Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea personajului principal din romanul Ion de Liviu Rebreanu Tema centrala,posesiunea pamantului este dublata de tema iubirii..

Titlul este simbolic si se refera la protagonistul operei;numele Ion a devenit un simbol al taranului roman . Subiectul romanului este linear, simplu, derulandu-se pe 2 planuri: Ion, baiat sarac, iubeste o fata de aceeasi conditie, pe Florica, dar se simte atras de Ana doar pentru ca este bogata si casatorindu-se cu ea ar obtine pamanturile tatalui ei, Vasile Baciu. Virtualul socru nu se arata deloc incantat de relatia Anei cu Ion, iar tanarul pentru al determina sa accepte casatoria se foloseste de mijloace lipsite de scrupule, neortodoxe seduncand-o pe aceasta. Odata nunta facuta, Ion se indeparteaza de Ana si se intoarce la prima sa iubire. Florica, devenita acum sotia lui George Buluc, care ii va cauza moartea lui Ion. Celalalt plan al romanului urmareste situatia familiilor Herdelea si Belciug, ambii invatator si preot, facand parte din clasa intelectuala a vremii. Conflictul central si social este ilustrat de lupta pentru pamant in satul traditional, unde respectul e conditionat de posesia pamantului ; din acesta deriva atat conflictul exterior ,dintre Ion si Vasile Baciu, cat si cel i nterior , dintre chemarile care il duc pe Ion la pierzanie-pamantul(pozitia sociala) si iubirea(echilibrul sufletesc). Conflictele secundare completeaza semnificatiile actiunii : intre Ion si Simion Butunoiu pentru o brazda de pamant; intre Ion si George pentru Ana , apoi pentru Florica . Ion Pop al Glanetasului e personajul principal si eponim al romanului (care da numele operei ).El este personajul titular i central din roman, dominnd ntreaga oper. Celelalte personaje graviteaz n jurul su, punndu-i n eviden trsturile.Este un personaj complex, cu nsuiri contradictorii: viclenie i naivitate, gingie i brutalitate. Iniial dotat cu o serie de caliti, personajul se dezumanizeaz treptat ajungand la sfarsit pe drumul catre lumea cealalta.Este un personaj realist, tipic pentru o categorie social: ranul srac. De la inceput Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua patimi. Inca din tineretea lui ,Ion a ales o cale gresita din punct de vedere moral.La indrumarea profesorului Herdelea spre un liceu care ii putea oferi un sprijin pentru o viitoare cariera,o viata linistita , el da cu piciorul deoarece e dominat de sentimente coplesitoare fata de pamanturi,pamanturi langa care dorea sa fie aprope , sa le detina si deasemenea sa le lucreze. Caracterizat direct de catre naratorul obiectiv, Ion este "iute si harnic ca ma-sa", chipes, voinic, dar sarac, din care cauza flacaul simte dureros prapastia dintre el si "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Portretul moral este construit din trasaturi contradictorii si complexe, ce reies, indirect, din comportamentul plin de energie, din atitudinea, gandurile, framantarile patimase ale protagonistului care-i si determina destinul. Hora este un eveniment cu semnificatii importante in sat. Aceasta are loc intro zi de duminica in care locuitorii din Pripas se afla la hora, acesta avand loc in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In expozitiune sunt prezentate personajele principale, timpul si spatiul. In centrul adunarii este grupul jucatorilor. Naratorul descrie jocul traditional, somesana, prin portul popular, pasii specifici , dansul si navala cantecului sustinut de catre lautari. Cercul horei reprezinta centrul lumii satului, unde toata lumea se distreaza si se destine cantand si dansand. Aici oamenii sunt asezati dupa prestanta si locul fiecaruia intr-o ierarhie nescrisa dar respectata de toti.. Cele doua grupuri ale barbatilor reprezinta stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si chiaburii, discuta separat de taranii mijlocasi, asezati pe prispa. Pe atunci, lipsa pamantului ,care era insasi averea lor, era echivalenta cu lipsa demnitatii umane.Autoritatea si bogatia dau semnul respectului.Fetele ramase nepoftite privesc la hora, iar mamele si babele, mai

retrase, vorbesc despre gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti. La hora este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea, colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata ca un portret grotesc. Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin sa priveasca petrecerea poporului fara a se amesteca in joc. Prin aceasta traditie, cea a horei, tinerii ajung sa se cunoasca mai bine, ajungand sa-si aleaga viitorul sot sau sotie, deci, intemeierea unei familii dar respectand principiul economic. De aceea la hora, participa numai flacai si fete. Inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidenteaza dintre jucatori, feciorului lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion , urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, parca nedumerire si un viclesug neprefacut, apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca oricand () fata vaduvei lui Maxim Oprea. Desi ii era draga Florica, Ion este constient ca Ana avea locuri si case si vite multe. Vasile Baciu,tatal Anei , se confrunta verbal cu Ion , pe care-l numeste :hot si talhar pentru ca sarantocul umbla sa-i dea fata promisa altui taran bogat ,George Bulbuc.Baciu il dispretuieste pe Ion pentru simplul motiv ca tanarul era sarac, lipsit de orice avere.Ion,in ipostaza de om sarac , dar baiat bun,tanar si atractiv reprezenta un pericol cu privire la diminuarea pamanturilor mostenite de la nevasta ,pentru Baciu.Baciu il intuieste perfect pe Ion ,regasindu-se pe sine cel din tinerete , disperat si insetat de avere si tocmai pentru ca il intuieste profund il uraste de moarte.Rusinea pe care Vasile i-o face la hora , in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului.El se simte lovit in mandrie,biciut si nu suporta ocara. Ion se straduieste sa puna mana pe fata lui Vasile Baciu, care nu vrea sa i-o dea cu niciun chip. El ii marturiseste tot ceea ce il framanta lui Titu ,fiul invatatoruli Herdelea ,un oma bagacios.In ciuda faptului ca Titu incearca sa-l convinga pe Ion ca Ana nu e o femeie frumoasa , ci dimpotriva e slabuta si uratica ,el nu isi schimba atitudinea.Cu un raspuns sincer si cu multa vointa ii zpune lui Titu ca o vrea pe Ana doar pentru averea ei.Ion da dovada de parvenism si dragoste pentru avutie . Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii e drag ca ochii din cap. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu pricepere planul seducerii Anei. Ion rasufla usurat si-i vine ideea s-o necinsteasca pe Ana.Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale.Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion devine rece, distanta, cinica, refuza sa-i mai vorbeasca ori sa o mai vada si-i spune, dispretuitor, sal trimita pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este "semet si cu nasul in vant", sfidator, constient ca detine controlul absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise. Dar Baciu nu va accepta nici in fata faptului implinit , cand Ana ramane insarcinata, sa cedeze zestrea fetei, o parte din pamturile ei.Cand a luat-o pe Ana, Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda. Capitolul "Nunta" il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai intai "ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta", ca apoi, in clipa imediat urmatoare, sa gandeasca in sine cu dispret "si sa raman tot calic, pentru o muiere...". Acest monolog interior evidentiaza conflictul sufletesc dintre cele doua patimi de care este mistuit flacaul. Intre Ion si Florica exista o atractie nebanuita de nimeni.Florica in comparatie cu Ana , este o femeie frumoasa.Ion a avut in trecut o relatie cu ea, ajungand chiar sa-i promita ca o va lua de sotie ,iar acuma se insura cu Ana.La nunta,Ana surprinde momentul cand Ion ii spun

Floricai ca doar ea ii e draga.In acel moment Ana simti ca totul se spulbera si ca viata ei e blestemata. .Dup nunt, ncepe calvarul Anei, btut i alungat de cei doi brbai. Ion ajunge sa o bata pe Ana in numele pamantului pe care il dorea.Prin intervenia preotului, Vasile Baciu i d pmntul fgduit lui Ion, la notar. Brutalitatea fa de Ana este nlocuit de indiferen. Ion intra in posesia averii lui Vasile Baciu si, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar fata "ii zambea cu o placere nesfarsita". Aceasta atitudine este o noua ipostaza a lui Ion, care se simte "mandru si multumit ca orice invingator" si se vede "mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori". In final , desi are un anumit castig , nu este atisfacut.II moare copilul,Ana se sinucide dar pe Ion aceste tragedii din incinta propriei familii nu il ating.Aceasta insensibilitate dovedeste faptul ca pe primul loc in gandurile sale a fost intotdeauna setea de noi posesii. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce la destinul tragic al eroului. Dupa ce Ana s-a spanzurat, Ion, simtindu-se liber, este din ce in ce mai nestapanit in iubirea lui pentru Florica, pe care o urmarea peste tot si care i se parea mai importanta decat toate pamanturile: "ce folos de pamanturi, daca cine ti-e pe lume drag nu-i al tau?".Ion nu constientizeaza ca defapt umbla dupa femeia pe care a parasit-o ,pe care a dezamagit-o , femeie care acum apartine altui barbat. Prietenia falsa cu George constituie o alta strategic a protagonistului pentru a se afla cat mai des in preajma Floricai. Intors acasa in plina noapte, George aude zgomote in curte, ia sapa si, pentru ca nu-i raspunde nimeni, izbeste la intamplare, fara sa vada nimic.In momentul in care vede intentia lui George de a-l lovi , simte si constientizeaza pericolul si stie ca de aceasta data nu mai are scapare. Scena uciderii lui Ion este memorabila si sugestiva.Ion e ucis ca un caine de catre George deoarece a incalcat o lege morala nescrisa a societatii,tanjind la prorietatea altcuiva.Ion isi traieste pana la epuizare moartea si la fel ca si cei care sunt condamnati la moarte, in clipa in care primeste lovitura , isi vede fara sa vrea tot firul vietii , cu amintiri atat frumoase cat si zguduitoare si nemiloase Ion de mic copil s-a distins,iesind in relief iubirea lui infinita pentru pamant.Isi aminteste prima lui iubire cu fata dascalului Butunoiu.Ii vin in minte,in fractiuni se secnda si sotia lui Ana si copilul care nu au fost destul de importanti in viata lui cat timp traia, la fel cum a fost iubirea nemarginita pentru pamanturile pe care acum le detinea si ii parea rau ca vor ramne singure pe mana bisericii. Ion este raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand echilibrul unui camin si linistea unei intregi colectivitati.Ion e personajul reprezentativ pentru o intreaga clasa sociala. D u p d r a m e l e consumate, viaa satului i reia cursul normal, finalul romanului ilustrnd srbtoareasfinirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iai drumul dinspre Pripas sugereazfaptul c totul reintr n obinuit. In acest roman, L. Rebreanu a creat un personaj contradictoriu, care, n lupta sa pentru pmnt, a dat dovad de o cruzime ce nu-i poate fi iertat.