Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea Romano-Americana Facultatea de Management & Marketing Specializarea Management

Ministerele si serviciile publice deconcentrate


Organizarea Ministerului Afacerilor Externe

Stundent : Sosu Catalin Grupa : 321 An: 3

Cuprins

Cap 1. Ministerele
1.2. Clasificarea ministerelor 1.3. Atributiile ministerelor 1.4. Responsabilitatea ministrilor 1.5. Atrbutii 1.6. Actele ministrilor 1.7. Raspunderea ministeriala 1.8 Structura Informationale organizatoric a Ministerului Comunicatiilor si Societatilor

Cap 2. Organizarea Ministerului Afacerilor Externe

Cap 1. MINISTERELE

Ministerele reprezinta o categorie distinctiva in cadrul sistemului autoritatilor administratiei publice avand rolul de a realiza politica guvernamentala in domeniile si sectoarele de activitate ale acestora pe intreg teritoriu tarii. Ele constituie o veriga importanta subordonata direct Guvernului su au doua elemente caracteristice: - competenta materiala; competenta teritoriala. Ministerele sunt organe centrale care conduc si coordoneaza administratia publica in diferitele domenii si ramuri de activitate. Natura sarcinilor administratiei publice, precum si volumul acestora din ramurile si domeniile de activitate ale vietii sociale sunt elementele care influenteaza infiintarea si organizarea ministerelor, cat si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. Numarul ministerelor este determinat de masa sarcinilor administratiei publice intr-un domeniu sau altul de activitate, dar si de prioritatile si interesele politice ale partidului sau coalitiei de partide catre a castiga alegerile parlamentale si are astfel, posibilitatea sa organizeze sistemul administratiei ministeriale. De cele mai multe ori, administrarea problemelor dintr-un domeniu de activitate de catre un minister sau de un alt organ de smecialitate din cadrul administratiei ministeriale este o optiune politica a partdului sau a coalitiei de partide care a castigat putere in stat, decizia luata fiind expresia unor prioritati si interese politice. Tendinta actuala, de reducere numarului ministerelor, impusa de cerintele organismelor Uniuni Europene, este salutara pentru ca administratia ministeriala nu trebuie sa constitue o povara pentru bugetul de stat, ci un instrument eficient si suplu in mainile puterii politice. Totusi un numar prea mic de ministere prezinta riscul de a transforma sistemul administratiei ministeriale intr-un ansamblu ineficient sau, cel putin, de a transforma componentele principale ale acestui sistem in niste megaministere greoaie si tergiversante in rezolvarea sarcinilor din domeniile lor de activitate . Multiplicarea ministerelor prezinta neajunsuri pentru ca, un numar mare de ministere, va face dificila coordonarea de catre

Guvern a acestora, va duce la fragmentarea domeniilor de activitate si la incetinirea rezolvarii problemelor, precum si la impovararea bugetului de stat. Ministerele ocupa locul principal in cadrul sistemului administratiei ministeriale avand rolul de a organiza si executa in concret legile in anumite domenii si sectoare de activitate.

1.2.Clasificarea ministerelor: ministerele cu activitate economica ( Ministerul Finantelor Publice; Ministerul Agriculturii,Padurii Apelor si Mediului; Ministerul Economiei si Comertului etc.) - ministerele cu activitate administrativa si de aparare ordinei de drep (Ministerul Apararii Nationale; Ministerul Administratiei si Internelor; Ministerul Afacerilor Externe; Ministerul Justitiei etc.) - ministerele cu activitate socio-culturala si stiintifica (Ministerul Educatiei si Cercetarii; Ministerul Culturii si Cultelor etc.) 1.3. Atributiile ministerelor - atributiile comune (tuturor ministerelor) - atributiile specifice (fiecarui minster) Atributiile comune: - referitoare la organizarea executarii legilor si ordonantelor Guvernlui; atributii din domeniul activitatilor economice si sociale; atributii privind realizarea politicii externe; atributii privind formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului de activitate etc. Atributii specifice sunt determinate de sfera de activitate coordonata si condusa de fiecare minister in parte, sunt expresia juridica a sarcinilor pe care acestea le au de indelpinit in domeniul de activitate in care fuctioneaza fiecare.Atributiile conferite fiecarui minister formeaza, in ansamblul lor, competenta acelui minister si au ca scop realizarea sarcinilor din domeniul de activitate pentru care ministerul restectiv este specializat. Ministerele au o categorie de atributii care vizeaza realizarea sarcinilor de conceptie si conducere in diferitele domenii si sectoare de activitate ale administratiei publice ministeriale. In aceasta categorie intra atributiile pe care ministerele le au pentru realizarea sarcinilor de informare, pe care ministerele le au pentru realizarea sarcinilor de informare, de documentare,

de prevedere si organizare in vederea aplicarii strategiei si politicilor guvernamentale in domeniile lor de activitate. 1.4. Organizarea ministerelor

Organizarea ministerelor poate fi abrdata din doua puncte de vedere. Primul este acela din perspectiva compartimentelor din care este formata structura interna a ministerelor, compartimentelor prin intermediul carora se exercita tributiile generale si specifice ale administratiei ministeriale. Din acest punc de vedere va trebui sa constatam ca personalul ministerelor este grupat, in raport cu impartirea atributiilor, in birouri, servicii, directii generale etc. Si se compun din multe categorii: personalul de conducere, personalul de executie de specialitate, personalul de executie administrativa si pesonal de deservire. Din al doilea punct de vedere, organizarea ministerelor poate fi abordata din perspectiva sarcinailor pe care le au prin organizarea conducerii ministerelor si a administratiei propriuzise. Structura organizatorica interna a ministerelor, este formata din compartimentele interne aleministerelor, care pot fi impartite in compartimente de specialitate, compartimentele functionale sau generale si compartimente auxiliare. Compartimentele de specialitate desfasoara activitati de specialitate, specifice domeniul propriu al ministerului respectiv. Compartimentele functionale sau generale se regsesc in cadrul oricarui minister, precum sunt compartimentele de secretariat, relatii cu publicul, resurse umane, financiarcontabil, juridic, administrativ etc. Compartimentele auxiliare se intalnesc in cadrul unor ministere, precum si al altor organe de specialitate, sub diverse denumiri si au caracter consultativ, precum Comisiile de dialog social, care functineaza in cadrul ministerelor. Compartimentele interne sau administratia centrala propriu-zisa a ministerelor sunt: birourile, directiile, directiile generale si departamentele. Birourile reprezinta unitatea de baza si se organizeaza pentru indeplinirea unei activitati omogene sau pentru mai multe activitati complementare si care presupun o conducere unitara.

Serviciile sunt organizate pentru realizarea unor activitati distincte si pot functiona fie in mod independent, fie cumulate in cadrul unei directii, avand de regula in componenta lor, doua sau mai multe birouri. Directiile si directiile generale sunt organizate si functioneaza pentru realizarea unor activitati din sectoare distincte. In cadrul directiilor generale se regasesc, de regula, directii, servicii sau birouri. Rolul politic, directori si directori generali poate fi foarte important in functionarea compartimentelor pe care le coordoneaza si in general, a ministerelor respective, acestea fiind si motivul pentru care acestia trebuie sa se bucure in orice moment de increderea ministrului care il numeste in functie. Departimentele se organizeaza, in unele cazuri in structura interna a ministerelor, in scopul asigurarii coordonarii si orientarii generale a activitatii compartimentelor de mai sus care functioneaza pentru realizare sarcinilor ministerului intr-unul subsecretar de stat, dupa caz. Hotararile de organizare si functionare a ministerelor realizeaza reglementarea urmatoarelor aspecte : denumirea ministerului; statutul de organ de specialitate al administratiei publice centrale, aflat in subordinea Guvernului; rolul ministerului in aplicarea strategiei si programului de guvernare in domeniul de activitate afectat; sediul ministerului, aflat intodeauna in Bucuresti; functiile, in cazul majoritatii ministerelor; sarcinile si atributiile principale, precum si cele specifice; conducerea ministerului, inclusiv prin stabilire numarului secretarilor de stat si al subsecretarilor de stat, cand este cazul; referirea la anexele cu structura organizatorica, numarul de personal si unitatile aflate in subordinea,in coordonarea sau sub autoritatea ministrului respesctiv; mijloacele materiale si financiare puse la dispozitie; dispozitiile finale privesc statutul si salarizarea personalului, actele normative modificate sau abrogate, dupa caz etc. dintre domeniile de activitate ce i-au fost afectate. Departamentul este condus fie de un secretar de stat fie de un

1.5. Conducerea ministerelor

Ministrul este cel care reprezinta ministerul in raport cu celelalte organe, cu persoanele juridice si fizice din tara si strainatate, precum si in justitie. Reglementarea privind reprezentarea legala a ministerului de catre seful sau, ministrul, o regasim in toate actele normative privind organizarea si functionarea ministerelor, ceea ce reprezinta o transpunere a principiului general potrivit carui orice persoana juridica este reprezentata legal prin organul sau de conducere. De regula, reprezentarea ministerului in fata instantelor de judecata este delegata prin ordin al ministrului in favoarea directiei de specialitate a ministerului. Ministrul raspunde pentru intreaga activitate a ministerului, pe care il conduce si il reprezinta, in fata parlamentului, in solidar cu ceilalti membri ai Guvernului, in cazul unei motiuni, dar si separate,in cazul interpelarilor si intrebarilor puse de senatori si deputati, ori a anchetelor parlamentare. Orice ministru are o dubla responsabilitate politica: una fata de Parlament, care isi are temeiul in faptul ca ministrii sunt investiti in functie prin votul puterii legislative, iar alta fata de Guvern care exercita conducerea generala a administratiei publice, fiecare ministru fiind capul serviciilor publice din ministerul pe care il conduce. Ministrii au o raspundere penala si patrimonala de care ne vom ocupa, insa, intr-o sectiune separate consacrata raspunderii ministeriale. Atributiile generale ale unui ministru sunt derivate din autoritatea cu care a fost investit, el fiind in acelasi timp o autoritate ierarhica, o autoritate de reglementare si o autritate de reprezentare. Ministrul isi exercita autoritatea ierarhica asupra tututror serviciilor publice si asupra ansamblului personalului acestora, al caror sef ierarhic este. Astfel, cu exceptia secretarului general si a secretarilor generali adjuncti, care sunt numiti de primul-ministrul, ministrul numeste pe toti ceilalti functionary publici, fie in mod direct, fie delegand aceasta atrbutie. Ca autoritate de reglementare ministrul emite ordine si instructiuni cu privire la personalul si strucurile subordonate . 7

Atributiile generale ale ministrilor, pentru domeniul lor de activitate, sunt enumerate de art.53 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor: organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legiilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agenitiilor economici; initiaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in conditiile stabilite prin metodologia aprobata de Guvern; actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-sociala a guvernului; fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul annual,pe care le inainteaza Guvernul; urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza bugetului aprobat; reperezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate; initeaza si negociaza, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a Guvernului in conditiile legii, incheierea de conventii, acorduri si alte intelegeri internationale sau propune intocmirea formelor de aderare la cele existente; urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea conditiilor in vederea integrarii in structurile europene sa in alte organisme internationale; coordoneaza si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului; avizeaza in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create;

coolaboreaza

cu

institutiile

de

specialitate

pentru

formarea

si

perfectionarea pregatirii profeionale a personalului din sistemul lor; aproba dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare. Secretarii de stat sunt numiti prin decizie a primului-ministru, de regula, la propunerea ministrului sau, cel putin,dupa consultarea acestuia, pentru ca numai astfel se va da continut prevederii legale potrivit careia rolul acestora este de a-l ajuta pe ministrul respective. Secretarii de stat exercita atributii care le sunt delegate de catre ministru si raspund in fata acestuia in legatura cu indeplinirea atribtiilor respective. Ministerle au cate un secretar general si unu sau doi secretari generali adjuncti, functii publice reglementate prin Legea nr.188/1999 privind Statutul fuctionariilor publici, dar introduce in aparatul propriu al ministerelor prin hotarari ale Guvernului anterioare acestei legi. Colegiul ministerului este , potrivit prevederiile art.52 din legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, un organ care functioneaza pe langa ministru , avand rol consultative, a carui componenta, precum si regulamentul de organizare a acestuia se aproba prin ordin al ministrului, care il convoca si il duce in sedinte in care se dezbat probleme privind activitatea ministerului Strcturiile de control, inspectie si audit sunt componente aflate intodeauna in directa subordonare a ministrului cu ajutorul carora efectueaza controale disciplinare, inspectii tehnice sau verificari financiare in raport cu prevederile legale in materie sau cu situatiile survenite. 1.6. Actele ministrilor Este necesar sa distingem intre activitatea desfasurata si actele la adoptarea carora ministrii participa in calitate de membrii ai Guvernului, pe o paret si activitatea desfasurata si actele pe care ministrii le emit ca sefi ai ministerelor pe care le conduc. Astfel, in calitate de membri ai Guvernului, ministri participa la adoptarea tuturor actelor politice si juridice ale Guvernului, in timp ce in calitate de sefi ai ministerelor pe care le conduc vor emite actele administrative prevazute de lege. Ordinele sunt de regula, acte administrative cu caracter individual si sunt emise de ministri pentru executarea in concret a prevederilor legale, in sens larg. Acestea produc efecte fata de o singura persoana, precum sunt ordinele de numire a unui functionar public. O a doua 9

categorie de ordine este aceea care au caraterul unor acte administrative normative, emise de ministri pentru organizarea executarii prevederilor legale, care produc efecte juridice asupra tuturor persoanelor fizice si juridice care intra sub incidenta lor. Practica ministeriala a impus si o a treia categorie de ordine: ordinile prin care se aproba regulamente, reglementari, nomenclatoare, reguli, cerinte tehnice, norme tehnice, norme, criterii, norme motodologice , proceduri, metodologii, criterii, precizari, instructiuni etc. Instructiunile sunt acte administrative de autoritate cu caracte normativ care se emite de catre ministry, precum si de catre ceilalti conducatori ai organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru organizarea executarii legilor, a ordonantelor sau a hotararilor cu character normative ale Guvernului. Instructiunile sunt unice, in sens ca sunt emise de catre un singur ministru dar exista si instructiuni commune, emise de doi sau mai multi ministri, ori impreuna cu alti conducatori ai unor organe de specialitate ale administratiei publice centrale. Normele metodologice sunt acte administartive de autoritate cu caracter normativ,emise de ministri pe organizare executarii legilor, ordonantelor sau a hotararilor cu caracter normativ al Guvernului. Normele metodologice pot fi unice, adica emise de un singur ministru, dar pot fi si comune, atunci cand aplicarea unei legi, ordonate etc., vizeaza doua sau mai multe domenii de activitate. Precizarile sunt acte aadministrative de autoritate, emise de ministri, precum si de conducatorii altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, fie in aplicarea prevederilor unor legi, ordonante etc., fie in aplicarea unor norme legale cuprinse intr-o lege, ordonanta sau hotarare a Guvernului. Precizarile ot fii comune, fiind emise de doi sau mai multi ministri, dar, de regula acestea sunt acte administrative unice, fiind emise de un singur ministru sau conducator de alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. Regulamentele sunt acte administrative de autoritatea cu caracter normativ care se aproba, de regula, prin ordin al ministrilor, asa cum am precizat deja mai sus, dar sunt emise si ca act administrativ de sine statator. 1.7. Raspunderea ministeriala Raspunderea politica a ministrilor 10

Sectiunea cea mai severa care intervine in cazul raspunderii politice a Guvernului si a membrilor acestuia este demiterea prin retragerea increderii de catre Parlament, potrivit procedurii motiunii de cenzura, dar raspunderea politica a Guvernului si a ministrilor ne apare ca o institutie a Dreptului constitutional. Totusi, nu vom aborda problema raspunderii juridice a membrilor Guvernului fara sa enuntam modalitatile de control politic parlamentar in urma carora poate fi angajata raspunderea politica a acestora. Raspunderea juridica a ministrilor Pe langa raspunderea politica, impotriva ministrilor, ca membri ai Guvernului, poate fi angajata si raspunderea juridica. In raport cu raspunderea politica a ministrilor, care este de regula o raspundere colectiva, raspunderea juridica a ministrilor este intodeauana o raspundere individuala. In legatura cu raspunderea juridica a ministrilor trebuie sa distingem intre faptele savarsite de acestia in afara exercitiului functiei lor, pentru care vor raspunde potrivit regulilor de drept comun si faptele savarsite in timpul exercitiului lor, pentru care se vor aplica regulile specilae referitoare la responsabilitatea ministeriala. Raspunderea juridica a ministrilor, in raport cu faptele comise in exercitiul functiei lor, poate imbraca formele raspunderii penale, raspunderii civile, raspunderii contraventionale si raspunderii disciplinare. Raspunderea penala Temeiul raspunderii penale a ministrilor il constituie, in primul rand, prevederile art. 109 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora numai Camera deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Camera deputatilor sau Senatul dezbat propunerea de incepere a urmaririi penale in baza unui raport prezentat de o comisie permanenta sau de o comisie speciala de ancheta, prezenta celui in cauza fiind obligatorie la dezbateri, fara ca lipsa nejustificata sa poata impiedica desfasurarea lucrurilor. In situatia in care membrul Guvernului pentru care Presedintele Romaniei a cerut urmarirea penala este deputat sau senator, ministrul justitiei va cere Camerei competente sa declanseze procedura de incepere a urmaririi penale si de ridicare a imunitatii.

11

Urmarirea penala a membrior Guvernului se efectueaza de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Raspunderea civila contraventionala si disciplinara Referitor la raspunderea civila a membrilor Guvernului, Constitutia nu are prevederi exprese, precum in cazul raspunderii politice si raspunderii penale. In ceea ce priveste raspunderea civila a membrilor Guvernului, dreptul comun este reprezentat de prevederile art. 52 alin.(1) din Constitutie, Legea nr. 29/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei regresul statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila. Astfel potrivit art. 52 alin. (1) din Constitutia republicata, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

12

1.8 Structura Informationale

organizatoric

a Ministerului

Comunicatiilor

si

Societatilor

13

Cap 2. Organizarea Ministerul Afacerilor Externe

14

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este organizat i funcioneaz n conformitate cu Hotrrea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea i funcionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificrile i completrile ulterioare. ntreaga activitate a ministerului este condus de ministrul Afacerilor Externe, care totodat l reprezint n raporturile cu celelalte autoriti publice, cu persoanele juridice i fizice din ar i din strintate, precum i n justiie. De asemenea, ministrul Afacerilor Externe rspunde de ntreaga activitate a ministerului n faa Guvernului, precum i, n calitate de membru al Guvernului, n faa Parlamentului. Ministrul Afacerilor Externe este ajutat n activitatea sa de:

Secretarul de stat pentru afaceri europene; Secretarul de stat pentru afaceri strategice; Secretarul de stat pentru afaceri globale; Secretarul de stat pentru relaii interinstituionale; Secretarul de stat pentru relaiile cu romnii de pretutindeni; Agentul guvernamental pentru Curtea European a Drepturilor Omului, cu rang de subsecretar de stat; Comisarul General pentru Expoziii Mondiale, cu rang de subsecretar de stat; Secretarul general; Secretarul general adjunct. Secretarul general, mpreun cu secretarul general adjunct, asigur stabilitatea

funcionrii ministerului, continuitatea conducerii i realizarea legturilor funcionale ntre structurile ministerului. Activitatea specific a ministerului este desfurat de personalul diplomatic i consular, ale crui statut, drepturi i obligaii sunt stabilite de Legea nr. 269/2003 privind Statutul corpului diplomatic i consular al Romniei . Personalul diplomatic i consular activeaz n administraia central sau n serviciul exterior. Numrul maxim de posturi n Ministerul Afacerilor Externe este de 811 n Centrala MAE (exclusiv demnitarii i cabinetul ministrului) i 1699 pentru Serviciul exterior. Serviciul exterior al Ministerului Afacerilor Externe cuprinde misiunile diplomatice, oficiile consulare i institutele culturale.

15

n subordinea MAE funcioneaz urmtoarele instituii:


Agenia Naional de Control al Exporturilor - A.N.C.E.X. Comisia Fulbright Institutul Diplomatic Romn Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru romnii de pretudindeni. Redacia Publicaiilor pentru Strintate Din fondurile Ministerului Afacerilor Externe sunt finanate i secretariatele Asociaiei

de Drept Internaional i Relaii Internaionale, Asociaiei Internaionale de Studii Sud-Est Europene i Casei Americii Latine. Sursele de finanare ale Ministerului Afacerilor Externe pot fi, dup caz: alocaii de la bugetul de stat, venituri proprii, credite externe i fonduri externe nerambursabile i sunt prevzute n bugetul acestuia, buget care se aprob prin lege, anual. Pe parcursul anului bugetar, Ministerul Afacerilor Externe poate beneficia de donaii sau sponsorizri.

16

Bibliografie

1. Alina Profiroiu, Irina Popescu Bazele Administratiei Publice ed. Economica, Bucuresti 2004. 2. Ioan Alexandru, Sorin Bucur, Mihaela Carausan Drept Administrativ ed. Lumina Lex, Bucuresti 2007. 3. Emanuel Albu Administratia ministeriala in Romania ed.All Beck, Bucuresti 2004.

17