe plU\te din Galati, intinde rufe, spala-n Mlii spume, bate butoaiele pentru vinat . ~i cint-un dntec marinar, din tume.
.

In casa de tacere cu iederi ~i uriici,

plina eu somn de bufniti dome, cu ochii mid, nimeni nu $tie toamna cind a intrat in casa, ~i anii de dnd surpa peretii, ca sa iasa. Un clopot surd la masa $i la culcat chema : avea ~i-atuncea sparta arama,$i coclea. $i-l ascultam,cu gura pe lespede, cum geme. sa tie-n loc moluzul $i eurgerea de vreme. Motani de porte Iana, cU achii vetzi, au tors plecarea-n lume-a celor ce nu s":au mai intors :

dar s-auzeau, in seara, eu geamat de lauze. clapele-ntirziate pe miini, ca ni!itebuze. . Poatee mama eaTe motaie-n jilt, aici coase ciorapi de Una moale, pentru bunici. Dae-ar cadea odata ploile rO!icovane, prin madulare-ar eurge din nou, ca prin burlane, !ii-ai fi in casa singur, pustiu !ii monoton ca-n insula vreunui salbatec Robinson.
1921