Estetica, literatura, tiina se succed vertiginos n actul crerii unui profil spiritual relativ, dar generator de serii infinite

de semnficaii. Tocmai acest relativism i ofer cercettorului materialul brut pentru cldirea ineditului i a sublimului, care sunt apoi utilizate de ctre artist. Concluziile dobndite astfel sunt permanent condiionate de spiritul exacerbat al creatorului i mai ales de capacitate de sintetizare a acestuia, de selectare a unicului din atotputernicia mimesis-ului, fapt ce transform n final acest spirit relativ ntr-un spirit flexibil cci, de fapt, demersul teoreticianului const n cunoaterea sintetic a literaturii (Rene Wellek). Literatura romn a cunoscut pe parcursul evoluiei sale att perioade de armonizare progresiv, ct i static, ceea ce a influenat major propulsarea acesteia n cadrul literaturii universale. Literatura paoptist continu practic literatura iluminist clasic din epoca de tranziie, sporindu-i sub imboldul ideologiei burgheze democratrevoluionare, spiritul militant ca literatur romantic progresist. Perioda se caracterizeaz printr-o puternic micare publicistic, urmnd modernizarea societii i aportul de scrieri originale adus de clasa intelectual, transformnd manifestrile iluministe ntr-un sistem de concepii social-politice i cultural-estetice bine conturat. Devine realizabil ideea de integrare a literaturii romne n universalitate prin valorificarea specificului naional, a surselor tematice i de exprimare pe care le ofer folclorul i istoria naional. Conceptul de specific naional este direct relaionat cu fenomenul consolidrii naiunilor, cu nevoia de legitimare instrinsec a unei naii, ce-i caut resorturile generative de identitate, dar i de regsire a unui loc ntr-un cadru extins, n care s se recunoasc valoarea aportului su cultural. George Clinescu ncheie Istoria literaturii romne cu un capitol numit Specificul naional, n cadrul cruia alctuiete portretul spiritual romn, inventariind tipurile literaturii noastre. n perspectiva sa, literatura reine o serie de structuri depozitare de mentaliti, i atitudini naionale, care reunite, dau natere codului nostru cultural. Profilul spiritual romnesc nsumeaz civilizaie pastoral, nelepciune strveche, spiritualitate, fatalism energetic, scepticism, rbdare, sociabilitate. Paul Cornea consacr idee de regsire a specificului naional prin intermediului romantismului din perioada paoptist: n fapt, paoptismul e un romantism de tip risorgimental, structurat n funcie de imperativele unui moment dramatic al luptei de eliberare naional, cu accente luministe i preromantice n etapa preliminariilor, elegiace, mesianice i sociale n etapa cristalizrii depline (1840-1860), decepioniste, criticiste i realiste n etapa de epigonism i destrmare (1860-1870.) Paoptismul este i o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program particular, dar supus unor atribute exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupt pentru impunerea unei contiie fizice i patriotice, contiina pioneratului ntr-o variatate de clase culturale, o retoric a entuziasmuui i a trezirii la aciune. Portretul unic a generaiei paoptiste, portret ce ndeplinete rolul de referent de mai mult de un secol i jumtate i aparine poetului naional Mihai Eminescu, cel care surprinde n stihuri imaginea luminoas a trecutului, n poezia Epigonii. Heliade Rdulescu este descris ca un profet ce i realizeaz materialul biblicelor din visuri i din basme seculare. Bolliac este cel care cnt iobagul i-a lui lanuri de aram. Crlova este preuit pentru spiritul revoluionar chemnd otirea la lupt pentru eliberare, iar Alexandrescu vrjete umbre dintr-alt secolilor plan . Este evocat trecutul istoric prin

opera lui Negruzzi, iar veselul Alecsandri este cel care a cules creaii populare, a evocat fapte eroice, fiind definit ca rege al poeziei. Intenia sublim i admiraia poetului pentru generaia paoptist este sugerat de versurile : Voi credeai n scrisul vostru ()/i de aceea spusa voastr era sfnt i frumoas, Cci de mini era gndit, cci din inimi era scoas, fiind creat un memorabil portret colectiv. Epoca paoptist marcheaz nceputul literaturii moderne. Scriitori paoptiti i-au desvrit educaia n Occident, mai ales n Frana, devenind promotorii rematerii naionale att prin mesajul creaiilor literare, ct i prin implicarea activ n viaa politic. Totui, paotismul este prima ideologie literar romn, dar el izvorete din micarea politic i cultural ce are in centru, Revoluia de la 1848. Obiectivele acestei micri sunt politico-sociale: modernizarea societii romneti, emanciparea naional, independena politic, unirea provinciilor romneti. n contextul revoluionar se va dezvolta presa, care reflexie a idealurilor i mentalitilor intelectualitii. Astfel, n Gazeta Bucovinei, Mihai Koglniceanu public Dorinele partidei naionale, un adevrat program al tineretului revoluionar din Moldova. n zbuciumul socio-politic, sunt consacrate publicaii cu caracter polemic- ziarul, Pruncul romn, publicaie politic i literar cu nsemnul societii bucuretene, redactor fiind C.A. Rosetti i E.Winterhelder. Alte publicaii ce publicau aceiai ideologie sunt: Dacia literar, Propirea, Arhiva romneasc, Magazin istoric pentru Dacia, Gazeta de Transilvania ce au cristalizat mentalitatea revoluionar n poporul romn. Climatul cultural este creat din prima generaie de promotori ai culturii literare romne: Ion Heliade Rdulescu editeaz la Bucureti Curierul Romnesc, urmat de suplimentul Curierul de ambe sexe, Gheorghe Asachi editeaz la Iai Albina Romneasc ce are un supliment literar i cultural- Aluta romneasc iar George Bariiu editeaz la Braov Gazeta de Transilvania, ce are un supliment socio-literar Foaie pentru minte, inim i literatur. Aceste prime publicaii n limba romn, mpreun cu revistele urmtoare cu existen efemer, consecina interzicerii lor de cenzur au o dubl funcie: educativ, prin completarea instruciei oferite de un nvmnt n faza incipient i cultural, prin promovarea literaturii sub form de traduceri i creaii originale. n cadrul primei etape de efervescen creatoare, rolul de ndrumtor al fenomenului cultural-literar, i revine lui Ion Heliade-Rdulescu, prin articolele din ziarul Curierul romnesc. Este o faz entuziasm a romantismului paoptist, cnd disctincia dintre opera original i prelucrarea unui model strin aproape nu se fcea : Nu e vreme de critic, copii, e vreme de scris, s scriei ct vei putea i cum vei putea (Heliade Rdulescu). Funcia de membru fondator al Societii Academice Romne a lui Heliade, explic importana contribuiei acestuia n crearea limbii literare i adoptarea oficial a alfabetului latin. De asemenea, Heliade a contribuit i la formarea primei promoii de profesori romni de la Colegiul Sfntul Sava din Bucureti. i pentru ce crile unei limbi sunt identice cu literatura ei? Pentru cuvntul cel mai natural din toate, pentru c numai literele sau alfabetul putur traduce cuvntul sau raiunea uman i a o comunica aa de fidel; ideografia i hieroglifele nu ar fi fost n stare de a nfiina o literatur. (Ion Heliade Rdulescu Literatur-Politic). Gramatica romaneasca, publicata la Sibiu, este cea mai importanta lucrare a lui Heliade din domeniul lingvistic. Sunt pormovate:imbogatirea limbii cu neologisme din limbile romanice, adaptate la normele fonetice si morfologice ale limbii romane si infiintare unei academii care sa elaboreze dictionare bilingve, dar si un dictionar al limbii care sa

faciliteze traducerea in limba nationala a operelor fundamentale din literatura universala. De fapt, gramatica lui Heliade a pregatit spiritele in vederea formarii unei limbi literare unice, in a carei elaborare Heliade a avut un rol fundamental, iar elogiul binecuvantat fie acela ce a cultivat limba romana se potriveste perfect lui Heliade, chiar daca a fost formulat profetic de el insusi in articolul Aproposito de Biblioteca universal, consacrat grandiosului sau proiect de traduceri, gandit ca mijloc de imbogatire si rafinare a limbii. Paul Cornea considera personalitatea lui Heliade ca fiind tumultoasa si contradictorie, de o extrema flexibilitate a spiritului, care se identifica prin susceptibilitate si paradox, fiind un spirit tutelar si constructive. Heliade pune bazele unei societati de consacrare a teatrului si a muzicii-Filarmonica- si initiaza,dupa modelul lui Pantheon universe al lui Aimee Martin, o Biblioteca universala, ce cuprinde capodoperele literaturii, filozofiei, stiintelor umane si naturale. Heliade este de fapt un traducator prodigios a lui Boileau, Lamartine, Byron, Dante, Tasso, Moliere si Voltaire. Incercarile creatoare ale lui Heliade sunt reflecatate de epopeile Mihaida si Anatolida, cea din urma fiind inspirata de Paradisul pierdutal lui Milton. Fiind ostracizat din viata publica dupa 1848, Heliade scrie Echilibrul intre antiteze,cu insolita combinatie de eruditie prapastioasa si umor(Paul Cornea), caci autorul anunta bazele unui sistem filozofic trinitar, cuprinzand pagini sclipitoare de memorialistica, unde altereaza induiosarea si sarcasmul, tirada profetica si invectiva triviala, fiind un scriitor controversat, imposibil de influentat in propriile mentalitati. Alturi de Heliade, un rol determinant l-a avut Gheroghe Asachi, n calitate de ndrumtor oficial al nvmntului din Moldova, elabornd programe colare i manuale. Paul Cornea il prezint pe Asachi precum un clasicist ce se hrnete din lectura anticilor, fiind devotat unui idealism moral indefectibil, ca i noiunii winckelmann-iene de frumos. Clasicismul lui Asachi, blamat de noul climat de opinie, descoper n poezie orizontul interioritii i al sentimentului emancipat de despotismul raiunii. Autorul de poezie renun la Horatiu i Petrarca, n favoarea lui Gray i Mickiewicz, devenind adeptul meditaiei i al elegiei. Formaia sa primar supravieuiete totui i nu se metamorfozeaz in curent preromantic sau romantic. De aceea, opera artistic a lui Asachi presupune mbinarea unor intenii novatoare hibride din punct de vedere literar. George Bariiu, ndrumtorul cultural al Transilvaniei, este principalul formator de opinie al Ardealului. Tributar ideologiei iluministe, Bariiu va milita contient pentru nfptuirea unor reforme largi, menite s creeze un context oportun pentru restructurarea sociopolitic. Studiile i articolele scriitorului vdesc orientri spre critica literar, fiind preocupat de problemele de prozodie (Un discurs asupra versificaiei noastre). Are contiina necesitii criticii i a cunoaterii profunde a fenomenului estetic, dar iniial adopt o poziie de tolerare a pseudovalorilor doar din motive tactice, compromisul fiind temporar, deoarece Transilvania nu avea o tradiie literar dezvoltat, lucru mpotriva cruia va milita prin ziarul su Gazeta de Transilvania. Un alt ziar ce i-a pus amprenta asupra dezvoltrii literaturii este Poporul suveran al lui Dimitrie Bolintineanu, sciitor care a fost exilat la Paris, deoarece colaborase la publicaiile editate de revoluionarii romni, plednd pentru unire i pentru un regim politic democratic. Gheorghe Lazr este cel care se impune n dezvolatarea nvmantului romnesc, care este tutelat de principiul echilibrului, n concepia acestuia. Concepia lui Lazr reiese tocami din Cuvant compus de profesorul Lazr, nvtorul i directorul scoalelor romneti din Bucureti, unde apare ideea ca

dezvolatarea ciclic e prezidat de legi umane, economice (D. Popovici). A doua generaie de paoptiti, tutelat de idealurile unitii i originalitii literare survenite din istoria naional, este condus de Mihail Koglniceanu, care impune spiritul critic. Istoric i literat, om politic i mare orator, Koglniceanu este unul dintre principalii exponeni ai perioadei paoptiste. Opera sa literar, spre deosebire de cea istoric, are adeseori caracter accidental. Ca paginaie este mult mai restrns, dar tot ceea ce oglindete trdeaz suficiente posibiliti de artist. Opera Iluzii pierdute Un inti amor redimensioneaz experienele literare ale lui Koglnicenu, care mbin observaia direct cu motive autobiografice, crend impresia c tot ceea ce comunic nu raspunde exigenelor artei epice. Este prezentat populaia eterogen a Iaului, care ofer o multitudine de contraste: oameni bogai i oameni sraci, lustru occidental i fond semioriental. Paul Cornea subliniaz faptul c proza lui Koglniceanu aduce o degajare de foiletonist parizian, o verv a persiflrii i autopersiflrii vdind gust bun i desvrit control de sine nsui. Este peremptoriu faptul c n romantismul lui Koglnicanu, mare admirator al lui Balzac, componenta realist o depete pe cea sentimental. Dup publicarea lucrrilor sale istorice la Berlin, Koglniceanu se decide pentru literatur, ca singurul mod de exprimare indirect, sub domnia cenzurii. Revista Dacia literar, pe care o ntemeiaz n 1840, i materializeaz inteniile, interzicandu-i n introducerea programatic politica, pentru a se indeletnici numai cu literatura naionala. De fapt, revista literar are o forma cultural i politic, prin care se deosebete de celelalte periodice, care adpostesc doar ocazional literatur. nsui titlul manifest o poziie naional, al crei el marturisit, norocos formulat, este realizaia dorinii ca romnii s aib o limba i o literatura comun pentru toi. n articolul program al revistei Introducie la Dacia literar, Mihail Kogalniceanu subliniaz clar ideile care vor sta la baza orientrii literaturii: combaterea imitaieie i a traducerilor mediocre, necesitatea crerii unei literaturi naionale prin stimularea scrierilor originale, aspirate din istoria patriei, din frumuseile ei, din pitorescul obiceiurilor populare, realizarea unei limbi unitare n cele trei provincii romne. Aprand ideea de originalitate n literatur, mentorul creatiei paoptiste dezvolt n acelai timp i spiritul critic, exercitnd n acest fel o influen hotrtoare asupra fizionomiei culturii romneti de la mijlocul secolului al XIX-lea: critica noastr va fi neprtinitoare; von critica cartea, iar nu persoana. Dei tutelat n aparen de o ideologie exclusivist, aceasta un trebuie interpretat precum o blamare a politicii de asimilare a culturii europene. ntr-un numr ulterior al Daciei literare, Kogalniceanu accentueaz faptul c erau criticate abuzurile, nu principiul nsui, fiind mpotriva imitrii servile a Occidentului i nu mpotriva prelurii bunurilor culturale autentice; se urmrea ca mprumuturile s fie cernute prin spiritul naional. ndreptnd atenia ctre mediul local format din totalitatea aspectelor particulare i revelatorii ale realitii romneti, revista propune perspectiva unei literaturi ntemeiate pe observaie, cultivnd adevarul i naturalul ndrumare ce se impune ca un imperativ categoric ntr-un climat de vog adjectival i declamaie ieftin, n terminologia lui Paul Cornea. Constituirea deplin a romantismului paoptist a fost marcat de programul teoretic Introducie, care reprezint manifestul literar al romantismului romnesc. Primii scriitori moderni se afirm n cadrul curentului naional-popular al Daciei literare. Astfel, alturi de traduceri se poate vorbi despre apariia unei literatura originale, scriitorii paoptiti semnnd opere epice, lirice, dramatice. Sunt valorificate n creaiile literare

principii fundamentale, dup criteriul crora se msoar de fapt maturitatea unei culturi. Lupta pentru autonomia esteticului deriv din ironizarea dorului imitaiei, acea mnie primejdioas, care omoar n noi duhul naional, iar direcia ctre care trebuie s se ndrepte literatura romn este cea a studierii istoriei, a naturii, a frumuseilor patriei pentru a se forma o literatura national, crescut din realiti romneti. Pledoaria nu este att pentru localism, cat pentru organicism, de unde se evideniaz idealul eliberrii i al unitii naionale, cci literatura este expresia vieii unei naii (Alecu Russo). Prin preconizarea unei literaturi etnice, articolul-program st la originea curentelor literare tradiionaliste; prin dezideratul unei limbi literare comune, revista formuleaz un principiu neatacabil din punct de vedere filologic: fr ndoial, unitatea de limb i literatur constituie un pas inainte ctre unitatea politic a naiunii. Omul public i ncepe activitatea ca reformator literar, asteptnd momentul pentru aciunea politic. Revista Dacia literar, n care i-au publicat primele creaii Negruzzi i Alecsandri, nu a putut fi tiprit dect pe durata primelor trei numere, deoarece a fost interzis de cenzur. Ideea romantic a inspiraiei din trecutul istoric, precum i promovarea spiritului critic i a unui nou gust estetic, vor subzista n paginile revistelor Arhiva romneasc i Propirea, ambele avndu-l ca principal animator pe Koglniceanu, un om un numai al vorbei, ci i al faptei, al marilor fapte, un mesianic pozitiv, n pregnanta definiie a lui Clinescu. Dacia literar rmne prin Introducie, prin sumarul i spiritul paginlor, una dintre contribuiile semnificative ale lui Koglniceanu la articularea i dezvoltarea pe teren literar a specificului naional, a contiinei de sine a romnilor. Literatura paoptist este, prin excelen, romantic. Elementele clasice totui nu pot fi separate de cele romantice. Ele coexist, fr explozii, ca n alte literaturi apusene, tutelate de manifestul romantismului european Prefa la drama Cromwell, de Victor Hugo. Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureanu sunt i clasici i romantici deopotriv. Afirmaia c n operele lor se ntlnesc i tendine preromantice i realiste deruteaz, n sensul c preromanticii sunt, n esen tot romantici, iar realismul se ntlnete n toate creaiile, chiar i in cele cu substrat mitologic. Reprezentanii preromantismului: Vasile Crlova, Ion Heliade-Rdulescu, poeii Vcreti sintetizeaz primele elemente romantice care se asimileaz n literatura epocii, tocmai pentru c se integreaz unei tradiii i exprim un mod familiar de trire a sentimentelor sugerate, conturndu-se idila pastoral. Anacreon i Sapho fiind o treapt spre recuperarea tririi naturale a iubirii, a liricii ca expresie direct a sentimentului (Istoria literaturii romne. Studii). O alt modalitate de ptrundere a sensibilitii preromantice n poezia epocii este descoperirea reversului dureros al iubirii, suferina din dragoste, pe care neoanacreonticii o schematizeaz n cliee formale, petrarchismul acestor poeii i mpinge ns spre depirea acestui cadru ngust (M. Anghelescu), adugnd idilei elemente de contrast, antinomia dureroas dintre speran i nesiguran, imaginea iubitei care devine amintire, iar cadrul bucolic convenional tinde s se identifice cu peisajul natural. Criticul Virgil Nemoianu realizeaz, n studiul The Taming of Romanticism (mblnzirea romantismului), o periodizare n care se disting dou etape ale romantismului: High Romanticism (Romantismul nalt), caracterizat prin radicalism ideologic, vizionarism, sim cosmic, integrarea dihotomiilor spirituale, misticism, ultimul reprezentat al acestei etape fiind Mihai Eminescu i romantismul Biedermeier, care preia metaforic numele unui personaj simbolizandu-l n sens negativ pe micul burghez al

timpului, etapa fiind caracteristic perioadei paoptiste. Acest ultim tip de romantism este o variant simplist a Romantismului nalt, fiind impur, eclectic i predispus la orice compromis stilistic sau simbioz tematic. Este asociat perioadei 1830-1860 i pentru a identifica fenomenul hibridrii estetice, fiind alctuit dintr-un conglomerat de forme i motive precum intimism, idilism, Valori morale i domestice, militantism, conservatorism, ironie i temperare. Vasile Alecsandri poate fi considerat exemplul tipic. Orientarea e plin de semnificaii i denot faptul c romanticii romni sunt deopotriv sensibili la vocile interioare i la profetismul revoluionar, c afinitile i apropie de lirismul confesiv, de interpretarea mitic a istoriei, de mesianismul naional i umanitar (Paul Cornea). Edgar Papu n studiul Existena romantic alctuiete o schi morfologic a romantismului, prezentnd trsturile curentului n comparaie cu cele ale clasicismului, prin noul tip de relaie a omului cu natura i prin diferite ipostaze (vis, magie, mit, istorie), care determin exacerbarea sensibilitii, a imaginaiei, a intuiiei, a puterilor vizionare. Concluzia este c romantismul reprezint prima ncercare de emancipare deplin i absolut a tuturor funciunilor psihice ale omului. De asemenea, criticul observ c dublul aspect al romantismului, cel depresiv i cel mesianic, despre care vorbete D. Popovici, se manifest doar n cadrul culturilor sud-estice, deci i n literatura noastr. n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu arat c romantismul romnesc poate fi datat ntre Crlova i Eminescu. Schimbarea care se produce la nceputului secolului al XIX-lea conduce treptat la nlocuirea paradigmei High Romanticism cu Biedermeier Romanticism, ce const n refluxul eului integrator al personalitii geniale, n stare s dizolve n ea nsi realitatea i s depeasc incompatibilitile dintre subiect i obiect; s cultive valorile i moravurile pentru adevrul lor intrinsec, emipiric i obiectiv, ca exteriorizri ale sufletului. Refluxul acestui eu (n care nu numai poeii, dar i filosofii, ca Hegel i Schelling, au vazut nsui spiritul obiectiv al lumii) a antrenat mai ntai o brusc obiectivare a realitii, a non-eului: ceea ce nainte avea sens doar ntruct ddea coninut eului suprem capt acum o independen relativ. (Nicolae Manolescu). Paoptismul literar s-a manifestat ntr-o juxtapunere de curente literare, direcii estetice i stiluri, coexistand elementele iluministe cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar modern, in descendena celui francez. Cea mai important trstur a literaturii paoptiste este mbinarea, adesea n aceeai oper, a esteticii romantice cu principiiile clasice. George Clinescu surprindea acest fenomen sub denumirea de romantism clasic, pentru ca n literatura roman cele dou curente s-au influenat reciproc, admiraia pentru Antichitate mbinndu-se cu imaginaia, rigoarea compoziional cu descoperirea infinitului spaio-temporal, evaziunea n trecut cu interesul pentru tradiii i folclor. Preocuparile scriitorilor paoptisti pentru istoria naionala, pentru limba si imbogatirea ei, pentru educarea poporului sunt de atitudine romantic, dar se vor altoi pe dimensiuni clasice indiscutabile, innd de rigoare, limpezime, norm. Aadar, romantismul nu constituie singura caracteristica fundamentala a perioadei pasoptiste, in limitele acesteia se remarc i existenta altor metode de creatie. Astfel, n sanul epocii se depisteaz i elementele realiste, ntrucat reflectarea problemelor sociale i satirizarea viciilor rnduielii feudale, erau trsturi eseniale, promovate de scriitorii perioadei, dei curentul

realist se va constitui in literatura romana abia n a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Scriitorii romantici sunt cei care au avansat adesea pe un teren viran, sunt cei care au nceput s edifice, n diverse domenii ale culturii i literaturii; sunt, dup cum i-a denumit Paul Cornea cu plasticitate, oamenii nceputului de drum. Urmrind crearea unor opere ale cror personaje s fie animate de nalte idealuri eroice i principii morale ferme, scriitorii paoptiti au fost preocupai de crearea unor eroi ce se apropiau de perfeciune, nutrind profunde sentimente patriotice, fiind legai indisolubil de soarta statului, nzestrai cu o multitudine de virtui ceteneti i capabili de fapte eroice. Speciile clasice fabula, satira, epistola, imnul, oda, poemul eroic, comedia coexist cu cele romantice: meditaia, elegia, poemul filozofic, nuvela istoric i fantastic, drama, uneori n opera aceluiai autor sau chiar ntr-un singur text. n domeniul larg, complex al literaturii se difereniaz dou tipuri fundamentale de limbaj: poezia i proza. Poezia traverseaz o etap de resemantizare radical i de dilatare extrem a sensurilor termenului. Pornind de la termenul grecesc poiesis adoptat de Aristotel pentru a defini actul creaiei, scriitorii perioadei romantice ajung s identifice poezia cu orice act creator, chiar i cu cel divin. Primul poet romn modern este Vasile Crlova, ale crui poezii anun, prin sensibilitate, prin not meditativ i eroic, generaia de la 1848. Artistul surprinde o parte din temele predilecte ale romantismului paoptist raporturile cu divinitatea, introspecia elegiac, glorificarea armatei. n Ruinurile Trgovitei, evoc n ,manier preromantic trecutul eroic n opoziie cu prezentul lipsit de glorie i inaugureaz motivul ruinelor, ca vestigii ale slavei strmoilor: O, ziduri ntristate! / O, monument slvit!. Tema preromantica a ruinelor, cu motivele melancoliei, evocarii istoriei si, implicit, a scurgerii timpului, in literatura romana este convertita treptat in noi intelesuri pe care aceasta le capata in conditiile unei atmosfere de avant revolutionar, de optimism politic general. Melancolia fireasca pe care o trezesc orice vestigii ale trecutului devine un element secundar, care cedeaza prim-planul sentimentului mandriei de a fi urmasii unor atat de gloriosi strabuni. Romantismul european de tip depresiv, strabatut de nostalgie pentru un trecut ireversibil, apare doar ca o etapa in drumul creator al unor scriitori romani, depasita fiind odata cu maturizarea lor literara. Asadar, motivul ruinelor in poezia paoptista se situeaza pe linia unui lirism de tip meditativ, dar combativ. Poeziile erotice (Pstorul ntristat, nserarea) au o not elegiac n maniera poeziei pastorale, versurile poetului avnd o muzicalitate exterioar i o ritmic interioar constituite ntr-o confesiune sincer, de o real spontaneitate a diciunii. Crlova este aadar un virtuos al poeziei deoarece scurta sa oper se orchestreaz variat, fiecare dintre poemele lui meritnd consideraii analitice. Veacul actual i recunoate valoarea estetic i nsemntatea istoric, poetul fiind un vestitor al redeteptrii naionale. Andrei Mureanu este autorul unui volum de poezii, avnd accente revoluionare n acord cu idelaurile epocii. Din lirica sa patriotic, poezia Un rsunet a devenit imn naional nc din 1848. Retorismul versurilor ample, cu exclamaii i invocaii, exprim direct idelaurile revoluiei democrate, de emancipare naional: independena politic, libertatea, unirea provinciilor romneti: Cu braele-narmate, cu focul vostru-n vine, / Via-n libertate, ori moarte!, strig toi. Denumit ulterior Deteapt-te romne, poezia a dinuit prin vigoarea patriotismului, prin tonul puternic mobilizator al chemrii la lupt. Figura i activitatea lui Andrei Mureanu care, sub nfiarea unui poet romantic, devine erou al unor poeme eminesciene din tineree, au inspirat indubitabil

unele accente de critic social n poezia lui Eminescu, care mprtete aceeai ideologie paoptist ca i Mureanu, militnd mpotriva actelor de corupie ale vremii. Alecsandri este printe i cap al poeziei nationale, bazate pe studiul celei poporane; este ceea ce mitropolitul Dosoftei e in privinta muzei religioase, Beldiman in a epopeii, Conachi in a lirei anacreontice, Bolliac in a versurilor antice, Bolintineanu in a tablourilor cavaleresti, Donici in a fabulei. (B. P. Hasdeu, Micarea literelor in Iai). Literatura cunate o intima sudare, intr-o indestructibila unitate, a elementelor istorice cu cele mai folclorice si cu cea mai inalta arta moderna, niciodata nu aparuse mai limpede si mai puternica constiinta ca din sanul poporului izvorasc toate: virtutile, biruintele si insasi arta. Temperament solar prin excelen, pregrin neobosit prin rile calde ale Europei, Vasile Alecsandri detest cumplita iarn, pe care totui o descrie pregnant, nu n frumuseea pudrat n alb a peisajelor proiectate in imagini efigii, cat mai ales n manifestrile ei stihiale. Astfel procedeaz autorul n Gerul, Mezul iernei, Iarna sau n pastelul Viscolul. In tot ce proiecteaza, scrie sau concepe, Alecsandri apare ca un innoitor. Aceasta calitate, impletita cu seductia personalitatii sale, despre care vorbesc toate marturiile contemporane, ii asigura pana departe o regalitate poetica necontestata. Dar chiar mai tarziu, cand valorile culturii si literaturii romanesti se imbogatisera simtitor, originalitatea si pioneratul lui au fost proclamate in continuare, din perspectiva mai lucida a posteritatii, de spirite erudite ca T. Maiorescu, Hasdeu sau Iorga si de urmasii sai in poezie, incepand cu Eminescu si continuand cu Goga. Sintaxa poetica si incarcatura poetica de duiosie, sagalnicie, umor sau tristete superficiala unor inimi ce raspundeau in acelasi timbru sentimental, ca versul de chemare al poetului, lansat in marile momente de incordare ale istoriei, gaseau in constiinta contemporanilor sai identitati de aspiratie si imbolduri de atatea ori necesare. Scriitorul cel mai caracteristic pentru evolutia culturii romane in prima jumatate a secolului al XIX-lea este Ion Heliade-Radulescu. In poezia epica, Heliade a incercat balada fantastica Sburatorul, epopeea eroica Mihaida si epopeea cosmogonica Anatolida sau Omul si forele. Balada Sburatorul, se caracterizeaza deopotriva prin intelegerea psihologiei personajului, prin nazuinta de a reda atmosfera de lunatism in care se consuma faptele si prin stapanirea tehnica a intregului material. Momentul initial aduce marturia incarcata de framantare sufleteasca a tinerei fete, a carei sete de iubire se consuma orb, fara obiective externe. S-a remarcat ca n Sburatorul se resimte influenta poeziei safice si pentru cine are in vedere violenta pasiunii tinerei fete apare cu totul justificata. Cu exceptia primei strofe, toata partea a doua a baladei desfasoara descrierea unui cadru din natura. Peste versurile lui Heliade pluteste nelinistea patrunsa de fiorii tragismului ce imbraca poezia in intregul ei. Se resimte in finalul partii a doua o senzatie de impacare, dar aceasta, prin atmosfera ei de incantatie si lunatism face trecerea la momentul fantastic al baladei, vibreaza oarecum tristetea resemnata a celui din urma impacari, a marii impacari. Finalul pluteste in fantastic si, prin notele pe care se desfasoara, se leaga puternic de mitologia populara. Un modest precursor a lui Eminescu, se arata Heliade in momentul in care il infatiseaza pe Sburator desprinzandu-se din polul Nord si ratacind ca un fulger printre stele. Drumul pe care il face el aduce aceeasi viziune pe care avea sa o aduca Eminescu in Luceafarul sau Lermontov in Demonul. In conciziunea lor, versurile n care este surprins

Sburatorul in ipostaza de calator prin spatiu, fapt ce califica minunat vederea scriitorului, limitata la straturile de suprafata, acelea pe care le exploata legenda si in formele ei populare. Poetul nu supune materialul popular niciunei prelucrari interioare, nu-i confera nicio semnificatie care sa il inalte la generalitate sau simbol; arta lui se consuma in redarea justa, ca ton si cuprins ideologic, a legendei; balada lui pare astfel un fel de fotografie ideografica in campul careia cad, alaturi de elemente poetice, si aspecte lipsite de orice elevatie artistica. Valoarea baladei ce apare atat de relativizata prin comparatie, aduce totusi si alte insusiri reale. Cea dintai este conciziunea de ansamblu si economia interna a materialului. De la domeniul interior al analizei sferelor sufletesti la evadarea in natura si in cele din urma la patrunderea in legenda, poetul ne face sa parcurgem intr-o gradatie fireasca natura umana si supranaturalul. Grigore Alexandrescu a creat dou registre estetice, aparent distincte, dar, n fond, exprimnd contradiciile contiinei sale, ireductibile i greu de conciliat. Astfel, n meditaii tonul liric este elegiac i melancolic, in timp ce n epistole i fabule se schimb tonalitatea, accentele satirice fiind mult mai pronunate.. Opera izvoraste dintr-o inteligenta supla, cldit pe forma mentis puternic spiritualizat a autorului, capabila pe de o parte sa manuiasca ironia in forme ascutite, iar pe de alta parte sa sublinieze energic ideea progresista. Dintre modelele pe care Alexandrescu le-a urmat, de o atentie particulara ar trebui sa se bucure La Fontaine. Intr-adevar, fabulistul roman ramane dator marelui poet francez prin anumite elemente de tehnica artistica. Pentru cine priveste de aproape fabula lui Grigore Alexandrescu in lumina acestor date, dependenta ei, ca tehnica a genului, de fabula lui La Fontaine este evidenta. Aluzia satirica este insa tocmai o caracteristica a genului, a carui inflorire este conditionata in general de regimurile severe de despotism si de interzicerea cuvantului liber. La Fontaine este insa prezent si in dispozitia dramatica a materialului si, intr-o oarecare masura, in arta naratiunii. Fabula poetului se hraneste din viata sociala si politica locala, vizeaza situatii, in primul rand situatii politice, caracteristice starilor de lucruri de la noi din acea vreme. Una dintre calitatile naratiunii lui Alexandrescu este concentrarea, o calitate care il deosebeste de Heliade, care-si disperseaza povestirea in digresiuni. Alexandrescu recurge si el la unele digresiuni, in aparenta; dar privite de aproape, ele au o functie bine precizata si dovedesc o puternica intuitie artistica. La fel, dramatismul actiunii rezulta in parte din caracterele puternice ale personajelor, fapt evident in fabule ca Dreptatea leului sau Cinele si celul. Satira subsumata elementului de fabula se manifesta in trasaturi fugare, dar puternice; vulpea moare oftand cu regretul curcanilor care ramaneau vii. Satir duhului meul, poezie ce a avut ca punct de plecare satira a IX-a A mon espirit, a lui Boileau, surprinde valorificarea unui procedeu literar, dialogul cu sine nsui, dedublarea eului, scindarea sa n dou entiti, din care una o contempl pe cealalt cu ironie i sarcasm. De fapt, poezia pune n lumin un accent mai grav, cu contur generic, anume condiia artistului ntr-o societate ngust, lipsit de perspectiv, cu principii mercantile i lipsit de deschidere spre valori artistice autentice; membrii aristocraiei se dedic snobismului i altor preocupri mondene derizorii. Descrierea morvurilor, a viciilor epocii e realizat cu verv de comediograf, ntr-un desen ngroat pan la caricatur uneori, alteori trasat n liniile subiri ale ironiei. Grigore Alexandrescu a fost socotit vreme indelungata drept un precursor al meditatiei

eminesciene. Si prin anumite trasaturi ale operei sale, el povesteste intr-adevar pe marele cantaret al Nirvanei. In poezia Umbra lui Mircea. La Cozia, n versuri lungi de 15-16 silabe, poetul surprinde vizual i eufonic imaginea mnstirii n amurg. Perfeciunea strofei refren anticipeaz muzicalitatea simbolitilor romni. G Clinescu suine ideea c poetul de la 1848 este nainte de Alexandru Macedonski, dintre aceia care au contribuit la apropeiera poeziei de muzic. Realizarea perfect a armoniei imitative face din acest poem una dintre capodoperele lirice ale epocii. Decapentacasilabul, folosit ulterior de Mihai Eminescu n Memento mori, are amplitudinea i cadena solemn necesar liricii meditative. ntoarcerea gradual n trecut, rensufleind atmosfera de Ev Mediu romnesc pe firul evocrii artistice, este un alt procedeu specific liricii romantice. Autorul i ndeamn pe cititori s contemple mreaa fantom, a crei plastic vizual este dublat de sonoritatea glasului voievodal. Evocarea trecutului glorios, ntruchipat de figura lui Mircea cel Btrn, un prototip al conductorului de altdat, exprim idealul de libertate naional. Exprimarea retoric sub forma maximelor, care instituie o judecat moral cu valoare generalizatoare Veacurile ce-nghit neamuri al tu nume l-au hrnit sugereaz faptul ca timpul care fuge inexorabil amplific figura domnitoruluil. Ultimele dou strofe marcheaz revenirea la solemnitatea tabloului iniial nocturn, umbra evocat reintr n mormntul su, lsnd n urm amintirea unui moment istoric pilduitor. Turnurile mnstirii Cozia sunt uriae siluete fantomatice, ce evoc prozaic spiritul meliorist al poetului, care nutrete un viitor diferit, unde nu se vor mai regsi atrocitile trecutului, crendu-se intr-un timp universal, marcat de spargerea cadenat a valurilor Oltului de zidurile mndre ale lcaului bisericesc. Bolintineanu ramane si azi un poet remarcabil, a crui oper de izolare da o colectie surprinzatoare de instantanee poetice. El este intaiul versificator roman cu intuitia valorii acustice a cuvantului, care cauta cuvantul dincolo de marginile lui nationale si face din vers o singura arie. Bolintineanu e auditiv si mecanic si asta duce mai aproape de poezia moderna. El are un foentism studiat care traduce ideea poetica direct, fara asociatii. Vestitele versuri Un orologiu suna noaptea jumatate/ In castel in poarta oare cine bate sunt, daca aungam nedreapta deriziune cu care au fost stigmatizate, foarte bune versuri. Sincoparea cuvantului orologii spre a suna mai rotacizant, terminatiile nutronomice tate-bate, intrebarea obosita ce indica asteptarea unui element tulburator dau randurilor o cadenta de masinarie care vine din fanatismul psihic, nu din ritmica exterioara a stihurilor. In afara de simtul acustic, Bolintineanu poseda plastica dinamica, insusirea de a strange intr-o linie rasucita toata virtutea unei miscari. Poetul Cezar Bolliac debuteaz cu un volum de Meditaii, dup modelul romanticului francez Lamartine. Ulterior creaia sa se orienteaz spre lirica social cu puternice accente mesianice. Importante sunt i articolele sale de teorie literar Ctre scriitorii notri, Poezia, prin care se afiliaz la doctrina romantismului european. In proza paoptist naraia alterneaza cu descrierea de peisaj, dupa modelul clasic, constituind unul din aspectele specifice ale receptarii naturii in cadrul romantismului pasoptist. De altfel, raportarea concomitenta la cele doua elemente, peisajul si istoria, indisolubil legate unul de altul, devine caracteristica pentru o buna parte din lucrarile in proza ale scriitorilor pasoptisti, in special pentru proza de calatorie. Spre exemplu, digresiunile, comentariile asupra diverselor personaje si situatii istorice, cu numeroasele citate si indicarea stiintifica a sursei, ocupa un loc deosebit in notele de calatorie ale lui D. Bolintineanu, dar frecventa referintelor istorice incluse sau asociate descrierilor de

natura nu surprinde, intr-o perioada ca aceea a pasoptistilor, caci dincolo de valorile intrinseci ale peisajului, ale sentimentelor asociate acestuia, descrierea naturii meleagurilor natale implica unele valori social-patriotice, usor depistabile, expresie a insasi angajarii autorilor lor sub semnul marilor evenimente ale epocii. E vorba de un stil al participarii la istorie, o forma exemplara a patriotismului. (P. Cornea, M.Zamfir Gandirea romaneasca in epoca pasoptista). Al. Russo inaugureaza in literatura romana poemul in proza Cntarea Romniei. Acesta se adreseaza generatiei sale, pentru a atrage atentia asupra meleagurilor patriei, asociand frumusetile naturii marturiilor unei istorii stravechi. Asupra paternitatii operei au existat pareri contrare. Nu voi insista asupra indelungatei discutii in legatura cu paternitatea operei: unii cercetatori au atribuit-o lui Balcescu, altii lui Russo. (D. Popovici, Romantismul romnesc). In totalul ei, Cntarea Romniei este o modulare lirica a istoriei poporului roman: tablouri dramatice, luminoase si intunecoase se succed cu rapiditate in fata noastra. Marele ideal al poetului este libertatea care asigura o functionare normala a societatii, a societatii care cunoaste clase, dar cu interese armonizate. Russo are si aici, ca in intreaga opera, o viziune idilica a trecutului: in intreaga societate nu intalneai decat mielusei nevinovati, in mijlocul carora nu s-a ratacit niciun lup. Libertatea este asigurata de lege; dar legea decade si libertatea poate disparea; apar clasele sociale cu interese antagonice, rapitor si rapit, uliu si prada Opera lui Russo resimte influente multiple: Lamennais, Mickiewicz si Biblia, care se gasea de altfel la baza operelor celor doi scriitori amintiti. Numai in urma unei indelungate suferinte se ajunge la rascumparare, la purificare, spunea Russo, formuland astfel o conceptie apropiata lui Mickiewicz, aceea a mesianismului natiei. Ion Ghica rmne cel mai valoros reprezentant al scrierilor memorialistice din eopc. n Scrisori catre Vasile Alecsandri sunt prezenatate ntr-un stil familiar amintiri, anecdote, dialoguri, ntr-o atmosfer pitoreasc, adevrate tablouri care surprind eterogenitatea societii romneti de la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoric erudit, Nicolae Blcescu este alturi de Mihail Koglniceanu ntemeietorul istoriografiei naionale moderne, fiind influenat de istoricii romantici francezi (J. Michelet). Opera sa capital, Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul, mbin documentarea riguroas a istoricului cu expresia nflcrat, ceea ce confer valoare literar textului. Constantin Negruzzi este recunoscut n mod unanim precum creatorul nuvelei istorice, care asigur autorului su perenitatea. Nicolae Manolescu n studiul Istoria critic a literaturii romne afirm c Negruzzi a respirat n atmosfera romantic nainte de a scrie el nsui literatur. Negruzzi a creat capodopera genului istoric romnesc, ridicndu-se peste stilul cronicresc, pe care nu l adopt reinnd numai atmosfera scrisului arhaic. Sursele de ispiraie ale nuvelei sunt Letopieul Trii Moldovei, prile scrise de Grigore Ureche i Miron Costin. De la Ureche, Negruzzi preia capitolele aferente domniei lui Alexandru Lpuneanul, personajul eponim al nuvelei , respectnd n general adevrul istoric, excepie fcnd cteva inadvertene. De la Miron Costin preia scena uciderii lui BatiteVeveli din domnia lui Alexandru Ilie, pe care o adapteaz uciderii lui Mooc. Incongruena creat prin reprezentarea boierilor Stancioc, Stroici i Mooc n timpul celei de-a doua domnii a lui Lpuneanu este creat n mod voit de autor care, utiliznd licena

istoric creioneaz personajele cu scopul de a amplifica trsturile negative ale domnitorului. Tema operei o constituie evocarea domniei secunde a lui Lpuneanu, creandu-se un episod polivalent de ev mediu romnesc. Acestei teme i este circumscris tema de factur romantic a destinului unui tiran, urmrind evoluia de la orgoliu i cruzime la singuratate i teroare n faa morii. Rema operei relev structurarea acesteia n patru capitole, tehnica fiind cea a punerii n adncime ( Mise En Abme). Celor patru capitole le corespund mottouri ce subliniaz tipologia conflictului amplifict mereu; Dac voi nu m vrei, eu v vreu fixeaz intriga aciunii reliefnd conflictul politic ntre boieri si Vod, Ai s dai seama, doamn!, cuvintele adresate Ruxandei, soia lui Lpuneanu de ctre vduva unui boier ucis din ordinele domnitorului, tranfer conflictul n zona moral. Al treilea motto: capul lui Mooc vrem reprezint strigtul mulimii rzvrtie, expresie a conflictului social, iar ultimul motto De m voi scula, pre muli am s popesc i eu surprinde starea vindicativ n care se afl domnitorul, dar i setea de putere, la fel de aprig ca i n capitolul iniial, n ciuda neputinei fizice i a temerilor dinaintea divinitii, fapt ce surprinde conflictul interior, psihologic. Naraiunea este de formul clasic, heterodiegetic, tipul de combinaie a secvenelor narative fiind cel de nlnuire-adiiune. Tenta pronunat retoric a discursului auctorial genereaz i o atitudine romantic de implicare subientiv, evidente prin comentariile explicative sau aunticipative, ( ca s trag inimile norodului), prin denotaie sau epitete calificative i metafora din final ( denat, cuvntare), ( pat de snge n istoria Moldovei ). Alexandru Lpuneanul este o nuvel clasic prin simetrie, echilibrul celor patru tablouri, signalectica acestui numr fiind n acord cu doctrina clasicist, sugernd solidul, totalitatea, universalitatea, fora, matricea originar, (dup Dicionar de simboluri de Jean Chevalier i Alain Gheerbrant ). Elemente clasiciste sunt i moto-urile reprezentnd paratextul generator de echilibru compoziional, sentimentele nobile cu care sunt nzestrate personajele i, nu n ultimul rnd, este o nuvel lasic prin valoare sa literar, fiind o scriere care ar fi putut sta alturi de Hamlet dac ar fi avut prestigiul unei limbi internaionale ( George Clinescu). Nuvela poate fi considerat realist, deoarece aspectele prezentate sunt verosibile, iar scenele sunt veridice, stilul este sobru i impersonal, obiectivitatea fiind unul dintre imperativele enunate de Koglniceanu n Introducie la Dacia Literar, , n prezentarea faptelor naratorul: tinde s ajung la impersonalitatea camerei fotografice ( Norman Friedman-Point of view in fiction) surprinznd amnunte, recreand viaa. Un alt aspect realist este faptul c naratorul ominiscient, omniprezent relateaz n poziie extradiegetic n perspectiv heterodiegetic. Aautorul i motiveaz realist opera (Boris Tomasevski), ncercnd s dovedeasc veredicitatea, autenticitatea scenelor create. Nuvela poate fi considerat realist i deoarece eroul se afl sub semnul timpului, prin caracterul scenic de concizie i prin motto-uri, precum anticipri ale aciunii. Chiar dac prin modul de structurare, nuvela se ncadreaz ntr-o estetic a identitii, ( I.M. Lotman Lecii de poetic structural) fiind o nuvel clasic, autorul depete clieele epocii, utiliznd elemente de modernitate, astfel nct nuvela se integreaz i n estetica opoziiei-romantismul.

Astfel, nuvela este o creaie romantic, prin nsuirile excepionale cu care este nzestrat personajul principal, fiind prezentat nprejurri excepionale cum ar fi scena alctuirii piramidei din cele 47 de capete ale boierilor ucii din ordinul domnitorului sau scena morii acestuia. Simptomatic pentru viziunea de ansamblu a prozei romantice, este constatarea c limita paroxist a suferinei constituie momentul saltului din realitatea fenomenal m cmpul de atracie al halucinantei realiti suprapuse. Naturaleea imaginilor morii st la temelia autentitii descrierii scenei. Personajul titular este un personaj rotund, n conformitate cu clasificarea lui Forester, deoarece personajul devine memorabil prin gesturi, replici i fapte. Clinescu l caracterizeaz pe Lpuneanu precum damnat, romantic, ce sufer de melancolie sangviniar colorat cu mizantropie. Personaj romantic, Lpuneanu este un exponent al complexitii de tendine romantice, un personaj negativ, dei docrina romantic impune tendina spre idealizare. Psihanaliznd portretul personajului, se remarc pendularea perpetu a lui Lpuneanu ntre simplitatea unui destin i complexitatea sistemului su existenial din punct de vedere psihologic. Spirit impar, egal, personajul penduleaz ntre sublim i grotesc, ntre excepional i deluzoriu, fiind un personaj antropocentric. Lpuneanu devine un eDmiurg, un generator al maleficului, fiind incapabil s i exteriorizeze ntr-un mod pozitiv sentimentele sau contiia guvernat de monomania puterii, metamorfozat n monoideismul tiraniei. Alexandrul Lpuneanul este imaginea efigie a drzeniei, a orgoliului, a despotismului, subiect abordat de ctre Negruzzi n urma ndemnului de materializare a istoriei naionale n scrieri autohtone, cu scopul de a anticipa un viitor luminos, creat prin depirea feudalismului i a constrngerilor exercitate asupra modului de a raiona al poporului romn. Considerata o capodopera a lui C. Negruzzi si a nuvelei pasoptiste, ea se inscrie prin tematica si compozitie in sfera larga a romantismului si ilustreaza programul curentului national-popular de la Dacia literara. George Calinescu considera epoca aparitiei nuvelei Alexandru Lapusneanul momentul intemeierii prozei, iar Paul Cornea o situeaza intre luminism si romantism. Mihai Zamfir apreciaza valoarea nuvelei in raport cu literatura predecesorilor, considerand ca meritul deosebit al lui Negruzzi este tocmai acela de a fi dus la desavarsire unele virtuti latente existente in scene sau fapte relatate de Gr. Ureche si Miron Costin. Intelegerea psihologiei personajului si a contextului istoric facuta cu detasare si cu o deosebita arta a reconstructiei confera nuvelei istorice Alexandru Lapusneanul statutul de capodopera a genului. Actiunea nuvelei se desfasoara in secolul al XVI-lea. Intors in a doua domnie insotit de septe mii de spahii si de vro trei mii oaste de strasura, Lapusneanul este intampinat aproape de Tecuci de o solie. Episodul pune in evidenta conflictul dintre domn si marea boierime care isi asuma vointa multimii. Domnitorul este insa inflexibil si manifesta o vointa extraordinara: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, raspunde Lapusneanul, a caror ochi scanteira ca un fulger, si ori fara voia voastra. Retorismul tipic recuzitei romantice si analogia desfasurata in sfera grandiosului releva nu numai o personalitate energica, ci si un fin observator al psihologiei interlocutorilor: Sa ma-ntorc? Mai degraba va intoarce Dunarea cursul indarat. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi, cum intaleg?. Exprimandu-si neincrederea in boierii veniti sa-l intoarca din drum, Lapusneanul recurge la o extrem de concisa filosofie pentru a clarifica raporturile dintre el si soli, fixand

dominanta caracterologie a fiecaruia dintre ei. Tipologia personajelor se concretizeaz astfel: Lapusneanul domnitorul maladiv, tiran cu o imensa vointa, caruia, nimic nu i se poate opune, Veverita opozantul direct si sincer, Spancioc adversarul lipsit de experienta, credul, fara discernamant, Motoc vornicul tradator si intrigant, obedientul lacom de averi si las. Procedeul de constructie a conflictului este antiteza romantica, personajele care apar fiind elemente de contrast cu functie revelatorie a complexitatii caracterologice a lui Alexandru Lapusneanul. Dramaturgia din perioada paoptist este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin Iorgu de la Sadagura, scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul, prin ciclul Chiritelor, in care micul provincial este satirizat intr-o maniera ce-1 precede pe Caragiale, sau prin Despot-Voda, o drama istorica. Alecsandri este primul nostru scriitor complet, cu o opera demna de a subzista trecerii timpului, in toate compartimentele ei: poezie, teatru si proza. Lagunele lirismului sau se intind pe spatii respectabile si in stare de a profila integral o sensibilitate artistica, cosmoidala dramatic, cum este Despot-Voda, care surprinde irumperea unui personaj romantic autentic, in peisajul oriental-occidental al culturii noastre, ce poate fi ncadrat succint n fenomenul de balcanism literar. (Ion Negoiescu Istoria literaturii romne). Maria Todorova, discutnd termenul de balcanism, vorbete de o stereotipizare care creat i importat din Occident a fost complet asimilat (Balcanii si balcanismul) de mentalitatea vestic, pentru ca apoi s se extind i asupra mentalitii sud-est europene. Noiunea este utilizat ca incluznd comportamente i atitudini colective, dincolo de istoria i specificul etnosocial al fiecrei naiuni. Mai multe elemente au contribuit la structurarea i perpetuarea acestui clieu lingvistic i mental. Constantele rilor ce sunt incluse spaiului balcanic ar porni, printre altele, de la oralitatea structural, de esen rural a culturilor sud-est europene. Todorova caracterizeaz romnii ca suferind de un narcisism cultural, n sensul c se repet n mod obsesiv ideea originii noastre romane ca popor, a originii latine a limbii. Mircea Muthu, n Balcanismul literar romnesc, identific omul balcanic cu ideea de diversitate etnic. Omul balcanic, sau homo duplex, motenitor al modelului bizantin i otoman, nglobeaz trsturi atitudinale de tipul: scepticism funciar, adaptabilitate cteodat absolut, hazul de necaz, tolerana, versatilitate, comportament amoral, coabitarea strilor contrastante. Descoperit i inventat de ctre cltori i diplomai, mai cu seam atunci cnd se disputa, ntre puterile europene ale veacului al XIX-lea, chestiunea oriental, balcanismul acumuleaz numai n sec. al XX-lea o mulime de cliee ce provoac, n general, iritare, n loc s ndemne la introspecie. Contaminri reciproce grevate de aceeai nentelegere fundamental (de la bizantinism la balcanism i invers), delimitri insuficiente (balcanitate/balcanism) pe fondul perpeturii decalajelor economice i de mentalitate ntre est i vest, la care se adaug prelucrrile din imaginarul mai ales literar, saturat de senzaional i pitoresc pe latura decorativ, menin conceptul ntr-o zon a contestarii de plano. Exist un smbur dur al balcanismului care trebuie descoperit i analizat (Al. Duu, Ideea de Europa i evoluia). Citm aceste consideraii recente deoarece ele se altur unui veritabil corpus de studii menite s depeiorativizeze conceptul, i aceasta n cteva contextualiti absolut necesare, dac ar fi s amintim doar problema mentalitii balcanice, balcanii ca alteritate n discursul occidental, raportul dintre solidariti organice i solidariti organizate.

Opoziiile dintre civilizaia romneasc i cea occidental sunt ilustrate n creaia dramatic Chiria n provinie, din ciclul Chirielor al lui Alecsandri. Chirita este o contesa dEscarbagnas si dupa cum s-a dovedit o Madame Angot, personagiu popular in teatrul bulevardier de la inceputul veacului XIX. Ea e o cocheta batrana si totdeodata o bun mam, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o inteligenta deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista in fine. Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri, de moldoveneasc grecizant si jargon francoromn, de tabieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental, da un tablou inedit, incantator pentru ochiul de azi. Veselia nebuna a cupletelor, invartirea in dant a personagiilor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastere unei placute emotii arheologice. (George Clinescu. Compendiu). Tema operei, fiind o comedie de moravuri, o constituie critica institutiilor si moravurilor societatii parazitare feudale. Textul valorifica sursele comicului i surprinde critica arivismului micilor boieri rurali, ce ilustreaz potenialitatea culturii romne de a se ridica la nivelul culturii occidentale, fapt euat in cazul personajului Chiria care dispune de un temperament histrionic, jucnd un rol ce nu i se potrivete si care surprinde, in realitate, lacunele personalitii sale lipsit de emancipare. Ideea parvenitismului este reliefat de aciunile Chiriei ce au ca scop incadrarea sa n clasa social monden. Astfel, Chiria nva echitaie, dei nu este atras de aceast activitate elitist, pe care o practic totui pentru a fi la mod, ca i fumatul, i petrece nopile la baluri, nva franuzete pentru a defila cu o serie de obiceiuri nalte, tipic occidentale. Chiria poate fi socotita o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Brzoi incarneaza conservatorismul in vechi tabieturi. Gulita, fiul Chiritei, este un baiat lipsit de minte si de educatie care vrea sa para foarte manierat si inteligent, dup modelul pe care mama sa i l-a insuflat. Dincolo de filiaiile pe care comparatistul Charles Drouhet le-a gsit cu personaje feminine din comedia francez, Chiria rmne un personaj autohton, tipic. Prin aceast preioas ridicol, V. Alecsandri satirizeaz imitarea modei occidentale, fr asimilarea culturii corespunztoare, adic realizeaz expresia comic a formelor fr fond nainte de formularea teoriei maioresciene. Comedia are desigur substrat moralizator. Folosind ironia, rsul este comptimitor i capt valene tragice, apropiindu-l pe Alecsandri de Caragiale i pe ambii de Moliere. Chiria are o fire adaptabil mondenului, fiind caracterizat de confort excesiv, ilustrnd ncntarea tipic feminist ce survine dintr-o vestimentaie tot mai exhibiionist, semn al snobismului, care nlnuit de pervertirea valorilor umane constituie imaginea unei aruncri oarbe ntr-o mocirl instinctual. Chiria nu este totui o fiin primitiv, ci ea tinde ctre o form de civilizaie, voiete cu tot dinadinsul s se situeze ntr-un punct convenabil oricrui dialog cu marea aristocraie. Personajul nu poate evolua ctre piscurile furtunoase ale dramei pentru c este lipsit de posibilitatea descifrrii lucrurilor n esena lor. Nu poate s descopere crudele adevruri n nlnuirile lor dialectice. Pe de alt parte, poziia ei social i creeaz un voit climat al iluziei. Si acest climat constituie nsi esena comicului n teatrul lui Alecsandri (George Sorescu Scriitori romni). Comedia este realista prin spiritul critic, prin faptul ca eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala. Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului abuziv, Leonas i Lulua, cuplul romantic, sunt tinerii cinstii, reprezentani ai ideilor noi,

progresiste. Farmecul comediei este creat prin confruntarea personajelor, reprezentante ale mentalitilor regresive i ale obscurantismului, pe de o parte, dar i de clasa personajelor cu o viziune mai ampl, de tip occidental. Pe de alta parte farmecul rezid si prin contrastul permanent dintre aparen i esen i prin cupletele introduse (deseori sub forma cantecului comic), care marcheaz trecerea de la o scen la alta. Comicul rezult din contradicia dintre chipul real i masc, din prezentarea unor situaii neprevzute i folosirea neologismelor. Decalcurile frazeologice realizate de Chiria constau n traducerea mot a mot a unor expresii romneti care n limba francez nu exist, ceea ce dovedete incultura personajului, dar devine i o surs a comicului de limbaj: il a mange une terrible trnt, boire une cigare. Teatrul lui Alecsandri este un teatru de moravuri i asemenea unui caragialian cuprinde numeroase personaje, unele desprinse parc din dramaturgia antic, precum tipul stupidului, servitorul, tipul femeii uuratice, parazitul. Principala modalitate de caracterizare a personajelor din Chiria n provincie o constituie comicul. Comicul de caracter se desvrete prin crearea topilogiilor personajelor, comicul de situaie se fundamenteaz pe cele dou planuri ale aciunii: prezentarea ambiiilor de ascensiune social, in conformitate cu obiceiurile occidentale neadecvate civilizaiei romneti, fiind trasformate n zona authoton n parvenitism i situaia cuplului Leona Lulua, reprezentanii unei mentaliti reformate, progresiste. Chirita, deoarece se plictisise in provincie, hotaraste sa plece la Paris: Of! C nu mai pot tri n ara asta! In vederea plecarii, cucoana da o petrecere de ramas bun, fapt ce dovedete cosmopolitismul cangrenos impregant n comportamentul ridicol al femeii, care i asum practic iluzia c poate face parte din lumea emncipat de la Paris. Mircea Muthu surprinde ipostaza parvenitului, o alt etap n istoria arhetipului sud-estic, n sfera cruia se ncadreaz i personajele czute n derizoriul moralei. Personajul devine produsul procesului de rapid i forat modernizare. Bine individualizat psihologic, localizat etnic, parvenitul depete, geografic vorbind, agregatul balcanic, el face parte dintr-un cadru mai larg omul sud-est european. (Balcanismul literar romnesc, volumul III: Balcanitate i Balcanism). Acest arhetip nu epuizeaz conceptul de homo duplex, ci doar l exemplific prin frecven i culoare local. Alctuit n general din stri contrastante, modelul reliefat este definitoriu pentru o dihotomie a balcanismului parodic i de evocare. Finalul comediei este moralizator ca i cel al fabulelor: Leona: Apoi nu tii c lumeai un teatru plin de comedieni?, fiind creat o anticipare secvenial a viziunii lui Mihai Eminescu din Gloss, o utilizare individualizat a tehnicii palimpsestului, ce pune n scen diverse scriituri n interiorul textului, cu scopul de a genera traseul fragmentar al Chiriei, care preia hybris-ul personajelor din tragediile greceti n sens peiorativ, fcnd din orgoliu o trastur negativ. George Clinescu, n Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent definete specificul naional ca pe un dat congenital, care nu se capt cu vremea i nici nu se poate pierde. Garania originalitii noastre fundamentale, spune Clinescu, st n factorul etnic, ceea ce personajele comediei nu au luat la cunotin, fapt ce a generat situarea pe un loc inferior a civilizaiei romneti fa de cultura occidental. Balta Alba este o fiziologie colectiva si sociala, alaturi de Borsec si Iasii in 1844, care ilustreaz raportul dintre Orient i Occident i efectele acestuia asupra civilizaiei romneti.

Vasile Alecsandri foloseste pretextul francezului care viziteaza baile de la Balta Alba sau motivul strainului, surprinzand exoticul, notand grotescul, facand observatii critice . Relatarea la persoana intai asigura autenticitatea naratiunii, viziunea in conformitate cu realitatea. Calatorul francez este personaj-narator, deoarece prin el se face trecerea de la reflectare la reflectie. Personajul contempla realitatea si se gndete la conditia oamenilor in cadrul acelei realitati, sesizeaza opozitia intre natura si civilizatie. Intre viziunea personajului si atitudinea critica a naratorului este o stransa legatura. Personajul se confunda cu naratorul, uneori se ascunde dupa el, inregistreaza multe senzatii, unele i se par neverosimile, oscileaza intre imaginile socante si estetism: Din vreme in vreme insa zaream cate o fiinta ratacita pe acele campii fara margini sau cate o adunatura de bordeie coperite cu stuh. Epicul se manifesta in comentariu. Detaliile contureaza un realism evocator, o reprezentare concreta a realitatii, personajul-narator este ca o oglinda in care se reflecta omenirea si societatea romaneasca vazuta prin constiinta moderna a calatorului francez dornic sa ajunga la Balta Alba, facatoare de minuni si laudata de prietenii sai. Inca de la primele contacte cu Valahia, personajul inregistreaza pitorescul si contrastele cu umor amar uneori cu un umor care face loc unui sentiment de voie buna .Echipajul cu care trebuie sa calatoreasca era o cutie pe patru roti: Ramasei incremenit la o asa priveliste . Descrierea este completata, ca intr-o explicatie care se impune de la sine: trasura aceasta primitive. Ca o prelungire in spatiu a carutei este imaginea dezolanta a satului, alcatuit din bordeie, cu o forma bizara, printre care observa cumpanele fantanilor ca niste gaturi de cucoare uriese. Vizualul alterneaza cu auditivul, urletul cainilor este amestecat cu ciocanitul berzelor, asa incat calatorul se crede intr-o alta lume in care amestecul de umbra si de lumina da lucrurilor o privire fantastica sub lumina lunii. Realitatea nu mai este o cale de acces spre civilizatie, ci e monstruoasa, absurda. Abandonat in timpul noptii, in mijlocul satului, francezul a pornit in cautarea unui adapost. Totul da impresia unui primitivism agresiv, verbele la gerunziu sugerand ceva repetabil, ceva obsedant. Naratorul prefera amanuntul semnificativ, in sensul de metafore ale vietii. Realitatea devine emotie pura, observatiile sunt obiective si critice, opera admonesteaza societatea . Sinteza intre Occident si Orient, tabloul civilizatiei romane, asa cum o vede un francez la Balta Alba, e haotic, ilustreaza dualismul vietii: caruta postii si intamplarile neplacute ce intampinam pe drum si in satul de la Balta Alba ma fac a ma intoarce iar la ideea mea de inainte .ca ma gasesc intr-o tara salbatica. Inchipuiti-va dar ce revelatie s-a facut in creerii mei cand a doua zi dimineata am vazut o multime de caleste europinesti pline de figure europinesti. Notatiile atrag atentia cititorului, sporesc efectele de pitoresc. Ochiul naratorului-povestitor a inregistrat un tablou panoramic,larg. Ceea ce consemneaza nu este lipsit de malitie. Peste tot domneste improvizatia, parca vantul ar putea preface totul in ruine . Observatiile cu caracter critic sunt disimulate, privind stadiul de inapoiere al Valahiei, comparative cu alte tari ale Europei. Descrierea este in manierea romanticilor, care urmaresc sa ne instruiasca despre epoca, nu este o descriere de dragul plasticitatii sau functionalitatii, nu are valoare epica, ci documentara. Este imaginea unui carnaval tranzitoriu care este Moldova epocii. Personajul este coplesit de povara contrastelor existentei romanesti, pe care a incercat sa le patrunda, sa faca o impacare

intre realitatea obiectiva si intelegerea sa. Il frapeaza tot ce vede. Textul este punctat de comentarii glumete si doar simuleaza disperarea . Aa cum o sugereaz i Vasile Alecsandri, n Balta Alb, amestecul ciudat i pitoresc oferit de civilizaia romneasc provoca uimire. Este adevrat c romnii au receptat influene att de diverse de-a lungul timpului, nct ne putem ntreba care este, n fond, specificul naio-nal al culturii i civilizaiei romneti. Dup unii, acesta ine exclusiv de fondul autohton (substratul antic, ortodoxismul, civilizaia rural i folclorul), iar dup alii acesta este tocmai rezultatul feluritelor mbinri ale influenelor strine cu acest filon autohton. Indiferent cum ne plasm fa de aceste poziii, nu putem s nu acceptm evidena c jocul contrariilor i al eterogenitii este prezent n ntreaga noastr cultur i c deschiderea spre asimilarea unor modele foarte diferite, vzut adesea ca reflex al unui complex de inferioritate, vdete dorina de apropiere fa de ceilali, altfel dect noi, dorina de a fi n dialog cu acetia nclinm a crede astzi c Alecsandri nu aparine nici tipului romantic, nici tipului clasic; el este mai curnd un tip autohton, de simire idilic i graioas, de lirism senin i uor, de o anume contemplaritate etnic, ncadrat n limitele temperamentale ale scriitorului i ntre condiiile fizice i sufleteti (Pompiliu Constantinescu) ale peisajului romnesc. Balcanismul a devenit chiar pentru reprezentanii intelectualului i ranului romn o categorie inferioar, demna mai degrab s fie combtut i, dup putin, anulat. Nu exist ns lucru, n aceast lume, care, cercetat cu iubire, s nu dezvluie n adncimea lui laturi cu adevrat preioase. (Tudor Vianu). Pasoptismul revolutionar nu neaga mostenirea iluminismului, ci doar situeaza pe o treapta superioara lupta pentru emancipare nationala si dreptate sociala. Ei nu au facut decat sa amplifice si sa intregeasca, sa contureze si sa finalizeze principiile unei ideologii sub semnul careia a luptat si a creat prima generatie de pasoptisti. Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romnesti. Multitudinea de tendinte si curente in faza de statornicire a literaturii romane moderne dovedeste stradania scriitorilor de la 1848 de a incetateni diverse genuri si specii literare, de a ridica nivelul literaturii nationale la scara valorilor literaturii universale. S-a produs, numai intr-o jumatate de secol, miracolul trecerii de la incercarile modeste si dispersate ale catorva boieri luminati la o veritabila literatura, situata sincron fata de Europa, posedand toate genurile si capabila sa furnizeze modele.