Sunteți pe pagina 1din 12

Romanian Political Science Review

vol. VII, no. 3

2007

Actele colocviului

Biserici şi politic ă în România secolului al XX-lea

9-10 iunie 2006 Institutul de Cercet ă ri Politice

Biserici ş i politic ă în România secolului al XX-lea 9-10 iunie 2006 Institutul de Cercet

In di vi du a li za rea ex pe ri en ţ ei re li gioase

ş i eroda rea func ţ i i lor eclesiale în Româ nia postsocialistã

SORIN GOG

În ultimul de ce niu, nucleul central al tezei secularizării a fost în mod intens contestat, iar implicaţiile sale principale puse în discuţie de numeroşi analişti. Mo- ti vul principal pentru această amplă ree valu are a teoriei secula rizării îl consti tuie pe de o parte re naşte rea neo-conservato rismu lui religios în chiar cen trul culturii occidentale (Statele Unite), iar pe de altă parte recenta posibilitate de explorare a ţărilor ex-co mu niste a eviden ţiat o zonă a Europei extrem de re li gioasă. Într-un mod para do xal, după mai mult de o jumătate de secol de ideo lo gie co mu nist ă ş i de în cerc ă ri sis te ma tice de a era dica men ta li ta tea re li gioas ă prin ateizarea forţată a popula ţiei, Eu ropa de Est este semnifica tiv mai re ligioasă decât Eu ropa de Vest. Această încercare ce a fost pusă sistematic în aplicare printr-un pro gram ela bo rat la toate nive lurile so cietăţii, persecuţia Bisericilor, în carcera rea lide ri lor re ligioşi şi marginalizarea celor ce încă făceau dovada unei menta li tăţi înve chite şi burgheze a lăsat în mod aparent doar o urmă superfi ci ală la nive lul conştiinţei colective, astfel că mulţi sociologi pot vorbi despre România ca una din cele mai re li gioase societăţi atât în Es tul, cât şi Ves tul Euro pei 1 .

Grafic 1 Va lo rile medii ale impor tanţei lui Dumnezeu în viaţa perso nală
Grafic 1
Va lo rile medii ale impor tanţei lui Dumnezeu în viaţa perso nală
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Malta
9.19
Romania
Poland
8.63
8.37
Portugal
Ireland
7.83
7.74
Italy
7.43
Greece
7.31
Croatia
Nor. Ireland
7.2
6.94
Austria
6.65
Slovakia
6.63
Lithuania
Ukraine
6.58
6.29
Iceland
Belarus
6.24
5.97
Finland
5.76
Latvia
5.65
Luxembourg
Belgium
5.4
5.39
Russia
Hungary
5.34
5.24
Bulgaria
5.15
Slovenia
Netherlands
5.02
4.92
Great Britai
4.91
Germany
France
4.39
4.37
Estonia
Sweden
4.19
4.09
Denmark
Czech Republ
4.02
3.76

1 Cf. O. MÜLLER, „Religiosity in Central and Eastern Europe: Results from the PCE Survey”, în D.M. JEROLIMOV, Šiniša ZRINSČAK, Irena BOROWIK (eds.), Religion and Patterns of Social Transformation, Institute for Social Research, Zagreb, 2004, pp 61-78; Detlef POLLACK, „Modifications in the Religious Field of Central and Eastern Europe“, European Societies, no. 3, 2001, pp. 135-165; IDEM, „Institutionalised and Subjective Religiosity in Former Communist Countries of Central and Eastern Europe“, in D.M. JEROLIMOV, Š ini š a ZRINS Č AK, Irena BOROWIK (eds.), Religion and Patterns…cit., pp 79-88; Miklos TOMKA, „Comparing Countries by their Religiosity in Eastern Europe“, în Ibidem, pp 49-60

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

792

SORIN GOG

Aşa cum se poate vedea mai sus (Grafic 1), România se situează în eşalonul su perior la ni vel eu ro pean 1 în ceea ce pri veşte credinţa în Dum nezeu şi impor- tanţa acordată Divinităţii în plan personal. Aproximativ acelaşi lucru poate fi afir- mat şi în pri vinţa participării la slujbele reli gioase (vom explora mai jos această dife renţă mare între pro cen tul ridicat al persoane lor ce cred în Dumnezeu şi nive- lul mai scăzut al parti cipării la slujbele bi se riceşti).

Grafic 2 Rata participă rii săptămâ nale la slujbele bisericeşti 90 80 70 60 50
Grafic 2
Rata participă rii săptămâ nale la slujbele bisericeşti
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Malta
82.8
Ireland
65.4
Poland
59.2
Nor. Ireland
45.6
Slovakia
Italy
40.5
40.4
Portugal
37.4
Croatia
Romania
31.2
24.8
Austria
22.8
Luxembourg
Belgium
20.1
18.7
Slovenia
17.2
Lithuania
Great Britai
14.5
14.5
Greece
Netherlands
14
13.9
Germany
Hungary
11
10.7
Ukraine
9.6
Bulgaria
9.5
Czech Republ
France
8
7.6
Latvia
Belarus
6.6
5.7
Finland
Sweden
5
3.8
Estonia
Russia
3.6
3.4
Iceland
Denmark
3.2
2.7

Acelaşi faliment de a eradica mentalităţile religioase poate fi observat în majo- ritatea ţărilor ex-comuniste 2 , unde poate fi identificată o religiozitate ridicată simi- lară, în ciuda deceniilor de politică – impusă de autorităţile comuniste – în favoarea unui ate ism ştiinţi fic. Această constatare a unei religiozităţi ridicate în ţările postsocialiste a determi- nat o se rie de antropo logi şi socio logi să vorbească despre existenţa unei renaşteri re li gioase ş i s ă argu men teze în fa voa rea in con sis ten ţei te o riei se cu la ri z ă rii 3 . S-a dis cu tat însă prea pu ţin despre forma şi contu rul aces tei re li giozităţi şi a modului în care re ligia este struc turată de noile reali tăţi postsocialiste. În acest articol voi încerca să arăt că men ta lităţile religioase nu au dispă rut nici odată la nivel in divi dual, în ciuda unei secularizări societale ce a avut loc în perioada socialistă şi că în noua perioadă postsocialistă, sub presiunea pluralizării lu mi lor so ci ale, se pot con stata anu mite ten din ţ e ge ne rale spre se cu la ri zare:

1 Datele utilizate în acest articol sunt furnizate de o anchetă pe un eşantion reprezentativ realizată în cadrul European Values Survey întreprinsă în România în 1999/2000. 2 Cf. Paul FROESE, „Forced Secularization in Soviet Russia: Why an Atheistic Monopoly Failed“, Journal for the Scientific Study of Religion, vol. 43, no. 1, 2004, p. 35; Michael BOURDEAUX, „Religion Revives in all its Variety: Russia’s Regions Today“, Religion, State and Society, vol. 28, no. 1, 2000, p. 10. 3 Cf. Paul FROESE, „Replete and Desolate Markets: Poland East Germany, and the New Religious Paradigm“, Social Forces, vol. 80, no. 2, 2001, pp. 481-507; IDEM, „After Atheism: An Analysis of Religious Monopolies in the Post-Communist World“, Sociology of Religion, vol. 65, no. 1, 2003, pp. 57-75.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

Individualizarea experienþei religioase

793

descreştinarea credinţelor religioase, dezinstituţionalizarea experienţei religioase, mo difi carea structu rală a ro lu lui ju cat de Biserică la nivel societal şi de-mora li za- rea sfe re lor prac tice ale vieţii. Pe ce fel de date se bazează teza renaşterii religioase a ţărilor din Europa de Est? Dato- rită faptului că lipsesc cercetări sociologice şi antropologice extensive în privinţa religiei în perioada comunistă, adesea susţinătorii acestei teze se bazează pe date demografice furnizate de autorităţile statale. Aceste rapoarte oficiale arată că în perioada comunistă practica religioasă şi afilierea religioasă au scăzut în mod ver- tiginos, ceea ce dorea să demonstreze că naţionalizarea şi colectivizarea mijloacelor de producţie a înlăturat exploatarea de clasă şi odată cu aceasta religia („opiul po- poarelor“) – ce acţiona ca un instrument burghez de reificare a relaţiilor sociale. Datorită faptului că ateismul ştiinţific a reprezentat crezul oficial al autorităţi- lor comu niste şi că acest crez a fost impus prin reţelele birocratice ale statului şi par ti du lui la nive lul întregii socie tăţi, printr-o monopoli zare totală a semnifica ţi - ilor ultime ale vie ţii şi impu ne rea unei pers pective secu lare asupra lu mii, datele furnizate de către au tori tă ţile statale pot fi puse la în doială ca nereprezentând în fapt o oglindire au tentică a pon de rii men ta lităţilor religioase în Ro mânia comu- nistă. Există câteva raţi uni pentru acest lucru. În primul rând, întoc mai ca obiecti vul de a rea liza societatea perfectă şi inau- gurarea „Erei de Aur“ ce a fost stabilit de că tre Partidul Co munist pentru fiecare cincinal, şi ateizarea populaţiei a fost un obiectiv similar ce trebuia realizat cu orice mijloc. Şi întocmai cum realizările cincinalelor erau de cele mai multe ori contrafă- cute pentru a demonstra superioritatea ordinii socialiste, tot astfel reuşita diferite- lor stra te gii de ateizare a fost augmen tată doar pentru a arăta că părinţii fondatori ai comu nis mu lui au avut drep tate atunci când pro fe ti zau dis pa ri ţia imi nent ă a mentali tă ţi lor re li gioase 1 . A existat o constrângere ideologică în acest sens, iar câteodată înşişi ideologii par ti du lui tre bu iau să re cu noasc ă fap tul că în lo cuirea orien tă rilor ma gico-re li- gioase cu cele tehnico-raţionale nu se desfăşura conform previziunilor. Acesta este motivul pentru care „încăpăţânarea“ religiei de a nu dispărea – în ciuda persecuţiei conduse de autorităţile comuniste – a dus la considerarea religiei nu ca un element al unei suprastructuri reificate, cauzată de o infrastructură capitalistă ce urma să dispară în curând, ci invers: religia a fost văzută ca o forţă obscură de alienare ce împiedica progresul forţelor proletare şi al dezvoltării sociale 2 . Aceasta a fost legiti- marea utilizată de către regimul comunist pentru a confisca proprietăţile biseri- ceşti, a reglementa (uneori chiar a interzice) educaţia religioasă, a reduce numărul preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, şi a persecuta orice activitate „sectară“. În al doilea rând, ateizarea popula ţiei a fost un pro ces im pus de sus în jos şi perce put de către ma jorita tea populaţiei, ce avea în Ro mânia încă puternice rădă- cini ru rale, ca fiind un pro ces nenatu ral. Acest lucru a fost observat deja de către David Martin într-una dintre pri mele cărţi despre secu la rizare ce integra în ana- liză şi cazul monopoli zării statale a religiei exis tente în Eu ropa de Est 3 . Toate da- tele statistice adunate de către sociologi şi diferiţi cercetători evidenţiau că procesul de ateizare era unul lipsit de succes în acele straturi sociale şi regiuni ce erau mai

1 Cf. Paul FROESE, „Forced Secularization in Soviet Russia…cit.“, pp. 40-48. 2 Ibidem, p. 41. 3 Cf. David MARTIN, A General Theory of Secularization , Basil Blackwell, Oxford, 1978, pp. 209-244.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

794

SORIN GOG

pu ţin edu cate, mai pu ţin ur ba ni zate, aveau mai puţini membri de par tid, şi nu erau antre nate în pro ce sul de in dus tri a lizare. Acest lucru arată că ateizarea a fost re zul ta tul unei ideologizări instru mentale ce a re uşit dis lo ca rea cre dinţe lor re li- gioase doar acolo unde sistemul birocratic comunist a reuşit să se dezvolte 1 . Obser- va ţ ia este im por tant ă da to rit ă fap tu lui c ă dez v ă luie na tura pro ce su lui de se cu la ri zare ce a avut loc în pe rioada comu nistă : con trol in stru men tal co erci tiv exercitat asupra concepţiilor despre lume şi viaţă ce a fost impus de sus în jos prin re ţe lele bi rocra tice existente. Mai multe interviuri realizate cu diverse persoane ce au trăit o mare parte a vieţii lor în societatea comunistă românească au evidenţiat cadrele instituţionale în care acest proces de ideologizare avea loc: la şcoală, prin intermediul cadrelor di- dactice şi prin organizarea unor întâlniri ştiinţifice speciale, la locul de muncă – prin organizarea unor întâlniri de către conduce rea întreprinderii (religi ozi tatea sau uneori apartenenţa religioasă la neo-protestantism putea împiedica promova- rea sau mări rea salariu lui), pre cum şi în cadrul întâlnirilor de partid. Atât în zona ru rală, cât şi în cea urbană a României, persoa nele in tervievate menţio nează ipocrizia acestor în tâlniri: de cele mai multe ori, persoanele ce mili- tau pentru ade vărul ateismu lui în cadrul diverselor spaţii in stitu ţionale îşi bo te- zau la bise rică propriii copii şi se re trăgeau în zone apropi ate pen tru a participa la sluj bele bise riceşti. Problema majoră a practicii re li gioase în perioada comu nistă a fost legată în primul rând de vizibilita tea ei: atâta timp cât se evita prac tica publică a religiei, ele men tele aces tui imens Panoptikon orga ni zat sta tal pu teau în chide ochiul su- prave ghe tor. Această religiozitate ascunsă, foarte bine surprinsă de către Kuran prin expre sia „adevăruri private – minciuni pu blice“ 2 , repre zintă produ sul struc- tural al unui regim comunist ce încerca să monopolizeze perspectiva asupra lumii şi vieţii, ex pli când-o în ter meni ştiinţi fici şi într-un limbaj modern unor persoane cărora le lipseau capacităţile structurale de a-l înţelege şi de a se relaţiona la el (Ro- mânia este în continuare una dintre cele mai puţin moder ni zate ţări din Europa). Ate ismul ca mod de viaţă necesită (din punct de vedere al co relărilor sta tis- tice) un nivel educaţional ri dicat şi structuri sociale corespunzător modernizate, lu cruri ce lip seau sis te mu lui so cial ro mâ nesc din acea perioad ă . Ace la ş i lu cru poate fi spus şi despre pre gă ti rea persona lului antrenat în răs pândirea oficială a ateismu lui. Mai mult sau mai puţin, ate ismul, la ni vel micro şi mezzo, a fost limba ofici ală a materia lismului dia lec tic, pe care toţi trebuiau să o stăpâ nească pen tru a se integra în sistemul so cial şi cultu ral controlat ideologic de către conducătorii co mu nişti de partid. În al tre i lea rând, posibili tatea unor inves tiga ţii libere şi ştiinţi fice în cadrul ţărilor postsocialiste la scurt timp după căderea comunismului, au evidenţiat prac- tic ine xis tenţa ate ismu lui. Perspectiva materialistă asupra vieţii şi ate is mul ce a fost în suşi funda mentul ide o lo gic al comu nismu lui din România a dispă rut ca şi cum nu ar fi existat nicio dată. A ex plica renaş terea religioasă a ţărilor din Europa de Est dintr-o pers pec tiv ă te o re tic ă de tip supply-side 3 , i.e. emergen ţa di ver ş i lor

1 Ibidem, p. 221. 2 Cf. T. KURAN, Private Truths, Public Lies, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1995. 3 Cf. Richard FINKE, „An Unsecular America“, în Steve BRUCE (ed.), Religion and Moderniza- tion, Clarendon Press, Oxford, 1992; Laurence IANNACONE, „Religious Markets and the Economics of Religion“, Social Compass, vol. 39, no. 1, 1992, pp. 123-131; IDEM, „Introduction to the Economics

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

Individualizarea experienþei religioase

795

compe ti tori pe piaţa religioasă şi vita li zarea re ligiei şi a interesului pentru religie (dintr-o ast fel de perspec tivă ate is mul este pri vit ca o „religie“ în competi ţie cu alte religii), eşuează în a surprinde realitatea socială datorită faptului că nu eviden- ţ i az ă struc tu rile socio-an tro po lo gice adi a cente exis ten ţ ei unei men ta li t ăţ i re li- gioase, ceea ce duce astfel la supraevalu a rea succesului proiectului comunist de a eradica men tali tăţile religioase. Această re ligio zi tate trebuie mai degrabă ex plicată prin de pendenţa men ta li- tă ţi lor re li gioase de specificul rural şi de structu rile so ciale nemodernizate ce fă- ceau imposibil proiectul ateist. Cum altfel pu tem ex plica faptul că, în ţările în care asemenea condiţionări socio-antropologice au existat (Germania şi Estonia), ratele de parti ci pare la bi se rică au scăzut, iar seg men tul social ce credea în ate ism a cres- cut şi după căde rea comu nismu lui 1 ? O altă gre şeală im portantă rea lizată de către cei ce sunt în cân taţi de aşa-zisa renaştere religioasă a României o reprezintă echivalenţa înşelătoare a secularizării societale cu secularizarea individuală. Introduse de către sociologul Karel Dobbelaere, aceste concepte surprind locus-ul procesului secularizării: nivelul macro, mezzo sau micro 2 . Prin interme diul secula rizării societale în ţe legem pro cesul de dife renţi ere institu ţională ce face ca religia să-şi piardă func ţia generală de legitimare socială, ceea ce duce astfel la o autonomizare a diverselor subsisteme (educaţia, economia, po li tica) în ra port cu subsis te mul re li gios. Se cu la ri za rea in di vi du al ă , pe de alt ă parte, se re feră la tendinţa generală a indivizilor de a abandona religia ca formă capabilă să structureze cu sens realitatea socială şi înlocuirea orientării magico-re- ligioase cu una raţional-empi rică. Proiec tul comu nist, care a impus o ideo logie ate istă oficială, a reu şit într-ade- văr să secu la ri zeze România la nivel social. Ţinând cont de influenţa puternică pe care Bi se rica Ortodoxă a exercitat-o în perioada interbe lică asu pra sis te mului so- cial ro mâ nesc şi de forţa Bise ri cii de a regle menta viaţa publică, putem afirma în mod clar că proiectul comunist a reprezen tat o separaţie definitivă a statului de Bise rică, ceea ce a dus astfel la o secularizare societală. Dar acest lu cru nu tre buie s ă duc ă neap ă rat la o se cu la ri zare in di vi du al ă . Con tro lând re li gia la ni ve lul sfe rei pu blice, ea poate fi în mod vi gu ros practi cat ă la ni ve lul ce lei pri vate (tre buie s ă ţ i nem aici cont ş i de re to rica marti ra ju lui atât de ca rac te ris tic ă cre ş ti nis mu lui). Lip sind un pro ces de secu la ri zare in tern (or to- do xia este în con ti nu are o re li gie ri tu a list ă trans-mundan ă ) ş i un pro ces de dife- ren ţ i ere so ci al ă ce ar fi pu tut s ă dis loce re li gia ca meta-na ra tiv ă d ă t ă toare de sens, o re gle men tare sta tal ă de sus în jos nu a avut nici o ş ans ă în a era dica men- ta li t ă ţ ile re li gioase. Era foarte natu ral astfel ca, odată cu căde rea comunismului, ceea ce era viu şi existent la nivel privat să de vină manifest la nivel public. Adăugând la acest lucru deceniile lungi de represiune, noua libertate religioasă descoperită a dus la o eufo- rie reli gioasă predictibilă şi la fun damentarea in stituţională a diverselor oferte re- li gioase. Dar din colo de aceast ă eu fo rie re li gioas ă tem po rar ă pu tem iden ti fica forţe struc tu rale pu ternice ce au condus şi conduc la slăbirea menta li tăţi lor reli- gioase tradiţionale: cultura plura lis mului şi creş te rea econo mică.

of Religion“, Journal of Economic Literature, vol. 36, no. 3, 1998, pp. 1465-1496; Rodney STARK, „Secularization, R.I.P.“, Sociology of Religion, vol. 60, no. 3, 1999, pp. 249-273. 1 Detlef POLLACK, „Modifications in the Religious Field…cit.“, p. 135. 2 Karel DOBBELAERE, Secularization: An Analysis at Three Levels, Peter Lang, New York, 2002.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

796

SORIN GOG

Majo ritatea analize lor aşa-zisei renaş teri religioase exis tentă în ţările postso- cialiste ignoră forma particu lară a menta li tăţi lor re li gioase. Înainte de a ne opri asu pra acestui lu cru, trebuie să ana lizăm o altă logică a secularizării, diferită de cea impusă de un re gim dictatorial, o logică a secularizării ce îşi are origi nea în pluralizarea lu milor vieţii (Lebens-welt). În opinia lui Peter Berger, procesul secularizării îşi are genealogia în economia structurilor de plauzibilitate a lumii/vieţii rezultată din dislocarea unor multiple universuri sociale, un proces datorat diferenţierii economice şi sociale. Diversitatea structurilor sociale ce se află în competiţie pentru definirea realităţii sociale con- duce la structuri de plauzibilitate mai puţin puternice şi astfel la o criză a legitimă- rilor lumilor sociale şi la o relativizare a semnificaţiilor ataşate realităţii sociale 1 . La nivel subiectiv, fiinţa umană se confruntă cu o destabilizare a lumii sociale şi o relativizare a oricăror semnificaţii „obiective“. La nivel obiectiv, individul întâlneşte structuri sociale diferite ce se află în competiţie pentru definirea acestei realităţi. Exis- tenţa unui număr mare de definiri sociale ale realităţii duce la o de-monopolizare a unei perspective asupra vieţii (în cazul nostru perspectiva ateistă şi materialistă) şi face astfel dificilă menţinerea unei singure structuri de plauzibilitate. Euristica şi mecanismul cognitiv implicat solicită din plin conştiinţa individu- ală şi capacitatea proprie de a sintetiza argu mentele apologetice ale uneia sau al- teia din tre oferte. Dup ă cum ob ser vau ş i Berger ş i Luckmann, „cele mai multe socie tăţi sunt plu ra liste. Aceasta înseamnă că ele împăr tă şesc un ace laşi univers de bază, luat ca de la sine înţe les, şi diverse universuri parţiale, care coe xistă2 . Re ligia este toc mai un astfel de univers parţial, marginal şi privat, deci un factor de individu ali zare ce induce mecanisme cog ni tive şi euris tici so ciale speci fice. Conţinuturile religioase nu sunt doar relativizate la diversele situări socio-cul- tu rale. Ele sunt ş i de-obi ec ti vate, pri vate de sta tu tul de a fi de la sine în ţ e lese, ca rea li tate obi ec tiv ă la ni ve lul con ş ti in ţ ei. Ele sunt subiec ti vate în du blu sens 3 . În pri mul rând, rea li ta tea so ci al ă pier zând în masi vi tate ş i în pla u zi bi li tate in- ter-subiectivă, devine o chestiune privată, de natură individuală. În al doilea rând, în mă sura în care rea litatea religioasă este menţi nută de către individ, în absenţa confirmării inter-subiectivităţii şi deci a structurilor sociale aferente, devine locali- zată la ni ve lul conştiin ţei in di vidului şi nu ca fapt al lumii ex terioare. Acest pro ces de pluralizare a lumilor so ciale care – atât în Europa de Vest cât şi în Europa de Est – a devenit sinonim cu procesul de modernizare a fost reactivat odată cu dispari ţia comu nismului din ţă rile socialiste. Ideologia comunistă a ac- ţionat ca un agent de conservare a lumii sociale ce a penetrat şi a controlat complet spa ţiul pu blic, nepermiţând nici o structură de plauzibi litate alter na tivă. Tranzi ţia pe care Europa de Est o parcurge este doar în mod secundar o tran- ziţie de la o economie planificată de stat la o economie de piaţă liberă; în principal, această tranzi ţie este una care merge de la exis tenţa unei singure lumi sociale cu un grad crescut de plauzibilitate şi cu o monopolizare completă a definiţiilor reali- tă ţii so ci ale la o dife renţiere a lu milor sociale şi emergenţa unor multiple struc turi de plau zi bilitate aflate în competiţie.

1 Cf. Peter BERGER, The Sacred Canopy. Elements of a Sociological Theory of Religion, Anchor Books, New York, 1990. 2 Peter BERGER, Thomas LUCKMANN, Construirea socială a realităţii, trad. Al. Butucelea, Editura Univers, Bucureşti, 1999, p. 146. 3 Cf. Peter BERGER, The Sacred Canopy…cit., p. 152.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

Individualizarea experienþei religioase

797

Deşi ar fi gre şit să presupu nem că privatiza rea şi de-instituţionalizarea expe- rienţei religioase se datorează doar procesului de pluralizare a lumilor sociale, este important să notăm cele două logici diferite ale secularizării ce stau la baza funcţi- o nării ce lor două sisteme sociale: pe de o parte ateizare for ţată prin con strângeri ideologice şi monopolizarea lumii sociale, iar pe de altă parte pluralizarea lumilor

so ci ale ş i emergenţ a unor struc turi de pla u zi bi li tate aflate în com pe ti ţ ie pen tru

de finirea realităţii sociale.

Vom încerca în continuare să analizăm structurile religioase şi dinamica men- talităţilor religioase existente în România postsocialistă. Vom arăta astfel că în spa- ţ iul ro mâ nesc postsocialist, în ciu da unei re li gi o zi t ăţ i ri di cate, au loc ample

mo di fi c ă ri struc tu rale la ni ve lul men ta li t ă ţ i lor re li gioase, fapt ce are un im pact conside rabil asu pra le gitimării diverse lor func ţii ale Biseri cii. La nivel de ansam- blu al societăţii româneşti există o tendinţă crescândă de a limita implicarea Biseri-

cii

la chestiuni strict spi ritu ale şi a refuza com pe tenţa aces teia în chesti uni le gate

de

mora litate, familie, socie tate şi politică. La ni vel ge ne ral, datele sta tis tice 1 ne indică un seg ment larg al populaţiei ro-

mâneşti ce afirmă o credinţă în Dumnezeu, precum şi o culpabili tate mo rală în ţe-

leasă în termeni religioşi şi credinţa în puterea religiei de a conferi confort spiritual atunci când este ne voie. Fi e care din aceste credinţe religioase este îm părtă şită de

un larg seg ment al popu la ţiei (91% pen tru credinţa în Dum nezeu, 83,51% pentru

credinţa în păcat şi 79,84% pentru credinţa în puterea confortantă a religiei). Larga acceptare a acestor credinţe religioase este consistentă cu auto-percepţia religioasă a româ ni lor: 80% se consideră a fi per soane religioase, 14% persoane nereligioase şi doar 1% din populaţie se consideră a fi ate istă. Paradoxul unei asemenea răspândiri în populaţie a ideilor religioase stă nu doar în faptul că merge în contrasensul direcţiei stabilite de modernitatea comu- nistă prin ideologizarea şi reificarea vieţii sociale şi prin masivul proces de indus- trializare şi urbanizare ce a avut loc la mijlocul secolului trecut, dar şi în contrasensul concepţiei creştine despre lume şi a tipurilor de structuri eclesiale existente. La nive lul ide ilor re ligioase, pu tem con stata o ero dare a reprezen tărilor reli- gioase creştine ce acţionau ca meta-narativă dătătoare de sens, conferind credinci- o su lui o car to gra fi ere mo ral ă a lu mii so ci ale de apar te nen ţă . A ş a cum pu tem ve dea din datele de mai jos, acest pro ces afec tează un larg seg ment al socie tă ţii româneşti. Doar 60,12% dintre români mai cred în rai, 56,72% cred în iad şi 51,31% cred în viaţa de după moarte. Aceste idei religioase reprezintă articole de cre dinţă importante tuturor confesiunilor creştine existente în spaţiul românesc postsocialist şi neacceptarea lor contrastează puternic cu larga acceptare a ideilor religioase ge-

nerale şi cu identitatea re ligioasă decla rată. Întâlnim acum o situaţie aparent contradictorie: un larg segment al populaţiei

României se consideră a fi re li gioasă, însă nu acceptă de fi niţii esenţiale ale credin- ţei creştine; cred în Dumnezeu şi culpabili tate mo rală, însă nu cred în eshatologia creştină şi în articolele fundamentale de credinţă; cred în religie ca sursă de confort

spi ritual, însă nu mai văd neapărat creştinismul ca reprezentând această religie.

Ro mâ nia postsocialist ă expe ri men teaz ă , la ni ve lul men ta li tă ţ ii re li gioase, o amplă sci zi une între ideile reli gioase ge nerale şi cele specific creştine, pri mul set

de credinţe având un nivel de acceptabilitate de 85%, în timp ce cel de-al doilea set

1 EVS 1999/2000 (ancheta European Value Survey, realizată în România)

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

798

SORIN GOG

de cre dinţe doar apro xi mativ 55%, rezultând astfel o treime din popula ţie ce se află în situaţia mai sus descrisă. Suntem conduşi înspre aceeaşi concluzie şi dacă analizăm modalitatea în care persoanele care cred în Dum ne zeu îşi concep obi ec tul credin ţei: con cepţia tra di- ţională a unui Dumnezeu personal, susţinută de teologia populară şi de expresiile dogmatice mai rafinate ale fiecărei confesiuni este susţinută de 35% din populaţie, concepţia do mi nantă fiind cea a unui Spirit sau Forţă a vieţii – susţinută de 44%, în timp ce 14% nu ştiu ce să creadă. Această perspec tivă ab stractă şi imperso nală este incompatibilă cu definirile instituţionalizate ale obiectului credinţei, neavând nici un core la tiv într-una din tra diţiile creştine existente în Româ nia. Ea îşi are ge- nealogia în popularizarea ştiinţei la nivelul mentalităţilor colective şi este asociată ace lor cate gorii sociale ce sunt cel mai mult expuse acesteia, adică acelea ce au o re zidenţă urbană şi un înalt nivel educaţional.

Ta be lul 1 Obiec tul credin ţei religioase

Dum ne zeu perso nal

Spi rit sau For ţă a vie ţ ii

Nu ş tiu ce s ă creadă

Nu cred în Dum ne zeu

35%

44%

14%

2%

Atât nu mărul crescând al celor care tind să perceapă obi ec tul credin ţei într-o manieră abstractă şi impersonală, cât şi gra dul de incertitudine existent cu privire la doctrinele creştine principale ac ţio nează ca un in di cator sin tetic al de-monopo- lizării creştinis mu lui la nive lul ideilor religioase şi ne conferă o imagine asupra gra du lui de de-creştinare prin care socie ta tea ro mâ nească trece. Reversul acestui proces de de-creştinare descris mai sus îl constituie dez-insti- tuţionalizarea şi privatizarea experienţei religioase. Fie că vorbim despre religie in- vizibilă, fie că vorbim despre credinţă fără apartenenţă 1 , procesul avut în vedere este cel al diminuării funcţiei de integrare socială a religiei: dimensiunea relaţională îşi pierde tot mai mult din importanţă pentru actul religios, iar Biserica tinde, în consecinţă, să joace un rol tot mai mic în reglementarea spiritualităţii existente. Apar astfel noi forme structurale de religie ce permit o individualizare a expe-

ri en ţei re li gioase: atât po sibilitatea unui bricolaj religios, cât şi a unei „orto do xii“

ce nu mai în ţe lege să confere o expre sie in stituţională aces tei credinţe re pre zintă

conse cinţe ale acestui pro ces. Grace Davie va opera ţ ionaliza acest fe no men sub de nu mi rea de „cre din ţă fără apar te nenţă“ respec tiv de „apartenenţă fără credinţă2 . Ambele expre sii în- cearcă o concep tu alizare a raportului posibil din tre credinţa in dividuală şi ex pre-

sia ei institu ţ ionalizat ă , în con tex tul unor am ple mu ta ţ ii la ni ve lul me mo riei socie tă ţilor, văzut ca fundament al dimensi u nii comu nitare a religiei. Pentru soci-

o logul en glez, primul din tre aceste feno mene reprezintă forma socială a reli giei spe cifică Eu ropei Oc ciden tale.

Vom încerca în continuare să evidenţiem modalitatea specifică a unui segment social intens supus pluralizării lumilor sociale – cel al studenţilor – de raportare la

1 Thomas LUCKMANN, The Invisible Religion, Macmillan, New York, 1967 şi Grace DAVIE, Religion in Modern Europe. A Memory Mutates, Oxford University Press, London, 2000. 2 Grace DAVIE, Religion in Modern Europe cit.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

Individualizarea experienþei religioase

799

expresiile instituţionale ale experienţei religioase. Făcând acest lucru, vom încerca s ă evi den ţ iem me ca nisme mai spe ci fice ale pro ce su lui se cu la ri z ă rii ca dez-instituţionalizare a experienţei re ligioase.

Putem să constatăm astfel o tendinţă incipientă de erodare a instituţiei Biseri-

cii ca loc privile giat de constitu ire a re ligiozită ţii, iar struc tural asis tăm la un pro-

ces de privati zare a ex pe rienţei religioase. Prin privatizare a experien ţei religioase înţe le gem că plau zibili tatea unei rea lităţi religioase este afirmată de către in di vid

în absenţa unei confirmării inter-subiective sociale şi deci în absenţa unor structuri

eclesiale aferente. Într-o anchetă 1 desfă şu rată în ora şul Cluj pe un eşantion de 1031 de studenţ i,

la în tre barea „Eşti o persoană credin cioasă“ a rezultat următoa rea distri bu ţie de frecvenţe: 17,5% au răspuns Nu, 10,1% Nu ştiu/Nu răspund şi aproximativ 72,1%

au decla rat că se consi deră a fi per soane credin cioase. Un compor ta ment tra di-

ţional este foarte improba bil în rân dul stu den ţi lor, ceea ce face şi mai greu de ad-

mis ipoteza unei dezirabilităţi so ciale. Dilema pe care o ridică acest procent mare de persoane ce se auto-consi deră

a fi re li gioase este aceea că religiozita tea lor nu are o ex presie in stituţională. Este vorba de acelaşi tip de decalaj înregistrat la nivelul întregii populaţii între credinţe

re ligioase şi ex pre sia lor institu ţională.

Ta be lul 2 Frecven ta rea sluj belor re ligioase

 

În fie care

O dat ă , de dou ă

De câteva ori pe an

De loc

NS

NR

s

ă pt ă mân ă

ori pe lun ă

 

11%

14%

18%

39%

16%

2%

Aşa cum se vede, participarea bisericească este foarte mică. Există un procent

de peste 39% din populaţia stu diată care nu frec ven tează deloc instituţia Bisericii.

Dacă adău găm acestui procentaj şi cel de 18% care frec ven tează biserica doar oca-

zional, ob ţinem un procent de 57% ce nu obiec tivează într-un com porta ment reli- gios trăirile lor spiri tu ale. Doar despre 25% din populaţie (11% săptă mâ nal, 14%

de câteva ori pe lună) putem spune că adaugă convinge ri lor lor şi o dimen si une

prac tică. Aşa cum putem ve dea mai jos, studenţii fac o distincţie pu ternică între parti- cipare la slujbele religioase şi relaţia personală cu Divinitatea, ultima putând exista şi fără prima, un lu cru ce poate fi cu uşurinţă de dus şi din ratele scă zute de parti- cipare la slujbele bi se riceşti.

Ta be lul 3 Gra dul de acord cu afirma ţia: „Nu este im por tant dacă merg sau nu la Biserică, ci rela ţia mea personală cu Dumnezeu“

 

Acord

Dezacord par ţ ial

   

Acord

par ţial

Dezacord

Nu r ă spund

53%

26%

12%

6%

3%

1 Ancheta „Stiluri de viaţă studenţeşti“ realizată pe un eşantion reprezentativ în anul 2000 de către CCRIT (Centrul de Cercetare a Relaţiilor Interetnice)

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

800

SORIN GOG

Aproape 80% din populaţia de studenţi a Cluju lui con sideră că partici parea la slujbele bi se riceşti este mai puţin importantă de cât a avea o relaţie perso nală cu Dumnezeu, în timp ce doar 25% dintre studenţi merg de fapt la biserică. Pentru un seg ment im portant al popu laţiei stu den ţeşti, religia este tră ită ca religie priva ti- zată, iar cău tă rile spirituale sunt chesti uni indi vi du ale ce nu necesită nici o asis- tenţă institu ţională. Bise rica şi, odată cu aceasta, edificiul doctri nar propriu-zis, îşi pierde statu tul de loc semnificativ al ex pe rienţei spirituale. Oamenii nu mai consideră Biserica drept lo cul prin ex ce len ţă al co mu ni u nii cu Divi ni ta tea ş i nici repre zen t ă rile soteriologice ce îi sunt specifice acesteia drept modalităţile unice şi cele mai viabile de a dobândi mântuirea. Se ob servă din nou cât de departe merge dihotomia între cele două nive luri ale re li giozităţii. Importantă este credinţa şi nu forma concretă pe care aceasta o ia într-o re li gie sau alta. Atât la nivel in ter-religios, cât şi la nivel in ter-confe sional, liniile de demarcaţie nu mai sunt percepute ca fiind foarte fixe şi rigide. Din colo de toate dife renţele socio-culturale şi teo lo gice ce despart reli giile şi confe si u nile, subiec ţii chestionaţi con sideră că ceea ce primează este actul subiec tiv al cre din ţei şi trăirii spiri tu ale.

Ta be lul 4 Gra dul de acord cu afirma ţia: „Dacă crezi cu adevărat, nu con tează re ligia“

 

Acord

Dezacord par ţ ial

   

Acord

par ţial

Dezacord

Nu r ă spund

54%

26%

9%

8%

3%

80,5% din cei chestiona ţ i con si der ă c ă acest lucru este adev ă rat, în timp ce doar 16,5% cre di teaz ă re li gia ca fi ind mai im por tant ă de cât tră i rile subiec tu lui. Această situaţie este paradigmatică pentru situaţia modernă a religiozităţii. Plura- lis mul perspec ti velor asu pra lu mii face tot mai dificilă afirma rea unui univers so- cial religios unic şi exclusiv: în termenii lui Geertz am putea spune că world-view-ul este tot mai mult decuplat de etosul comunităţii şi aceasta fiindcă, structural, soci-

e tăţile fac loc unor multiple moda lităţi de integrare socială. Se constată valori deosebit de scăzute în ceea ce priveşte fundamentalismul religios. Sunt puţini cei care cred că doar doctrina propriei religii este cea adevă - rată, 12%, în timp ce marea majoritate este de părere că şi celelalte religii reprezintă modalităţi viabile de a obţine mântuirea. Este important să subliniem faptul că, sub presiunea pluralismului social, subiectivizarea religiei este atât de puternică încât chiar propriul edificiu doctrinar este relativizat; hermeneutica propriei tradiţii reli- gioase păstrează din aceasta doar credinţa subiectivă şi prea puţin modul în care conţinuturile credinţei sunt configurate la nivelul reprezentărilor colective. De si gur c ă în rân dul stu den ţ i lor pro ce sul de pri va ti zare a ex pe ri en ţ ei re li- gioase este unul mult mai intens datorită presiunilor pe care câmpul social specific le exercită asu pra lor. Însă acelaşi pro ces este reperabil şi la nive lul în tregii so cie- tăţi atunci când situăm ana liza la nivelul menta lităţilor religioase. Eroda rea pas to ra lei cre ş tine – care ac ţ iona ca o metanarativ ă d ă t ă toare de sens şi semnifica ţie ce îi confe rea cre din ci osu lui o cartogra fi ere morală a spaţiului şi uni versu lui în care el se mişcă – este vizibilă în evi denţi e rea rolu lui spe ci fic pe care Bise rica îl joacă în cadrul percepţiei personale asupra spa ţiului public.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007

Individualizarea experienþei religioase

801

Modalitatea de percepţie a rolurilor Bisericii legitimate de societate constituie un ve ri tabil indica tor al secu larizării societale. Astfel, cu cât popula ţia acordă o arie de implicare mai mare Bise ri cii în socie tate, cu atât vor bim de o dife renţi ere mai mic ă în tre sfera re li gioas ă ş i cea laic ă ş i deci de un grad de secu la ri zare societală mai scăzut. Şi la ni ve lul soci e tăţii româneşti luată ca în treg pu tem observa fap tul că in sti- tu ţ ia Bi se ri cii î ş i pierde locul de in sti tu ţ ie pri vi le gi at ă a ex pe ri en ţ ei spi ri tu ale. Acest lucru este vizibil dacă analizăm rolurile Bisericii legitimate de diversele seg- mente de mogra fice ale socie tă ţii româneşti Ob servăm cu uşurinţă din tabe lul de mai jos mutaţiile produse în acest sens în ultimii douăzeci de ani. Genera ţiile mai tinere în ţe leg să legitimeze tot mai pu- ţin implicarea Bise ri cii în diver sele sfere ale socie tă ţii şi să îi limiteze competenţa la chestiuni strict spirituale. Trebuie să sesizăm faptul că întrebarea vizează nu atât rapor tarea ne vo i lor indi viduale la func ţiile eclesiale în societatea contemporană cât percepţia rolurilor legitime pe care Biserica le poate juca. Observăm astfel dife- renţele semnificative la ni vel in ter-generaţional în ceea ce priveşte moda li ta tea în care Bise rica este percepută şi ero da rea trep tată a legi timă rii im plică rii ei în diver- sele sfere ale socie tă ţii.

Ta be lul 5 Gra dul legi timă rii religioase

 

18-34

35-54

55-70+

Bise ric ă ş i spirituali tate

86,4%

88,7%

91,5%

Bise ric ă ş i moralitate

75,2%

79,6%

87,0%

Bise ric ă ş i familie

71,8%

76,6%

86,8%

Bise ric ă ş i societate

38,1%

52%

66,2%

Generaţiile mai tinere înţeleg să disocieze sfera spirituală de cea morală, fami- lială şi socială. Această disociere este co-substanţială cu emergenţa unui nou tip de re ligio zitate căruia îi lipseşte o expresie institu ţională şi o re le vanţă la nivelul sfe- rei prac tice a vie ţii. Bricolajul de idei religioase operate de o asemenea mentalitate religioasă precum şi modul specific de raportare la instituţia Bisericii reprezintă în opi nia noas tr ă pro du sul struc tu ral spe ci fic al pluraliz ă rii lu mi lor so ci ale în pe- rioada postsocialistă.

Ana li zele prin ci pa le lor struc turi ale menta li tă ţ ii re li gioase în spa ţ iul ro mâ- nesc postsocialist ne conduc la concluzia că, în ciu da unei religio zi tăţi ridi cate, în România de azi au loc ample modifi cări struc tu rale la nive lul men talităţilor reli- gioase, fapt ce are un im pact conside rabil asu pra legitimă rii diverselor func ţii ale Bise ricii. La nivel de ansamblu al societăţii româneşti există o ten dinţă crescândă de a limita implicarea Bisericii la chestiuni strict spirituale şi a declina competenţa acesteia în chestiuni le gate de mora li tate, familie, socie tate şi politică. Da to rit ă mu ta ţ i i lor spe ci fice pro duse în câmpul re li gios ş i a di fe ren ţi e ri lor existente în planul mentalităţilor religioase, asistăm la o tendinţă crescândă de ero- dare a instituţiei Bisericii ca loc privilegiat de constituire a religiozităţii, iar structu- ral asistăm la intensificarea unui pro ces de privatizare a ex pe rien ţei religioase.

Romanian Political Science Review • vol. VII • no. 3 • 2007