Sunteți pe pagina 1din 7

LUCRARE DE DIPLOMA

HEPATIA VIRALA ACUTA

ELEV: INDRUMATOR:

<< Cred ca nimic in lumea asta nu poate sa te rasplateasca mai deplin decat un ,,multumesc spus de un om in suferinta pentru care ai facut ceva folositorsi util >> Vasile Parvan

CUPRINS
CAPITOLUL I Prefata 1. Introducere 2. Scop si motivatie CAPITOLUL II Prezentare generala 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Notiuni de anatomie a ficatului. Definitie. Etiologie si epidimiologie. Conditii favorizante. Diagnostic. Evolutie si prognostic. Tratament. Masuri de profilaxie si combatere.

CAPITOLUL III 1. Rolul asistentului in ingrijirea bolnavului ce sufera de HVA. 2. Metode si mijloace de lucru. 3. Prezentare de caz. ( 3 cazuri ) Concluzii Bibliografie Anexe

CAPITOLUL I 1. INTRODUCERE Hepatia virala A este o boala infectioasa provocata de virusul hepatic A care afecteaza acut ficatul. Termenul Hepatita A a fost propus in anul 1947, dar a fost adoptat in 1973, pana atunci folosindu-se teremene de : hepatita infectioasa, icter infectios, hepatita epidemica ( deoarece apar in focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii ), icter epidemic. Hepatita A este o boala provocata de virusul hepatic A, ARN virus, clasificata prin enterovirusi, familia PICONAVIRIDAE. Virusul hepatic A este un virus de foarte mici dimensiuni ( 27-35 nanometri ), mai rezistent in natura decat alti virusi. Virusul rezista la solutii dezinfectante ( alcool, eter, cloroform ) inclusiv corinarea obisnuita a apei. Acesta este inactivat prin fierbere in 5 min, prin autoclavare intr-un minut, iar prin clorinare intensa in 30 min. Hepatita A este cea mai cunoscuta forma de hepatita afectanad in special copiii si adultii tineri cu incidenta scazuta toamna si iarnasau sub forma de epidemii la 10-15 ani. Hepatita A este prevazuta pe toate continentele si in toate tarile fiind inegal raspandita. Frecventa imbolnavirii poate fi de 1/100.000 de locuitori pe an in tarile cu o igiena sociala ridicata si de 1000/100.000 de locuitori pe an in tarile lumii a III a. In Europa media este de 250/100.000 de locuitori pe an. Din studii epidimiologice rezulta ca indivizii peste 60 de ani prezinta anticorpi specifici, intr-un procent de 90%, semne ca au trecut prin boala aparent sau inaparent. Cauzele raspandirii hepatitei sunt conditiile sanitar-igienice din cadrul locuintelor , interprinderilor sau organizatiilor, dar nu in ultimul rand lipsa igienei personale. Tot printre cauze putem aminti: migrarea necontrolata a populatiei si nerespectarea pastrarii si pregatirii alimentelor. Alte cai de transmitere a infectiei hepatitei A pot fi cea parentala, sexuala sau verticala ( mama-copil ), acestea sunt totusi atat de rare ca in epidimiologia practica sunt ignorate. Cresterea frecventei imbolnavirilor incepe in iulie-august, devine maxima in octombrie-noiembrie si scade primavara. Copiii au o sensibilitate ridicata pentru hepatita A, aceasta fiind deseori numita si boala ,,mainilor murdare.

Hepatita A duce la deces in 0.05-1%, cauza principala fiind hepatita acuta a ficatului. 2. SCOP SI MOTIVATIE Lucrarea de fata isi propune sa trateze particularitatile de ingrijire a bolnavilor cu HVA si a fost conceputa avand in vedere ca aceasta boala a fost una dintre cauzele insemnate ale morbiditatii in secolul XX. Cea mai importanta metoda de aparare pe care o avem la indemana este prevenirea imbolnavirii, iar in acest proces rolul educatiei igienico-sanitare este extrem de important. Importanta este in primul rand cunoasterea cailor si modalitatilor de transmitere a bolii, stiind ca si in HVA ca si in celelalte boli prevenirea este mult mai usoara si mai putin costisioare decat tratarea ei. Astazi nu se mai vorbeste de o singura hepatita, ci de un grup de imbolnaviri similare de etiologii diferite, dar cu un tablou clinic mult asemanator neputand fi diferentiate prin mijloace clinice. Bolile infectioase merita un interes permanent deoarece, orice relaxare in acest domeniu se razbuna cu siguranta, asa cum s-a putut observa ata in Romania cat si in restul lumii.

CAPITOLUL II
1. NOTIUNI DE ANATOMIE A FICATULUI Ficatul este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv. Este situat in etajul nepramezocolic, in partea dreapta, sub diafragma, deasupra colonului transversal, la dreapta stomacul. Are o consistenta ferma si o culoare bruma. Are forma unui ovoid taiat oblic, avand 28cm in sens transversal si 16cm in sens anteroposterior. Ficatul are o fata superioara, una inferioara, o margine inferioara si una posterioara mai lata. La exterior ficatul este acoperit de peritoneul visceral, sub peritoneul visceral se afla capsula fibroasa a ficatului, de unde pleaca septuri conjuctivo vasculare, care patrund parenchimul hepatic delimitand lobulii hepatici ( unitatile anatomice si functionale ale ficatului acestia fiind vizibili cu ochiul liber ). Lobul hepatic este format din celule hepatice ( hepatocite ), din capilare sinusoidale, din vena centralobulara spre care converg sinusoidele si din caniculele biliace intralobulare. Celulele hepatice sunt dispuse in spatiu sub forma unor placi sau lame, formate dintr-un singur rand de celule. In lame se formeaza caliculele biliare intralobulare. Celulele hepatice, hepatocitele, sunt relativ mari, de forma poliedrica, si apar pe sectiune sub aspect poligenal. Celula hepatica poate sa isi verse secretia fie in caniculele biliare ( secretie exocrina ) fie in sinusoide ( secretie endocrina ). Caile biliare sunt conducte prin care bila, secretata continuu de celulele hepatice, ajunge in duodem, insa numai atunci cand ajung aici produsii digestiei gastrice.Caile biliare prezinta doua parti: una intrahepatica, alta extrahepatica. Caile biliare extrahepatice cuprind un canal principal ( canalul hapatocoledoc ) si un aparat