Sunteți pe pagina 1din 41

TEMA : COMPONENTELE (LATURILE) EDUCATIEI

Prof.univ.dr.Ecaterina Vrasmas

Plan de discutie

Introducere Educatia intelectuala Educatia morala Educatia estetica

1. Introducere. Componente (laturi) ale educatiei

Finalitatile educatiei, in principal cele exprimate prin idealul educational si scopurile generale ale invatamantului, ca si abordarea dezvoltarii copilului au relevat cateva componente ale educatiei, care reprezinta de fapt laturi (dimensiuni) fundamentale ale unei personalitati umane: intelectuala, morala, estetica, fizica, etc.

Altele

Unii autori deosebesc si o componenta religioasa (Cucos, 1996, 2002 si Bontas, 2001), una tehnologica, axata pe folosirea mijloacelor tehnice si educatia juridica (Bontas, 2001), una sexuala (Cucos si Bontas), sau economica, ecologica (Bontas, 2001).

Unde se precizeaza

Aceasta structura este precizata in principal de Legea Invatamantului, de majoritatea lucrarilor cu caracter pedagogic aparute pana acum in limba romana.

Aceste laturi pot fi concepute si analizate in maniere diferite in variate contexte social-istorice. Componente, laturi educationale se regasesc in buna masura si in curriculum-ul scolar. Ne vom referi in acest curs cu precadere la trei dintre ele.

Educatia intelectuala (E.I)

EI reprezinta acea componenta educationala care vizeaza aspectul de cunoastere (latura cognitiva) a educatiei. Ea dezvolta capacitatea de adaptare a individului la mediu, care se realizeaza prin echilibrarea continua dintre asimilare si acomodare (J. Piaget).

EI

Intr-o societate bazata pe cunoastere (UE 2000), rolul fundamental, de pivot al educatiei intelectuale este evident, axiomatic. Toate profesiile umane includ astazi elemente intelectuale. Acest tip de educatie a fost insa prea multa vreme fetisizat in scoala. Tehnologia informatiei este insa astazi extrem de importanta in present si pentru viitor.

O definitie:

EI este componenta (latura) educaional care asigura formarea cunostintelor, deprinderilor, capacitatilor, tehnicilor de cunoatere, a motivatiei (mobilurilor) pentru activitatea de cunoastere.

Vehicolul, mjlocul EI

valorile culturale (stiintifice, umaniste, tehnologice etc).

Aspectele EI

Din formulare deriva doua aspecte fundamentale si complementare ale educatiei intelectuale: informativ formativ.

Aspectul informativ

- se refera mai ales la la cantitatea si calitatea informatiei care se vehiculeaza in procesul de predare-invatare. Sub acest aspect educatia intelectuala este numita de multi autori si instruire scolara.

Aspectul formativ

- are in vedere indeosebi efectele asimilarii informatiei asupra formrii i dezvoltrii intelectului.

Cum ?

Este de dorit o conceptie echilibrata - de compromis (linia de mijloc) - vezi asimilare si acomodare, zona proximei dezvoltari, dar i un accent crescnd pe formare, modelare a capacitilor i structurilor cognitive

Teorii ale invatarii

Behaviorismul prin teza conditionarii psihologia = stiinta comportamentului conditionarea clasica asocierea dintre stimul si raspuns (Pavlov); conditionarea operanta care adauga importanta intaririi (pozitive sau negative) Watson, Skinner etc. Influente asupra invatarii scolare: repetitia, exercitiul, intaririle... psihogeneza operatiilor intelectuale Jean Piaget devoltarea stadiala a inteligentei umane, pe baza insusirilor genetice si prin valorificarea experientei subiectului, in tendinta de adaptare continua la mediu teoria lui Jerome Bruner 3 modalitati sau niveluri de baza ale invatarii: activ, direct prin actiunea nemijlocita a subiectului iconic prin imagini simbolic prin limbaj verbal sau alte limbaje teoria cognitivista ipostaze ale cunostintelor: declarative diverse fapte si evenimente ce anume este ceva memoria explicita, declarative procedurale despre moduri de actiune cum sa faci ceva memoria implicita conditionale sau strategice conditiile actiunii (cand?, de ce?, pentru ce? transferal invatarii, aspect adesea negliijat de scoala

Obiectivele (sarcinile) educatiei intelectuale

Informarea intelectuala dotarea omului cu un sistem de informatii Formarea intelectuala

Formarea intelectuala

# Formarea deprinderilor si capacitatilor intelectuale Deprinderea = componenta simpla si relativ automatizata a activitatii umane. Capacitatea = posibilitatea generala de a aplica deprinderile si cunostintele proprii in contexte variate.

Deprinderi de nivel elementar

cititul, scrisul, socotitul (anglo-saxonii

utilizeaza formula cei 3 R (reading, writing si reckoning); deprinderea de utilizare a calculatorului incepe tot mai mult a fi perceputa ca o a 4 a deprindere elementara.

Aceste deprinderi se asociaza si cu paradigma "educatiei de baza", a carei sfera de cuprindere este insa mai mare. Aceste deprinderi sunt fundamentale - stau la baza invatarii ulterioare, au o valoare instrumentala.

Deprinderi de nivel mijlociu

de translare a culturii - se constituie pe baza celor elementare. Exemple: intocmirea de fise, de rezumate, de compuneri, de sistematizari si tabele, de rezolvare de probleme diverse, de lucru cu cartea in general (inclusiv cu dictionare, enciclopedii, crestomatii), utilizarea mijloacelor mass media si a internetului ca surse de invatare etc. O formula care acopera semnificatia acestui fel de deprinderi este "tehnicile de munca intelectuala". Nivelul superior posibil de formare a acestor deprinderi intermediare este "stilul individual eficient de munca intelectuala" - care include o multitudine de deprinderi si de capacitati: planificarea si organizarea materiei de invatare, orientarea rapida asupra informatiei care intereseaza, asupra informatiei esentiale, o anumita disciplina a muncii de invatare etc. Acest nivel se realizeaza in principiu la varsta studiilor liceale si chiar ulterior.

"A invata sa inveti "

este o paradigma pedagogica foarte importanta lansata inca din anii 70, legata in mare masura si de expansiunea educatiei permanente. "Analfabetul de maine va fi nu cel care nu stie sa scrie si sa citeasca, ci va fi cel care nu stie cum sa invete", afirma Alvin Toffler in 1974.

Nivelul superior al deprinderilor si capacitatilor intelectuale

se caracterizeaza prin unele insusiri de personalitate, precum si prin capacitati intelectuale deosebite. Ca insusiri de personalitate relevante in acest context distingem: ordine si claritate in gandire, nevoia de a verifica si controla cunostintele dobandite, cutezanta cognitiva, interes cognitiv superior etc = spiritul stiintific al unui individ. Capacitatile deosebite au in vedere cercetarea stiintifica propriu-zisa: capacitatea de a formula ipoteze, de a cauta si descoperi informatia, de a mnui metodele specifice de investigatie stiintifica, de a analiza, sintetiza si interpreta informatia etc.

# Dezvoltarea prin exercitiu a diferitelor procese de cunoastere


Educarea perceptiei vizeaza in esenta: dobandirea unui caracter cat mai organizat, diminuarea si eliminarea caracterului emotional si superficial (specific inceputului scolaritatii); decentrarea perceptiva; organizarea treptata a perceptiei determina dezvoltaterea spiritului de observatie si precizia, temeinicia reprezentarilor. Atentia in educatia intelectuala are in vedere: cunoasterea si valorificarea diferitelor forme de atentie (voluntara, conditionata sau neconditionata - involuntara, automata etc); formarea prin exercitiu a diferitelor insusiri pozitive : concentrarea, volumul, stabilitatea, distributia, adaptabilitatea

Educarea memoriei

(proces psihic care se bazeaza pe inregistrare, pastrare, recunoastere si reproducere) vizeaza realizarea calitatilor de: rapiditate a memorarii, trainicia pastrarii, fidelitatea actualizarii; Educarea si valorificarea memoriei logice (capacitatea de a integra noile informatii in structura cognitiva existenta) impune cateva cerinte din partea cadrului didactic:

prezentarea lectiei ca un tot organic; predarea-invatarea integrala a ceea se propune pe parcursul unei ore, ceea ce da impresia unui fapt integral, care are un inceput si un sfarsit; profesorul sa de dovada de ordine in gandire pentru elevi, sa fie un model de prezentare logica a ideilor, de rezumare judicioasa a lectiilor.

Dezvoltarea gandirii
(reflectarea mijlocita si generalizata a realitatii, sub forma notiunilor, judecatilor, ideilor, rationamentelor) Capacitatile operationale - ca proces psihic complex gandirea include un ansamblu de operatii - deci operatia poate fi considerata ca un element de baza al gandirii. A gandi inseamna a opera in plan mintal - operatii formale. Operatiile formale generale sunt implicate in orice proces de gandire: analiza, sinteza, comparatia, generalizarea si abstractizarea. Operatiile specifice pot fi identificate in functie de domeniile cunoasterii (stiintele naturii, matematica etc). Dezvoltarea operativitatii gandirii nu realizeaza de la sine asa cum am vazut si din teoriile cu privire la dezvoltarea copilului. Formarea temeinica a notiunilor - ca structuri cognitive fundamentale ale gandirii este una dintre sarcinile cele mai dificile ale educatiei intelectuale.

Un corolar al educatiei intelectuale

este formarea conceptiei despre lume - viziunea cosmologica asupra existentei, care cuprinde o dimensiune informationala (preponderent stiintifica) si una spirituala (filosofica si religioasa).

Educarea creativitatii
Ccapacitate generala, complexa care tine de personalitate, constituita dintr-o constelatie de factori, care favorizeaza realizarea unor produse originale.

Strategia de educarea se bazeaza pe ideea personalitatii creatoare a elevilor - accentuata si de noua Lege a invatamantului (1995). Obiectivele educationale vizeaza in principal doua coordonate complementare :

descoperirea potentialului creativ; promovarea unor modalitati care sa faciliteze (stimuleze) tranzitia de la creativitatea potentiala la cea manifesta.

Educatia morala (EM)

Etimologie : ethos (gr.) = obicei, morav; derivatul sau ethikos (la vechii greci) = ceea ce este conform cu moravurile ingaduite. O definitie posibila: morala = un ansamblu de reguli, norme si valori sociale care se refera la conduita umana dezirabila, la relatiile care trebuie sa se stabileasca intre oameni. Valorile morale reprezinta niste insusiri, sau virtuti dezirabile, care structureaza caracterul (profilul) moral. Unii autori apreciaza importanta identificarii in centrul acestor valori a unui 'ideal moral', o imagine a perfectiunii, chintesenta a personalitatii morale.

Moralitatea

este definita prin raportarea la morala; daca morala apartine idealului, moralitatea apartine realului, ea semnifica transformarea moralei in constiinta si in act efectiv.

Educatia morala este un proces complex de asigurare a conditiilor de trecere de la morala la moralitate, de transformare a regulilor, normelor si valorilor morale externe in comandamente interne, care se impun conduitei proprii si o determina. Unii autori vorbesc de educatia morala ca proces de trecere a individului de la heterocronie (conduita impusa din exterior) la autonomie (conduita impusa de propria constiinta).

Stadialitatea dezvoltarii morale (dupa Piaget

Stadiul realismului moral - pana la varsta de 78 ani - morala ascultarii, eteronoma, derivata din inegalitatea dintre copil si adult; regulile de conduita sunt exterioare, respectarea lor se bazeaza pe respectul unilateral, intemeiat pe afectiune si teama; Stadiul cooperarii - corespunde varstei intre 7 si 12 ani - respectul nu mai este unilateral ci reciproc (mutual), ceea ce favorizeaza interiorizarea treptata a regulilor si normelor morale. Autonomia morala nu este posibila in afara cooperarii. Perioada adolescentei (12-18 ani) imbogateste si consolideaza autonomia.

# Obiectivele educatiei morale

a) Formarea constiintei morale b) Formarea conduitei morale

a) Formarea constiintei morale


Mecanismul esentializat al acestui proces extrem de complex si dificil include 3 componente de baza: una COGNITIVA - cunoasterea moralei; alta AFECTIVA - adeziunea interna la valorile morale; Una VOLITIVA - manifestarea efortului de vointa necesar declansarii actului moral.

Din fuziunea acestor 3 componente rezulta convingerile morale = nucleul constiintei morale.

Demersul este conditionat de o multitudine de factori, printre care semnalam importanta unitatii dintre influenta (mai degraba) informala concreta a mediilor de viata (indeosebi familial si scolar) si cerintele de conduita morala, exprimate de acestia (unitatea dintre vorba si fapta).

b) Formarea conduitei morale


= exersarea sistematica a DEPRINDERILOR si OBISNUINTELOR morale, formarea trasaturilor pozitive de caracter. Formarea deprinderilor de conduita morala (componente automatizate ale conduitei) cere la scolari - mai ales la cei de clasa I - a un mare consum de energie. Adeseori aceste deprinderi se formeaza mai greu decat cele de munca intelectuala. Obisnuintele morale = deprinderi la care se asociaza o trebuinta interna. Analiza comparativa nu este usoara (unde se termina deprinderea si unde incepe obisnuinta).

Unele cerinte fata de formarea deprinderilor si obisnuintelor morale


orientarea exersarii prin cerinte precise si clare; stimularea intelegerii progresive a semnificatiilor conduitei morale; prevenirea formarii unor deprinderi negative; asigurarea gradarii, varietatii si continuitatii exersarii; adecvarea la particularitatile individuale (temperament, vointa, experienta de viata, aptitudini etc).

# Metode si procedee de educatie morala


Explicatia morala - dezvaluirea continutului, sensului si necesitatii respectarii regulilor, normelor morale; are o functie informativa si una stimulativa Prelegerea morala - transmiterea unui volum mai mare de cunostinte, in jurul unui teme fixate in prealabil Convorbirea morala - asemanatoare explicatiei, cu deosebirea ca se realizeaza un dialog intre profesor si elev (i) Conferinte, referate - asemantoare prelegerii, cu deosebirea ca ofer prilejul unei documentari si tratari mai ample Povestirea morala - foarte eficienta la clasele mici Povata, sfatul - acumulata in proverbe, cugetari, maxime etc. Dezbaterile morale - convorbiri care presupun existenta mai multor opinii Exemplul (modelul) Analiza de caz si decizia in grup; Exercitiul moral.

3. Educatia estetica (EE)

Educatia estetica nu poate fi conceputa in afara luarii in seama a legilor frumosului si armoniei intr-un sens mai larg, nu doar in opera arta, in scoala ci si in natura si in societate si natura.

INTREBARI POSIBILE

Existenta umana poate deveni ea insasi opera de arta? Educatia este si o arta? De gustibus non disputandum Da si nu.

Da, in cazul artei veritabile, nu in situatiile frecvente ale analfabetismului estetic, ale kitch-ului In educatia estetica frumosul poate fi atat scop educatia pentru arta cat si mijloc educatia prin art

Rene Hubert
distingea trei ipostaze ale educatiei estetice: educatia artistica atitudinea si capacitatea de a percepe frumusetea unui obiect educatia filetica cultiva dragostea unui subiect fata de un obiect educatia religioasa pietatea fata de totalitatea existentei

Discutie (Cocos, 2002)

educatia artistica este diferita de cea estetica (aceasta din urma adauga si frumosul din natura si societate) - educatia religioasa nu ar trebui sa subordonata celei estetice; aceasta din urma are rolul din punct de vedere pedagogic de a stimula dorinta de autoperfectionare a fiintei umane din toate punctele de vedere (intelectual, moral, estic, civil, fizic etc).

Obiective ale educatiei estetice


formarea capacitatii de a percepe, insusi si folosi adecvat valorile estetice senzorialitatea estetica ascutirea simturilor pentru cromatica, forma, acustica, gestualitate etc stimularea emotiilor estetice raspunsuri afactive ce favorizeaza acceptarea alimentarea sentimentelor estetice tensiuni si opozitii complexe: placere-neplacere, realizat-nerealizat; originaloriginar etc) formarea gustului estetic capacitatea de a reactiona spontan, printr-un sentiment de satisfactie sau insatisfactie la un obiect estetic judecata estetica actul de deliberare si ierarhizare a obiectelor estetice intr-un camp valoric (scara de valori) formarea convingerilor estetice crez ideatic stabil idealul estetic dezvoltarea capacitatii de a crea valori estetice creativitatea estetica, dupa unii autori; se au in vedere aici masurile de depistare a aptitudinilor si de formare a deprinderilor abilitatilor cerute de specificul fiecarei arte in parte.

Principii ale educatiei estetice (Cucos, 2002)


corelate principilor didactice. Principiul educatiei estetice pe baza valorilor autentice utilizarea acelor valori validate, de o anumita traditie culturala, nationala sau universala; Pot promova profesorii si valori nevalidate? Principiul receptarii creatoare a valorilor estetice efortul participativ din partea elevilor, recrearea, interpretarea operei de arta de catre acestia Principiul perceperii globale, unitare a contintului si formei obiectului estetic; vechea disputa arta pentru arta sau arta cu tendinta trebuie mereu contextualizata, este necesara intelegerea de catre elevi a dialecticii celor doua aspecte ale artei, pentru a se putea apropia de receptarea profunda, adecvata Principiul intelegerii si situarii contextuale a fenomenului estetic corelatiile necesare intre opera, creator si conditiile socioculturale ale producerii operei.