Sunteți pe pagina 1din 168

Chemarea muntilor

CUPRINS CHEMAREA MUNILOR Oameni, iubiti muntele ! Marii cuceritori si muntele Oameni de stiinta si muntele Femeia si muntele Alpinismul viitorului LITERATURA Scriitori si muntele Poezia romneasca Lirica universala Legendele muntilor nostri Adevarata literatura alpina MUZICA PLASTICA CUCERITORII Lupta pentru naltimi Bucegii Alpii Pamirul Himalaya

Oameni, iubiti muntele! Adevaratul sens al vietii este nsasi bucuria de a trai. Omul, n scurgerea mileniilor, a nvatat sa se cunoasca pe sine, sa cunoasca si sa iubeasca natura. Pamntul si marile au fost primele sale ispite si biruinti. Trziu, trziu de tot, dupa jertfa lui Icar, omul a cucerit si cerul. A iubit omul dintotdeauna muntele ? A mers nsetat spre naltimile pline de taine si frumuseti, sau i-a fost teama de ele si nu le-a dorit ? Adevarul este ca la nceput omul n-a iubit muntele. Pentru el muntii, stncosi si cu zapezi, nvaluiti adesea n ceata si furtuni, erau lacasul zeilor, al duhurilor rele, al spiritelor strabunilor. Indigenii din America de Sud strabateau muntii cu spaima, fie cu gura nchisa, fie rostind n soapta formule magice. Totemurile din nordul Europei sau cele asiatice marturisesc si ele aceeasi admiratie plina de spaima fata de zeii muntilor. Chinezii considerau ca piscurile muntilor snt stapnite de spirite, iar cinci dintre muntii lor i socoteau sacri. Obiecte de adorare a muntelui s-au gasit si la indieni, n Peru. Mitologia scandinava aminteste de zeii mari si mici ai muntelui. Legendele povestesc despre bogatia nemasurata a muntilor, dar si de duhurile rele, de piticii cu o forta neobisnuita care o pazesc. n castelul gheturilor eterne sta pe tron o zeita necrutatoare, cu fruntea ncoronata de diamante, care cheama la ea, rznd cu cruzime, pe eroii care cuteaza sa o nfrunte. Ei urca ndrazneti pna la dnsa, dar odata ajunsi sus, ramn nlantuiti de patul mortii, celebrnd nunta lor vesnica cu mireasa de cristal. n antichitate muntii erau inaccesibili, fiind stapniti de zei. Olimpul, la greci, era lacasul zeilor trufasi si certareti, Etna, locuinta titanilor, iar Caucazul, muntele lui Prometeu nlantuit. Denumirile muntilor nu snt totdeauna mbietoare Muntele blestemat, Muntele groazei, Dintele rechinului, Muntele de snge iar traversarea lor curajoasa, dar nebuneasca, de catre unii mari cuceritori, ca Hanibal, Cezar, Napoleon, a fost platita greu. Romanticii snt cei dinti mari ndragostiti ai muntelui. Cu exceptia ctorva vizionari aproape anonimi, nimeni nu s-a gndit naintea lor la cunoasterea si cucerirea

muntilor. Ei au fost ignorati sau tabu pna cnd romanticii, la ndemnul entuziast si generos al lui Rousseau: sa ne ntoarcem la natura", au pornit spre ei, i-au cunoscut si ndragit, deschiznd astfel oamenilor, tuturor oamenilor, un drum nou, o lume noua plina de neprevazut, poezie si eroism. Drumetia de munte, alpinismul nu au aparut nsa cu adevarat dect spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, ntiul mare poet al lumii care are curiozitatea sa urce pe munte, pe Ventoux, este Francesco Petrarca. Dar alpinismul nu se va naste dect n 8 august 1786, cnd vnatorul de capre si temerara calauza alpina Jacques Balmat, mpreuna cu un medic de tara, pasionat turist, Michel Paccard, vor urca n emotia tuturor pna la cel mai nalt pisc din Alpi, pe Mont Blanc. Din Alpi, ndrazneala si voluptatea cuceririi celor mai nalte si neatinse culmi s-au raspndit n toata lumea, iar termenul de alpinism a nceput sa fie folosit deopotriva pentru orice ncercare, fie la noi, n Bucegi, fie n Caucaz, n Anzi sau Himalaya. Chemarea spre munte a devenit tot mai staruitoare, mai plina de neastmpar si farmec. Muntele, ca si marea, a cerut la nceput nespus de multe jertfe. Aproape n-a fost vrf cucerit care sa nu fi fost platit cu vieti tinere si temerare. Dar ncet, ncet, omul a domolit muntele si l-a nvins. L-a sapat n maruntaie si a creat n zece ani de eforturi tunelul Simplon, de 20 km, dintre Elvetia si Italia. I-a naltat pe crestet, la peste 4 000 m, observatoare astronomice si statiuni pentru studiul razelor solare. A pus pinteni muntelui si l-a calarit cu teleferice, plannd suspendate n goluri ametitoare. Iar alpinistii i-au mblnzit ultimele rabufniri de nesupunere. Este adevarat ca pentru cucerirea celor patrusprezece uriasi ai lumii, de peste 8 000 m, mai toti n Himalaya, omului i-a trebuit mai mult de o jumatate de secol. Everestul, cel mai nalt munte de pe glob (8 848 m), a fost asaltat timp de peste treizeci de ani de unsprezece expeditii, pna n anul 1953, cnd un nalt si pasnic apicultor neozeelandez, Edmund Hillary, si un drz indigen nepalez , Tensing Norke, l-au nvins, spulbernd astfel legenda muntilor necuceriti. Astazi n-a mai ramas din lantul nenvinsilor de ieri, al muntilor de peste 8 000 m, nici un pisc necucerit. La nceput toate cuceririle omului au fost nentelese si nepretuite. Alfabetul si tiparul plictiseau pe regi, notul si jocurile cu mingea erau interzise multimilor de catre biserica, calatoriile n jurul lumii erau socotite cele mai nebunesti dintre nebunii, iar stiinta care contrazicea religia erezie si sarlatanie. Cndva, n secolul al XVI-lea, un elvetian scria prima carte despre munti. Astazi n lume exista peste o suta de mii de carti despre marea pasiune a cunoasterii si cuceririi muntilor. Au scris minunat despre munti Goethe, Heine, Daudet. si eroic, asa cum l -au nfruntat Guido Rey, Abalakov, Frison-Roche, Hillary. Muzica, la noi si pretutindeni, a dedicat muntelui de la Vrful cu Dor si muntii Apuseni la Annapurna poeme si simfonii. Simfonia pe un cntec de munte, Manfred, Simfonia Alpilor.

Patruzeci si opt de ani, un artist ndragostit de natura a sculptat n muntii Chinei Poarta dragonului. n Bucegi, pe Caraiman, Eugen Barbu l vede sculptat pe Eminescu, cu pletele fluturnd n vntul verii sau n furtunile cu zapezi. Cine a fost n munti n nopti de clestar, iarna, n zile nesfrsit de lungi si darnice vara, n clocot de viata noua primavara si n agonii de culoare toamna, acela nu poate sa nu se fi ndragostit de munte ! Dragostea pentru munte este, pentru cine i s-a dat ntreg, una din cele mai pure si depline, n care nu vei fi niciodata dezamagit sau nselat. Ea seamana cu celelalte mari pasiuni care nu ostenesc si nu mor niciodata: lectura, studiul, arta sau miscarea. Muntele cheama la sine toate vrstele, daruindu-se fiecareia pe masura inimii ei. Tinerii gasesc n munte excursiile de vara si sporturile de iarna; ei iubesc atmosfera prieteneasca a cabanelor si drumurile spre naltimi, si potolesc setea de miscare. Schiorii si alpinistii snt pentru totdeauna legati de munte, asa cum snt legati marinarii de mare si aviatorii de cer. Vrstnicii merg n munti ca sa iasa din monotonia si agitatia oraselor, sa traiasca ambianta calma si senina a urcusurilor n dimineti nsorite. Artistii cauta si gasesc n munte seninatatea si linistea creatiei; scriitorii puritatea si tacerea naltimilor; muzicienii acorduri noi si tainice , lumea sonora a padurii, a gheturilor, a furtunii; pictorii culori si teme, peisaje si oameni, pe care din zori pna n noapte muntele le daruie generos. Cine pleaca la munte se pregateste pentru un sir necontenit de bucurii si surprize, pentru ca muntele este o invitatie la neprevazut si frumusete. Ea ncepe cu nerabdarea si frenezia plecarii, se continua cu bucuriile drumului, cu voluptatea neasemuita a victoriei si se sfrseste cu amintirile excursiei si cu nostalgia rentoarcerii sau chemarea altor dragi, desi nca necunoscute, tarmuri. Dar nu numai att. Muntele este o lume ntreaga, un univers. Spre el, pentru cunoasterea si cucerirea lui, se ndreapta entuziasti, si adeseori eroic, geografii, geologii, speologii, naturalistii. Flora si fauna muntelui, cu simbolicele flori-de-colt si cu sprintarele veverite si capre negre, iata o noua mparatie n care se patrunde tacut si atent. Cinii St. Bernard, imensi si buni, snt si ei un simbol al puritatii muntelui. Pna si profesiunile plutas, calauza, meteorolog, cabanier devin altceva acolo sus, n vecinatatea cerului, a brazilor, a apelor: curaj, generozitate, eroism. Iar cabanele, adevarate oaze n albul sau verdele muntelui, aduc o atmosfera specifica, unica, de sinceritate, de cntec si voie buna, de calm si poezie. Fiecare cabana si are viata si destinul ei. Ele se nasc sau mor dupa legi neprevazute, ca si oamenii. Un drum mereu

cautat le naste, o avalansa sau uitarea le ngroapa. Ele viseaza la soare ca turistii, cautnd n zari fericiri viitoare. Iubiti, desigur, marea. De pe tarmul ei priviti, contemplati, visati. Pe aripile pescarusilor gndurile, dorurile noastre zboara nalt si departe. Marea a fost, pe drept cuvnt, denumita leaganul civilizatiei: Egipt, Fenicia, Venetia, Anglia. Muntele a fost si va ramne taria de caracter si vointa a unei tari: Elvetia, Peru, Tibet. Marea invita si la ndrazneala, dar foarte mult la reverie si vis. Muntele, dimpotriva, la cugetare si fapta. (A spus-o un estetician romn, Tudor Vianu, si o confirma veacurile si istoria culturii.) Astazi, muntele si marea, dincolo de semnificatiile lor istorice si estetice, ramn doua mari si vesnice ispite ale omului modern. Marea este minunata, nentrecuta, dar e numai poezia si vacanta unui singur anotimp. Muntele, n schimb, este poezia si vacanta tuturor anotimpurilor: primavara ntoarcerea la viata, vara mparatia lui Verde mparat, toamna aur si argint, iarna simfonie n alb. Marea nseamna tarm si apa, nisip si valuri, trupul gol si bucuria regasirii lui n adncuri, deci totala contopire cu lumea din care am pornit cndva, cu milioane de ani n urma. Muntele e vasta si necontenit noua lume de privelisti, natura n soare, ceata si furtuna, omul n lupta cu naltimile si cu el nsusi. Marea a dat mai multi cuceritori, hoinari si artisti: Columb si Magellan, Loti si Gerbault, Debussy si Rimski Korsakov, Thurner si Gauguin. n schimb, muntele ramne maret prin chemarea, prin mirajul, prin ispita sa de necunoscut, frumusete si glorie. Purtam n noi cele doua chemari chemarea muntelui si a marii. De la simfonia verdelui si naltului, la simfonia ntinsului si albastrului, de la efortul urcusului si al luptei pentru vrf, la reveria plajei nsorite si a valurilor nesfrsite. Prin varietate, prin bogatia lui de locuri si ntmplari, muntele poate fi socotit o nalta scoala a curajului, a caracterului, a personalitatii, ntr -adevar, nu exista o scoala mai barbateasca, mai drza, dar si mai placuta n acelasi timp, ca muntele. Cnd copilul vostru va mplini saisprezece ani, ndemna un scriitor francez, duceti-l la munte. Muntele l va face sa nteleaga ceea ce jos, n oras, nu va ntelege niciodata, sa se cunoasca pe sine. Dar dragostea pentru munte si ntelegerea lui poate ncepe cu mult nainte, din anii copilariei. Ca si cu lectura sau muzica, cu ct te legi mai timpuriu de munte, cu att mai bine. n timp vine cunoasterea, pretuirea, pasiunea. Oameni, iubiti muntele !... De pe naltimi, frumusetile naturii si ntelesurile vietii snt altele. Mergeti spre munte ca spre o bucurie necunoscuta, dar dorita. Nu e nevoie sa asaltati fisurile albastre si piscurile inaccesibile. E de-ajuns sa priviti saltul curajos al caprelor negre si zborul nalt

al vulturilor. Mine, sufletul vostru le va semana. Atunci muntele va fi patruns n voi, ca seva n copaci primavara. si veti putea, peste ani, spune fericiti: noi am iubit muntele ! Marii cuceritori si muntele Adevaratii cuceritori ai muntilor au fost, desigur, alpinistii. Dar cu mult naintea lor, din motive razboinice, au strabatut muntii cuceritorii de popoare si tarmuri ndepartate. Pe ei nu i-a chemat nici neastmparul si nici dorinta de a vedea cum arata, din naltimi, cerul si pamntul. I-a mnat dorinta de a stapni. si daca n drumul lor au fost munti, ei trebuiau trecuti, oricte greutati si jertfe ar fi cerut aceasta: dincolo de munti i astepta prada si gloria. Desi n-au fost ndragostiti, nsetati de munte si frumuseti, istoria i aminteste. Iar noi trebuie sa ntelegem istoria asa cum se cuvine ... Dintre marii comandanti militari, primul care s-a urcat pe munte pare sa fie Alexandru cel Mare. n anul 334 .e.n., el traverseaza muntii Taurus din Asia Mica si podisul Iranului, pentru a porni lupta mpotriva regelui Por si a cuceri India. Armata lui numara 30 000 de pedestrasi si 4 500 de calareti. Se spune ca, nainte de a trece muntii, Alexandru lua o hotarre care uimi si nfricosa totodata: ordona ca aproape toate carele, ngreuiate de arme si prazi de razboi, sa fie arse. Pe unul din comandanti, prieten al sau, Menandrus, care nu s-a supus si nu a ramas n fruntea garzii pe care o conducea, l-a ucis el nsusi. n Vietile paralele" Plutarh istoriseste pe larg lupta lui Alexandru cu Por, dar despre trecerea muntilor, care a precedat lupta, nu scrie nimic. A fost desigur una din grelele ncercari ale armatei sale, dar ca totdeauna, avndu-l pe el n frunte, totul s-a sfrsit cu bine. Uluitoare ramne nsa, n perioada rivalitatii romano-cartagineze, campania din Italia a lui Hanibal. A fost o temerara trecere a Alpilor. Sntem n anul 218 .e.n., cnd Hanibal, cutezatorul general cartaginez, porneste de pe crestele estice ale Spaniei spre Galia, cu intentia de a invada nordul Italiei si a cobor spre Roma. Armata sa, compusa din 80 000 de pedestrasi, 12 000 de calareti si 37 elefanti de lupta, strabate Pirineii si, neobisnuita cu frigul si naltimile, nfrunta 33 de zile culmile de gheata, potecile primejdioase si furtunile de zapada ale Alpilor. Este poate una din cele mai ndraznete si victorioase ncercari din epoca aceea. Dar nebunia aceasta l costa pe Hanibal viata a 60 000 de pedestrasi, a 6 000 de calareti si aproape a tuturor elefantilor.

Dupa o refacere n Galia cisalpina si dupa un mars la fel de nebunesc, de trei zile si trei nopti, prin mlastinile unui ru, dincolo de Pad ncep marile ciocniri dintre romani si cartaginezi. Hanibal conduce armata de pe singurul elefant care-i mai ramasese n viata. Astfel se ncheie mareata trecere a Alpilor de catre Hanibal, omul care a nspaimntat Roma si care a facut sa ramna n istorie cuvintele de alarma: Hanibal ante portas. Nenfricat, drz, rezistent a trebuit sa fie si Cezar. n campania sa din Galia (sec. I .e.n.), cnd nu o data a trecut muntii Alpi, pe atunci nfricosatori si necunoscuti. Multe ntmplari pitoresti snt amintite chiar de Cezar n lucrarea sa Despre razboiul cu galii. Cunoscuta fraza As vrea sa fiu mai bine cel dinti aici, dect al doilea la Roma a fost spusa pe cnd trecea Alpii, ntr-un sat saracacios din Galia. Anii aceia de lupta n Galia, aproape zece, cucerirea a opt sute de cetati si trei sute de neamuri, luptele cu Vercingetorix au fost nu numai ani de glorie, dar si de grea ncercare si au facut din Cezar un mare comandant si un nume de neuitat. n aprilie 1796, ne povesteste Tarle, Napoleon porneste cu armata sa peste Alpi, spre Italia. n aceasta campanie, Bonaparte a dat dovada de o mare ndrazneala si de un total dispret fata de riscurile personale, desi parerea lui era ca un comandant nu trebuie sa se expuna pericolelor, moartea lui nefolosind la nimic, ba, dimpotriva, putnd provoca confuzie, panica, destramarea armatei. Dar aceasta traversare a Alpilor era cu totul neobisnuita si de aceea Napoleon a uitat de precautii si a considerat ca e nevoie de exemplul sau personal. Trecerea, timp de cinci zile, pe vestita Cornisa, de-a lungul Alpilor Maritimi, sub focul navelor engleze, ramne o ncercare de mare temeritate si una din izbnzile de campanie ale lui Napoleon. Lucrarea pictorului francez Paul Delaroche ni-l arata pe Napoleon calare prin zapada muntilor, cu mantia batuta de vnt. Armata sa rabda cu stoicism frigul, ndura privatiuni oribile, cum scrie Stendhal n nsemnarile sale, dar pna la urma se nvinge pe sine si reuseste aceasta trecere plina de cutezanta si disperare, reamintind pe Cezar si Hanibal. O alta trecere a muntilor de catre armatele franceze conduse de Napoleon a avut loc n luna mai a anului 1 800. Cu mari dificultati a fost nvinsa atunci trecatoarea Grand Saint-Bernard, situata la 2 472 m. Stendhal povesteste n Viata lui Henri Brulard aceasta traversare cutezatoare, iar pictorii Meyner si Lebel i surprind momentele emotionante. Suvorov nvingatorul Puntii Diavolului. A mai ramas un an pna la sfrsitul secolului (1799). Rusii se razboiesc cu francezii n trecatoarea St. Gothard, pe care vor so strabata cu orice pret, ca sa ajunga n valea Ronului si sa faca jonctiunea cu armata generalului Rimski Korsakov. Suvorov e neobosit. Cu pelerina sa albastra, fara buclele perucii pe atunci obligatorii, calareste zi si noapte, conducnd trupele mai departe, mereu mai departe. Calauzele

elvetiene spun: Rusul este un soldat viteaz, dar muntii nostri snt nalti ct cerul si trecatorile iarna nu le pot trece nici vulturii. n ciuda frigului, a zapezii si a echipamentului putin calduros, Suvorov si pastreaza voia buna. Ehei, Eroska spune el ntr -o zi soldatului care-i toarna sa se spele gndeam noi vreodata acasa, la noi, ca o sa ne spalam cu apa din Alpi ? Armata rusa are 17 000 de soldati; a lui Massena 100 000. Dar Suvorov spune ca fiecare rus face ct zece francezi si deci... e superior. Asaltul trecatorii St. Gothard a fost sngeros si drz. Luptele s-au dat pe Monte Proza si francezii, nvinsi, au azvrlit tunurile n prapastii si s-au retras. Noaptea victoriei este petrecuta de Suvorov la 2 100 m naltime, pe un frig de decembrie, desi e doar Septembrie, si pe o ninsoare care nu mai conteneste, n aceleasi uniforme nec 353e48d ;lduroase si fara provizii. Se doarme pe zapada, sub cerul liber, cu gndul acasa... Dar lupta nu se ncheiase. n retragere, la 15 km de trecatoare, francezii ocupa Puntea Diavolului, cu naltimi ametitoare si prapastii. Un loc de unde, cu doua batalioane si un tun, poti nimici o armata ntreaga. Dar catarndu-se pe stnci, soldatii lui Suvorov, adevarati soimi de munte, luneca pe horn chiar n spatele francezilor. n ecoul multiplicat al mpuscaturilor, aceasta coborre pe zapada nghetata, n care un pas gresit nseamna moartea, va ramne nemuritoare n istorie si pe pnza pictorului rus Surikov. Acestea snt cteva din cuceririle muntilor de catre marii oameni ai istoriei. Dar muntii, neobisnuiti cu praful de pusca si snge omenesc, i asteptau pe poeti, pe oamenii de stiinta, pe alpinisti. si asteptarea lor s-a mplinit ntr-o zi. Oamenii de stiinta si muntele Dintre nteleptii antichitatii, prea multi cunoscatori ai muntilor nu putem cita. Muntele inspira teama, ngrijorare, blestem. Omul nu ndraznea sa nfrunte vointa cruda, nemiloasa a zeilor care salasluiau n preajma norilor si a cerului. n imaginatia popoarelor vechi, pamntul, muntii erau striviti de picioarele zeilor sau ale elefantilor , iar daca Atlas purta att de greu globul pamntesc, aceasta era si din cauza muntilor. n realitate nsa nimeni nu stia unde erau muntii, nimeni nu-i vazuse de aproape. Unul din primii cunoscatori ai muntilor nu a fost un om de stiinta, dar a avut pasiunea unui cercetator. Prin anul 138 .e.n., n vasta si ndepartata China traia un ofiter din garda imperiala, Cian ian. Curajos, puternic si rezistent, iscusit tragator cu arcul, Cian ian, nsotit de o suta de oameni, porneste la ordinele crmuitorilor statului sa caute neamul ieucizilor, ramura a poporului chinez, nfrnta si alungata n Asia Centrala de huni.

Cian pleaca din capitala Chinei si se ndreapta spre apus. Strabate muntii Nansan, trece Zidul chinezesc, dar este prins de huni, care, fara sa-l pedepseasca, l retin timp de zece ani si-i dau de sotie pe fiica unui nobil hun. Dar setea de libertate si dorul de tara l chinuie. n anul 128 Cian cu sotia si fiul sau, ajutat de credinciosul sau tovaras Tan, fuge n patrie. Strabate din nou stepe si munti. De asta data, povrnisurile sudice ale Tiansanului de rasarit, prin trecatorile nalte ale Tiansanului central pna n valea Fergana, n tara Davan. Crmuitorul acestei tari l roaga pe Cian sa plece din nou la ieucizi, spre AmuDaria, si sa stabileasca cu ei relatii comerciale. Cian porneste la drum, ajunge n regatul Dasia al ieucizilor, dar acestia nu doreau relatii comerciale cu China. Asa ca Cian pleaca napoi, spre casa (127 .e.n.). Ocoleste pe la nord Pamirul, pe care l numeste unlin (muntii Cepei), strabate valea Altai si ajunge, credea el, la lacul Lobnor, situat la 780 m naltime. Dar se nsela. Asa cum se nselau si cei ce credeau n povestea fluviului Hwangho (fluviul Galben), care ar izvor, spuneau legendele, din fantasticul munte Kunlun, nalt de 2500 m, adica 1 500 kilometri ! ! Prins din nou de huni si retinut de asta data numai un an, Cian ian fuge din nou cu ai sai si cu nelipsitul Tan si dupa treisprezece ani de peregrinari pline de aventuri se napoiaza pentru totdeauna n patrie. Dupa calculele sale, Cian a strabatut n acesti ani aproape 25 000 m, adica 15000 kilometri. De la Cian ian au ramas cele dinti marturii geografice despre muntii si apele Asiei Centrale, despre Tiansan, Pamir si apele ce izvorasc din ei: Sr-Daria si Amu -Daria. Pentru anii 138126 .e.n. aceasta a nsemnat desigur foarte mult. De aceea n primele pagini ale Istoriei descoperirilor geografice figureaza descoperirea Asiei Centrale de catre chinezi si calatoriile curajoase ale lui Cian ian. Alpii au fost al doilea semn de ntrebare a! lumii antice. n secolul V .e.n. Herodot i ignora nca, dar istoricul si geograful Polibiu (130 .e.n.) ne vorbeste despre muntii Greciei si despre Alpi. El cunoaste granitele muntilor Alpi, cei mai mari din Europa, le ntrezareste naltimile. Aminteste lacurile Elvetiei, apele Ronului si cele patru drumuri ale Alpilor, dintre care unul era cunoscut lumii din expeditia lui Hanibal asupra Romei. Istoria aminteste de cei doi Pliniu: cel tnar si cel batrn. Acela al carui nume se va lega de munti va fi Pliniu cel Batrn (2379 e.n.), autorul scrierii enciclopedice Istoria naturala, alcatuita din 37 de carti, dintre care aproape jumatate cuprind cunostinte de botanica, zoologie si mineralogie. Curiozitatea lui stiintifica l va urca pe Vezuviu (1 277 m) si-l va face sa scrie pagini interesante. Un curios destin: Pliniu cel Batrn va muri n anul 79, n timpul

eruptiei aceluiasi munte, nepotolitul Vezuviu, ncercnd sa salveze vietile celor amenintati de furia lui. Vor trece secole si muntii vor continua sa ramna o taina si un mister nedezlegat, ntia carte tiparita, cu adevarat stiintifica, despre munti, este lucrarea n limba latina a elvetianului Aegidius Tschudi De prima ac vera Alpina Rhaetia (1538). Celelalte doua, care i urmeaza si care snt redactate tot n latina, fiind scrise de Konrad Gessner (1541) si Josias Simmler (1574), nu snt carti de stiinta, ci mai mult nsemnari poetice si filozofice asupra muntilor Alpi. si aceasta numai pentru ca Alpii nu erau cunoscuti cu adevarat, iar piscurile lor cele mai nalte nu fusesera cucerite. Aceasta s-a ntmplat, asa cum se stie, abia peste doua secole, n anul 1786. La nceputurile alpinismului, Alpi, Mont Blanc-ul au constituit o permanenta ispita. O calauza alpina, Jacques Balmat, mpreuna cu un medic de tara, Paccard, l-au urcat pentru ntia oara la 8 august 1786. Dar peste un an, n 1787, omul de stiinta genevez Horace Benedict de Saussure si mplineste visul de un sfert de veac, urcnd si el Mont Blanc-ul. Cartea sa Voyages dans les Alpes (1796) vadeste omul de stiinta, de caracter si de actiune, care a fost de Saussure. Patruzeci de ani s-a pregatit si a asteptat el, tenace si ncrezator, ziua cnd va urca pe Mont Blanc, nca din tinerete, desi iubea stiinta si promitea sa devina un savant (la 22 de ani preda ca profesor matematicile si era totodata un foarte priceput fizician, botanist, geolog), ndrageste natura, excursiile, dificultatile, asemenea tatalui sau care fusese un pasionat al muntelui. n 1760 de Saussure urca la Brevent, de unde vede pentru ntia oara bine Mont Blanc-ul. El instituie un premiu pentru cel care-l va cuceri. si timp de douazeci si sapte de ani, statornic, an de an, de Saussure va urca n Alpi, chemat mereu ca de o Fata morgana, de maretul si nenvinsul Mont Blanc. Este poate un caz din cele mai rare, cnd dupa un sfert de veac un om si mplineste fericit visul, mplinire cum doar exploratorii polari sau marii corabieri ai secolului al XVI-lea au mai avut cndva ... nsemnarile sale de calatorie n Alpi nu le -a publicat imediat. Omul de stiinta care asteptase aproape trei decenii ca sa urce pe piscul mult visat (3 august 1787) nu voia sa se grabeasca cu cartea pe care desigur o considera, asa cum a si ramas n istorie, cartea vietii sale ... Deosebit de valoroase snt consideratiile sale asupra ghetarilor, asupra vrstei, naturii si miscarii lor, dar si paginile de poezie alpina despre frumusetea peisajelor si maretia muntelui. De aceea H. B. de Saussure n-a ramas n istoria alpinismului numai ca

10

ntiul om de stiinta care a urcat si a studiat muntele, ci si ca un precursor al literaturii alpine. Jules Michelet (17981874), renumit om de stiinta, istoric, n-a fost un mare cuceritor al piscurilor. si chiar daca ar fi fost, cum a trait n epoca pionierilor muntilor, astazi numele lui ar fi fost poate uitat. Ca si neuitatul de Saussure, ntiul om de stiinta care a urcat, la aproape cinci mii de metri, numele lui Michelet a ramas legat de munte prin cartea sa, citata mereu si pretutindeni, La montagne (1868). Cu Muntele Michelet continua seria cartilor sale pasionante, ncepute n 1856: Pasarea, Insecta, Marea. Paginile n care descrie Saint-Gervais, livezile din Javernaz si regiunea Auvergne snt de un farmec si de o tinerete care nfrunta anii. Mai ales poezia padurilor este tulburatoare: stejari de o forta neobisnuita, cu coroane despotice, tei cu frunzisuri moi si umbroase, brazi augusti cu lungi barbi de licheni nfruntnd semet cerul si furtuna. O pace a lemnului, a padurii, frnta doar de tumultul torentelor si al cascadelor. Mai sus, pinii care se leagana muzical n soare si vnt, iar si mai sus, mparatia florilor rare de munte. Apoi, dincolo de viata care moare a vegetatiei, ghetarii. De aici ncepe drumul fara ezitari si temeri al vointei omului. si odata ajuns pe pisc, iata-le stapnul a tot ce ramne la picioarele tale: paduri, ape, asezari omenesti. Michelet e fermecat de minunile muntilor. De seva care se aude urcnd n copaci, de frumusetile salbatice ale crestelor, de maretia unica a Mont Blanc-ului, pe fruntea caruia citeste destinul, viitorul, zilele fericite ale Europei. Nimeni ca el scrie n prefata cartii Andre Theuriet n-a descris mai pasionant viata stranie a ghetarilor, maretia padurilor, gratia poienilor, peisajele pastorale ale Engadinei. Nimeni n-a exprimat mai adnc ca el filozofia muntelui si lectiile pe care ni le da. J. Michelet povesteste cu farmec, ca un scriitor si nu ca un om de stiinta, primele ascensiuni pe Mont Blanc, despre Elvetia si lacurile ei n care albastrul apelor se contopeste cu albastrul cerului despre urcusul plin de melancolie al turmelor italiene sau despre zborul pasarilor, pe arsita ori pe furtuna , deasupra muntilor nalti si prapastiosi. Trecem prin marile trecatori ale Alpilor: Saint Bernard, straveche si tragica, Simplon, plina de refugii, dar si de pericolul avalanselor. Evocam spiritele strabunilor, vechile altare ale celtilor si galilor, cei tare tematori de duhurile muntilor. Nu lipsesc anotimpurile (tulburatorul capitol Moartea muntelui) sau reflectiile filozofice asupra singuratatii si linistei alpine. Nici lupta permanenta a omului de la munte cu greutatile care-l calesc. Ascultati acest proverb engadin: Noua luni iarna, trei luni infern si amintiti-va de Wilhelm Tell si de lupta lui pentru libertate.

11

Pentru Michelet adevarata ntelegere a muntelui n-o poti avea dect dupa adolescenta, la maturitate, cnd dragostea pentru natura devine sens de viata si ntelepciune. El suie si pe Mont Cenis. Cucerit de frumusetea fantastica a Pirineilor, de atmosfera lor magica, de inexplicabila lor feerie, Michelet, romantic, uita ca e istoric. E stapnit n nserari de simfonia rosului si auriului, a licaririlor sub luna, virginal albe si opale. si ascensiunea continua n noapte, misterioasa, plina de farmec si emotii. Dar neegalate, de neuitat ramn piscurile marete si salbatice ale Mont Blanc-ului si lacurile lui verzi, n care cerul se oglindeste cnd senin si mpacat, cnd framntat si furtunos. Pretutindeni, la nesfrsit, Alpii. Alpii stralucitori si eterni, stapni ai naltimilor si pasiunilor noastre. Cntare a cntarilor marilor piscuri !... Alexander Humboldt (17691859), geograful si naturalistul lumii, a strabatut aproape toate continentele si le-a urcat muntii. Alpii i-a suit de nenumarate ori, a cercetat timp de un an muntii vulcanici Cotopaxi (5 897 m) si Chimborazo (6 310 m) n Anzi; pe atunci, pe la 1800, Chimborazo era considerat cel mai nalt munte din lume. A strabatut la saizeci de ani Uralii pentru a cunoaste Asia. Dupa douazeci de ani de calatorii si nsemnari, publica celebra sa carte, cu titlul att de actual astazi, Kosmos. Din cartile care vorbesc despre el si despre bunul si nedespartitul sau prieten, francezul Aime Bonpland, pe care l cunoaste la Paris si de care va fi legat ntreaga viata, ne-am faurit imaginea unei corzi alpine. Humboldt, nsetat mereu de noutate, zvelt, rezistent cap de coarda; Renard, studios, fin, ntelegator, urmndu-l pretutindeni ca secund. Cinci ani au parcurs ei mpreuna marile, oceanele, continentele (17991804). Dupa un popas pe insulele Canare si un studiu al vulcanului Tenerife, a carui ascensiune o face, cerceteaza vegetatia tropicala luxurianta si plina de primejdii a Americii de Sud. Ajung pna la locul de ntlnire dintre apele Orenocului si Amazonului, cunoaste triburile antropofage si asista la pregatirea otravurilor n care se nmoaie vrfurile sagetilor. Dupa ce vad Cuba, margaritarul Antiletor, pleaca mai departe n Ecuador si Peru, pna la Lima, capitala statului, situata la 4 816 m naltime. Drumul continua n ani si necunoscut: Mexic, America Centrala, Statele Unite si apoi, dupa cinci ani de pribegie, rentoarcerea n Europa. Att de bogat, de vast, de divers era materialul adus din aceasta calatorie, ca au fost necesari douazeci de ani pentru studierea si publicarea lui n treizeci de volume. Se cunoaste n lumea stiintei munca lor comuna, de albine niciodata obosite, culegnd din aceasta calatorie peste 6 000 specii de plante, dintre care 3 000 necunoscute, pe care apoi le studiaza si le determina. Lucrarile Privelisti din natura si Calatorie n regiunile echinoctiale ale noului continent, publicate n 1825, fac si ele ocolul pamntului.

12

Studiul vulcanilor efectuat de Humboldt att de departe de Europa, n Anzii Americii de Sud, l situeaza astazi n rndul vulcanologilor exploratori, cum este belgianul Haroun Tazieff, autorul uimitoarelor ntlniri cu diavolul. Ca sa pornesti la saizeci de ani spre Asia, peste Urali, pna la granita Chinei si aceasta la nceputul secolului al XIX-lea (1829), nseamna ca nu esti numai om de stiinta, ci si un turist exceptional, un calator ndraznet si drz. De altfel, ascensiunea sa din tinerete, facuta n 1802, la 33 de ani, pe vulcanul Chimborazo (6310 m) pna la naltimea de 5 785 m, a fost considerata o mare performanta, fiind cea mai mare naltime atinsa de om pna atunci. Alexander Humboldt si pastreaza locul sau glorios n stiinta lumii. Dar noi l-am dori prezent si n galeria celor care au urcat muntii ca sa le patrunda tainele si frumusetile, ca H. de Saussure si Michelet sau, mai trziu, Fedcenko, Nansen si Racovita. O alta calatorie de cinci ani ramasa n istoria lumii a fost aceea a vasului Beagle si a omului de stiinta englez Charles Darwin, caruia i se datoreaza teoria evolutiei speciilor, ideea ca omul descinde din maimuta. Darwin n-a fost numai un cercetator al naturii, ci si sincer ndragostit de ea. Pescuia, vna, calatorea, urca munti. Minunate ramn nsemnarile sale din calatoria n jurul lumii pe vasul Beagle (18311836), despre excursiile facute pe tarmurile unde poposea si mai ales traversarea Anzilor, de la Santiago de Chile la Mendoza, n martie 1835, pe care o descrie adesea pasionant, liric, n capitolul al XV-lea al cartii sale. Urmariti aceasta imagine neobisnuita a unui munte necunoscut pe care neastmparul lui Darwin nu-l putea lasa neexplorat: Muntele Tupungato (6 800 m) ni se nfatisa ntr-o priveliste minunata: era mbracat de sus pna jos cu o mantie de zapada, pe care, chiar n mijloc, se vedea un petic albastru, un ghetar fara ndoiala, ceea ce se ntmpla rar prin muntii acestia, ncepui sa ma catar din greu si ndelung. Munti conici, de granit rosu, se naltau semeti, de amndoua partile; pe vai erau cteva cmpii ntinse de zapezi vesnice. Omul care era sa nu fie luat pe vas de comandantul Fitz Roy, fizionomist naiv, care credea ca nasul lui Darwin nu inspira tenacitate si ncredere, se dovedeste n aceasta calatorie de o rezistenta si de o putere de munca uimitoare. Pentru Darwin, ca si pentru Humboldt, aceasta calatorie a nsemnat smburele tuturor cercetarilor si adevarurilor stiintifice de mai trziu. Se spune ca ideea evolutiei, idee care va revolutiona lumea, a avut-o n muntii Anzi, la peste cinci mii de metri naltime, descoperind niste moluste cristalizate. E veche si nu mai putin uimitoare povestea molustelor, care altadata se trau pe fundul marilor, iar azi se gasesc la aproape 14 000 de picioare (5 200 m) deasupra nivelului lor. Nimic, nici chiar vntul, cu toata nestatornicia lui, nu este att de miscator ca fata scoartei pamntului.

13

n muntii Cordilieri arheologul peruvian Augusto Cardich a descoperit recent, n 1959, resturi omenesti, cu o vechime de 8 000 de ani, apartinnd unei civilizatii preceramice. Biologia nseamna viata, si muntele care a pornit din adncul apelor si s-a naltat peste ele nseamna de doua ori viata. Oamenii de stiinta au nteles-o cei dinti si au demonstrat-o. Cunoasterea deplina, stiintifica a muntilor Tiansan si Pamir-Altai se datoreaza cercetatorilor rusi. De aceste descoperiri snt legate pentru totdeauna numele oamenilor de stiinta si exploratorilor Piotr Petrovid Semionov, supranumit si Tiansanski, Nikolai Alekseevici Severfov, care a stabilit cel dinti unitatea geologica din sistemul muntos al Tiansanului si Aleksei Pavlovici Fedcenko, primul om ele stiinta care a descoperit ghetarii din muntii Turkestan. Semionov, evocat att de frumos n partea ntia a cartii lui Evgheni Simonov Oameni si munti, ncepe asaltul muntilor cerului de care Marco Polo amintise ceva n mai 1857. Din expeditie fac parte cincizeci si opt de oameni calari. El traverseaza munti si lacuri, se strecoara prin trecatoarea Karakr (3 821 m) si este cel dinti cercetator european care urca povrnisurile muntilor Khan Tengri. De la Semionov a ramas caracterizarea reliefului si structurii geologice a Tiansanului, precum si a zonei ghetarilor si a limitei zapezilor din ntreg masivul. Presedinte al Societatii ruse de geografie ntre anii 1873 si 1914, deci timp de patruzeci de ani, el initiaza si organizeaza multe din expeditiile care s-au facut n Asia Centrala, Siberia si Extremul Orient. Cercetarile ncepute de Semionov snt continuate cu pasiune si pricepere de Severtov, pentru care studiul Asiei Centrale devenise, asa cum singur marturisea, scopul vietii sale. El ntregeste studiile geografice cu cele zoologice, ia parte la mai multe expeditii si de fiecare data ntocmeste harti inedite asupra celor vazute cu pretul attor eforturi. Urca muntii Kirghiz si Karatau si este cel dinti cercetator care stabileste ca ei fac parte din sistemul muntos Tiansan (1864). n septembrie 1867, Severtov porneste iar spre munti, de asta data cu o mare expeditie al carei tel era Turkestanul. Nimeni pna la el nu descrie att de amanuntit si plastic naltele platouri din Tiansan. Dupa ce trece prin mai multe trecatori si ajunge la rul Narn, patrunde n sud-vestul muntilor Koksaltau si este primul european care atinge 41 latitudine nordica, de cealalta parte a Tiansanului central. Numele lui Fedcenko ne este cunoscut si din harti. Marele ghetar din Pamir care i poarta numele, lung de 77 km si cu o suprafata de 1 350 km 2, este unul din cei mai mari ghetari ai lumii, ntiul ca lungime. Fedcenko nu a trait dect 29 de ani, si a murit tragic n timpul unei ascensiuni pe Mont Blanc (septembrie 1873). Dar tineretea lui, dornica sa

14

cunoasca totul si sa aduca o contributie personala la stiinta lumii, rasplateste aceasta viata nedrept de scurta. Fedcenko cerceteaza n anul 1871 versantele nordice ale muntilor Altai, urca prin trecatoarea Tenghizbai (3 627 m) si ajunge pe un lant de munti necunoscuti, pe care i denumeste Zalaisk, muntii de dincolo de Altai, si ale caror piscuri le masoara. Dar cele mai de seama cercetari care ne-au ramas de la Fedcenko snt asupra ghetarilor din Turkestan si despre comunitatea faunei si florei din sistemul Pamir-Altai, Asia Centrala si muntii Himalaya. Cercetarile din Tiansan si Pamir au fost continuate si de oamenii de stiinta sovietici. Savantul si alpinistul sovietic August Andreevici Letavet a organizat expeditii de amploare, cu specialisti n geodezie si filmari din avion. n anii 1938 si 1943 aceste expeditii au strns noi date geografice, ntre altele descoperirea la 20 km sud de Khan Tengri a Piscului Pobeda (Victoria) de 7 439 m, cel mai nalt vrf din Tiansan si al doilea din U.R.S.S. Un alt mare explorator si om de stiinta rus este Nikolai Mihailovid Prjevalski. n aproape douazeci de ani de expeditii el a parcurs n Asia Centrala mai mult de 30 000 de km. A facut o serie de importante descoperiri privind relieful si apele, clima si flora Asiei Centrale, mpreuna cu colaboratorul sau Roborovski, ei au strns aproape 16 000 exemplare de plante din 1 700 specii, dintre care doua sute de specii si sapte genuri total necunoscute pna atunci; totodata au adunat 7600 vertebrate, ntre care si cteva zeci de specii noi. n cele patru calatorii celebre ale lui Prjevalski, el atinge n prima calatorie peste podisul Gobi Mongolia si Pekinul, descoperind lanturi noi de munti, cu naltimi de peste cinci mii de metri: Kukunor si Kukusili. Era ntiul european care se avnta pe naltimile necunoscute ale Tibetului de nord, spre izvoarele fluviilor Hwangho si Yangtze. Pentru prima oara apar acum pe harta Asiei douazeci de lanturi noi de munti si sapte mari lacuri. Lucrarea sa n doua volume l face cunoscut n ntreaga lume, fiind tradusa n mai multe tari europene. A doua calatorie Prjevalski o ntreprinde spre lacul Lobnor, cercetnd cu amanuntime lantul muntos Altin-tag, si el necunoscut, precum si compozitia si ntinderea lacului Lobnor. n sfrsit, ultimele doua calatorii ndraznete si grele Prjevalski le-a facut n Tibet. Acum el traverseaza trecatori la peste 4000 m, trece prin vecinatatea muntilor Kunlun si Marco Polo si ajunge pna la trei sute de kilometri de Lhassa, unde intrarea strainilor era interzisa. n amintirea cercetatorului si exploratorului Prjevalski, lantul de munti, lung de 700 km (cu un vrf de 7 720 m si trecatori la 5800 m), din nordul Tibetului, i poarta pentru totdeauna numele. Calatorii temerare, ca si Prjevalski, va face si exploratorul suedez Sven Hedin n Pamir (18931894) si n Tibet. El ajunge pna la Pekin si urca cel dinti, n 1894, Mustagh Ata din Pamir, pna la peste 6000 m. Se stie ca acest munte dificil (7 546 m) va fi mai trziu asaltat fara succes de o expeditie condusa de englezul Shipton. Acesta a

15

ajuns doar pna la 6 800 m, ceea ce arata deosebita performanta a exploratorului suedez Sven Hedin reusita cu jumatate de secol nainte, fara materiale speciale si fara o tehnica alpina moderna. Pentru ntia data muntele Mustagh Ata va fi cucerit n iulie 1956 de o expeditie chino-sovietica. Fridtjof Nansen, dupa ce fusese n tinerete campion de schi fond al tarii sale si campion al lumii la patinaj viteza, dar si student foarte bun si studios, la 27 ani, nesocotind sfaturile prietenilor, pleaca ntr-o expeditie care-l va consacra: Groenlanda (2 mai 1888). Mai nainte, la 21 de ani, participase la expeditia de pe vasul Viking" si-si descoperise ntia pasiune stiintifica, biologia focii. Nebuneasca traversare a Groenlandei, n care l-au nsotit alti cinci ndrazneti (doi norvegieni si trei laponi) se desfasoara n 65 de zile si nopti de gheata si necunoscut. Expeditia aceasta eroica parcurge 560 km, nfruntnd crevase, munti nalti de 2 700 m, ger de 50. Dar numai asa a fost posibil ca, mai trziu, acelasi nenfricat om de stiinta, laureat al Premiului Nobel pentru pace n 1922, sa porneasca cu Fram spre Polul Nord si sa ajunga la cea mai nordica latitudine atinsa vreodata de om pna atunci 8615. Tot Nansen este autorul unei carti mai putin cunoscute dect Spre pol, dar nu mai putin interesanta, Prin Caucaz spre Volga (1929). Un cercetator consacrat tot de o expeditie polara (vasul Belgica, 1897), dar ramas n stiinta lumii ca ntemeietor al biospeologiei, este romnul Emil Racovita. E. Racovita este omul care si n studiul sau si n timpul sau liber a iubit muntii si s-a apropiat de ei. El a ajuns pna n insulele Baleare, unde a cercetat pestera Dragonului si a patruns n pesterile muntilor Pirinei. Peste 1 400 de pesteri din Franta, Algeria, Italia, Iugoslavia au fost cercetate cu grija de Emil Racovita. Dar nu poti dezlega tainele adncurilor fara a ntelege structura si naltimile muntilor. De aceea lumea lui E. Racovita este si cea a muntilor , nu numai a adncurilor acestora. De altfel, Racovita este initiatorul celei dinti asociatii turistice romnesti din Transilvania, Fratia munteana (1921), n care vor mai activa, de asemenea, si alti oameni de stiinta ardeleni. Prezenta comuna a oamenilor de stiinta si a alpinistilor n muntii nostri se oglindeste n descoperirea si studiul pesterilor. Datorita alpinistilor care folosesc adesea scari, corzi, pitoane, alaturi de barci pneumatice, s-a putut patrunde n adncurile pamntului, pentru cercetari. Explorarea pesterii de Ia Izvorul Tausoarelor (regiunea Cluj), cunoasterea celei mai lungi pesteri de la noi din tara (Topolnita peste 10 km) si a Cetatilor Ponorului, descoperirea uneia din cele mai mari colonii de lilieci din tara noastra, n pestera sura Mare (regiunea Hunedoara), recentele cercetari din pestera cu mii de fluturi din muntii

16

Cernei toate acestea n-ar fi fost posibile daca stiinta nu si-ar fi dat prieteneste mna cu alpinismul. Speologii de azi, care continua drumul deschis de Emil Racovita , snt si ei oameni ai ndraznelii si ai muntelui. Cartile lui Norbert Casteret (Aventuri sub pamnt) si Michel Siffre (n afara timpului) ne poarta n lumea necunoscuta, subterana, plina de taine a pesterilor. Filmul si cartea uimitoare ale lui Haroun Tazieff, om de stiinta belgian, specializat n studiul vulcanilor, ntlniri cu diavolul, ne-au sugerat n acest final de capitol alaturarea lui la cei ce strabat muntii si le dezvaluie tainele. Poate ca nimeni dintre oamenii de stiinta nu nfrunta mai mult ca vulcanologii att de permanent si curajos, n ascensiunile lor stiintifice, dar totodata si de performanta alpina, moartea. Luptnd cu gazele, cu lava topita, cu bombele vulcanice, acesti oameni ai unei stiinte noi, dar ntr-un domeniu stravechi, plin de superstitii si magie, merita toata admiratia noastra. n lume exista sase sute de vulcani, situati la naltimi ntre o suta de metri, ca vulcanul Tal de pe insula Luzon din Filipine, si 6885 m, ca vulcanul Ojos del Salado din Anzi, fara a mai socoti si vulcanii submarini necercetati nsa de curiozitatea omeneasca, ndrazneala, vecina adesea cu nebunia, a celor care cerceteaza vulcanii, desi nu se stie niciodata cnd erup, cere nu numai pregatire stiintifica, ci si rezistenta alpina. Cu aparatul de filmat, cu masca mpotriva gazelor, cu coarda de nailon pe umar, vulcanologii pasesc n mparatia lui Vulcan si a Infernului pentru a smulge naturii tainele ei si a darui omenirii adevarurile de care are atta nevoie. Femeia si muntele E greu de stiut care femeie a urcat mai nti pe muntele cel mai nalt, dar considernd ca alpinismul ncepe cu cucerirea Mont Blanc-ului (1787), ascensiunea Henriettei d'Angeville pe Mont Blanc n 1838, cu fratele ei, poate fi considerata ntia mare victorie a unei femei asupra muntilor. Drept multumire pentru ca o condusese si o ajutase n ascensiune, ea i daruieste fratelui sau Adolphe d'Angeville drept amintire un foarte frumos album cu desene si stampe nfatisnd Alpii. Despre aceasta ascensiune romantica a scris o carte interesanta Emile Gaillard. Charles Durier sustine nsa ca prima femeie care a urcat Mont Blanc-ul ar fi Maria Paradis, si nca cu trei decenii nainte, n iulie 1808. Iata impresiile acestei prime cuceritoare a celui mai nalt munte din Europa. Eram o simpla femeie de serviciu. Ghizii mi zisera ntr-o zi: Mergem sus, vino cu noi; strainii te vor vedea si vei primi bani. Aceasta ma hotar si plecai cu ei.

17

Pe Marele Platou nu mai puteam sa merg; mi se facuse rau si ma culcai pe zapada. Suflam ca gainusele care nu mai pot de caldura. Ma sprijinira, ma trasera dupa ei, dar nainte de a ajunge la Stncile Rosii, le spusei: aruncati-ma ntr-o prapastie si ducetiva unde vreti... Trebuie sa mergi pna la capat, mi raspunsera ghizii. Ma luara din nou, tragndu-ma, ma mpinsera, ma purtara si iata-ne, n sfrsit, sositi. Desigur, de atunci multe femei s-au urcat, vara sau iarna, pe munti de doua, cinci sau sapte mii de metri. Pna n 1933, recordul de altitudine alpina era detinut de alpinista Bullock-Workman (6 930 m). La asaltul piscurilor din Kara-korum (din anul 1933) participa si sotia profesorului Dyhrenfurth, dar nu ca alpinista, ci ca nsotitoare. Expeditia cucereste dificilul Queen Mary Peak (7420 m). Dar dragostea pentru munte nu sta numai n asaltul si cucerirea celor mai nalte piscuri. Georges Sand (18041878) a iubit muntii, le-a cautat prietenia, s-a inspirat din maretia si linistea lor. Se spune ca ea colinda muntii, departe de prejudecatile veacului si saloanelor, mbracata barbateste si tragnd din lulea. De la ea ne-au ramas, n afara romanelor si scrisorilor, doua carti legate de pasiunea ei pentru natura ,,Le compagnon du Tour de France (1840) si lucrarea n care e descrisa regiunea Auvergne si Berry cu piscul Pui de Dorne (1 465 m). Tot n aceeasi epoca, o romnca, mare pasionata de calatorii si studiu, fiica banului Ghica, Elena, pe numele literar Dora d'Istria, urca n 1856 n muntii Elvetiei pe MOnch (4105 m), unde, cu gndul la patria sa ndepartata, mplnta pe vrf tricolorul romnesc. Cartea ei, Elvetia germana si urcusul pe Monch, a aparut n limba franceza n acelasi an (1856) si istoriseste temerara ascensiune pe acest munte de peste patru mii de metri. Claire-Eliane Engel ramne marea ndragostita si poeta a Mont Blanc-ului si a alpinismului, carora le dedica pagini valoroase. Dintre lucrarile ei mai amintim Lupta pentru Himalaya (1936) si inedita, bogata Literatura alpina a secolelor 18 si 19 n Franta si Anglia. Povestesc ascensiuni alpine n Alpi, Cordilieri si Himalaya, Sylvia d'Albertas, Nicole Leininger, Micheline Morin. Carti vii, dinamice, nu literaturizate, ci vibrnd de ncordarea luptei cu stnca si naltimile, ntia ascensiune de iarna a Mont Blanc-ului a fost realizata de o femeie. Englezoaica Isabella Straton, condusa de ghizi din Chamonix, a urcat n 30 ianuarie 1876 pe vrful muntelui, logodindu-se cu acest prilej cu ghidul Jean Charlet. Dar ntre timp femeia si-a cucerit noi drepturi si, ntre acestea, posibilitatea de a deveni aviatoare, parasutista, alpinista. si astazi fiecare tara si are temerarele si priceputele cuceritoare ale vrfurilor de granit si peretilor de calcar. ncepnd cu anul 1955 se tin si la noi campionate feminine de catarare, de alpinism pe stnca. Prima noastra campioana a fost inginera silvica N ina Vasiliu (Rarau, 1955). Doua curajoase echipe feminine (stiinta si Progresul), compuse din cte patru fete,

18

au reusit n doua zile grele traversarea de iarna, cu schiurile, a Pietrei Mici din masivul Piatra Craiului. n august 1961, fiziciana si alpinista Ioana Vladescu, n compania lui Sorin Ciulii si a unor alpinisti cehi si sovietici, a urcat n Pamir, vrful Lenin, nalt de 7134 m. Este prima romnca nvingatoare a unui pisc de peste 7000 m si aceasta ne face sa credem ca nu va trece mult si vom vedea si o cuceritoare a piscurilor de peste 8000 m. Dintre alpinistele de frunte ale lumii merita desigur amintita georgiana Aleksandra Djaparidze. Ea are nu mai putin de douazeci si cinci de ani de alpinism si face parte din cei trei Djaparidze care au asaltat si nvins Ushba, Kazbek, Shkara, precum si creasta plina de dificultati si riscuri a Caucazului. A facut aproape o suta de ascensiuni, ajutnd geolologi, botanisti si zoologi n cercetarile lor, care fara ajutorul ei de alpinisti, nici nu s-ar fi putut face. Djaparidze ntruchipeaza curajul si tehnica generatiilor de alpiniste sovietice. ntre altele ea a scris o carte despre grotele din munti, cu titlul sugestiv Pe urmele legendelor. n acelasi an (1953), n care, dupa tentative de decenii, cu greutati si jertfe de nenchipuit, a fost cucerit Everestul, o expeditie franceza, condusa de Pierre Bernard, asalteaza necuceritul Nun Kun (7135 m), nvingatorii dupa o dramatica escalada, precedata de o avalansa care zdrobeste echipa de vrf si-i face aproape sa renunte snt elvetianul Pierre Vitoz si frantuzoaica Claude Kogan, una din cele mai mari alpiniste din lume (desi numai de 1,50 m naltime si 45 kg greutate). n anul 1959, la 35 de ani, aceasta apriga si ndemnatica cuceritoare a muntilor este acoperita de o avalansa n Himalaya, unde conducea o echipa formata numai din femei. Moartea ei n loc sa nfricoseze, ndeamna la lupta. Noi expeditii feminine ataca n ultimii ani piscurile pe care pna acum n-au urcat dect barbatii. Expeditia feminina engleza, condusa de Dorothy Gravina n Nepalul de vest, cucereste n 1962 un vrf de 6553 m. n Japonia, chiar si astazi, femeile nu au voie sa urce pe anumiti munti, socotiti sacri; asa cum, cu ani n urma, femeile nu aveau voie sa joace teatru, rolurile feminine fiind interpretate de barbati, n travesti. n anul 1957, un grup de alpiniste japoneze au ncercat sa urce deghizate n barbati, dubla cutezanta pe muntele Ochima. Dar barbatii, alarmati, au prins de veste, au urcat n graba muntele si au mpiedicat marele sacrilegiu. Femeile au trebuit sa se ntoarca din drum, sa coboare, dar poate ca o viitoare ncercare se va solda cu o victorie. Muntele cel mai nalt al Africii (Kilimanjaro, 6010 m dupa ultimele masuratori) fusese urcat de multe ori, dar nimeni nu a ramas niciodata pe vrf mai mult de cteva ore. Iata nsa ca, n anul 1963, pentru ntia data, o expeditie internationala compusa din sase barbati (trei francezi, doi mauritani, un american) si... doua femei a escaladat piscul, ramnnd pe el timp de zece zile. Pna astazi, din cele patrusprezece piscuri de peste 8000 m din Himalaya si Karakorum, nici unul n-a fost cucerit de vreo femeie. O singura expeditie feminina

19

scotiana, una din primele de mare altitudine, a reusit sa urce n 1955 un vrf de 6 700 m n Himalaya, deschiznd drum si altor expeditii feminine. Mustagh Ata, parintele muntilor de gheata, nalt de 7545 m din Pamir, asaltat si nenvins de Sven Herin si Eric Shipton, a fost pentru a doua oara urcat n anul 1959 (ntia data n 1956), de o expeditie chineza, din care faceau parte si... opt femei. A fost o lupta grea, de saptamni, cu peretii de 45, cu zapada, ghetarii, altitudinea. Dar pna la urma muntele, despre care o legenda spune ca ascunde n vrf un lac albastru, nconjurat de o pajiste verde pe care o camila paste dintr-o iarba ce creste nencetat semn al vesniciei, muntele acesta s-a dat nvins. Din cei treizeci si trei de nvingatori, opt snt femei, si anume: doua muncitoare de ferma, patru studente n geologie, o fiziciana, o cercetatoare geologa. Cel mai recent record mondial feminin de altitudine a fost stabilit n anul 1962 de catre doua alpiniste chineze. Ele au naltat steagul Republicii Populare Chineze pe vrful Minyag Kangkar (7587 m) din muntii Sciuan. Acelasi pisc fusese cucerit cu sapte ani n urma, n 1957, de catre o expeditie chineza compusa din saptesprezece alpinisti, dintre care patru au pierit n ncercarile finale de asalt al piscului. Minyag Kangkar este un munte de o rara frumusete. Nu exista pe pamnt loc mai frumos dect Minyag Kangkar, exclama localnicii. Legendele spun ca o noapte petrecuta pe acest munte echivaleaza cu zece ani de meditatie si rugaciuni nentrerupte. Femeile de toate culorile si toate nationalitatile asalteaza pasnic naltimile pna mai ieri ale spiritelor rele si zeilor nemblnziti. Curnd pasii lor vor calca pe urmele celor care, nfruntnd mparatia rece a zapezii si a mortii, au ajuns pna pe acoperisurile lumii, la zeita mama a pamntului. n curnd vom auzi de noi izbnzi ale ndraznelii si vointei feminine ! Uriasul pamntului a fost nvins. Everestul a fost asaltat si cucerit n 1953 de Hillary si Tensing. Dar mai putin cercetati, desi mai putin nalti, au mai ramas nca un an, doi sau trei, Chogori (K2) (8611 m), al doilea munte al lumii cucerit n 1954 de italienii Compagnoni si Lacedelli, Kangchendzonga (8597 m), al treilea munte al lumii, nvins de o expeditie britanica n 1955, Makalu (8 481 m), al cincilea munte al lumii, escaladat de francezii Terray si Couzy. n anul 1955 ramasesera nca necuceriti Lhotse (8501 m) si Dhaulagiri (8172 m), asaltati de expeditii elvetiene, si Manaslu (8 125 m), tinta unei expeditii japoneze. Astazi toti uriasii au fost cuceriri. N-a mai ramas munte de peste 8 000 m nenvins de ndrazneala si vointa omeneasca. Dar iata ca n 1957, anul geofizic international, ncepe cucerirea unui nou tarm necunoscut, cel de al saselea continent: Antarctica !

20

Descoperit n anul 1820 de navigatorii rusi Lazarev si Bellinghausen, acest nou continent vast si alb, cu o suprafata de 14 milioane km 2, cu un strat de gheata n medie de 2 500 m si cu o temperatura care n-a mai fost nregistrata medieri pe pamnt 88,3 la statiunea sovietica Vostok, situata la 3 420 m altitudine, deschide si el drumul expeditiilor polare si... alpine. Dupa expeditiile cu nave ale lui Amundsen si Shakleton, cu cini si schiuri, ale lui Amundsen si Scott, cu avionul, ale lui Byrd si Ellsworth, ncep acum la mijlocul secolului al XX-lea expeditiile pe muntii Antarcticii. Cel mai nalt munte al noului continent este Executive Committee Range (6 096 m), mai nalt deci ca cel mai mare munte din Africa sau Australia si aproape egal cu McKinley din America de Nord (6193 m). Piscurile a trei munti se nalta aici la peste patru mii de metri (Markham, 4602, Erebus, 4023, Nansen, 4010). Ulmer are 3 810 m, iar Polul Sud, 2 804 m. Tot n Antarctica se afla masivul care poarta numele aviatorului sovietic Perov, care a salvat n 1958 o expeditie belgiana amenintata sa piara n gheturile vesnice ale Sudului. Toti acesti munti au fost descoperiti si masurati de expeditiile stiintifice internationale, care au decretat Antarctica drept un teritoriu pasnic, n care se pot efectua numai studii si cercetari polare. Dar muntii snt munti si ispitesc fara voia lor. si iata-l pe Edmund Hillary, binecunoscutul cuceritor al Everestului, strabatnd n fruntea unei expeditii neozeelandeze de asta data lanturile de munti glaciari ai Antarcticii. n 78 de zile de vara polara, la blnda temperatura de 25, expeditia, condusa cu drzenie si pricepere de Hillary, parcurge peste 2000 km, escaladeaza muntii de aproape cinci mii de metri Markham si Kirpatrick si, nfruntnd gheturile sfarmicioase ale crestelor, atinge la 3 ianuarie 1958 Polul Sud. Prin radio baza Scott primeste urmatorul mesaj: Calauzindu-ne dupa soare, am ajuns la tinta. Sntem foarte obositi, dar si foarte multumiti ca ne-am atins obiectivul, nca o data, Hillary intra n istoria cuceririlor geografice. Dar dupa muntii continentelor si ai Polului, va veni rndul celor din adncul marilor si oceanelor. Omul, n neastmparata lui curiozitate, a si patruns n lumea plina de taine a adncurilor, n asa-numita lume a tacerii. Francezul Jacques Ives Cousteau a cobort pna la 90 m cu o masca protectoare. Savantul Auguste Piccard, nsotit de fiul sau Jacques, a ajuns cu batiscaful pna la adncimea de 3 150 m, n tentativa din septembrie 1953, n preajma insulei Capri, performanta depasita peste un an de Hount si Willm (4050 m) si apoi de Jacques Piccard (11 000 m). Cea mai mare adncime din lume masoara 11 034 m si a fost nregistrata prin sondaj n dreptul insulelor Mariane din nordul Australiei si nu departe de insulele Filipine, unde de asemenea au fost masurate adncimi de zece mii de metri. Asadar, adncimea marii ntrece naltimea muntilor si nu este egala lor, cum afirmau nemotivat unii cercetatori.

21

Muntii adncurilor iata probabil viitoarea ispita a alpinistilor submarini. De pe acum chiar se face vnatoare submarina, iar Cousteau va construi lnga Monaco primul sau oras sub mare. n fond de ce ne-am mira ? nceputurile noastre de viata n-au fost acvatice ? n Pacific se gaseste unul din cei mai mari vulcani submarini, amiralul Makarov, nalt de 5000 m si deocamdata... neexplorat. Munti submarini de 30004 500 m se ntind de-a lungul si dedesubtul Oceanului Atlantic, constituind Masivul sau Valul Atlantic Central. Acest lant de munti ncepe din nord si continua si n emisfera sudica, cu naltimi care ating uneori 6000 m. Se spune chiar ca insulele Azore n-ar fi altceva dect vrfurile foarte nalte ale unor munti submarini prapastiosi, marginiti de vai adnci. Pe linia acestor munti, n zona Gibraltarului, se pare ca a disparut acum 10000 12000 de ani misteriosul continent Atlantida, despre care Platon aminteste n scrierile sale si care l-a inspirat si pe romancierul francez Pierre Benoit. Oamenii iscoditori si ntelepti sapa nu numai n maruntaiele pamntului, asa cum au facut cu tunelul de sub Mont Blanc, ci si sub mari si oceane. Un roman fantastic imagina un tunel pe sub Atlantic, ntre Europa si America. Un proiect realizabil propune un tunel sub Canalul Mnecii, ntre Calais si Dover. Cousteau construiesti primul oras submarin. Iar cel mai original tunel submarin din lume a si fost realizat, n 1957, n Japonia: tunelul Hammon. El leaga insulele Honshu si Kyushu; are o lungime de 3 460 m si doua etaje: cel de sus pentru circulatia automobilelor, cel de jos pentru pietoni. Un lant de munti submarini, naltndu-se la peste 2000 metri deasupra fundului marii, a fost descoperit n 1958 de geofizicienii care au explorat Arctica. Fantezia lui Jules Verne este astazi aproape cu totul depasita. De ce n-ar fi ntrecut de realitate si cu cei 20 000 de leghe sub mari ? Apoi oamenii vor privi deasupra capului lor, spre stele ... Cum drumul pna la Jupiter, planeta cea mai mare a sistemului nostru solar, supranumita si gigantul gigantilor, este de 550 milioane kilometri, oamenii vor ateriza mai nti n luna, unde vor escalada muntii nalti de 9000 m, cu aceleasi nume ca pe pamnt Alpi, Caucaz, Apenini, Carpati, craterele Lomonosov, iolkovski, Jolliot Curie, lantul muntilor sovietici, si apoi muntii celorlalte planete. Poate ca astazi toate aceste idei par nastrusnice si nerealizabile. Dar amintiti-va ca asa au gndit si contemporanii lui Prjevalski, Nansen sau Amundsen. si astazi pamntul ni se pare mic si prea binecunoscut. Deci sa privim n adncuri si spre stele. Alpinismul va cobor n oceane, ca speologii n pesteri si se va nalta n nalturi, asemenea cosmonautilor. Universul va fi cunoscut n toate nepatrunsele lui taine. Dar omul va sti si atunci sa descopere noi lumi necunoscute...

22

Literatura Scriitori si muntele Totdeauna plini de neastmpar si entuziasm, nsetati de neprevazut si noutate, scriitorii de la Petrarca la Rousseau, de la Goethe, Puskin, Byron la Daudet, Dumas si Heine au iubit cu pasiune muntele, foarte adesea cu o pasiune nebuna, d'un fol amour, cum scrie n nsemnarile sale despre Spania poetul si romancierul francez Theophile Gautier. n munti ei au cautat si gasit ndelung dorita liniste, surprinzatoare frumuseti, teme noi de inspiratie. Pentru toate acestea chemare, bucurie, rod scriitorii au parasit lumea oraselor si a saloanelor, pentru lumea de feerie a naltimilor si lupta cu natura. Ei devin nu numai cautatori de teme poetice, ci sinceri si pasionati iubitori ai muntelui, pasiune care la scriitorii Orientului ndepartat, din India, Tibet, China, se transforma n adevarat cult si filozofie de viata. Pentru Rabindranath Tagore naltimea este, pentru cei care se trasc pe pamnt, sublimul si adeseori nentelesul: Pasarile, obisnuite sa-si petreaca viata n gluma, n fundul curtii, n bucatarie, nu pot sa nteleaga cum vulturii se bucura sa strabata naltimi sublime. O veche zicala chineza, a lui Confucius, spune ca nteleptul se bucura de apa, omul virtuos de munti. Muntele pentru chinezi este si o culme a sufletului omenesc. Tu Lung, scriitor chinez din secolul al XVI-lea, n cartea sa despre ,,Drumurile lui Ming Liao-tse, aminteste de cei cinci munti sacri ai Chinei. Cel care se gaseste pe culmea lor se afla deasupra vnturilor ceresti si poate privi cele patru lacuri, miriadele de vrfuri muntoase, miriadele de fluvii, care par ca ncing pamntul. Calea Lactee straluceste n infinitul cerului, ti pare ca poti atinge cu mna vulturii cerului. si soarele si luna ti lumineaza timpul si drumul. De trei ori fericit cel care aude muzica divina a vntului muntilor... Ramayana, epopee indica din secolul al VI-lea .e.n., cnta ntre altele muntele sfnt dintre Rama si Sita, cu zapezi stralucitoare, gratioase cascade si paduri ncarcate cu flori. Dupa ce am vazut minunile acestui munte maret, muntele sfnt Citracuta, nu mai avui teama de exilul meu, de viata mea solitara. Sa-mi traiesc aici zilele, alaturi de tine, draga mea Sita, si de fratele meu Lachsmana, nu e nici o tristete. Priveste aceste creste sublime care urca spre cerul stralucitor. Unele argintii, de purpura sau opal, altele de smarald. Ai spune un diamant n plin soare. Om manipadme hum. Lauda, pelerine, frumusetea florii de lotus, l ndeamna pe muritor Dalai Lama. Cunoaste n floarea de lotus si n fulgul de zapada minunile lui Buddha. O mie de pacate snt iertate. Om manipadme hum.

23

n Europa muntele n-a fost nteles si pretuit de la nceput de toti scriitorii. Chateaubriand, sensibil si evocator al attor frumuseti din natura, este de-a dreptul ngrozit de Alpi. Hegel, care la Berna are prilejul sa cunoasca muntii Elvetiei, rational, rece si mbatrnit de tnar, cum l caracterizeaza unii contemporani, nu simte nici un fior si nici un ndemn spre ei. Adoratia unor romantici ca Dumas, Musset, Lamartine va veni ceva mai trziu, dar cu rod ndoit. Rousseau cel dinti ia Alpii ca motiv de inspiratie, cadru pentru Vicaire savoyard si scrie lucruri ndraznete n Lettres de la montagne. De altfel, cuvntul romantic a fost folosit ntia data n literatura lumii de J. J. Rousseau pentru a descrie frumusetea lacului Geneva. Interesant ca pna si Voltaire, om de orase si saloane, insensibil la farmecul naturii, se entuziasmeaza adolescent la vederea lacului Geneva, caruia i dedica versuri inspirate. nsusi Kant, filozoful idealist, omul care n-a parasit niciodata n cei optzeci de ani ai sai Konigsbergul natal, a trebuit sa recunoasca frumusetea si varietatea muntilor: Ct de monotona ar fi fata pamntului fara munti. Una din primele marturii literare privitoare la munte este descrierea lui Tit Liviu despre ascensiunea lui Filip al V-lea, regele Macedoniei, pe muntele Hemus din Tracia. Ascensiunea s-a facut n anul 181 .e.n., din curiozitate. Filip voia sa se convinga daca, asa cum spunea poporul, de pe vrful muntelui se vede Marea Neagra, Adriatica, Dunarea si Alpii. Dupa sapte zile de mars, Filip ajunge la poalele muntelui. Aici se opreste o zi pentru a alege pe aceia pe care avea de gnd sa-i ia cu sine. Apoi porneste la drum ... Cu eforturi moderate ataca nti naltimile mai joase. Urca mai departe, unde ntlneste locuri mpadurite fara vreo urma de poteca. La un moment dat padurea e att de deasa, nct abia se zareste cerul. Urca si mai departe. Deodata un nor neobisnuit de ntunecat acopera totul. Parea ca se lasase noaptea. Se ajunge pe vrf cu mare greutate si mare bucurie. Bucuria celor care au nvins necunoscutul si muntele, desi, cum scrie Tit Liviu, toti erau obositi de dificila ascensiune si cel mai mult dintre ei, regele Filip, care era si cel mai naintat n vrsta. Dornic sa vada rasaritul soarelui de pe Etna (3 269 m), mparatul roman Adrian urca acest munte n anul 126 e.n. Adapostul construit atunci la o ora de urcus spre vrf este considerat n istoria alpinismului cel dinti refugiu alpin, iar ascensiunea lui Adrian, cea dinti ascensiune cu caracter turistic, estetic. Asa cum se credea, pe acest pisc soarele rasarea ntr-o stralucire de culori asemanatoare curcubeului. Stnca de la care s-a nceput ascensiunea s-a numit de atunci, n amintirea numelui lui Adrian, Torre del Filosofo (Turnul filozofului).

24

Cel dinti mare scriitor cuceritor si cucerit de munte este Francesco Petrarca. El urca pe Ventoux, munte nalt de aproape doua mii de metri (1 912 m), n aprilie 1336, deci mai mult de sase secole n urma. ncntat de tot ceea ce vede, marturiseste ca aceasta ascensiune n -o va uita niciodata. Stateam privind totul n jur si mintea mea staruia acum asupra lucrurilor omenesti. Petrarca este coplesit de maretia peisajului, ntelege acum adevarul filozofilor care vorbesc de naltimile neatinse ale muntilor, de valurile vaste ale marii, de respiratia oceanului, de miscarile nfinite ale astrelor... Iata-l ajuns pe vrf. Se odihneste pe un mic loc plan si mediteaza: ,,Miscat de o neobisnuita adiere a vntului usor si de vastul si liberul spectacol, ramasei nmarmurit. Privii. Norii mi erau sub picioare, mi ndreptai atunci ochii acolo unde inima ma ndemna, spre Italia. si Alpii, desi att de departati, Alpii rigizi si nzapeziti, mi pareau apropiati. Istoria a cunoscut si lunga noapte a evului mediu. Dar secolul al XV -lea, pasiunea si imaginatia lui Gutenberg, ne vor aduce lumina tiparului si primele marturii tiparite ale oamenilor de cultura. Care este cea dinti carte despre munte ? Interesant, dar nu usor de spus. Istoricii, geografii, literatii si sustin fiecare punctul lor de vedere si cum aceasta s -a ntmplat de mult, pe cnd turismul si alpinismul nici macar nu existau ca notiune, este greu sa dai cuiva ntru totul dreptate. Fireste, aceasta mult-cautata carte a muntelui nu poate fi Scala Paradisi a lui Saint-Jean (sec. VII) si nici De elevatione montis a lui Thomas (sec. XIV). Dupa parerea celor mai multi si mai priceputi, ntia adevarata lucrare despre munti a fost si ramne De Alpibus commentarius a lui Jo-sias Simler. Ea este prima carte de calatorie n Alpi si a aparut n 1574. Dar nca nainte Konrad von Gesner publicase lucrarea sa, cu un continut mai bogat, istoric nsa, De montium admiratione (1541). Iar si mai nainte, asa cum veti ntlni la capitolul Alpilor, Aegidius Tschudi scrie ntia carte de topografie alpina, De prima ac vera Alpina Rhaetia (1538). Sa ramnem asadar la Josias Simler si cartea lui de impresii, redactata n limba latina n anul 1574. si sa ne bucuram uimiti ca la nceputul secolului al XVIII-lea, cu mult nainte de cucerirea Mont Blanc-ului, Albrecht Haller, bun medic si pasionat alpinist, dedica un volum de poezii muntilor lui dragi, Alpii, n 1729. Dar cea dinti opera literara a unui mare scriitor, n care muntele este aratat n toata frumusetea lui, ramne La nouvelle HeloTse" a lui J.J. Rousseau (1761). Aici snt descrise, de cel care va deschide drumul romanticilor prin ndemnul sau napoi la

25

natura, crestele muntilor Valais, plimbarile romantice la Stncile din Meillerie si pe lacul Geneva, acelasi lac Geneva pe tarmul caruia traise si scrisese nainte Voltaire. J. J. Rousseau e impresionat de singuratatea, de linistea padurilor si muntilor. O pace launtrica coboara n sufletul sau nelinistit. Aici, n muntii nalti, aerul este mai pur, corpul mai usor, spiritul mai senin; placerile mai putin arzatoare, pasiunile potolite. Meditatia devine aici, la naltimi, calma si profunda. Jos, ai lasat pamntestile framntari. Devii acum grav, multumit, gnditor. Te miri ca baile de aer ale muntilor nu figureaza printre marile remedii ale medicinei si ale moralei. Bogatia, varietatea privelistilor te uimesc si te ncnta. Pasari necunoscute, plante bizare, cascade albastre, o lume noua. Aerul att de curat face culorile mai vii, distantele pier, uiti de tine si de locul n care te gasesti. si J. J. Rousseau si reaminteste versurile lui Petrarca: Qui, non palazzi, non teatro o loggia, Ma'n lor vece un abete, un faggio, un pino, Tra l'erba e'l bel monte vicina Leva di terra al ciel nostri intelletto[1] Dar Alpii snt unici si prin maretia ghetarilor. Enorme culmi de gheata, cum spune Rousseau, nfratite parca aici cu muntele, de la nceputul lumii. si cine ar putea uita vreodata amurgurile, cnd dupa apusul soarelui muntii cei nalti se scalda nsngerati n razele lui, colornd trandafiriu culmile sale albe de zapada. Acum doua sute de ani J. J. Rousseau, precursor al Revolutiei franceze, s-a dovedit si n scrisul sau precursor al literaturii alpine. Entuziasmul si voluptatea sa de drumetie, paginile, am spune unice, din romanul Noua Eloiza, fac din acest scriitor un tovaras bun de mers pe munte, un ndemn statornic la meditatie si bucurie. Goethe ar fi putut da literaturii universale cea dinti mare opera literara dedicata muntelui, dar nsemnarile sale de calatorie din Elvetia (1779) nu aduc mai mult dect unele pasaje sugestive si cteva desene, pretioase prin aceea ca apartin marelui poet german. si el, asemenea lui Rousseau, este uimit, impresionat de maretia muntilor si ghetarilor, de alba lor puritate. Viziune de o frumusete extraordinara este stralucirea n noaptea senina a stelelor muntilor. si tot viziune unica, stranie, este lupta naturii, a zapezii, a vntului si a stncilor n hornul lui Balmat. Goethe iubeste tacerea muntilor. Muntii snt profesori tacuti si fac din nou discipoli ascultatori. Nu numai poezia naltimilor l ncnta pe poet. Ci si lupta naturii, a omului, a acestui Faust etern cautator de ntelesuri si fericiri. Muntele este ntelepciune, adevar, frumusete. De aceea el trebuie sa ne fie profesor de viata si prieten drag...

26

Prin Manfred (1817), poem filozofic cu ntrebari profunde asupra vietii, George Byron aduce n literatura nu numai cadrul, dar si adevarurile vietii oamenilor de la munte. Cautarile lui Manfred n Alpi, natura aspra, dar minunata a muntelui, viata pastoreasca a muntenilor, toate acestea fac din Manfred un poem al muntilor si al omului care-si cauta rostul si mplinirile. Byron este coplesit de frumusetea muntilor. El se ntreaba fara sa-si poata raspunde: Muntilor! Pentru ce e n voi atta frumusete ? ntr-adevar muntii snt o ispita, o chemare pe care nu poti sa n-o urmezi. Muntele are o prospetime si o forta de viata pe care nu le vor cunoaste niciodata placerile desarte si lenea. O alta capodopera a lui Byron, Prizonierul din Chillon (1816), se datoreaza si ea Alpilor si lacului Geneva. Castelul Chillon strajuieste trecatoarea dintre tarmurile lacului Geneva. n temnita castelului a fost nlantuit timp de patru ani (15321536), de unul din cei sapte stlpi de piatra, udati de ape, Bonivard, eroul poporului elvetian. Castelul este situat pe o insula stncoasa, chiar lnga tarm, spre Montreux. n apropiere Ronul, fluviu puternic si liber. n zare, acoperiti de zapezi Alpii, cu Dents du Midi. Pe ape, odihnind uneori, si n nalt, spre azur pescarusii. Iar n temnita ntunecoasa, rece si umeda, cu dalele de piatra tocite de lanturi si pasi grei, tintuita de stlpi Libertatea. Muntii si omul. Stncile acestea eterne atingnd cerul si omul, adeseori att de nevrednic de sine. Coloanele gotice naltate pur spre astre. si muzica aceasta fara asemanare, care este muzica muntilor. Prin Manfred, Prizonierul din Chillon, Ratacirile lui Ghilde Harold, poeme inspirate de natura si mndria Alpilor, George Byron ramne unul din scriitorii cei mai legati de munte, deoarece nimic nu a simbolizat poate mai mult libertatea, pentru cel care va cadea la Missolonghi luptnd pentru independenta grecilor, dect muntele, naltimile acestea cucerite uneori, dar nvinse niciodata ... Asa cum scriitorii din centrul Europei au mers spre Alpi si magicul lor Mont Blanc, tot asa scriitorii rusi au facut din Caucaz Parnasul lor. Aici a stat Puskin n anii exilului, departe de rautatea si meschinaria saloanelor si a curtii. Aici s-a inspirat el pentru poemele Prizonierul din Caucaz si Fntna din Baccisarai. si tot n Caucaz este exilat, trimis n surghiun pentru poezia sa revolutionara Moartea poetului, dedicata lui Puskin, M. Lermontov. Aici, n carnetul sau de piele cafenie, daruit la plecare de scriitorul V. Odoevski, va scrie el, inspirat de culmile singuratice si stncoase ale muntelui Masuk, poeziile: Un vis, Muntele, Cearta, Cndva o frunza s-a desprins, mi port pustiu prin noapte pasul, precum si ultima poezie a vietii sale, curmata nedrept de timpuriu, la douazeci si sapte de ani, ntr-un duel, poezia Proorocul.

27

Primiti salutul meu, o, munti albastri ai Caucazului acesta este unul din laitmotivele poeziei lui Lermontov, Caci voi mi-ati leganat copilaria pe crestele salbatice, voi m-ati purtat si m-ati nvesmntat n nori de argint si m-ati deprins cu cerul si taria... Adesea-n ceasurile aurorii priveam zapada si ghetarii-ndepartati pe stnci... O, Caucazule, ct ti-am iubit furtuna. Pustiitoarele, rasunatoarele furtuni ! Un alt mare ndragostit al muntilor este scriitorul englez John Ruskin, scotian dupa tata, care vaznd ntia data Alpii la Chamonix, la vrsta de patrusprezece ani, ramne un statornic admirator al lor timp de aproape cinci decenii. Ruskin calatoreste de mic n Franta, Italia, Germania. n cartile sale, aparute la jumatatea secolului al 19-lea (Pictorii moderni, Cele sapte lampi ale arhitecturii, R. de la Sizeranne), dedica Alpilor pagini minunate si entuziaste. Interesant este ca el si ilustreaza singur lucrarile, talent din copilarie, care, adaugat la acela de poet, facuse pe profesori sa-l considere un copil precoce. ntreaga opera a lui John Ruskin este un imn nchinat naturii. Frumosul n natura si arta, iata care trebuie sa fie nazuinta omului. Priviti cum se iveste din zapezi, n Alpi, n luna mai, o floare gnditoare si firava a carei corola ca un clopotel albastriu, ncondeiata pe dunga cu purpura, spnzura si tremura pe stnca de gheata. Contemporanii, n frunte cu Carlyle, i admira ideile, i se recunoaste meritul de a fi deschis un drum nou, o noua renastere. Se vorbeste acum admirativ de frumusetea naturii, a stncilor si a florilor. Dar Ruskin studiase la Oxford si stiintele. Pasiunea pentru natura si Alpi l va face sa scrie lucrarea Despre straturile geologice din Alpi. Nici Victor Hugo, care totusi a fost n Pirinei si Alpi si a scris despre ei, si nici Alexandre Dumas, care a stat o noapte ntreaga de vorba cu Jacques Balmat, nu au dat cartea mult asteptata de noi. Tartarin n Alpi (1885) a lui Alphonse Daudet este o istorioara vesela, cu multe peripetii, dar numai att. Iar Calatoria n Harz, din tineretea lui Heinrich Heine (1824), este mai mult un pretext literar, dect pasiune si ntelegere alpina. si totusi nsemnarile lui V. Hugo snt prezente, desigur si prin valoarea autorului lor, n toate antologiile alpine ale lumii. Peisajele pe care le descrie snt de o fermecatoare frumusete, sentimentele pe care le ncearca omul n maretia muntelui, coplesitoare. Alpii un spectacol unic, n fata caruia omul mediteaza profund. O imensa carte deschisa n care citim totul despre natura si despre noi nsine. V. Hugo crede nestramutat n destinul omului: Nimic nu-l face pe om sa sovaie, nici o masa, nici un bloc, nici o piedica, nici rezistenta materiei, nici maiestatea naturii. Cu trnacopul n mna, omul porneste sa ia cu asalt nemarginirea... Globule, nu te mpotrivi stradaniilor furnicii tale.

28

Sa nu uitam nici romanul lui Jules Verne, inspirat din frumusetea muntilor nostri, pe care el i-a cunoscut si pretuit, roman scris n anul 1892 si intitulat Castelul din Carpati. Romanul este rodul unei calatorii pe care Jules Verne a facut-o la noi n tara, nsotind pe o prietena a familiei sale. Locul actiunii este un sat asezat pe muntele Plesa, la poalele Retezatului. n apropiere curge rul Nyad, desigur un afluent al Jiului. Eroii snt toti romni: padurarul Niculae Dec, biraul Colt, fiica sa Miorita, ciobanul Fric, savantul Orfanic, nvatatorul Hermod. Descrierile de natura snt pitoresti si reale: defileul Vulcanei, localitatile de dincolo de cele doua Jiuri, asezate la gura minelor de carbuni, piscurile ndepartate ale Retezatului si Parngului. J. Verne aminteste ncntat si de mncarurile romnesti, precum si de drojdia si tuica noastra. si de asemenea de voievodul Huniade, simbol al libertatii poporului, de legendele Mesterului Manole, a cetatii Deva si a stncii de bazalt de la Detunata. Sa fim mndri ca marele Jules Verne s-a inspirat din frumusetea locurilor si din viata drza, cinstita a poporului nostru. Dintre scriitorii moderni, ispitit si ndragostit de munti este academicianul francez Henry Bordeaux, ale carui Peisaje romnesti aduc momente, imagini si oameni dragi din lumea mereu tnara si pasionata a Alpilor. Un mare premiu anual de literatura l-a primit destul de recent, n 1957, ghidul Guy Belzacs pentru cartea sa emotionanta Calauzele si au stelele lor. Prezenta muntilor n literatura rusa, att de vie n poezia lui Puskin si Lermontov, continua astazi modern cu Oameni si munti a lui Evgheni Simonov. Cartea povesteste, la nceput romantat, drumurile lui Tiansanski, apoi realist, dramatic, emotionant, ntmplarile, ncercarile prin care trece expeditia care cucereste n 1933 piscul Pobeda (7 439 m). Nu a ramas gen literar n care muntele sa nu fie prezent, si nca la naltime. Jean Secret i dedica un eseu Alpinistul, Marcel Achard o binecunoscuta piesa de teatru, mai apoi ecranizata si n care J. Louis Barrault juca unul din primele sale roluri de film la 3 200 m altitudine). Samivel, Cos scriu despre munte si eroi cobornd din Tartarin. Iar Joseph Peyre, ntre altele, trei carti izbutite despre naltimi: Mont Everest, Matterhorn, Mallory et son dieu. si n opera lui Hemingway muntele este prezent: muntii Elvetiei n romanul Adio arme, muntii Africii n Zapezile de pe Kilimandjaro. Dar numai ca decor, nu ca problematica. Pentru Hemingway neobosita lui dragoste a fost si a ramas ntotdeauna marea si ea i-a adus, n parte, gloriosul Premiu Nobel (Batrnul si marea).

29

O carte despre care se vorbeste aproape ntotdeauna cnd este amintita opera lui Thomas Mann este desigur Muntele vrajit (Zauberberg, 1924), a carei traducere romneasca a lasat-o neterminata, prin surprinzatoarea sa moarte, Ion Marin Sadoveanu. Titlul este tulburator pentru literatura alpina, dar lumea de idei si personaje nu este att de legata de munte cum ne-am fi nchipuit si dorit. Romanul, unul din cele mai dragi autorului, este construit, dupa cum singur o marturiseste, dupa legile muzicii: Am considerat totdeauna propriul meu talent ca o transpunere a artei muzicale si concep forma artistica a romanului ca un fel de simfonie, ca pe o tesatura de idei si o constructie muzicala. n sensul acesta Muntele vrajit" are ntre cartile mele cel mai mult caracterul unei partituri. Actiunea se petrece la un sanatoriu, n Elvetia, la Davos. Eroul principal Hans Castorp, ca un Faust sau Hamlet modern, cauta si el ntelesurile adevarate ale vietii. Doua personaje simbolice, un umanist si un iezuit, l determina sa aleaga. Viata nu poate fi privita, iubita si cucerita dect de pe pozitii umaniste. Altfel, totul este minciuna si scrum. Cum am mai spus, n acest roman muntii nu snt dect cadrul, peisajul: zapezi, nopti cu luna, ninsori... Fragmentul despre cascadele muntilor este de o frumusete clasica si ades este amintit n antologii. si acum un ultim popas n literatura noastra. De totdeauna scriitorii nostri au ndragit muntii si au scris despre ei. naintasii, Alecu Russo, Vasile Alecsandri le-au preamarit printre cei dinti frumusetile. Aleea Russo, care fusese n Elvetia si-i admirase frumusetile alpine, spune totusi ca muntii nostri trebuie sa ne fie si mai dragi. Am auzit prea adesea, pe unii si pe altii, comparnd Carpatii nostri cu muntii Elvetiei, cu toate ca aceste persoane n-au vazut niciodata, nici chiar n vis, frumoasa Elvetie. Desigur, recunoaste Russo, muntii Elvetiei snt mareti. Creste nalte, vai adnci, torenti naprasnici. n fata acestora ochiul se minuneaza, ratiunea ramne neputincioasa. Dar ct de altfel snt muntii nostri, muntii Moldovei. n prezenta muntilor nostri sufletul se lasa visarii, e o elegie nesfrsita. Snt gndurile despre munte ale unui mare scriitor, ntr-o calatorie n anul 1839, undeva la Piatra Teiului ! Pentru Vasile Alecsandri, iar mai trziu pentru Vlahuta si Delavrancea, credinciosi prieteniei si muntilor Moldovei, Ceahlaul este chemarea spre natura. Alecsandri n nsemnarile sale de drumetie, publicate n revista Propasirea O plimbare la munti (1844) aduce, ca altadata Cantemir, care considera Ceahlaul nu mai putin vrednic de glorie dect Olimpul, omagiu acestui munte. Ceahlaul ni se arata n toata marimea lui, ca un urias ce si-ar fi ntins capul deasupra muntilor ca sa priveasca apusul soarelui.

30

Tot de la Vasile Alecsandri ne-a ramas descrierea unor necunoscute drumuri de munte, a unei doine culese din satul Piatra pe valea Bistritei si a multor alte poezii populare. Timp de trei ani (18401843), Alecsandri strabate n lung si-n lat Moldova. Merge prin sate si asista la hore, urca pe munte si se opreste la stne. Este cel dinti scriitor influentat rodnic de poezia populara si cel dinti care o valorifica. Dragostea pentru munti si folclor a scriitorilor moldoveni se datoreaza si marelui nostru Vasile Alecsandri. Pseudokineghetikos, una din cele mai originale lucrari din literatura noastra, a fost scrisa de Alexandru Odobescu n anul 1874, sub influenta lui Gogol si Turgheniev, pe care el i citise n original. Se cunoaste prea bine ntmplarea care l-a facut, fara voie aproape, pe Odobescu sa scrie n loc de o prefata o carte ntreaga. si prietenul sau C. Cornescu l va fi iertat desigur si se va fi bucurat ca un modest manual de vnatoare, scris de el, a sugerat si inspirat eruditului si multilateralului Odobescu acest fals tratat cu incursiuni att de subtile n literatura, muzica, plastica. Noi nu urmarim vnatoarea n cartea lui Odobescu, ci paginile despre munte, cele din capitolele al X-lea si al XI-lea. Nu Baraganul att de maiestrit descris, ca stepa din Taras Bulba, ci privelistea carpatica de pe Bisoca, spre Penteleu, starostele muntilor din Buzau, si spre alti nenumarati munti asezati ca trepte ale unei scari de uriasi. Apusul de soare de pe Bisoca, din naltimile lui, ia proportii simbolice, atotcuprinzatoare: Soarele apunea drept dinaintea noastra; cercul lui rosiatic scapatase pna pe zarea orizontului si razele-i, calde si senine, pare ca se asternuse peste tot sesul rasaritean al tarii. Alexandru Vlahuta a fost un scriitor original, caci nu multi snt scriitorii care scriu despre pictura, ntre acestia snt si exceptii: Rilke a scris despre Rodin, Aragon despre Courbet, Vlahuta despre Grigorescu. La noi multi scriitori au pornit sa cucereasca tara, fie nainte, fie dupa Vlahuta, i cunoastem. I-am citit. Dar nici unul nu a avut ideea de a-si face itinerarul si a-si grupa nsemnarile pe ntreaga harta a tarii. Romnia pitoreasca(1901) este preludiul turismului nostru literar si al excursiilor n circuit, simbolul frumusetilor romnesti. Dinicu Golescu scrisese nainte nsemnare a calatoriei mele, cu impresii din tarile apusene, N. Filimon si povestise excursiile n Germania, Bolintineanu pe cele din Bulgaria, Macedonia si Egipt, Alecsandri, calatoria din Africa. Dar nici un scriitor romn nu scrisese unitar, laolalta, ntr-o singura privire de ansamblu, despre tara noastra. Ghidul nostru Vlahuta ne poarta inspirat, n acelasi timp poetic, istoric, geografic, pe toate meleagurile tarii noastre dragi. Moldovean ca si Russo, Hogas, Sadoveanu, Vlahuta are n el neastmparul plecarii, al locurilor noi, necunoscute. A-ti cunoaste tara cu toate frumusetile si minunatiile ei scrie un critic contemporan cu Vlahuta e poate una din datoriile cele mai mari si dorinta fiecaruia trebuie sa fie aceasta. Cum nsa

31

aceasta este o himera, cei ce nu au putinta s-o faca pot sa citeasca Romnia pitoreasca si-si vor face o idee de podoabele ce ncununa tara noastra. Pe Dunare, de la Portile de Fier la Sulina. Pe Marea Neagra. si n muntii nostri. Da, mai ales n muntii nostri. Despre ei scrie Vlahuta cele mai multe si mai entuziaste pagini. Calatoria spre naltimi ncepe calare, pe sub muntii Mehedintilor, sus pe Colibas. Aici i se povesteste legenda muntelui Babele, asemanatoare cu o alta legenda ascultata pe Ceahlau, si tot cu Dochia cea rea si transformarea ei n stnca. Minunata este valea Motrului si manastirea Tismana. Dar nentrecuta podoaba a muntilor tot Valea Jiului ramne. Jiul, zbatndu-se sugrumat de strnsoarea bratelor de piatra si strignd de parca ar fi pieirea lumii. Dar sa mergem mai departe. Sa urcam din nou pe cai si apoi, pe jos, pe drumuri neumblate si uneori de nepatruns, pe papusa muntilor Parng, pe Piatra Taiata, la pestera Polovragi, de unde un tunel sub munte se spune ca ar strabate subteran pna dincolo, n Transilvania. Neastmparul si curiozitatea drumetului nostru l poarta prin locurile cele mai frumoase si tainice: cheia Recei, fantastica pestera Stogu, Valea Oltului, unde nu e loc de care sa nu fie legat un cntec, o legenda, un nume de viteaz. Cu dorul nemplinit si tristetea fratilor nstrainati cartea apare n 1901, pe cnd Transilvania era dincolo de granitele Romniei poetul nostru calator si continua drumul prin Cineni, Curtea de Arges, Cmpulung. Urmeaza iar darnice peisaje de munte: Rucar, Dmbovicioara, Pestera de la Dmbovicioara i pare poetului o lume de basme. Cu un popas n istorica Trgoviste, cetate de scaun, capitala a tarii timp de mai mult de trei secole, calatoria lui Vlahuta strabate acum pitoreasca vale a Ialomitei, cheile Tatarului, schitul Pestera. Neobosit, dornic necontenit sa nu piarda nici o frumusete, turistul nostru urca pasionat pe Obrsia, pna la Omul si coboara nfiorat de salbatice maretii pe valea Cerbului, spre oraselele Vaii Prahovei: Predeal, Azuga, Buseni, Sinaia. Dar calatoria nca nu s-a terminat. Fara Moldova si minunatii ei munti (Vrancea, Neamtului, Sucevii) si fara o coborre pe plute de la Dorna la Piatra, trecnd prin Toance, n-am fi cunoscut ntreaga Romnie pitoreasca. Sa iubim muntii. Din cte primejdii nu ne-au scapat pe vremuri muntii si codrii acestia !... Aici, n sipotul izvoarelor si-n freamatul codrilor a rasunat pentru-ntia oara frumoasa noastra doina si nu e pru, nici plai, de care sa nu fie legata o amintire scumpa sufletului nostru, nu e vrf de munte, n tot cuprinsul acesta, care sa nu-si aiba povestea si cntecul lui. Dintre muntii tarii noastre, Ceahlaul ramne laitmotivul tuturor scriitorilor moldoveni si chiar nemoldoveni, ca George Toprceanu. Ceahlaul si valea Bistritei. Dar mai ales Ceahlaul. Despre el scrie Nicu Gane n nuvelele sale. Munte care nu nfioara, nu sperie prin salbaticie, ci dezmiarda simtirile omului, dndu-i icoana unei naturi blnde, n snul careia parca locuieste totdeauna primavara. Dar si Garabet Ibraileanu si Ionel Teodoreanu. Pentru criticul Ibraileanu nici o fericire nu poate egala o noapte pe Ceahlau.

32

O noapte la naltimi, sub stele si brazi, ntre prieteni: Stere, Sadoveanu, Hogas, Mironescu. Altceva nu exista ! Ai douazeci de ani, o pelerina pe umeri, nu crezi n microbi si esti pe Ceahlau ... Dar ca sa ajungi pe Ceahlau trebuie sa stii cum si cu cine. Calistrat Hogas a intrat ntr-adevar n legenda. Pentru el, muntii Moldovei n-au fost dragoste, ci patima, ntreaga lui viata a dus-o ntre orele de clasa era profesor de latina si romna la Piatra Neamt si excursiile n munti. Adapostit ca sub un cort, cum se spunea, de vasta-i palarie calabreza, cu o romantica pelerina pe umeri, sorbind apa vie a muntilor asa va ramne pentru totdeauna n amintirea noastra Calistrat Hogas. Se scula obisnuit n zori, la cinci dimineata. Iarna umbla fara palton si scria cu pasiunea cu care traia si hoinarea n munti, nfatisarea sa, chipul, semana cu al lui Victor Hugo. Desi i era draga Pisicuta, calul sau de munte, umbla cu voluptate si strasnicie pe jos. Orice calatorie, afara de cea pe jos, e dupa mine spunea Hogas o calatorie pe picioare straine. De ce ? Fiindca a avea la ndemna cu-peaua unui tren, roatele unei trasuri sau picioarele unui cal, nseamna a merge seznd si a vedea ceea ce ti se da, nu nsa si tot ce ai voi. Nimeni ca Hogas n-a descris n literatura noastra maretia, sublimul muntilor: urcusurile pline de neprevazut si pitoresc, privelistea Ceahlaului, a acestui fantastic castel de aur, zidit de mna fermecata a vreunui vrajitor, bucuriile drumetiei, ca o cumpana ntre realitate si vis, noaptea magica, cu piscurile n negura, parca hotare nalte dintre pamnt si cer. Urmariti coplesitoarea furtuna, unica n munti si n literatura noastra pna la Geo Bogza. Aceasta prabusire de apocalips, n care totul se framnta, se sfarma, se naruie, colosala tragedie a naturii, pe care stihiile se pregateau s-o joace pe imensa scena a vazduhurilor. Dar natura e mereu nvingatoare si datatoare de viata. Furtunii i urmeaza linisti adnci si amurguri vrajite, lata-l pe C. Hogas, amantul nestramutat al marilor privelisti, cum singur se numeste, deasupra norilor, att de aproape ca de-as fi ntins mna, as fi prins stelele. El merge pe munti ca-ntr-o calatorie n necunoscut. O calatorie care-l soarbe n vasta ei imensitate. si Hogas nfiorat, si spune: Poate ca pasii mei ndrazneti calcau acum pe rascrucile pamntului si printr-o halucinatie acustica, mi parea ca-i aud scrtitul greoi pe osia sa. Cartile lui Calistrat Hogas Pe drumuri de munte (1914) si n muntii Neamtului (1921), ndragite de fiecare noua generatie, nalta literatura noastra turistica pe piscurile literaturii universale. Nu o spunem din patriotica mndrie, ci din convingerea critica de a avea n Calistrat Hogas un Dumas sau Heine al muntilor nostri, al muntilor lumii...

33

Un roman al muntelui, al omului de la munte, scris n numai zece zile, este Baltagul lui Mihail Sadoveanu (1929), dupa ce timp ndelungat culesese n muntii Vrancei si aiurea cele o suta patruzeci si cinci de variante ale Mioritei si dupa un drum la munte, sus, dincolo de Bistrita si Dorna, pe culmile Stnisoarei. M. Sadoveanu a iubit ca nimeni altul Ceahlaul, valea Bistritei, manastirile si muntii Moldovei. Aici se contopea el cu natura romneasca si cu cronicarii. Aici a petrecut el n aleasa tovarasie sau olimpiana singuratate clipele cele mai dragi ale vietii sale. Este cunoscuta minunata legenda a Ceahlaului, snt cunoscute si iubite cartile sale de pescuit si vnatoare (n mparatia apelor, Povestiri de vnatoare, Raiul), povestirile inspirate de valea Frumoasei din muntii Sebesului. Este, credem, mult citata si adnca semnificatie a drumetiei: Ai umblat opt ceasuri; ai strabatut douazeci si ceva de kilometri; te-ai multumit, la amiaza, cu o gustare frugala; nu te simtesti flamnd; nu te simtesti obosit; esti n starea aceea speciala de euforie, pe care nimic nu ti-i poate da n celelalte mprejurari ale vietii. Se cunoaste si ntmplarea povestita cu farmec de Ibraileanu, despre o calatorie cu plutele pe Bistrita, n care, aparent absent si absorbit de o partida de sah, parea ca scriitorul nu observa nimic, nu-l emotioneaza nimic din frumusetile fara seaman ale privelistilor. Ce faceti, maestre ? l ntreaba surprins un tnar nsotitor. sad, raspunde mofluz Sadoveanu, continundu-si cu si mai multa ncordare partida de sah. ... Ca apoi, spre mirarea tuturor, sa publice ntr-un numar urmator din Viata Romneasca o splendida descriere a acestei calatorii, cu amanunte si observatii cum nimeni din cei foarte atenti numai la drum nu ar fi putut-o face. Muntele si apa erau n Mihail Sadoveanu ca stnca si brazii n fiinta muntelui. Lenta leganare pe plute si cufundata lui absenta l faceau si mai treaz la minunile de frumuseti ale naturii nconjuratoare. Nimic n-a iubit Mihail Sadoveanu mai mult ca muntii Moldovei, Agapia, Neamtu, Poiana Raiului, Raraul, Ceahlaul, iata numai cteva din darurile acestui pamnt cntat de cronicari si poeti. ara Moldovei este o tara a minunilor. Privelistea muntilor moldovenesti are un caracter anumit ne spune Mihail Sadoveanu. Parca ar fi un decor pentru ncntarea ochilor si multamirea sufletului. si aceasta ncntare si multamire o va exprima scriitorul n opera sa ori de cte ori va scrie despre frumoasa si blnda ara a Moldovei... La nceputurile turismului nostru, o pasionata de drumetie, cu nume de padure tnara, Bucura Dumbrava, a scris pentru toti ndragostitii de munte, indiferent de vrsta si

34

anotimpuri, ndemnuri pentru a iubi naltimile: Cartea muntilor (1920). Modeste, simple, firesti ca florile de munte, sfaturile ei cuprind ntreaga lume a celor care cauta linistea si multumirea n natura: pregatirea , plecarea, tovarasii de drum, cabana, flora alpina, stncile, duhul muntilor. Sa ne patrundem de ntelepciunile simple ale Bucurei Dumbrava. Cnd e bine sa te duci pe munte ? Totdeauna. Nu e anotimp care ar putea sa-ti nchida drumul spre naltimi. Cu cine ? Baga de seama, drumete, si nu pleca la munte cu orisicine. Nici daca conduci tu, nici daca conduce altul. Pregatiti-va sufleteste pentru plecare. Clipa plecarii la munte are o mare nsemnatate, pentru ca atmosfera ei nrureste asupra excursiei ntregi, nchiputi-va un concert care ar ncepe cu un vajnic acord fals. Visul ar fi sa ne hranim cu parfumul florilor si al padurii. Dar fiindca numai aceasta nu-i posibil, sa ne ngrijim de hrana, caci alta e foamea sus si alta cea de jos. Economisiti-va fortele. Ale voastre si ale celor cu care drumetiti. Nu vorbiti n urcus, asteptati totdeauna pe cel mai slab, nu va ncarcati exagerat rucsacurile. Nu puneti ntrebari inutile: Un bun turist, dupa ce a pornit la drum, nu mai pune ntrebari unei calauze bune despre itinerar. Iubiti si pretuiti ceasul focului la munte: Am un tnar tovaras de drum care nu aprinde un foc fara sa-i spuie cteva cuvinte prietenoase, rugndu-l sa arda frumos. Ciobanul e primitor si nu se simte niciodata singur. Nu snt singur, snt cu oile si cu muntii, ndragiti florile, dar sa nu rupi nici o floare, daca nu esti hotart s-o duci pna acasa si s-o ngrijesti, aseznd-o ntr-un vas cu apa. Unii drumeti iubesc piscurile, crestele de munte. Altii stncile. Stnca ne umple cu o bucurie puternica si linistita... n om se desteapta un fel de voluptate a urcarii, bucuria de a birui greutatea trupului sau, de a-l ridica aproape de cer. Muntele este bucuria de a trai. Daca i-am semana, am fi totdeauna cinstiti si drji. Dragostea pentru munte nseamna contopirea cu el. Adevaratul turist trebuie sa aiba muntii n suflet cu toate florile si padurile, cu apele si vnturile, cu zilele si noptile, cu soarele, luna si stelele ! Inginerul de drumuri Nestor Urechia a fost un admirator fanatic al Bucegilor. Pentru el Bucegii nsemnau paradisul. Cea mai curata desfatare a mea marturisea el este sa ma asez n fata Bucegilor si sa-i privesc. Ei m-au mbiat la vise senine si au tras departe de buzele mele cupa de amaraciune ce semenii mei si daruiesc unii altora. Acela care-i priveste nepasator nu vede dect o ngramadire ciclopica de stnci. Pentru mine, nsa, fiecare din acesti munti este o fiinta deosebita. n marea sa dragoste pentru Bucegi, la fel ca pictorul Gosse care toata viata lui a pictat Alpii, Nestor Urechia strabate n toate anotimpurile si pe toate drumurile Bucegii. Le patrunde tainele, la descopera orele culorilor, i schiteaza topografic si le culege legendele.

35

Cine nu a auzit de Znele din valea Cerbului, scrisa la Poiana din Anini pe valea Cerbului, dedicata fiicei sale Aimee si considerata chiar de autor cartea sa cea mai draga. Snt povesti minunate din mparatia muntelui, povesti spuse n noptile de sfat ale znelor muntilor: Zna Znelor, Zna Gzelor, Zna Pasarilor, Zna Vnturilor, Zna Stelelor, Zna Ninsorilor. Seara de seara ele si deapana basmele de -a lungul vaii Cerbului si noi le auzim si acum ca-n anii copilariei, caci omul ramne totdeauna n suflet cu bunatatea si dorul anilor dinti. Convins, ca si Bucura Dumbrava, ca tineretul trebuie sa ndrageasca si sa cunoasca muntii, el l ndeamna la drumetie, scriind Umbletul pe jos (1916), ca apoi, n acelasi an, sa mai dea doua lucrari animate de aceeasi arzatoare dragoste de munte: Dragi sa ne fie muntii" si Robinsonii Bucegilor, ultima premiata de Academia Romna. O antologie delicata, convingatoare, ramne Fermecatoarea natura (1924), iar ultima sa carte poarta titlul atotcuprinzator n mparatia muntilor (1928). nca cu doi ani nainte, Urechia daruise muntilor sai cei mai dragi, pe care i urcase timp de treizeci de ani, la nceput cu Gepeleanu, un naintas al turismului nostru, apoi cu prieteni devotati, cartea cu titlul unei chemari, unei ispite, Vraja Bucegilor (1926). Acesta a fost Nestor Urechia. Sigur, nu un mare scriitor, cu talentul celor care l-au precedat sau l vor urma n literatura muntilor. Dar fara ndoiala cel mai patimas si hoinar dintre ei. Scriitorul Geo Bogza a fost mai nti un neastmparat si neobosit reporter. El a parcurs si cunoscut ntreaga noastra tara, ca odinioara Alexandru Vlahuta. Sinteza acestor calatorii pe ntreg pamntul patriei noastre este desigur eseul Tablou geografic (1953) si poemele n vers alb nchinate locurilor si oamenilor de la noi. Iubeste Geo Bogza muntii ? Care munti si pentru ce anume ? Citind cartea ari de piatra, de foc si de pamnt (1939), desprindem mhnita, marea lui dragoste pentru Apuseni. Pentru stncile si oamenii de cremene ai cetatii de piatra. Pentru Horia si Avram Iancu, pentru tot ce-a fost suferinta si snge n istoria motilor din muntii de aur ai Apusenilor. Motii se aseamana muntilor. Snt ncruntati si drji ca ei. Dar asa cum crestele muntilor au nfruntat furtuna, tot asa au biruit urgia timpurilor oamenii, motii. Horia ramne simbolul, omul de piatra n care s-a concentrat taria muntilor aspri si stncosi. Daca n ara de piatra muntii nu apar unitar, ei fiind aici cadru, sens istoric, peisaj, n schimb n Cartea Oltului (1945) muntii snt aproape tot timpul dominatori si stapni. Acest poem n proza al marelui nostru fluviu, care-si poarta zvelt si darnic apele pe 700 de km de pamnt pitoresc, a fost scris n urma unei tineresti excursii pe bicicleta, n anul 1939.

36

sapte snt treptele existentei Oltului: treapta minerala izvorrea din Hasmasul Mare, treapta vegetala Oltul se ndreapta spre miazazi, treapta multiplei fecunditati ntoarcerea spre miazanoapte, treapta spirituala Oltul strabate Ardealul, treapta marii istorii strapungerea Carpatilor, treapta deplinei biruinte Oltul traverseaza ntinsa cmpie, si treapta rentoarcerii n Cosmos varsarea n Dunare. Este aproape imposibil sa alegi citate din cartea lui Geo Bogza. Ar trebui sa o retranscrii pe jumatate. Nu se poate concepe astazi o antologie a muntelui fara Geo Bogza. Povestea Oltului nu este un basm. Viata lui este ncercare grea si lupta. Pe cnd Muresul strabate linistit Ardealul, curgnd tot timpul spre apus, Oltul se framnta si mereu se ntoarce din drum, chinuit de aspra cale pe care si-a ales-o si de propria-i constiinta. Muntele Hasmasul Mare din care izvoraste Oltul e un poem simfonic al pamntului. Cndva, o mare furtuna i-a nascut naltimile. n vecinatatea lui, transatlantic greoi plutind n neguri sau pe valuri albastre, Ceahlaul si, bizar, lacul Ghilcos, imaginea rasturnata, un munte lichid cu vrful n jos. De aici din Hasmas, de sub un brad singuratic, din acest loc plin de poezie si mister vine pe lume Oltul. Furtuna pe Hasmas. Forta imensa care zvrle n prapastii, ntr-o singura zi de mnie, cincizeci de mii de brazi. Norii, ploaia, stncile si muntii. O cumplita frematare, halucinanta: mii de torente, naprasnic dezlantuite... o puzderie de vipere lichide alearga printre stnci, muscndu-le cu furie. Apoi deodata, de la o zare la alta, totul devine albastru si pur. Muntii lui Geo Bogza snt fiinte omenesti. si Oltul de asemenea... Hasmasul respira cu plamnii lui de piatra. Oltul paseste calm n cmpia linistita a Ciucului, nelinistit si drz n muntii vulcanici. Aici si aduna el ntia oara viori si flaute ca sa cnte Universului bucuria sa uriasa. Oltul devine prietenul oamenilor. Traieste ntmplari nenumarate n ara Brsei. Strnge legendele muntilor Persani. n noptile senine, n noptile simfonice ale Carpatilor, muntii devin cum nu se poate mai solemni, regasindu-si gravitatea din fiecare noapte si cele mai profunde sensuri ale existentei. Oltul trece ntelept pe lnga cetati si orase. Mediteaza asupra spatiului, muncii, vietii. Pune n fata oamenii de la munte cu cei de la cmpie. si ntr-un trziu, plin de amintiri, bucuros de uriasa lui ntlnire cu oamenii, ostenit de zbuciumul sau creator, Oltul ntlneste Dunarea si se pierde n apele ei adnci, sub stelele lumii, din nou n Cosmos... Alexandru Vlahuta, pasionat si igenios, ne-a dat ntia Romnie pitoreasca, iar Mihail Sadoveanu cu Baltagul romanul oamenilor de la munte. Cartea Oltului este poemul apelor, al fluviului care parcurge spatii si timp. Iar Accidentul lui Mihail Sebastian, cel dinti roman al schiului si muntilor (1941).

37

ntrebarea la care cititorul trebuie sa raspunda este daca schiul, acest sport al lunecarii, al visului si muntelui, acest frate bun al nostru, nenteles si adesea neiubit, poate salva un om, un om blazat, dezamagit de viata si dragoste ? Dar nu numai n acest optimist raspuns sta valoarea cartii, ci n poezia, n frumusetea cu totul neobisnuita a metaforelor si n plastica peisajului. Aventura, neobisnuita ntmplare care-l face pe Paul, eroul romanului, sa ajunga n munti si sa ndrageasca schiul, ncepe pe strazile Capitalei, dar urca repede n naltimi, spre creste. Din chiar primele clipe totul este cum n-a mai fost vreodata: aceste doua lopeti mari, negre, cu catarame si legaturi metalice care devin aripi de zbor, trenul tineretii, al vacantei, pornind n noapte si n cntec, costumele multicolore, cu ochelari n loc de masca, parca anume pentru un carnaval al iernii, al zapezii. Drumul pna la Poiana Brasovului e un preludiu al minunilor care aveau sa vina. Iar ntiele lectii o lupta crncena cu gravitatea si voluptatea miscarii, nca vag traita. E frumos ? ntreaba Nora, partenera de schi a lui Paul, aceea care l convinsese sa vina aici, n munti. E prea frumos. Putin prea frumos. Parca a fost facut ntr-adins, pregatit dinainte; brazii snt prea multi, zapada prea mare... si tacerea asta colosala... Zile senine, cu soare marin, zile de ceata si viscol, zile si nopti unice, de feerie si basm. Culoare si muzica. Lanturi de munti cresteau si se prabuseau ntr-o lumina magica... ntreg muntele era o cutie de rezonanta, ca o vioara... Bucegii pareau niste munti de creta, sculptati minutios, cu vrfurile delicate si exacte. ara Brsei se desfasura ca o macheta n relief. Zapada parea ca-si schimba n soare densitatea... Uneori n noapte totul era albastru: brazii, zapada, stncile. Doar muntii pareau fosforescenti cu vrfurile lor stralucitor albe. Cabana, schiorii, pantele, toate erau cuprinse de o frematare tnara, de o exaltare care nu stiai de unde vine, dar care te cuprindea ametitor. Cu totii se napoiau la cabana osteniti de prea mult soare, mbatati de nesfrsita leganare pe schiuri. Mai ales soarele i coplesea. sedeau pe zapada, n sezlonguri de schi sau pe treptele cabanei. Paul si auzea tmplele zvcnind si urechile i erau asurzite de un tumult confuz de ghioc. Uita unde se afla si de cnd. I se parea ca este n aceasta toropeala luminoasa de totdeauna si pentru totdeauna. Nu avea amintiri, nu avea gnduri. Nici o imagine nu trecea prin ochii lui nchisi, nici propria lui imagine. Un concurs de schi tulbura linistea muntelui, dar i da o noua nfatisare. Muntele vibreaza acum de strigate, de lunecari pe schi, de cntece. Schiorii ? Stele negre, cazatoare, pe un cer de zapada. Abia n noapte, totul revine la tacere si calm. Noaptea stelelor nalte, a zarilor albastre si a muntilor fosforescenti... Munti, zapezi, schi...

38

si caderea. Zborul. socul. E o singura secunda. Daca ar fi doua, poate am muri. E ametitor. .. Nimic n lume, nici vinul, nici muzica, nici iubirea... nu, nici iubirea, nimic, nimic nu aduce atta lumina... La aceasta ntelegere fericita a muntelui nu ajungi usor. Dar totul nu e sa ajungi la ea, ci ajuns la ea s-o poti pastra mereu, ntreaga viata !... Dintre scriitorii contemporani, unul dintre cei tineri, sufleteste si ca vrsta, este si Eugen Barbu. si nu e greu de explicat de ce. Fiindca iubeste cu anii adolescentei natura, miscarea, tineretea. n reportajele sale, plastice, onomatopeice, pulsnd de vitalitate, Pe-un picior de plai (1957), strabat cmpiile, muntii, marea, zarile. ara noastra ntreaga, bogata si plina de frumuseti, se ntlneste n paginile acestui neastmparat hoinar. Capitolul care noua ne ramne cel mai drag este desigur acela al muntilor, Muntii linistiti, cum l-a intitulat autorul. Aici, n cteva pagini ndraznete si mplinite, Eugen Barbu priveste adnc, meditativ, muntii si pare sa-l continue n reflectii pe Geo Bogza. Aceasta marturisire a lui Eugen Barbu l aduce entuziasmat n familia celor care iubesc muntele, ntr-adevar, E. Barbu este prietenul bun, confidentul lui Puc, spiritul ghidus, neastmparat, al iernii sportive. si de asemenea, omul care luneca cu viteza ametitoare pe schiuri placere a zborului, a desprinderilor de pamnt, salt n abisuri. E. Barbu iubeste iarna, asa cum pare sa iubeasca toate anotimpurile. Asa cum iubeste muntele, marea, padurea. Dar iarna parca ndeosebi. Iarna, muntele, zapezile, schiul... Snt muntele ! Snt omul care iubeste muntele ! Snt muntele, prietenul omului care iubeste muntele! Snt omul ndraznet, snt alpinistul ! Fii bine venit la mine, te salut, schiorule ! Am lasat uneltele sa se odihneasca, pentru ca a luat sfrsit o saptamna si iata-ma aici. Te cunosc. Vara si iarna mi alungi singuratatea si pasarile, dar mi place sa-ti aud glasul si rsul. ti place bucuria ca si mie. Bucuria e creatoare. Unde ti-e fata ? Acum mi-au crescut plete de zapada si ma acopar cu fulare de ceata ...

39

Te-aud de departe. Vara ai un par electric de fulgere, dar acum mi pari orb si mnios. Nu snt nici orb, nici mnios. Vorbesc. Gura mea e Ecoul. Tunetul furtunilor e departe, vino ! si acest dialog ntre munte si om, parca dia!ogul vntului cu marea din Debussy, continua tainic si nfiorat. Vino, omule, te iubesc pentru ndrazneala ta ! Te iubesc pentru frumusetea ta rece, pentru cele negraite... Te iubesc, omule, pentru truda ta pe care o privesc de-aici! Te iubesc pentru linistea si semetia ta. Snt prima imagine a lumii. De cnd sfera noastra de lut cnta singura n Univers, asteptnd Viata, privesc lumea ! Te iubesc pentru ntelepciunea ta ! Tu urci potecile mele, pentru ca vrei sa aud iubirea si dorinta de a descoperi ct mai aproape de cer! De aceea am colindat oceanele, de aceea am strabatut padurile nversunate n taina lor, de aceea am cobort n fundul pamntului ! Te iubesc, omule, pentru nelinistea ta ! Te iubesc, omule, pentru ca traiesti! Te iubesc, omule, pentru ca doresti totdeauna mai mult... Muntele nu este o parte din Univers, ci un Univers el nsusi. Frumuseti simfonice si plastice. Maretii de titani. Privelisti parca din alte planete. Natura dezlantuita, cosmic, n dezagregari creatoare de atomi. si lupta cu omul pentru a-l face mai ndraznet, mai ntelept, mai bun, mai stapn pe sine si pe tot ce-l nconjura. Asa desprindem muntele din scrisul lui Eugen Barbu. Iarna, muntele si privea rochia de mireasa asternuta pe umerii a sapte munti; si cum i sclipea beteala pe drumurile de diamant pe care calca... Stncile, vara, da, stncile pareau imense doamne de grafit, mbracate n mala-covuri cenusii de fum, plutind cu gratie deasupra planetei. n munte, la balurile aeriene, stranii cteodata, cnta muzica infernala a vntului si violoncelele coniferelor. Cnd e frig, pe geamurile mici ale cabanei paunii gerului de dimineata si desfac cozile mirifice.

40

Muntele e culoare, mereu alta culoare: Nu stiu cte nuante are galbenul, dar muntii au trecut de la culoarea soprlei la aceea a viorelei, apoi umerii lor de piatra au devenit suri si a cazut apoi pe ei o pecingine, o rugina rece, batnd n cafeniu; aveau atunci, numai cteva clipe, ceva urt pe ei, o boala stinsa si cred ca era numai veninul lunii, blestemul ei neputincios. De la contemplarea pasarilor, omul a prins gustul zborului. Nu este vorba numai de aviatie, ci si de schi, schiul, sport modern, exercitiu al gratiei si curajului. Cine l-a facut macar o singura data, stie ca plutirea n infinit poarta n sine delicii de nenlocuit. Furtuna. Munte. Padurea e o catedrala n care bubuie orga vntului. Zapada are flacari argintii... La creasta alearga un piton de ger care ne plesneste cu coada. n padure este o primejdie sonora, ametitoare. Trunchiurile imense au rezonante atonale... Undeva, echilibrul naturii a fost sfarmat, poate platim adnca placere de a fi surprins muntii n clipa lor unica de ncntare de sine... Amurg. A trecut furtuna. Ziua si flutura zdrentele n catargele brazilor. Deasupra Caraimanului s-a ivit o turma de casaloti negri cu pntecele nsngerate n coltii ascutiti ai Morarului. Departe, pe alt munte, se aprind luminile n ferestre chematoare. si oamenii. Nu, nu e nici o ndoiala. Muntele si merita oamenii pe care-i are. Acesti oameni nu se simt niciodata slabi, singuri sau tristi. Au dreptate: nu snt singuri, si au muntele. Dar noi ? Sntem noi oameni ai muntelui, chiar daca nu sntem de la munte ? Ceam nvatat noi pna acum n viata din nalta lectie de poezie si fapta a muntelui ?... n literatura muntelui, astazi, doi scriitori si un tnar turist pasionat si cauta drum spre naltimi. Cel dinti, apreciat si pentru lucrarile sale istorice, este Dumitru Almas. Romanul sau, n parte depasit n conceptie, se numeste Mesterul Manole si el strnge pagini minunate despre dragoste si dragostea muntilor. Drumetia cere rabdare, convingere, hotarre, pasiune, pare sa vorbeasca cu gndurile noastre D. Almas. Muntii nostri nu snt nalti ca alti munti ai lumii. Dar snt ai nostri si snt buni si calmi. Carpatii snt inima tarii noastre. Ca sa ne iubim tara, trebuie sa-i cunoastem inima. Muntele ne da frumusete, libertate si lumina. si cnd va fi sa murim, sa murim si sa nflorim din nou si doreste romancierul n smirdarii muntilor, sa fim roua pe cer... sa ma prefac n duh al izvoarelor. Al doilea scriitor este Alexandru Balaci, om de cultura si ndraznet alpinist. n compania alpinistilor nostri, el a facut ntre alte curajoase ascensiuni Acele Morarului, ascensiune de gradul IV, ceea ce pentru un om de studiu si biblioteca este suficient de mult pentru a ntelege muntele altfel dect din carti si din fotografii. Pentru pasionatul de drumetie Alex. Balaci muntele este acea parte a planetei noastre care se nvecineaza cel mai mult cu cerul, o severa scoala a drzeniei si a

41

prieteniei, bucuria de a te scalda n lumina si a asculta apele care cad, marile freamate ale padurilor de brad n acorduri de orga. Profesorul si alpinistul Balaci considera lupta aspra si ndrazneata pe verticala peretilor un lucru hotartor n existenta noastra. Aceasta lupta ne verifica, ne formeaza, ne pastreaza ageri si nenfricati. Alpinistul nu este un nebun sau un sinucigas: Alpinistul nu merge nebuneste n munti pentru a se sinucide, ci, dimpotriva, pentru a se bucura n mijlocul luminii, al celor mai radiante culori, al spatiului nesfrsit... Nimic poate nu verifica mai bine o prietenie ca o coarda alpina. Muntele este ntr-adevar o piatra de ncercare severa a prieteniei, a lealitatii si a curajului. Desigur de aceea trairile n munte snt att de intense si de neuitat: Poate ca nici o alta pagina a vietii noastre nu va fi rasfoita mai des si mai recitita dect aceea a unei ascensiuni, a carei traire ne-a umplut sufletul de o nalta si barbateasca mndrie. Prefata lui Alex. Balaci la cartea despre Bucegi a lui Emilian Cristea si N. Dimitriu este un elogiu clasic al muntelui si-al cuceritorilor lui. Dar de la Alex. Balaci, pasionatul, cel care a escaladat Acele Morarului, asteptam nu numai prefete la cartile altora despre munte, ci chiar o carte a muntelui, avntata, profunda. n sfrsit, tnarul cunoscator si pasionat al muntilor, al Bucegilor, este Andrei Pandrea, autorul cartii Hoinar prin Bucegi (1957). El si ncepe cartea cu un citat din Heine, calator n muntii Harz, face pasi sfiosi n mndra cetate a Bucegilor, urca pe poteci cunoscute si mai putin cunoscute, nnopteaza la cabane, strabate hornuri si creste. Vrful Omul este voievodul de stnca al muntilor, schitul Ialomita o amintire din secole (1509), turistii, pelerinii muntilor. O simfonie n patru parti dedica autorul anotimpurilor la munte: primavara murmurul praielor, vara cntecul pajistei, toamna talangi de oi rasuna n vale , iarna dezlantuirea stihiilor. Acest entuziast reportaj al Bucegilor se ncheie cu o pasionata declaratie de dragoste pentru munte: Iubesc codrul vesnic verde al bradului, iubesc culmile nenfricate cu crestele dure, iubesc apele care murmura curgnd la vale, iubesc umila floare care de mii de ani rasare pe plai; iubesc veveritele zglobii si vulturii falnici; iubesc oamenii ntelepti ai naturii! Toti oamenii buni, sensibili, generosi iubesc muntele. Va amintiti spaima lui Shakespeare n fata celor care nu iubesc muzica: Paziti-va de cei ce nu iubesc muzica; ei snt meschini, ipocriti, sarlatani.

42

Alaturi de cei care nteleg si iubesc muntele snt scriitorii. Adesea prin ei, si noi, ceilalti oameni, pasim mai aproape de naltimi si azur. Muntele este o poarta spre bucurie si ntelegere. Sa batem cu ncredere si ndrazneala n ea. Dincolo, ne asteapta tineretea vietii !... Poezia romneasca Cndva, la nceput de veac, n 1913, poetul Tonegaru a strns ntr-un volum toate poemele marii (Poezia marii). Iar mai trziu, Ion Pillat, care publicase cu Perpessicius o antologie a poetilor tineri (1928), ndragostit de un anotimp al poeziei, ne daruie Antologia toamnei. Dar nimeni nu a daruit muntelui si celor care-l iubesc o antologie a muntilor. S-a crezut poate ca muntele a ispitit mai putin, ceea ce n parte e adevarat, poate s-a socotit ca poeziile nchinate muntelui nu snt de valoarea celorlalte, cu alte teme si alte anotimpuri. Poate ... Adevarul ? Muntele, prin viata lui de milioane de ani, prin pitorescul si filozofia lui, prin zbuciumul sau cosmic si prin plastica lui inedita a inspirat poetii cei mai mari, poetii lumii si ai nostri. Primii poeti ai muntilor, la noi si pretutindeni, au fost pastorii. Poezia pastoreasca a tuturor popoarelor cnta muntele. Snt poezii de dragoste si de dor, dar si de tristete si jale. Ca si cntecul, poezia populara doineste din frunza si bucium. Ea lauda cerul si brazii, stncile si apele. n munte, n natura, omul traieste n vecinatatea norilor si a furtunii, se simte drz, cinstit, nenfricat. Miorita este simbolul poeziei noastre populare. Dar si al poeziei de munte. Ea a fost gasita si culeasa ntia data de Alecu Russo, n muntii Vrancei, si-apoi publicata de Vasile Alecsandri si cultivata de literati. Miorita nu este numai o poezie populara, cu o ntmplare n munti, ntre ciobani. Ea este conceptia de adevar si de frumos a poporului nostru, chiar dincolo de viata. ... sa le spui curat Ca m-am nsurat Cu-o mndra craiasa, A lumei mireasa; Ca la nunta mea Au cazut o stea;

43

Soarele si luna Mi-au tinut cununa; Brazi si paltinasi l-am avut nuntasi; Preoti, muntii mari, Paseri, lautari, Pasarele mii, si stele faclii ! (Miorita) Muntele, Carpatii snt prezenti n poezia romneasca chiar de la nceputurile ei. Nu numai n poezia populara, ci si n cea culta. Ascultati aceasta strofa din Primavara amorului a lui Iancu Vacarescu: La Carpati mi-am adus jalea Lor am vrut s-o harazesc; Rasunetu, frunza, valea, Apele mi-o nmultesc. n creatia lui Vasile Alecsandri muntele apare deseori ca tema independenta, desi poetul pastelurilor cnta mai ales luminoasa lunca de la Mircesti. si, totusi, lui V. Alecsandri i se datoreaza publicarea Mioritei, o legenda din muntii Apenini Muntele de foc, pastelul Bradul si doua poezii cu titluri promitatoare, Iarna la Sinaia si Balada Pelesului, dar fara atmosfera de munte. Dintre poeziile amintite, doar Bradul are prospetimi alpine. n ciuda tuturor capriciilor naturii, a apelor, a viforului, a gerului si fara sa-i pese de corbii negri si pradalnici, bradul si pastreaza eterna sa tinerete: n zadar mi pui povara de zapada si de gheata. Fie iarna, fie vara, eu pastrez a mea verdeata !" Adevarul este ca V. Alecsandri n-a fost un poet al naltimilor, un pasionat de drumetie. Poetul a calatorit mult si n toata Europa. n tara iubea Siretul si Ceahlaul, dar nu pe culmi. Pe atunci muntii nostri nca nu ncepusera sa fie strabatuti. Pentru aceasta va trebui sa asteptam pe Al. Russo, pe Vlahuta, pe Hogas, pe Sadoveanu.

44

Fara deosebita valoare poetica, dar de meritorie valoare istorica, este ciclul de poezii scris de C. Aricescu n 1872, reamintind, parca prin titlu, poezia lui V. Alecsandri O preumblare prin munti. Avntat, romantic, declamator, poetul Aricescu ncepe cu o invocare pe muntele Papusa: Primiti o salutare fraterna, o, Carpati ! si voi, o, umbre sacre a marilor barbati. Ce-n asta citadela sublima de granit Chivotul libertatii de barbari l-ati ferit ! Urmeaza un elogiu al naturii ncntatoare si al muntilor puternici asa cum vor fi n viitor natiunile cnd se vor mpotrivi tiraniei. Lasati acum pe filozofi si nvatati, nchideti orice carte a oricarui autor. Lasati oamenii rai si grijile marunte. Veniti, veniti la munte sa va regenerati n fata astui templu, devin buni cei stricati si orbii vad lumina si liberi snt cei sclavi, si sanatosi bolnavii si tari se fac cei slabi. Realista n descrierea muntelui si privelistilor din jur este poezia Penteleul, cu forma sa de vultur, cum spune poetul, pe care amurgul l neaca ntr-o mare de foc. Despartirea de locurile acestea att de darnice n bucurii si frumuseti este plina de regrete si melancolii, Adio, locuri scumpe. Cu lacrimi eu va las. Caci pentru mine furati iubitul meu Ramas. Cine altul daca nu George Cosbuca a scris n secolul trecut cele mai izbutite poezii, pasteluri despre munte ? O noapte pe Caraiman, pastel din volumul Fire de tort, si legenda Muntele Ratezat snt cu adevarat poezii ale muntilor nostri. Veti asculta totdeauna cu emotie, ntr-o nserare n Bucegi, versurile lui Cosbuc. E seara pe culme, si nu-i; Se-ntuneca-ncet Caraimanul Cum nu-l mai vazui.

45

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica, si neguri pe Vrful-cu-Dor; Se lasa din umedul nor Tacerea, si noaptea, si frica pe culmile lor. (O noapte pe Caraiman) Fugiti cu turma repede spre vai, se apropie furtuna (Pe munte). Pe culmi alearga duhul razbunarii. Este ntr-adevar o revarsare de ape si fulgere, ca n furtuna lui Hogas sau Bogza. Dar nu-i singura furtuna. Pe plaiul muntelui un mot mergea calare, cnd deodata i iese n cale batrnul hot Stoian, dornic de arginti, de banii putini ai motului. Motul se plnge de griji, de dari, de stapni. Dar hotul nici nu vrea s-auda. si-n timp ce hotul numara banii, ghioaga motului face dreptate: Un mort ramase-n urma si-un mot trecea calare. Tot Cosbuc ne povesteste legenda cu munti si stnci a Retezatului. ,,Fier de plug lund n mna, Azvrli spre turn cu el, si-a izbit asa pagna Zidul cel de-o saptamna, Retezndu-l asa fel, Ca si culme, si cetate, Cu flacau si fat-n zbor, Toate fost-au spulberate si prin vai ntunecate S-a naltat mormanul lor. (Muntele Ratezat) Clipe senine, jucause i inspira poetului privelistile de Pe Tmpa. si imagini proaspete, luminoase, calatoria de-a lungul Vaii Prahova, de la izvoare pna la varsarea ei n apele Teleajenului.

46

Prahova este o fata frumoasa, zvelta, care sare peste stnci, se strecoara printre brazi, si pune flori n par. Jucausa cnd trece prin Azuga, mnioasa la cotituri, nfiorata de privirea Caraimanului. Pe un deal Cmpina, si-apoi Doftana. si mai departe, ultim popas, Teleajenul. Un dar nepretuit face poetul brasovean st. O. Iosif muntilor, scriind Icoane din Carpati. Ciclul de poezii ncepe cu o izbucnire romantica, ca n poezia lui Heine. Griji amarte, zbuciumari desarte va las de-acum ! Ma cheama-n zare muntii, muntii mei ! Ce dor, ce dor adnc m i-era de ei ! Ce dor i-a fost poetului De freamatul bradetului, De murmurul izvorului, De fluierul pastorului, De glasul pasarelelor si de vecinul stelelor, De vrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sarmanului ! Calatoria mult dorita ncepe cu Caraimanul nnegurat, mosneag n veci cu fruntea sus, si continua cu Vrful cu Dor, care desteapta si poetului dorurile sale departe peste munti si vai, unde ar vrea sa coboare din nalt ca un vultur. Undeva n vai un sat de munte. Coboara soarele si oile vegheate de cini si magari. si n urma lor ciobanul cu caciula ntr-o parte. Ai spune, pictura de Grigorescu. Se tnguiesc Talangi pe cai, si neguri cresc Din negre vai, Plutind pe munti....

47

La Fagadau, La Vadul-Ru, Sus, la rascruci, Vin trei haiduci Pe cai marunti... (Doina) Este una din cele mai frumoase si iubite poezii a lui Iosif. n galopul cailor, n umbrele nserarii, n cntul talangilor Haiducii mei Doinesc toti trei; si clocotesc, si hohotesc Paduri adnci... si ciclul continua. Un ciobanas mester la joc, o fata visatoare cu fruntea-n mna alba, un ceas de noapte n care scapara stelele. O meditatie poetica, ca o poezie de Victor Hugo, La gura pesterii, ncheie ciclul Icoane din Carpati. La scnteia unui foc, un batrn pustnic povesteste. si glasul lui se pierde de ani si amintiri. Departe, ca-n zilele dinti ale lumii orga surda a padurii cu mii de soapte, taine de izvoare, peste munti mndru si solitar Caraimanul si, peste toate, peste ntreaga lume, ca un potir de argint, eterna luna ! Asemenea lui Iosif, si Panait Cerna coboara n pestera. Din lacrimi si din suferinta omul si-a facut armura pentru vremuri grele. Din picurul lacrimilor, de pe tavanele tristetilor au crescut stalactite. Dar dupa ani de picurare S-au nchegat coloane pline: Eterna boltii lacramare n loc s-o surpe, o sustine.

48

Mult mai senina este poezia nchinata Vrfului cu Dor, a carui frumusete e cu att mai deplina, cu ct adesea este zavorta de ceturi. si totusi ce viu sclipesc sub cer Bucegii. Octavian Goga n-a fost numai poetul Oltului si-al libertatii pamntului sau natal. El a iubit muntii, muntii care i desparteau pe frati, dar care i uneau sufleteste de totdeauna, pentru totdeauna. Trup sfnt din trupul ce se frnge, Voi, munti de brad si de stejar, Strajeri ai tarii care plnge, Plin de povesti si plini de snge, V-au surghiunit peste hotar. (Muntii) Cum am pute sa nu iubim muntii, sa nu ne fie dragi. Aici pe culme, sus pe culme, aninndu-se de brazi se aude Doina, cntare, mestera cntare, aici, n vecinatatea cetatilor de stele, poetul si poarta dorul si gndurile toate, aici s-au nascut paduri si lacuri. Aici snt toate povestile noastre: Voi, muntilor mndri, mosnegi cununati Cu stelele boltii albastre, n leaganul vostru de codri si stnci Dorm toate povestile noastre. (n munti) Privind Ceahlau si privind n timp, poetul are certitudinea viitorului. Ne va fi tarantreaga si poate doar batrnii vor mai povesti pe unde-a fost, de mult, hotarul. ,,Va fi-ntr-o zi de primavara Cu molcom zvon n zari albastre Cnd poate nimeni n-a mai plnge Farmitarea tarii noastre."

49

(Ceahlaul) Cronologic si major artistic, n literatura contemporana datoram ntietate poetului Demostene Botez. n ciclul sau de poezii Muntii, scris la Iasi n 1918, el are la nceput nostalgia muntilor care i despart pe frati. si n serile trzii de vara Umbra lor ne mngie pe frunte, si simtim cum fiecare munte Trece granita n tara. Urmeaza o trecere n revista a muntilor si a gndurilor legate de ei: Negoiul, Urlatoarea, Ceahlaul. Melancolii, ngrijorari. Dar si speranta ca ntr-o zi, apropiata, muntii nu vor mai nsemna granite. Cu ct ne departam de ei mai tare, Asa cum snt de veci, pietrosi si goi, Pornesc si dnsii parca dupa noi, Mutind ncoace departata zare. Tot un iesan, nsa adoptiv, Gh. Toprceanu, ne-a lasat ntre attea balade vesele si triste si o minunata balada a muntilor. ,,Mioare si talangi. Baciul Toma cu magarii. Vntul trece printre brazi ca un fosnet lung de apa. Pleaca turmele de la stne si n toamna ramn n urma muntii singuri si batrni, ncep ploile si ceturile. Dormitnd pe-o buturuga apare Muma-Padurii. A nceput sa ninga. si deodata: ,,n senina zi de iarna, Vezi departe muntii mari Cum si zugravesc n soare Piscuri vinete spre cer, Povrnisuri sclipitoare, Brazi mpodobiti de ger,

50

Atrnnd ca niste salbe Pe grumajii lor de stnci, Peste plaiurile albe si prapastiile-adnci. (Balada muntilor) Ciudat, muntele, spre deosebire de mare, nu este prezent n poezia lui Eminescu sau Arghezi. n schimb, el este foarte prezent si plin de semnificatii filozofice n poezia lui Lucian Blaga. Aproape n toate volumele sale de poezii, poetul care s-a nascut n Lancram si a copilarit nu n munti, dar nu departe de muntii Sebesului si care mai apoi si-a petrecut anii de scoala si tinerete la poalele Tmpei, urcnd adeseori cu voluptate pe munti poetul naturii, al dragostei, al vietii nu putea uita muntele. Va amintiti desigur tulburatoarea dorinta: Numai pe tine te am, trecatorul meu trup, Dati-mi un trup, voi, muntilor, marilor, Dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia n plin. (Dati-mi un trup, voi, muntilor) Ca si Alecsandri, Blaga scrie Cntecul bradului. Este o alta imagine, o alta densitate, desi n timp si peste timp, bradul si-a pastrat forta si vesnicia. Subt ursa mare, surpat de bureti, neatins de om, neajuns de ereti, batrn, batrn, n imperiul meu bradul barbos strajuieste mereu. n padure taindu-si drum pna acolo departe, unde se-nchid toamna serpii sub stnca, uitnd de lume si lumea de el, traieste Haiducul. Iezerul. Sub un cer vnat, aparitie albastra, ca un ochi al lumii: n plnia muntelui iezerul netulburat, Ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis. Cata lung Ochiul spre nord si spre vrste si molcom apoi spre vnatul cer.

51

Unde, daca nu n munti, dragostea este mai pura si mai rupta din stele ? Pe-un pisc Sus. Numai noi doi. Asa: cnd snt cu tine Ma simt nespus de aproape de cer. Asa de-aproape de-mi pare ca de ti-as striga n zare numele i-as auzi ecoul Rasfrnt de boita cerului. Numai noi doi. Sus. (Sus) Pentru Lucian Blaga muntele este ntelepciune si dor. El este Munte vrajit. Cu toate tainele, chemarile si dezlegarile lui. Intru n munte. O poarta de piatra ncet s-a nchis. Gnd, vis si punte ma salta. Ce vinete lacuri ! Ce vreme nalta. si unde, daca nu n munti, Printre lacurile de munte, totul n jur apare transparent de clar: stncile, brazii, muntii, lacurile toate. Dar daca am vedea cu lacurile? Daca am vedea cu lacurile, stelele s-ar apropia ntmpinndu-ne la drumul jumatate. O ntrebare a framntat creierul omenesc milenii de-a rndul: cum s-au nascut muntii ? La ea au raspuns geografii, geologii, naturalistii. si poetii. Ascultati si raspunsul lui Lucian Blaga: Muntii s-au facut cnd Norii de la nceput s-au dezbracat de greul plumb, de greul lut. Muntii s-au facut cnd Norii,

52

Dorind sa fie calatori si usori, si-au lepadat sub ei, n vnt, povara pe pamnt. De-atunci Muntii stau, Gramezi de plumb, gramezi de lut si cata catre zile de-nceput. (Munti si Nori) n Oda pamntului meu, poem de Mihu Dragomir, publicat n 1957, cum ar fi putut lipsi muntii ? Pletosi, tacuti snt muntii si ncapatnati, nfipti cu radacini de silex n strafunduri. Satul de-atta umbra prin codrii-ntunecati se mai ntind la soare, cu apele, pe prunduri. Frate cu poetul si cu toti cei care vin la ei sa gaseasca liniste si ntelepciune, muntii, desi ursuzi si ntunecati, stau de vorba cu apele. Muntii nchid n ei comori: istorie ieri bogatii astazi. Podite cu uraniu mi-s pesterile-adnci, puteri ce duc n spate navala mea voioasa si cern nemarginirea din nghetate stnci, si-n veacul nou, atomic, ma simt la mine-acasa." Alexandru Andritoiu, poet ardelean, iubeste omul, natura, muntele. si, fireste, Apusenii. Din aproape nici un volum al sau de poezii (Dragoste si ura, Cartea de lnga inima) nu lipsesc poeziile de munte: ntoarcerea la munti, Montana, Funicularul, Muntii. Noua, cele mai izbutite ni se par a fi poeziile d:n volumu! n ara Motilor se face ziua (1953): Pastel motesc, Trg de fete pe Muntele Gaina, n adncuri si Mocanita, din care desprindem versurile: Zi de vara muta si albastra, nici un zgomot pacea n-o adasta. Numai Ariesu-ncaruntit cnta-ncet cu harfe de granit, Numai Mocanitei, tren pitic, trece ca un serpe un colnic si fumndu-si pipa ei de fier despleteste fum uscat spre cer. (Mocanita) Poet al muntilor Apuseni este si Vlaicu Brna, care a scris un ntreg poem pentru prezentarea muzical-literara a suitei simfonice cu acelasi nume de Martian Negrea, suita premiata, cum se stie, la Festivalul de la Bucuresti, din 1953.

53

Suim cu Ariesul spre Muntii Apuseni, Lasam cmpia-n urma cu lanuri de secara; Ne-ajung cu striti pe umar, tarani arieseni, Motestile carute ce-au colindat prin tara. Poemul urmeaza compozitia muzicala. De pe Aries se ajunge n Cetatile Ponorului, adevarate bijuterii ale naturii, se coboara n adncurile colorate ale pesterii Scarisoara si apoi se iese la soare, pe urma izbucurilor. Poetii tineri iubesc muntele. Ei cnta natura lui mareata, salbatica sau luminoasa, precum si transformarile facute de mna omeneasca pentru un mine fericit. Poetii clujeni Aurel Rau si Aurel Gurghianu le dedica doua cicluri inedite. Aurel Rau, ciclul Dintr-o noua calatorie n muntii Neamtului, n volumul Focurile sacre (1956). Aurel Gurghianu, ciclul Cntecele muntilor, n volumul Zilele care cnta (1957). O noua poezie a muntelui izvoraste din versurile lui Aurel Gurghianu: Frumuseti eterne si frumuseti de azi. Un cntec de astazi al brazilor, n plina zi toate cu acelasi laitmotiv nseninat. Oameni ai muntilor, Mi-e draga bucuria voastra, Bucuria muncii Care nu se mai iroseste n zadar, Sngele copacilor e proaspat ca primavara. (ciclul Cntecele muntilor) Noua calatorie facuta de poetul contemporan Aurel Rau n muntii Neamtului pastreaza poezia naltimilor, dar o nalta nca si mai sus, n viitor. Prevestirea hidrocentralei, Sosirea constructorilor, Munca de noapte, ntia treapta de la baraj iata tot attea culmi ct ale muntilor. Muntele nseamna urcus, actiune, fapta. Munca i este frate bun. De vuiet, de scrsnetul malaxoarelor Au insomnie brazii carunti. n noapte acum toata lumea munceste,

54

Numai luna hoinareste prin munti. (Munca de noapte) si cum ar fi putut lipsi Ceahlaul, dar un alt Ceahlau, al viitorului. si cineva citeste din Cantemir. Bizarele forme-ale stncilor Seamana si-acum cu niste zei pagni Desfigurati de ploi si de sfrlezele vntului. Cine stie . . . Dar nainte totul se arata clar, Linistit, Prevestind si mai nalte creste. (Vedere de pe Ceahlau) Tot un poet tnar, si tot ardelean, si tot cntaret al muntilor, este Rusalin Muresan, al carui volum de poezii se intituleaza sugestiv: Coboara muntii (1955). Coboara muntii, n cmpii coboara, Tezaur urias si nesecat, Precum natura-mama ni i-a dat: Colan maret pe inima de tara. Dar muntii nu se cuceresc fara lupta, n folosul oamenilor. ,,Coboara muntii oameni buni, va spun. si veacuri o s-avem cu ei de furca. Ei doar prin lupte mari ni se supun! (Coboara muntii)

55

si laitmotivul continua: coboara muntii plutele spre sate (Plutele), coboara muntii aurul prin paduri si stei (Pe Crisul Alb), coboara muntii farme de granit (Cariera de piatra). O poezie viguroasa, optimista, n care omul nfrunta muntele si l supune. Cu trnacoape albe si brat bronzat de soare Desprind din munte aspre frme de granit; Detuna dinamita n linistea prea mare si geme uriasul de veacuri adormit. (Cariera de piatra) Nu uitati niciodata, oameni, cuvintele poetului: Coboara muntii oameni buni, va spun, si veacuri o s-avem cu ei de furca ! Muntele apare, tema sau cadru, izolat nsa, si n versurile altor poeti. E muntele ce tace greu cufundat n sine, purtnd pe umeri fulgere de piatra, poezie dedicata de Eugen Jebeleanu lui Mihail Sadoveanu, si el, la rndu-i, iubitor al muntilor (E muntele). C-o turma de mioare se vrea n linistea muntilor Zaharia Stancu (Ma vreau n munti). Dantela nspumata si n preajma ei salbatice capre negre, asa apare pentru Veronica Porumbacu cascada serbotei (serbota). Pe muntii lumii, oamenii de sub toate stelele, meridianele si paralelele snt chemati de Magda Isanos la ziua apropiatei biruinti, sub stindardele rosii (Muntii lumii pe inima mea). Ape, paduri, zapezi trandafirii chemare treaza pentru cel cufundat n carti si visare (T. Vianu, Ape si munti). Tulburatoare glasuri de brazi, peste ape, peste vai si inimi, cheama tinerii pe santierele de munca si marele santier al socialismului (Ion Brad, Tulnice). Cu acest popas n care i-am strns lnga foc, sa ne citeasca chiar singura lor poezie despre munte, urcam din nou n munti, mai nalt. Nu numai compozitorul Dariu Pop a fost ncntat de frumusetea muntilor Rodnei carora le-a dedicat o suita compusa din sase tablouri, ci deopotriva poetul A. E. Baconski. n volumul sau de poezii, aparut n anul 1967, Fluxul memoriei, un ntreg ciclu se intituleaza mbietor Un dor de timp n muntii Rodnei. Un Preludiu alpin, o Moina, un Lied de iarna, o Trecere lina ne poarta n mparatia linistii si a sensurilor profunde de viata. Apele, stncile si au cntecul lor. Asa cum l au si brazii (Cntecul brazilor). Dincolo de forta lui de viata, muntele si are si

56

melancoliile lui (Elegia muntilor). Chemarea cea mai staruitoare, un dor de timp, l poarta pe poet pe culmi si prin vai. Cu mii de ani n urma, Pe-aceleasi drumuri serpuind de-a lungul apelor Turmele toamna coborau spre ses si neamurile mele de pastori Ghiceau prin neguri albastrui, Siretul. E toamna. Ceturi plutesc din miazanoapte. Amintirea trecutului staruie n noi. Curajul si bunatatea strabunilor traieste nca n noi. si cntecul. Dar cntecele au zburat din fluiere si ratacesc fluide prin vazduh, Ca murmurul izvoarelor, Ca sopotul padurilor de tei... Noapte. Trziu. n sat coboara turmele. Se aud talangi. Asa e de mii de ani. si poetul nu-i dect o clipa n aceasta trecere de ani. De aceea n noaptea trzie, cu ceturi de toamna, poetul simte un dor de timp. De aceea poate deschiznd fereastra, mi sprijin fruntea n paliiele minilor, si-ascult ndepartatul meu trecut. (Un dor de timp n muntii Rodnei) Lirica universala Din poezia populara a lumii, emotionanta prin filozofia si bogatia ei de imagini despre munte este poezia chineza. Cititi, uimiti de-atta frumusete si fantezie, poemul As-Ma fata ecoului, scris nca naintea erei noastre, tradus n romneste de Eusebiu Camilar. Peste naltii munti Zburau vulturi mareti fi crunti,

57

Flori adormitoare nconjurau oglinzile apelor clare. Avea nentrecutul A-Ha O surioara, As-Ma, Cnd s-a nascut ea, peste sat A crescut si s-a ntins O floare, Cum rasar si se-ntind n necuprins Curcubeele stralucitoare. As-Ma avea fata alba ca luna, trup zvelt, picioarele ca florile. Crestea fata ca-n poveste, ca un lotus prin vreme. A venit si vremea petitului. Dar nu i-a fost As-Mei sa aleaga. Caci Hai-J cel urt ca o broasca, cu limba de sarpe si ciont de papagal, din neamul J-Bu-Ba-La, o rapeste. Tristete grea se lasa n munti. Fara As-Ma padurile nu mai puteau nfrunzi, Florile nu mai puteau nflori, Pasarile cntau acum arare, Dar cu glasuri stinse, de margaritare; Nici fluturii, n lumina fierbinte, Nu mai zburau n nouri, ca mai nainte. A-Ha, fratele As-Mei, ndurerat, pleaca n cautarea ei. El ajunge ntr-un trziu la neamul J-Bu-Ba-La, cu care se ntrece n ghicitori. A-Ha nvinge. Dar dusmanii sai nu se tin de cuvnt. A-Ha e pus sa lupte cu tigrii, nvingator si aici, neamul cel rau cere ajutor rului cel rau Sil-Has. si acesta era sa rapuna pe As-Ma si pe A-Ha. Dar Scatulama, ecoul muntilor, a ndragit-o si ntristata de suferintele As-Mei a chemat-o la ea. Asa a devenit As-Ma fata ecoului. Scatulama si-a prsit asprele stnci,

58

A poruncit apelor sa stele si vazduhului s-ntinda repede Punti stralucitoare de curcubeie. si a cobort Scatulama din munti Pe stralucitoarele punti, ntinse pna deasupra genunilor. si a luat-o pe As-Ma de subtioara Ca pe-o nefericita surioara. si a dus-o-n munti n vecinatatea linistii si-a furtunilor. si de-acolo glasuieste ea peste timp, fratelui ei: Frate A-Ha, cnd urci cararile La vnatoare, Cnd semeni ogoare, Striga-ma, caci eu ti-oi raspunde ..., Oricnd, din toti muntii Din toate zarile. (As-Ma fata ecoului) Cea mai mare poeta a Japoniei, Izume Sikibu, evoca si ea n versurile sale muntele si luna: ,,In afara lumii pe un drum ntunecat oriunde trebuie sa merg m vegheaza n departare luna muntilor.

59

ntiul poet al muntilor din literatura universala este, spre mirarea si bucuria noastra, un mare poet: Francesco Petrarca. De altfel el este si cel dinti om de cultura care urca pe un munte, pe Ventoux. Ascensiunea aceasta, temerara pentru anul 1335, Petrarca o face mpreuna cu fratele sau mai mic, Gherardo, iar nsemnarile sale despre urcusul muntelui si frumusetea naltimilor snt printre cele dinti pagini ale literaturii alpine. Poezia sa dedicata muntelui, din volumul cu peste trei sute de sonete si douazeci si noua de cantone, Il canzoniere", deschide liric, meditativ, antologia noastra. n muntii nalti si n paduri salbatice gasesc putina odihna... Unde-si asterne umbra vreun pin nalt sau pe-o colina Fac uneori popas... Unde nu-ntlnesti umbra, pe naltul muntelui, Spre cea mai mare si mai abrupta culme, Ma cheama adesea o dorinta vie... Dar Petrarca nu este singurul mare poet al lumii care n nceputurile acestea de neastmpar ale Renasterii cauta linistea si maretia muntilor. Snt istorici literari care afirma ca si Dante a urcat n munti, e drept numai la 1547 m, la Camaldoli, pe Prato al Soglio, dar a urcat!... A doua prezenta lirica este si ea o suroriza. Poetul libertatii, poetul celor umili si nedreptatiti, Robert Burns, poet scotian mort prematur n 1796, la numai 37 de ani, iubeste muntii att de mult, nct oriunde merge, gndurile lui, toate, snt tot la ei. Mi-e inima n munti, n largile zari, n munti, dupa cerbi, pe nalte carari, Dupa cerbi, dupa ciute, pe vrfuri de stei, Mi-e inima-n inima muntilor mei. Ramneti cu bine, voi, munti scotieni, Meleaguri cu vajnici si vrednici munteni; Oriunde ma vntur prin lume pribeag, Pamntul acesta mi-i pururea drag.

60

Cu bine, culmi albe, culmi neprihanite, Cu bine, vlcele si vai nverzite, Cu bine, paduri aninate pe stnci, Cu bine, navalnice haituri adnci. (Mi-e inima-n munti, trad. Dan Dutescu) Mult inspirati de munti vor fi romanticii. Nu lirism exaltat sau imaginara voluptate, ci bucurie deplina a maretiei naturii. Lamartine n-a scris ntr-un fum de opiu meditatiile sale poetice, ci pe marginea lacului Leman, pe care l iubea att de mult, si n preajma muntilor. Padurile si piscurile muntilor snt puternice si mndre. Numai norii ajung n taria naltimilor. A fi pe vrful muntilor nseamna a atinge cerul. Este o bucurie pe care trebuie sa stii s-o cuceresti si s-o meriti. si astfel cnd vei trece pe sub sublimul munte Vei cuceri suisul prelung privind spre culme si crestele eterne ce veacul vor s-nfrunte Mantie verde, codrul, pe stnci zvrlite-n lume, si nori sumbre cunune Ce muntele si pune Te-ncumeta si urca tinutul nestiut Ce-n ceruri se topeste. Pieri printre nori pierdut. (Cele doua insule) Putini scriitori au iubit att de mult muntele ca Theophile Gautier. Desigur, Dumas, Balzac, Daudet i-au cautat linistile si frumusetea. Dar de o pasiune pentru munti neobisnuita, vecina cu exaltarea, numai Gautier a fost capabil. Att pentru muntii tarii sale, Alpii, ct si pentru muntii Spaniei, de care aminteste nfiorat n calatoria sa din 1839. Nimeni nu a scris att de avntat si pictural despre munti ca Th. Gautier. Nici Victor Hugo, n lungile lui peregrinari, n tristetea zilelor de exil nu va avea vreodata clipe mai senine ca cele petrecute n preajma Alpilor. Legendele secolelor

61

cnta muntii n toata sublima lor frumusete. Ce si doreste poetul n clipa mortii ? Nimic altceva dect ca muntele sa-i fie mormntul. Cu cel mai sincer dispret al saloanelor si cu nensetat dor de culmi si ncepe nsemnarile calatoriei sale din Harz, Heinrich Heine. Eu acum ma urc pe munte La colibele curate, Unde pieptul se deschide, Unde liber vntul bate. Eu acum m urc la munte Unde-s brazi stapnitorii Ruri curg si cnta pasari si semet s-alunga norii. Ramneti, saloane mndre, Straluciri fara folos; Eu zmbind din vrf de munte Voi privi spre voi n jos. (Calatorie n Harz 1824) Aproape nu este poet mare al liricii universale care sa nu fi cntat natura, muntele. Longfelow i pretuieste spiritualitatea, optimismul, drzenia (poezia Excelsior tradusa la noi de George Cosbuc). Spre seara, printr-un satisor Din Alpi, un tnar calator Trecea purtnd prin nea si vnt Un steag cu-acest strain cuvnt: Excelsior ! Poetii rusi Puskin si Lermontov si uita pentru o clipa exilul si mhnirile, n maretia si salbaticia Caucazului, mndru si drz.

62

Vzduhu-acolo e curat ca ruga de copil. si oamenii ca pasari duc traiul fara grija. Iar viata lor e lupta si le-o citesti pe chip. n case afumate, de trestie sau lut. Brodind cu fir de aur ori arma curatind, Femei si fete-acolo, simt sufletul ca-i lnced. O, sufletul lor sudic si nedeprins cu latul. (Lermontov: Caucazul 1832, trad. Victor Tulbure) si tot Caucazul, de asta data n poezia lui Puskin: vuietul si forta cascadelor si avalanselor, furtuni necrutatoare, pajistile blnde n care pasc cerbii. Caucazu-i sub mine, imens si fertil. l vad cum si tine zapezile-n palme. Un vultur atrna n cerurile calme, Alaturi de mine, n zbor imobil. Vad cum mi se nasc la picioare, cascade si vad avalansa uriasa cum cade. Iar norii plutesc pe sub mine, cuminti. Se-nfurie ploi si vrtejuri nebune. Furtuna razbeste, nvinge, rapune. Dar jos creste muschiul, sub raze fierbinti. n vale e leaganul verde al ierbii. Acolo snt pasari. Acolo pasc cerbii. (Caucazul, trad. Victor Kernbach)

63

J. W. Goethe n-a scris numai proza n urma calatoriilor sale din munti. n afara nsemnarilor sale. Dintr-o calatorie n Elvetia (1779), Goethe a mai lasat literaturii universale aceasta mica nestemata: Peste culmile toate. Peste culmile toate Tacere; Prin crengi nemiscate, O adiere Plpie-abia; si pasarea tace-n padure. ndata, usure Pacea si tu vei afla. Aceste versuri pure, proaspete, au fost scrise de poet ntr-o dimineata de vara, ntr-un sat de munte din Turingia, iar la noi au fost talmacite cald de Maria Banus. Muntele nseamna libertate. si daca aceasta a fost furata, oamenii vor sti s-o ia napoi (Wilhelm Tell): ... o sa chem din munti ciobanii, toti or sa se adune si sus, sub cerul libertatii, unde voinica-i inima si gndul proaspat, o sa le spui cumplita far-de lege. Nimeni nu are de ce se teme. Tirania nu poate fi stapna n naltimile muntilor. Cnd esti vioi si ai simturile treze si crezi n tine si n cel de sus, scapi lesne si din cumpene grele. Nascut n munti, cum sa te temi de munti ?

64

Daca mparatul nu face dreptate n munti traim si fara de-mparati. (Friedrich Schiller: Wilhelm Tell) si cine, chiar dupa atta vreme, nu recita tulburat, din Byron, fie Ratacirile lui Ghilde Harold", scris n preajma lacului Geneva, acolo unde l-a cunoscut pe Shelley, fie Manfred cel nefericit, cautndu-si n muntii Alpi dragostea si adevaratul sau destin de viata. Aici, n Alpi, ntlneste Manfred duhurile muntilor, vnatorul mndru si curajos, cascada si zna Alpilor, oamenii de munte. Nimeni pna la Byron n-a dat un cadru si un sens att de nalt muntelui ca n acest poem dramatic vast, de frumuseti neegalate, Manfred. Mont Blanc e-al muntilor monarh ncununat de-a anilor gramada Pe tron de stnci, n mantie de nori, Cu diadem de vesnica zapada. La noi, ntia traducere a dramei filozofice Manfred se datoreaza lui C. A. Rosetti, n 1843, iar ultima, moderna, lui Virgil Teodorescu. ntelepciunea simpla a omului de la munte, acesta este adevarul trziu la care ajunge Manfred n cautarile sale zadarnice. Fericirea ? O munca cinstita, ncredere n viata si n oameni, bunatate. aran din Alpi, virtutile-ti frumoase, Att de simple, casa primitoare si firea-ti aspra, drza si pioasa. La adapost de gnduri necurate, si zile calme, nopti de somn adnc; Vad truda ta pndit de primejdii, Curata, totusi, vad nadejdea ta, n tihna batrnetii si-ti vad groapa

65

Cu cruce, cu ghirlnzi, cu brazde verzi, si-n epitaf citesc iubirea celor Ce te-au urmat. Aceasta vad. si-apoi n golul dinlauntrul meu privesc, La prjdlitu-mi suflet. (Manfred, trad. Virgil Teodorescu) Dintre poeziile nu numai alpine, dar dedicate oamenilor muntilor, cuceritorilor, trebuie amintita oda nchinata lui H. B. de Saussure si primei sale ascensiuni pe Mont Blanc, de poetul cu nume sonor si nrudit cu muntele, poate pseudonim, I. Pindemonte: Ode per la prima ascensione di De Saussure al M. Bianco. Ciossue Carducci nu este numai liricul, peisagistul (Mezzogiorno alpino), ci si admiratorul vointei ndraznetilor, a cutezatorului Emilio Rey (Esequie della guida Emilio Rey). Deodata negura care nvaluie Mont Blanc-ul iata se risipeste si purifica aerul senin topindu-se. n mijlocul sparturii norilor abrupt, ascutit, salbatic se nalta si straluceste n soare Coltul Uriasului n timp ce strapunge cerul amenintator. (Funeralii ghidului Emilio Rey) Unul din cei mai mari poeti ai muntelui ramne, fara ndoiala, poetul italian Gabriele d'Annunzio. Dintre nenumaratele lui poezii n care admira linistea, maretia si ndemnul la lupta al naltimilor, doua snt mereu amintite n prezentari si antologii: Alle montagne si Per la morte di Giovanni Segantini, unul din pasionatii pictori alpini. arile nordice cu paduri, fiorduri si aurore boreale snt poetice si muzicale. Grieg, Sibelius, Lundkvist. Muntele are n nord frumuseti si asprimi aproape polare. Aici omul se contopeste cu natura, n care vede un prieten si un frate. si oriunde ar merge, natura

66

aceasta aspra, dar draga, i ramne n suflet si l cheama de-a pururi. Asa ca n poezia norvegianului Tarlei Vesas. Vorbesti de pamntul natal: zapada si codrii de brad snt pamntul natal. De la-nceputu-nceputului snt ale noastre. nainte macar s-o aflam de la altii, Snt n noi nsine, si n noi ramn totdeauna. Amestecat cu sufletul nostru de-a pururi; si daca nimeni nu vede zapada si codrii de brad snt, totusi, n noi, Da, povrnisuri de zapada si arbori, si arbori ct vezi cu ochiul, De ori unde-am fi ne-ntoarcem la ele. (Zapada si codru de brad, trad. Veronica Porumbacu) Dar lirica universala este fara granite, infinita. si n vastitatea ei se pierde pna si vasta mparatie a muntelui poetic... Legendele muntilor nostri Legendele si miturile Olimpului si Etnei snt legende ale fanteziei anticilor. Zeus si Jupiter, stapni ai cerului, ai fulgerelor, parinti ai zeilor. Afrodita si Venus, zeite ale dragostei, fara care viata nu ar avea sens si rod. Apolo, zeul luminii, al muzelor, al artelor. Demeter si Ceres, zeii ogoarelor, cmpului, bogatiei. Dionysos si Bachus, zei ai veseliei si vinului, iar Faeton, zeul soarelui. si mai snt eroii. Prometeu, cel care a furat zeilor focul pentru oameni. Hercule, cu ispravile sale de necrezut. Ulise, cuceritorul Troiei si ratacitorul pe mare. Dedal si Icar, ntii ndrazneti ai zborului ntre pamnt si cer. Dar si marea si are legendele sale. De Ia zeii Neptun si Poseidon, stapni ai valurilor si furtunii, la sirenele care ispitesc si-i cheama pe marinari n adncuri. De la povestea seherazadei cu Simbad corabierul, la Sadco, pescuitorul pestilor de aur de care s-a ndragostit zeita apelor. Dar muntii ? Nu-si au si ei legendele si povestile lor stravechi ? Ba da, si pare-se ca aceste legende snt mai multe chiar dect ale apelor si marii. De ce ? Fiindca de totdeauna omul a fost mai legat de munte, de pamnt, dect de ntinsul nesfrsit al apelor. si fiindca fiecare munte si are un nume care vine adesea din milenii, iar fiecare nume o poveste si-un destin.

67

Snt munti ai culorilor Mont Blanc, Monte Rosa, Muntele Albastru, Muntele Negru si munti ai blestemelor Muntele blestemat, Dintele rechinului, Muntele Diavolului. n numele lor neobisnuite, ciudate, ei cuprind o lume de mistere si miraje: Chomolungma zeita mama a pamntului, Pamir supranumit si acoperisul lumii, Kangchend-zonga sipetele cu comori ale marilor zapezi. Muntii nostri si au si ei legendele lor. Apusenii o lume nca prea putin cunoscuta, dar bogata n privelisti si povesti. Muntii Moldovei domoli, patriarhali, cu Ceahlaul tuturor legendelor. Retezatul mparatie a stncii si a lacurilor albastre, cu tainice ntmplari de demult. Fagarasii mareti, salbatici, cu legendele care n-au cobort nca din nori si furtuni. Bucegii muntii nostri cei mai dragi poate, fiind si cei mai cunoscuti si cu cele mai bogate legende. Sa ncepem drumul nostru n legendele muntilor cu Apusenii, unde snt: ghetarul Scarisoara, Trgul de fete de pe Muntele Gaina, Cheile Turzii, Detunata, Vladeasa, Baisoara. Ce sa alegem ? Cu voia dumneavoastra, legenda Trgului de fete... Muntele Gaina, nalt de 1 468 m, face parte din maretul masiv Bihor, al Carpatilor Apuseni. La rascrucea drumurilor de munte din ara Motilor, el a fost si a ramas vestit pentru Trgul sau de fete. Legendele spun ca odinioara, de mult, aici, pe pajistea nconjurata de naltimi, se tineau sarbatorile pastorale. Veneau sa schimbe de ale mncarii si mbracamintei oamenii locurilor din jur, din Trascau si muntii Metalici, din ara Abrudului si valea superioara a Crisului Alb. Se cumparau lucruri de tot felul, si vite, si unelte. Se bea, se dantuia si se cnta. Iar curnd se cumparau si neveste. Asa a intrat n legenda si istorie Trgul de fete de pe Muntele Gaina. Versurile lui Andritoiu evoca aceasta sarbatoare a bucuriei si tineretii: E-un vechi obicei printre moti ca-n fistece an sa se-adune din sate, catune si stne, n miezul lui iulie, toti pe piscul Gaina. Aici vin fete cu mica lor zestre; bocceaua, un cal si capestre, s-aleaga flacaii voinici pe-aceea ce-o munci mai cu srg. Snt fetele scoase la trg...

68

Cu pas de urias sa trecem n Moldova. si sa ne suim, daca vreti, cu un popas la Durau, unde a pictat cndva Tonitza, sus, sus de tot pe Ceahlau, Olimpul imaginatiei lui Dimitrie Cantemir cnd a scris despre frumoasa tara a Moldovei. Snt multe, desigur, legendele muntilor acestora patriarhali, sfiosi, cu manastirile pictate ca n putine locuri pe pamnt. Poate cunoasteti pe aceea a lui Nicu Gane despre Comoara de pe Rarau sau populara poveste a cojoacelor Babei Dochia sau, de nu, legenda Scaldatorii Vulturilor din romanul lui Dumitru Almas Mesterul Manole. n tancurile acelea si au salasul un soi de vulturi mari si frumosi, despre care se zice ca, atunci cnd simt ca li s-au rarit penele din aripi si nu mai pot fulgera vazduhul cu iuteala tineretii, se izbesc de stnci si cad zdrobiti n genuni fara fund. Scaldatoarea Vulturilor, tintirimul vulturilor. Dar cea mai frumoasa legenda ni se pare aceea a Pietrei Teiului, istorisita cu nentrecut farmec de ndragostitul apelor si crestelor moldave, Mihail Sadoveanu. Se spune ca odata, de mult, necuratul a pus ramasag cu Dumnezeu ca va neca valea Bistritei. si iata-l, ntr-o noapte de furtuna, lund din muntele cel mai nalt al lumii o stnca si purtnd-o n zbor, sub zimtii aripilor lui, spre locul hotart, ca sa zagazuiasca si sa nece satele si oamenii. Dar fie ca piatra era prea grea, fie ca drumul era prea lung, au nceput sa se iveasca zorile si cocosii au prins sa cnte. Necuratul a scapat stnca chiar pe malul rului si asa a ramas si azi si va ramne poate pentru totdeauna. Iar cocosii care au salvat satele si oamenii, tot de-atunci au ramas n mare cinste la munteni si din ei se face borsul cel bun. A doua oara necuratul n-a mai ncercat sa nece valea Bistritei, si nici nu va mai ncerca vreodata... De pe Ceahlau, prin umbritele si racoroasele chei ale Bicazului, cu un foc de tabara pe marginea lacului Ghilcos si el cu legendele, Lacul Rosu sau al Ucigasului sa pornim voiniceste peste culmi, pna-n Retezat. Aici ne asteapta povestea muntelui, pe care ne-o spune cu stelele n oglinda iezerelor, hoinarul Xantus. A fost odata ca niciodata... Cu mii de ani n urma, au trait pe aici niste uriasi naprasnici, din neam rau si razboinic. Iorgovan, voievodul lor, statea cu un picior pe Pietrele, iar cu altul pe vrful Peleaga. Uriasii acestia erau niste monstri mncatori de oameni si bautori de snge. Cnd dupa ospaturile lor sngeroase i apuca setea, scurmau cu unghiile n stnci pna ce faceau niste caldari uriase, din care apoi sorbeau ana de clestar a lacurilor de munte. Asa s-au nascut Bucura, Zanoaga si o sumedenie de alte lacuri fara nume. Pna si vrful Retezatului poarta numele razmeritelor launtrice. Impunatorul masiv de piatra a fost turtit, asa cum este astazi, de o secure aruncata de un urias.

69

Grozavia domniei uriasilor a fost curmata de eroul legendar Fat-Frumos, care cu o singura lovitura data cu palosul sau ascutit a taiat capul lui Iorgovan, aruncndu-l n rul Cerna. Enorma capatna de piatra a uriasului din legenda se mai gaseste si astazi acolo... De atunci ncoace, n mparatia muntilor s-a statornicit pacea si linistea ... Tot o vasta mparatie a muntelui, cndva de mari framntari si cutremure, astazi de linisti salbatice si infinite, snt Fagarasii. Cine nu a auzit macar, daca nu a dat zile de urcus si nopti n cort pe crestele alpine ale Fagarasilor, de Negoiul si Moldoveanu, de valea serbotei si Strunga Dracului, de Blea-Cascada si Blea-Lac, de Podragu si Vistea. si totusi, curios si trist, cu putine exceptii, Fagarasii snt muntii cei mai absenti din literatura si plastica noastra. Oamenii au faurit n timp, n tara lor de minuni, dar si de zile de blestem, cabane, marcaje, refugii, ntr-o zi i vor strnge si legendele. Pna atunci sa ascultam de la ciobani, la foc, la mamaliga, povestea lacului Blea, asa cum a auzit-o Dumitru Almas. Fost-a pe aceste meleaguri un castel minunat, un print bun si blnd si o printesa nespus de frumoasa, mai frumoasa ca toate printesele, dar si mai rea ca toate. Cnd printul a plecat departe, la razboi, printesa a calcat juramntul de credinta dat printului. Dar cum printul era nazdravan, a aflat si tare s-a mniat. Muntii s-au fo farmat, ca erau mult mai falnici pe atunci, castelul marmurit o nghitit pe pamnt, cu tot cu printasa cea pacataosa si dusu-s-a pna n gheena, de sta si azi la talpa iadului. Iar n loc, samn si stiinta pentru noi, s-o ivit iezerul aista, ca un ochi de mare, no, tocma asa precum o fo castelul, roata, mprejur. sapte munti, sapte voinici. Aceasta este legenda muntilor Vrancei, munti cu nume de voinici: Brsea, Spulberul, Negrila, Spirea, Bodea, Paveleanul, Nistorul. O veche poveste, spusa din tatan fiu, de demult, de la strabunii nostrii... Era pe vremea lui stefan Voda al Moldovei. Codrii desi se ntindeau pna spre apele Trotusului si Milcovului, ascunznd nlauntrul lor vnat bogat. Pe-o culme, sub coasta muntelui Lepsa, ntr-o casa micuta, salasluia Tudora Vrncioaia, o batrna vrednica si curajoasa. Cei sapte feciori ai ei, tot unul si unul, erau ciobani la stnele din muntii Vrancei. Aici, la casa batrnei Vrncioaia a poposit n amurgul unei zile stefan cel Mare. nfrnt n lupta, parasit de boieri, trist si descurajat, Domnul Moldovei ceru adapost si liniste.

70

Atunci cei sapte feciori ai batrnei pornira n toate zarile, adunara oaste si sub conducerea lui stefan Voda nimicira pe dusmani. Ca semn de recunostinta si de ncredere n popor, Domnul Moldovei hotar ca cei sapte munti care vegheau ara Brsei sa poarte pentru totdeauna numele celor sapte voinici. Asa s-a nascut legenda muntilor Vrancei. Cei mai dragi si mai cunoscuti munti ai nostri ramn nsa Bucegii, poate fiindca snt si cei mai accesibili. Ei au fost marea dragoste a multor scriitori si geografi si daca ideea de alpinism s-a nascut pe Mont Blanc, atunci ideea de drumetie si de carpatism putem spune ca le apartine lor. Frumusetea lor a inspirat multi poeti si prozatori, de la st. O. Iosif si Alexandru Vlahuta, pna la Mihail Sebastian si Eugen Barbu, dar nimeni n-a stiut mai bine ca Nestor Urechia sa culeaga, ca pe niste flori de munte aninate de stnci, legendele Bucegilor. si nu putine snt acestea, caci numele snt si ele de legenda: Vrful cu Dor, Furnica, Babele, Omul, Cheile Tatarului. Dintre legende n-am ales pe aceea, cunoscuta, a ciobanului care uitat n dragostea sa urca pe munte, unde piere de dor, chemat ca-n Miorita de mioarele sale sau legenda schitului Ialomicioara, ridicat n 1509, evocata de Andrei Pandrea si nici povestile Pelesului sau ale Znelor din valea Cerbului, ci povestea poate nestiuta de unii, a floriide-colt, floare simbol pentru simplitatea, frumusetea si ndrazneala drumetiei, a dragostei de munte. Steaua care condusese pe magi si mplinise menirea. si porni acum n lume sa-si caute loc pe pamnt. Ajungnd ea deasupra Bucegilor, tare se minuna de frumusetea locurilor, dar mai ales de linistea, de pacea pe care n-o gasise nicaieri pe unde umblase. Aici mi-e locul de odihna, hotar steaua. si faramitndu-se n mii de stelute, cobori pe steiurile vaii Cerbului. De-atunci snt n munte stelute albe, moi ca lna si pure ca lacrima (Nestor Urechia: Znele din valea Cerbului). Asa cum culeg aceste flori-de-colt ndragostitii de naltimi tot asa credem ca vor fi culese de aceiasi ndragostiti ai muntelui legendele lui. si-n ele vom gasi pentru toti si totdeauna chemarea si rasplata muntilor nostri dragi, ale legendelor care s-au nascut pe creste si vai. Legende care si acum mai plutesc prin ceturi si timp... Adevarata literatura alpina Emile Javelle este considerat creatorul literaturii alpine, asa cum Balzac ramne creatorul romanului fluviu, Malarme al poeziei simboliste, Walter Scott, iar la noi Sadoveanu, al romanului istoric. Emile Javelle, alpinist elvetian, a trait ntre 18471883. O viata scurta, dar darnica n trairi, n neastmpar. Javelle s-a nascut n Franta, la St. Etienne, n septembrie

71

1847. Peste trei ani parintii l vor aduce la Paris, unde Javelle cunoaste pe unchiul sau bizar, calator la Chamonix si Grand-Saint-Bernard, pastrnd ca ntr-un muzeu glorioase amintiri: un baston ornat cu un corn de capra neagra, un sac tirolez si un ierbar cu plante si nume neobisnuite, straine. Copilaria lui Javelle este stapnita de acest ierbar ciudat al ciudatului sau unchi si n special de o singura planta: Androsace, de pe stncile Mont Blanc-ului. Aceasta explica, curios poate, dar adevarat, pasiunea sa timpurie pentru Alpi. Poate ca aceasta pasiune, aceasta nostalgie n-ar fi fost dect att, daca ar fi ramas la Paris, dar viata a vrut altfel... Tatal sau pleaca n Elvetia, la Bale, unde se recasatoreste si deschide un atelier de fotografiat. Jevelle este un copil bun, dar nu-si iubeste noua sa mama si fuge n Franta. ntr-o dimineata clara, proaspata, minunata, tnarul de saisprezece ani strabate Elvetia, Savoia, Dauphine. Patrunde n munte si uluit, coplesit, priveste Mont Blanc-ul. Visul ncepe sa se mplineasca. Floarea de ierbar, Androsace de Mont Blanc, l va calauzi de-acum ntreaga viata pe drumurile si naltimile Alpilor. Pentru a fi n preajma muntilor si lnga tatal sau, Javelle se hotaraste. Va reveni la Bale. Elvetia va deveni a doua sa patrie si pentru cei mai multi el va ramne alpinist si scriitor elvetian. Javelle nu are numai pasiunea naturii, ci si a studiului. Devine profesor, da lectii de franceza, ncepe sa studieze geologia, iata-l profesor la Vevey, instruind atent si cu pricepere elevii, savurnd clipele n care n dreptul ferestrei apar n lumini magice Alpii. Muntii l atrag magnetic. Dar nu numai ca pe un visator. Priviti-l acum pe francezul elvetian Emile Javelle pornind curajos, fara calauze, pe drumuri neumblate, spre creste. Valais, Tour Noir, Grand Paradis, Mont Blanc. Fara munti, fara Alpi, Javelle nu mai putea trai. n cartea sa, socotita cea dinti opera a literaturii alpine, Amintirile unui alpinist, Javelle evoca aceasta dragoste patimasa a lui pentru munti. Dimineti de clestar care transforma muntii n orbitoare lumina si n aur, drumuri pline de neprevazut, stnci si crevase, ghetari al caror mers lent l ntelege perfect datorita studiilor sale geologice, apusuri n care sngereaza piscurile si nopti adnci care aduc linistea lumii, toate acestea apar acum pentru prima oara n literatura. Nu pot concepe cea mai frumoasa viata, marturisea Javelle, fara a ma bucura de pacea profunda si odihnitoare a vailor nalte ale muntilor, de seninatatea mndra a crestelor albe, de speranta drumurilor fara sfrsit si a ascensiunilor mereu rennoite. Dar oboseala drumurilor sale singuratice sau calauzind pe altii i este fatala. Se mbolnaveste grav. E internat la Zinai. Medicii, desigur, snt nebuni, scrie un scriitor francez care l-a iubit pe Javelle. Cum pot ei sa tina un om al muntilor, ntre munti, ntr-o localitate pe unde trec toate caravanele si toti nsetatii de Alpi.

72

Javelle nu rezista ispitelor. El ndruma turistii, le face planuri si cnd simte ca altfel nu se poate, pleaca cu ei spre vrf. Aceasta i nrautateste boala. Este din nou internat, ntr-un loc dezolant, la poalele lui Monte Moro. Dar nici aici Javelle nu-si uita dragostea: natura, muntele. O ultima ncercare, Vevey. Totul e zadarnic. Inima lui mistuita de dorul Alpilor, obosita de cte facuse pentru ei, se opreste ca-ntr-un ultim popas, spre vrf, ntr-o zi de primavara a anului 1883. Javelle abia mplinise treizeci si sase de ani. ntr-adevar, asa cum simtise nca din copilarie, Javelle iubise muntii pna la moarte. Nu numai unul din cei mai mari alpinisti ai Italiei, dar si cel mai de seama scriitor alpin al ei este fara ndoiala Guido Rey (18611935). nca din tinerete Guido Rey descopera marea frumusete si tulburatoarea chemare a muntilor. si le ramne credindos ntreaga viata. O caravana care merge pe un ghetar spune G. Rey ma face totdeauna sa ma gndesc la o corabie care pleaca n calatorie. Cnd doua caravane se ntlnesc pe ghetar, seamana cu doua vase care se ncruciseaza n plina mare. Acest sentiment al calatoriei si al prieteniei caci oamenii care se ntlnesc la naltimi se saluta, si strng minile, si povestesc ntmplarile nu e singurul sentiment pe care-l traieste alpinistul. Pentru ca muntele nseamna mai nti de toate dorinta de a cunoaste si nfrunta natura, neprevazutul, imposibilul. Ceea ce pretuieste mult Guido Rey la munte este metamorfoza, transformarile prin care trece chipul omenesc n aerul si naltimea muntilor. Trasaturile, culoarea, chiar si expresia privirii iau un caracter neobisnuit. Chipul omenesc, att de frumos cnd e tnar, devine si mai frumos, mai barbatesc, mai dinamic. El poarta urmele luptei continue, ale unei vieti dure dar senine. Privirea cauta totdeauna departe, limpede, profunda, ca aceea a marinarilor, o privire care reflecta vastele orizonturi. Mai mult de cincizeci de ani Guido Rey a urcat neobosit muntii. n toate anotimpurile, pe orice vreme si pe orice versant, orict ar fi fost el de potrivnic. n afara muntelui, care a fost poezia vietii mele, obisnuia sa spuna Rey, restul n-a fost dect proza. ntr-adevar, pentru marii cuceritori ai muntelui, la fel ca pentru un scriitor, un muzician sau un om de stiinta, nimic nu este mai puternic ca pasiunea lor. De fapt, cum marturisea odata un scriitor francez, ce este viata nsasi, daca nu o curajoasa ascensiune ?... Desi si pierde n Hornul Uriasului din Alpi cel mai bun prieten, G. Rey ramne legat de munte, pe care-l va cuceri si mai departe cu ndrazneala, dar si cu ratiune. El gaseste un nou drum n Cerveni, dupa ce ramasese suspendat sase ore deasupra unei prapastii de trei mii de metri. Urca n 1883 Ciamarella pe fata sudica si peste patru ani Viso, pe la est. Urmeaza Dolomitii cu toata dantela lor dantesca. Muntele ramne mereu

73

poezia vietii sale. Tineri exclama G. Rey iubiti muntele ! El va daruie bucuria efortului, va face mai entuziasmati si mai puri. G. Rey era nepotul celebrului Quintino Sella, geolog renumit si fondator al Clubului alpin italian. Omul acesta nu iubea nimic mai mult, n afara profesiunii sale, ca muntele. Alpii erau marea, obsedanta sa ispita. Acestui om i datoreaza Rey dragostea sa de munte. Monte Rosa a fost ntia sa ntlnire cu muntele. O aparitie coplesitoare, nvaluita n roz, sub un cer albastru, ntr-o dimineata senina si rece. De atunci, pna putin naintea mortii sale, G. Rey a ramas un nensetat si nenfricat om de munte. Italienii si -l mai amintesc nca batrn, dar drept si drz, hoinarind pe culmi cu nedespartitul sau alpenstoc. Victoriile sale alpine, cucerite n epoca de aur a alpinismului, vor ramne de neuitat: Cerveni, piscurile de mare dificultate din Mont Blanc, trasee aproape inaccesibile n Dolomiti. si la fel vor ramne neegalate cartile sale, cu titluri att de sugestive, de plastice: Alpinismo acrobatice, Famiglia alpinistica, Alpinismo a quattro mani. G. Rey povesteste temerarele si dramaticele ascensiuni din Mont Blanc -ul granitic si semet: Crepen, Dintele rechinului, Dru, Piscul Verde. Alpii snt, pentru alpinistii de oriunde, o grea piatra de ncercare. Pentru G. Rey ei nu snt nsa numai pietre de ncercare, ci piscuri pe care curajul si ndemnarea nalta omul pna la nori. Alpii, cetate fantastica, lant de ziduri inaccesibile, turnuri care se profileaza pe cer cu culoarea lor caramizie, aurita de soarele attor secole. Dolomitii dantelati, amintind parca bijuteriile n calcar ale Pietrei Craiului, snt mparatia stapnita de Guido Rey: San Martino di Castrozza, Cima della Madonna, Cimone della Palia, Vajollet, Marmolada. Sculpturi gigantice n piatra. Fantezie cosmica. Munti dintr-o planeta necunoscuta nca. Sau, asa cum scrie G.Ray, cetati ruinate, minarete crapate, profiluri roase de sfincsi, ramasite de catacombe, coloane colosale, de zece ori mai nalte dect cele din Teba. Pentru Guido Rey muntele e nsasi viata, neasemuita bucurie a trupului si a spiritului, cu totul alta dect toate celelalte bucurii omenesti, fiindca ea si are esenta n voluptati fara granite si de nedescris. Dragostea de munte se naste si e necontenit prezenta n albastrul cerului, n prietenia stncii, n linistea imensa care coboara n noi. Aceasta neasemuita dragoste izvoraste din senzatia naltimilor, prezenta pericolului, tumultul libertatii, uitarea tuturor lucrurilor omenesti. Guido Rey ramne n istoria alpinismului ndraznetul cavaler, cavalerul minunat al naltimilor. Alpinistii care l-au vazut urcnd muntii n tinerete, dar si la saptezeci de ani.

74

Cititorii care i-au citit cu admiratie cartile, l-au numit Harold al marilor munti, vestitorul si cntaretul dragostei de munte. Unul dintre cei mai pretuiti scriitori alpini, el nsusi ghid si alpinist, este binecunoscutul Roger Frison-Roche. Nascut la Paris, n februarie 1906, dintr-o familie din Savoia, la saptesprezece ani, atras de munti, paraseste capitala si se muta la Chamonix. Muntele devine marea sa dragoste, permanenta atractie. si n acelasi timp, scrisul. Tot atunci el ncepe sa colaboreze la diferite ziare si reviste. n anul 1935 o expeditie n muntii Saharei i dezvaluie frumuseti nevisate. Urmarea ? Scrie o carte Chemarea Hogarului" si se leaga de Africa ca Hemingway de zapezile de pe Kilimanjaro si vnatorile de lei. Peste un an revine n Africa si n 1938 ia marea hotarre: se stabileste n Algeria ca ziarist. Aici, cu nostalgia si amintirile din Alpi, scrie el cartea sa cea mai cunoscuta, ajunsa la peste un milion de exemplare si tradusa n foarte multe tari, Premier de cordee (Cap de coarda). Este povestea, destinul tnarului Pierre Servettaz, pe care l cheama staruitor, obsedant muntele, desi acolo, n preajma piscurilor a pierit strivit de stnci tatal sau, desi el nsusi a cunoscut mnia muntelui, fiind grav accidentat ntr -o ascensiune. Nimic, nimic nu poate opri gndurile, dorinta sa de a deveni cap de coarda, de a conduce si a pazi vietile celor care iubesc muntele si vor sa-i cunoasca puterea,si frumusetile. Aceasta carte minunata, elogiu al muntelui, dar si al curajului si devotamentului omenesc, a fost dedicata ghizilor din Chamonix cu indicatia simpla a autorului, unul dintre ai lor. n anii razboiului, corespondent pe front n Tunis, el este facut prizonier n 1942 si apoi trimis n Franta. Din nou rentlneste muntii patriei. Lupta eroic n Savoia, n miscarea de rezistenta si termina razboiul ca locotenent de vnatori de munte. La napoierea sa n Algeria scrie n 1948 romanul La grande crevasse. Parcurge cu o pasiune nestavilita Sahara, n repetate rnduri, n toate anotimpurile, la toate naltimile, n toate mprejurarile. Rodul acestor calatorii ? O noua carte Pe schi si pe camila traversnd Marele Erg occidental, carte care se va epuiza foarte curnd. Din nou un roman despre Alpi si o ntoarcere la Mont Blanc si cele sapte vai. si-apoi o noua ispita: filmul. Cu Georges Tairraz, care a ilustrat cele mai multe din cartile sale, realizeaza n 1950 un film n culori, de o rara frumusete, Bivuacuri sub luna, inspirat tot de Sahara. Cu acelasi titlu scrie apoi un roman n doua volume. n sfrsit, n 1957, cartea despre care stim foarte putin pagini din dramele alpine Retour la montagne. Acesta este Frison-Roche, capul de coarda nu numai al ascensiunilor de mare dificultate, dar si al literaturii alpine care escaladeaza temerar consacrarea literaturii universale.

75

Tot n avangarda creatorilor literaturii alpine l gasim si pe Luis Trenker. De ce ? Pentru ca toata viata lui a fost legata de munte. Alpinist si schior de frunte, desi nu campion olimpic sau cuceritor de piscuri necucerite, L. Trenker a facut totul ca prin el, prin ce a scris si a dat, oamenii sa ndrageasca cu pasiune si patima muntele. Cine rasfoieste una, oricare din cartile lui, va ntelege si va simti ca n natura putine frumuseti depasesc pe cele ale muntilor. si nu-i vorba numai de text, ci mai ales de nenchipuit de frumoasele fotografii ale vailor, crestelor, masivelor, care fac din imaginea fotografica arta plastica si din curiozitatea de a privi, dor de munte... Sa deschidem larg minunata lui carte, aparuta n 1935 la Leipzig BergweltWunderwelt (Lumea muntelui-lumea minunilor), si sa hoinarim putin prin timp si spatii, purtati de naripatele privelisti ale tuturor muntilor lumii. De la nasterea lumii, la popoarele comunei primitive, la romantici si la generatiile alpinismului istoric, alpinismul a parcurs etape surprinzatoare si pitoresti. Aceasta unica istorie a alpinismului lumii, att de literar si ilustrat prezentata, ar fi fost de-ajuns ca sa lege numele lui Trenker de frumusetea si maretia muntilor. Dar Trenker, n marea lui dragoste pentru munti, stnci si schi, ne-a mai dat feeria alba a lui ,,Berge in Schnee si lauda muntilor n Meine Berge. Romanele sale snt toate inspirate din viata muntilor (Berge in Flammen, Der Rebeli, Der Feuerteufel), la fel ca si romanul propriei sale vieti Kamaraden der Berge. Trenker nu putea sa nu aduca omagiul sau marilor naintasi, cutezatorilor cuceritori ai muntilor, Helden der Berge (Eroii muntilor). El a facut si film, fiind totodata interpret, scenarist si regizor. Infernul alb de pe muntele Palii, munte de 3 912 m, n Bernina, si filmul inspirat de luptele de pe frontul din muntii Alpi, Munti n flacari, snt marile lui realizari cinematografice. Tot Trenker a fost acel care a evocat cinematografic epopeea alba a cuceririi Matterhornului (4482 m), n prima ncercare din 1857 a italianului Gorret si a celor doi frati Carrel. Pentru toate acestea Luis Trenker ramne legat pentru totdeauna de munti si de Alpi. Numele lui va rasuna n ecoul vailor si sus pe creste, asa ca n iodlerul lui de tinerete si glorie, ntr-o coborre cu o suta de kilometri pe ora. O carte de neobisnuita frumusete si ndrazneala este, n literatura muntelui, cartea lui Lionel Terray Cuceritorii inutilului. Cine este Lionel Terray ? El nsusi se prezinta astfel: Nascut la poalele Alpilor, am fost campion de schi, ghid profesionist, alpinist de mare altitudine, membru n opt expeditii n Anzi si Himalaya, mi-am consacrat toata viata muntelui. Fiu de medic, desi destinat unei profesiuni intelectuale, Terray, un razvratit si un neastmparat al muntelui, l cunoaste la vrsta de unsprezece ani si-apoi, sub ndrumarea lui Gaston Rebuffat, devine omul de munte care va ramne toata viata.

76

Este una din cele mai glorioase figuri ale alpinismului francez si mondial. Cuceritor al piscurilor celor mai dificile si asaltate. De la Annapurna, ntiul munte de peste 8000 m cucerit de om, la versantul estic al muntelui Chacraraju din Peru, urcat n august 1962. Terray este cel care reuseste a doua victorie asupra Eigerului, muntele cu zeci de victime, care urca peretele nordic al muntelui Aconcagua, Fitz Roy, Mustagh Tower, Makalu si, n 1962, Januu, de aproape 8 000 m, n Himalaya. Doua decenii de ntrecere cu cerul si stnca, si de ntlniri cu moartea. Pentru Terray alpinismul nu este vanitate, record, glorie, ci o enorma bucurie care clocoteste n inima, care patrunde pna n ultima fibra, atunci cnd dupa o lunga oscilare la granitele posibilitatilor umane putem din nou sa strngem viata cu ambele brate. Terray crede n pregatire, n ndrazneala, n prietenie. Paginile din carte dedicate marelui sau prieten Louis Lachenal snt emotionante, tulburatoare. Doua firi diferite si totusi cea mai buna coarda a lumii. Louis dezlantuit, pasionat pna la nebunie, ndemnatic pna la neverosimil, izbutind sa gaseasca pna n ultima clipa rezolvarea care parea de negasit si Lionel calm, rational, echilibrat. Poate tocmai aceasta pendulare de temperamente, de structuri explica echilibrul fortelor. Ca si dragostea lor fara limite pentru munte si prietenia lor, care mergea dincolo de granitele vietii si ale mortii. Cuceritorii inutilului este cartea vietii lui Lionel Terray. Dar nu numai a lui. Ci a tuturor celor care se regasesc n ea. Cuceritorii inutilului ? Nu ! Cuceritorii naltului, al noului, ai neatinsului. Ne dam noi seama ct de util este vietii noastre acest inutil al cuceritorilor muntilor?... Vitali Mihailov Abalakov este cel mai reprezentativ alpinist sovietic. Se poate spune chiar ca nceputurile si gloria marilor ascensiuni sovietice i se datoreaza lui. Acum Vitali Abalakov a mplinit cincizeci de ani de viata si treizeci de ani de ascensiuni alpine. A nceput sa se catere pe munti nca de la vrsta de doisprezece ani. nsotitor, prieten si mai trziu tovaras de coarda si expeditii i-a fost fratele sau mai mic, Evgheni. mpreuna au urcat stncile Krasnoiarskului copilariei si apoi tot mpreuna au pornit n prima lor escalada, de mare dificultate, vrful Dh-Tau din Caucaz (1931). A urmat inaccesibila pna la ei traversare a Bezingai. Profesiunile alese i-au despartit n viata, dar pasiunea lor pentru munte le-a ramas ntreaga si i-a pastrat alaturi. Evgheni, visator, artist, a devenit sculptor, n timp ce Vitali, spirit practic, inventiv, a ales ingineria. Vitali a construit pentru sportivi o serie ntreaga de aparate. Cum i-ar fi uitat pe alpinisti? El era constructorul si tot el experimentatorul. ntia ascensiune de 7000 m a lui Vitali a avut loc n anul 1936, pe Khan Tengri (6995 m) n Tiansan, vrf denumit si Kan To (Muntele de snge). Se stie ca aici, la fel ca Lachenal pe Annapurna, si-a pierdut Vitali mai multe degete, degerate, si i-a fost amputata laba piciorului.

77

Dar Vitali Abalakov nu era omul nfrngerii, al renuntarilor. Omul se ridica mai presus dect muntele, obisnuia el sa spuna. si a dovedit-o... Dupa cucerirea vrfului Trapez si a escaladelor de iarna initiate ntia data de el, iata asaltul drz si victorios al vrfului Lenin (7134 m). Rasplata curajului si ndemnarii sale: titlul de maestru emerit al sportului si Ordinul Lenin. nca multe ispravi eroice au urmat de atunci. Anii treceau si alpinistul, caruia medicii i recomandasera dupa Kan To cumintenie si cel mult sah sau pescuit, este acum n vrsta de cincizeci de ani. La vrsta aceasta, alpinistii si scriu amintirile sau conduc taberele viitorilor cuceritori ai muntilor. Dar Vitali nu se grabeste. El simte nca n el puteri nebanuite pentru lupta cu muntele. Nimeni mai bine ca el nu-i cunoaste tainele, vicleniile, frumusetile. Timp de aproape doua decenii vrful semet de 7439 m din Tiansan a nfrnt toate ncercarile. Nu se poate, si spune Vitali Abalakov, nu se poate ca noi, alpinistii sovietici, sa ne plecam n fata unui munte, fie el si imposibil de cucerit. Unsprezece oameni din trei generatii de alpinisti au asaltat timp de saptamni piscul acesta ncapatnat, cu care Vitali s-a mai rafuit odata, n 1938. Dar nimic, nici peretii abrupti, nici gheata, nici viscolul si frigul nu-i pot opri. La 30 august 1956 toti cei unsprezece oameni ai expeditiei snt pe vrf. Peste cincizeci de piscuri din Muntii Cerului snt dominati de acest vrf nvins de vointa omeneasca, de acest pisc caruia nvingatorii i-au dat numele de Pobeda (Piscul Victoriei). Vitali Abalakov este un om al faptelor. El cuteaza, lupta, nvinge. si scrie. Modest, simplu, firesc. Cine citeste Asaltul Piscului Victoria povestit de Evgheni Simonov va gasi toate gndurile si toate faptele lui Vitali Abalakov. n fiecare pagina scrisa simti pioletul si coltarii lui Vitali framntnd muntele. Cu un stilou inspirat Vitali scrie pe albul zapezii povestea cuceririi marelui pisc, n care punctele. Snt oamenii, aceste furnici cutezatoare pe care nimic nu le nspaimnta si nu le face sa renunte. nteleapta sa prevedere este o caracteristica a lui Abalakov. Vrful Victoria este o momeala, i pndeste pe imprudenti. Ca totdeauna, trebuie sa ne ocupam de fiecare amanunt. Sa prevedem totul... Acolo sus, la peste sase mii de metri altitudine, orice amanunt devine foarte important. Abalakov simte vremea rea, ceata sau furtuna. El prefera sa coboare naltimi greu cucerite, dect sa riste reusita sau sa jertfeasca oameni. Ei urca mereu la minus 20 temperatura, sub amenintarea capricioasei si scurtei veri a Tiansanului. n timpul odihnei alpinistii citesc din O'Henry si Prjevalski. Dupa zile de asteptare ndelunga si obositoare, mai obositoare dect urcusul, Abalakov da semnalul plecarii. Cu totii i privesc silueta cunoscuta. Stncile si el, cuceritorul. n picioare pslarii par ncaltaminte de scafandru. Dar coltarii amintesc de cuiele pantofilor de atletism.

78

Abalakov si Gusak merg acum n coarda, spre pisc. O cetate alba, necucerita, asteapta rece, ncruntata. Dar oamenii care de attea saptamni au pornit s-o cucereasca nu mai vor sa dea napoi. Drumul e greu, dar vointa oamenilor mai puternica dect orice. si pna la urma, victorioasa. Alpinistii nostri au dovedit n ascensiunile lor multa ndrazneala si hotarre. Dar hotarrea de a scrie pna acum le-a lipsit. Emilian Cristea, cel mai temerar si mai vrstnic din avangarda cutezatorilor, a povestit n ziare si reviste multe din ispravile sale si ale tovarasilor sai de ascensiune. Premiere n Bucegi, tentative n Fisura Albastra, traversari de iarna cu avalanse n Piatra Craiului, explorari n adncul pesterilor din muntii Apuseni sau Cernei toate au fost scrise si nu asteapta, ntregite de alte ntmplari inedite, dect culegerea n volum. Dar pna atunci, mai tnar si mai vrednic la scris, Ion Coman, si el neobosit cautator de trasee neumblate, a publicat Am ndragit muntii (1963), o carte de evocari si pasiuni alpine. Ion Coman ndrageste de foarte tnar muntele si i cauta prietenia si ntelepciunea pretutindeni si n toate anotimpurile. Pe drumuri simple, pe pereti pe care nca nimeni n-a urcat, cu motocicleta, pe schiuri, Ion Coman hoinareste de la un capat la altul prin tara si ncntat i descrie frumusetile. si binenteles nu uita ntmplarile care te ntmpina, cum stim cu totii, la fiecare pas n excursii. Desi si pierde ntr-o ascensiune fratele mai tnar, el ramne mai departe credincios muntelui, convins ca nici o bucurie pe pamnt nu ntrece bucuria naltimilor nvinse si a vietii n natura: Am ndragit clipele cnd, ajunsi sus, ne strngem mna frateste si mbratisam orizontul; am ndragit asprimea elementelor naturii, ecoul iodlerelor, roseata apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcata la picioarele noastre... Din Bucegi n Apuseni, din primavara n iarna, de la espadrile la bocancii de schi, Ion Coman e necontenit prezent n munte. Cine a facut drumuri asemenea lui, se va simti si el autor al cartii. Totul este scris asa cum orice pasionat de munte ar face-o, daca ar avea ndemn si mestesug la scris. Cine nu a mers mult pe munte, dar simte ca si-ar dori-o, va porni sigur pe creste, citind aceasta carte. Muntele cel mai drag lui Ion Coman ramne Piatra Craiului. Aici este minunata Cabana Ascunsa, Padina lui Calinet, Marea Orga. Aici a fost nvins muntele si a nvins prietenia (Creasta Prieteniei, traseu de opt lungimi de coarda, opt ore de lucru si gradul V B dificultate). Nimic nu este mai frumos, mai deplin ca alpinismul, ne ncredinteaza Ion Coman. Alpinismul este lumea naltimilor, o lume aspra si frumoasa, nascuta din zbuciumul planetei, mngiata de nori si rudimentar cioplita de mna sculptorilor cu putere nemasurata: soarele, apa si vntul. Muntii ne pastreaza drji, tineri, optimisti. Tot ceea ce

79

putem cere vietii ne da muntele, spatiu, maretie, asprime, frumusete, prietenie. Sa fim vrednici de el... Dupa Cristea si Coman ar urma Aurel Irimia, alpinistul cu performante care peste granita l-ar fi facut demn de o expeditie n Himalaya. si el va lasa ntr-o zi coarda si pitonul pentru hrtie si stilou, desi marii alpinisti au dovedit ca ele ncap toate foarte bine si n rucsac, si n cortul izotermic. si astfel am face si noi n literatura alpina ntii pasi, premierele de ndrazneala ale viitorilor scriitori alpini. nainte de a ncheia acest capitol, nu putem sa nu facem un ultim popas, amintind literatura himalayana. Ea este dramatica, eroica, epopeica. Nu fantezie, nu personaje si ntmplari inventate, ci viata, ndrazneala, ncordare supraomeneasca. Ea seamana prin maretie si jertfa doar celeilalte literaturi a cuceririi apelor, polilor, naltului. La Los Angeles, la Olimpiada din 1932, germanul Paul Bauer primea medalia de aur a literaturii olimpice pentru cartea sa care povestea expeditia de pe Kangchendzonga (8 597 m). Pagini tragice, morti grele aduce expeditia de pe Nanga Parbat (8125 m), supranumit si Muntele groazei. Cartile scrise de Bruce, Finch, Howard, Burry, Smythe snt cartile pionierilor, n cursa naprasnica a nvingerii muntilor Himalayei. Tigrii din Himalaya de Frytz Rudolph este recunoasterea istorica a aportului adus de indigeni la victoriile alpinistilor straini n muntii cei mai nalti ai lumii din Nepal si Tibet. Prin tigri se nteleg indigenii care purtau bagajele, urcndu-le pna la peste 8000 m. Ei s-au dovedit totdeauna drji, cinstiti, curajosi pna n clipa din urma, cnd nfruntau musonul si avalansele. Dar lucrul acesta se uita mult prea repede sau pur si simplu se ignora. Victoria lui Norke Tensing, modestul si ncercatul nepalez, rasplateste munca si zecile de jertfe ale serpasilor. 8 000 de metri deasupra si dedesubt se intituleaza cartea ndraznelilor si nebuniilor lui Hermann Buhl, alpinistul care a cucerit singur, dupa 16 ore de urcus, piscul necucerit al lui Nanga Parbat. Iar Annapurna, primul 8000 metri este epopeea expeditiei franceze n care Maurice Herzog a scris aceste pagini cu degetele nsngerate. Cartea pe care a scris-o Tensing despre cucerirea Chomolungmei, Tigrii zapezilor carte nca necunoscuta la noi ncheie glorios drumul de efort si snge pe care s-a urcat pna la casa zapezilor. Dar cartea care nu poate ramne necitita, neadmirata, este cartea celui mai ndraznet dintre ndrazneti, a cuceritorului necuceritului pisc al Himalayei, Everestul, nalta aventura a lui Edmund Hillary. Acest nalt si pasnic apicultor neozeelandez urca pentru ntia data n munti la saisprezece ani. Pna la 16 ani nu vazusem nca muntele, scrie n primele pagini ale cartii marele cuceritor al Chomolungmei.

80

El nvata de mic meseria tatalui sau si devine la treisprezece ani un bun crescator de albine. De la albine la munti, aceasta a fost fantezia ntmplarii, a unei vacante scolare petrecute la munte si schi, pe unul din muntii Noii Zeelande. Hillary avea, cum am spus, saisprezece ani, era, cum singur marturiseste, un tinerel nalt, osos si stngaci care nu se departase pna atunci n viata lui mai mult de cincizeci de mile de localitatea unde traia. Muntele nu-l atragea. Dar marea lui dorinta era aceea de a colinda lumea. Prima zapada vazuta n viata, cele zece zile de schi petrecute n aceasta vacanta si apoi la douazeci de ani prima lui mare excursie pe insula de sud a Noii Zeelande si ascensiunea piscului Olivier de pe muntele Sealy, l hotarasc sa devina alpinist. Zapada era placuta si tare, asa nct puteam sapa trepte solide, lovind doar cu piciorul. Sus, pe creasta muntelui, am gasit o priveliste ncntatoare: o vale ntinsa ca un ghetar masiv, nconjurata de piscuri de o rara frumusete. Cuceream pentru prima oara un vrf de munte... A fost cea mai fericita zi din viata mea. n Hillary se desteptase marea pasiune pentru munte si alpinism, pasiune care daca te cucereste o data, te nsoteste n viata pna la moarte, ncep si lecturile. Citeam cu nesat scrie Hillary tot ceea ce se putea scrie despre munti. Doua carti nsa l-au facut sa ndrageasca si mai mult muntii: Tabara sase de Frank Smythe si Nanda Devi de Eric Shipton. Cartea lui Smythe, care-l purta pe Hillary prin ceata, ger si vnt pe creasta nordica a Everestului, l-a impresionat cel mai mult. Nu-mi amintesc sa fi trait vreodata att de intens o carte. Hillary pleaca n excursii de unul singur, ncarcat cu poveri, n regiuni accidentate. Cunostinta cu ghidul Harry Ayres, cel mai bun alpinist al Noii Zeelande, i deschide ntelegeri noi asupra alpinismului, ndeosebi asupra tehnicii escaladelor pe gheata. Iar prietenia lui George Lowe i strecoara n suflet dorinta marilor cuceriri, a marilor necunoscute: piscurile Himalayei. Hillary mplinise treizeci si unu de ani ! n alpinism se pare ca o traditie cere ca nainte de Himalaya sa urci Alpii. Iata-1 pe Hillary n Austria si Elvetia nfruntnd Alpii si-apoi, n grup, reusind deosebita performanta de a urca n cinci zile, n Oberlandul bernez, cinci vrfuri de peste patru mii de metri. O telegrama l astepta la coborre, la posta din Jungfraujoch. George Lowe l chema sa participe la o expeditie pe Mukut Parbat (7 242 m) n Garhwal. A fost ntia expeditie din Himalaya la care a luat parte, victorios, Edmund Hillary, cuceritorul de mai trziu al Everestului. Pna la jumatatea secolului al XX-lea nimeni nu urcase pe Himalaya dincolo de 8000 m. n anul 1922 o expeditie engleza ajunge pe versantul nordic, prin Tibet, la 8326 m, iar n 1924 o alta expeditie, urmnd acelasi drum, prin nord, atinge naltimea de 8572

81

m. Cum piscul muntelui este de 8 848 m, nseamna ca pentru a fi nvinsi acesti ultimi, ndaratnici si razbunatori 276 m au trebuit nu mai putin de... 29 ani ! Expeditia generalului Hunt, n care a fost selectat dupa criterii severe si Hillary, trebuia cu orice pret sa nvinga, mai ales dupa esecul elvetienilor, cu un an nainte, n 1952, la mai putin de trei sute de metri de vrf. Se mplineau n acest an, 1953, treizeci si doi de ani de la ntia expeditie pentru cucerirea Everestului. Cine reusea acum, intra pentru totdeauna n istorie. Hillary era unul din cei treisprezece foarte buni alpinisti ai expeditiei, dar nu omul pe care se conta pentru asaltul final. Acesta trebuie dat de EvansBourdillon, care ntr adevar n ziua de 25 mai urcasera pna la 8 748 m, deci la o suta de metri de vrf. naltime la care nimeni nu mai ajunsese vreodata si care spunea tuturor ca victoria este aproape. Dar a doua zi, dupa supraomenestile eforturi facute, Evans si Bourdillon n -au mai fost capabili sa urce din nou. Nici ei, nici ceilalti. Se punea ntrebarea: se va rata si de asta data cucerirea piscului ? si-atunci, culmea ironiei, dupa zeci de ani de expeditii britanice, misiunea cuceririi celui mai nalt pisc din lume, Chomolungma, botezat englezeste Everest, a revenit unui indigen nepalez, Norke Tensing si unui alpinist din dominioane, Edmund Hillary. Amorul propriu al englezilor a cedat dorintei de victorie, de superioritate asupra tuturor celorlalte expeditii si mai ales asupra celei elvetiene. Asaltul a fost eroic. Norke si Edmund, nfratiti de efort si ndrazneala, au trait clipe neuitate, groaznice adeseori, cum scrie Hillary: La jumatatea urcusului m-am oprit epuizat. Daca priveam n jos printre glezne, priveam ntr-un abis de 3 000 m. Niciodata nu m-am simtit n mai mare primejdie ca atunci, ngrijorat, i-am facut semn lui Tensing sa urce pna la mine. Ce zici de asta, Tensing ? Raspunsul veni prompt: Foarte rau, foarte primejdios. Ce crezi, mergem mai departe ? La care mi raspunse n felul lui obisnuit: Cum vreti ! Dar nca nu era totul. Aproape de vrf i astepta calm cel mai formidabil obstacol de creasta o treapta mare de stnca. Hillary o cunostea din fotografiile luate din avion si o considera un obstacol care putea foarte bine sa nsemne nfrngerea unei expeditii. Erau la 8 833 m, dar nca nu pe vrf. Nefiind sigur ca vor trece acest obstacol, Hillary cu acel sentiment de mndrie pe care-l traiesti atunci cnd esti sigur ca ai realizat un fapt unic, facu cteva fotografii ale acestui cel mai nalt loc atins pna atunci de vreun picior omenesc. Cu un ultim efort, cautnd prize, nfignd pioletul n fisurile de gheata, ntinznd la maximum cei doisprezece metri ai coardei, Hillary deschise drumul si Tensing l urma. Dupa doua ore de taiat trepte n zapada, sleiti de puteri, cnd tocmai se ntrebau ce le mai rezerva urcusul, cnd li se parea ca merg de-o vesnicie, si dadura seama deodata ca era ultima treapta. n fata mea spune Hillary creasta cobora abrupt spre o

82

cornisa, descriind o curba mare, iar departe, n zare, puteam vedea culorile de pastel si lna alba ale norilor din tinuturile muntoase ale Tibetului. Era ora 11,30, 29 mai 1953. Acolo sus, pe vrf, deasupra ntregului pamnt, pe cel mai nalt pisc al tuturor muntilor lumii 8 848 m caldura domoala a bucuriei, scrie emotionat Hillary, mi napadea toata fiinta, o bucurie mai putin zgomotoasa, dar mai puternica dect oricare alta pe care o simtisem vreodata mai nainte pe un vrf de munte. Hillary privi chipul radiind de fericire al lui Tensing. Surdea luminos sub masca de oxigen si sub turturii de gheata de pe barba si mustati. I-am ntins mna si ne-am felicitat n tacere spune Hillary dar pentru Tensing si pentru clipele traite strngerea minii nsemna prea putin si, cuprins de elan, m-a prins cu toata caldura n brate si ne-am batut pe umeri reciproc, n semn de felicitare. Asa a fost ntia data pe piscul victoriei vointei omenesti n mai 1953. Poate ca peste ani alte victorii, mult mai grele, vor dovedi omului puterea lui asupra Universului. Dar victoria asupra Everestului va ramne unica, asa cum unic este n lantul muntilor lumii vrful Chomolungma, zeita mama a pamntului !.. Muzica E greu de spus ce e mai mult muntele: culoare sau muzica ? Verde de infinite culori, albastru si violet, alb pur si curcubeie. Zori, amurguri, nserari, anotimpuri. O paleta darnica si neprevazuta pentru orice iubitor al picturii. Dar muntele, prin excelenta, este dinamism, miscare, muzica. Unde s-a nascut ecoul daca nu n munti ? De unde au aparut iodlerele si valsurile tiroleze ? Unde s-au nascut doinele ? Unde daca nu n munti izvoarele, apele, vntul, ploaia, furtuna se nasc, cresc, coplesesc totul si aduc apoi calmul si seninul unei lumi mai dornice de viata. Ape care curg domol sau furtunos viori cu surdina sau n pizzicato; urcus n munte acorduri de orga; cascade harpa si clopotei; vnt de toamna n frunze care cad serenada de celo; ploaie si furtuna instrumente dezlantuite, dominate de xilofon, tobe si talgere; ninsoare si zapezi poem simfonic cu lunecari pe clape. si nu numai att. Cum n munte linistite snt adnci, cosmice, se poate vorbi si de o simfonie a tacerilor, simfonie pe care doar muntele o poate compune si cnta. Dar, totodata, poate nicaieri mai mult ca la munte nu-ti vine asa din senin sa cnti, sa chiui. Un iodler la mare ar fi nepotrivit. Sirenele prefera liedul, cantoneta, serenada. Nu stiu de ce, dar cuvntul acordeon mi evoca aproape totdeauna imaginea nsorita si muzicala a unei cabane, fie necata n verdele padurii, fie surznd alb dintre brazi si prtii de schi.

83

Doinele si jocurile noastre s-au nascut si ele la munte. Nu cunoastem prea multe instrumente muzicale care au aparut ntia data pe tarm de mare. Poate titera, harpa, havaiana. n schimb fluierul, cornul, buciumul, cavalul snt si ramn ale muntelui. Oamenii de la munte cnta mai mult si mai frumos. Oamenii ce vin la munte cnta mai cald si laolalta. Iar despre munte oamenii cnta entuziast si pitoresc. Se povesteste o ntmplare ciudata, din viata si mai ciudata a marelui Paganini, care ar dovedi puterea de inspiratie a muntelui. n primul din nenumaratele drumuri ale copilariei lui zbuciumate, din Genova n Cremona, peste muntii nalti si ninsi, cu un scurt popas n Elvetia, Nicolo Paganini e impresionat de tot ce vede si, precoce, reda pe coarde, n gama lui mi, puritatea zapezii, albul nesfrsit, scnteierile reci si albastre ale ghetarilor, clinchetul argintiu al diligentei care strabate trecatori si culmi albe. Vom prezenta muzica inspirata de munte, aceasta pentru multi necunoscuta muzica a muntilor, pornind ca ntr-un urcus de excursie sau ascensiune, de la muzica populara a regiunilor de munte, la maretia si adnca poezie a poemelor simfonice si a simfoniilor. Adica, de la Mndrulita de la munte, la Vrful cu Dor, Muntii Tatra si Simfonia Alpilor. Un drum de minunate si neprevazute popasuri, de surprinzatoare si pitoresti privelisti. O excursie muzicala n care natura a chemat artistul spre tainicele si maretele ei frumuseti. Sa pornim deci cu rucsacul plin de darnice melodii, spre naltimi... Nu exista tara, popor, continent, care n muzica sa populara sa nu cnte muntele. Negrii si chinezii, indienii si tibetanii, elvetienii si georgienii, cu totii, n muzica lor pastoreasca sau alpina, si arata dorul, dragostea sau taria fata de munte. Cntecele incasilor din Peru, locuitori drji si nfratiti cu natura, traind n padurile si muntii nalti de peste patru mii de metri ai Anzilor, snt cntece pline de ritm si culoare. Cntareata cu posibilitati vocale neobisnuite Yma Sumak le-a purtat n ntreaga lume, peste mari si oceane. Imnul Soarelui (Taita Inti), Muntele mama noastra (Montana mama), Glasul Anzilor (Ataipura) si tulburatorul cntec al junglei ladul verde (Chuncho) snt melodii izvorte din naltimi si din milenii. Ele reamintesc si poarta peste ani aceasta eterna lupta si fratietate a omului cu natura, cu muntele. La noi snt doinele, nvrtitele, romantele, Haiduceasca, jieneasca, arina de la Abrud, Mi-e dor de munti, de Caraiman. Este cntat bradul si muntele: Munte, munte, brad frumos. Frumusetea, prospetimea copacului cu vesnica tinerete inspira dorul de a trai ca el: De-as creste ca brazii-n munte sau De-as trai ca bradu-n munte.

84

Nimeni nu-i mai vrednica, mai zvelta ca Marioara de la munte sau Mndrulita de la munte. Nu degeaba au intrat n legenda Muntele Gaina si cntecele lui de dor si nunta. Ca si n poezia populara, n muzica muntele este o chemare, un frate, un prieten de zile bune si rele. Se aud apele, freamata padurea, vjie furtuna. Ritmurile snt repezi, dorinta de viata treaza. Peste jalea doinelor rasuna chiotul haiducesc al muntelui. Ciobanii n-au numai dansurile lor aprige, cu sarituri si strigaturi, ci si cntecele lor n care vuiesc tineretea si muntii. Cu ct te apropii mai mult de munte, cntecele si dansul snt mai barbatesti, mai viguroase. Breaza este un dans de oameni n care clocotesc neastmparul si forta. si asa snt si dansurile din ara Fagarasului sau ara Oasului. ara noastra are un inel, o hora de munti. Prin cntec si dans oamenii de la munte si exprima ncrederea si bucuria lor de viata. Liricele elanuri spre munte se transforma ncet n viata de munte, n oameni de munte, n ntmplari de fiecare zi n codri, prin vai, n cabane. Apare stapnitor, plin de curaj cu arcul sau, Wilhelm Tell" (Rossini). Vai adnci si stnci nalte, furtuna n paduri si n suflete robite, cornul vestitor al luptei si al victoriei. Freischutz" al lui Weber este si el o poveste a muntelui, a padurilor si a vnatorii. Uvertura operei si mult-cntatul cor al vnatorilor snt proaspete ca o dimineata n munti, ca o plimbare cu piciorul gol prin roua diminetii. Oameni de la munte si contrastul ntre acestia si orasenii nobili, bogati si stupizi, gasim la Zeller, n mereu tnarul1 si melodicul sau Vnzatorul de pasari. Singura lucrare romneasca de opera, de fapt opereta, este satira muzicala a lui Viorel Dobos, Cntecul muntilor, cu cteva reusite duete si o dantelata arie de coloratura. Prin cadru, prin atmosfera mai trebuie amintita lucrarea lui Filaret Barbu Plutasul de pe Bistrita. si astfel pasim, cu emotia, cu nfrigurarea cu care urcam prin padure spre creste, n domeniul simfonicului: suite, poeme, simfonii. Vincent d'Indy, care n-a fost numai directorul lui Schola Cantorum, ci si profesorul marelui nostru George Enescu, era originar din muntii Cerveni, pe care-i iubea mult pentru natura lor severa si meditativa. n afara simfoniei pe un cntec francez de munte, scrisa pentru pian si orchestra, V. d'Indy a compus si suita Zi de vara la munte, inspirata de muntii lui dragi si care cuprinde Zorile unei zile de munte, mirarea si bucuria ivirii diminetii, Dupa-amiaza sub pini, contemplare ntrerupta o clipa de un dans taranesc si Seara care coboara calm si grav o data cu ntoarcerea oamenilor la casele lor.

85

Tot cu o Dimineata de munte ncepe suita ntia din Peer Gynt de Edward Grieg. Flautul si oboiul sugereaza cntul din fluier al pastorilor care ntmpina noua zi. Viorile, n crescendo, redau lumina biruitoare a zorilor. Violoncelul se joaca cu o raza de soare, iar cornul vesteste pastoral ziua care ncepe n liniste si seninatate. Finalul suitei, care se intituleaza n palatul regelui muntilor, e nrudit cu moartea lui Manfred (Ceaikovski) si ca si acolo, instrumentele de corzi, pe o tema a contrabasilor, transforma un dans plin de mister ntr-un vrtej de sunete care cuprinde totul n frenezia lui ritmica. O muzica poate mai putin cntata, desi tot adnc rod al cunoasterii si dragostei de munte, a scris Frederic Mompu pianist catalan (Impresii de munte, 1895), Fischer cu seducatorul lui O noapte n Alpi si cehul Jaroslav Kricka, a carui Suita de munte a fost premiata la ntrecerile olimpice de arta din anul 1936, cu locul III si o medalie de bronz. O compozitie recenta, din ultimii ani, Farmecul muntilor a lui Alo Koll, ncepe, se pare, cu obsedanta victorie a soarelui de dimineata, continua cu o plimbare cu barca pe lac si se ncheie cu o sonora si optimista serbare taraneasca. Interesant este stilul lucrarii, echilibrat cu talent ntre romanticii germani si modernistii cu orchestratie colorata si bogata. Cucerit de frumusetea muntilor Carpati si de ndrazneala luntrasilor care-si conduc cu maiestrie plutele printre stnci si ape repezi, compozitorul ucrainean Gomoleak a compus n 1950 suita Schite transcarpatice, n care dupa introducerea apasatoare a unui trecut greu se trece la Plutaritul lemnului si Zarile Carpatilor (parti asemanatoare ca idee, deosebite total ca forma de privelisti moldovenesti a lui Viorel Dobos: partea nti si a doua, sus la munte Bistrita la toance), suita ncheindu-se cu o plina de verva Sarbatoare populara. Ceea ce place ndeosebi n aceasta lucrare este mbinarea de poezie a apelor si a muntilor. Cine a mers vreodata cu plutele, va ntelege si pretui tocmai aceasta fratietate a naturii, a apelor si a stncilor si, legate de ele, vointa si victoria omului. De aici, din Carpati, peste ani si tari, iata-ne n Elvetia minunatelor lacuri si-a nca pe atunci necuceritilor munti. Geneva, august 1835. Zile pline, fericite, din viata lui Franz Liszt. O dragoste calda, romantica, Marie d'Agoult. Lecturi literare, lectii de pian unor elevi nu totdeauna talentati, discutii filozofice si artistice, articole la Gazeta muzicala, excursii si plimbari pe lac cu prietenii lui Chopin. Linistea, dragostea, natura noua si pitoreasca l ndeamna sa compuna. Se asaza la pian si evoca impresiile plimbarilor pe lac, ale unei excursii n Alpi. Deci nca nainte de Richard Strauss, care el nsusi a urcat n Alpi, sau de Ceaikovski, care-si poarta eroul, pe nelinistitul Manfred, tot n Alpi, Liszt, sub impresia frumusetilor alpine si sub stapnirea lecturilor din Shakespeare si Byron facute de Marie n timp ce el compune, scrie Albumul unui calator (Anii de pelerinaj), care ncepe cu clopotele bisericii Sf. Petru din Geneva, ale caror sunete l urmareau pe compozitor, ca si versurile din Ratacirile lui Childe Harold de Byron. n acest prim album al sau, liric si pictural, Liszt va mai lasa: Lacul din Wallenstadt, La marginea unui izvor, Valea lui Obermann, Florile melodice ale Alpilor.

86

n sfrsit, noi, romnii. Paul Constantinescu, att de statornic legat de folclor, a scris muzica unui balet rasplatit cu premiul Enescu, reprezentat si peste granita, la Viena, Nunta n Carpati (1938) si a carui suita se cnta si n concertele simfonice. Iar Martian Negrea, povestitorul din Grui si autorul muzicii de film la Baia Mare, ndragostit sincer si de mult de Apuseni, a compus n 1953 suita Muntii Apuseni care a primit diploma de merit la Festivalul de la Bucuresti din acel an si apoi Premiul de stat. Suita cuprinde patru parti si are un plastic continut descriptiv-programatic. Pe Aries n sus prima parte, prima schita a suitei. O zi nsorita de vara. Apele Ariesului cristaline si vesele, dar si darnice, caci n limpezimea lor sclipesc parca bulgarii de aur ai steampurilor motesti. Cetatile Ponorului a doua schita. Stnci masive naltate asemenea unei vechi cetati darmate, din care n-a ramas dect o bolta uriasa. si aici, n nopti vrajite, n susurul apei care curge pe sub stnci, apar si danseaza ielele. Parca nu s-a schimbat nimic de foarte demult, din timpul dacilor. Ghetarul de la Scarisoara" partea a treia. Basm si feerie. Mister. Ai spune Catacombele din Tablourile lui Musorgski. Stalactitele si stalagmitele cu forme bizare, cioplite de mna naturii n mii de ani. n lumina tortei aprinse totul pare fantastic si apasator. Sa iesim la lumina, acolo e viata, acolo e libertatea. Izbucul" finalul. O tarantela sprintara reda deopotriva si neasteptata aparitie a izvoarelor, a apelor care izvorasc printre stnci, si disparitia lor tot att de neprevazuta n stncile care le-au nascut. Un joc de-ascunselea, pe o tema de dans popular, n care simti ntreaga natura romneasca. Suita lui Martian Negrea, pentru a carei prezentare radiofonica Vlaicu Brna a scris versuri nu mai prejos de muzica, ramne una din bunele lucrari romnesti si una din cele mai dragi ndragostitului de munti, de Apuseni. Un valoros film turistic realizat la noi este fara ndoiala Masivul Retezat. Pentru acest minunat film colorat, care ne urca pe toate crestele, ne poarta pe tarmul lacurilor albastre si ne duce, n soapta, n parcul natural, monument al naturii, ntins pe suprafata de 750 km2, Ion Dumitrescu a scris o muzica expresiva si dinamica. Ea urmareste cu fidelitate scenariul literar scris cu pricepere si pasiune de naturalistul clujean Ianos Xantus. Retezatul masiv si unic ispiteste deopotriva pe turisti, alpinisti si oameni de stiinta. A sosit primavara: ghiocei si brnduse, ape nvolburate, pui de pisica salbatica. n poiana ctiva ursuleti se joaca. Sa ne vedeti cnd vom fi mari, par ei sa spuna. Printre razele de soare ale diminetii ciobanii pleaca cu oile la pasune, iata si stravechea Sarmizegetusa, cu circul roman cladit de cuceritori. Echipa de geologi, alpinisti si operatori urca pe cai spre culmi. Apar florile, unele dintre cele mai rare din Europa: orhideea, papucul doamnei, bulbuci, pomagul, floare otravitoare...

87

O trompeta vesteste nfrigurat prima aparitie a masivului. Caravana traverseaza pe coarda o cascada nspumata. si, deodata, lacurile. Harpa urmareste undele scnteietoare ale apei: cristale limpezi, dimineata; petale de sidef, la prnz; purpura si matase aurie, seara. Snt saptezeci de lacuri n Retezat si fiecare si are frumusetea lui specifica. Urcam tot mai sus. Din nou dimineata. Rasare victorios soarele. Pastravii sclipesc ca argintul viu. La 2200 m, parca suspendat ntre munti si cer, lacul Taul Negru. Este cel mai nalt lac din masivul Retezat. Lacul Zanoaga apare ca-ntr-un decor de povesti, iar Bucura este cel mai ntins lac din tara si are un anume farmec: de oriunde l-ai privi pare altul. Parcurgem ntinse regiuni cu jnepeni, iata si Roua cerului, planta rara si nselatoare. Apare si ursul, stapn al padurii. si printre pietre, primejdioasa, vipera. nca mai sus, mereu mai sus. Deasupra alpinistilor doar vulturul, rotindu-se n cautarea prazii. Se profileaza n departare Peleaga. Vegetatia e din ce n mai saraca. n schimb, rara aparitie, zvelte si sperioase capre negre. Cu agerime si ndrazneala ele sar pe tancuri si dispar n hauri. Acum ochiul cuprinde toate departarile. Maret, tacut, biruitor, veghind crestele dantelate n azur si albastrimile vinete ale lacurilor Peleaga, cel mai nalt munte al Retezatului (2 511 m). Muzica scrisa pentru privelistile unice de Retezatului i mareste frumusetea si strneste n noi dorinta de a-l cunoaste si iubi. n asteptarea muzicii inspirate de Fagaras, Piatra Craiului sau Ceahlau , sa nsemnam aici ara Motilor, o suita de Carmen Petra, dupa reportajele lui Geo Bogza si cele sase schite simfonice dedicate de Dariu Pop muntilor Rodnei. Precum si Cantata muntilor, lucrare de proportii, nchinata frumusetilor muntilor nostri, n a caror vecinatate traieste autorul Norbert Petri. Suita ara Motilor are sapte parti, dar nici una cu adevarat alpina. Ea staruie ndeosebi asupra istoriei framntate a motilor (Saracie de stnca tare, Razvratitii Horia, Closca si Crisan si Martiraiul) si a vietii grele a acestora (Pine amara n fundul pamntului, Brazii cimitirelor, tulnice tnguitoare, Munca n toi, la torsul cnepii si-n inima muntilor). Mndria moteasca, drzenia motilor biruitoare peste jertfe si timp si seninul vremilor de azi snt temele ultimelor doua parti ale suitei (Cetatea din vrful Crnicului Sarbatoare muiereasca n valea Ariesului). Dariu Pop a fost unul din bunii prieteni din tinerete ai lui Liviu Rebreanu. Simpatia lui pentru muntii Rodnei este tot att de fireasca, pe ct a fost a lui Martian Negrea pentru muntii Apuseni. Crescut n preajma muntilor Rodnei, obisnuit sa-i vada, sa-i admire, sa-i calce, compozitorul, cnd a putut sa exprime muzical dragostea lui de care era att de plin, a compus aceasta suita, sase tablouri din muntii Rodnei. Cantata muntilor a fost compusa de Norbert Petri, pe versuri de Ion Magnea. Ea a fost ntia data executata chiar sub bagheta autorului.

88

Cantata muntilor este un omagiu al frumusetii si tariei muntilor nostri. Ei ne-au dat un suflet de balada, ne-au purtat pe cararea lor de azur si de matase si au fost pentru noi toti simbolul neclintirii. naltii, voinici si ninsi, muntii nostri ne-au fost si ne-au ramas prieteni. S-au dus pentru totdeauna greul si plnsul. Din Apuseni n Bucegi, din culme n culme sa-ntindem o hora vesela. Munca si prietenia sa ne fie ndemn. Iar muntii tovarasie... Prezentarea poemelor simfonice despre munte o ncepem chiar cu creatorul poemului simfonic, cu Franz Liszt. Primul din cele douasprezece poeme simfonice ale lui Liszt, inspirat dupa un poem al lui Victor Hugo, se numeste Ce se aude pe munte. Mai nti un zgomot imens, confuz, nsotit de acorduri, de murmure suave. Snt harpele spatiului n care plutim si din care deodata se desprind doua voci amestecate: una pura, senina, biruitoare Natura, a doua sfsietoare, plina de lacrimi si strigate Omenirea. si ascultndu-le, compozitorul, meditativ, si pune plin de neliniste ntrebarea destinului omului. Snt putine pagini muzicale n istoria muzicii care sa exprime att de nalt, de cuprinzator, ideile filozofice ale unui poem literar. Dar sa nu ne miram. Este vorba doar despre Victor Hugo si Franz Liszt. Un alt poem simfonic, scris tot de un mare compozitor, este poemul O noapte pe muntele plesuv, la care Musorgski a lucrat mai mult timp si care ulterior a fost definitiv orchestrat de Rimski Korsakov. Inspirat din lumea de basme si legende a poporului rus, el reda o noapte de dansuri si vraji, cum am mai ntlnit n Dans macabru de St. Saens si n proportii dantesti n finalul Simfoniei fantastice a lui Berlioz. Poemul lui Musorgski, desi se cnta fara ntrerupere, n realitate are patru momente: ntlnirea vrajitoarelor, cortegiul diavolesc, apoteoza lui Satan si sabatul vrajitoarelor. Expresive, dinamice snt ritmurile de dans, de dezlantuire orgiaca a duhurilor rele, n noaptea fara stele, grea de taine si mister. Linistitoare, izbavitoare e venirea diminetii, vestita prin clopotele bisericii din sat care vor alunga stihiile. O noapte pe muntele plesuv este o lucrare n care regasim dramatismul si mijloacele muzicale ale monologului lui Boris Godunov. Tot de la Vincent d'lndy, marele ndragostit al muntilor Cerveni, ne-a ramas, din primii sai ani de creatie, Poemul muntilor. Alaturi de Wallenstein si Cntecul clopotului, el vadeste influenta wagneriana, pe care o vor avea si ntiele sale drame lirice. Din pacate acest poem se cnta extrem de rar, istoriile muzicale nu-i dau continutul, iar la noi el n-a avut pna acum nca o prima auditie. Noi l-am amintit fiindca apartine lui Vincent d'lndy si fiindca e vorba de munte. Enumeram n continuare o serie de poeme dedicate nu celor ce se ntmpla pe munte sau unor idei filozofice, rod al contemplarii, ci muntilor nsisi: Muntii Tatra (Novak), Muntele Azov (Muravlev), Farmecul Dolomitilor (Car Iani), Muntii Hentei (Dam Din Suren), Poemul padurilor si muntilor Chinei (Ma S Tzum). Snt peisaje muzicale cu culoarea lor locala, cu povestea milenara a padurilor, apelor si piscurilor, a antimpurilor si a ntmplarilor istorice. Asa cum este si Balada muntelui Blanik de Janacek, scrisa dupa un poem al lui Jaroslav Vrchlicky. Dintre poemele

89

amintite, prin ritmurile neobisnuite, exotice si prin solo-ul de vioara ca un laitmotiv de seherazada, place mult Muntii Hentei, al compozitorului mongol Dam Din Suren. Un poem simfonic foarte putin cunoscut la noi, desi el glorifica cea dinti biruinta a omului asupra celor mai nalti munti ai lumii, este ,,Annapurna. Asemeni lui Raloh Vaugham Williams, care dedica Simfonia Antarctica (1953) expeditiei lui Robert Scott la Polul Sud, compozitorul francez Andre Ammeler compune poemul simfonic Annapurna n cinstea cuceritorilor acestui munte din Himalaya, prima victorie a lumii peste 8 000 m (8 078 m 1950) si o dedica lui Maurice Herzog si tovarasilor sai de expeditie. Au scris compozitorii nostri poeme simfonice inspirate de munte? Raspundem bucuros afirmativ, dar cu remarca ca toate cele trei poeme compuse pna acum snt inspirate doar de frumusetea si pitorescul Bucegilor: Vrful cu Dor, Prin muntii nostri, Poemul Carpatilor. Maretia salbatica a Fagarasilor sau a Retezatului nca nu si-a gasit artistul. Muntii nsa traiesc mult. Ei pot sa astepte, asa cum asteapta de milenii, si ntr-o zi tot va poposi n ei cel mult asteptat... Poemul lui Hartulari-Darclee Vrful cu Dor este scris dupa povestea populara a ciobanului care, parasit de iubita sa, se retrage sus pe vrful muntelui, de unde nu va mai cobor niciodata, vrf care va primi numele de Vrful cu Dor. Sa ascultam poemul. Se ivesc zorile. Pe cer mai sclipesc cteva stele, n vale, sub puterea soarelui, se destrama ultimii nori. Viorile n tremolo, nsotite discret de celesta si flaut, sugereaza linistea si puritatea dimentii. Ciobanul singur si uitat e sus pe munte. Se chinuie de dor si e framntat de renuntare. Muntele (oboiul, tema populara) l-a primit ca pe un frate si-i mpartaseste tristetea. Cel chinuit de dor, sfrsit de puteri, adoarme. Dar e trezit de talangile oilor care-si cauta credincioase stapnul. Ciobanul se trezeste, se suie pe o stnca, le vede, se bucura, dar si aminteste de dragostea lui si de legamntul facut. El va ramne si va muri acolo sus. si pentru totdeauna locul acela se va numi Vrful cu Dor. Un binefacator concediu n Bucegi (1948), cu nelipsitele excursii si neprevazute, si iata-l pe compozitorul de 23 de ani Laurentiu Profeta compunnd cu tot elanul tineretii un poem al naltimilor, intitulat Prin muntii nostri. Viata n munte si viata n munca, la poalele lui, ncepe n zori, cu risipirea cetii si ivirea soarelui. Cornul anunta aceasta redesteptare a naturii si a oamenilor. Apoi ncep pulsatiile vii ale muncii creatoare si, n final, entuziasmul, bucuria pentru tot ce s-a realizat nou si frumos. Fara sa aiba un continut programatic mai legat de viata muntelui, poemul lui L. Profeta este totusi un dar adus muntilor, Bucegilor si mai ales legaturii dintre om si mediul nconjurator, dintre munca si natura, o prezentare senina, optimista a oamenilor de la munte. Elev al lui Martian Negrea, cu care a studiat compozitia, Alexandru Pascanu va deveni si el un iubitor si-un cntaret al muntilor. Poemul Carpatilor pe care l-a compus n 1953, la 35 de ani, este o calatorie n Bucegi, nceputa n zori de zi, cu popasuri La Prul Rece si la Pestera Ialomicioara, cu o ntrerupere a Furtunii si apoi cu un drum La stna, de unde, urcnd mereu pe creasta, De sus se vede tara ntreaga. Este n aceasta hoinareala prin Carpati ceva din neastmparul si neprevazutul Simfoniei Alpilor

90

si, ca si ea, poemul se cnta fara pauze, fara a marca trecerea la cele sase tablouri simfonice. O adevarata excursie, n care ntlnesti frumuseti n care furtuna vine pe negndite, dar care totusi nu te mpiedica sa ajungi la vrf, de unde sa admiri larga priveliste a tarii. Muntele este un poem, iar poemul simfonic transpune muzical tot ce e n munte sunet, culoare si fapta. Dar muntele, ca si marea, are o maretie a sa, cosmica, unica, simfonica: simfonia muntelui ! Mai nti, amintita mai nainte Simfonia pe un cntec de munte pentru orchestra si pian de Vincent d'lndy. O lucrare delicata, de atmosfera alpina si de climat sufletesc, n care pianul picura toate visarile si melancoliile. Ceva din concertul pentru pian al celuilalt romantic, Grieg. De ce a folosit V. d'lndy n aceasta simfonie pianul cu parti solistice, asa cum a facut-o mai deplin Lalo n Simfonia Spaniola, cu vioara, nu ni se spune si trebuie s-o ghicim. Poate e vorba de un dialog cu sine nsusi si atunci pianul ar da orchestrei raspuns la ntrebarile compozitorului sau. Instrument complex, pianul exprima continuu impresiile att de variate si adnci de la munte. Sau poate numai pentru sonoritatea lui, n care am regasi deopotriva apele, brazii, vntul, furtuna. Se ncepe cu o visare; o melodie calma si lenta, plina de farmec si poezie. si aceasta meditatie continua si n partea a doua a simfoniei. Dar ea devine vie, vesela, dansanta n partea a treia si ultima a lucrarii, care exprima energia si prospetimea muntelui. Tema unica si mereu conducatoare a simfoniei vechiul cntec francez de la munte ramne asemenea unei melodii optimiste si dragi, cu care te-ai desteptat dimineata si care te nsoteste toata ziua, ca un refren de dincolo de tine si totusi numai al tau. Un nou Faust cauta raspuns ntrebarilor pline de enigme ale existentei. Este Manfred, eroul lui Byron, omul care n cautarea dezlegarii tainelor naturii si a cuceririi libertatii, nenteles de cei din jur, e nfrnt si moare. Manfred, prin complexitatea psihologiei lui, a ispitit pe Schumann, care a scris pentru el muzica de scena, dar opera muzicala cu adevarat mare, care a ramas sa nfrunte anii, este simfonia lui Ceaikovski. Scrisa la sugestia si dupa un program dat de Balakirev, simfonia Manfred (1885) este o evocare impresionanta a Alpilor, a ratacirilor si mortii lui Manfred. n prima parte a lucrarii, Manfred, chinuit de pierderea iubitei, colinda muntii, cuprins de un sentiment de zadarnicie, ncearca sa gaseasca mpacarea n natura, dar uitarea nu vine. Scherzo-ul partii a doua ni-l arata pe Manfred la poalele unei cascade n curcubeu, cascada znei Alpilor. Dar nici aceasta nu-i da linistea mult cautata. si atunci Manfred se retrage ntre oamenii de munte, spernd ca n viata lor saraca, dar simpla si curata, va gasi mngiere si rost. Dar degeaba. Poate secretul vietii este n minile lui Ahriman, zeul subteran al muntilor. E ultima ncercare si Manfred o face cu curaj. Dar zeul muntilor si duhurile lui snt mai puternici dect vointa lui Manfred. ntr -o bacanala, care prin dinamismul si tragismul ei reaminteste parca pe Wagner sau Berlioz, Manfred cade prada cautarilor lui zadarnice.

91

Muzica lui Ceaikovski se ridica la naltimea poemului lui Byron. De altfel, sa nu uitam ca tot Ceaikovski a transpus n muzica Francesca da Rimini a lui Dante si Romeo si Julieta de Shakespeare. El foloseste o orchestratie bogata, teme expresive si cantabile, un laitmotiv al iubitei ca Berlioz n Simfonia fantastica" instrumente care prin lumea lor sonora sugereaza plastic si patetic imagini: harpa pentru cascada, orga pentru moartea eroului, n final. Ratacirile lui Manfred prin munti, gndurile lui apasatoare si chipul iubitei care-l nsoteste pretutindeni snt doua teme de o forta neobisnuita, iar valsul partii a doua, al viorilor si al harpei, de o prospetime si noutate fara asemanare cu valsurile celorlalte simfonii. Att prin continut, ct si pentru forma, simfonia Manfred ramne una din cele mai ndraznete simfonii ale lui Ceaikovski, una din marile lucrari ale istoriei muzicii si printre cele mai de seama din muzica muntilor. Dar opera muzicala pe care noi o socotim cea mai reprezentativa pentru muzica muntilor este desigur Simfonia Alpilor a lui Richard Strauss. Ea este pentru munte ceea ce Marea lui Debussy este pentru mare, sau Pastorala lui Beethoven pentru frumusetea naturii. Simfonia lui R. Strauss, care ne poarta din nou, ca si Ceaikovski, n lumea Alpilor, dar de asta data nu cu nelinistile si destinul lui Manfred, ci cu dorinta cunoasterii naturii si a minunatiilor ei, a fost compusa n 1915 si n ea vom regasi puterea de creatie a celui care a fost socotit pe drept unul din cei mai mari compozitori ai timpurilor noastre. Idei clare, teme inedite, o orchestratie de o forta si expresie unica, acesta-i Richard Strauss. Poemele sale simfonice, operele sale si aceasta Simfonie a Alpilor l-au facut nemuritor. Nu usor de executat si dirijat, Simfonia Alpilor mai necesita, pentru o deplina a ei interpretare, orga si o orchestra mare. Ne-am ntrebat adeseori daca o lucrare de proportia, de frumusetea si continutul acesteia, ar fi putut fi scrisa de compozitor, fara ca el sa fi urcat n Alpi, sa ntlneasca uimit si fericit toate acele minunatii pe care, dupa aceea, ni le-a adus noua n dar. Desi se spune ca poeti mari au scris poezii reusite despre mare, fara sa o fi vazut macar o data n viata, noi credem ca n ceea ce priveste Simfonia Alpilor si Richard Strauss acest lucru n-ar fi fost posibil. Ca si Heinrich Heine care a urcat n Harz, ca si Alphonse Daudet sau Alexandre Dumas care cunosteau bine Alpii, ca si Vlahuta care nu putea scrie Romnia pitoreasca fara sa o fi strabatut, la fel R. Strauss n-ar fi putut compune Simfonia Alpilor daca nu iar fi iubit, daca nu i-ar fi cunoscut si urcat. Sa nu uitam, R. Strauss a scris O viata de erou, l-a nascut din nou pe Don Quijote si l-a faurit pe Till Buhoglinda. El stia sa desparta adevarul de fantezie si legenda, lata de ce credem ca Simfonia Alpilor este lucrarea unui adevarat ndragostit si cunoscator al muntelui, asa cum au fost RimskiKorsakov si Pierre Loti n muzica si literatura marii, sau Antoine de St. Exupery n literatura naltului, a aviatiei. Dar sa pornim la drum. Linistea noptii a fost strapunsa de zorile diminetii. Introducerea lenta arata tocmai aceasta lupta si biruinta, nceata, dar sigura, a luminii. n

92

dimineata racoroasa se ncepe urcusul. Cornii vestesc apropierea padurii, viorile, jocul apelor. Pe poienile nflorite pasc vitele. O pastorala calma de nimic tulburata, lata nsa ca deodata, n orchestra, apar semnale de alarma. Pndesc primejdii la fiecare pas. Sntem pe ghetar si orice lunecare ne poate zvrl n prapastii, n abis. Dar mai departe ne asteapta rasplata. Vom fi pe vrf si de-acolo vom privi n jur, pna departe, totul. Iata-ne ntradevar pe pisc. O tema biruitoare. Victoria omului si maretia, sublimul naturii. Bucuria nu ne este nsa ndelunga. Din toate partile, ca o armata nevazuta, tencercuieste negura. O liniste nefireasca si vasta vesteste apropierea furtunii. Priviti-o, ascultati-o. Cumplita, necrutatoare, atotputernica. Altfel ca n Pastorala lui Beethoven. O forta care naruie totul si care nu se opreste dect trziu si cu ncetul. Se nsenineaza, ncepem coborrea. Sntem uzi de parca n-am fi avut nimic pe noi, dar coplesiti nca de maretia si forta naturii (tema urcusului inversata). Soarele apune. A fost si pentru el o zi plina de ncordari si emotii. si linistea noptii coboara iar, ca-n ziua dinti a lumii. n tacerea care numara doar timpul si bataile inimii, amintirile zilei revin calm si blnd ca o sarutare, ca un refren drag. Visator, omul multumeste naturii si fagaduieste sa-i ramna credincios. Aceasta sa fie si dorinta noastra a tuturora. Muzica este un prieten bun si sincer. Muntele, o pasiune care te pastreaza tnar si ntelept. Iar muzica muntilor, un prilej de-a uni ntr-un singur gnd, ntr-o singura dorinta, doua dragoste dragostea de munte, dragostea de muzica si a face din ele una singura: dragostea de viata ! Plastica Trebuie sa recunoastem de la nceput, marea a ispitit mult si de totdeauna pe artistii plastici. Este si firesc. Nicaieri ca aici nu este atta revarsare de miscare, culoare si lumina. Marea este prezenta n lucrarile lui Monet, Turner, Gauguin, Petrascu, stiubei. Retina unui pictor este, asa cum s -a dovedit, mai sensibila la valurile marii dect la freamatul brazilor, la iradierea soarelui, dect la albul egal al zapezii. E adevarat ca mult mai putini artisti plastici cunosc si iubesc muntele. El este mai inaccesibil, mai pretentios si mai nestatornic. Desi daca i punem alaturi ca valori artistice, amndoi au dreptul de a fi egali n inspiratie si realizare artistica, asa cum egale snt literatura si muzica muntilor si marii. Una din stravechile marturii ale artei plastice alpine a fost recent descoperita de o expeditie de arheologi n muntii Nuratan din Uzbekistan. Pe stnci, pe versantii muntelui, artisti anonimi de-acum cteva mii de ani, din antichitate, au lasat peste doua mii de desene sapate n piatra sau lucrate n vopsea rosie. Desenele nfatiseaza animale, grupuri de oameni la vnatoare, dansnd sau rugndu-se, pe cai sau seznd. Vopselele minerale cu

93

care acesti pictori au ornat desenele proveneau dintr-o mica si apropiata pestera din munte. Bogatia aceasta de desene sculptate si pictate n stnca muntelui este unica pna acum n lume. Muntii apar decorativ sau simbolic n iconografia popoarelor crestine si n grafica miniaturala a Extremului Orient. Natura, n conceptia de viata a chinezilor, nu apare, ca la greci, sub forma unor fiinte vii, nsufletite. si nici ca la indieni, o forta care a zamislit pamntul. Fiecare colt de natura greaca, culme sau apa apartinea zeitatilor si n cinstea lor muritorii ridicau temple. Pentru chinezi, ntreaga lor lume erau cei cinci munti sacri n care ei vedeau un imens templu al naturii. Nici un alt popor nu contopeste att de deplin arta sa cu peisajul nconjurator. Priviti acest templu maret, naltat pe Tai-Shan, la 1 500 m, avnd la poalele muntelui alte nenumarate temple. Aspiratia spre naltime, spre cer, nu este numai arhitectonica, ci si filozofica. Urcusul nu nseamna numai supunere fata de cei de sus, de zei, ci purificare, simbolul drumului vietii omenesti. Templul egiptean era ascuns undeva nauntru, n adncul muntelui. Templul chinez e pe vrf de munte. El mbratiseaza larg lumea, libertatea spiritului, att de draga filozofiei chineze. Templul Cerului din Pekin cu terasele patrate pamntul si formele rotunde bolta cereasca, este expresia artistica a acestor idei de viata. Pictura chineza este si ea legata puternic de natura. Chinezii adorau muntii si apele. Aproape nu exista peisaj pictat n epoca Tan n care sa nu apara munti, cascade, pini, neguri ndepartate. Acest gen de pictura se numeste n chineza shan-shui, adica munti si ape. Calmul, pacea este caracteristica picturii peisagiste. Uneori chinezii puneau n fata bolnavilor paravane cu astfel de peisaje linistitoare, fiind convinsi n efectul lor binefacator. Daca pictau lanturi lungi de munti, pictura era orizontala , daca, dimpotriva, muntii erau nalti, abrupti, n trepte, sulul era vertical. Cele mai valoroase peisaje chinezesti apartin perioadei Sung, din sec. XXIII. Adeseori pictorii ndragostiti de natura si pasionati de excursii plecau la munte, hoinareau si nu aduceau nimic lucrat. Dar ei erau fericiti, caci Lao-Tse i nvatase sa gndeasca asa: Limpede vede acela care priveste de departe. n pictura moderna muntele, peisajul alpin nu este att de mult cautat de pictor ca marea. Muntele nu are revarsarea de orizont, lumina si culoare a marii. Spre munti, mai ales iarna, se merge foarte rar, iar unii munti, poate tocmai cei mai interesanti, mai salbatici si mai darnici n privelisti snt greu de urcat, chiar pentru ndragostitii de drumetie. Muntele, si ntelegem prin munte naltimile, crestele lacurile albastre si adnci, poate si fiindca e mai dificil, mar putin ospitalier ca marea, nu a chemat spre el prea mult pictorii.

94

Nu se poate spune ca muntele nu are o poezie a lui, o bogatie de lumini si culoare zori, dimineti, amurguri, anotimpuri dar drumul spre el nu-l gaseste oricine si oricnd. Ca sa pictezi Bucegii, Piatra Craiului sau Fagarasii nu-i de-ajuns sa fii un pictor bun; mai trebuie sa fii deopotriva un pasionat si ncercat turist. Nu orice pictor se simte la larg n zilele adesea capricioase, inegale, mai ales pentru lumina, ale muntelui. Negoiul e neastmparat ca un copilandru. Retezatul si are si el tfnele lui, Bucegilor, pentru a iesi din banalitate, din litografie, trebuie sa le gasesti noi frumuseti si noi taine. n Dolomiti, Alpi, Caucaz, Himalaya dragostea pentru munti a urcat pna la ei, la naltimi nca si mai mari ca ale noastre, cu venerata pasiune, pe adevaratii poeti ai naturii si ai artei. Se spune ca cel dinti peisaj alpin se datoreaza lui Durer, n preajma anilor 1500. De asemenea se stie ca nsusi Leonardo da Vinci a urcat n 1511 n masivul Monte Rosa, vrful de 2 536 m al lui Monte Bo. Aceasta noua descoperire a lumii muntele nu va chema si inspira numai pe scriitori si muzicieni, ci si pe pictori. Franta, tara ideilor ndraznete, originale, va organiza an de an, ncepnd din 1901, la Paris, pe bulevardul St. Germain, expozitia pictorilor alpini, a plasticii muntelui. Fireste, n Austria, Elvetia, Italia, tarile vastei mparatii albe, Alpii, aparusera generatii de pictori ndragostiti de munte: Ernst Platz, Segantini, H. Wieland, Otto Barth, R. Reschreiter. Albert Cos si serie impresiile sale de pictor si om de munte: Souvenirs d'un peintre de montagne. Apar din ce n ce mai multe carti ilustrate de pictori care urca sus, pe creste. Alpilor li se dedica culegeri bogate de peisaje, n acuarele si ulei. Iar pictorilor muntilor, un studiu atent n revista de arta plastica L'art vivant, n numarul din septembrie 1927. n acelasi an Viena organizeaza si ea o apreciata expozitie de plastica alpina. Alpinistul sovietic Evgheni Abalakov nu devine numai nvingatorul celor mai nalte si dificile piscuri (Caucaz, Pamir, Tiansan), ci si sculptorul acestui nou erou al luptelor pacifiste, cuceritorul naltimilor neatinse. si la noi pasiunea pentru Bucegi a inginerului Nestor Urechia poarta spre naltimi si pe scriitorul Bucuta si pe romanciera Bucura Dumbrava, dar de asemenea si pe pictorul Ary Murnu, care va ilustra cartea tineretii noastre, Vraja Bucegilor. Dragostea pentru munte este adevarat cult si ritual n tarile Asiei: China, India, Japonia. Aici muntele nu e numai ntoarcere la natura sau ntrecere cu tine nsuti, ca la europenii romantici, ci nsasi esenta vietii, cosmogonie si filozofie de viata.

95

Fujiyama, cu bizara-i coroana de lumina, este muntele sfnt. Everestul, Chomolungma, cel mai nalt munte din lume, este numit de tibetani Zeita mama a pamntului, Himalaya, lantul piscurilor de peste 8000 m, nseamna n limba localnicilor Casa zapezilor, iar Khan Tengri din Tiansan, Stapnitorul cerurilor. Patruzeci si opt de ani aproape o viata de om a sculptat mesterul chinez Ou Jiako, din secolul al XIX-lea, n stnca muntelui Sisan, Poarta dragonului. Broderia aceasta sculpturala n granitul muntelui nu arata numai cultul acestui popor pentru naltimi, ci si rabdarea fara limite a artistului, rabdare venita din ndepartate si anonime traditii artistice. Pictura de culori simple, dar sugestive, este de o fermecatoare originalitate, albul si rotundul nvaluind totul: ape, lacuri, ceturi, munti. O lumina care scalda totul ca feeria unei zile nsorite. Gravurile dimpotriva: negrul adnceste vaile, padurea, vegetatia, prapastiile. Muntele minunilor galerii imense cu sculpturi de marimi neobisnuite, fresce viu colorate si picturi de rara finete, iata nca un tezaur al unei Chine putin cunoscute. Ct de cu totul alta este poezia cromatica a Nordului, plastica, am spune sonora, a fiordurilor norvegiene, munte si mare totodata. Fie simpla, naiva, feminina ca n lucrarile Suzanei Zabrowska (Fiordurile Raftsund si Lofoten), fie risipitor de darnica, ca n acuarelele impresioniste, parca neverosimile, de film tehnicolor, ale germanului Heinrich von Medwey din Hamburg. Iata si Spania, nu a florilor si a pietelor n sarbatoare, Spania lui Albeniz si De Falia, ci Spania urcusurilor grele de munte, a catrilor care trag ostenind, a stncilor pravalite peste ape, a castelelor care nu asteapta seniori si serenade, ci pe stapnii lor de azi, obositi de plictiseala unei zile fara munca, o Spanie n care muntele nu e poezie si invitatie la contemplare, ci fragment de viata, geografie, decor cotidian, ntre europeni si asiatici conceptia artistica difera n prezentarea muntelui, dar el ramne totusi ispita si dor. E mult mai framntat peisajul asiaticilor. Ca ntr-o viziune a lui Van Gogh, pinii, crestele, apele apar aici tumultuoase, zbuciumate, framntate. Ceturi, furtuni, natura n lupta cu elementele ei. Alteori viziunea e pur si simplu stilizata. Calm, visare, reverie. Pictura de carbune ori pastel, pe matase sau lemn de esenta rara. Cosmogonie sau idilice peisaje alpine. De la miniatura cea mai fina la arta decorativa cea mai expresiva. si pna la compozitie. Alpii au alte dimensiuni si alta cromatica. Iar scoala plastica europeana, alta viziune artistica: mai calma, temperata, cu prim plan precizat, policroma si nu alb-negru. Dar muntele si pastreaza si asa frumusetile, maretia lui. si culoarea, asa cum spune chiar numele lor: Mont Blanc, Monte Rosa, Aiguille Verte ... Din aceasta calatorie n Univers, mai bine-zis n universul muntilor, desprindem imensa varietate a plasticii alpine. Nu este ea tot att de bogata n paleta ca marea, dealurile, sesul ?

96

si nca nu am analizat muntele n diversitatea lui de teme: anotimpuri, momente din zi, munca si oameni. Asa snt padurea, cascadele, crestele n zori de zi sau n amurg, cu lumini irizate sau verdele n zeci de nuante. Alteori deasupra muntilor coboara nori grei, cenusii, prevestind n sagetarile de lumina ale fulgerelor apropiata furtuna. Dar, curios, furtuna att de coplesitor prezenta n muzica si literatura muntilor, n plastica lipseste. Se cere pentru aceasta ndrazneala, o forta si o fantezie creatoare care nu si-a gasit nca maestrul. n muntii picturilor noastre doinesc ciobanasi, se coboara voiniceste pe plute, se catara temerar pe creste alpinisti, dar nu se ntlneste dect arareori dramatismul naltimilor n furtuna si zapezi. si totusi o lucrare romneasca n carbune, a brasoveanului Waldemar Schachl, Dupa avalanse n valea Malaiesti te poarta nspaimntat ntro drama a muntelui, n care gerul, vntul si ceata snt stapne peste oameni si viata. Muntele modern cabana, turismul, schiul, concursurile a inspirat mai ales grafica, afisele alpine invitnd la drumetie si sport pretutindeni pe glob unde snt munti batrni si oameni tineri. Iar daca recunoasteti si fotografiei dreptul de a fi arta, nseamna ca plastica muntelui se mbogateste generos cu o noua lume, nu att de culoare, desigur, ct de idei si imagini. Cartile artistic ilustrate ale lui Luis Trenker, albumele Dolomitilor, Alpilor, Caucazului, Himalayei, expozitiile de fotografii n care nu rareori fotografiile snt cu adevarat plastice toate acestea apartin fara ndoiala artei si marii noastre pasiuni pentru munte. Cine nu a retrait voluptatea zilelor petrecute pe munte si nu a vibrat estetic privind n albume sau la expozitii nserari la cabana, zapezi cu reflexe solare, siluete nsorite pe prtii paradisiace, plute cobornd ape nspumate, pe ploaie, stnci de forme bizare si oameni puternici si drji n munca muntelui, de transformare a naturii si vietii ? S-ar putea crede, cercetnd revistele si studiile noastre de arta plastica, monografii si pinacoteci, ca muntele nu este prea mult prezent n arta plastica romneasca. n parte este adevarat, dar prezentul ne dovedeste altceva, iar perspectivele snt mai mult dect promitatoare. Avem, mai nti, cu un veac n urma, naintasii, calatori straini uimiti de frumusetea naturii romnesti si de traditionala noastra ospitalitate. O gravura din 1820 a lui Iacob Alt evoca peisajul Orsovei vechi. Localitate pitoreasca, vegheata de ape si munti, astazi n prag de a deveni, prin construirea marelui baraj de pe Dunare, o amintire, asemenea gravurii lui Alt. Renumita noastra statiune balneoclimaterica Baile Herculane, cu o traditie de peste doua mii de ani si cu mprejurimi ntr-adevar unice, a inspirat pe Bartellet, care ntro gravura n arama ne nfatiseaza Baile Herculane pe la 1843.

97

Mai cunoscuta va este poate una din gravurile n lemn ale francezului Ch. Doussault, care n cartea sa Album moldo-valaque, aparuta n 1848 la Paris, va face sa participati la o Vnatoare n Muntenia la 1844. Un desen de Michel Bouquet, din acelasi album moldo-valah, reprezentnd Vrf n Bucegi si gravura pe otel, colorata, dupa L. Rohbock, Cheile Turzii, snt dupa aprecierea noastra cele mai semnificative pentru munte. Dar aceasta nsa nu-i totul. Parcurgnd lucrarea (nsemnarile calatorilor straini la noi n tara) Voyage de Paris a Bucarest, veti putea privi, reflecta si visa asupra gravurii n lemn a Pesterii Polovragi de Lancelot (1860) si desenului n creion al Portilor de Fier, datorita tot lui Michel Bouquet. Sinaia la 1861 este o litografie de K. Daniels, nu deosebit de valoroasa, dar Vnatoare de ursi n Ardeal o compozitie expresiva, desi tratata scolastic, a renumitului pictor ceh Vincentiu Melka, lucrare aparuta n 1871 ntr-o revista din Budapesta. Bucuria acestui final victorios de vnatoare este legitima, tara noastra fiind, cum se stie, nca din secolul trecut, una din putinele tari din Europa n care mai traiesc si se mai pot vna ursi. Toate aceste emotionante marturii ale trecutului, nu totdeauna izbutite artistic, au totusi valoare istorica si ele ne snt dragi si nu pot lipsi nicicum dintr-un album al plasticii muntilor. Singura noastra parere de rau este aceea de a nu fi avut pentru aceasta epoca pictorii nostri. Asa cum vor fi n curnd Carol Pop de Szatmary, Sava Hentia, Nicolae Grigorescu. n pinacoteca orasului Cluj am vazut ntia data acuarela lui Szatmary (1812 1885, 1888) intitulata Muntii Bucegi. Nu este o lucrare mare, o compozitie, dar ea vadeste, ca si Peisaj de munte, ulei n colectia Galeriei Nationale, o prima ntelegere si un prim ndemn spre munte. Lucrarea idilica, senina a lui Sava Hentia (18481904) Ciobanasi strnge laolalta calmul si puritatea muntilor, blndetea mioarelor si a copiilor, care le pazesc cntnd din fluier. Nicolae Grigorescu ramne, asemenea lui Enescu n muzica si Sadoveanu n literatura, marele rapsod al naturii si sufletului romnesc. Va amintiti desigur din lucrarile lui: Ciobanasii, Drumetul si mai ales Cheile Dmbovicioarei. n zilele de vacanta petrecute chiar n satele de pe apa Dmbovicioarei, Nicolae Grigorescu n-a fost ncntat numai de frumusetile naturii, dar si de chipurile oamenilor de la munte, a caror seninatate si drzenie a redat-o n cteva schite de portret (Muntean, Rucareanca). Iata argumentul major al plasticii muntelui: Nicolae Grigorescu si lucrarile sale dintr-una din cele mai pitoresti regiuni ale tarii, Rucar, Dmbovicioara. si Aman are o pictura care prin nume si loc se leaga de munte, Sinaia 1888. Este o imagine a nceputului de viata a acestui oras, la nceput de drumetie carpatina. n prim plan parcul, oameni plimbndu-se, turlele manastirii Sinaia. n plan secund, vag, muntii. Nu este, desigur, asa cum ne-am fi dorit, o pictura alpina. Dar este a unui oras drag noua si a unuia din marii nostri pictori, si de aceea o pretuim si o amintim aici.

98

Fiind vorba de Sinaia, fireste v-ati gndit Ia Castelul Peles si poate la Znele din valea Cerbului sau la legenda Vrfului cu Dor. Curios si trist, n salile de basm ale Castelului Peles, nascut parca ntr-o zi de clestar din frumusetea muntilor (1875), cu exceptia a doua pnze n ulei (1,50x1 m) semnate de Becker, amndoua peisaje de munte dar nu de la noi, nu se mai gaseste nimic inspirat din farmecul Bucegilor, de brazii, de cerul, de naltimile muntilor nostri att de dragi. Nici muzeul Brukenthal din Sibiul vecinatatilor cu muntii Cibinului si Fagarasilor nu are prea multe picturi inspirate de munte. n afara singurei lucrari romnesti, un Trg de munte, semnat de Szatmary, toate celelalte lucrari snt straine: Peisaj stncos miniatura de Frans Boels, din secolul al XVI-lea si Peisaj muntos de Joduchus de Momper (15641635). Poate dragostea noastra pentru munte este patimasa, iar dorinta de a ntlni n muzeele noastre astfel de lucrari, exagerata. si totusi daca Weimarul a strns de pretutindeni din lume tot ce este legat de opera lui Faust, daca Salzburgul si Bayreuthul snt orase ale muzicii si ale traditionalelor festivaluri, daca n strainatate exista muzee cu schiurile lui Nansen, cartile despre muntii Alpi, sau expeditiile din Himalaya, de ce sa nu avem si noi, undeva ntr-un oras n tara, sa spunem la Brasov, un muzeu si o biblioteca a muntelui ? Cel mai frumos dar facut pna azi Bucegilor ramne legenda Vrfului cu Dor a lui G. Mirea (18521934), pictura de naripata poezie, n care totul pare desprins din naltimi, ca si n poemul cu acelasi nume al compozitorului Hartulari-Darclee. Asezat la loc de cinste n Galeria Nationala, el surprinde prin marime si culoare si emotioneaza prin tema. Albastrul dominant al lucrarii, albastrimile muntelui nrudeste cromatic muntele cu marea, asa cum au fost ele nrudite geologic cu milioane de ani n urma. Privind Vrful cu Dor al lui Mirea, simti o nestavilita dorinta de a porni si tu spre naltimi, dar nu pentru a ramne acolo pentru totdeauna, ca ciobanul din legenda, ci pentru a te nfrati cu muntele si a reveni la el, entuziast si statornic. Dintre pictorii de azi care s-au mprietenit cu muntele, au mers spre el si i-au cules n culori bogatia si neastmparul, vom aminti n primul rnd pe Miron Constantinescu, Gheorghe Lowendal si Secosanu. Miron Constantinescu a surprins prin expozitia sa dedicata n ntregime muntilor: schite, laviuri si acuarele din Fagaras, Bucegi si Piatra Craiului. Pentru ntia oara Negoiul, lacul Avrig, lacul si cabana Blea, cabana de pe Omul, peisaje din Piatra Craiului veneau ele la oras, spre oamenii care le ndragisera sau ar fi trebuit sa le ndrageasca. Mergnd de la un tablou la altul, simteai parca cum hoinaresti ntr-o zi senina de august pe crestele muntilor, la marginea lacurilor, spre cabane si piscuri. Aceeasi senzatie de voluptate a drumetiei, a neprevazutului ne-au daruit-o lucrarile lui Secosanu, atras si el de maretia salbatica a Parngului si Fagarasilor. Gheorghe Lowendal are un alt stil de a picta, caracteristic, usor de recunoscut: decorativul. Dar pasiunea pentru munte e aceeasi. Desi aduce cu sine dupa multe zile de stat n munti o lume pe care noi o cunoastem att de bine Bucegii, totusi suita sa de lucrari

99

este noua, interesanta, originala si noi am numit-o Povestea Bucegilor. Caci este ntradevar poveste sau legenda, aceasta imagine plastica a muntilor att de cunoscuti si dragi: Sfinxul de la Babele, Povestea despre Babele, Caraimanul cu cabana Brav, Balaurul, Valea Morarului, Caraimanul cu Crucea, Valea Prahovei, Valea Ialomitei... Un alt colt de tara, cu munti domoli, dar de blnda frumusete si miraculoase pesteri, cu oameni drzi si nedreptatiti de istorie, a intrat n plastica romneasca prin pictura lui Eugen Gsca, asa cum a pasit n literatura prin Geo Bogza. Pictorul a trecut de la compozitia dramatica din ,,Horia si capitanii sai la peisajul att de caracteristic al arii Motilor; dar nu peisaj simplu, ci nsufletit de viata si oameni: drumeti pe coama de munte, oamenii la strnsul fnului, femei la ru, o idila la margine de sat, femei pornind cu desaga la trg... Se mai vad casele cu acoperisul tuguiat specific Apusenilor, stogurile de fn, muntii. Totul ntr-un colorit stins, parca n ceata, dar si cu unele rabufniri ale soarelui, asa cum este uneori, n unele anotimpuri, prin partile locului. Dar noi nca mai asteptam tainele adncurilor, ghetarul cu orga lui de forme si cu'ori de la Scarisoara, valea Ariesului cu trenuletul intrat n legenda si poezie Mocanita, satele rascoalelor din 1784 si ale revolutiei din 1848, Apusenii de astazi... Surprinzatoare este absenta aproape totala a muntelui n pinacoteca Brasovului. Singura lucrare deosebita este un ulei al pictorului elvetian, prieten cu Odobescu, mare ndragostit de peisaje romnesti si calator mpreuna cu Odobescu prin tara, Henry Trenk (18181892). Lucrarea se numeste Oltul la Crlige si ea surprinde Oltul chiar n defileu, cu soseaua serpuind alaturea, cu care cu coviltir, n umbra naltimilor. n contrast cu pata aceasta mai de umbra, o parte din apele Oltului si muntele snt ntr -o victorioasa lumina. O calma si clasica imagine a Oltului, a unui pictor din scoala europeana care ne-a cunoscut si ne-a iubit tara. Un pictor contemporan, cu o bogata activitate plastica de cinci decenii si multe lucrari inspirate de natura, de munte, este sibianul Hans Hermann. Dintre operele sale oglindind frumusetea privelistilor muntilor amintim gravura cu acul Muntii Fagarasului, acvafortele despre valea Smbetei, gravurile Bucegii, valea Malaiesti, lacul Zanoaga din Retezat, acvafortele Coltul Balaceni si lacul Caprelor din muntii Fagarasilor. Uneori pictorii nostri mari s-au inspirat si ei din munte: Luchian Cioban cu oile, stefan Popescu Predeal, La munte, Camil Ressu Drum spre Drste. Octavian Angheluta ne-a dat chiar o ndrazneata compozitie alpina si sportiva, cea dinti de acest gen semnata de un pictor consacrat, Jocurile mondiale universitare de la Poiana. Pe creasta ninsa a muntelui Postavarul schiori din mai multe tari, ntr-o atmosfera sarbatoreasca, snt n asteptarea concursului de schi. Dar pna atunci nca se mai poate nvata. Unul din schiori arata celorlalti miscari de tehnica. Tineri si tinere pe

100

schiuri, n soare, atenti, l privesc. Zapada se armonizeaza vesel cu multicolorul costumelor si steagurilor. Iar n jur simti aerul rece si sanatos al muntilor... Cu adevarat statornica, sincer legata de munte este plastica brasoveana, ai carei reprezentanti nca nainte de a pune mna pe penel au urcat pe jos si pe schiuri muntii din jurul Brasovului. Temele lor snt asemenea anotimpurilor: mereu altele si mereu aceleasi, tinere si pline de viata. Nu exista ora din zi si nu exista anotimp din an n care pictorii brasoveni sa nu hoinareasca aparent absenti, dar contemplativi si treji n ei, prin mprejurimile att de darnice n pitoresc ale orasului sau ale regiunii. Ne amintim de o nserare si o noapte, iarna, n Postavar, a lui Bomches, de toamnele mustind de culoare ale lui Hermann, de desenele n carbune ale Lacului Rosu si Suhardului de Ioan Matis si de muntii din jurul Brasovului prezenti n gravurile lui Helfried Weiss. Tnara generatie sibiana este si ea pe acelasi drum al frumusetilor muntilor. Apare din ce n ce mai mult si omul, la scoc, la exploatari forestiere, n lupta cu natura, pe care nu o priveste numai liric, meditativ, ci drz, tenace ca un nvingator. Aceasta este, fugar prezentata, ca-ntr-o excursie de o zi, plastica muntilor. Muntele care si primeste bucuros si sincer oaspetele, pe cel care vine cu prietenie spre el. Teme infinite asemenea muntilor nenumarati si privelistilor mereu neprevazute l asteapta pe artistul care n dragostea lui pentru natura, pentru naltimi, ar urca pna la ei. Pna nu de mult necunoscut, nenteles, hulit, muntele face astazi parte din viata noastra, din bucuriile noastre adolescente, indiferent de vrsta. Arta care se inspira din viata si o exprima cu talent si convingere nu putea sa uite muntele. Mai ramne ca marii iubitori ai muntelui, tineretea cea neastmparata care colinda n toate anotimpurile si n toate felurile muntii, sa vina spre arta si prin munte, sa nvete a iubi mai presus de orice frumosul, natura si adevarurile lor de viata.

101

Cuceritorii Lupta pentru naltimi Pamntul, cerul, apele, adncurile au fost pentru om, nca de la aparitia lui, o continua si tulburatoare ispita. n aceasta ntlnire cu natura si cu sine, cu spatiul si cu timpul, lupta pentru naltimi ramne una din cele mai ncordate si dramatice. La nceput omul a naltat cea mai nalta statuie, aceea de 30 m a lui Apolo (280 .e.n.), cunoscuta n antichitate sub numele de Colosul din Rhodos si considerata ca una din cele sapte minuni ale lumii. Un cutremur de pamnt a zdrobit aceasta cutezanta a omului de a se ridica mai presus de propria sa naltime. Dar omul a continuat sa tinda spre naltimi. Campanile, turnul din piata venetiana San Marco, avea 99 m, biserica Sf. Petru din Roma, unde a lucrat cndva Michelangelo, 132 m, iar Ulmer Munster, cel mai nalt turn de biserica din lume, 161 m. Iata astfel depaseste si faimoasa piramida a lui Keops si ea una din minunile lumii antice, 137 m si silueta zvelta a celui mai nalt copac din lume, eucaliptul, care creste n Australia si atinge naltimi de peste 150 m. ncepe acum batalia naltimilor care depasesc doua si trei sute de metri. Universitatea Lomonosov priveste de la 208 m rul Moscova si viitorul lumii. Turnul Eiffel se nalta deasupra Senei si a Parisului la 327 m, iar cea mai nalta cladire din lume, Empire State Building din New York (449 m), pare ca atinge cerul. Dar turnul de televiziune de la Moscova va fi si mai nalt: 533 m ! De aici omul nu se mai ncumeta sa cucereasca naltimile. Balonul i da pentru prima oara acest fior si aceasta voluptate a victoriei, ntiul zbor peste o mie de metri apartine francezului Charles, care n 1783 atinge neverosimila naltime de 3 500 m. Dar ca toate recordurile, aceasta granita va fi si ea depasita si cu timpul va deveni amintirea nostalgica ndepartata a unei ndrazneli, astazi de ncepator. Fizicianul GayLussac va urca cu Biot pna la 7000 m, n anul 1804, iar peste un veac si mai mult, n 1932, tot un fizician, elvetianul Piccard, va face primul zbor n stratosfera, cu balonul, la 16 940 m, naltime care va fi si ea depasita, sovieticii atingnd n 1933, 19 000 m. Iata nsa ca apare avionul, acest neastmparat stapn al cerului, si dupa ce austriacul Celerich izbutise n 1914 sa atinga 8050 m, n 1920 se trecea granita celor zece mii de metri. Astazi se da batalia cuceririi Cosmosului si a spatiilor interplanetare. Victoriile cosmonautilor, naltimile ametitoare de sute de kilometri snt o biruinta si o promisiune. n acesta cutezatoare si eroica lupta pentru naltimi si gaseste locul meritat si alpinismul, ntile victorii ale omului fiind cucerite pe pamnt, pe acesti munti ai lumii, care de milioane de ani ne priveau de sus.

102

Cuceritorii muntilor (Balmat, Mallory, Abalakov, Hillary, Tensing, Buhl) vor figura pentru totdeauna alaturi de aceia ai apelor, ai pamnturilor ndepartate, ai polilor si cerului. Muntii lumii nu-si au numai stravechile lor origini geologice, ci si milenarele lor existente istorice. De ce sa nu recunoastem ca nu ne explicam prea precis cum se nasc muntii prin eruptii vulcanice, eroziune si ncretirea scoartei, cum s-au despartit cu milioane de ani n urma continentele si cum prin miscarea blocurilor acestora, din fundul oceanelor s-au ivit munti bizari si masivi ? Cine vrea sa creada ca n Antarctica snt munti de peste 6000 m, ca podisul Tibetului este la aproape 5000 m naltime, ca muntii Dobrogei, acum trei sute milioane de ani, cnd s-au format, erau nalti de mii de metri (astazi utuiatul abia mai are 456 m) si cine are azi imaginea viitoare a falnicilor Carpati, Alpi, Cordilieri, Himalaya, care peste milioane de ani vor arata asemenea dealurilor dobrogene Dar pna atunci mai este nca vreme. Sa vedem cum arata astazi muntii, care snt piscurile cele mai nalte, care au fost jertfele cerute pentru cucerirea lor si care au fost nvingatorii. Pe continente, cei mai nalti munti si cuceritorii lor snt binecunoscuti: Mont Blanc Alpi Europa 4810 Carstensz Noua Guinee5030 Australia Kibo Kilimanjaro Africa 6010 Aconcagua Anzi America de Sud 6959 Everest Himalaya Asia 8848 J. Balmat M. Paccard H. Harrer H. Meyer M. Zurbriggen E. Hillary N. Tensing 1786 1962 1889 1897 1953

Geografia si istoria eroica a alpinismului cunosc 14 piscuri de peste 8000 m si aproape 200 de peste 7000 m. Fiecare cucerire si-a avut paginile ei de glorie si jertfa. Ca sa ntelegeti ct de necrezut de grea a fost aceasta batalie cu uriasii pamntului, amintiti-va numai ca primul mare pisc de peste 8 000 m (Annapurna, 8 078 m), asaltat de francezi cu pretul multor jertfe, ntre care si degetele minilor si picioarelor nvingatorilor, Maurice Herzog si Louis Lachenal a fost cucerit abia n 1950. Dupa treizeci de ani de expeditii si ncercari aproape totdeauna eroice, a cazut si Chomolungma Zeita mama a pamntului, cel mai nalt si inaccesibil pisc al lumii: 8 848 m. Dar nu mai putin eroice au fost ncercarile de a cuceri Nanga Parbat (8 125 m), muntele groazei, muntele celor 31 de jertfe, nvins n 1953, sau cel de-al doilea munte nalt al lumii: K2 (Chogori) (8611 m), cucerit n 1954. si acestea nu snt dect patru din marile batalii ale muntilor. Adaugati toate celelalte zeci si sute de batalii pentru Himalaya, Karakorum, Tiansan, Pamir, treceti apoi n Anzi si Cordilieri, urcati pe Kilimanjaro, Caucaz, Alpi si nu uitati nici Carpatii nostri cu naintasii lor romantici si temerarii cataratori de azi.

103

Muntii lumii ! Mii de metri naltime, zeci de mii de kilometri lungime. Toti semannd parca ntre ei, dar nici unul asemenea celuilalt. Ziduri marete si salbatice de 8 000 km ca Anzii Cordilieri sau de 2500 km ca lantul Himalayei, vulcani care mai ameninta si acum viata oamenilor si a pamntului Cotopaxi-Ecuador (5897 m), Popocatepetl-Mexic (5 452 m), cascade cu caderi de apa de sute de metri (AngelVenezuela, 979 m), ghetari lungi de 6080 km sau cu imense suprafete (Vatna JokullIslanda, 8 800 km2), fiorduri de 240 km ca Hamilton Inlet din Labrador si trecatori la 5 580 m n Karakorum. si totusi, nfruntnd si supunnd natura, pretutindeni, aceasta ncapatnata furnica a Universului, acest urias al ei, omul, si-a facut asezari la peste 3 500 m (La Paz-Bolivia, 3 694 m, Lhassa-Tibet, 3 600 m si chiar Mina Chupiquina n Chile, cea mai nalta asezare omeneasca de pe glob, 5 600 m), tuneluri lungi de 20 km, cum este Simplonul n Alpi, ntre Elvetia si Italia, construit n zece ani (18961906) cu nenumarate jertfe materiale si omenesti, cai ferate la mare altitudine, ca cea din Peru la 4 816 m deasupra oceanului, sau cea elvetiana, construita n 16 ani (18961912), care urca de la localitatea Scheidegg (2 064 m) pna la 3 457 m, nu departe de piscul celui de-al cincilea munte al Europei, Jungfrau (4 159 m). Muntii lumii snt presarati astazi cu marcaje si cabane, observatoare si statiuni meteorologice, teleferice si trenuri electrice. Cel dinti club alpin din lume a fost cel englez, creat n 1857. El numara atunci, la nfiintare, 480 de membri. I-au urmat cluburile german, elvetian, norvegian. Astazi, numarul pasionatilor si cuceritorilor de munti creste cu fiecare zi si ndraznetele lor fapte aproape ca nu mai mira pe nimeni, desi snt adesea uimitoare. Peste o suta de mii de carti, n toate limbile si n toate genurile, vorbesc oamenilor despre dragostea si biruinta lor, grea n timp, asupra muntilor. Muntii lumii au fost n ntregime cuceriti. Dar mai ramn muntii celorlalte planete si muntii, care au si primit nume, ai lunii. Un nou alpinism i asteapta pe cuceritorii muntilor: cucerirea muntilor planetelor, cucerirea muntilor Universului. Bucegii Nu snt n tara noastra munti mai cunoscuti, mai iubiti si mai cntati dect Bucegii. Inima muntilor nostri si inima noastra snt Bucegii. De totdeauna si pentru totdeauna Bucegii vor nsemna poate, pe nedrept, fata de ceilalti munti minunati ai nostri, chemarea muntelui. Aici s-a nascut drumetia si tot aici cele dinti inspiratii poetice despre munte. Pe stncile Bucegilor s-au catarat pentru prima oara alpinistii si tot n Bucegi s-au ivit, sfioase, cele dinti cabane. Spre Bucegi si-au ndreptat pasii scriitorii si pe Bucegi hoinaresc astazi pasionatii de turism, indiferent de vreme si anotimpuri.

104

Primii turisti ai Bucegilor au fost pastorii, iar primul bucegist romn, cum l numeste Nestor Urechia, a fost... francezul Vaillant. S-a ntmplat de mult, ntr-un capricios iulie al anului 1839 si ne-o aminteste cu fragmente din nsemnarile lui Vaillant chiar Nestor Urechia, n cartea sa Dragi sa ne fie muntii (1916). Vaillant era un om de cultura cu idei progresiste si, precum s-a dovedit, un pasionat de natura si drumetie. El a stat la noi n tara treizeci si patru de ani si a publicat la Paris, n 1844 (dupa altii n 1849), trei volume documentate La Roumaine (histoire, langue, litterature, ortographie, statistique), n care, desi eram n anii premergatori Unirii, i prezenta totusi laolalta pe ardeleni, valahi, moldoveni. Excursia lui si a slugerului Angelescu care-l nsotea, mpreuna cu doua calauze, Stoica Voda si Ion Puiu (iata deci si aici, ca-n orice nceput, prezenta ghizilor), este ntia ascensiune pe Bucegi si reaminteste, parca prin patriarhalitate si poezie, pe aceea de pe Mont Blanc. Dupa hurducaturile drumului cu caruta pna la Sinaia ncepe urcusul pe lnga manastirea ridicata n 1695 de Mihai Cantacuzino si apoi, calare, spre vrful muntelui Dorul, care se nalta maret n fata noastra. Snt lasati n urma Paduchiosul si Furnica, movila Iepurelui (o stna acum botezata), culmea Crucea Voinicului, a carui poveste, de aproape o suta de ani, o spune sfatos Stoica. Un popas si o meritata odihna sub o ciuperca mare de piatra, care mai exista si azi la poalele Dorului, ale Vrfului cu Dor, un vnt naprasnic de care scapa ca prin minune si iata-i cobornd pe jos de asta data, peste brazii doborti de furtuni cu zece ani n urma, spre muntii Ialomitei. Trziu, spre seara, frnti de oboseala, dar ncntati de cele vazute, ajung la Pestera. Primire frateasca si o noapte fara vise. A doua zi dimineata, mai departe... n cale, stnci, jnepeni. .. Pe jos si calare, cei patru si fac drum cu greu spre Babele. Desi vara, sus pe vrf e frig, e att de frig, nct si pun mantalele, i nconjura de pretutindeni ceata. Ninge, apoi ploua, iese soarele, cade grindina. ,,Timp de douazeci de minute se perinda toate anotimpurile. Dar vremea nu-i sperie. S-a facut frumos si, urcnd calare Obrsia Ialomitei, drumetii nostri ajung dupa doua ore de urcus pe culmea Caraimanului, sus de tot, pe Omul, unde Vaillant, cu gndul la viitoarea Unire a Principatelor n care credea, vrea sa nfiga drapelul tricolor, dar din cauza vntului puternic nu o va putea face. Privelistea muntilor de aici de pe Omul, vazuti ntia data de acest francez entuziast si de nsotitorii lui, e mareata si Vaillant se straduie s-o descrie ct mai plastic. Zarim la stnga costisele repezi si aurite ale Ardealului, spre miazazi se rotunjesc cocoasele roscate ale Grbovei; la dreapta, piscuri sterpe strapung norii, iar la picioarele noastre se casca prapastii nfioratoare, din care izvorasc mii de colti, mai putin subtirei si ndesati ca sulitele unei falange, mai putin greoi si razletiti ca mormintele faraonilor, dar tot att de zvelti si numerosi ca sagetile repezite ale tuturor catedralelor gotice din Europa.

105

Bucuria acestor privelisti nu tine nsa mult. O ceata groasa, de nu vezi la trei pasi calul care merge nainte si un vnt ce te doboara, i hotarasc sa coboare prudent si repede. Cu un ocol fara voie, pna la poalele Paduchiosului, o baie rece la picioare si o ntlnire, cu strasnici cini ciobanesti, iata-i ajunsi la stna de pe Furnica si-apoi seara la opt, la manastirea Sinaia. Asa a fost pe Bucegi, n cteva zile capricioase de iulie, acum o suta douazeci si cinci de ani... Dar Vaillant nu va fi singurul strain care va urca n acele vremi ndepartate pe Bucegi. Celebrul alpinist englez Leslie Stephen, unul din ntemeietorii Clubului alpin englez (1857) si cuceritor al Alpilor, nsotit de Bryce, urca n 1866 n Carpati, pe Bucegi si Ceahlau, descriindu-i n The Playground of Europe" (1871). ntre timp nsa, cei din Ardeal ncepusera urcusurile pe munti, cea mai buna dovada fiind cartea profesorului si parohului Yohann Michael Salzer din Medias, care tipareste n 1860, la Sibiu, Reisebilder aus Siebenburgen", impresii din Bucegi si Ceahlau, dupa Valeriu Puscariu cea dinti carte documentata despre muntii nostri. Curnd vor ncepe si romnii sa urce crestele Bucegilor. Dintre aceste romantice ascensiuni ale nceputului, istoria drumetiei noastre a pastrat, ntre altele, putine, evocarea excursiei pe Omul n 1886, deci acum optzeci de ani, facuta de Ion Turcu din Zarnesti, nsotit de un profesor brasovean si un tnar din Tohan, student la Politehnica din Viena. Impresiile acestei excursii si ale altora facute ntre anii 18851892, Ion Turcu le publica n volumul, putin cunoscut, dar deosebit de pitoresc si pretios pentru nceputurile turismului nostru, Excursiuni pe muntii arii Brsei si ai Fagarasului (Brasov, 1896). nca cu un an nainte, n 1885, Ion Turcu, ajuns la Pestera, vrea sa urce la Om, dar o ploaie rece si fara sfrsit l impiedica. n august 1886, timpul pare mai binevoitor. Cei trei excursionisti pleaca din Bran, prin Strunga, la schitul Ialomicioara. Dupa o noapte de odihna urca pe Cocora si dupa ce trec si de Stna din Obrsie petrec o noapte sub cer, la foc de jnepeni, o noapte rece pe care nu o vor uita niciodata. A doua zi, n zori, la cinci dimineata, pornesc mai departe, dincolo de izvoarele Ialomitei. Le iese n ntmpinare cu stelute de munte (flori-de-colt) un cioban din partile locului. Lasnd la dreapta Caraimanul, Costila si Valea Cerbului, ei ajung dupa doua ore de mers pe Om (2 507 m), cel mai nalt vrf al Bucegiului, cum spune Turcu, folosind vechea denumire si nu pe cea geografica. Moment de larga si calma contemplare. n jur si departe, munti. Cu ocheanul de peste un metru, adus aici de ctiva membri brasoveni ai Societatii Carpatice Transilvane, ei privesc n zare pna n ara Brsei, n care se vad oamenii pe cmp la seceris si pna spre Zarnesti, unde disting casele.

106

Drumetii din Sinaia le dau sa citeasca ziare romnesti. Cineva povesteste legenda muntelui Omul. E simpla si plina de adevar, ca orice adnca ntelepciune. Muntele nu poarta numele lui Manuil sau Manea, care se ngrijea de toti, de oameni si animale, de supararile si bolile acestora, ci ale Omului, ale Omeniei lui. Ziua de august e senina si privelistile acestea de la doua mii cinci sute de metri vor ramne pentru totdeauna dragi si neuitate. Asa cum vor deveni pentru orice turist care va urca vrful Omul si crestele darnice n privelisti ale Bucegilor. ntre primii cuceritori ai Bucegilor se cuvine sa amintim si oamenii de stiinta care, alaturi de drumetii visatori, au strns date si au scris cele dinti pagini despre Bucegi; geologul Murgoci, francezul Martonne, de la care a ramas denumirea de Alpii Transilvaniei data Fagarasilor, naturalistii Simionescu si Borza. Dar mai presus de toti, legati pentru totdeauna de Bucegi, prin marea si statornica lor dragoste, ramn cei trei naintasi ai turismului nostru: o scriitoare, Bucura Dumbrava, un inginer, Nestor Urechia si un pasionat de documente Mihai Haret. Fireste, ei nu au fost singurii niciodata nu esti singur n munte dar snt cei mai patimasi si fideli. Cu att mai frumoasa, mai sincera este dragostea Bucurei Dumbrava pentru muntii nostri, cu ct ea nici n-a fost romnca. Drumurile facute ntia oara de ea n Bucegi, neuitata Cartea muntilor, pna si astazi una din cele mai sincere chemari spre natura si drumetie, ideea Hanului Drumetilor (asociatie turistica), n parte nteleasa n acea vreme, romanul Haiducii, inspirat din viata codrului si a luptei pentru libertate a lui Iancu Jianu toate acestea fac din Bucura Dumbrava o naintasa nu numai romantica, ci si o drza combatanta pentru victoria drumetiei romnesti. Ea a urcat Alpii, dar natura romneasca a Bucegilor si a Retezatului lacul Bucura i poarta cu nostalgie numele muntii nostri i-au ramas mai dragi si lor le-a daruit toate gndurile si dorurile ei. Alaturi de ea, n drumuri si nazuinti, a fost Nestor Urechia. nca din copilarie Bucegii l vor ispiti cu formele si culorile, cu parfumurile si muzica lor si cnd n 1889 este numit inginer al soselei CmpinaPredeal, el si ncepe initierea de bucegist, de neobosit si ncercat turist, dar totodata de sincer si inspirat scriitor al muntilor, Javelle al nostru. Despre Nestor Urechia am amintit, cu pretuire, la literatura muntilor, dar el si are loc si aici, n istoricul drumetiei romnesti. El face primele trasee mai grele si necunoscute din Bucegi si tot de la el, inginerul, ne-au ramas nu numai cartile despre Vraja si Robinsonii Bucegilor, ci si minutioase schite, asa cum apar Bucegii, mai ales de jos din Busteni. Cel de-al treilea ndragostit al Bucegilor va fi Mihai Haret, membru al Societatii de geografie din Paris, al Clubului Alpin francez si italian, organizatorul si animatorul Turing Clubului Romn, de care se leaga ntreg turismul nostru modern. El va nvata drumetia si dragostea de munte de la profesorul Nicolae Bogdan, un alt naintas al Bucegilor care nu trebuie uitat. M. Haret se va lega pentru toata viata de Bucegi si lor le va darui cele mai multe si mai frumoase din lucrarile lui: Masivul Bucegi, Pelesul, Pestera Ialomicioara, Casa Pestera. Pasiunea si munca sa creatoare vor fi continuate, dupa

107

prea timpuria sa moarte, de Valeriu Puscariu, care nsa ramne legat de muntii Apuseni, pentru care are o legitima pasiune. Victoria Bucegilor nu ar fi fost nsa posibila numai cu acesti ndrazneti si pasionati oameni de munte. Mai erau necesare cabanele, casele de adapost cum li se spuneau la nceput si asociatiile turistice, caci fara ele muntele ramne numai al ctorva, numai al celor care vorbesc ntre ei despre el. Cea mai veche asociatie carpatica din tara noastra dateaza din 1873. Ea functiona la Brasov, avea 1600 membri si voia sa fie un raspuns dat vremii cnd n Europa se nfiintau an de an, n toate tarile cu munti, cluburi alpine. Acum se marcheaza la noi ntile drumuri de munte si se construiesc primele cabane: Negoiul (1881), Malaesti (1882), Casa Omul (1888). n preajma anului 1900 apar cteva asociatii turistice mai bine organizate: Societatea Carpatica din Sinaia (1895) si Societatea Turistilor Romni (1903), care avea ntre initiatori un cerc mai larg de iubitori ai naturii: doctorul I. Cantacuzino, chimistul C. Istrati, geologul Munteanu Murgoci, matematicianul Traian Lalescu. Din pacate nsa, viata acestor att de necesare societati turistice a fost scurta: pna n 1910 Societatea Carpatica si pna n 1915 Societatea Turistilor Romni. Asa cum n-a fost lunga nici existenta Hanului Drumetilor (19211926), pentru care a luptat att de mult Bucura Dumbrava si cei pe care ea avusese puterea sa-i convinga si sa-i entuziasmeze. Interesant este ca n aceiasi ani, la Cluj, Emil Racovita, creatorul biospeologiei, pune bazele primei societati romnesti de turism din Ardeal Fratia Munteana (1921). nfiintarea Turing Clubului Romn (1926) deschide epoca turismului organizat. Se vor naste apoi multe societati turistice, unele cu nume sugestive (Hai la drum, Dor deduca, Romnia pitoreasca, A.D.M.I.R.), dar merite deosebite si o noua orientare spre alpinism revine Clubului Alpin Romn (1934). Dupa al II-lea razboi mondial, turismul si alpinismul au capatat pentru ntia data la noi n tara un caracter popular de masa: sectii turistice si alpine, cabane noi, cursuri de alpinism, concursuri, excursii n tara si n strainatate. si astfel, calcnd pe urmele naintasilor, putem face astazi ascensiunea istorica a Bucegilor, n asteptarea cronicarului care va scrie cu ntelegere si pasiune ntreaga lor viata turistica de peste o suta de ani. Excursiilor patriarhale de la nceputul si jumatatea secolului al 19-lea (Vaillant, Salzer, Turcu), le-a urmat epoca drumetiei contemplative (Bucura, Urechia), apoi a turismului de munte organizat (Haret) si, n sfrsit, aceea a alpinismului, a adevaratilor cataratori si cuceritori ai muntelui: N. Dimitriu, N. Comanescu, E. Cristea, I. Coman, A. Irimia.

108

Alpinismul, la rndul sau, a avut si el doua epoci: prima, a naintasilor, a deschizatorilor de drum si a doua, a marilor performante si nvingatori. Nu putem numi premiera turistica a Bucurei Dumbrava pe Valea Malinului premiera alpina. Asa cum nu facea alpinism Nestor Urechia care, nca nainte de 1907, traversa cu ndrazneala Valea Seaca, desigur fara corzi, pitoane si tehnica alpina. n tovarasia vnatorilor de capre Gelepeanu si Butmaloiu, Urechia a urcat si alte vai n Bucegi, ntre care si maiestuoasa Vale Alba, paradisul de mai trziu a alpinistilor nostri. nainte de 1914, singurele ascensiuni care ar putea fi numite alpinism au fost cele facute de Rosetti Solescu (ntre care si Acele Morarului), totodata un naintas al schiului si autorul primului manual romnesc de schi, publicat n 1921. Dupa tentativele ndraznete dar nesemnificative dintre anii 19201930, alpinismul de stnca, ascensiunile de iarna si marile traversari iau avnt dupa 1930. ntia escaladare a peretului nord-estic din Negoiul se face n 1938. Dar nca mai nainte fusese asaltat peretele de sute de metri al Galbenelelor, n Costila. n 1933 apare revista alpina Buletinul Alpin Romn si pe Costila si Piatra Craiului se tin primele cursuri de alpinism (1938, 1939), alpinistii nostri realiznd n acesti ani unsprezece premiere de gradul V. ntia mare traversare de iarna a Fagarasilor este isprava a doi campioni de schi si a unui ncercat alpinist: Ion Cojocaru, Gyuri Covaci, Dan Popescu. Ei strabat cu curaj cei 10 km ai crestelor amenintate de cornisa si avalansa, n aprilie 1939, de la Smbata la Vistea. Fireste, pna la traversarile de iarna de 80100 km ale Retezatului, Fagarasilor si Bucegilor, realizate de alpinistii de la Armata si Dinamo (Emilian Cristea, Aurel Irimia, Teodor Hurbean, Nicolae Jitaru) n 2530 de zile de mari eforturi si riscuri e drum lung, dar alpinismul nostru l-a facut perseverent si drz. Au trebuit sa treaca patru decenii de alpinism romnesc si aproape doua secole de la ascensiunea lui Jacques Balmat, pentru ca trei alpinisti romni Gh. Udrea, Ion Dobre, Alex. Stanescu sa urce la 4180 m, pe cel mai nalt munte al Europei, Mont Blanc (august 1957) si doi soti, fizicieni atomisti, lucrnd n Uniunea Sovietica, la Dubna, sotii Ciulii, sa escaladeze unul din cele mai nalte piscuri din Pamir, Vrful Lenin, nalt de 7 134 m (august 1961). Dar sa revenim la Bucegi... Asa cum vastul masiv din Alpi ramne paradisul alpinistilor europeni, iar Caucazul al cataratorilor sovietici, tot astfel Bucegii nseamna pentru noi alpinism si mari trasee alpine. De ce nu Fagarasii, Retezatul, Piatra Craiului? Mai nti fiindca Bucegii snt mai aproape, mai accesibili, mai cunoscuti; dar n acelasi timp, greu de escaladat, bogati n pereti.

109

Urmariti numai cu ochii deschisi sau cu un binoclu peretele de trei sute de metri din muntele Costilei. Aici snt marile ispite, cu nume la fel de mbietoare: Fisura Grotelor, Traseul celor trei surplombe, Furcile, Hornul Coamei. Aici numele cataratorilor s-a legat pentru totdeauna de stnca si de victoria asupra ei: Umarul lui Coman, Umarul lui Rosculet. Asa cum am nvatat la scoala si poate sa v-o spuna orice scolar silitor, cele mai nalte vrfuri din tara noastra snt Moldoveanul (2 543 m) si Negoiul (2 535 m). Dar cea mai grea ncercare si cea mai frumoasa izbnda asupra muntelui, la noi, ramne pentru totdeauna Fisura Albastra. Fiecare masiv si-a avut necuceritele sale piscuri: Alpii Matterhornul, Figerul, Grandes Jorasses, Dolomitii Cima Grande di Lavaredo, Caucazul Elbrusul, Cordilierii Aconcagua, Himalaya Everestul. Iar Bucegii acest traseu de o diabolica dificultate Fisura Albastra. Din tren, din gara Busteni, Fisura Albastra pare un jgheab negru n stnca nu totdeauna scaldata n soare. Ai spune, loc pentru vulturi sau zapezi de primavara, pentru ploi si vnt, pentru nopti ntunecoase si reci. Dar omul iscoditor si nenfricat a gndit ca aceasta trecere spre cer prin imposibil i e sortita lui. si iata-l luptnd zile si nopti cu stnca si cu gravitatia, cu timpul si cu el nsusi. Nu multe snt, n istoria cuceririlor alpine romnesti, povesti att de pasionante ca aceasta a Fisurii Albastre. S-o ascultam... Traseul a fost descoperit de ochiul ncercat si neobosit al celui mai vrstnic dintre alpinistii nostri, Guido Rey al nostru, Emilian Cristea. Aceasta n vara anului 1945. De jos, din Valea Alba si de la baza, traseul nu parea sa aiba dificultati de nenvins. Fireste, un traseu greu, dar nu imposibil. Asa par de altfel toate lucrurile grele n viata: simple, cu att mai simple, cu ct se dovedesc mai trziu de complicate si de nedezlegat. Cine ar fi gndit atunci, n primele tentative de cunoastere si parcurgere a acestui traseu care va deveni redutabila si vestita Fisura Albastra, ca vor trebui pentru cucerirea ei 44 de escalade, 100 de zile, din care 23 de nopti n perete, 300 de pitoane si 300 m de coarda ? Iar n ani, nu mai putin de sapte, sapte ani de ncercari si sperante. De ce este att de inospitaliera si inaccesibila Fisura Albastra ? Pentru ca escaladarea pe pereti nu se poate face, din lipsa fisurilor, dect cu dificile traversari. Snt apoi portiuni ntregi de gresie sfarmicioasa n care ciocanul cauta zadarnic loc pitoanelor. n sfrsit, pentru surplombele adesea parca de netrecut ale partii superioare a traseului si pentru ntreaga lungime, varietate si dificultate a Fisurii, care cere deopotriva si n tot timpul tehnica, ncordare, curaj.

110

Numai o ndrazneala vecina cu uitarea de sine, o ndemnare n care pna si vrful degetelor si picioarelor snt hotartoare, si o rezistenta aproape neomeneasca pot nvinge acest culoar nrudit prin ncapatnare si rautate cu cele din Mont Blanc, Dolomiti sau Caucaz. Tot ncercnd mereu, pe vreme buna si rea, n zile lungi de vara si nserari repezi de toamna, au trecut lunile, anii. Ca un melc care si poarta ncet dar sigur cochilia si frunza de dud gasita n drum, alpinistul a cstigat metru cu metru zidul rece, neprimitor, fara nici un sprijin de care acum l leaga, mai presus de viata, dorinta de a-l stapni. Au fost clipe nfiorator de grele, acolo sus, n vecinatatea norilor si a furtunii. Urcusuri care-ti fura respiratia, hornuri prin care te strecori hoteste, aproape sugrumndute, echilibru imponderabil n flexorii degetelor. Zile cnd un semn al corzii, dupa minute nesfrsite de asteptare, nsemna nca un pas nainte. O lupta de centimetri, de paianjen care-si tese pnza, sau de furnica purtndusi stoic firul de gru sau farmitura de pine. Zile n care de sus cad peste tine pietre nevazute, n care gura uscata de sete de peste douasprezece ore asteapta un picur de apa sau dimpotriva zile n care ploaia strecurata prin horn se cerne la nesfrsit pe lnga tine, pe tine, prin tine, nct ai senzatia unei plante acvatice sau a unui dus. si noptile... noptile acelea de veghe, de frig sau dura trezire, ancorat pe jumatate de metru patrat, suspendat la sute de metri deasupra prapastiilor, cu stelele cerului sclipind deasupra ta si cu stelele caselor de pe Valea Prahovei sub picioarele tale, stingndu-se n zori una cte una, asemenea orelor de asteptare naintea unui atac pe front. Omul si muntele, omul si natura. Lupta de secole pentru o mprietenire de ore si zile !... si iata ca ntr-un august 1952, n al saptelea an de ncercari si sperante, Fisura Albastra a fost nvinsa si omul a urcat biruitor prin ea, pna pe creasta muntelui Costila, la cerul albastru, care din cnd n cnd se zarea n popasuri si care, tel si speranta, a dat numele acestei ncercari de ani de zile: Fisura Albastra ! A fost cea din urma nfruntare a muntelui. Cinci zile de atac dezlantuit si dornic de victorie, n care coarda si prietenia au nvins imposibilul. Ca orice stradanie ndelunga, si aceasta nazuinta si lupta s-au soldat cu victorie. si omul s-a dovedit nca o data mai tare ca natura si ca el nsusi ! Va trebui neaparat povestita ntr-o zi aceasta cucerire de Matterhorn a Fisurii Albastre. Sfatosul Emilian Cristea si tinerii lui nsotitori vor intra astfel, fara pitoane si carabiniere, n literatura si istoria muntelui. Peste un an, n 1953, si apoi pna n 1955, deci timp de trei ani, alti alpinisti, din noua generatie, prieteni de schi pe Valea Alba Alex. Floricioiu cap de coarda, Norbert Hiemesch si Roland Velkens secunzi asalteaza din nou Fisura Albastra, de asta data pe

111

directisima. A fost o noua lupta acerba cu stnca si viclesugurile ei. Pentru a o nvinge au trebuit 80 de ore de lucru efertiv, cinci nopti dormite n perete, trecerea extrem de dificila a celor trei surplombe si, am spune, fara exagerare, eroica traversare n scarite a tavanului de zece metri, adevarata punte de trecere a diavolului. S-au folosit pe traseu patru bivuacari, nici una prea placuta, corzi de patruzeci de metri, lucru acrobatic de mare ndemnare, finete si curaj la sapte sute de metri deasupra firului vaii, un curaj care ar speria pna si pe aviatorii sau parasutistii cei mai ndrazneti. Astfel a fost nvinsa pentru a doua oara, n iulie 1955, Fisura Albastra, cea mai dificila escalada a muntilor nostri. De atunci putini, foarte putini ntre altii Hurbean si Jitaru n 1957 au mai ndraznit sa iasa spre creasta si cer prin Fisura Albastra. Pentru toti ndragostitii de alpinism Fisura Albastra ramne un simbol, o invitatie la ndrazneala si virtuozitate alpina. Pentru noi ceilalti, ndragostiti doar romantic de munte, dovada iscusintei omenesti si a victoriei omului asupra naturii. Alpii n antichitate, muntii erau stapniti de legende si duhuri, de ciclopi, cerberi si stapnitor ai iadului. Nimeni nu dorea nici sa-i cunoasca, nici sa-i urce sau sa-i cerceteze. Pe atunci, Alpii au fost, ca si astazi, cei mai nalti munti ai Europei, n stapnirea romanilor. Dar nici grecii, cei mai neastmparati si curiosi dintre antici, nu au stiut multa vreme ceva despre ei. Herodot (sec.V .e.n.) i ignora, iar atunci cnd ntmplator aminteste de numele lor, i confunda cu un oarecare afluent dunarean. Se stia totusi vag de un lant de munti n nordul Mediteranei, dar nimeni nu-i vazuse si nu scrisese despre ei. Iata nsa ca dupa cucerirea n anul 222 .e.n. de catre romani a orasului celtic Como si a Helvetiei, urmeaza nebuneasca si ingenioasa trecere a Alpilor de catre Hanibal, cu tauri purtnd n coarne somoioage aprinse de paie, ca sa nspaimnte pe dusman (132 .e.n.). Primul istoric si geograf care scrie despre Alpi din vazute este grecul Polibiu (130 .e.n.). Pentru ntia data n istoria Alpilor cineva si da seama de maretia lor, de naltimea si de vasta lor ntindere, de la Marsilia la Adriatica. Daca muntii Greciei pot fi urcati ntr-o zi, scrie Polibiu, atunci pentru Alpi snt necesare cel putin cinci. Tot el este primul care indica patru din drumurile Alpilor. Sa le urmarim pe harta:

112

din Riviera prin Liguria peste lacurile Alpilor n hornul Teuda sau Col d'Argenteuil; drumul muntelui Cenis, micul St. Bernard (drumul lui Hanibal); drumul marelui St. Bernard; trecatoarea Rhaetia. Dintre lacurile Alpilor, Polibiu cunoaste Garda, Como si Magiore, dintre ape aminteste Ronul, dar despre frumusetea si maretia piscurilor nu spune nimic. Fireste, ele ar fi trebuit urcate, ori acum doua mii de ani aceasta ar fi nsemnat, spuneau toti, nebunie si moarte. Numele de Alpi vine de la cuvntul celtic alp, care nseamna naltime. Poate ca tot din el s-a format si cuvntul latin alb, albie, cu ntelesul de alb, creste, piscuri albe. Cnd s-au nascut Alpii si cum arata ei, ce lungime si naltime au, snt desigur ntrebari pentru geografi si geologi; dar pentru noi, dornici sa stim ct mai mult, va fi interesant sa aflam cte ceva. Alpii apartin sistemului care i poarta numele sistemul alpin care cuprinde de asemenea muntii Pirinei, Carpati, Balcani, Caucaz si chiar ndepartatii munti ai Himalayei. Actul lor de nastere poarta aceeasi data: era tertiara, 19 milioane de ani! Leam ura ani multi, viata lunga, daca n-am sti ca muntii, asemenea oamenilor, cu ct pasesc n timp, cu att se apropie mai mult de moarte. Alpii, modesti, nu au nici lungimea Cordilierilor. (8000 km), nici naltimea Himalayei (8848 m). Ei se ntind pe o distanta de 1100 km lungime si 260 km latime, legnd patru tari, care de fapt au si dat pe cei dinti pasionati si ndrazneti alpinisti ai lumii: Franta, Italia, Austria, Elvetia. Din amfiteatrele marete si salbatice ale Alpilor scria n cartea sa despre munti Michelet pornesc spre patru mari europene patru mari fluvii: Po, Ronul, Rinul si Innul. Alpii cetate de apa a Europei, inima ei, a fecunditatii si viitorului ei. Marea circulatie a atmosferei vnturi, nori, ploaie, zapezi si are sediul n Alpi. Cei mai nalti munti ai Europei snt n Alpi. Pentru cucerirea lor se dau de peste doua sute de ani lupte nencetate, care nca si azi cer jertfe grele. Natura a ramas stapna acolo sus, desi nvinsa, asa cum odinioara n istorie civilizatia greaca a ramas nvingatoare, desi Grecia a fost supusa de romani. Primele carti despre Alpi au aparut la scurt timp de la inventia tiparului, dar nu se stie n ce masura ele snt cu adevarat inspirate de cunoasterea profunda a muntilor. ,,De prima acvera Alpina Rhaetia", a lui Aegidius Tschudi (1538), pare sa fie ntr-adevar ntia lucrare despre Alpi.

113

Asa cum De montium admiratione (1541) de Konrad Gesner si .,De Alpibus commentarius (1574) a lui Josias Simmler snt ntile omagii aduse de calatori frumusetii muntilor, iar Die Alpen (1729) primul mare poem al literaturii alpine, scris de medicul poet AIbrecht Haller. Etape marcheaza cartea lui Jean Jacques Rousseau La nouvelle Heloise (1761), care decchide romanticilor o lume noua de inspiratii, de idei, cartile lui De Saussure (1779), Edward Whymper (1871), W. Coolidge (1908) si Guido Rey (1903), care ntre multi altii aduc pentru ntia oara Alpilor darul adevaratilor alpinisti, al nenfricatilor cataratori. Dar mai presus de carti, desi ele ramn sa nfrunte timpul, snt faptele cuceritorilor Alpilor, epopeea luptelor pentru marile naltimi. Lupte pe care istoria nu le aminteste nicaieri, dar care depasesc n semnificatii si rod razboaiele punice si elenica, napoleoniene sau franco-germane, pe care omenirea ar fi fost fericita sa nu le fi trait. Sntem ispititi sa mpartim istoria alpinismului caci n fond Alpii au nsemnat nceputul n trei epoci: - epoca romantica 17861857 - epoca clasica 1857-1921 - epoca eroica 1920 pna astazi. Ce nsemnatate au anii care marcheaza aceste trei perioade ? 1786 cucerirea Mont Blanc-ului. 1857 constituirea primului club alpin din lume. 1921 nceputul marilor escalade n Alpi si a marilor expeditii n Himalaya. Alpinismul se naste cu ntia ascensiune pe Mont Blanc, dar aceasta glorioasa premiera este precedata de alte numeroase tentative, nu cu ideea de a cuceri piscul, ci din placerea de a urca ct mai sus si curiozitatea de a strabate drumuri necunoscute nca. n 1730 pastorul Severhand urca la 2932 m, iar n 1784 parintele Clement atinge se spune, desi pare de necrezut Dents du Midi (3261 m), nca nainte, n 1762, snt urcati n Alpii austrieci Grossglockner (3 798 m) si Ankogel (3 263 m). Dar ntia si cea mai semnificativa biruinta a omului asupra muntilor, simbolizata de Alpi, ramne cucerirea Mont Blancului. Sa urmarim istoria acestei prime ascensiuni. n Alpi, pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, s-a zvonit ca muntii, sus de tot, dincolo de neguri, snt plini de diamante. Pesterile ncep sa fie cercetate, sapate, scormonite. n 1784 oamenii vorbesc ca un ghid ar fi adus de pe vrf 300 kg de mari cristale transparente, rubinii, care i facura pe toti sa-si piarda capul...

114

Un Balmat, din vestita familie de ghizi, urca ndraznet mai sus ca oricine. Dar afara de o furtuna ngrozitoare nu mai gasi nimic. n schimb, n locul bogatiilor, este gasit drumul spre Mont Blanc. 6 august 1786 devine o data istorica, iar Jacques Balmat din Chamonix ntiul cuceritor al Alpilor Jacques Balmat, n vrsta de 25 de ani, era de o drzenie putin obisnuita, nainte de a gasi adevaratul drum spre vrf, el ncercase sa ajunga ne Mont Blanc traversnd ghetarul Uriasului si-apoi ghetarul Miage. Dar de fiecare data prapastiile Muntelui blestemat si ale lui Dorne du Gofiter i mpiedica accesul sore pisc. Norocul aiuta nsa pe ndrazneti. O noapte petrecuta fara voie n Marele Platou l face sa observe mai bine n zori drumul mult cautat. Comunica la coborre doctorului de tara Paccard cele observate si iata-i la 7 august 1786 pe acesti doi energici si curajosi oameni de munte pornind sa cucereasca Mont Blanc-ul. Ei urca pe versantul de nord, cel accesibil. A doua zi, la patru dimineata, trec ghetarul. Snt vazuti ultima oara nainte de a dispare n Marele Platou. O mare tacere si neliniste fac ziua parca nesfrsita. Dar la aproape sase si jumatate seara, doua minuscule puncte negre apar n strigatele emotionate ale celor de jos. Stncile Rosii fusesera nvinse si Mont Blancul cucerit. Pentru ntia data de la nceputul lumii. Chiar a doua zi, de Saussure, care de douazeci si sapte de ani viseaza cu pictorul Marc Theodore Bourrit sa ajunga pe vrf, vrea sa plece pe urmele lor. nsa ploaia si zapada l mpiedica s-o faca. Abia peste un an, n august 1787, H.B. de Saussure, nsotit de J. Balmat si de aproape douazeci de oameni narmati cu prajini lungi si scari pentru trecerea crevaselor, si va ndeplini visul de un sfert de secol. si astfel intra n istoria alpinismului, a cuceririi Mont Blanc-ului, primii trei oameni din lume: ghidul cautator de comori Jacques Balmat, doctorul de tara Paccard, amndoi din Chamonix si genovezul de Saussure. Desi n tinuta speciala si cernd eforturi de rezistenta si ndemnare neobisnuite, deci alpiniste, totusi ntile ascensiuni n Alpi ne apar, peste ani, romantice si le consideram astfel, asa cum cele de dupa 1850 vor fi clasice prin tehnica si grad de dificultate, iar cele de dupa 1920 eroice prin nebuneasca lor temeritate si prin tributul de vieti pe care l-au dat, nu totdeauna cu judecata, dar din toata inima si dragostea de munte de care numai alpinistii snt capabili. Dar sa pasim n istorie. Sa ne strecuram prin hornuri si sa planam aerian peste prapastii si timp: Mont Blanc 4810 m Franta J. Balmat Monte Rosa 4638 m Elvetia Fratii Smythe Matterhorn 4482 m Elvetia Whymper-Douglas Hadow 8.8.1786 Elvetia M. Paccard

31.7.1855 Italia 14.7.1865 Italia Hudson-

115

Finsterarhorn 4275 m Elvetia Rudolf Mayer Jungfrau 4158 m Elvetia Fratii Meyer Grossglockner 3798 m Austria Fratii Klotz

16.8.1812 nsotit de ghizi 1811 28.7.1800

Cum sa nu numim romantica o astfel de epoca n care, cum vedeti, alpinistii snt legati adesea nu numai de coarda alpina, ci si de rudenie, frati de snge si frati n dragostea de munte. Cine credeti ca snt creatorii primului club alpin din lume ? Curios, desi ei nu au munti mari, iar Londra de cnd se stie se pierde n ceturi, englezii, chemati de noua pasiune a secolului, nfiinteaza n 1857 Clubul Alpin Englez. Whymper devine cuceritorul Matterhornului (1865), iar peste un secol, n 1953, expeditia engleza condusa de Hunt va nvinge, dupa decenii de ncapatnare a muntelui si grele jertfe omenesti, Everestul. Aceasta jumatate a secolului al XIX-lea se caracterizeaza prin contradictii sociale si noi pasiuni. Se pare ca dragostea de munte este una dintre ele. Snt anii n care Victor Hugo, Theophile Gautier, Alexandre Dumas, George Sand, Louis Pasteur se ndreapta cu totii spre munte, spre Alpi si Mont Blanc, fie din curiozitate, fie din dorinta sincera de a-l cunoaste si iubi. Nu exista nceput ndraznet fara grele ncercari si jertfe. Legenda lui Icar nu este numai legenda, ci si simbol. Una din dramele nca si astazi neuitate, a cuceririi Alpilor, este ascensiunea pe Matterhorn (4482 m) a lui Whymper. Piscul este cucerit, dar, la napoiere, unul din cei sase membri ai expeditiei lunecnd pe povrnis si coarda rupndu se traste dupa el n abis nca trei oameni. Un pret prea sngeros pentru o victorie asupra muntelui. Astazi, aceasta ntmplare de acum un secol nu mai tulbura att; dar ea va aminti totdeauna nceputurile ndraznete si eroice ale alpinismului. nfiintarea primului club alpin strneste o avalansa de initiative, aproape fiecare tara europeana cu munti crendu-si clubul sau de alpinism sau turism: 1857 Clubul Alpin Englez, 1862 Clubul Alpin Austriac, 1863 Cubul Alpin Elvetian, 1863 Clubul Alpin Italian, 1868 Clubul Alpin Norvegian, 1874 Clubul Alpin Francez. ntia curiozitate a acestor date de nastere este, cum s-au mai spus, timpuria si bizara constituire a Clubului Alpin Englez, iar a doua, trzia organizare a Clubului Alpin Francez, la aproape un secol de la prima si victorioasa ascensiune a Mont Blanc-ului. Asadar, anul 1857 nseamna nceputul epocii clasice a alpinismului, iar ofensiva asupra celorlalte mari piscuri din Alpi si Dolomiti continua, dnd roade. Schwarzenstein este cucerit n 1852; Monch (4 105 m) n 1857; Eigenil (3 975 m) n 1858, iar Marmelada di Rocca (3 342 m) n 1861.

116

ntre anii 1878 si 1900 ncep ncercarile ncununate de succes ale cuceririlor celor mai dificile si periculoase piscuri din Mont Blanc dupa ct se pare pasiunea englezilor, care devine si va ramne peste ani paradisul european al marilor alpinisti: 1878, Aiguille de Dru (C.T. Dent), 1881, Aiguille de Grepon (Mummery), 1882, Dent du Geant (Sella. W. W. Graham), 1885, Aiguille Blanche (H. Seymour King), 1893, Dent du Requin (Mummery). Dar omul, mereu iscoditor si cutezator, a mai scornit o idee: cucerirea muntilor iarna! ncepe asadar o noua si nversunata lupta: strabaterea for pe zapezi, cu schiurile si escaladarea peretilor de gheata cu piolete speciale si coltari. Fratii Otto si Emil Zsigmondy publica ntiul manual alpin al lumii Die Gefahren der Alpen (1886), iar Mathias Zdarski inventeaza slalomul, cortul care i poarta numele, si scrie prima carte, de tehnica a schiului alpin (1897). Omul care urca pentru prima oara pe schiuri dincolo de 3 000 m naltime este Wilhelm Paulcke. Aceasta se ntmpla in 1896 pe Oberalpstock (3 330 m), iar peste un an, tot el, nsotit de nca patru curajosi alpinisti si schiori, traverseaza Oberlandul Bornei de la Guttanen la Belalp. Amintim ca recordul de naltime cu schiurile apartine si astazi englezului Franck Smythe, care n ascensiunea Jongsang Peak-ului (7 495 m), realizata de expeditia Dyhrenfuhrt n anul 1930, a urcat pna la 7160 m ! Istoria alpinismului pastreaza cu emotie si mndrie amintirea celor dinti ascensiuni de iarna, pe jos sau cu schiurile. Cine a urcat iarna numai ca sa se plimbe sau sa priveasca din naltimi departarile, undeva la doua mii de metri, va ntelege desigur mai usor ce nseamna aceste traversari, uneori de zile, pe creasta amenintata la fiecare pas de cornise care se desprind, de ceata care te tine necrutator pe loc, de furtuni de zapada si de inevitabilele avalanse. ntia ascensiune de iarna a Mont Blanc-ului a fost facuta de doi ghizi si un porteur (Jean Charlet, Silvain Gouttet, Michel Balmat), la aproape o suta de ani de la ntia ascensiune celebra, a celuilalt Balmat. Aceasta s-a ntmplat n 31 ianuarie 1876 cu prilejul conducerii spre vrf a alpiniste engleze Isabela Stratton. Iata muntii si anii cnd au fost asaltati si nvinsi n timpul iernii, pe jos si cu schiurile. Snt performante care, realizate nca nainte de 1910, apar de-a dreptul uimitoare.

Pe jos Cu schiurile Jungfrom 4158 m Grossglockner 3 798 m Mont Blanc 4810 m 1876 1874 1902 1875 1904 1909

117

Ortler 3 899 m Marmelada di Rocca 3 342 m n Finsterarhorn 4275 m 1887

1880 1884 1901

1909 1910

O traversare de iarna aproape nebuneasca a masivului Mont Blanc s-a facut pe jos n 1887 si abia n 1924 pe schiuri. Exceptionala ramne desigur si tentativa reusita a Lt. A. Chevalier, care n 1937 strabate Alpii pe schiuri de la Chamonix la Zermatt. Am numit epoca contemporana a cuceririi Alpilor epoca eroica. De ce eroica ? Mai nti fiindca dragostea de munte, de ascensiuni noi devine pasiune, patima, chiar exaltare. Apoi, fiindca nu mai e vorba acum att de trasee dificile, ct de trasee de cea mai mare dificultate, pna la gradul V B si mai mult, si n cele mai grele conditii. n sfrsit, pentru ca aceste ncercari care turistului simplu, ndragostitului de drumetie i par adevarate ncercari de sinucidere, se fac foarte adeseori de unul singur, nfruntnd toate neprevazuturile, dintre care ultimul este... moartea. Acestui alpinism, pe care Emilio Comici l-a numit Alpinismo eroico, alpinistii i ramn statornici, fideli pna la urma. Ca si n literatura si arta, ca si n pasiunea pentru tehnica si stiinta, alpinismul te cere ntreg si te rasplateste dupa ct i te darui. Alpinismul nu este numai o pendulare pe stnci, o strecurare dibace printre hornuri spre azur si victorie, o lupta lucida ntre viata si moarte cu muntele, anotimpurile si neprevazutul. El ramne pentru cei care-l iubesc si cred n aceasta chemare, mai puternica dect instinctul de conservare, o scoala mai curajoasa dect cea mai drza scoala a vietii, un sens si o menire mai presus de micile noastre idealuri pamntene. Achille Ratti, profesor si preot n tinerete, mai trziu Papa Pius XI, a urcat Monte Rosa, Cervin, Mont Blanc si a fost unul din prietenii de ascensiuni ai marelui Guido Rey, Regele Albert al Belgiei a fost un catarator pasionat, de mare ndrazneala si talent. El piere anonim, ca orice om al muntelui si nu ca un rege, ntr-o escalada. Heinrich Klier, doctor n filozofie si scriitor (ntre alte carti, romanul tradus n mai multe limbi Vara minunata), escaladeaza 26 de piscuri n Alpi, are cteva premiere dificile si se poate mndri cu un 6 000 m si mai multi 5 000 m n Cordilieri. Jean Arland, unul din membrii expeditiei franceze n Himalaya din 1936, era un foarte priceput alpinist si medic si toate gndurile lui erau nchinate muntelui. Muntele l-a luat la el, n tovarasia sa eterna, ntr-o ntmplare neprevazuta, n anul 1938. Cine nu a auzit de Guido Rey, nvingatorul attor piscuri din Mont Blanc si Dolomiti, autorul neuitatei carti, actuala nca si azi si ntotdeauna, Alpinismo acrobatice, de G. Gervasutti, care mpreuna cu R. Chabod realizeaza n 1934 premiera Tacul-ului (4249 m, gradul V B) n Mont Blanc, de Emilio Comici care ne-a lasat nu

118

numai ndraznetele sale premiere n Alpi (ntre acestea peretele de nord al lui Cima Grande di Lavaredo n 1933, cu fratii Dimal), ci si emotionanta sa confesiune Alpinismo eroico, carte de capati a tuturor celor care se nfratesc cu stnca. Sau de Gabriele Boccalatte, care dupa ce cucerise, n premiera, pe Mont Blanc, peretele de sud al Piscu'ui Negru, peretele de sud-est al Piscului Alb si contraforturile nord-estice din Tacul, plateste aceasta cutezanta si biruinta cu viata, caznd ntr-o zi de august n peretele sudic al lui Aiguille de Triolet. Dar sa nu-i deplngem. Primele jertfe s-au ivit nca de la nceputurile luptei pentru Alpi. Jacques Filmat, cuceritorul din 1786, va fi nghitit de ghetari n 1834, dupa ce, cu putin nainte, n 1820, familia Balmat a mai platit muntelui un tribut, pe Pierre. Dupa Mummery, care a fost, dupa cum singur marturiseste n cartea sa Ascensiunile mele n Alpi si Caucaz, unul din marii ndragostiti ai acestor munti si ndeosebi ai piscurilor din Mont Blanc (Aiguille de Grands Charmoz si Aiguille de Grepon 1881, Dant du Requin 1893) si rare se pierde, undeva departe n tinutul Nanga Parbat n 1895, se pare ca alpinistii englezi nu au mai asaltat Alpii cu pasiunea romanticelor nceputuri. Ei ncep sa se ndrepte spre Asia, unde din 1890 vor asalta cu forte mereu sporite si materiale tot mai perfectionate Everestul si celelalte necucerite piscuri de 78 000 m din Karakorum si Himalaya. Francezii si elvetienii n schimb au ramas mai departe legati de Alpi, munti nalti care-i despart ca granita, dar i unesc n pasiune si n lupta cu naltimile. Marcel Kurz, Raymond Lambert dintre elvetieni si Maurice Herzog, Louis Lachenal, Gaston Rebuffat, Lionel Terray dintre francezi, iata numai cteva din numele glorioase ale acestei epoci. Dar si ei vor trada pna la urma frumusetea si maretia Alpilor, dantela lor de stnci si hornuri, pentru a se lupta n Cordilieri sau Himalaya cu vasta, salbatica ntindere de zapezi si gheturi si cu peretii prapastiosi de mii de metri adncime, attea mii ct ntreg muntele Mont Blanc. Ca si n dragoste, ca si n viata, o pasiune mai noua si mai mare copleseste pe cea veche. Mai staruie nostalgic amintirile, dar gndurile, toate, si fapta, actiunea ramn ale noii chemari, ale pasiunii celei mari. Sa mai ramnem o clipa pe muntii care au nascut alpinismul, pe muntii Alpi. Sa-i urcam din cele patru tari care-i cauta naltimile, sa escaladam cei mai nalti pereti si sa urcam pe vrfurile lor cel mai greu de cucerit. Sa nvingem din nou Alpii, pentru a treia oara. ntia data au facut-o Rhizii si visatorii, a doua oara alpinistii de mare ndrazneala si tehnica, iar acum cei care le descopera dificultati inaccesibile, dar care si ele pot fi nvinse. Grandes Jorasses (4 208 m) are pereti de 1 200 si 1 800 m, cei mai grandiosi pereti ai Alpilor. Foarte putine trasee duc spre vrf si toate snt de cel mai nalt grad de dificultate, V B, si poate chiar mai mult. Escaladarea acestor pereti, de cnd exista muntele, nu s-a facut de mai mult de douazeci de ori.

119

Ultima, nebuneasca, aproape sinucigasa ascensiune a acestui munte s-a facut recent, n februarie 1963, cnd alpinistii italieni Walter Bonatti si Cosimo Zapelli reusesc n nedumerirea generala premiera imposibilului: ascensiunea versantului nordic Grandes Jorasses prin pintenul Walker, pe timp de iarna. Ei au petrecut sase zile si sase nopti n perete, pe un vnt ce atingea o suta de kilometri si la o temperatura de 30. ntreaga lume a urmarit speriata, prin presa si radio, aceasta aventura n infern. Dar pna la urma vointa si ndrazneala omeneasca au nvins din nou, ca n attea rnduri, si imposibilul a devenit posibil. Ascensiunea s-a terminat, desi desfasurata n conditii nenchipuit de grele, cu o zi mai devreme fata de cum si propusesera alpinistii, dar au fost clipe care puteau transforma fiecare zi n ultima. Grandes Jorasses a fost nvins. El a trebuit sa se plece nca o data n fata drzeniei omului. Un alt traseu de maxima dificultate, dar si de neasemuita frumusete este escaladarea peretelui de vest al lui Petit Dru, nalt de 1100 m. Considerat n prezent ca cel mai dificil traseu nclinatia medie a peretului este de 8082 el i obliga pe alpinisti sa foloseasca pe o portiune de aproape doua sute de metri prize artificiale. Acest perete a fost urcat pentru ntia data abia n 1952 de o echipa de alpinisti francezi condusa de Mangnone, dupa un asalt de opt zile, si pna acum n-a fost parcurs dect de cinci ori. Matterhornul, pentru a carui glorie au luptat acum un secol Ed. Whymper si Antoine Carrel, a strnit si n timpurile noastre ispite. Peretele nordic al acestui munte, perete de 1100 m, este unul din cele mai dificile trasee din Alpi, apreciat ca avnd gradul V B si mai mult (VI B). El a fost urcat la 1 august 1931 de germanii Toni si Franz Schmidt. Traversarea vrfului Grepon, nalt de 3 489 m, este de asemenea unul din traseele de mare dificultate. Suita de obstacole neprevazute, greu de trecut fara o tehnica desavrsita si curaj, fac din Grepon o proba a maestrilor. Escaladarea se face pe ntreg parcursul la verticala absoluta sau surplombanta. Ascensiunea e si mai dificila cnd se face pe peretele dinspre Marea de Gheata. Chiar marsul de apropiere este foarte pretentios, facndu-se pe o panta de gheata extrem de abrupta. Dupa un urcus de stnca se ncepe escaladarea propriu-zisa: un horn suspendat de treizeci si cinci de metri, mai multe surplombe si terase, iar n final, spre vrf, o ultima si de loc usoara fisura surplombanta. Cel mai frumos si mai dificil vrf din Dolomiti este Civetta (3 210 m), dupa cel de-al doilea nume al sau, metaforic Peretele peretilor, nalt de o mie de metri, deasupra lacurilor Alleghe, Civetta seamana cu o orga gigantica adusa aici de un urias iubitor de muzica. Creste, turnuri, contraforturi fac din acest perete cu optsprezece trasee, toate de un nalt grad de dificultate, un paradis al alpinistilor. Peretele Civettei, n ntregul lui, este considerat de toti specialistii ca unul din cei mai dificili din lume. Alpii snt pentru toti alpinistii muntii cei mai dragi, pe care oricine vrea sa-i cunoasca si sa-i urce. Faima lor a crescut mereu si lupta pentru cucerirea lor, dusa de aproape doua secole, le-a dat o maretie unica. Nu numai naltimea muntilor atrage interesul alpinistilor, ci si forma si structura lor, numarul de trasee si dificultatea acestora.

120

Drumul spre Mont Blanc, n 1786 unul singur, are astazi douazeci de trasee. Din totalul de 77 vrfuri de 4000 m ai Alpilor Apuseni, 66 se afla n regiunea Wallis si a masivului Mont Blanc. Cei mai mari cataratori ai lumii si cei mai ndrazneti cuceritori ai Himalayei aici si-au facut ucenicia, aici au ndragit pentru totdeauna muntele. De aceea alpinistilor romni Gh. Udrea, Alex. Statescu si Ion Dobre li s-a parut un vis ziua n care, pentru prima data n istoria alpinismului nostru, au urcat pe Mont Blanc, pe minunatele si glorioasele lui piscuri (august 1957). Dorinta lor initiala a fost sa urce pe Mont Blanc chiar n ziua de 23 August. Pentru aceasta au plecat din tabara internationala organizata de F.S.G.T. pe ziua de 22 august, ajungnd n seara aceleiasi zile la cota 3 800, la refugiul Aiguille de Gouter, unde au ramas peste noapte. A doua zi dimineata trebuiau sa-si continue drumul spre vrf, dar ceata si viscolul i fac sa renunte. Mai trece o zi. Timpul se cuminteste si, nerabdatori, cei trei alpinisti romni, nsotiti de un francez si de un german, tot alpinisti din tabara, pornesc hotart la urcus. 25 august. Din nou acelasi drum din Montroc, sediul taberei, spre refugiul Gouter. si nca o noapte de asteptare cu emotii pentru capriciile vremii. n zori, la trei dimineata, ora stabilita pentru plecare, timpul nu-i de loc prietenos. Ceata deasa si vnt, un vnt puternic si continuu. Din ora n ora, agitati de acest neprevazut, cei care asteapta de patru zile sa asalteze Mont Blanc-ul ies afara sa vada cum este vremea. La sase dimineata ceata se risipeste si alpinistii pleaca la drum. Prima echipa: Gh. Udrea cap de coarda, Ion Dobre si francezul M. Claude secunzi. A doua echipa: Alex. Statescu conducator, si germanul Hans Joachim. Legati de corzi, ei urca destul de greu pna la refugiul Vallot (4 347 m). Scurt popas n care se mannca si se lasa rucsacurile. Se porneste la asaltul final. Vntul se nteteste. Pioletul nu poate fi nfipt doar cu o singura mna. Coarda zgltita mereu de vnt i face sa nu-si dea seama precis de semnele coechipierilor. Francezul Claude sufera o degeratura si e frecat cu zapada. Creasta nu e acum mai lata de treizeci de centimetri. Vntul sufla amenintator. Ultimii cincizeci de metri par nesfrsiti. Dar aproape, aici, sub picioarele lor, este Mont Blanc-ul. Se vede magnific Monte Rosa si n zare vrfurile cele mai nalte ale Alpilor elvetieni. Mont Blanc a fost urcat pentru ntia data si de romni ! Sntem n 26 august 1957. nainte de a ne desparti de Alpi si de cei care l-au asaltat sau cucerit, mai sntem datori cteva evocari. Reaminti-ti-va nelinistea, dar si bucuria dezlantuita n iulie 1938 de cucerirea ntr-adevar eroica a peretului de nord, vertical, de 1 600 m, din Eiger, dupa 61 de ore petrecute n perete de echipa Vorg-Heckmair si 68 ore de Harrer si Fritz Kasparek. Asemenea lui Grandes lorasses, nvins si iarna, alpinistii Kinshofer si Monnhardt, care n 1962 vor ataca si cuceri pe versantul vestic nca neuitatul Nanga Parbat, realizeaza nainte de aceasta ntia escalada de iarna a peretului nordic al Eigerului, performanta uimitoare, greu de egalat. Dar n munte, bucuria se mpleteste cu mhnirea, marile izbnzi cu dureroasele si tragicele insuccese. Sa pastram o clipa de tristete pentru italienii Molteno si Valsechi,

121

morti pe vrf n expeditia nvingatoare de pe Pic Badiledin iulie1937. si nca una pentru Willy Welzenbach, Willy Merkl si Alfred Drexel, prieteni nedespartiti n ascensiunile din Alpi, pe care un destin necunoscut i astepta la mii de kilometri distanta de muntii lor dragi, n cea de-a doua expeditie pe Nanga Parbat, muntele groazei (1934). Acolo de unde nu s-a mai napoiat nici Adolf Gottner, care dupa cteva trasee extrem de dificile n Alpi realizase n premiera peretele de nord, de nenvins, al Civettei din Dolomiti. Nu-l putem uita pe Paul Bauer, animatorul celor doua expeditii pe Kangchendzonga (8 597 m) si care printre primii n lume a fost att de aproape de granita mult visata a celor 8 000 m. si nici pe Erwin Schneider si Peter Aschenbrenner, supravietuitori norocosi ai dramei de pe Nanga Parbat. nainte de a pleca n Himalaya, ei au facut n Alpi toate ndraznelile posibile si imposibile. Erwin era un catarator neobosit, pentru care nu existau obstacole. Dupa ce a urcat, cobort si urcat din nou toti Alpii, a plecat n Himalaya sa se masoare cu titanii si ntre primele lui victorii au fost cinci piscuri peste 7000 m. El ramne unul din cei mai mari alpinisti austrieci. Pieter, drz, cu o ncredere de granit n fortele si calmul sau, dupa ce a strabatut infernalul culoar nord-estic al Mont Blanc-ului, a parasit si el Alpii pentru naltimi mai inaccesibile si mai ispititoare. Cel mai ndraznet si tehnic alpinist austriac a fost considerat, dupa victoria sa exceptionala, de unul singur, asupra lui Nanga Parbat, din 1953, Hermann Buhl. Biruinta sa asupra acestui urias (8 125 m), asupra acestui munte blestemat, lacom de vieti, o datoreaza si Alpilor. Prima sa mare isprava a fost ascensiunea de iarna, n premiera, cu Kuno Rainer, a peretelui de sud-vest al muntelui Marmelada. A urcat apoi n trei zile de furtuna, n tovarasia aceluiasi Kuno, acele ascutite ale lui Aiguille de Chamonix si a izbutit pentru a doua oara n istoria Mont Blanc-ului sa strabata drumul de stnci care duce la Grandes Jorasses si sa-l urce pe la nord, pna n vrf. Dar cea mai nastrusnica, cea mai aventuroasa ascensiune a lui Buhl, ntreprinsa n asteptarea plecarii n Himalaya, a fost ascensiunea de iarna n care a plecat singur sa nfrunte cel mai lung perete din Alpii de est, al muntelui Watzmann. Doua mii de metri de stnca, urcati la lumina lunii, ntr-o zapada pna la sold, pe hornuri nghetate si lunecoase. Singur, noaptea, iarna. Cuvintele lui, rostite dupa aceasta ascensiune de necrezut, unica n istoria att de curioasa si dramatica a Alpilor, acum nu mai mi-e teama de Nanga, s-au dovedit profetice. Ceea ce nseamna ca omul, ca n Simfonia a cincea de Beethoven, poate lupta cu propriul sau destin si-l poate nvinge. Dar sa nu ncheiem istoria cuceririlor din Alpi, fara a dedica macar un capitol ghizilor, calauzelor de munte. Fara ele, fara Jacques Balmat si urmasii sai din toate timpurile Michel Croz, Mathias Zurbriggen, Jean Antoine Carrel, Bseugner, R. FrisonRoche, Gaston Rebuffat aceasta istorie n-ar fi putut ncepe, nici continua. Asa cum nu s-ar fi putut scrie epopeea Everestului fara tigrii din Himalaya. Povestea Alpilor este o poveste adevarata. n ea Omul si Natura se iau la lupta apriga, pe viata si pe moarte, dar sfrsesc prin a deveni prieteni pentru tot restul vietii, pentru totdeauna. Pamirul

122

Vast lant muntos, Pamirul a fost denumit de geografi si poeti Acoperisul lumii. Nascut din framntarea pamntului, aici la granita Uniunii Sovietice, Afganistanului si a Chinei, Pamirul si nalta spre cer piscurile sale nalte si ascutite, ntrecute n naltime pe glob doar de vrfurile ninse sau cetoase ale muntilor Himalaya si Karakorum. Asia, acest ntins continent al lumii, are doua noduri orografice: masivul Armeniei si Pamirul. Pamirul se caracterizeaza prin lanturile de munti care se desprind din el Tiansanul, printr-unul din cele mai nalte lacuri din lume, Kara-Kul (3 900 m), prin cea mai nalta statiune meteorologica (4000 m), prin ghetari lungi de 7080 km (Fedcenko, 76 km) si prin naltimi care depasesc 7000 m. n Pamirul de sud-vest, n lantul muntos sahdarin se nalta crestele cu nume glorioase, Marx (6 726 m), Engels (6510 m), precum si alte trei piscuri peste sase mii de metri, ntre care si Universitatea din Tbilisi (6127 m). Toate aceste vrfuri au fost asaltate si urcate de echipe de alpinisti din Gruzia. Cuceritorii Pamirului au avut n oamenii de stiinta rusi vrednici naintasi. Piotr Semionov, numit si Tiansanski, este cel dinti european ndraznet si dornic de a patrunde n lumea necunoscuta a Pamirului. El parcurge calare tinuturi ntinse, strabate trecatori nalte si urca cel dinti pe povrnisurile muntilor Khan Tengri (1857). l urmeaza Severfov, care atinge cea mai nordica latitudine a Tiansanului (1867) si binecunoscutul Fedcenko, caruia i se datoreaza studiul ghetarilor din Turkestan si al muntilor Alai si Transalai (1871). Traditia aceasta a cercetatorilor si a expeditiilor n Pamir si Tiansan este continuata si rennoita de alpinistii sovietici n secolul nostru. Mai nti este cucerit Khan Tengri (6 995 m) n anul 1931. Acest munte, numit si Kan To, Muntele de snge, pentru setea lui de jertfe omenesti, este mblnzit de o expeditie drza avnd n frunte pe Mihail Pogrebetki. Peste cinci ani, n 1936, Vitali Abalakov, cu pretul a mai multor degete si a labei piciorului (amputata), da o noua lectie de vointa omeneasca muntelui razvratit. Timp de aproape douazeci de ani muntele este lasat n pace. si parca pentru a-l nfrnge definitiv, o a treia expeditie l urca si-i pune din nou pioletii n crestet (1954). Tot Vitali Abalakov va fi si cuceritorul Vrfului Lenin, n Transalai, vrf nalt de 7134 m. n urma acestei victorii Vitali va primi Ordinul Lenin si titlul de maestru emerit al sportului. A treia mare victorie a lui Vitali Abalakov, de data aceasta cu N. Gusak si alti noua alpinisti, este cucerirea Vrfului Pobeda (Victoria). Aceasta s-a ntmplat n anul 1956, cnd Vitali Abalakov mplinea... 50 de ani, o vrsta nu prea potrivita, veti spune, pentru astfel de ispravi. Daca vreti sa stiti cum a luptat aceasta expeditie ca sa cucereasca vrful, care rezistase mai multor asalturi timp de doua decenii, cititi cartea lui Evgheni

123

Simonov Oameni si munti, dar si nsemnarile lui Vitali Abalakov, din care veti gasi un fragment n lucrarea Cucerind naltimile. Vom consacra o povestire mai ampla cuceririi celui mai nalt vrf din U.R.S.S. (Vrful Comunismului, 7 495 m), victorie repurtata de celalalt Abalakov, Evgheni, de unul singur, asa cum a nvins Hermann Buhl Nanga Parbat si vom urca muntii de peste 7500 m ai Kasgarului, la granita acestor doua mari tari, Uniunea Sovietica si China, pe suprafata carora traieste o treime din populatia globului. S-a vorbit, s-a scris mult si frumos despre Mustagh Ata (7546 m) si expeditia chino-sovietica nvingatoare n iulie 1956. Va amintiti poate si de fotografia celor doi alpinisti care fixeaza pe creasta, sub o gramada de pietre, steagurile celor doua popoare. La aceasta ascensiune au participat 31 de alpinisti, iar pe vrf au urcat de asta data chiar ctiva operatori cinematografici. Ascensiunea pe Mustagh Ata a experimentat aclimatizarile succesive si a triat lotul alpinistilor pentru urmatoarea pretentioasa tentativa: Kungurtiube-tag sau Kungur II, tot n Kasgar, nalt de 7595 m. Aceasta a fost o ascensiune cu adevarat grea, n care rezistenta si tehnica alpina, la o altitudine de 7 600 m, a pus la ncercare la fiecare pas expeditia din 1956. Ne-o povesteste K. Kuzmin, unul din cei sapte alpinisti sovietici care au asaltat si nvins Kungur II. Piscul se gaseste n masivul Kasgar, pe teritoriul Chinei, dar pasiunea pentru alpinism nu cunoaste granite. De asta data nu mai era vorba de o ascensiune n masa, cum a fost aceea pe Mustagh Ata, ci de o verificare si de un record: cea mai mare altitudine cucerita vreodata de alpinistii sovietici. Antrenamentele s-au facut iarna, n Caucaz si n muntii Chinei Centrale. O noua metoda a fost experimentata si a dat rezultate de necontestat: metoda aclimatizarii treptate (ascensiuni la 6 200 m si 6 800 m si coborre ulterioara n tabara de baza). Ea permitea acum ascensiunea n ritm rapid, aplicarea tacticii asaltului din mers. Cei sapte asediatori ai lui 7 590 m erau: P. Skorobogatov, B. Dimitriev, V. Potapov, V. Sibiriakov, B. Rukodelnikov, G. Senacev si K. Kuzmin, autorul notelor de drum. La 5 august ncepe recunoasterea masivului. Cum nici un ghetar sudic nu permite asaltul lui Kungur I (7719 m), cel mai nalt punct al crestei Kasgar si al ntregului sistem muntos din Pamir, se renunta la el si este preferat Kungur II, de altfel superior, nu prin naltime, ci prin nclinatia pantelor si complexitatea tehnica a itinerarului. 12 august. Echipele de ajutor, formatia de asalt si doi operatori cinematografici pornesc calari pe cai si iaci spre ghetarul de la baza piscului Kungur II. Obstacole neprevazute se ivesc chiar pe primii 30 km de drum. Doua torente vijelioase opresc naintarea. Se nnopteaza ntre morene la 4600 m. Prima tabara se fixeaza la 5 500 m, la trei sute de metri deasupra ghetarului Kungur. Ninge. Apare o saritoare de o suta de metri. Viscoleste. La 6200 m echipa de asalt se desparte de cea de ajutor. si-acum ncepe lupta pe viata si pe moarte cu altitudinea, cu blocurile pravalite, nalte de 120 m, cu peretii de gheata nclinati la 55.

124

nclinatia peretilor continua sa creasca. Zapada prafuita ascunde gheata lunecoasa. Cine cade acum, cade de la 6 900 m, n abis, n neant. Viscoleste si e ger. Minile ngheata pe piolet. Dar la 7 000 m trebuie sapata o platforma si n-ai vreme sa te mai gndesti la nimic. 16 august. Se lupta la granita necrutatorului 7 500 m. Cel care deschide drum, la fiecare douazeci de metri se odihneste tot attea minute. Cnd simti si vezi, aproape de tot, vrful, ncepe gheata, nvinsa si ea, n-au mai ramas dect doua, trei sute de metri de creasta. Lnga tine cornise amenintatoare te pot tr n adnc. Dar nimic nu te mai poate speria sau opri. Iata vrful. 7595 m. Kungur II a fost cucerit! Este cea mai mare altitudine la care au urcat vreodata alpinistii sovietici.. . si acum povestea unei alte cuceriri, glorioasa chiar dupa trecerea anilor sau nvingerea unor piscuri si mai nalte. Povestea pe care am fagaduit sa v-o spunem mai pendelete: cucerirea celui mai nalt pisc din Uniunea Sovietica. Piscul Comunismului. Mii de ani, muntii Pamirului au ramas inaccesibili si necunoscuti, iar harta lumii le-a dat un nume... fara nume Pata alba, caci pe hartile geografilor si geologilor nu era nsemnata nici o denumire, nici o naltime. La granita U.R.S.S., n masivul Pamirului, se nalta alb si stncos piscul de 7495 m. n 1931, n cea dinti ascensiune de mare altitudine a fost atins piscul Khan Tengri (stapnul duhurilor). Dar toate gndurile si toate pregatirile erau pentru cel mai nalt vrf din Uniunea Sovietica, care va fi cucerit n 1933 de Evgheni Abalakov. La nceputul anului 1933 se termina pe imensul ghetar Fedcenko construirea observatorului meteorologic (unul din cele mai nalte din lume, situat la 4 300 m), al carui telegrafist avea sa receptioneze datele de temperatura, vnt, furtuna, pe care postul de radio de pe vrful cel mai nalt din Pamir, care urma sa fie cucerit chiar n acel an, trebuia sa le transmita automat. Geografii, geologii si alpinistii urmau sa culeaga n aceasta grea ncercare, cu dificultati usor de prevazut, o mare si ndelung asteptata victorie. nca nainte de a se face planul general al expeditiei ncepura discutii aprinse asupra echipamentului, materialului si detasamentului de asalt. Trebuia pentru mbracaminte o stofa groasa, dar usoara, saci de dormit speciali de matase cu puf de gsca si eider (cei din expeditiile polare erau prea grei), frnghii, coltari, piolete si pitoane din materialul cel mai bun, n sfrsit corturi joase, de cel mult trei, patru kilograme si care puteau adaposti si apara de frig si vnt cte trei-patru alpinisti. Expeditia ncepe n iunie 1933 si din ea fac parte cei mai ncercati alpinisti sovietici, n frunte cu drzul si priceputul Evgheni Abalakov. Cine este acest Abalakov despre care am auzit de attea ori, dar despre care stim totusi att de putin ? El este unul din cei doi frati Abalakov, nenfricatii siberieni" cum li se mai spune, si de mic s-a deprins sa se catere pe stnci si creste. Nu departe de Krasnoiarsk,

125

orasul sau natal, snt povrnisurile Saianului si de aici, de sus, dupa lupta cu naltimile, va privi ntia oara Evgheni larg, departe, nepatrunsele si nesfrsitele paduri din taiga. Anii au trecut, acum e student la Institutul de Arte si curnd va fi sculptor (iar fratele sau Vitali, inginer), dar pasiunile tineretii au ramas aceleasi, ba parca mai aprige, mai ndraznete. Fratii Abalakov snt printre cei mai drji cuceritori ai Caucazului. n 1931 ei au urcat creasta nordica a vrfului Dh-Tau, al doilea pisc din Caucaz, de peste 5 000 m, cel mai nalt fiind Elbrusul. Acum descopera fratii Abalakov si un pisc nou, caruia i dau numele lui Puskin, iar un an mai trziu traverseaza unul din zidurile celui mai mare ghetar din Caucaz, ghetarul Bezinga. Tot mpreuna au urcat, dupa nopti petrecute n pesteri pline de zapada, stnci nclinate la saizeci de grade si grota de gheata Djanghi-Tau (5 051 m). n conceptia lor, alpinismul nu este o loterie, o lupta n care mai devreme sau mai trziu te asteapta acelasi sfrsit: caderea n abisuri. Pentru ei, asa cum spunea convins Vitali si aproba calm, senin, Evgheni, totul trebuie sa fie tehnica si pregatire; noi nu sntem prizonieri muntelui alb, ci cuceritorii lui. Nu stim de ce la cucerirea celui mai nalt dintre vrfuri (7 495 m), Evgheni n-a pornit alaturi de fratele sau Vitali. Pagina aceasta epopeica ar fi fost parca si mai frumoasa datorita fratiei de snge, asemenea fratiei celeilalte, a echipei, a capului de coarda si a secunzilor, a clipelor grele si neprevazute n care fiecare gest, fiecare miscare de deget poate aduce victoria sau moartea. Poate ca Vitali era atunci n Caucaz, pregatind traversarea masivului Selda sau cucerind nca unul din piscurile necucerite ale ghetarului Bezinga. Dar nici tovarasii de acum nu snt mai prejos de ndrazneala si priceperea lui Evgheni. Guscin, de profesiune instalator electrician, este un foarte bun schior si alpinist. Desi mai vrstnic, este foarte bine pregatit, rezistent si de o drzenie neobisnuita. sianov, muncitor la o uzina din Moscova, n afara de alpinism face atletism si gimnastica. Este calm si optimist, om pe care te poti bizui n orice mprejurare, orict de grea ar fi ea. si Evgheni, ncercarile de pna atunci l calisera si l nvatasera multe. Prudent si calm, zgrcit la vorba, dar nentrecut n orientare, n alegerea celor mai bune trasee, a prizelor celor mai favorabile si a celor mai putine riscuri. Sntem n 20 iunie si n valea Alta, unde cei trei alpinisti, nsotiti de topograful Volkov, au ajuns de la Ox cu automobilul, dupa o zi de drum, ncepe primavara. Dupa o saptamna (28 iunie), urcnd pe ghetarul Fedcenko, ncep peripetiile. Vechiul drum pentru caravane, din cauza deplasarii ghetarului, se stricase. Animalele nainteaza greu si un cal ncarcat cu zahar luneca ntr-un lac glaciar. O noapte de popas, nca o zi de drum si se ajunge la Sicriul Dracului. Dar, zic alpinistii, dracul nu este niciodata att de negru cum se spune, caci aici, lnga sicriul lui, e si iarba proaspata si apa buna, iar stncile te feresc de vnturi si rostogoliri de pietre.

126

ncepe drumul ghetarilor. Imense turnuri de gheata, vasta mare alba si ncremenita. Tacere adnca, drum fara surprize si deodata un mic lac. Aici se stabileste a doua tabara, tabara de sub munte (3 900 m), prima fiind cea de la nceputul ghetarului Fedcenko, tabara de baza. O singura zi de drum i desparte pe alpinisti de poalele vrfului nca neatins. si ziua aceasta grea e petrecuta printre acele si labirinturile ghetarului sub care curg torenti. Nu o data trebuie sa te folosesti de piolet cu toata energia si sa te cateri pe peretii nalti si reci. Acolo unde sfrseste drumul se deschide pentru ntia oara perspectiva neasteptata, coplesitoare a piscului. Nori albi nvaluie vrful. De pe povrnisuri se rostogolesc cu zgomote avalanse. E seara. Se cauta loc de adapost. Din tabara dintre gheturi (4 600 m) priviri iscoditoare cauta n jur, n stncile mute, drum spre nepatrunsele naltimi. Sntem n 9 iulie. Desi oamenii snt obositi de efortul din ajun, la propunerea lui Abalakov, care arata ca alimentele snt putine si trebuie sa se ajunga la trepte, se pleaca mai departe. Abalakov, Guscin si Harlampiev, dupa un urcus de zece ore, ating cei dinti umarul primei pante. Altimetrul arata 5 600 m. n Caucaz ar fi fost naltimea maxima, aici ea este cu aproape doua mii de metri mai jos de vrf. Noaptea trece greu. A doua zi, cnd sa se atace prima din cele sase trepte de gheata si zapada, Harlampiev, epuizat de insomnie si oboseala, nu poate face un singur pas. Se coboara deci, mai ales ca si alimentele se terminasera, la tabara de sub munte (12 iulie). Fata de greutatile ntmpinate si de cele ce puteau fi prevazute se concepe un nou plan: refacerea potecii ghetarului Fedcenko pentru caravane, aprovizionarea ndestulatoare cu echipament, alimente, combustibil, ducerea ct mai sus posibil a statiunii meteorologice automate si crearea a nca trei tabere intermediare. Asaltul piscului se hotaraste pentru jumatatea lunii august. Se ncepe munca. Aproape doua saptamni de eforturi si de ncercari. Un nou grup de alpinisti, condus de Nikolaev, medicul Maslov si sapte hamali din Altn-Mazar vin sa sprijine expeditia. si ntr-adevar, la 24 iulie prima caravana cu alimente si echipament si face drum spre tabara dintre gheturi. Pna la data hotarta pentru asaltul vrfului ramnea mai putin de o luna. n acest timp se instruiesc n tehnica alpinismului hamalii, tadjici curajosi si devotati, dar neobisnuiti cu gheata si zapada, si se cauta posibilitati noi pentru trecere de la 5600 m, mai sus, spre vrf, proiectndu-se o ultima tabara la 7 000 m. n ziua de 29 iulie, un grup de doisprezece oameni greu ncarcati urcara cu tot raul de munte la 5 600 m, caci fara o buna baza de alimentare si materiale orice naintare era inutila.

127

A doua zi dimineata, 30 iulie, ncepe asaltul treptelor. Cu corzi alpine lungi de 30 m, batnd pitoane pe care cei din urma lor fixau scarile de frnghie, Abalakov si Guscin escaladeaza cu greutate, dar fara ezitari, primele doua trepte. n timp ce se pregateau pentru atacul celei de a treia, din urma, de la 5 600 m urca pe urmele lor celalalt grup de alpinisti, ncercnd sa urce neasigurat, cautnd o priza, o piatra mare l lovi pe Nikolaev n umar, rostogolindu-l ntr-o clipa de groaza si inutila disperare pentru toti n abisul dinspre ghetarul Ordjonikidze. Corpul lui Nikolaev, care dupa o cadere de cinci sute de metri disparuse dupa stnci, nu a putut fi gasit, desi tovarasii lui coborra ndata, cautndu-l pretutindeni. Avalansele strnite de caderea lui lau ngropat desigur undeva ntr-o fisura de stnca. Aceasta ntmplare n loc sa-i descurajeze, i ndrji. Alpinistii considera ca este de datoria lor sa lupte pna la capat, oricare ar fi pretul victoriei. si chiar cnd la aceasta prima jertfa se adauga una noua, hamalul Djambai, care muri n urma unei congestii pulmonare (boala fatala la mare altitudine), urmata de doua abandonari (Harlampiev si nca un alpinist), hotarrea expeditiei ramase neclintita, pastrnd drza ncrederea n fortele ei si n reusita. Trei alpinisti si patru din cei mai buni hamali pregatesc la 3 august asaltul treptei a treia, ntre aceasta si celelalte doua se instaleaza o noua baza: 5 900 m ! n noaptea de 5 august o avalansa uriasa nsotita de zgomote mari se desprinde dintr-un ghetar si matura aproape totul pe versantul de sud al crestei, nu departe de tabara 5 600 m. N-a lipsit mult ca frnghiile de fixare a corturilor sa fie rupte de suflul avalansei. Daca dintre trepte cea de a treia fusese grea, dar nu inaccesibila, n schimb a cincea era de-a dreptul imposibil de trecut. Un zid vertical, n care alpinistii cautara zadarnic cu ochiul si binoclul prize pentru un drum, oricum ar fi fost acesta, nvinsi ? Nu ! Ce facem, Evgheni ? ntreaba Guscin. Cum ce facem ? Mergem mai departe!... si Abalakov, nentrecutul, cutezatorul, inspiratul gaseste, totusi, plannd n gol deasupra unei prapastii de o mie cinci sute de metri, o posibilitate, una singura, n stnga stncii. Pe acolo porneste curajos si ndemnatic, cu o rezerva de pitoane si ciocanul de stnca, Abalakov, secondat de Guscin. Proiectat pe cer, Abalakov pare prins miraculos de stnci, ca ntr-un trucaj cinematografic. Fiecare miscare, fiecare gest hotaraste n fiecare secunda viata lui si soarta expeditiei. Ar vrea sa se opreasca o clipa, sa se odihneasca. Echipamentul nu-i de loc usor: bocancii au tricuni, pitoanele si ciocanele cntaresc parca ndoit. Pna si ochelarii care te feresc aici de orbitoarele raze ultraviolete devin o greutate.

128

Dar orice clipa e hotartoare. Trebuie cu orice pret sa ajunga dincolo de stnca, iata, acum, nimeni de jos nu-l mai vede. A ajuns ? Traieste ? Frnghia care aluneca ncet prin inelul carabinierei le spune ca da. Lupta nu s-a terminat nca. Cu doua, trei degete, apoi cu pumnul, Abalakov si nalta bratul, bustul, trunchiul. Cu picioarele, strivindu-le aproape, se strecoara n crapatura. n sfrsit un prag, pragul salvarii. Spre el vor urca acum, greu, si ceilalti, nca un efort (ce simplu e sa scrii aceasta) si cea de a sasea treapta este si ea nvinsa. Sntem la 6 400 m. Aici se va stabili o noua tabara. Pna la vrf au mai ramas o mie de metri si cine a urcat fie si la 2 000 m ntelege desigur ce nseamna aceasta n drumul spre 7500 m. Dar ajutoarele nemaiputnd sa urce, acelasi om, Evgheni Abalakov, a cobort si a urcat de doua ori, aducnd n noua tabara alimente si material. A ramas ultimul kilometru scria unul din participantii la expeditie. Deasupra capului atrna acest kilometru fara de sfrsit, ca o vesnicie. La picioarele muntelui furnicau oamenii care le doreau reusita. Numai un singur kilometru. Ct de aproape si totusi ct de departe. Vestea cuceririi treptelor a fost sarbatorita jos, n tabara de sheata, cu sticla de vin scoasa din fundul rucsacului lui Sianov, care adusese statiunea meteorologica automata, compusa din doua parti si cntarind fiecare cte 1516 kg. Transportul ei peste trepte, spre vrf, era o noua problema cu nu se stie cte necunoscute. Pna la venirea statiei, a alimentelor si a materialelor necesare ultimului asalt, Abalakov si Guscin, coborti la tabara dintre gheturi (4 500 m), se odihnesc la soare si privesc nerabdatori drumul caravanelor. Este 20 august si daca se mai ntrzie mult, timpul bun trece si pot surveni surprizele. Iata ca apar oamenii, cu forte noi, si pe data se ntocmeste planul asaltului. Trebuia dus totul pna la 6400 m, ori a sasea treapta nici nu fusese parcursa dect de Abalakov si Guscin. Se hotaraste pentru 24 august un popas la 7 000 m, iar peste trei zile cucerirea vrfului de 7 495 m. ntre timp celelalte grupuri trebuiau sa-i urmeze urcnd la taberele intermediare. Dar n munte, mai mult ca oriunde, socoteala de la poale nu se potriveste cu cea din vrf. Tabara de la 5 900 m care nu putea primi mai mult de doua corturi, din cauza deplasarii ghetii, a trebuit sa fie refacuta, taindu-se n gheata o noua platforma. Hamalii, nca neaclimatizati cu efortul la mari naltimi, n-au mai putut urca spre 5 900 m si, parasindu-si poverile, au cobort la 5 600 m. Ultimul lucru neprevazut si neplacut a fost accidentarea lui Guscin, care, urmndu-l pe Abalakov n drum spre tabara de la 6400 m, s-a ranit la mna cu o piatra cazuta de sus, dintr-o stnca sfarmicioasa.

129

Totodata o alta piatra a taiat frnghia de asigurare a lui Abalakov, izolndu-l n horn. nfruntnd moartea, Abalakov a cobort pna la marginea prapastiei unde zacea Guscin, l-a pansat, a nnodat frnghia taiata si cu un curaj pe care numai clipele grele ti-l dau, a hotart continuarea drumului. La 6400 m au ajuns seara, trziu, n ntuneric. Guscin cu bandajul plin de snge, Abalakov obosit si fara forte. Au renuntat sa-si mai organizeze un bivuac. S-au culcat pe o foaie de cort, prinsi cu frnghii de pitoanele batute n stnca. La picioarele lor, adncul prapastiilor, deasupra capului, naltul inaccesibil al stncilor si al zapezilor. si totusi, nvingndu-se pe sine, hamalii care cu o zi nainte parasisera lupta au reluat-o, de data aceasta victoriosi. n ziua de 25 august materialele si alimentele necesare au ajuns n tabara 6400 m si astfel cei doi alpinisti au putut sa-si continue naintarea mai departe spre vrf. 27 august. Abalakov si Guscin ncep urcusul spre 7 000 m. Drum obositor n zapada nghetata si aerul din ce n ce mai rarefiat. n sapte ore de urcus continuu abia s-au cstigat cinci sute de metri. Sntem la 6900 m ! Guscin zace pe zapada sleit de puteri. Abalakov priveste drumul ramas nca de strabatut si-apoi coboara cu Guscin iar spre 6 400 m. n tabara, ceaiul din zapada topita i asteapta. Nu puteau fi risipitori cu alimentele. Cteva linguri de gris, doua bomboane, trei pesmeti, doua bucati de zahar si... gnduri pentru a doua zi, aceasta a fost masa de seara. O zi ntreaga (29 august) a durat urcusul grupului de sase alpinisti spre 6 900 m. Vnt aspru bate necontenit din fata. La prnz temperatura este de minus 15 si picioarele, desi n pslari grosi, ca la pol, ncep sa le degere, ntr-o ora, n nserare, ei sapa cu pioletii gropi n zapada. Adorm cu greu, oftnd si gemnd n sacii de dormit, n rabufnelile vntului si n asteptarea diminetii n care vor porni spre vrf. Dar a doua zi, alt neprevazut. Ceata groasa nvaluie tabara. Nu se vede nici la cinci metri. Bolnavii, trei la numar, au trebuit sa coboare la 6400 m si-apoi n tabara dintre gheturi. Fiindca doar Abalakov putea urca statiunea meteorologica, ceilalti neaclimatizati renuntnd dupa zece metri, s-a hotart instalarea ei la 6 850 m. De aici au pornit n spatiu primele nregistrari de pe piscul attor grele ncercari. Nici n 31 august cei trei alpinisti n-au putut porni mai departe. Temperatura a cobort la 25. Vnt puternic din toate partile. si o ninsoare nentrerupta care te ngroapa n corturi. Doua zile si doua nopti furtuna a fost singura stapna a naltimilor. Furtuna si frigul. Termometrul arata acum 45. Este a cincea noapte petrecuta aici, la 6 900 m. Vointa omeneasca n lupta cu natura dezlantuita si necrutatoare. n sfrsit zorile. Sntem n 3 septembrie. Timpul se pare ca s-a mbunatatit. si vizibilitatea. Masa n schimb... O cutie de conserve de peste si un pachet de ciocolata pentru trei oameni naintea ultimului asalt, al vrfului de 7495 m.

130

Rasare soarele. Dar e la fel de frig. Abalakov e n frunte. Un tovaras nu-l mai poate urma. Celalalt renunta si el dupa ctva timp. Ramn sa se nfrunte doar Abalakov si muntele. Evgheni merge ncet, dar lipsa de aer l sufoca, tot costumul sau e un blindaj de gheata. Se clatina, se ridica, se sprijina n piolet si merge mai departe. Granitul muntelui l cheama, l ispiteste. Sculptorul din el, cu dalta fauritoare de viata si alpinistul, cu pioletul si ciocanul fauritoare de glorie alpina, pasesc ncrezatori n victorie. Acum e la 7300 m ! Un ultim efort, o ultima ncercare si muntele l va recunoaste stapn. Snt cinci ore de cnd muntele, viclean si puternic, nu se lasa biruit n lupta dreapta, cinstita a lui Abalakov. Ultimii zeci de metri. Cuiele tocite ale bocancilor nu-l mai ajuta. Abalakov pune coltarii. si ntr-un ultim si suprem efort se catara spre vrf. Dar picioarele nu -l mai ajuta. n patru labe, coplesit de oboseala, dar beat de fericirea victoriei, urca pe vrf, nu grav si surzator, ca nvingatorii de pe pamnt, ci simplu, omeneste, ca dupa o lunga rafuiala pe viata si pe moarte cu muntele. Pe creasta ascutita ca o lama de cutit care ducea spre vrf cautnd sa nfig coltarii si pioletul cu toata puterea si sa-mi mentin echilibrul sub bataia vntului lateral, urcam spre ultimele stnci ale piscului. Un sentiment ciudat, ngrijorarea ca nu mai ajung, ma facea sa tulbur ritmul lent al miscarilor. Ma catarai n patru labe pe platforma stncoasa din vrf. De-acolo, n lumina violeta a apusului, din naltul cel mai nalt al Pamirului, Abalakov priveste departe, pna la patru sute de kilometri muntii masivi din Hindukus, Kunlun, Tiansan. si umbra lui, proiectata de soare peste vai, se-ntinde biruitoare peste lantul ntreg de munti, muntii cuceriti de vointa de nenvins a omului !... Noi, romnii, nu am urcat att de repede la mari altitudini. Au trebuit sa treaca aproape doua sute de ani de la cucerirea Mont Blanc- ului, ca trei alpinisti romni, Udrea, Statescu, Dobre, sa urce pe aces vrf care a creat alpinismul. si iata, abia n august 1961, doi romni, sotii Ciulii, au urcat pentru ntia data la peste sapte mii de metri, pe Vrful Lenin (7134 m). Asteptam cu emotie ascensiunea celor dinti alpinisti romni la peste opt mii de metri, undeva n Karakorum sau Himalaya. Dar pna atunci sa povestim mndri, dupa notele de drum ale lui Sorin Ciulii, ascensiunea lui si a Ioanei Vladescu pe piscul Lenin, n Pamir. sase alpinisti, trei natiuni, doua familii, sau, pe profesiuni, un geolog si cinci fizicieni, au pornit ntr-un nceput de august sa cucereasca naltimile Pamirului. Cine le-a insuflat aceasta dorinta, ce pregatire aveau si cum gndeau ei sa ajunga pe vrful de sapte mii de metri pe care si-l fixeaza ca obiectiv ?... Desigur, oamenii acestia nu urcau acum prima oara pe munte. Dar una este Tatra (Iosep Sekira si sotii Mali erau cehi), Carpatii pe care i urcasera sotii Ciulii si alta Caucazul sau Pamirul.

131

Pregatirea pentru o ascensiune la mare altitudine sotii Ciulii o facusera drz si metodic n anii anteriori, ei fiind de mai multa vreme n Uniunea Sovietica, fizicieni atomisti la Institutul international de cercetari nucleare din Dubna, de lnga Moscova. nceputul ? Ca aproape totdeauna n viata noastra si a marilor noastre pasiuni, datorit neprevazutului... Un concediu de odihna n Caucaz, n 1957, o scoala de catarare pe gheata, o prima voluptoasa victorieescaladarea Elbrusului (5 641 m) si sotii Ciulii vor ramne pe viata oamenii muntelui si ai marilor naltimi. Cum au ajuns n Pamir ? Foarte simplu. n anul vacantei, n Caucaz, ei ntlnesc pe V. Abalakov, nenfricatul, atotstiutorul, pasionatul, si de la el, ntr-o noapte cum numai vnatorii si alpinistii stiu s-o faca alba, sotii Ciulii pornesc napoi cu gndul la Pamir. Chiar n anul 1959 ei urca, n tovarasia a trei fizicieni cehi, pe ghetarul Fedcenko, cu ciudatele lui diferente de temperatura: +50 ziua, 25 noaptea. Pe creste ntlnesc expeditia sovietica organizata n cadrul Anului Geofizic International, Apoi urmeaza o premiera. Sorin Ciulii si alpinistul sovietic Alfred Koraliov escaladeaza cu succes piscul Comuna din Paris, nu att de nalt (6 365 m), dar extrem de dificil de urcat din cauza cailor de acces. ncep abia acum antrenamentele severe, gradate ca efort si altitudine. si n 9 august 1961 caravana internationala compusa din trei cehi, doi romni si un sovietic porneste hotart si nerabdator la drum... Bine echipati, cu pantaloni de alpinism si peste ei pantaloni de ghetar, pulover de lna, pufoaica, hanorac de nailon si cizme mblanite de pilot, cu saci de dormit speciali din nailon si puf de pinguin, alpinistii nostri decoleaza de pe aeroportul Moscovei ntia baza de plecare pna la Frunze, n nordul Tiansanului, 3 500 km, sau patru ore cu un avion cu reactie. De aici, un zbor peste valea Fergana care desparte masivele Pamir si Tiansan si primul popas n Os, supranumit oraselul expeditiilor pamiriene. Din Os mijlocul de locomotie se schimba. Cu masina si cu panorama muntilor Alai mereu n fata, caravana paseste ncet si emotionat n mparatia Pamirului. Nici n-au pus bine bazele primei tabere (3 700 m) si greutatile, neprevazutul au si nceput sa apara. Vreme rea, zapada, ceata. Sotii Mali, bolnavi de raul de munte, ntradevar, cum spune Sorin Ciulii, cel dinti obstacol greu de trecut la mare altitudine este aerul rarefiat. nchipuiti-va ca la 5 500 m, de pilda, presiunea atmosferica este numai jumatate din cea de la nivelul marii. Raul de munte, ca si raul de mare sau de avion, dar mai mult dect acestea, are efecte foarte neplacute si daunatoare: dureri de cap, insomnii, vomitari, lipsa de pofta de mncare, apatie totala. Ceata s-a risipit. Sotii Ciulii si Sekira au plecat din tabara de baza sa caute un drum peste ghetar, pentru instalarea unei tabere superioare. n zilele urmatoare, n lupta

132

cu gheata sfarmicioasa si cu greutatea urcusului s-a ajuns la 4 800 m, unde se instaleaza tabara. Nu fara prudenta, fiindca zilnic se auzeau, nu departe, bubuiturile avalanselor care porneau de pe cornisele de o suta cincizeci de metri grosime ale muntelui. Urmatorul obiectiv era 5 000 si 5 100 m, stnca lui Lipkin. Dupa o escalada de trei ore, cu trecere prin niste hornuri, se ajunge n sfrsit aici. Se coboara apoi la tabara de baza, unde au venit oaspeti neprevazuti: trei alpinisti sovietici care tocmai reusisera un sapte mii. O despartire grea de sotii Mali, bolnavi, cu regretul de a fi nutrit attea vise. Dar muntele e neclintit. El asteapta oamenii curajosi, drji, dornici sa-l cunoasca si sa se ntreaca cu el mpreuna cu alpinistii sovietici se urca la 6000 m, unde se instaleaza a patra tabara. De o escalada pe verticala a peretelui nordic nu poate fi vorba. Creasta nu este departe. Dar uneori ea pare la numai ctiva pasi, la cteva minute de mers. Senzatie asemanatoare cu mirajul din desert, iluzie optica a marilor naltimi, provocata de puritatea si densitatea aerului. Unul dintre alpinisti, ispitit de aceasta tentatie a atingerii crestei, n-a mai putut rezista si a pornit n iures spre ea. S-a napoiat dupa o ora si jumatate, obosit si dezamagit. O alta nselatoare iluzie optica si un spectacol neobisnuit, cu care alpinistii se mndresc, a fost urmarirea unei puternice avalanse, pe peretele nordic al Vrfului Lenin, avalansa care parea ca nainteaza lent, ca-ntr-o filmare cu ncetinitorul, dar care n realitate cobora vertiginos cu 60 km pe ora. Avalansa a strnit, la rndul ei, peste crestele muntelui, alte avalanse... Ascensiunea finala a nceput din tabara a treia, de la 5100 m. Dupa o noapte petrecuta la 6000 m si traverseul peretelui nordic, a fost instalata tabara la 6 800 m. De unde, dupa nca o noapte de asteptare, cu vnt naprasnic si temperatura de 25, s-a trecut la asaltul piscului. 31 august 1961. Sub un cer albastru, Vrful Lenin si asteapta cuceritorii. Creasta nu este periculoasa, ci numai obositoare. Urcusuri si coborsuri care parca nu se mai sfrsesc Apoi un perete de gheata foarte nclinat, dar din fericire nu mai lung de o suta de metri. Platoul. si vrful... Pe pioletele nfipte n stnca flfie steaguri, ntre altele si tricolorul romnesc. El saluta de aici, de la 7134 m, ghetarul Fedcenko, argintat n lumina soarelui, apele ngndurate ale lacului Kara-Kul, piscurile alb-albastre ale Pamirului... Asa cum Universitatea Lomonosov din Moscova a devenit si a primit numele de Universitatea popoarelor, tot asa Pamirul, supranumit Acoperisul lumii, este astazi muntele tuturor alpinistilor lumii. n iulie 1962 sase alpinisti britanici condusi de John Hunt si sase alpinisti sovietici au escaladat Vrful Comunismului. Acelasi grup de alpinisti au urcat si un vrf fara nume, ca attea altele n Pamir, nu departe de piscul Garno, numind acest nou vrf cucerit Vrful Concordiei, n cinstea prieteniei celor doua tari.

133

O parte din piscurile Pamirului si ale muntilor nvecinati snt cunoscute si cucerite: Khan Tengri (6 995 m), Vrful Lenin (7134 m), Pobeda (7 439 m), Vrful Comunismului (7 495 m), Mustagh Ata (7 546 m), Kungurll (7 595 m). Altele snt descoperite n anii din urma, asaltate si nvinse. Asa este, de pilda, vrful de 6113 m, din apropierea ghetarului Fedcenko, escaladat n premiera n anul 1962 de o expeditie de saisprezece alpinisti sovietici. Himalaya Din cele patrusprezece piscuri nalte de peste 8000 m, zece snt n Himalaya si patru n Karakorum. Cnd spui Himalaya, spui Everest (Chomolungma) si cnd spui Everest, ai si rostit numele lui Edmund Hillary si Norke Tensing. Everestul a fost supranumit cel de al treilea pol al pamntului. si lupta ncordata, eroica, pentru cucerirea lui, a durat mai mult de trei decenii. Cucerirea Everestului a nsemnat victoria omului asupra naturii si asupra lui nsusi. Asa cum spunea Maurice Herzog, ntiul cuceritor al unui munte de opt mii de metri, Annapurna: O data cu cucerirea Everestului, muntele cel mai nalt din lume, a disparut un mit. De acum nainte omul este stapnul universului marilor naltimi. Iar John Hunt, conducatorul glorioasei expeditii, vede n aceasta cucerire nu numai victoria record asupra muntilor, ci o lunga si grea lupta plina de semnificatii: Ea este simbolul nsusi al efortului omului mpotriva fortelor naturii; ea evoca continuitatea acestei lupte, ca si lantul care-i leaga pe toti cei care au luat parte la ea. Pna n prezent peste saptezeci de alpinisti din ntreaga lume au reusit sa nvinga munti de aproape opt mii de metri. Aproape dublul lor constituie jertfele cunoscute ale celor care au visat si ncercat acelasi lucru. Dintre cei cincizeci de nvingatori, numai patru au reusit o dubla victorie la peste opt mii de metri: Hermann Buhl pe Nanga Parbat (8125 m) si Broad Peak (8047 m), Kurt Diemberger pe Dhaulagiri (8172 m) si Broad Peak, Pasang Dawa Lama de doua ori pe Cho Oyu (8153 m) si Gyaltsen Norbu pe Manaslu (8125 m) si Makalu (8481 m). Himalaya nu este cel mai lung lant de munti din lume (el are doar 2 500 km fata de cei 18000 km ai Cordilierilor), dar maretia lui este unica. Aici se gasesc toti muntii nalti ai lumii, zapezile cele mai mari, furtunile si avalansele cele mai necrutatoare. De altfel cuvntul Himalaya vine de la sanscritul hima, care nseamna frig, zapada, iarna. Traducerea cea mai apropiata a numelui Himalaya ar fi deci muntii nzapeziti. Aproape toate denumirile geografice, originare ale muntilor, snt pline de legende, de mituri si poezie. Chomolungma (Everest8 848 m) nu este numai, cum se spune n tibetana, Zeita mama a pamntului, ci si Muntele pe care-l vedem din orice loc, Muntele pe

134

care orice pasare orbeste daca zboara att de sus sau, cu un nume care aminteste de ninsorile lui nentrerupte, Casa zapezilor. Kangchendzonga (8597 m), cel de al treilea urias al pamntului, este cel dinti munte estic care ntlneste musonul si-i primeste darul alb al zapezilor. El are cinci vrfuri semete si totdeauna att de ninse, nct de aici a primit muntele chiar numele sau Cele cinci sipete cu comori ale zapezilor. La capatul opus, cel mai vestic munte al Himalayei este Nanga Parbat (8125 m), numit de locuitorii din Casmir si Muntele Rege sau Muntele Golas. Pentru alpinistii care l-au asaltat si care au platit cu peste 50 de jertfe cucerirea lui, Nanga Parbat va ramne pentru totdeauna, asa cum i s-a spus amar, Muntele groazei. Lhotse (8 501 m) are o denumire geografica simpla Piscul de sud si ea nu se datoreaza localnicilor, ci exploratorilor care l-au descoperit n 1921, la prima expeditie de recunoastere a Everestului. n sfrsit Annapurna (8 078 m), ntiul munte de peste 8 000 m, cucerit de francezi n 1950, premiera tuturor premierelor himalayene, poarta numele zeitei semanaturilor, a recoltelor, care n mitologia hindusa este n acelasi timp si zeita abundentei. Pentru localnici, muntii cei mai nalti ai lumii, muntii Himalayei snt tabu. De nepatruns si de neatins. Cine urca n Nepal muntii sacri, acela plateste amenzi grele, echivalnd n bani cu naltimea muntelui urcat. Ideea de munte care ucide, de munte care nu trebuie urcat, o gasim de altfel si n denumirea lantului muntos Mindukus, care n traducere nseamna Omortorul de hindusi. Exista credinta ca cei care vin din India calduroasa si ndraznesc sa urce pe acesti munti, pier n zapezile lor vesnice. Daca timp de treizeci si doi de ani Everestul nu a fost nvins, aceasta se explica si prin interdictia de a se urca muntele pe versantul lui sudic, legile Nepalului fiind n privinta aceasta nenduplecate. Se cunoaste ndrazneala nebuna a alpinistului englez Maurice Wilson care n anul 1934, dupa ce se strecoara peste granita Tibetului travestit n tibetan, ncearca de unul singur (la 6 400 m cei trei hamali nu mai vor sa-l urmeze) sa ajunga la saua de Nord (7007 m). Asa cum reiese si din jurnalul sau, creasta n-a putut fi atinsa. O ultima ncercare, disperata, si Wilson dispare. Corpul lui, pastrat de gheturi si zapezi, ca o amintire a nebuniei sale, a fost gasit n primavara anului urmator. Zeii muntilor snt neiertatori cu muritorii care vor sa le dezlege tainele, spun preotii budisti si credintele poporului. Cine ar atinge muntele cel mai nalt, muntele Zeita mama a pamntului, Chomolungma, ar muri sau ar deveni el nsusi zeu.

135

De aceea, dupa ce Norke Tensing a atins vrful cel mai nalt, n neguri, zapezi si spirite al Chomolungmei, si a lasat pios acolo biscuiti, ciocolata si ce-i mai ramasese din mncare, pentru hrana zeilor, a fost privit de oameni la napoiere ca un sfnt, purtat pe sus cu mare cinstire, iar hainele i-au fost atinse cu admiratie si respect, ca unui Dalai Lama. Fara sa facem un istoric al expeditiilor din Himalaya sau sa urcam cu alpinistii marilor ndrazneli fiecare munte de peste opt mii de metri, sntem totusi datori n aceasta evocare a muntilor lumii sa trecem n revista marile ascensiuni, ncercarile eroice, grelele jertfe vrednicele biruinti. Lupta cu uriasii pamntului, att de trzie n ani, dar necrutatoare n tarie, aminteste de lupta pentru cucerirea marilor, a polilor si a cerului. Ea este nsa unica prin maretia si ncordarea supraomeneasca pentru cucerirea fiecarui metru de naltime, a ficarei creste nghetate sau amenintate de cornise de zapada, a peretilor de stnca care coboara vertical n abisuri, la cinci mii de metri sub picioarele ostenite ale alpinistilor. Nu vrem sa ncepem aceasta incursiune n ascensiunile Himalayei fara a aminti o lege a ei si poate una din cele mai frumoase ale exploratorilor lumii. Himalaya a fost nca naintea Antarctidei si a Anului Geofizic International singurul loc de pe pamnt unde popoarele s-au ntrecut pasnic ntre ele pentru cucerirea spatiului necunoscut. Cu piolete si coltari n loc de pusti si tunuri, cu masti de oxigen n loc de masti de gaze, alpinistii tuturor natiunilor s-au ntrecut aici prieteneste pentru victoria vointei omenesti si gloria celor mai ndrazneti si bine pregatiti. S-a creat o traditie cavalereasca, un fair-play al muntilor, dreptul respectat tacit de toti alpinistii lumii, ca muntele asaltat prima data de o natiune sa ramna al ei, cu toate ncercarile nereusite, pna la definitiva victorie. n aceasta situatie au fost cu K2 (Chogori) italienii, cu Nanga Parbat germanii, cu Annapurna francezii. si ne-a mirat cnd Everestul, asaltat din 1921 de englezi n unsprezece expeditii, a fost rvnit n 1952 de elvetieni. Probabil ispita cuceririi celui mai nalt vrf din lume, victorie istorica si sportiva, a ntunecat o clipa legea sportivitatii. Pna la urma nsa, prin firescul istoriei, totul a fost reabilitat. Everestul a fost cucerit de englezi, asa cum se cuvenea, caci ei au facut nceputurile si au dat ntile jertfe. Dar si de nepalezul Tensing, simbol al drepturilor tarii gazda, stapnitoare a muntelui, ntmplarea cuceririi muntelui Everest de un neozeelandez si un nepalez, componenti ai unei expeditii britanice, este si o lectie istorica. Precum si dovada contemporana a prieteniei popoarelor, fara care nu se poate convietui, nici aici jos la granitele tarilor si nici sus la granitele norilor!... si acum sa pornim la drum. Ce este Himalaya, aceasta tara a zapezilor, cum este ea numita de localnici, aceasta mparatie a muntilor nvecinati cu cerul ? Prin ce legi geologice s-a format aici, n timpuri stravechi, n miocen, aceasta cuta a scoartei pamntului, lunga de 2 500 km si lata

136

de 220 km, si care an de an continua sa creasca n naltime, cresterea ultimilor douazeci de ani fiind de 25 m ? Doua mari ape (Indusul si Brahmaputra) si trei state (Nepal, India, Tibet) delimiteaza granitele tarii zapezilor. Nepalul, pna n anul 1949, nu dadea voie nici unui strain sa-i calce pamntul, ceea ce a facut ca toate expeditiile himalayene sa se faca pe versantul nordic, prin Tibet. Tibetul este o tara a multor curiozitati, avnd trei sute de mii de calugari dintr-un milion de locuitori, o capitala, Lhassa, la 3 600 m altitudine, un lac, cel mai nalt din lume, la 5 465 m, si o religie plina de mistere, cu o capetenie zeificata, Dalai Lama. n sfrsit, India, att de aproape de muntii acestia de opt mii de metri, abia n anul 1960 va porni si ea la cucerirea Chomolungmei, a zeitei mame a pamntului. Himalaya are, ca si mitologicul Janus, doua fete diferite. Versantul sudic, cel spre India si Oceanul Indian, este tropical. O jungla luxurianta, paduri vesnic verzi, stejari, castani, dafini, magnolii, iar spre vrf stepa alpina. Versantul nordic, cel dinspre Tibet, e format din munti nalti, ghetari, vai prapastioase si zapezi eterne. n Himalaya, asemenea noptilor polare care dureaza sase luni, musonul (din araba, anotimp) bate si el la fel, aducnd cu sine nedorite si nesfrsite ploi, ninsori nentrerupte si uragane, vnturi naprasnice de 180200 km pe ora. Pentru ca o expeditie sa nvinga n Himalaya, ntia conditie este sa nu fie surprinsa de muson. De aceea aproape toate cuceririle muntilor de peste opt mii de metri din Himalaya s-au facut numai ntre lunile mai si iulie. Himalaya nu are numai musonul, acest adversar mai de temut dect naltimile muntilor; nu numai frigul de 50 si vntul 200 km pe ora snt aparatorii muntilor nemblnziti. Ci mai ales avalansele. Ca sa le stapneasca, sa le farmiteze forta, Hunt a adus n expeditia din 1953 tunuri speciale. Veti vedea cum, ca sa poata mai usor cuceri vrfurile, italienii au luat cu ei pe K2 macarale mecanice pentru transportarea bagajelor ntre tabere, iar elvetienii au folosit pe Dhaulagiri un avion, cu numele de Veti. Dar adevarata si singura victorie a alpinismului este aceea cucerita de om, de puterea, ndrazneala si priceperea lui. De ce nu popoarele muntilor Himalaya au fost primii lor cuceritori am spus-o nu o data, dar sa reluam. n credinta acestor popoare muntii snt tabu, munti sacri, n stapnirea duhurilor rele si omul care i nfrunta e pierdut. Acestor zei ai muntilor li se datoreaza respect, adorare si sacrificii n animale, ca sa le domoleasca mnia si spiritul de razbunare. si totusi, ncet, cu greu, anii si viata au clintit pna si credintele n zeii muntilor, n zeii zapezilor si furtunilor. Tigrii din Himalaya n-au urcat numai cu poveri grele la peste sapte mii de metri, si cu piolete si colturi n tovarasia alpinistilor din ntreaga lume

137

la peste opt mii, ei au urcat pe tronul zeilor si au adus de acolo, din vecinatatea norilor, ncrederea ca omul este stapnul Universului si nu zeii. Aceasta i-a sugerat poate lui Fritz Rudolph, evocatorul epopeilor himalayene, si titlul ultimei sale carti Vrfuri fara zei. Noua sute de kilometri din granita Nepalului se nvecineaza cu Tibetul si muntii Himalayei. Tigrii snt locuitori ai tinuturilor nalte ale Nepalului, aceasta tara de munti, aproape fara cai ferate; n ntreg Nepalul, la o suprafata de 140000 km 2 si zece milioane de locuitori, snt 103 km de cale ferata. O tara cu temple de aur si analfabeti. De oameni saraci, cinstiti si drji, care iau la nastere, adeseori, numele zilei n care s-au nascut. Pasang, de pilda, nseamna vineri. Va amintiti de prietenul lui Robinson Crusoe, gasit pe insula tot ntr-o zi de vineri ? Cnd snt din valea Sola Khumbu li se mai spune serpas adica barbat din rasarit. Ei urca la naltimi de sapte, opt mir de metri n aerul rarefiat, n ceata sau n luciul orbitor al zapezii, zeci de kilograme de materiale. Ei coboara pe sahibii" (stapnii) bolnavi sau epuizati de forte, n taberele intermediare. si, daca e nevoie, tot ei ramn devotati lnga ei, n zapezi, pna n ultima clipa, desi s-ar putea salva de la moarte... Numai cel mai vrednic dintre ei ajunge sirdar, seful hamalilor. si numai cei mai rezistenti si curajosi ajung tigri, nvingatori ai naltimilor de peste sapte mii de metri. Astazi n istoria cuceririlor muntilor Himalaya numele lui Norke Tensing, Pasang Dawa Lama, Gyaltsen Norbu snt prezente alaturi, cu cinste, de acelea ale alpinistilor din ntreaga lume. Mine, popoarele din jurul muntilor de peste opt mir de metri vor scrie, fara ndoiala, o noua cucerire a muntilor Himalaya !... Din cei patrusprezece uriasi ai pamntului, Karakorum are doar patru munti peste 8 000 m: K2 (Chogori), asaltat si cucerit de italieni n 1954 si trei munti a caror naltime difera n zeci de metri: Hidden Peak (8068 m), Broad Peak (8 047 m), Gasherbrum II (8 035 m). nti a cazut Gasherbrum II, n anul 1956. Victorie a unei expeditii austriece, condusa de Fr. Moravec. Broad Peak este asaltat si cucerit de o expeditie austriaca condusa de M. Schmmuck, la care a participat si H. Buhl, iar Hidden Peak de o expeditie americana, n frunte cu N. Clincii. Iata cum a fost cucerit Gasherbrum II. Expeditia austriaca a lui Fritz Moravec, din care faceau parte sase alpinisti, nelipsitul doctor si geologul, ajutata de o suta saizeci si opt de hamali, a asediat si acest munte care si pastrase neprihanirea. n ziua de 7 iulie 1956 S.Larch si H. Willenpart pornesc din tabara de la 7 500 m si dupa opt ore de urcus eroic cuceresc piscul. Acest an 1956 marcheaza, de fapt, n asaltul marilor piscuri, unul din anii celor mai depline biruinti: n luna mar cad doi mari munti ai lumii, Manaslu (8125 m) si Lhotse (8501 m), iar n iulie Gasherbrum II (8035 m).

138

Shisa Pangma (8 013 m) Cel mai mic dintre cei mari, muntele acesta, situat la granita Nepalului si Chinei, a fost cel din urma cucerit, n mai 1964. Aceasta trzie cucerire se explica si prin pozitia lui, prin ambitia alpinistilor de a cuceri mai nti piscurile cele mai nalte din Himalaya, si totodata prin restrictiile privind accesul pe acest munte. Ziarele au anuntat la nceputul lunii mai 1964 ca zece alpinisti chinezi, pornind din tabara de la 6 800 m, au escaladat muntele. Ei au fost ajutati de 4 serpasi si 40 de hamali. Cucerirea piscului a fost ntrziata cu o saptamna, din cauza viscolului si a ninsorii. Trei echipe de asalt, pe ger si vnt, asediaza panta de peste 50 de la 7800 m si pna la urma, depasind greul, ies nvingatoare. n felul acesta si China intra n palmaresul cuceririlor himalayene ale muntilor de peste 8 000 m. Annapurna (8 078 m) Muntii si-au asteptat de milenii ndraznetii cuceritori. Mai nti au mers spre ei exploratorii, oamenii de stiinta: Marco Polo, cei trei frati Schlagintweit, Prjevalski, Sven He-din. Dar nu au putut ajunge dect n preajma lor. si-atunci au sosit pe urmele lor alpinistii, acesti nebuni, care nfruntnd imposibilul descopera geografia si nving natura ndaratnica. De necrezut, desi Himalava este tinta exploratorilor nca de la nceputul secolului al XIX-lea, abia n anul 1950 este cucerit cel dinti pisc de opt mii metri. si nu de englezi, si nici de localnici, care abia mai trziu vor lupta pentru cucerirea muntilor lor, ci de francezi. Sa nu ne miram nsa... Franta a fost totdeauna tara ideilor ndraznete, a ideilor generoase. Cei care urcasera cei dinti pe Mont Blanc si dadusera omenirii o noua pasiune, o noua nazuinta alpinismul, nu puteau sa nu fie n primele rnduri si n cucerirea Himalayei. Muntele ales a fost Annapurna. naltimea: 8 078 m. Cuceritorii ? Nume cunoscute si pretuite de alpinismul lumii: Louis Lachenal si Maurice Herzog. Data istorica a cuceririi: 3 iunie 1950. Lupta a fost apriga. Dar Lachenal si Herzog nu erau oamenii care sa cedeze. Cu pretul vietii, al degetelor lasate acolo, nfipte n granitul muntelui, victoria trebuia cucerita si a fost cucerita ntr-adevar. Cine citeste istoria acestei epopei a muntelui, se nfioara de clipele grele prin care au putut trece oamenii, dar ramne si coplesit de admiratie n fata vointei lor. Francezii nu s-au multumit numai cu aceasta victorie istorica si de prestigiu. Ei vor mai intra o data n istoria Himalayei prin cucerirea vrfului Makalu (8481 m).

139

Anul 1962 ne-a adus o noua veste! Expeditia condusa de Lionel Terray, care participase cu ani n urma si la ascensiunea pe Annapurna, a escaladat muntele Jannu (7 710 m), n Nepal, asaltat cu trei ani nainte de francezi, munte extrem de dificil, cu pasaje de gradul cinci si sase la naltimea de 7400 m. Marile naltimi ramn asadar o permanenta invitatie, un nesecat izvor de pasiuni alpine si de eroism... Nanga Parbat (8125 m) Este muntele care a cerut cele mai multe si grele jertfe, dar care, ciudat, a fost nvins de un singur om: Hermann Buhl. Ceea ce nu s-a mai ntmplat cu nici un alt munte din Himalaya. Nanga Parbat este caracteristic prin cea mai mare diferenta de altitudine de pe ntreg globul pamntesc. Ct trebuie sa fi fost de emotionant pentru Peter Aschenbrenner, unul din supravietuitorii expeditiilor tragice din 1934, ca dupa douazeci de ani sa revina aci, ca sa razbune moartea tovarasilor sai si cruzimea sngeroasa a muntelui. Hermann Buhl a pornit mai mult n noapte dect n zori (la doua dimineata) si pna seara la sase deci dupa 16 ore de ascensiune a ajuns la pisc! napoierea s-a facut abia a doua zi. H. Buhl, reamintindu-si de noaptea din Alpi, pe Watzmann, a mai petrecut una aici, la opt mii de metri. Flamnd, nghetat, fara macar un sac de dormit, dar nvingator al celui mai crud munte din Himalaya. n anul 1962 o noua expeditie germana, condusa de dr. K. Herrligkoffer, acelasi care a condus si expeditia din 1953, a asaltat piscul pe versantul vestic. Echipa de asalt constituita de Low Kinshofer si Mannhardt ultimii doi, eroii primei escalade de iarna a peretelui nordic al Eigerului cucereste piscul la 22 iunie 1962. Dar la coborre ei platesc greu aceasta victorie. Kinshofer si Mannhardt se aleg cu degeraturi grave la fata si picioare, iar Low aluneca pe o panta de zapada cu gheata, accidentndu-se mortal, nca o data Nanga Parbat, Muntele groazei, nu si-a dezmintit numele. Manaslu (8 125 m) A surprins desigur aparitia, dar nu si victoria expeditiei japoneze n Himalaya. De altfel, nca cu ani nainte, japonezii asaltasera mai multe piscuri de peste sapte mii de metri si cucerisera o parte din ele. De asta data, n 1956, tinta lor este Manaslu. O rafuiala mai veche, cu patru ani n urma, nu daduse nici un rezultat. Dar drzenia, perseverenta si modestia japonezilor snt considerate ca unice n lume.

140

Peste un an, n 1953, ei snt din nou la datorie. Dar muntele nu se vrea nvins. Asaltul e parasit la 7750 m, deci la mai putin de patru sute de metri de vrf. n anul 1954 ncercarea japonezilor de a urca din nou pe Manaslu este oprita de protestele si credintele localnicilor ca expeditiile anterioare au dezlantuit furia zeilor asupra satelor lor. n anul 1956, dupa ce japonezii platesc cele zece mii de rupii cerute pentru templul distrus de zeii muntelui, suparati pe alpinisti, expeditia lui Yuko Maki, un conducator cu totul neobisnuit pentru expeditiile himalayene (63 de ani), porneste iar la drum. Expeditia este compusa din doisprezece alpinisti, douazeci de serpasi si noua tone de material. si iata, dupa cinci ani de staruitoare si repetate ncercari, ziua victoriei: 9 mai 1956. nvingatorii: alpinistul japonez T. Imaniski si sirdarul Gyaltsen Norbu. Aceasta expeditie a strnit att de mult entuziasm pentru Himalaya, nct de atunci expeditiile japoneze snt foarte des ntlnite n lupta pentru cucerirea celor mai nalti munti ai lumii. n 1960, prin doua formatii de asalt, ei au cucerit Himal Chuli (7864 m). Totodata, n Hindukus, au urcat Noshaq (7492 m), iar si mai recent, n aprilie 1964, o noua expeditie japoneza a asaltat si cucerit pentru ntia data vrful Gyanchunkang (7 922 m), la 30 km est de Everest, la frontiera Tibetului. Cho Oyu (8 153 m) n anul 1953 englezii au pornit prin Nepal, convinsi ca de asta data Everestul nu va mai rezista. Dar, surpriza, elvetienii obtinusera mai nainte aprobarea guvernului local si acum erau dincolo de saua de Sud. Ca sa se consoleze, expeditia, din care facea parte Shipton, Hillary, Riddifort, Evans, Bourdillon, Gregory, Lowe si sirdarul Ang Tarke, asalteaza un alt munte de peste opt mii de metri, dar pna la urma nici acesta nu va fi cucerit. Aceasta a fost cea dinti ofensiva a muntelui Cho Oyu. Piscul este asezat chiar pe granita dintre Nepal si Tibet si a fost zarit ntia data n 1951, de Shipton si Bourdillon, de la naltimea pasului Nangpa La, fara sa-i ispiteasca prea mult. Dar un munte de peste opt mii de metri, mai ales acum, cnd asaltul celor patrusprezece devine neprevazut si febril, este totusi o victorie si ea nu trebuie scapata. Acest lucru l va ntelege mai bine expeditia austriaca din 1954. n 19 octombrie 1954 (curioasa luna pentru o cucerire himalayana) muntele este cucerit de doua formatii de asalt, prima fiind alcatuita din H. Tichy si S. Jochler, iar a doua din H. Heuberger si Pasang: Dawa Lama. A fost expeditia cu cea mai mica greutate de bagaje (900 kg) si cu cel mai mic numar de alpinisti. Ea dorea sa demonstreze posibilitatea cuceririi unui pisc nalt n grup restrns, usor echipat. O ntmplare neprevazuta era sa rateze nsa cucerirea muntelui. n timpul unui viscol puternic, Tichy si-a pierdut manusile, iar minile au nceput sa-i degere. Asaltul a fost amnat. Au trebuit sa coboare la tabara de baza.

141

ntre timp o expeditie franco-elvetiana a venit si ea pe Cho Oyu, propunnd unirea celor doua expeditii. Tichy n-a vrut sa accepte. Pasang Dawa, surprins de aceasta interventie, ferm si cinstit, a hotart soarta victoriei austriece. El a urcat cu serpasii sai, ntr-o singura zi, naltimea de 3000 m, ducnd n tabara ncarcatura necesara. Apoi l-a convins pe Tichy sa se continue ascensiunea. Ba mai mult, n portiunile grele, Tichy, avnd minile degerate, l-a ajutat sa urce cu frnghia. Asa au cucerit austriecii, datorita cinstei si drzeniei lui Pasang Dawa, muntele Cho Oyu. Elvetienii au pornit mai apoi si ei Ia asaltul muntelui, dar vremea rea i-a facut sa renunte. Dhaulagiri (8172 m) A fost asaltat pna n 1956 de patru ori, o expeditie argentiniana ajungnd pna la 7 800 m, de unde musonul a alungat-o cu violenta, conducatorul expeditiei F. Ibanez murind n urma degeraturilor. Pna n anul 1960 muntele a mai fost asaltat de nca trei expeditii. Este adevarat ca muntele parea de necucerit. O imensa piramida cu pereti puternici de stnca, naltata n vecinatatea cerului si aparata de zapezi, ceturi si furtuni, nca n 1960, deci la zece ani de la cucerirea Annapurnei si sapte de la caderea Everestului, Dhaulagiri nca nu fusese cucerit. Pe rnd, expeditii franceze, argentiniene, elvetiene, germane se recunosc nvinse. Elvetienii nsa nu vor sa cedeze. sapte expeditii pentru un munte de 8172 m ! Parca mult prea mult, chiar pentru Himalaya. n anul 1960 a patra expeditie elvetiana pe acest munte si fagaduieste sa nu mai coboare dect nvingatoare. Max Eiselin conduce aceasta ofensiva hotarta, pe viata si pe moarte. Alaturi de cei sase alpinisti elvetieni mai fac parte din expeditie doi polonezi, un german, un austriac si sapte serpasi. Un avion cu numele de Veti, nume inspirat de misteriosul om al zapezilor, sta la dispozitia expeditiei. Muntele este asaltat pe creasta de nord-est, pe acolo pe unde, cu un an nainte, austriecii, cu o jertfa grea omeneasca, ajunsesera la 7 800 m. ntia tabara e constituita la 5100 m. Urmatoarele la 5 700, 6 600, 7 050, 7 400 si 7 800. n patru mai ncepe asaltul. Veti sprijina aprovizionarea, dar, eternul neprevazut, are o defectiune si se prabuseste pe ghetar. Din fericire cei doi aviatori ramn n viata. Amnare. Asteptarea grea, ca orice asteptare naintea unei lupte decisive. Peste 8 zile, n 12 mai, din nou asaltul vrfului. sase oameni dorm nghesuiti, nerabdatori, ntr -un singur cort, la 7800 m. A doua zi, la 13 mai, legati n trei corzi, Kurt Diemberger si Na Wang Dorje, E.Forrer si Nyima Dorje, A.Schelbert si P.Diener urca muntele. Asa se ncheie lupta pentru cea de a treisprezecea cucerire a unui munte de peste opt mii de metri, n mai 1960, pe piscul Dhaulagiri... Makalu (8 481 m)

142

Situat la numai 20 km sud-vest de Everest si confundat adeseori cu el, Makalu este cea de a doua cucerire franceza n Himalaya. Ea a fost realizata la doi ani dupa caderea Everestului, n 15 mai 1955, datorita unor alpinisti cu performante mondiale: Lionel Terray, Jean Couzy, Jean Franco, Guido Magnone, dar si rezistentei si priceperii lui Gyaltsen Norbu, adevarat tigru al Himalayei, de doua ori nvingator al piscurilor de 8000 m, sirdarul pe care japonezii l-au cinstit ca pe un erou dupa cucerirea muntelui Manaslu. ntreaga expeditie, din care mai faceau parte nca patru ncercati alpinisti P. Leroux, S. Coupe, J. Bouvier, A. Vialate a urcat n urmatoarele doua zile muntele, inaugurnd astfel n Himalaya ascensiunea n grup a unui munte de mare naltime. Makalu a ispitit n 1961 si o puternica expeditie anglo-americana n frunte cu mereu neobositul Hillary, nvingatorul Everestului si al muntilor Antarctidei. Dar nu departe de vrf, alpinistii au trebuit sa renunte. Trei membri ai expeditiei, care au ncercat sa forteze reusita, asaltnd piscul fara baloane de oxigen, s-au mbolnavit, ntr-adevar, victoria unei ascensiuni n Himalaya nu e un lucru usor si sigur. Ea e conditionata de multi factori si de foarte multe neprevazute: ceata, ninsoare, avalanse, pereti de gheata sau ca acum... baloane de oxigen. Lhotse (8 501 m) Lhotse, supranumit de asaltatori si ultimul din cei patru mari, a fost cucerit de expeditia elvetiana condusa de Albert Eggler, n vrsta de 43 de ani, n 18 mai 1956. Expeditia a fost foarte puternica, tenace si... inspirata. Compusa din opt alpinisti de renume, un medic si un geolog, trei sute cincizeci de hamali din valea Sol Khumbu si doi serpasi de altitudine din Darjeeling o adevarata armata pornita sa dea o mare batalie aceasta expeditie care lupta cu una din ultimele redute ale Himalayei si nfige pintenii, de doua ori n timp de cinci zile, n crestetul muntelui. Au fost necesare sase tabere. S-a folosit oxigen chiar n timpul somnului. Ultima tabara a fost fixata de 7 900 m. Asaltul l-au dat mai nti Ernst Reiss (36 ani) si Fritz Luchsinger (32 ani) n ziua de 18 mai. Iar n 22 mai repeta aceeasi ascensiune, ramnnd o ora pe vrf, celalalt cuplu Ernst Schmied (32 ani) si Jury Marmet (28 ani). Aceasta glorioasa si meritata victorie situeaza alpinismul elvetian, cu justificatele lui veleitati si traditionalele lui victorii pe ntreg globul, ntre primele patru natiuni care au nvins cei mai nalti munti ai Himalayei: Anglia, Italia, Franta, Elvetia. Gloria lui Mathias Zurbriggen, nvingatorul Anzilor, cel care cel dinti a urcat Aconcagua n 1897, renastea acum peste sase decenii, n 1956, n tot att de ndepartata Asie, pe Lhotse... Kangchendzonga (8 597 m)

143

Un munte care a ispitit pe oameni nca cu multi ani n urma, fiind cel de al treilea urias al pamntului. n anul 1899, geograful si alpinistul englez Douglas W.Freshfield i cerceteaza relieful si caile de acces. ntia data germanii l-au asaltat n 1931, cnd expeditia lui Paul Bauer a ajuns pna aproape de ceea ce nsemna ne atunci recordul de altitudine al lumii. De altfel, n 1932, la Olimpiada de la Los Angeles, P. Bauer primeste medalia de aur a literaturii sportive pentru cartea sa despre Kangchendzonga. Muntele a fost nvins abia n 1955 de o expeditie engleza, cnd n doua asalturi succesive (26 si 27 mai), mai nti G.Band si J.Brown si apoi N.Hardie si T.Streather i urca vrful maret dintre Nepal si Tibet. Aceasta victorie este rodul celor doua expeditii, din 1953 si 1955, cnd sub conducerea lui Ch. Evans se lupta pentru gasirea adevaratului drum, precum si a celor mai buni hamali condusi de Tensing Dawa si Ang Tarke. n 1955 asaltul final s-a dat de la 8200 m si a durat sase ore. Conform ntelegerii, expeditia nu a urcat ultimii doi metri ai vrfului, pentru a respecta credintele localnicilor n lacasul zeilor. Dar alpinistii ramn, si fara acesti doi metri ai mparatiei spiritelor, cuceritorii muntelui Kangchendzonga, muntele cu cele cinci sipete de comori ale zapezilor. K2(Chogori) (8 611 m) Cea dinti expeditie n acest masiv din Karakorum o face de timpuriu, din 1892, cunoscutul cercetator si alpinist englez M.Conway. Dar nca nainte cu treizeci de ani, n 1861, muntele fusese descoperit de Godwin Austen. De aceea, multa vreme acesta a fost si numele muntelui. K2 nu nseamna, cum s-ar crede, Karakorum al doilea munte al lumii, ci pur si simplu Karakorum indice 2, denumire geodezica. Localnicii i spun Chogori, adica Muntele Mare. Nici K2 nu s-a lasat usor cucerit. Au fost necesare sase expeditii. Dar ultima din ele, cea din 1954, cu nca o jertfa, alpinistul Mario Puchoz, va iesi nvingatoare. Aceasta s-a datorat, dupa cum se spune, n mare masura, pregatirii ei minutioase si bunei organizari. Recunoasterea s-a facut din avion. Fiecare component al expeditiei primeste un ghid cu schite si fotografii. Profesorul Ardito Desio, conducatorul expeditiei, explorase ghetarul Baltoro nca din 1929 si revenise aici n 1953 pentru a pregati expeditia din anul 1954. si ntr-adevar, dupa o lupta apriga, muntele este nvins n ziua de 31 iulie 1954. n aceasta expeditie, pentru ntia oara n istoria ascensiunilor muntilor de opt mii de metri, italienii au folosit o macara mecanica pentru transportul bagajelor n taberele intermediare.

144

n istoria cuceririi muntilor, nvingatorii lui K2 vor ramne pentru totdeauna Achille Compagnoni si Lino Lacedelli, doi nenfricati alpinisti ai lumii. Dar victoria lor n-ar fi fost posibila fara devotamentul si curajul lui Walter Bonatti. Ajunsi n preajma vrfului, la un pas de victorie, echipa de asalt a celor doi ramasese tintuita locului datorita lipsei de oxigen. Nu ar fi fost ntia data cnd se rata la zeci de metri cucerirea unui munte de opt mii de metri, nsotit doar de un serpas, cu riscul vietii, petrecnd o noapte fara cort si fara provizii la 8 000 m, Bonatti duce pna la cortul celor doi buteliile de oxigen hotartoare pentru asalt si victorie. A fost o minunata dovada a spiritului de prietenie si de lupta al oamenilor muntilor, n fata careia pna si muntele s-a dat nvins. EverestChomolungma (8 848 m) S-a scris imens despre Everest. si aproape tot ce ai spune despre el se cunoaste. Dar nimic nu este plicticos sau inutil. Daca lupta pentru Poli n-a strnit attea discutii, aceasta a fost pentru ca au fost cuceriti nainte (1909 Polul Nord, 1911 Polul Sud) si pentru ca, n fond, ei snt doi. Pe cnd Everestul este unic ! Cu statura lui de noua mii de metri, cu cele douasprezece expeditii eroice si dramatice care au pornit spre el cu ultimul deznodamnt neprevazut, cu victoria alpinistilor chinezi pe versantul nordic si asaltul expeditiei indiene Everestul constituie muntele despre care se vorbeste mereu. Cel putin o treime din cartile dedicate Himalayei scriu despre el. Iar filmul care-i poarta numele si care a emotionat milioane de oameni de pe ntreg globul, film premiat cu medalia de aur la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor de la Varsovia (1955), a dat Everestului o maretie neobisnuita, de epopee. Numele european al muntelui provine de la ofiterul englez care cel dinti i-a apreciat naltimea (1843). ntre primii cercetatori ai Everestului au fost si cei trei frati Schlagintweit, exploratori de renume. Pna n secolul nostru nimeni nu urcase n Everest dincolo de 8000 m. n anul 1921 ncepe asaltul celui mai nalt munte din lume. Nepalul fiind teritoriu tabu, cele sapte expeditii dintre cele doua razboaie au trebuit sa ia drumul Tibetului si al crestei nordice. n prima expeditie din 1921, pregatita temeinic si autoritar condusa de generalul Howard Bury, George Mallory, unul din cei mai ncercati alpinisti ai lumii, gaseste drumul spre vrf si pentru ntia oara atinge saua de Nord (7 007 m naltime). Expeditia din 1922, condusa de Bruce, atinge prin Norton, Mallory, Sommerwell 8 225 m, urcnd fara baloane de oxigen, iar prin Finch si Bruce, cu aparate de oxigent, 8 326 m. O avalansa Ucigasa, care ngroapa n zapada sapte hamali, opreste cel de al treilea asalt, care ar fi fost poate si mai reusit. Sntem n 1924. A treia expeditie engleza pentru Everest. Sau, mai bine-zis, mpotriva lui, caci muntele acesta, ndaratnic si violent, ncepe sa fie asaltat ca o cetate,

145

ca o inexpugnabila cetate. Doi oameni mor de viscol. Norton si Sommerwell, acum cu experienta si mai ndrjiti, ajung la 8 572 m ! naltimea fantastica, la numai 276 m de vrf, naltime pe care abia peste trei decenii, n 1952, o vor depasi elvetianul Lambert si nsotitorul sau, tibetanul Tensing, dar de data aceasta pe versantul sudic (8600 m). Deci n 1924 recordul mondial de altitudine alpina apartine lui Norton si Sommerwell 8 572 m si el nu va fi depasit dect peste douazeci si opt de ani, pe acelasi munte, dar pe alt versant. Expeditia aceasta din 1924 a fost, pare-se, cea mai puternica. Un al doilea asalt, cu un alt cuplu. La fel de bun, de curajos: Mallory si Irvine. Dar ei se pierd undeva n ceata pentru totdeauna. Expeditiile din 1933, 1936, 1938 asaltnd eroic, disperat, cu hotarrea de a ncerca tot ce este omeneste posibil pentru cucerirea vrfului, se soldeaza cu insuccese, desi dintre membrii expeditiei fac parte gloriile timpului: Shipton, Smythe, Tilman, Odell. Recordul de 8 572 m ramne neatins. Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, Nepalul permitnd accesul expeditiilor straine, Everestul a putut fi asaltat pe versantul sudic. Aceasta a si dus de altfel la victorie. n 1953, Hillary-Tensing, n 1956 elvetienii, care ratasera cu ctiva ani n urma cucerirea piscului, dar de asta data prin Marmet-Schmied, Reist-Gunten. Una dintre cele mai ndraznete expeditii ramne nsa aceea chineza, n care un geolog de 34 de ani, Wang Fu-ciu, un soldat tibetan de 27 de ani, Kon Bu, un padurar din provincia Seciuan, Ciu Jin-hua de 32 de ani si virtuosul alpinist de 35 ani Shi, Cian-ciun, nvingatorul de pe Mustagh Ata si Minyag Kangkar, cuceresc Chomolungma, pe drumul attor ncercari si jertfe, pe versantul nordic, n primavara anului 1960. Pregatirile pentru expeditie au nceput n ultimele luni ale anului 1959, dar abia n anul urmator ele au fost gata. La 19 martie 1960, cei 214 membri ai expeditiei, alpinisti si purtatori de bagaje, au ajuns la tabara de baza (5 120 m). n urmatoarele trei zile s-a facut aclimatizarea si s-a atins naltimea de 6 400 m. Timpul s-a mentinut frumos. Doar exploziile de gheata sub soarele de primavara i-au nelinistit putin pe cei care urcau. Timpul, surprinzator de bun, n-a tinut mult. n 27 martie o furtuna de zapada i-a gonit pe toti napoi, la tabara de baza. Apoi a renceput asaltul. Au fost gasite spre faimoasa creasta nordica, din gheata si doar cu un usor strat de zapada pe ea, nclinata la 60, patru cai de acces. Trecerea s-a facut ntre 5 si 11 aprilie cu multa grija si pricepere, cu corzi, coltari si trepte sapate n gheata. O noua tabara de asalt este pregatita. La 2 mai, expeditia chineza, condusa de Shi Cian-ciun, ncepe de la 7600 m escaladarea drei galbene, portiune stncoasa de roca friabila. Cu mare greutate si precautie cei cinci alpinisti condusi de Shi Cian-ciun ajung la 8 500 m ! n bivuac se discuta aprins tot ce va urma. De pe acum, pe vrf, se iveau semnele musonului apropiat si necrutator. Deci nu era timp de pierdut. n 17 mai dimineata, ntreaga expeditie e la tabara de baza pentru pregatirea asaltului final.

146

Din nou, n 23 mai, alpinistii snt la 8500 m. Din cei patrusprezece, patru vor ataca vrful care straluceste n lumina albului zapezii si albastrul cerului. Ziua atacului: 24 mai. Echipa de asalt: Wang Fu-ciu, Ciu Yin-hua, Kon Bu si Liu Lien-man. Dupa o trecere de pasaj stncos, o terasa de trei metri, aproape imposibil de trecut la aceasta naltime, i astepta. Dupa ncercari grele, istovitoare, cei trei metri snt trecuti pe umerii lui Liu Lien. Aceasta simpla ncercare, acesti trei metri de stnca, le-au rapit nu mai putin de trei ore ! Ramasesera trei oameni. si mai ramasesera ultimii zeci de metri. Dar si neprevazutele: ntunericul noptii, venit n timp ce ei luptau cu stnca, si baloanele de oxigen goale. Pna la vrf mai snt cincizeci de metri. Sa te rentorci de la cincizeci de metri de vrful Chomolungmei ? Nu, ar fi o nebunie ! Da si sa continui. Zorile le aduc dezlegarea. Cu eforturi supraomenesti de vointa, fara baloane de oxigen, cei trei alpinisti chinezi, dupa 19 ore de escaladare, ating piscul. si astfel, dupa 29 de ani de ncercari, de eroism alpin si de jertfe omenesti, Chomolungma este nvinsa si pe inaccesibilul ei versant nordic ! (25 mai 1960). Dupa biruinta tibetanului Tensing si a expeditiei chineze, si India, tara de la poalele muntilor cei mai nalti din lume, a rvnit la aceasta cinste. n timp ce expeditia chineza asalta victorios Chomolungma pe versantul nordic, o expeditie indiana, ca o teribila armada (20 de alpinisti, 50 de ser-pasi, 700 de culi) pasea prin creasta de sud spre vrf. O echipa de trei alpinisti ajunge n 25 mai pna la 8626 m. Dar de aici mai sus nu pot nainta. Un viscol neobisnuit de puternic i face sa se retraga. Aceeasi vreme imposibila, necrutatoare, mpotriva careia omul nca nu poate lupta, rateaza si asaltul muntelui dat n 1962. Dar pna la urma, Chomolungma s-a dovedit ntelegator si n 1965 pe piscul Zeitei mame a pamntului a fluturat nvingator si steagul mamei India. Nimic n viata nu se poate obtine fara ndrazneala, lupta, jertfa. n ciocnirea aceasta dintre om si natura, dintre om si munte, lupta n-a fost numai ncordata, ci si dramatica, iar uneori chiar tragica. nca de la ntia sa ntlnire cu muntele nalt de peste opt mii de metri al Annapurnei, omul plateste primul tribut. Lachenal si Herzog sufera degeraturi att de grave, nct trebuie sa li se amputeze degetele de la mini si picioare. Asa cum si va pierde cteva degete de la mini si laba piciorului Vitali Abalakov n ascensiunea muntelui Khan Tengri. Dar cu mult nainte, n anii nceputurilor asaltului Himalayei, alpinistii vor lupta cu moartea si nu o vor putea nvinge totdeauna. Gloriosul, nenfricatul Mummery, care pacalise de attea ori moartea n Alpi si Caucaz, piere n 1895 la ntia ncercare de ascensiune pe Nanga Parbat.

147

Prima jertfa a celei dinti expeditii pe Himalaya (1921) a fost dr. Hellas, bun alpinist si bun medic, care, paradoxal, venise n aceasta ascensiune sa studieze limitele la efort si altitudine ale inimii omenesti. Dar prima inima care a cedat a fost chiar inima sa ! Irvine si Mallory snt sperantele expeditiei engleze din anul 1924. Drji, bine pregatiti, cu experienta, ei erau sortiti sa intre victoriosi n istoria cuceririlor din Himalaya. Dar Zeita mama a pamntului nu-i iubeste nca pe pamnteni. ntr-o zi, plecnd de la tabara de baza, Mallory si Irvine snt vazuti, o clipa, pe creasta muntelui, la 8600 m. Apoi un nor de zapada, ceata si nimic. Pna n anul 1933, cnd Harris si Wager, alpinistii unei noi expeditii, vor gasi pioletul lui Mallory si altceva nimic. Fiecare atac, fiecare cucerire si are oamenii sai de sacrificiu. Albi sau galbeni. Celebritati alpine sau simpli serpasi. nvingatori din Alpi sau tigri din Himalaya. Aproape nu e munte n Himalaya, pe drumul caruia sa nu se fi naltat piramidele amintirii celor care au cazut pentru acest ideal simplu: victoria asupra naltimilor. Muntele de care se mai aminteste si azi cu tristete ramne Nanga Parbat. ntia expeditie din 1932, condusa de Willy Merkl, dupa ce ajunge prin sapte tabere la peste sapte mii de metri, este surprinsa la 1 august de o neprevazuta iarna timpurie si abia scapa printr-o grea retragere din ceata, furtuna, zapezi si avalanse. Peste doi ani, n 1934, o noua ofensiva. De asta data tragica. Desi E. Schneider si P. Aschenbrenner urcasera pna la 7 950 m, deci la 165 m de vrf, un uragan necrutator transforma ntreaga expeditie ntr-o trista procesiune. Mna rece a mortii culca totul la pamnt. Vntul, iad de gheata. Zapada ngroapa totul, iata cteva nsemnari fugare din jurnal. nca nainte de a cadea prada mortii, Willy Merkl si Willy Welzenbach noteaza cu ochii mpaienjeniti, ca Robert Scott la Polul Sud, ultimele lor gnduri: Am pierdut pe Ulii (Wieland) la coborre. Coborrea noastra la tabara a sasea a esuat. Eu, Willy , am probabil bronsita, anghina si gripa. Bara Sahib, degeraturi la mini si la picioare. De sase zile nu am baut nimic cald si n-am mncat aproape nimic. Tot atunci, n 1937, pe Nanga Parbat moare si Adolf Gottner, nvingatorul n premiera al peretului nord-vestic al Civettei din Dolomiti. si mai mor nca sase hamali indigeni. Expeditia din 1937 e si mai tragica. O avalansa, n rostogolirea ei nimicitoare, ia cu sine n noapte corturile cu alpinistii care dormeau n tabara a patra (16 oameni). A fost o cumplita razboire cu muntele, cu uraganul, cu avalansa, n care de asta data omul a fost zdrobit. Dar omul spunea Hemingway nu a fost creat pentru a suferi nfrngeri. Omul poate fi nimicit, dar nu poate fi nvins. Muntele si are si el ciudateniile lui, cruzimile lui, absurditatile lui. n contrast cu mortile eroice din munti, avem mortile stupide. Asa cum ar muri un aviator, un scafandru sau un torero ntr-un banal accident de automobil. De altfel, asa cum a pierit, absurd,

148

chiar Evgheni Abalakov, nvingatorul de unul singur al celui mai nalt pisc din U. R. S. S., pe una din strazile Moscovei. Sau marele alpinist Raud Herron, nvingatorul piscurilor de sapte mii de metri, deschizator al drumurilor peste opt mii de metri, care moare, ridicol, caznd de pe piramida lui Kefren, nalta de o suta patruzeci si trei de metri. Lachenal nvinge Annapurna. Dar ntr-o traversare, fara asigurare, pe un munte oarecare, nici macar dificil sau ndaratnic, aluneca, se pravaleste ntr-o crevasa si moare. Hermann Buhl, dupa culoarul nocturn al Watzmannului, facut de unul singur, iarna, pe luna, si dupa biruinta vointei si ndemnarii, tot de unul singur, pe Nanga Parbat si o a doua victorie la peste opt mii de metri, luneca ntr -o crevasa si si zdrobeste ntreaga fiinta care parea pentru totdeauna nfratita cu muntele. Trei elvetieni nving si ei groaza si capriciile lui Nanga Parbat. Dar la napoiere, unul din ei, Low, deci unul dintre nvingatori, aluneca pe un povrnis de gheata, se accidenteaza si moare. Dintre toate femeile care au asaltat muntii lumii, poate cea mai temerara si tehnica era alpinista franceza Claude Kogan. Acolo unde uneori barbatii erau nfrnti, micuta Claude se dovedea biruitoare. Victoria ei pe Nun Kun a intrat n legenda. A fost printre putinele femei care au urcat vreodata att de sus, la 7 600 m. Dar ndrazneala ei nu va place muntelui, care n anul 1959, printr-o cruda viclenie, o va face prizoniera pentru totdeauna. Franta recunoscatoare a distins-o post mortem cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare. Norke Tensing a fost desigur cel dinti serpas glorios, ntiul tigru care a nvins Himalaya. Dar Gyaltsen Norbu, tot nepalez si tot sirdar ca Tensing, l ntrece. El a urcat de doua ori pe naltimile de peste opt mii de metri. O data cu francezii pe Makalu, n 1955, a doua oara n anul urmator, n 1956, cu japonezii, pe Manaslu. Mult pretuit de alpinistii francezi cu care urca alaturi si de la egal, mult stimat de japonezi care-l invita la Tokio si-l numesc sirdarul tuturor expeditiilor lor, Norbu si ntrerupe lantul victoriilor asupra muntilor care se temeau de el, printr-o neprevazuta, absurda si timpurie moarte, ntr-o avalansa, n anul 1961, n Lang Tang Himal. nfricoseaza aceste morti pe alpinisti ? i fac oare sa renunte, sa ezite, sa coboare din naltul n care i pndeste frigul, avalansa, moartea alba ? Din cte va amintiti din povestirile noastre, nu. Dimpotriva. Asa, ca ntr-o batalie, fiecare tovaras mort te face mai drz, mai dornic de victorie. Fiecare pas napoi ar fi o tradare. O ntreaga expeditie cazarii a pierit urcnd spre naltimile Pamirului. Cu doua vieti au platit cuceritorii Vrfului Comunismului victoria lor. Cu patru jertfe a nvins Minyag Kangkar expeditia chineza din 1959. Dar omul paseste mai departe, mai nalt, mai puternic.

149

Desigur, asa cum spunea Evgheni Abalakov, alpinistii nu trebuie sa fie prizonierii muntelui, ci cuceritorii lui. Asa cum n stiinta trebuie sa fie medicina: nu sclava mortii, ci nvingatoarea ei. Nu exista nsa pe pamnt lupta fara insuccese de moment, grele ncercari si chiar moarte. Dar si atunci, ea trebuie sa aiba un sens, o nalta semnificatie, caci cum scria Frison-Roche: O moarte trebuie totdeauna sa foloseasca la ceva. Marii savanti, exploratorii, soldatii, marinarii, ghizii care au cazut pentru o cauza dreapta sau pentru o opera utila celorlalti oameni, merita respectul si amintirea noastra. De aceea nu trebuie sa ne temem de moarte, ci sa facem n viata ct mai mult bine si adevar. Batalia muntilor a luat sfrsit!... Astazi toti muntii nalti de opt mii de metri ai Himalayei si cei de sapte mii de metri ai Pamirului si Cordilierilor au fost urcati. Omul sia dovedit siesi si muntilor forta lui morala, dreptul sau de cuceritor. Dar aceasta s-a ntmplat numai pe planeta noastra, micuta noastra Terra, pna nu de mult nca incognita, cu pete albe, fara nume. Zborul cosmic ne va purta n Luna si apoi pe celelalte planete iata viitoarea etapa a alpinismului lumii. Cartea muntilor terestri se nchide aici. n curnd vom citi poate primele pagini dintr-o noua carte: a muntilor Lunii. si-apoi a muntilor planetari. Gnduri despre munte Apropie-te de natura si ncearca sa spui, cum ar fi spus-o primul om, tot ce vezi, ce traiesti, ce iubesti si ce pierzi. RAINER MARIA RILKE Dragostea de munte si are radacina n frumusetea locului de unde privesti, n transparenta aerului, n claritatea cerului, n adncul prapastiilor, n marea singuratate. Ea izvoraste din senzatia naltimilor, din prezenta pericolului, din tumultul libertatii, din uitarea tuturor lucrurilor omenesti. GUIDO REY Cnd e bine sa te duci la munte ? Totdeauna. Nu este anotimp care sa-ti nchida drumul spre naltimi. Adevaratul drumet stie sa iubeasca natura sub toate nfatisarile ei. BUCURA DUMBRAVA Nicaieri ca n munte nu exista atta varietate pe un spatiu foarte restrns, ntr-o singura zi n munte poti vedea si simti schimbarile din cursul unui an ntreg. JOHN RUSKIN

150

Muntii nostri snt mult mai cuminti, mai familiari si mai buni dect Alpii. Noi nu dorim si nu putem sa trecem de 2 500 m altitudine. Carpatii snt inima tarii noastre. Ca sa ne iubim tara, trebuie sa-i cunoastem inima. DUMITRU ALMAs Am sufletul salbatic si ceea ce am iubit mai mult n natura a fost singuratatea. Mi-a fost totdeauna sete de ea si am cautat-o pretutindeni. Snt de-ajuns doua mii de metri ca sa devin fericit.. . HENRY RUSSEL Am ndragit clipele cnd, ajunsi sus, ne strngem mna frateste si mbratisam orizontul; am ndragit asprimea elementelor naturii, ecoul iodlerelor, roseata apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcata la picioarele noastre, fosnetul cetinii si susurul apelor... ION COMAN Adevaratul alpinist se caracterizeaza prin modestie, oroare de vorbarie si n special prin dragostea fata de natura. HENRY HORDHAU X Motii priveau muntii. Erau colturosi, prapastiosi, acoperiti de zapada, tari, de gresie, formati din stnci aspre si nvalmasite. Motii i priveau. Tacuti, pe paduri, cu fruntea ncruntata, pleoapele lor se nchideau si se redeschideau, lasnd sa se strecoare muntii nauntru, n fsii subtiri, ca si cum ar fi fost o bautura rara, pe care ar fi vrut sa o guste ct mai ndelung. GEO BOGZA mi placea mult sa ma odihnesc la mare. Iubesc aceasta zna ciudata. Ea are secretul vietii, dar ct este de zbuciumata. Plecam sa regasesc calmul, n imobilitatea Alpilor, nu a Alpilor stralucitori care par o permanenta sarbatoare de cascade si lacuri frumoase. Preferam pe marele pustnic, gigantul tacut, Mont Blanc-ul. Numai la el speram sa regasesc zapada si odihna. JULES MICHELET Iubesc codrul vesnic verde al bradului, iubesc culmile nenfricate cu crestele dure, iubesc apele care murmura curgnd la vale, iubesc umila floare care de mii de ani rasare n plai; iubesc veveritele zglobii si vulturii falnici; iubesc oamenii ntelepti ai naturii. ANDREI PANDREA

151

Cea mai curata desfatare a mea este sa ma asez n fata Bucegilor si sa-i privesc. Acela care-i priveste nepasator nu vede dect o ngramadire ciclopica de stnci. Pentru mine, nsa, fiecare din acesti munti este o fiinta deosebita. NESTOR U RECHI A Se nsala cine crede ca o priveliste e aceeasi vazuta n aceleasi conditiuni; ca rasariturile, amiezile si amurgurile se repeta; ca clipele curg monoton. Cine e atent vede si aude pururi altceva. . . Ma ncorporez lucrarilor si vietii, am simtirea ca totul traieste n felul sau particular; brazda, stnca, feriga, tufis de zmeura, arbore si tot ce pare nemiscator. MIHAIL SADOVEANU Ai umblat opt ceasuri; ai strabatut douazeci si ceva de kilometri; te-ai multamit la amiaza cu o gustare frugala; nu te simtesti flamnd; nu te simtesti prea obosit; esti n starea aceea speciala de euforie, pe care nimic nu ti-o poate da n celelalte mprejurari ale vietii. MIHAIL SADOVEANU Snt facut sa alerg mereu dupa un tel fugar. Simt ca traiesc, numai cnd cuceresc n fiecare zi din nou viata. FRIEDRIC H SCHILLER Hoinarelile si cartile bai luminoase pentru inima si minte. PANAIT ISTRATI Orice calatorie, afara de cea pe jos, e dupa mine o calatorie pe picioare straine; a avea la ndemna cupeaua unui tren, roatele unei trasuri sau picioarele unui cal, nseamna a merge seznd si a vedea numai ceea ce ti se da, nu si tot ce ai voi. CALISTRAT HOGAs Trebuie sa tinzi totdeauna spre mai nalt si sa privesti totdeauna ct mai departe. GOETHE De ce odihna nainte de moarte, cnd ne asteapta aceea de dupa ea. NICOLAE IORGA

152

Sub aparenta lui imobilitate, muntele este nsasi miscarea si ia formele cele mai diverse, cele mai seducatoare. El este imaginea vietii si totodata simbolul evolutiilor spiritului omenesc. ANDRE THEURIET Simtim nevoia de a fugi pe drumuri. Excursia e sora buna cu vacanta. Plecam ct mai departe si ne urcam ct mai sus. Piscurile muntelui snt obiectivul natural al vacantei, al evadarii. I. D. SUCHIANU Atunci cnd nimeni nu se gndea sa urce muntii, un vnator de capre si un savant Jacques Balmat si Michel Paccard s-au unit pentru a ndeplini una din cele mai simple si mai mari actiuni: atingerea piscului inaccesibil. A fost o nebunie; ei au creat alpinismul si au dat omului o pasiune n plus. GUIDO REY Marea o privesti ca un visator, asezat pe mal sau plutind, ea alearga spre tine, te nconjoara, te sfatuieste sa stai linistit. Muntele, dimpotriva, trebuie sa te duci tu la el; muntele nu se da nvins dect celor care au puterea sa-l cucereasca. Ca sa iubesti muntele, trebuie sa-ti placa a umbla. Pe malul marii stai jos; la munte te sui. ALBERT DAUZAT Schiul... Caderea, zborul, socul. E ametitor. Nimic n lume, nici vinul, nici muzicA, nici iubirea, nu, nici iubirea, nimic, nimic nu aduce atta lumina. MIHAIL SEBASTIAN Drumetia cere rabdare, convingere, hotarre, pasiune... Noi nu batem recorduri. Cautam sanatate si frumusete, aer si privelisti, lumina si libertate. DUMITRU ALMAs O caravana care parcurge un ghetar ma face totdeauna sa ma gndesc la un vas care pleaca n calatorie. Cnd doua caravane se-ntlnesc pe ghetar, ele seamana cu doua vase pe ntinsa mare: de ndata ce se zaresc, ele si ncetinesc alura, si fac semne, schimba strigate si saluturi vesele. GUIDO REY Nici o mprejurare nu e mai prielnica convorbirilor prietenoase sau mprietenirii prin vorbe nemestesugite si sincere, ca un drum lung de munte.

153

BUCURA DUMBRAVA Se reproseaza uneori alpinismului de a fi un sport al individualitatii; se uita nsa soliditatea coardei, care nu-i numai o legatura materiala... un camarad de coarda ti-e ca un frate, de care esti legat pe viata. JEAN SECRET O coarda acoperita de gheata i leaga pe toti alpinistii n timpul urcusului. Dar ceea ce i leaga si mai mult este unitatea pe care au dobndit-o n aceasta lupta cu muntele. EVGHENI SIMONOV Pentru un singur om, multe piedici ramn de nenvins. Pentru doi tovarasi, oricare drum devine mai usor, umar la umar, n cntecul voios al prieteniei. ION COMAN Muntilor! Pentru ce e n voi atta frumusete ? GEORGE BYRON Sa mai ramnem o clipa... E att de frumos sa te odihnesti pe vrf si pentru cteva clipe din viata, printre nori, sa visezi. GUIDO REY Mare este betia urcusului, mare desfatarea acestor plaiuri, mare dorinta de a pluti. Cerul pare mai aproape de noi, dar el este si n noi, ntr-o viata cinstita si o inima nesovaitoare. JULES MICHELET Mont Blanc se descoperi deodata privirilor noastre si noi avuram n acel moment deplina senzatie a frumosului, a maretiei, a sublimului. THEOPHLLE GAUTIER Intram pe spintecatura Jiului, n strmtoarea muntilor. Nicaieri n-am vazut desfasurate cu atta maiestrie, n acelasi cadru, cele trei podoabe ale pamntului: muntii, padurile si apa. ALEXANDRU VLAHU

154

Priveste aceste creste sublime care urca spre cerul stralucitor unele argintii, parca de purpura sau opal, altele de smarald. Ai spune un diamant n plin soare. RAMAIANA Primiti salutul meu, o, munti albastri ai Caucazului! Caci voi mi-ati leganat copilaria pe creste salbatice, voi m-ati purtat si m-ati nvesmntat n nori de argint si mati deprins cu cerul si taria. O, Caucazule, ct ti-am iubit furtuna. Pustiitoarele, rasunatoarele furtuni. M. LERMONTOV Asemanatoare Dianei, razboinica fecioara, cu viziera lasata pe frumoasa-i fata imaculata, tunica de nea: jungfrau. AXEL MUNTHE O priveliste din luna. Ce vezi aici nu seamana cu nimic pamntesc. E linistea de veci a unei planete care a ncetat sa mai traiasca. E ca o imagine a marilor framntari cosmice, o amintire a haosului. PIERRE LOTTI Dragostea de frumos, tata singura pasiune care urca la trei mii de metri ! HENRY RUSSEL Muntii snt marile catedrale ale pamntului cu stlpii de stmci, mozaic de nori, coruri de izvoare, altarul de zapada, cu bolte vesnic sclipitoare de stele. JOHN RUSK/N Nu exista doi munti care sa se asemene; fiecare cu individualitatea lui, fiecare se schimba fara sfrsit, dupa ora zilei, jocurile luminii, dupa vreme, dupa anotimp, care-l nvaluie, rnd pe rnd, cu ceata si lumina, zapada, verdeata si flori. ALBERT DAUZAT Ceahlaul ni se arata n toata marimea lui, ca un urias ce si-ar fi ntins capul pe deasupra muntilor ca sa priveasca apusul soarelui. Umbrele se suisera treptat, ascunznd n ntuneric stncile mari si codrii salbatici de pe coastele lui si numai Palaghia, stnca cea mai piramidala de pe crestetul sau, era nca luminata de razele aurite ale soarelui. VASILE ALECSANDRI

155

Brazii suri si neclintiti, cu trunchiuri netede si goale se ridicau ncremeniti si drepti pna la naltimi ametitoare; iar din bolta ciuruita de umbra neagra-verde, alcatuita din crengile mbratisate sus de tot, ca prin o sita deasa, se cerneau n linistea larga a padurilor picaturi de cer albastru si fulgi nestatornici de lumina aurie cadeau peste mine de pretutindeni.,. CALISTRAT HOGAs Muntii uriasi nalta n aer piscuri nvaluite n troiene sclipitoare, iar la poale poarta ghetari mareti, ce umplu vaile cu masele lor stravezii si patrund n mare cu frunti prapastioase brazdate de albastru. EMIL RACOVI Cheile Bicazului, peisaj wagnerian... E declinul unei calde amiezi de vara. n fata am munti, n stnga munti, n spate munti. E vast si totusi foarte intim. Toti brazii snt n mine cu fiecare respiratie si fiecare privire. IONEL TEODOREANU Deasupra acestor pajisti de basm se nalta peretele nordic al muntelui Nanga Parbat, mareata imagine, cum nu exista alta pe pamnt. Everestul este o forta. Kangchendzonga este salbatic. Muchiile lucitoare de filigran fac din Siniolchu un munte fermecat. Piramida Makalu se desfasoara n linii nobile, iar piscul Ciong-Song se nalta trupes pe creasta. Dar Nanga Parbat mbina forta si salbaticia cu demnitatea si frumusetea. FRITZ RUDOLPH Privim Minia Konka. Lumina palida a lunii stralucea slab pe zapada ndepartata de pe piscuri, dndu-le un aspect de miraj. Piramida vrfului Konka se ridica peste celelalte. Era parca ntruchiparea maretiei... Crestele de zapada ascutite ca un brici straluceau n ntuneric. SHI CIAN-CIUN n ntunericul care-i acopera, muntii devin cum nu se poate mai solemni, regasindu-si gravitatea din fiecare noapte si cele mai profunde sensuri ale existentei. Prin aerul pur, stralucirea stelelor creste, nct apar ca n nici un alt loc pna acum, mari si grele si pline de roua de diamant a eternitatii lor. GEO BOGZA Vazuti de la marginea Sibiului, muntii Fagarasului fac o impresie de masivitate calma si de trainicie ce nfrunta cu nepasare vremelnicia... Aceasta temeinicie, nsa,

156

departe de a te strivi, dimpotriva, ti da un simtamnt de siguranta, de liniste, impresia ca te reazemi pe ceva ce nu poate clintit. MIHAI BENIUC Cine are norocul pe care l-am avut eu, sa vada Bucegii ntr-o noapte absolut senina, o noapte plina de ger si de lumina stelara, se poate lauda ca stie cum a fost Geneza. EUGEN BARBU Uneori ceata se lasa fumegnd dinspre vrf. Norii se strngeau mai aproape. Brazii deveneau negri, ntunericul era profund si dens. Tacerea parea ca merge pna la marginile lumii... MIHAIL SEBASTIAN Aici toate se armonizeaza: roca nensufletita farmitata de pasii sprintari, de capra, prul tulburat de trecerea umbrei, cetina clatinata molcom de vnt si vastele cortine ale cerului sub semnele acelei altitudini celeste, din care, n noptile senine, inunda ploile de stele peste puritatile auguste ale ozonului. VLAICU BRNA Muntele ca o cetate semeata si gigantica si mplnta piscurile n hlamida alba a norilor. Stncile de cremene si ochiurile tacute de mare adapostesc n umbra lor taina nasterii legendelor, a povestirilor si a basmelor. IANOs XANTUS Poezia vietii mele este muntele; restul nu-i dect proza. GUIDO REY Lumea naltimilor, o lume aspra si frumoasa, nascuta din zbuciumul planetei, mngiata de nori si rudimentar cioplita de mna sculptorilor cu putere nemasurata: soarele, apa si vntul. ION COMAN Alpinistii, pe care i-am vazut n ascensiuni de dificultate extrema, snt fiinte att de aeriene, nct dupa atingerea crestei, ti pare ca ar fi n stare sa-si continue ascensiunea pna la nsurubarea n azurul cerului. ALEXANDRU BALACI

157

Lanturi de munti cresteau si se prabuseau ntr-o lumina magica... ntreg muntele era ca o cutie de rezonanta, ca o vioara. MIHAIL SEBASTIAN O dimineata n munti. Pura, proaspata, sonora. Ca o melodie de Grieg. E momentul orei albastre, la ivirea zorilor, cnd se naste ziua... si cnd si leapada cu greu, valul ceturilor nocturne. Corturile fumega cu o respiratie calda. Vuietul rului creste aidoma unui tren ce se apropie fara istov. Sunetele, culorile, miscarea se contopesc ntro melodie unica, plina de forta. Glasul muntilor ! EVGHENI SIMONOV n mijlocul marii, ncet si maret, plutesc munti de gheata, albi n soare si albastri n umbra; la picioarele lor apa nverzeste n unde de safir si valurile patrund zgomotoase n grotele lor sinilii si ies acoperite de spuma argintie. EMIL RACOVI Rnd pe rnd toate viorile din glasul Oltului ncep sa se auda. Un pasionat dirijor conduce, fluturndu-si bratele de pe culmile muntilor. Asternute fiind n calea apelor stnci colturoase, scurte spatii pardosite cu pietris sau nenumarate gheare de gresie, el poate sa opreasca unde trebuie violoncelele, pentru a lasa sa se auda numai viorile; apoi le aduna mpreuna, viori, violoncele si flaute. Atunci cnd interventia suprema a fost, n felul acesta, ndelung pregatita, el scoate din coltii de cremene si muntilor sunetele triumfatoare ale instrumentelor de alama, revarsndu-le peste toata ntinderea lumii, ca pe flacarile unui urias incendiu. GEO BOGZA Stncile, la cte o limpezire a cerului, ni se parura imense doamne de grafit, mbracate n malacoave cenusii de fum, plutind cu gratie deasupra planetei. Acest voal aerian, desfasurat n muzica infernala a vntului atunci strnit, care se folosea de violoncelele coniferelor, avea un farmec straniu. EUGEN BARBU Acest colt l-am botezat al muzicii, fiindca acolo se schimba cntecul apelor; cnd urci la deal, cel frumos si simfonic al Ialomitei se potoleste si n vlcel se aude numai doina izvorului, care curge din luminisul schitului nou; iar cnd cobor la vale melodia dulce a acestui izvor se contopeste deodata cu armonia puternica a rului. BUCURA DUMBRAVA Ne gaseam asadar ntr-o originala camera de muzica, subterana, n care era instalat un xilofon de stalactite. Amicul meu, care este un mare meloman, se grabi sa

158

tapeze Kleine Nachtmusikal lui Mozart. Snt convins ca aceasta capodopera a literaturii muzicale n-a mai fost executata niciodata, de nimeni, pe un xilofon de stalactite, ntr-o grota subterana, care nu cunoscuse pna atunci nici macar vibrarea discreta a celor mai slabe raze de lumina. IANOs XANTUS Marea Orga ncepuse sa cnte. O adiere domoala vslea lin din naltimi, lasndusi undele sa lunece pe fata orgii. O melodie ciudata se zbatu n ganguri. Ascultau cu totii, nfiorati de placere, freamatul simfoniei alpine. Nimeni n-ar putea reproduce concertul Marii Orgi de sub turnul Pietrei Craiului, dar oricine l-a auzit si-l reaminteste cu emotie. OVIDIU MAN1IU Intram n zona minunata a rododendronilor, cordon nflorit n jurul muntilor (Himalaya). Pe masura ce altitudinea creste, florile acestor arbusti nodurosi trec de la purpuriu la trandafiriu; peste trei mii de metri se fac galbene si apoi albe. Aerul era mbatat de parfumul greoi al florilor de magnolia, presarate pe toata desimea padurii. Cum s-ar putea traduce n cuvinte frumusetea pasarilor suimanga, ale caror pene au stralucirea pietrelor pretioase ? JOHN HUNT Un sculptor american a sapat ntr-un munte ntreg, daca stim bine, chipul lui Washington. N-ar fi maret ca n acest Caraiman un sculptor sa sape fata nemuritoare a celui mai mare poet romn, Mihai Eminescu ? nchipuiti-va fruntea lui vasta veghind asupra tarii, gnditi-va ca ochii lui v-ar privi de departe n fiecare clipa si ca, la vremea aceasta, pletele lui de piatra ar fi ncaruntite de omat. Primavara, n fiecare primavara, Luceafarul ar ntineri. Am astepta atunci sa-i auzim seara soptindu-si, cu vntul, de-a lungul tarii, neuitatele-i versuri. EUGEN BARBU Vapaia asfintitului mproasca lumini fantastice peste ntreaga priveliste: Strunga pare de fier, Costila de arama, Padina Crucii de cobalt, Omul de aur. n jos, prapastia coboara, perete, pna n valurile vinete ale Ialomicioarei. DUMITRU ALMAs Florile si fluturii Fesierei! N-am vazut nicaieri un acord de culori mai frumos ca acolo, ntre fluturii de pe tulpini si florile care zboara. BUCURA DUMBRAVA

159

ncepe marea simfonie a Carpatilor. Primele ei acorduri, preludiu plin de imense promisiuni, se aud o data cu ivirea stelelor; iar zorile mai gasesc viori si violoncele staruind nca, n epuizarea totala a lunii, asupra unui motiv ce-a fost n timpul noptii ca o poarta larg deschisa, prin care altfel era vazut tot Universul. GEO BOGZA Un alpinist are pe retina sa o adorabila colectie de rasarituri de soare, pe care, plecnd mereu n zori, si-o mbogateste necontenit. El cunoaste toate nuantele de roz si auriu de pe ntinsurile de zapada. HENRY BORDEAUX Aurul nverzeste si ndata ora adevarata stapneste tinutul, ora cnd muntele capata haina sa fireasca.... Asa se vad Bucegii, pna ce soarele trece de amiazi. Apoi nsa soseste ora catifelei.... Dar iarasi si ora aceasta se duce si cel din urma joc de lumina, ora vnata se arata. NESTOR URECHIA Exista n mpietrire un farmec tulburator.... Mii si sute de mii de flori, de ciorchini de piatra, stravezii sau prguiti n auriu, mpodobesc ct vezi cu ochii, pereti a caror naltime nici lumina n-o poate urmari. Nu exista nici o palma de loc care sa nu fie batuta n nestemate sau care sa nu rodeasca n formele cele mai ncntatoare. Mna purtata pe pereti isca din perii de cristal ascutiti clinchet de zurgalai de argint. DAN COMAN Peste vai si munti, belsugul de culori se ntinde plin de veselie. Mesteacanul si risipeste banutii de aur prin iarba padurilor, iar frunzele de bronz ale fagului cad peste verdele mohort al padurii de brad. Turistul singuratic parca ar strabate o uriasa expozitie de pictura. IANOs XANTUS Nimic nu-l face pe om sa sovaie, nici o masa, nici un bloc, nici o piedica, nici rezistanta materiei, nici maiestatea naturii. Cu pioletul n mina, omul porneste sa ia cu asalt nemarginirea. Viitorul vasista poate la darmarea Alpilor. Globule, nu te mpotrivi stradaniei furnicii tale. VICTOR HUGO Epopeea muntilor si-a primit consacrarea. O data cu cucerirea Everestului, muntele cel mai nalt din lume, a disparut un mit. De acum nainte, omul este stapnul universului marilor naltimi.

160

MAURICE HERZOG Alpinismul nu este o loterie. Nu toti alpinistii termina la fel, caznd mai devreme ori mai trziu n prapastii. Noi credem n tehnica si pregatire. Noi nu sntem prizonierii muntelui, ci cuceritorii lui. EVGHENI ABALAKOV Omul, n loc sa nfrunte pe altii n dorinta desarta de a-si domina semenii si, fara doar si poate, de a-si trimbita gloria, lupta mpotriva fortelor naturii si a propriei sale slabiciuni. Cu rare exceptii, alpinistul nu aspira la glorie si nu are nici spectatori care sa-l ncurajeze. LIONEL TERRAY Cmpia nseamna pacea, muntele lupta. L. LAUNAY Snt nemblnziti si razvratitori, acesti munti uriasi, eroi ai libertatii nebiruite, care refuza a fi subjugati altora, dect soarelui, mndri printi ai Alpilor, constienti de nobila lor obrsie. AXEL MUNTHE Orice munte este o cetate, mai mult sau mai putin aparata. Unele nu s-au putut lua, altele, nainte de a se preda, s-au mpotrivit unui lung sir de asalturi. Dar totdeauna trebuie sa lupti cu piedici nenumarate si tocmai acestea constituie una din bucuriile ascensiunii muntilor. EUGENE RAMBERT Vointa este unul din cele mai pretioase daruri ale muntelui. El ne obisnuieste sa luptam mpotriva greutatilor materiale ale vietii si ne nvata ca numai efortul, singur, da sens existentei noastre. ANDRE THEURIET Nimeni nu va putea uita vreodata lupta aspra si ndrazneata care se da si cu puterile trupului, dar si cu fortele sufletului pe verticala peretilor, deasupra abisului ametitor, n fisuri suspendate sau albastre, n trecerea acrobatica si spectaculoasa a surplombelor si traseelor. ALEXANDRU BALACI

161

Muntele inspira simtiri grandioase. Cnd vezi vaile si cmpiile ntinzndu-se la picioarele tale, drumurile, serpuind ori n linie dreapta, satele presarate de-a lungul lor, ai sentimentul unei tari. Descalecatorii au venit de la munte. GEORGE CLINESCU Povestirile ascensionistilor snt o nalta scoala a curajului, a camaraderiei, a eroismului, a caracterului, a spiritului de prevedere si de jertfa. DUMITRU ALMAs Pentru noi, cei care avem pasiunea alpinismului, e lucru cunoscut ce superioritate da fortei gndirea si perseverenta. Noi stim ca fiecare naltime cucerita, fiecare pas nainte nu pot fi realizate dect cu pretul unor eforturi ndelungi si tenace, pe care dorinta singura nu le-ar putea niciodata nfaptui. EDUARD WHYMPER Dar Emilio n-a murit... A plecat n munti pentru ca sa nu se mai desparta niciodata de ei. Sufletul lui ne va calauzi mereu pe peretii de calcar si ne va fi mereu cap de coarda. SEVERINO CASARA Unii alpinisti si risca viata. Alpinistii echilibrati gasesc n acest risc un prilej de meditatie si un izvor de zel care, opunndu-se fanatismului morbid al acestora, le releva nobletea pasiunii lor si semnificatia sacra a vietii. MAURICE HERZOG Cnd voi muri, ultimele mele gnduri vor fi pentru Alpi si voi multumi cerului nu att pentru ca i-a creat, ct pentru ca i-am cunoscut. THEODORE CAMUS La fel ca vazduhul si oceanele, muntele si cheama prietenii. Fiecare si mplineste chemarea curajos. Unii cad, pentru ca cei mai multi sa nvete, sa se bucure de viata si sa priveasca ncrezatori nainte. ION COMAN As vrea sa mor si sa nfloresc n smirdarii muntilor . As vrea sa mor si sa fiu roua pe flori; as vrea sa mor si sa ma prefac n duh al izvoarelor. DUMITRU ALMAs

162

Nu, muntele nu nseamna moarte sub avalanse sau n furtuni, prin desprinderea prizelor sau smulgerea pitonului solicitat. si turistul sau alpinistul va merge nebuneste n munti pentru a se sinucide, ci dimpotriva pentru a se bucura n mijlocul luminii, al celor mai radiante culori, al spatiului nesfrsit, pentru a asculta apele care cad, marile freamate ale padurilor de brad n acorduri de orga. ALEXANDRU BALACI Zadarnic ai cauta posomorrea si ncruntarea la noi; sursul e al tarii ntregi, Romnia nu rde n hohote zgomotoase. Ea zmbeste ca si peisajul ei si sursul e al naturii ntregi, trecnd n graiul si literatura orala; peisajul acesta este dominat de munte, leaganul si adapostul de veacuri al poporului. TUDOR ARGHEZI Acesta este asadar Muntele, despre care auzisem attea si al carui zvon l-am acceptat ca o tinta de dor chiar si n visuri... Muntele era naltul si adncul, si adaosul de oboseala proaspata ce-o simteam n snge. Muntele era aceasta priveliste n care intram tot mai adnc, si care la rndul ei intra si ea n mine. LUCIAN BLAGA n muntii nalti, aerul este mai pur, corpul mai usor, spiritul mai senin. Aici placerile snt mai putin arzatoare, pasiunile mai stapnite. Meditatia are un caracter profund, raportata la lucrurile care ne nconjura si voluptatea e calma, fara nimic amar si sensual. J. J. ROUSSEAU Lenesii se mira ca ne vad parasindu-ne scaunele confortabile si drumurile noastre sigure, pentru a urca muntii dificili si periculosi. Aceasta pentru ca muntele are o prospetime si o forta de viata de care nu se vor bucura niciodata placerile desarte si pe care lenea nu le va cunoaste niciodata. GEORGE BYRON La munte omul este mai simplu, viata lui este mai n liniste, naravurile snt mai nevinovate. Munteanu-i curat la suflet, liber la gnd si la vorba si verde la trup ca brazii sub care traieste. VASILE ALECSANDRI Ce-l cheama pe om la naltimi ? Gustul pericolului, mndria de a stapni, dorinta de a cunoaste ceea ce este necunoscut ? Poate numai nrudirea sa cu infinitul, acolo sus, pe vrful cucerit pentru totdeauna...

163

AEGIDIUS TSCHUDI N-as putea concepe cea mai frumoasa viata, fara a ma bucura de pacea profunda si odihnitoare a vailor nalte ale muntilor, de seninatatea mndra a crestelor albe, de speranta drumurilor fara sfrsit si a ascensiunilor mereu rennoite. EMILE JAVELLE Ceea ce cautam este gustul acelei enorme bucurii care clocoteste n inimi, care patrunde pna n ultima fibra, atunci cnd dupa o lunga oscilare la granitele posibilitatilor umane putem din nou sa strngem viata cu ambele brate. LIONEL TERRAY Maestrul a spus: nteleptul se bucura de apa, omul virtuos de munti. CONFUCIUS De mult timp se pregateste o ntelegere ntre fortele primitive ale omului si acelea ale muntilor; fericit cine stie sa le mpace. GOETHE Sufletele mari snt ca si culmile nalte... Asa a fost acest munte colosal care s-a ridicat deasupra Italiei Renasterii si al carui profil framntat l vedem pierzndu-se n zilele departarii. ROMAIN ROLLAND Viata este si ea o ascensiune. Pe masura ce urci vezi mai bine, respiri mai puternic, esti mai stapn pe tine... HENRY BORDEAUX Muntele invita la cugetare si fapta; sesurile la reverie. TUDOR VIANU Portile muntilor si deschid o lume noua, o lume fara de sfrsit. JOHN RUSKIN Turistul vine aici sa caute un punct de vedere, gnditorul gaseste o carte imensa. VICTOR HUGO

164

Ca si padurea, ca si oceanul, muntele este un educator tacut care ne pune n fata noastra nsine. JACQUES CHEVALIER n linistea muntilor s-a nascut un suflet si o constiinta. n contact direct cu misterele naturii, oamenii au ajuns la o fina sensibilitate si o bogata viata interioara. OCTAVIAN GOGA Privirea oamenilor care urca muntii cata totdeauna departe, limpede, profund ca privirea marinarilor n care se reflecta vastele orizonturi. GUIDO REY Ne cheama spre munte bucuria de a lupta si de a cunoaste, ispita riscului si voluptatea victoriei, dorinta de a evada dintr-o lume mecanica, uniforma, pe care am facut-o prea asemanatoare noua nsine. JACQUES CHEVALIER Motii snt oameni de munte. De-o mie de ani, ei snt legati pe viata si pe moarte de acesti munti ncruntati, cu creste ascutite, spintecnd simbolic urgia vnturilor. GEO BOGZA Carpatii nu ne-au despartit niciodata. Peste ei s-a cladit aceeasi limba, acelasi suflet si mai trziu aceleasi aspiratii. GEORGE VLSAN Noi ramnem recunoscatori dragostei parintesti a acestor giganti augusti, munti sublimi, n care gasim adapost la inima lor senina, pasnica si profunda. JULES MICHELET Nu exista pe pamnt loc mai frumos dect Minia Konka. Legendele spun ca o noapte petrecuta pe munte echivaleaza cu zece ani de meditatie si de rugaciuni nentrerupte. SIH CIAN-CIUN Ce este alpinismul ? Un sport ? O activitate de cercetari ? Un leac mpotriva ipohondriei ? Un mijloc de odihna ? Nici prima, nici a doua, nici a treia si totusi fiecare din toate acestea. E o nazuinta a sufletului spre naltimi. Spre tot ceea ce este mai bun si mai naltator.

165

EVGHENI SIMONOV Gndirii i snt necesare pasul calatorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, ozonul tariilor albastre, bolta brazilor, verdeata perena e ca un simbol al longevitatii la care rvneste fiinta noastra. ALEX. ROSETTI Nici o scoala, n adevar, mai barbateasca si mai eroica si ceea ce e mai mult mai nationala, dect aceea a muntelui. ION CONEA Prin turism, ca si prin muzica, omul se modeleaza, se transforma, se slefuieste cu ajutorul emotiilor pe care le ncearca, se ntareste prin asprimile ce le ndura, si mbogateste sufletul cu lumina si frumuseti nebanuite. DUMITRU ALMAs Muntele este acea parte a planetei noastre, acoperisul lumii, care se nvecineaza cel mai mult cu cerul. Pe creste ne simtim parte integranta din Univers, de acolo, fara sa mai avem limita vederii, salutam spatiile siderale. ALEXANDRU BALACI Muntele si merita oamenii pe care i are. Am vazut insi singuratici calatorind de zile ntregi pe necunoscutele sosele de zapada si ntrebndu-i daca nu-i deprima singuratatea, m-au privit cu uluire. Au dreptate: nu snt singuri, si au muntele. EUGEN BARBU CUPRINS CHEMAREA MUNILOR Oameni, iubiti muntele ! Marii cuceritori si muntele Oameni de stiinta si muntele Femeia si muntele Alpinismul viitorului LITERATURA

166

Scriitori si muntele Poezia romneasca Lirica universala Legendele muntilor nostri Adevarata literatura alpina MUZICA PLASTICA CUCERITORII Lupta pentru naltimi Bucegii Alpii Pamirul Himalaya GNDURI DESPRE MUNTE
[1]

Aici nu palate, nu teatru sau loja,

Dar n locul lor un abete, un fag, un pin, Iarba verde si frumosul munte apropiat Ridica spiritul nostru de la pamnt la cer

Bibliografia Redactor responsabil: GH. DEREVENCU Tehnoredactor: N. PANAITIDE Dat la cules 12.06.1967. Bun de tipar 12.11.67 Aparut 1967. Tiraj 7000+140 ex. brosate. Hrtie scris I A 80 g/mp. Format 32/84 X 108.

167

Coli editoriale 14,23. Coli tipar 7,5. Planse coala T. nr. 9081/1967. C. Z. 52 ntreprinderea poligrafica Brasov, strada Lungi nr. 20. Brasov. Republica Socialista Romnia Comanda nr. 1099 Scanare, OCR si Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com Corectura : Dan Patrniche Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/ Carte obtinuta prin amabilitatea dlui Popa Horatiu

168