Om

OM, oameni, s. m. 1. Fiin superioar, social, care se caracterizeaz prin gndire, inteligen i limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziia vertical a corpului i structura piciorului adaptat la aceasta, minile libere i apte de a efectua micri fine i creierul deosebit de dezvoltat. Loc. adv. Din om n om = de la unul la altul. Ca de la om la om = n mod sincer, deschis, prietenete. Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toi) oamenii = om obinuit, care nu se deosebete prin nimic esenial de alii. Ca omul = cum se ntmpl sau s-ar putea ntmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestri obinuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = rspuns pe care l d o persoan care bate la u pentru a-l asigura pe stpnul casei c vine cu intenii bune. Persoan integr, care ntrunete caliti morale deosebite, care se remarc prin cinste i corectitudine. Expr. (A fi) un om (o dat) i jumtate = (a fi) persoan de ncredere nzestrat cu nsuiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltndu-i nsuirile umane caracteristice; a asigura nvtura cuiva calificndu-l ntr-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situaie material sau social bun.A se face om = a) a se nstri, a se cptui, a se mbogi; b) a se ndrepta. 2. (Cu determinri care indic un raport de dependen) Persoan care se afl n slujba cuiva; persoan de ncredere. Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treab. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om ru, viclean. 3. Persoan de vaz, de seam. Persoan matur.4. Brbat. (Determinat de meu, tu etc.) So. (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoan oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelaiei boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] Din lat. homo.