AGENTII SOCIALIZARII Socializarea este realizata intr-o multitudine de forme si situatii de numerosi agenti, dintre care, mai importanti

sunt: familia, grupurile perechi, scoala si mijloacele de comunicare in masa. FAMILIA: este nu numai locul in care copilul se naste si traieste prima perioada din viata, dar si principalul agent al socializarii. Ea este intermediarul dintre societatea globala si copil, locul unde se modeleaza principalele componente ale personalitatii. Desi familiile realizeaza functii socializatoare comune, in realitate intervin numeroase diferente in care modul in care fiecare familie isi socializeaza copii. Exista diferente intre categoriile socio-profesionale si cele rezidentiale. Socializarea intr-o familie de intelectuali este diferita sub multe aspecte de cea dintr-o familie de muncitori, iar cea dintr-o familie urbana este diferita de cea dintr-o familie rurala. Intervin diferente specifice si intre familiile apartinand aceleasi categorii socio-profesionale sau rezidentiale. Dupa cum intervin diferentele in cadrul aceleasi familii in socializarea celui de al doilea nascut, apar deosebiri fata de modul in care a fost socializat primul nascut. In socializarea realizata la nivel familial, un rol important il are imitatia. In primii ani de viata copii traiesc in principal cu mama, care reprezinta afectiunea si autoritatea. La o anumita varsta, baiatul se detaseaza de mama si se apropie de tata printr-un maxim de identificare. Fetele realizeaza identificarea fara a se detasa de mama lor. Din acest motiv, adolescenta este mai putin dramatica pentru fete decat pentru baieti. Identificarea cu parintii si imitarea lor se realizeaza relativ usor in societatile traditionale in mediul rural traditional. Baiatul traia alaturi de tatal lui, il ajuta in munca si ii continua activitatea. Insa in mediul urban modern identificarea nu se mai poate realiza decat partial. Locul de domiciliu este separat de locul de munca, fiul nu isi vede tatal muncind si de cele mai multe ori nu are decat o imagine foarte vaga asupra rolului profesional exercitat de tata. In societatea urbana, copilul are contacte cu mai multe modele de barbat adult. Celebritatile, eroii din filme il atrag si il fascineaza mai mult decat imaginea tatalui sau

care cel mai adesea este un muncitor oarecare sau un anonim si marunt functionar. In societatea urbana, baiatul devine adult in multe situatii impotriva tatalui lui, adoptand ca model un rol diferit de al tatalui. Si in cazul socializarii fetelor in mediul urban intervin adeseori rupturi. Dupa ce a avut un timp ca model mama, cu care s-a identificat un timp, fata constata ca modelul oferit de mama, care de cele mai multe ori este o gospodina preocupata de problemele familie, nu este un model atractiv comparativ cu alte modele oferite de cultura urbana. Socializarea in cadrul familiei este determinata de imaginea pe care societatea o are despre copil. In unele culturi, copilul este vazut ca un mic animal, in altele ca un om mai mic, in unele ca o fiinta pura, care trebuie aparata impotriva mizeriei sociale, in altele ca o fiinta salbatica, impura ce trebuie transformata in om. Socializarea familiala se face in functie de rolul pe care parintii il anticipeaza pentru copii lor (artist, muncitor, patron, secretar, etc.) . Rolul anticipat nu concorda cu rolul pe care si-l doreste copilul. Neconcordantele pot provoca conflicte familial si contestarea dreptului parintilor de socializare anticipativa. Cercetarile de sociologia familiei pun in evidenta faptul ca, in societatile urbane moderne, familia a pierdut o parte din importanta de socializare traditionala. Mai ales in situatiile in care ambii parinti isi desfasoara activitatea in afara menajului, iar copilul interactioneaza cu parintii lui doar de cateva ori pe zi, functia socializatoare a familiei se exercita mai dificil si mai sumar, o parte din elementele ei fiind preluate de alti agenti socializati si indeosebi de catre scoala. GRUPURILE - PERECHI formate din persoane care au aproximativ aceeasi varsta se manifesta ca agenti puternici de socializare, mai ales in perioada copilariei si a adolescentei. Chiar de la o varsta foarte mica, copii de aceeasi varsta interactioneaza usor. Desi copii stapanesc mult mai putin simboluri si mijloace de comunicare, comparativ cu adultii, ei comunica mai usor decat acestia. Doi copii care vorbesc limbi diferite si au fost socializati in culturi diferite stabilesc relativ usor raporturi, in timp ce, in aceeasi situatie, doi adulti s-ar simti nesiguri si incapabili sa interactioneze. Grupurile perechi ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent, in afara controlului parintilor.

Spontaneitatea copiilor limitata sau cenzurata de catre adulti sau autocenzurata se manifesta liber in absenta adultilor. In relatiile cu parintii sau cu alti, copii au o pozitie subordonata; grupurile perechi ofera copiilor posibilitatea sa interactioneze ca egali, ca parteneri de cooperare si comportament cu acelasi statut. Grupurile perechi socializeaza caracteristici trasaturi culturale sau subculturale care nu sunt avute in vedere de catre parinti sau sunt neconforme cu valorile si normele acestora: informatii sexuale, folclor, anectode, superstitii, comportamente delicvente. Grupurile perechi socializeaza o subcultura juvenila, frecvent ignorata de catre adulti. Aceasta subcultura juvenila in care sunt socializati copiii lor. SCOALA: Este un agent socializator complex, care ofera atat informatii, calificari, cat si un intreg climat valoric si normativ, formal si informal. Elevii si studentii invata nu numai din cele prezentate de profesori dar si din interactiunea cu ceilalti elevi si studenti, din comportamentul afectiv al profesorilor, din modul de organizare a scolii. Fiecare scoala ajunge sa dobandeasca trasaturi specifice, elemente culturale specifice, incat elevii de la alt liceu se vor deosebi de elevii de la alt liceu, ca si in cazul studentilor, de la universitati diferite. Este evident ca procesul de socializare din scolile romanesti trebuie sa primeasca noi conotatii, in cadrul reformei scolare. Din pacate insa, in Romania scolile continua sa practice modele pedagogice traditionale, bazate pe separarea neta a profesorului de elev, pe discipline conform formularii si autoritatea profesorului. Mentinerea unor modele pedagogice traditionale poate provoca tensiuni si conflicte in cadrul scolilor si universitatilor. Cert este faptul ca inertia sistemului scolar in raport cu exigentele noilor generatii poate devenii un element disfunctional serios in realizarea socializarii. MIJLOACELE DE COMUNICARE IN MASA: tind sa devina in societatile dezvoltate, unul din principalii agenti de socializare. Mijloacele de comunicare desemneaza ansamblul organizatiilor (radio, TV, filme, ziare, reviste, afise) care vehiculeaza informatia catre un numar mare de oameni. Efectele socializatoare ale

mijloacelor de comunicare in masa indeosebi a televiziunii au facut obiectul a numeroase analize, concluzii fiind de multe ori contradictorii. O concluzie comuna a acestor cercetari este ca mijloacele de comunicare in masa au atat efecte pozitive cat si efecte negative, ca efectele lor socializatoare sunt in dependenta cu continutul mesajelor. Copii care privesc la televizoare emisiuni prosociale sunt mai dispusi pentru cooperare, ajutor, prietenie decat cei care privesc emisiuni cu continut neutru sau in care se prezinta comportamente violente. Este bine sa precizam ca televiziunea ofera modele comportamentale care pot devenii referentiale pentru copii, atat sub aspectul conformitatii cu normele si valorile sociale, cat si sub aspectul neconformitatii. Socializarea nu se limiteaza doar la cei patru agenti principali amintiti. Ea se realizeaza si de catre organizatiile religioase, politice, de asociatii voluntare si in mod difuz de ansamblu de comunitati in care traieste individul. Socializarea realizata de diferiti agenti poate fi unitara adica toti agentii sunt centrati in actiunea lor de norme si valori similare sau compatibile sau contradictorii, adica valorile si normele socializat de un alt agent. Divergentele puternice intre organizatiile si institutiile sociale conduc la procese de socializare contradictorii si la personalitati contradictorii. In concluzie avand o anumita ereditate, traind intr-un anumit mediu si sub actiunea unor combinatii foarte diverse de agenti socializatori, fiecare individ, are o experienta socializatoare unica si la o personalitate unica.