Sunteți pe pagina 1din 4

KEFIRUL

TIBICOS Traducere dupa articolul din Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Tibicos Tibicos, cunoscut si sub numele de tibi, kefir de apa, kefir de zahar, cristale japoneze si "albine" de California, sunt culturi de bacterii si drojdie tinute intr-o matrice de polizaharide creata de bacterii. Ca si in cazul granulelor de kefir, microbii prezenti in tibicos actioneaza in simbioza pt a mentine o cultura stabila. Tibicos poate face asta in diferite lichide dulci, hranindu-se cu zahar pentru a produce acid lactic, alcool (etanol) si dioxid de carbon care carbonateaza bautura (bulele). Tibicos se gaseste peste tot in lume, in diferite variatii. Tibicos tipic are un amestec de lactobacil, bacterii de streptococ, pediococ si leuconococ cu drojdie de Saccharomyces, Candida, Kloeckera si posibil altele. Lactobacillus brevis a fost identificat ca fiind cel care produce polysaccharide (dextran) care formeaza granulele. Candida albicans, care produce infectii la oameni, nu se gaseste niciodata in tibicos. Preparare Metoda de baza este lasarea granulelor intr-o solutie dulce (zahar) sa fermenteze 24-48 ore. O reteta tipica poate fi : 1/4 to 1/2 ceasca de tibicos 1 smochina uscata, taiata jumatati 1/2 lamaie 60 grame or 4 linguri de zahar 1 litru (4 cesti) de apa un borcan de 2 litri cu capac Mod de preparare : se dizolva zaharul in apa, se adauga sucul de lamaie si alte fructe si mirodenii. Dupa amestecare, se pune tibicos si se inchide borcanul. Daca se inchide ermetic, se obtine o bautura carbogazoasa, daca nu, o bautura plata. Lasati sa fermeteze la temperatura camerei pt 24-48 ore. Cand e gata, strecurati si preparati din nou.

Este important sa folositi ingrediente care nu inhiba fermentatia. Adica : 1. daca se foloseste apa de robinet, filtrati sau fierbeti ca sa eliminati clorul (fierberea nu elimina insa cloramina NH2Cl) 2. fructele proaspete trebuie spalate pt a indeparta urmele de pesticide, si, ideal ar fi fructe organice 3. fructele uscate nu trebuie sa aiba conservanti Kefir Traducere dupa articolul din Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Kefir Kefirul (sub alte denumiri kephir, kewra, talai, mudu kekiya, milkkefir, blgaros) este o bautura pe baza de lapte fermentat cu origini in nordul Caucazului si care se prepara prin inocularea laptelui de vaca, capra sau oaie cu granule de chefir. Acestea sunt o combinatie de bacterii si drojdii intr-o matrice de proteine, lipide si zaharuri. O multitudine de bacterii si drojdii se gasesc in granulele de chefir, ceea ce le face o comunitate complexa si foarte variata de micro-organisme. Chefirul traditional este fermentat la temperatura camerei, de obicei peste noapte. Fermentatia lactozei produce o bautura acrisoara, carbonatat, slab alcoolica, de consistenta iaurtului subtire. De fapt, majoritatea chefirului comercializat in America ii lipseste atat carbonul, cat si alcoolul, si nu este nimic mai mult decat un iaurt lichid. In alte zone, se poate gasi atat chefir alcoolizat, cat si ne-alcoolizat. Exista variatii de chefir care se dezvolta si in alte lichide. Ele pot varia semnificativ de chefirul de lapte atat in aspect , cat si compozitie microbiala. Kefirul de apa (or kefir d'acqua) este crescut in apa, cu zahar, fructe uscate (smochine) si suc de lamaie timp de 1 zi sau mai mult la temperatura camerei. Prepararea Kefirului 90 de grame de granule de chefir Prepararea chefirului traditional necesita cristale de chefir, care sunt o comunitate gelatinoasa de bacterii si drojdii. Granulele de chefir contin o polizaharida solubila in apa cunosctuta sub numele de kefiran care lasa o textura si senzatie de franghie in gura. Granulele de chefir nu pot fi produse de la zero, ele crescand in timpul fermentatiei, producat mai multe cristale. Ele pot fi cumparate sau obtinute de la alti hobbysti. Cristalele apar albe spre galben, si sunt de obicei de marimea unei nuci, dar pot fi si mici pana la marimea unui bob de orez. Ingrijirea cristalelor de chefir

Cand nu se mai foloseste, chefirul poate fi pastrat ud sau uscat. Se poate pastra ud 8-10 zile in apa la 4C. Sau, pot fi infasurate in tifon si uscate 36-48 ore la temperatura camerei, apoi puse intr-un plic pentru alte 12-18 luni. Chefirul uscat poate fi reactivat prin cateva cicluri succesive de crestere in lapte. Cristalele sunt gata de munca cand chefirul produs arata si miroase din nou a chefir. Aceasta faza de re-crestere este necesara pt a restabili echilibrul microbial corect al culturii. Cristalele de chefir pot deveni contaminate cu bacterii nedorite (coliforme) si alte bacterii de fermentatie care scurteaza valabilitatea chefirului obtinut. Pentru a preveni acest lucru, vasele de preparare trebuie spalate si sterilizate inainte de folosire. Vase de preparare pot fi borcane de sticla (de gem, sau muraturi) sau orice alte vaza de sticla. Cand e necesara spalarea cristalelor, trebuie folosita apa fiarta si racita sau lapte proaspat. Folosirea apei cu cloramina de la robinet trebuie evitata, dar daca e absolut necesara folosirea ei, se va de-cloramina in prealabil. Producerea Kefirului Pt a obtine chefir, laptele se inoculeaza cu cristale de chefir (5% vol) si se incubeaza pana se ajunge la consistenta iaurtului fin. Aceasta se petrece in general in 12 ore la 18 - 22C. Chefirul carbonatat se produce prin pastrarea chefirului fermentat in sticle de bere inchise ermetic 1-3 zile la 10C. Chefirul nu se tine direct in soare. Daca nu puteti regulariza temperatura de fermentatie, atunci e bine de tinut deasupra frigiderului sau intr-un dulap deasupra aragazului. In climate calde si foarte calde, vasul de fermentatie se poate pastra in frigider in timpul zilei, si afara pe masa noaptea. 1. Strecurati kefirul din ziua precedenta cu o stracuratoare sterila. 2. Puneti cristalele inapoi intr-un borcan steril. Adaugati lapte pasteurizat proaspat si acoperiti lejer. 3. Savurati chefirul lichid trecut prin strecuratoare. 4. Lasati noua recolta sa fermenteze. Culturile de incepator ce se gasesc de cumparat nu produc chefir traditional. Acestea contin selectii de bacterii si drojdii separate de cristale si nu produc la randul lor cristale. Aceste culturi produc un chefir uniform, standardizat, spre deosebire de chefirul traditional care difera de la o productie la alta. A se vedea de asemenea: kumis, ayran, lassi, tibicos, kombucha si alte produse lactate. Beneficii asupra sanatatii Fiecare poate schimba continutul de nutrienti prin simpla fermentatie intr-o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Ambele stadii au efecte benefice diferite si variate. Spre ex., kefirul foarte fermentat (acru) are un continut foarte crescut de acid folic.

Chefirul de baut In timp ce unii prefera kefirul natural, altora nu le place gustul acru si adauga fructe, miere, sirop de artar sau alte arome si indulcitori. Banane inghetate, capsuni, coacaze sau alte fructe pot fi amestecate cu kefir in blender pt a obtine o bautura groasa racoritoare (iaurt cu fructe). Mai pot fi adaugate vanilie, nectar de agave sau alte arome. Diferite tipuri de lapte Cristalele de chefir fermenteaza si se inmultesc cu succes in orice lapte de mamifer. Traditional, se foloseste lapte de vaca, capra si oaie, fiecare avand proprietati organoleptice si nutritionale diferite. In plus, cristalele pot fermenta si alte feluri de lapte ne-animalier: lapte de soia, lapte de orez si lapte de cocos, sau alte lichide dulci (suc de fructe, apa de cocos, malt). Totusi, cristalele se opresc din crestere in aceste lichide, de aceea e bine sa folositi surplus de cristale, din moment ce ele au nevoie de lactoza (zaharuri din lapte) pt a trai.