Contra Noi am dori sa prezentam cateva aspecte negative ale avortului si sa incercam sa aducem lumina asupra complicatiilor posibile

existente. Dupa cum se stie, graviditatea determina modificari hormonale si functionale in organismul femeii, iar un avort duce la o profunda perturbare a lor. Organismul nu mai este capabil sa se adapteze la noile conditii care au survenit brusc prin efectuarea avortului si atunci apar dereglari in functionarea unor organe interne. Orice fel de avort poate fi urmat de accidente si complicatii imediate; metodele intrauterine sunt cele care in toate timpurile au avut numarulcel mai mare de victime. Folosirea unor substante toxice pentru a actiona direct asupra sarcinii poate duce la intoxicatii grave ale organismului matern, prin patrunderea in sange a substantelor respective si la o serie de complicatii locale, cum ar fi necroza organelor genitale. O parte din infectiile provocate de avort nu se vindeca radical, ci se cronicizeaza. Inflamatiile genitale sunt foarte dureroase, micsoreaza puterea de munca a femeii si necesita numeroase tratamente. De asemenea exista cazuri in care singura solutie pentru salvarea vietii este operatia mutilanta de scoatere a uterului, ceea ce face ca femeia sa devina inapta pentru sarcina toata viata. Trebuie sa luam in considerare ca argument si parerea bisericii ortodoxe. Fiecare fiinta umana fiind creata de catre Dumnezeu, poarta chipul lui Dumnezeu si primeste darul vietii pentru a-L slavi pe Dumnezeu si a se bucura de comuniunea vesnica cu El. Invatatura crestina insista, asadar, asupra sfinteniei vietii omenesti din momentul conceptiei. Biserica Ortodoxa a invatat intotdeauna ca viata umana incepe la conceptie, cand un spermatozoid se contopeste cu un ovul pentru a produce o fiinta vie, unica din punct de vedere genetic. Acuzand avortul inca din secolul IV, Sfantul Vasile cel Mare spunea: "Cea care cu buna stiinta distruge fetusul, va fi pedepsita pentru crima ... si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format si neformat" . Consensul patristic sustine ca sufletul e creat la conceptie. Ortodoxia conchide, asadar, ca avortul facut in orice moment al sarcinii este o forma de omucidere si atrage vina asupra celui care savarseste acest lucru la fel de mult ca si asupra mamei. Eu as dori sa va vorbesc despre urmarile la nivel psihologic. Poate va intrebati cat dureaza recuperarea dupa un asemenea proces... Perioada de recuperare dupa un avort nu poate fi generalizata. Poate fi incadrata intr-un interval de la cateva zile, la poate chiar o viata uneori, mai ales in cazul in care se alege ignorarea experientei respective. De multe ori femeia care face avort nu reuseste sa accepte ca a facut acest lucru. Sa creada ca este o criminala, ca a luat o viata nevinovata ajunge sa fie o stare sufleteasca si sunt

niste acuze greu de suportat de una singura, mai ales cand vin de la ea insasi. Oricat de sigura ar fi pornit pe acest drum, este inevitabil ca la nivel psihologic sa nu apara urmari, iar acestea sunt in general mai grave si mai frecvente decat cele fizice. Ele se regasesc in psihiatrie, sub numele de sindrom post-avort- fie sunt catalogate ca depresii nervoase, fie ca reactii de tip schizoid, fie ca psihoze Ca si consecinte la nivel psihologic pot aparea: tentativa de suicid (din sentimentul ca nu se mai poate tolera, privi in ochi, suporta sa traiasca); refuzul propriei placeri sexuale (absenta unui libidou, se raceste fata de sine si fata de partener); sentimentul de goliciune, de vid interior (care pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp iti poate umbri orice zambet), autopedepsirea si autopersecutia sau pedepsirea partenerului, uneori a lumii intregi, depresia, insomniile si cosmarurile, atacurile de anxietate, frustrarea constanta, pierderea respectului de sine, pesimismul si pierderea motivatiei. Pot aparea reactii schizofrenice, psihoz afectiv (depresie, pierderea memoriei, dificultti de concentrare, pierderea interesului pentru activitti desfsurate i predispozitie pentru anumite boli, schimbri dramatice ale persoanei etc) . Urmarile apar si la nivel de cuplu. Majoritatea celor care trec printr-o asemenea experienta ajung in imposibilitatea de a-si continua relatia. Se spune ca la 2 luni copilul nu este atat de dezvoltat incat sa poata fi considerat o fiinta. De ce se simt totusi culpabile femeile? Iata ce afirmau medicii la una dintre sesiunile lor de comunicari: "Nascuti la 6 luni, la 5 luni, la 4 luni au putut fi salvati intr-un incubator, tratati si ajutati sa creasca pana la 9 luni. In Anglia au reusit sa salveze un copil care s-a nascut la 3 luni. Asta ce inseamna? La 3 luni acest copil a fost perfect format. In incubator pana la 9 luni, el doar a crescut. E adevarat ca i se dezvolta in continuare organele, simturile, ca i se adauga zilnic milioane de neuroni, dar la 3 luni el era deja un copil. Acum el este perfect sanatos. Atunci cand efectuam avortul, distrugem un copil intreg si perfect format". Prin urmare, ipoteza conform careia fetusul nu simte nimic pana in 2 luni se dovedeste a fi una nefondata. Concluzionand, putem spune ca datorita acestor factori avortul ar trebui sa fie ultima optiune a oricui, prezentand riscuri majore la nivel fizic, psihologic si spiritual.