Sunteți pe pagina 1din 47

Centrul de formare profesională

Reflexo-vital

Adresa: Bd. Unirii, nr.2 (lângă Biserica Sf. Nicolae) Tel: 0234/524086; 0744/661651

Curs reflexoterapie

Coordonator: Olaru Gabriela Reflexoterapeut

Profesor Kinetoterapeut: Andrei Ioana Daniela

This document was created using

~

""

Bacău

2008

1

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

REFLEXOTERAPIA

1. Fundamentare teoretică

Acum 5000 de ani, în India şi China era cunoscută o formă de tratament bazată pe punctele de presiune. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei, putem găsi dovezi care atestă folosirea acestei presiuni putem ice asupra degetelor mâinilor şi picioarelor pentru combaterea diferitelor dureri ale trupului (Fig. m. 1).

combaterea diferitelor dureri ale trupului (Fig. m. 1). Fig. nr. 1: Frescă antică din " Mormântul

Fig. nr. 1: Frescă antică din " Mormântul medicului" din Saqqara, Egipt (Gillandres, Ann, 2003)

Triburile indiene din America de Nord cunoşteau relaţia dintre punctele reflexe şi organele interne şi utilizau aceste cunoştinţe în tratarea bolilor (Wills, Pauline , 1998) .

Medicina tradiţională asiatică ne învaţă că energia vitală, numită forţa vitală sau

prana , circulă într-un mod echilibrat , ritmic , între toate organele corpului şi pătrunde în fiecare celulă şi ţesut viu. Dacă această energie se blochează , organul corelat cu zona blocată se îmbolnăveşte. Bolile provocate de v iruşi sau bacterii pot perturba şi ele echilibrul corpului. Sistemul organismului uman, funcţionând conform legilor polarităţii, prezintă 2 zone importante. Una dintre acestea se află în creştetul capului, iar cealaltă la nivelul labelor picioarelor. Între aceşti2 poli circulăcurenţienergetici separaţi,câte cinci pentru fiecare jumătate a trupului , parcurgând traseele între cap şi degetele picioarelor şi între cap şi degetele mâinilor. Aceşti curenţi circulă după nişte linii verticale numite z on e, în interiorul cărora se află toate organele şi muş c hii din corp . (Wills , Pauli ne , 1998) În epoca modernă specialiştii îl recunosc pe William Fitzgerald ca părintele reflexoterapiei moderne, ca cel care a studiat primul terapiile folosite de amerindieni.

După teoria lui Fitzgerald, corpul se împarte

în 10 zone longitudinale (Fig. m . 2) ;

fiecare din aceste zone se prelungeşte în picioare, care sunt, la rândullor, împărţite în 1O zone . Zonele încep din creştetul capului şi merg până la tălpile picior e lor degetelor.

This document was created using

lif

""

2

SOLID

CONVERTER

PD F

şi extremităţile

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

. r~ l t3111
.
r~
l t3111

Fig. nr. 2: Cele 1O zone energetice ale corpului ( Wills, Pauline, 1998)

Ca ramură a medicinii orientale, reflexologia este ştiinţazonelor reflexogene ale

la distanţă faţă de organele pe care

organismului situate pe suprafaţa corpului, în general

le reprezintă.

Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având

legătură vasculară şi energetică directă cu z onele reflexogene corespunzătoare. (Chiruţă, I., Postolică,V., 2001) .

Reflexologia, alături de multe alte metode de masaj, are la bază arcul reflex care

se închide atât la ni ve lul mădu ve i spinării, cât şi la ni ve lul etajelor superioare ale nevraxului. El este format din 2 sau mai mulţi neuroni. Cel mai simplu arc reflex medular este alcătuit din (Voiculescu , I.C. , Petricu , I.C., 1971):

1. un receptor (exteroceptor, propriocepto r, interoceptor) care culege informaţiile;

2. un n eur on senziti v (somatie sau vege tati v ) ce se află în ganglionul spinal şi ca r e , prin prelungirile sale periferice şi centrale , transmite mes aj ul primit de la or ga nul

receptor la

sistemul ne rvos central;

3. motor (somatomotor sau v iscero motor) , care primeşte influxul de la

un neu ron

neuronul senzitiv;

4. un or ga n efector (muşchi, vas sa nguin sau glandă), care execută ordinul primit.

În practică, conceptul care explică cel m a i bine funcţionarea reflexoterapiei po ate fi considerat acela conform căruia masajul picioarelor stimulează fluxul de energie care parcurge meridianele corpului. Se poate lua , de asemenea , în consideraţie şi exp licaţ ia că fiecare din ce le 720 00 de te rmin aţii a le ca n a l e lor e n erget ic e care se găsesc în picior este în legătură c u o altă parte a corpului.

This document was created using

lif

""

3

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Masajul reflex al picioarelor se bazează pe teoria zonelor şi foloseşte cuvântul "reflex" pentru a desemna "reflectarea" diferitelor părţi ale cmpului, pe picior. Această reflectare nu se limitează doar la talpă, ci se extinde şi pe părţile laterale şi pe partea dorsalăa piciorului, până mai sus pe gleznă. (Mârza, D., 1998). Trebuie menţionat că este vorba despre zone , nu despre puncte (ca în cazul presopuncturii) cu localizare strictă, zone a căror întindere variază după constituţia fiecărui individ, a cărordelimitare nu poate fi strict definită,ele interferându -se. Reflexoterapia se ocupă cu tratamentul zonelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase). Prin masaj se facilitează circulaţia sanguină, impunând accelerarea transportului toxinelor spre organele de eliminare sau de detoxifiere. Perturbarea circulaţiei în zonele reflexe face ca tulburarea/afectarea organului corespondent evolueze. Masarea zonelor reflexogene afectate , p e parcursul mai multor şedinţe determină dislocarea şi dispersarea cristalelor de toxine, depuneri pe care circulaţia sanguină le va trimite prin fluxul sanguin spre organele de eliminare,

îmbunătăţind astfel starea de sănătate.

Buna circulaţie a sângelui este vitalăpentru fiecare organ sau zonă din organism, deoarece transportă material nutritiv şi plastic , hormoni , anticorpi, oxigen , deşeuri metabolice şi alte substanţe neidentificate încă. Cu cât circulaţia sanguină este mai anevoioasă,cu atât mai greu va surveni vindecarea (Chiruţă,I. , Postolică,V. , 2001). Factorii care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice în organism la nivelul zonelor reflexe sunt multipli şi depind de particularităţile biologice ale fiecărui

individ , toxine1e fiind principala cauză a îmbolnăvirilor curente , iar mediul , hrana şi celelalte elemente indispensabile vieţii, furnizorul acestora. Astfel, toxinele localizate în ficat produc hepatita, în pancreas diabetul, în rinichi nefrita, în piele dermatitele, în articulaţiiartritele etc. Semnificativi şi comuni sunt următorii factori: (Chiruţă, I. , Postolică, V. , 2001) modul de viaţă definit prin alimentaţie, starea psihică şi starea circulaţia sangvină insuficientă la nivelul unui anumit organ sau segment al corpului; bătăturile de la mâini sau picioare, care conduc la stazăcirculatorie zonală;

mentală ;

la mâini, picioare sau coloana

vertebrală antrenează presiuni anormale pe vase şi nervi, implicând p e rturbări

circulatorii zonale care, în timp, afectează organele corespondente prin

insuficienţăcirculatorie sau nervoasă.

fracturi consolidate greşit şi/sau calusul vicios

Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicaţi în procesul de boală : congestia , inflamaţia şi tensiunea . Mecţiunile congestive sunt responsabile de apariţia tumorilor; afecţiunile in:flamatorii sunt cele precum colita, bronşita sau sinuzita; tensiunea este responsabilă de diminuarea eficienţeisistemului imunitar. (Gillanders,Ann, 2003)

This document was created using

lif

""

4

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

II. Principii generale de aplicare a reflexoterapiei

Reflexoterapia este o formă de tratament neinvazivă şi, totodată, o experienţă

plăcută şi relaxantă . Scopul unui ciclu de tratament este de a normaliza activitatea organismului, de a ajuta la eliminarea tensiunilor şi de a reduce ef ectele stresului , precum şi de a îmbunătăţi activitatea nervoasă şi circulaţia sângelui în întregul corp. De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza diminuarea senzaţiei de durere, prin stimularea eliberării de endorfine (analgezice naturale ale org anismului produse de glanda hipofiză), din creier în fluxul sanguin. Reflexoterapia are acţiunea cea mai eficientă când este folosită pentru tratarea întregului organism şi nu numai pentru anumite

afecţiuni. În acest mod, ea înbunătăţeştetoate funcţiileo rganismului, ceea ce stimulează

procesul natural de vindecare , făcându -1 mai rapid şi mai eficient. (Gillanders , Ann ,

2003)

Elementele principale asupra cărora se aplică reflexoterapia sunt pielea , palma şi talpa. Pielea este un gigant organ neurologic, un vast organ al atingerii şi care face legătura prin cele 5 milioane de fibre nervoase între suprafaţa corpului şi mădu v a spinării. Capacitatea senzorialăa pielii nu foloseşte doar pentru a informa creierul asupra a ceea ce vine din ambientul extern (senzaţii de frig, de durere , calorice) , dar şi pentru a facilita şi determina modele de comunicare tactilă. Starea sufletească şi starea de sănătate , emoţiile se reflectăla nivelul pielii. Cel de-al doilea element principal în reflexoterapie este mâna. Deşi emisia energetică se extinde până la cot , zona celei mai puternice emisii rămâne palma şi mai ales vârful degetelor. Atât la nivelul tălpilor cât şi la nivelul palmelor există terminaţii ale meridianelor

energetice şi are loc schimbarea

polarităţii poziti v e Y ang (de pe faţa dorsală) în cea

negativăYin (de pe partea plantară respectiv palmară).Prin tălpi se realizează legăturacu

pământul (mitul lui Anteu) , pentru a ne ancora în realitate ; prin intermediul acestei legături ne eliberăm de surplusul de ene rgie electrostatică şi absorbim energiile benefice din adâncul Mamei Geea. Astfel planta piciorului trebuie îngrijită, dată cu cremă,

mângâiată, masată, introdusă în pantofi comozi, pentru a înlătura tensiunea nervoasă de

peste zi ; prin obţinerea relaxării se urmăreşte reechilibrarea circulaţiei energetice. ( Bucur, Gabriela-Floreta, 1997). Pentru ca şedinţele d e reflexoterapie fie cât mai eficiente , trebuie se respecte anumite principii de aplicare (Mârza, D.,1998) :

Atitudinea terapeutului

Terapeutul trebuie

să aibă dorinţa de a -1 ajuta pe pacient şi să fie

conştient de

faptul el nu face decât să pună la lucru forţele v ital e ale pacientului , lucr eze eliberat de tensiuni fizice şi emoţionale şi să câştige încreder ea paci e ntului .

This document was created using

lif

""

5

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Poza nr. 1: Poziţia terapeutului Poziţia pacientului Se va folosi o banchetă confortabilă, de preferinţă

Poza nr. 1: Poziţia terapeutului

Poziţiapacientului

Se va folosi o banchetă confortabilă,de preferinţă cu suport reglabil pentru cap şi picioare , sau cu pemuţe aşezate sub gât şi genunchi , pentru obţinerea unei poziţii relaxate ; cea mai bună poziţie este decubit dorsal , cu gambele mai sus decât bazinul şi trunchiul uşor ridicat pentru a menţine contactul vizual cu terapeutul. Şedinţa se va desfăşura într -o

sală cu temperatură optimă, aerisită, în care se poate asigura o atmosferă de calm şi

confort. Nu este necesar ca pacientul se dezbrace de tot , e l îşi va desface , doar , t oate

accesoriile de îmbrăcăminte care ar putea jena respiraţia şi circulaţia .

Modul de lucru

sau

energice, cu o presiune adaptatăfiecăruipacient. În timpul ~xecutăriimasajului, punctele reflexe trebuie contro l ate în permanenţă pentru a nu traumati za z onele în vec inat e şi pentru a evalua deblocarea cristalelor , deoarece afectările organelor se manifestă şi sub forma aglomerărilor în zonele reflexe corespunzătoare de cristale (de exemplu : acid urie, săruri, alte impurităţi) . Nu există reguli fixe în ceea ce prive şte ritmul şi intensitatea masaj ului , totul adaptându -s e la problemele şi sensibilitatea pacientului şi în funcţie de

reacţiileacestuia.

Se

execută, cu vârful policelui

cu

articulatiile

interfalangiene,

mtşcan

Examenul pacientului (rejlexodiagnosticullrejlexodiagnoza)

Reflexodiagnosticul constă în reperarea zonelor sensibile, dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexodiagnostic se poate descoperi o suferinţă morfo -funcţională a

organului corespondent, palpând zona

nervoase, vasculare şi energetice . În caz de suferinţă sau dereglări, zone l e reflexe de vi n sensibile , respectiv dureroase la palpare , fiind sesizate de pacient şi terap eut. Dur erea es te

direct proporţională cu gravitatea şi vec hime a afecţiunii organului corespondent. Este absolut necesar se facă o examinare atentă, deoarec e unele zone refl exe pot fi

lui reflexogenă, zonă foarte bogată în terminatii

This document was created using

lif

""

6

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

dureroase şi datorită unei afecţiuni locale în zonele de testare (bătături , tumori , traumatisme, malformaţii , afecţiuni dermatologice etc.), precum şi datorită faptului nu toate punctele dureroase sunt relevate la prima examinare, ci sunt depistate în şedinţele

următoare.

Datorită perioadei de obicei mare, pe care majoritatea oamenilor o petrece în picioare sau şezând, toxinele au tendinţa de a coborî spre zonele reflexe din tălpi, zone corespondente organelor suferinde. O diagnosticare corectă poate fi făcută numai de un specialist care prezintă un simţ tactil bine dezvo ltat şi o va stă experienţă. Reflexodiagnosticul cere , aşadar, studiu amănunţit, experienţă şi diversitate în cazuistică, cel care îl practică trebuie posede solide cunoştinţe de anatomie , morfofiziologie şi patologie. De asemenea, echilibrul psiho -afecti v între terapeut şi pacient, încrederea şi colaborarea reciprocă sunt importante pentru tratamentul prin reflexoterapie.

III. Fundamentarea teoretică a efectelor reflexoterapiei asupra organismului, în general

În zilele noastre, suprasolicitărileau atins proporţiiimpresionante, oamenii fiind expuşi unui stres excesiv. Cei mai mulţi dintre ei îşi găsesc un refugiu în droguri,

medicamente , alcool, tutun, etc. , în loc caute alte metod e de relaxare şi revigorare

naturale, netoxice, cum ar

reflexologia, reîntoarcerea în natură. Gândirea negativă, invidia, agresivitatea se exprimă

în planul proceselor psiho - so matice prin indispoziţie şi boală. Refle x oterapia ne oferă şansa de a descoperi aceste dezarmonii psihice şi fizice , prin apariţia în zonele reflexogene situate la suprafaţa corpului a unor indicii (Chiruţă,

Postolică V., 2001):

fi mersul pe jos (eventual desculţ), exerciţiile fizice, masajul,

tumefacţii ale muşchilor rigidizări ale muşchilor

dureri musculare

noduli subcutanaţi inflamaţii ale pielii

senzaţia de rece sau cald în anumite zone tegumentare modificări ale pulsului schimbări de culoare a pielii diferenţe de mobilitate şi sensibilitate ale pielii . Toate acestea fiind observate şibeneficiind de tratament timpuriu s -ar putea stopa şi elimina multe afecţiuni. Câtă vre m e există tulburări reflexogene , orice altă terapie va a vea e f ect diminu at , sau va rămâne fără efect, indiferent dacă este vorba de tratament medicamentos, raze, electrofizioterapie, împachetări, acupunctură, etc . Deoarece nu există suportul circulator care as igur e transportul enz imelor , a substanţelor de reconstrucţie sau a

This document was created using

lif

""

7

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

medicamentelor spre şi în celule, spre organele de eliminare. După cum organele interne

se exprimă la suprafaţa pielii , şi fenomenele produse la nivelul

organism. Circulaţia sanguină desfăşurându -se în dublu sens, rănile,tensiunile musculare, nodulii etc., exercită la rîndul lor influenţe negative asupra organismului (Chiruţă, I.,

Postolică V. , 2001).

Reflexoterapia are efecte deosebite asupra tuturor organelor interne, după cum urmează (Gillanders, Ann, 2003) :

pielii , se reflectă în

a Sistemul digestiv :

ameliorarea sindromului de colon iritabil; ameliorarea diverticulitei;

ameliorarea constipaţiei;

ameliorarea afecţiunilorgenerale gastrice.

o Sistemul respirator:

ameliorarea infecţiilorcăilorrespiratorii superioare;

ameliorarea

unor afecţiuni ca: bronşită, emfizem pulmonar , astm bronşic.

o Sistemul circulator:

ameliorarea anginei pectorale; ameliorarea unor diferite afecţiuni coronariene; reglarea activităţii musculare; îmbunătăţireaaportului sangvin;

îmbunătăţirea activităţiinervoase;

îmbunătăţirea stăriigenerale de sănătate a individului;

reducerea stresului.

o Sistemul endocrin:

reglarea funcţionalităţiiglandelor; echilibrarea secreţiilor, fie acestea sunt insufici e nte sau în exces .

o Sistemul osos:

ameliorarea tuturor tipurilor de dureri de spate ( dar nu numai) cum ar fi:

sciatica, lumbago, leziunile de disc, spasmele musculare; relaxarea musculaturii dureroase; normalizarea activităţiicoloanei vertebrale.

o Sistemul urinar:

a m e liorarea

ameliorarea cistitei; ameliorarea durerilor produse de colica renală.

incontinenţei d e efort;

o Sistemul de reproducere:

reglarea activităţiihormonale;

normalizarea fu ncţionalităţii uterului şi a ovarelor în timp ul m enstraţie i. După şedinţa de reflexoterapie sau chiar în timpul acesteia, pot apărea unele reacţii trecătoare, care nu trebuie n e îngrijoreze pentru e le disp a r d es tul de repede . Aceste

posibile

efecte n e dau certitudinea organismul

pacientului reacţionează pozitiv

la

masajul

z one lor reflexogene. Ele apar datorită faptului organele de eliminare a

toxinelor din organism, stimulate fiind, accelerează procesul de eliminare a acestor deşeuri, activând considerabil circulaţia. Despre posibi la apariţie a acestor efecte secundare , pacientul trebuie informat încă din prima şedinţă pentru a nu intra în panică atunc i câ nd e l e apar , determinându -1 să renunţe.

This document was created using

lif

""

8

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Aceste reac,tii pasagere sunt:

• umflarea subită a varicelor şi venelor datorită transportului unei cantităţi sporite de sânge;

• umflarea picioarelor prost irigate;

• tumefierea gleznelor şi chiar a călcâielor în cazul pacienţilor cu staze ve noase ;

apariţia unor pete vineţii atunci când există un dezechilibru al

metabolismului

calciului;

• dureri articulare şi în gât;

• dureri la nivelul anumitor organe interne, corespunzătoare punctelor reflexogene masate;

• accese de febrăatunci când în organism existăo infecţie !atentă;

• diaree sau nevoia de micţiuni dese;

urină mai închisă la culoare , mai tulbure şi cu miros mai puternic ; Aceste reacţii depind de cantitatea de toxine din organism ; ele sunt trecătoare şi trebuie considerate ca un semn pozitiv . Există unele cazuri când reflexoterapia nu este recomandabilă. Reflexoterapia

necesită precau,tii şi manifestă contraindica,tii în următoarele situaţii:

inflamaţie acutăa varicelor, tromboflebită;

• cangrene ale membrelor inferioare;

febră mare;

• în cazul îmbolnăvirilor acute grave;

îmbolnăviri cauzate de ciuperci;

• când existăleziuni ale pielii (tăieturi,crăpături,arsuri, erupţiicutanate);

• în

caz de

vindecare);

contuzie, entorsă sau fractură la nivelul picioarelor (decât după

• în boli infecţioase acute grave;

• nu se aplicătratament în cazul bolilor contagioase (pojar, hepatită,malarie, gripă);

afecţiuni cardiace grave;

• cancerul se tratează cu precauţii şi după o îndelungă experianţă ;

• diabet compensat;

sarcinăcu risc crescut;

• extenuare nervoasă accentuată;

• în stăride ebrietate;

• pe stomacul gol sau imedia t după mas ă;

• în stăridepresive sau de e puizare (oboseală);

• când picioarele au negi plantari (decât după vindecare);

• TBC;

• nu se tratează pacienţii susceptibili de hemoragii interne;

• în cazul afecţiunilor acute neidentificabile , pacientul va fi îndemnat consulte un medic specialist.

This document was created using

lif

""

9

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

IV. Introducere în arta binefăcătoare a reflexoterapiei

1. Asigurarea perfecţionării profesionale

Pentru a fi un bun de anatomie, fiziologie,

tehnician, reflexoterapeutul trebuie să aibă foarte bune cunoştinţe simptomatologie

De asemenea, el trebuie fie la curent cu toate noutăţile apărute, să consulte mereu

literatura de specialitate, în vederea perfecţionăriiactului terapeutic.

2. Pregătirea cabinetului de reflexoterapie

Reflexoterapia se practică, de obicei, într -o încăpere specială, numită sală sau

cabinet de reflexoterapie. Acest cabinet de reflexoterapie se poate amenaja într -o singură sală mai mică sau mai mare, prin împărţirea sa în boxe mai mici, separate prin paravane

sau draperii. Pe lângă acest cabinet de reflexoterapie , idea 1 ar

fi

existe

o

sală de

aşteptare, o sală de duşuri, toaletă şi o sală de odihnă dipă aplicarea tratamentului.

Cabinetul de reflexoterapie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

fie suficient de spaţios, luminos , bine aerisit şi căldu ros (temperatura optimă fiind de 18-20° C);

prezinte posibilităţi de întreţinere a unei igiene perfecte: pereţi placaţi cu

faianţă sau vopsiţi în ulei, podea acoperită cu gresie sau linoleum, pentru a putea fi curăţate şi dezinfectate cât mai uşor ;

fie prevăzut cu instalaţie de apă curentă;

să aibă mobilierul necesar:

banchetă de re:flexoterapie (de preferinţă cu posibilităţi de reglare a poziţiei şi înălţimii) ;

• scaun pentru reflexoterapeut;

• dulap

pentru

diverse

);

ajutătoare,unguente,

materiale ajutătoare

(obiecte

masă sau birou pentru acte.

3. Asigurarea condiţiilor igienica -sanitare

Acest lucru se referă atât la condiţiile igienica -sanitare ale cabinetului de reflexoterapie , condiţii prezentate l a punctul 2. , cât şi la condiţiile de igienă ce-l pri vesc direct pe reflexoterap e ut şi pe cel masat. Reguli pentru reflexoterapeut:

• igiena strictăa echipamentului de lucru (fărăa omite ascpectul estetic);

• igiena

şi estetica capului şi mâinilor re:flexoterapeutului;

• cap: pieptănătura, spălatul dinţilor,

• mâini : sănătoase, curate , cu unghiile tăiate s c urt şi bine pilit e; înainte de aplicarea reflexoterapiei la un pacient m â inile trebuie obligatoriu spălate şi încălz ite ;

This document was created using

lif

""

10

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

• nu va folosi deodorante , parfumuri şi creme puternic mirositoare , care 1 -ar putea deranja pe pacient;

• ideal este nu fumeze în timpul programului, sau dacă acest lucru nu se poate , nu fumeze în sala de reflexoterapie şi după aceea se splele pe dinţi, pentru a

îndepărtamirosul;

• nu se consumă băuturi alcoolice în timpul programului.

Pentru cel masat:

• respectarea unei igiene corecte a corpului şi îmbrăcăminţii;

• se recomandă ca subiectul să -şi aducă un prosop pe care -1 aşeze pe bancă sub piCIOare.

4. Întocmirea documentelor de evidenţă

Fiecărui pacient trebuie i se întocmească o fişă individuală, care trebuie

cuprindă:

Datele personale: nume, prenume, vârsta, adresa, un număr de telefon la care

poate fi găsit, ocupaţia

Starea de sănătate: de ce afecţiuni suferă, ce afecţiuni a avut până în prezent,

datele analizelor efectuate, dacă a fost internat şi cât timp , ce tratament a urmat

şi ce efecte a avut tratamentul

respectiv

Care este dorinţa pacientului,

ce doreşte el să obţină în urma tratamentului prin

reflexoterapie

Reflexodiagnosticul (reflexodiagnoza)

Evoluţiape parcursul tratamentului reflexoterapeutic

Starea de sănătate a pacientului la sfârşitul tratamentului prin reflexoterapie

Q

fişa individuală poate fi completată şi îmbunătăţită!

Toate fişeleindividuale vor fi păstrateîn dosare într -un dulap special.

5. Planificarea şedinţelor de reflexoterapie

Şedinţele de reflexoterapie vor fi planificate în aşa fel încât între şedinţe să existe câteva minute de relaxare pentru terapeut , pentru ca acesta se odihnească, să -şi

reînoiască forţelepentru următoarea şedinţăde reflexoterapie.

Durata şedinţei de reflexoterapie poate varia după necesităţi,în funcţie de gravitatea afecţiunii sau de multitudinea punctelor sau zonelor reflexogene dureroase sau cu cristale

pe care le găsim pe talpă.

Durata unei şedinţe de reflexoterapie este cuprinsă între 30 şi 40 de minute. În cazul

unor suferinţe acute

crescândă de până la 30 minute pe zi, pentru zonele afectate. Facem observ aţia

importantă că, în afecţiunile acute , cu cauză neidentificată, este absolut necesar ca

pacientul fie mai întâi îndrumat spre cabinetul medicului specialist. Masajul , în astfel de cazuri, se poate executa fără a exista riscul perturbărilor, în jur de 30 de minute şedinţa,ca tratament adjuvant al tratamentului medicamentos sau chirurgical. În general, practica a dovedit sunt necesare apro x imativ 15 -20 de şedinţe pentru a contribui la

se pot efectua, fără nici

un

risc ,

2 -3

şedinţe, fiecare cu durată

This document was created using

lif

""

11

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

ameliorarea sau vindecarea suferinţelor, în funcţie de fiecare or garusm (Chiruţă, I., PostolicăV. , 2001). Este foarte important ca şedinţele de reflexoterapie fie executate cu 1 -2 ore înainte de mese sau cel puţin la 2 ore după mese, pentru a putea dirija circulaţia sângelui spre organele afectate.

6. Autopregătirea în vederea efectuării reflexoterapiei

Prin autopregătireaîn vederea efectuăriireflexoterapiei, se înţelege:

• consultarea materialelor şi documentelor de specialitate , în v ederea perfecţionării

cunoştinţelor;

• reflexoterapeutul trebuie fie sănătos, armonios de zv oltat, rezinstent la oboseală,

prin menţinerea şi dezvoltarea permanentă a calităţilor motrice de

intelectuale , printr-un regim corect de v iaţă şi muncă ;

bază , psihi ce şi

• reflexoterapeutul va evita muncile fizice grele şi chiar sportu rile ce obosesc excesiv şi activităţile care pot înăspri sau leza mâinil e;

• reflexoterapeutul trebuie posede o foarte bună coordonare şi abilitate manuală , întreţinutăprin exerciţiispecifice executate zilnic;

• reflexoterapeutul trebuie să aibă simţ d e a utoconservare , pentru a-şi do za

corespunzător efortul în vederea desfăşurării întregii activităţi în condiţii egale de eficienţă; să-şi însuşescă şi să practice tehnici de relaxare ;

• terapeutul

trebuie

să cunoască şi să respecte principiile moralităţii şi e tica

profesională

• reflexoterapeutul trebuie lucreze dintr -o po ziţie cât mai favorabilă şi cât mai

puţin obositoare . El poate lu cra aşezat pe un scaun a cărui înălţime se va adapta în

funcţie de înălţimeabanchetei de reflexoterapie; pentru a

nu -şiobosi foarte repede

membrele superioare se recomandălucrul cu mâinile sub nivelul umerilor. Pentru a se evita acumularea de energie negativă de la cel masat, reflexoterapeutul

trebuie să-şiia anumite măsuri de precauţie:

• la începutul fiecărei şedinţe de reflexoterapie, terapeutul îşi va încălzi foarte bine mâinile, frecând energic palmele între ele pentru mobilizarea energiilor de la acest

face o încărcare energetică prin tuşeuri ascendente pe partea

nivel. El va

posterioară a membrelor superioare, întâi pe braţul stâng, apoi pe cel drept,

pornind de la extremitatea mâinii până la umăr;

dacă în timpul desfăşurării şedinţei, reflexoterapeutul per ce pe senzaţii neobişnuite

(balonare

nejustificată, dureri cu arsuri

),

în epigastru, nod în gât, amorţeli,

el îşi va înceta imediat lucrul, îşi va scutura mâinile şi va

junghiuri, cârcei,

respira profund până ce totul se va normaliza;

• la sfârşitul şedinţei, reflexoterapeutul îşi va scutura bine mâinile spre pământ de mai multe ori, după care se va spăla cu apă re ce pentru a se elibera de energiile negative acumulate pe parcursul şedinţeide reflexoterapie.

This document was created using

lif

""

12

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

7. Comunicarea la locul de muncă

La începutul şedinţelor de reflexoterapie, va avea loc o convorbire între reflexoterapeut şi pacient, din care terapeu tul va extrage datele personale , precum şi cele legate de boală, de problema cu care pacientul a venit la cabinetul de reflexoterapie; toate acestea se fac în vederea întocmirii fişei individuale. Dar discuţia nu se opreşte aici. Pe parcursul şedinţelor de masaj , trebuie existe o legătură strânsă între terapeut şi pacient. Pacientul trebuie -i comunice în permanenţă terapeutului tot ceea ce simte în urma actului terapeutic. Astfel, reflexoterapeutul îşi va putea doza forţa cu care lucrează şi îş i va putea adapta modul de lu cru , în funcţie de fiecare pacient în parte, pentru a nu creea vreun discomfort celui masat şi pentru a avea

eficienţă maximă.

Acestuia

trebuie i se inducă o stare generală de bine , i se însufle dorinţa de a lupta cu boala prin metode naturale , neinvazive şi fără efecte secundare cunoscute , aşa cum este reflexoterapia.

De asemenea , reflexoterapeutul trebuie să ştie cum abordeze pacientul.

8. Stabilirea tehnicilor şi formelor de masaj

În urma convorbirii, reflexoterapeutul va şti să-şi aleagă telmica cea mai potrivită pentru abordarea pacientului respectiv. În continuare, vor fi prezentate telmicile de masaj folosite în reflexoterapie:

Masajul reflexoterapeutic este un masaj manual, care poate fi efectuat şi sub formă de automasaj . Ca telmici de masare, reflexoterapia s-a adaptat la particularităţile anatomice ale picioarelor şi la eficacitatea sau randamentu l pe care aceste telmici îl au în stimularea punctelor sau zonelor reflexogene. Pentru localizarea şi masarea punctelor sau zonelor r e flexogene de pe talpa piciorului vom folosi tehnica policelui care , în funcţie de întinderea şi sensibilitatea z onei respective , precum şi de particularităţile anatomice ale picioarelor , va executa presiuni , mişcări circulare şi de l ateralitate stânga -dr eapta , mişcări în forma literei " V ' , sau mişcări longitudinale, când suprafeţele sunt mai întinse, dinspre periferie spre cord. Buricul policelui se poate opune buricelor celorlalte degete, as tfel încât labele picioarelor se apucă între degetul mare , care este acti v , şi celelalte degete care îndeplinesc rol de susţinere. Dacă ne referim la aspectul energetic al refle x oterapiei , trebuie să ţinem cont că mişcările circulare se vor efectua pentru a concentra sau a dispersa energia acumulată,în

funcţie de caz. Din acest punct de vedere, dacă ne confruntăm cu o afecţiune de natură

cronică, vom folosi mişcări circulare pentru a concentra energia, pentru a aduce energia din exterior spre centrul zonei sau punctului reflexogen respectiv. În cazul unei afecţiuni acute, energia din punctul sau zona reflexogenă respectivă trebuie dispersată din centrul zonei spre exterior.

This document was created using

lif

""

13

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

concentrare dispersie Pentru a localiza şi apoi masa punctele sau zonele reflexogene situate pe părţile

concentrare

dispersie

Pentru a localiza şi apoi masa punctele sau zonele reflexogene situate pe părţile interioară, exterioară şi superioară ale labelor picioarelor , pe lângă tehnica policelui , putem folosi şi tehnica indexului exercitând presiuni , mişcări laterale , longitudinale şi circulare pentru a concentra sau pentru a dispersa energia, în funcţiede caz. În tehnica indexului, regiunea tratată este cuprinsă între buricul degetului mare (care are rol de sprijin) şi buricul degetului arătător (care este activ).

O altă tehnică folosită este tehnica şenilei (masaj în paşi). Ea constă în târârea

degetului mare sau arătătorului pe distanţe mici , pliându -1 de la un unghi de 90° până la un unghi de 180°. Reuşita acestei tehnici de acoperire a unor zone mai mari constă în a plia şi deplia alternativ articulaţia degetului mare sau arătător asemeni unor mişcări de târâre.

lucrări de specialitate , este prezentată şi aşa -zisa tehnică de masaj prin

călcare, care se efectueazăîn scop profilactic. Ea constăîn mersul cu picioarele goale pe

În multe

asperităţile solului, pe pietriş, pe iarba udă,

Aceste procedee fortifică picioarele,

stimulează punctele reflexogene din talpă, activând întreg organismul, sporindu -i rezistenţa faţă de îmbolnăviri. Totodată, când mersul pe sol se face cu picioarele goale, are loc o descărcare a energiei negati ve din corp şi o încărcare cu energie benefică , care ne o stare generală de bine.

9. Desfăşurarea şedinţei de reflexoterapie

Reflexoterapia picioarelor cuprinde 3 secvenţe:

secvenţade deschidere;

secvenţaîn care se maseazăpunctele sau zonele reflexogene propriu -zise;

secvenţade închidere.

a) Secvenţade deschidere (încălzirea)

Secvenţa de deschidere permite reflexoterapeutului ia contact cu pa cientul în mod gradat. Mai întâi se vor unge labele picioarelor cu o cremă sau cu un ulei de masaj pentru

a

efectele masajului , în practică s-a demonstrat m asaju l efectua t fără un lubrifiant lezează pielea şi îngreune ază considerabil executarea m a ne vre lor de ma saj , obosind mâinile executantului. Masajul specific acestei secvenţe constă dintr -o masare a picioarelor (talpă, partea

inferioară, exterioară şi dors a lă) cu polic e l e , cu buricele şi c u suprafaţa palmară a degetelor, cu toată suprafaţa palmară, cu pumnul semi închis, cu suprafaţa tenară şi

hipotenară a mâinii. Se începe de obicei cu piciorul stâng, masând degetele, talpa, partea internă şi externă, pornind d e 1 a rădăcina degetelor s pre călcâi prin m a ne vre de nete zire ,

obţine o

a lune care bună. D eşi există unele păreri că acest proc edeu ar diminua din

This document was created using

lif

""

14

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

fricţiune şi frământat în variante longitudinale , şerpuit, de lateralitate stânga -dreapta şi ztg-zag. Se procedează la fel şi cu piciorul drept , după care masajul se poate prelungi pe gambă în sus. Secvenţa de deschidere facilitează deblocarea energiilor acumulate în picioare, prin deschiderea canalelor energetice. Această secvenţă nu trebuie dureze mai mult d e 3 -4 minute pentru fiecare picior.

b) Secvenţaprin care se maseazăpuncte! e sau zonele reflexogene propriu -zise

Masajul

se

începe

încet,

cu prudenţă.

Presiunea

se

măreşte până la limita

suportabilităţii celui masat sau pe

măsură ce

durerea

din

zonele

re:flexogene

se

ameliorează.

Masajul asupra zonelor reflexogene se începe întotdeauna cu piciorul drept când se

lucrează alternativ, însă reflexologii cu experienţă recomandă maseţjul simultan al

picioarelor, care este mai eficient deoarece se masează două puncte odată. Ordinea în care sunt masate zonele reflexoge ne are în vedere aspectul cronic sau acut

al afecţiunii.

Aşadar , în cazul afecţiunilor cronice, care au o evoluţie lentă şi fără tendinţa de a se

ameliora, reflexoterapia se

2001):

va aplica în ordinea următoare (Chiruţă, I. , Postolică V. ,

• în primul rând vor fi stimulate organele de eliminare (rinichi, uretere, vezică urinară, uretră), pentru a le pregăti în vederea eliminării intense din corp a

toxinelor eliberate prin masaj , fărăa supraîncărcacirculaţia sanguină;

• se va trece apoi la masarea capului , ceea ce va determina o bun ă coordonare şi adaptare a organismului la tratament;

continuăm cu masar ea zonelor corespondente organelor m ete bolice şi de detoxifiere (stomac, ficat, vezicăbiliară,intestin subţire,intestin gros);

• pentru producerea agenţilor imunitari se vor supune masajului zonele reprezentând partea limfatică din organism, stimulându -se astfel atât imunitatea

specifică, cât şi cea ne specifică;

• zonele

re:flexogene

sensibile sau dureroase corespunzătoare afecţiunilor ce

urmează a fi tratate se masează în fina l.

Fiecare punct reflexogen va fi

supus

masajului timp de

3 -5

minute. În cazul

afecţiuniloracute, durata masajului se poate mări până la dublare.

c) Secvenţade închidere

Ca şi l a secvenţa de

deschidere ,

secv enţa de

închide re

co nstă dintr-un

mas aj

amănunţital picioarelor prin manevrele descrise la subpunctul a), masaj al cărui scop este de a permite energiei se adune în organism prin închiderea canalelor energetice şi

echilibrarea câmpului electromagnetic situat la exteriorul corpului.

This document was created using

lif

""

15

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

V. Localizarea pe talpă a punctelor şi zonelor reflexogene

Din punct de vedere metodic , punct e le şi zonele reflexogene au fost structurate pe aparate şi sisteme , pentru ca învăţarea lor fie cât mai uşoară. Aşadar , vom a v ea:

• Sistemullimfatic;

• Aparatul excretor;

• Sistemul endocrin;

• Organele genitale;

• Organele de simţ;

• Aparatul cardio-vascular;

• Aparatul respirator;

• Aparatul digestiv;

• Sistemul nervos;

• Coloana vertebrală şi principalele articulaţii.

1. Sistemul limfatic

Prin sistemul limfatic circulălimfa, care face parte din mediul intern al organismului şi care , în final , ajunge în circulaţia venoasă.

Limfa , ca şi lichidul interstiţial, are o compoziţie asemănătoare cu a plasmei

sanguine, cu menţiunea existenţei unui

sanguină.

procent mai mic de proteine faţă de plasma

Pe traseul vaselor limfatice şi, mai ales , la locul de confluenţă al

acestora , se găsesc o

serie de formaţiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici. Ganglionii limfatici au mai multe funcţii (Niculescu, Cezar Th., 2001):

• produc limfocite

formeazăanticorpi;

• au rol în circulaţialimfei;

• opresc pătrundereaunor substanţe străine;

• au rol de barieră în întinderea infecţiilor.

şi monocite ;

Vasele limfatice, pe traiectul lor, se adună în trunchiuri mai mari, care în final, ajung

în cele două colectoare mari: canalul toracic şi vena limfatică dreaptă. Rolurile sistemului limfatic (Niculescu, Cezar Th., 2001) :

• constitue o cale auxiliară de întoarcere a lichidului extracelular în s istemul venos; blocajul căilorlimfatice duce la apariţiaedemelor;

drenează continuu proteinele

tisulare extravazate din capilare , în special la ni ve l

hepatic şi intestina! ; o acumulare de proteine în ţesuturi ar produce edeme;

• contribuie la transportullipidelor absorbite din intestinul subţire;

participă l a sistemul d e ap ărare antiinfecţioasă al organismului , prin efectul de barieră al ganglionilor limfati c i şi prin elementele celulare şi anticorpii produşi de

aceştia.

Zonele reflexogene ale sistemului limfatic se maseaza, in general, pentru a asigura aportul necesar de anticorpi in lupta cu microbii.

This document was created using

lif

""

16

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Zonele reflexogene ale sistemului limfatic sunt:

• capilarele limfatice: se gasesc intre degetele de la picioare; se stimuleaza 1 -2 minute prin ciupituri;

• marea limfa (marele canal limfatic): se gaseste pe fata anterioara a piciorului, intre degetele 1 si 2, pe o lungime de cativa centimetri; se maseaza 5 minute, cu presiune spre gamba si revenire usoara;

• limfa corp inferior: se gaseste pe partea latero-interna a piciorului, langa maleola interna; se maseaza 3 minute, circular;

• limfa corp superior: se gaseste pe partea latero -externa a piciorului, langa maleola externa; se maseaza 3 minute, circular;

• amigdalele: se gasesc pe fata anterioara a halu celui (degetul mare), de o parte si de cealalta a tendonului; se maseaza 1 -2 minute, circular.

f.imfa C'OI"P ~upedor
f.imfa C'OI"P ~upedor

\ ·bn·w litnl':t

T.imfa co1-p i11f~rio•·

(manie canalli~nfatic)

2. Aparatul excretor

Aparatul excretor este alcătuitdin:

rinichi;

uretere;

Rinichii sunt asezati profund in cavitatea abdominala, simetric de o parte se de alta a

coloanei vertebrale, in regiunea lombara. Ei se proiecteaza de la nivelul ultimelor doua

vertebre toracale (T11 ,

cel stang din cauza prezentei ficatului in partea dreapta.

T12) pana la vertebra L3 ; rinichiul drept fiind situat mai jos decat

This document was created using

lif

""

17

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Rinichii au o forma asemanatoare cu cea a unui bob de fasole de culoare brun - roscata, lungime de aproximativ 12 cm, latime de 6 cm, grosime de 3 cm, iar greutatea medie a fiecarui rinichi este de 120 g. Nefronul este unitatea anatomica si functionala a rinichiului. Caile de eliminare a urinii sunt de doua feluri:

• intrarenale:

calice mici

calice mari

bazinet

• extrarenale:

ureter

vezica unnara uretra Ureterul este un organ tubular, lung de 25 -30 cm. Vezica urinara este un organ musculo -cavitar, fiind portiunea cea mai dilatata

a

cailor urinare. Ea acumuleaza urina, care se elimina in mod continuu prin uretere si o evacueaza in mod discontinuu, ritmic, de 4 -6 ori pe zi, prin actul mictiunii. U retra este un conduct care, la batbat, are o lungime de 14 -16 cm, iar la femeie de 4- 5 cm. Reprezinta segmentul evacuator al aparatului uri nar prin care urina este eliminata din vezica urinara in timpul mictiunii. Rinichii au două funcţiimajore (Niculescu, Cezar Th., 2001):

• de a excreta cea mai mare parte a produşilorfinali de metabolism ai organismului;

• de

a controla concentraţiile majorităţii constituenţilor organismului, ei contribuind

astfel la menţinerea hom e ostaziei şi a echilibrului acido -bazic al organismului . Alături d e acestea , rinichii mai au următoare le roluri secundare:

• formarea

şi eliberarea

renine i (enzima proteolitica) ;

• formarea

şi eliberarea

eritropoietinei (hormon);

• activarea vitaminei D;

gluconeogeneză (în anumite situaţii).

Rinichii sunt considerati colosii purificatori ai corpului. Pentru mentinerea sanatatii, in limite optime, rinichii nostri trebuie sa functioneze normal. Prin buna lor functionare se elimina din corp produsii toxixi, mentinandu -se fluiditatea sanguina si compozitia chimica corespunzatoare. Beneficiind de o buna circulatie sanguina si limfatica, toxinele nu se mai pot depune sub forma de sediment, ele fiind conduse spre organele de detoxifiere si eliminare. Abordarea bolii renale incepe cu recunoasterea sindroamelor specifice, pe baza unor modificari cum ar fi prezenta sau absenta azotomiei, proteinuriei, hipertensiunii, edemelor, modificarilor examenului de urina, tulburarilor electrolitice, volumelor urinare anormale sau infectiilor. Principalele boli renale sunt:

insujicienta renala = se caracterizeaza prin deteriorarea functiei renale de excretie, ducand la acumularea de produsi metabolici in sange si de lichid extracelular. In acest caz rinichiul nu mai poate elabora urina in cantitatea si concentratia corespunzatoare, iar produsele rezultate din metabolism raman in sange si provoaca intoxicatii. Diureza este scazuta (o ligurie), respectiv sub 400 ml de urina pe zi sau absenta (anurie), respectiv sub 50 ml de urina pe zi. Mecanismul esential si constant prezent la aproape toate formele de insuficienta renala functionala este determinat de scaderea fluxului sanguin renal, care duce la

This document was created using

lif

""

18

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

scaderea presiunii de filtrare glomerulara; paralel apar: oboseala si stare de rau general, cefalee, varsaturi, "limba arsa", halena amoniacala, sughit, diaree, dispnee, tahipnee, somnolenta sau agitatie psihomotoare, convulsii, stari confuzive, coma in forme foarte grave;

sindromul nefrotic = este un aspect clinico-functional, care apare in unele boli renale sau generale si se caracterizeaza clinic prin edeme mari, uneori generalizate, proteinurie variabila ca intensitate, hipoproteinemie sub 60 g/1, hipo- serinemie, hiperlipemie, hipercolesterolemie, iar anatomopatologic, prin leziuni degenerative ale membranei bazale glomerulare. Edemul - major, dar nu obligatoriu - este alb, moale si nedureros, localizat in regiunile declive si la fata. Complicatiile pot fi edeme severe, tromboembolii, infectii si malnutritie proteica;

litiaza renala = este afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare, in urma precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizolvate in urina. Se intalneste cu deosebire la barbati, in special intre 30 si 50 de ani. Etiopatogenia nu se cunoaste precis. Sunt totusi necesare mai multe conditii pentru constituirea calculilor:

o

prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul urie si uratii (alimentatie bogata in proteine, guta etc), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hipervitaminoza D, decalcifieri importante);

o

conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara, obstacole in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza ureterala);

o

mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor coloizi protectori care sa impiedice eri stalizarea, hipovitaminoza A etc.

Manifestarile clinice sunt diferite, unele cazuri ramanand asimptomatice, altele prezentand manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt descoperite intamplator la radiografie. Cea mai caracteristica manifestare este colica nefretica. Durerea se datoreaza migrarii unui calcul, care provoaca spasmul musculaturii cailor urinare. Criza debuteaza brusc, in urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila. Pomeste din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata intema a coapsei. Sediul durerii depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmarita coborarea calculului prin deplasarea durerii. Bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta mictiuni frecvente si dureroase.

Retentia acuta de urina = este caracterizata prin imposibilitatea evacuarii vezicii urinare, datorita unei obstructii mecanice sau a unor perturbari functionale ale contractiei muschiului vezicii urinare si ale sfincterelor uretrale.

Zonele reflexogene ale aparatului excretor sunt:

• rinichi: se gasesc in centrul talpii piciorului, in dreptul degetului 3; se maseaza 2 -3 minute, circular;

uretere: apar ca o banda oblica aflata intre rinichi si vezica urinara;

This document was created using

lif

""

19

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

vezică urinară: se gaseste pe fata latero -interna a piciorului, deasupra pernutei calcaiului; se maseaza 2-3 minute, circular;

uretră: se gaseste in continuarea vezicii urinare. Rinichi+uretere+vezica urinara: se maseaza 5 minute, de sus injos.

urinara: se maseaza 5 minute, de sus injos. 3. Sistemul endocrin Hipojiza (glanda pituitară) este o

3. Sistemul endocrin

Hipojiza (glanda pituitară) este o glandă cu secreţie internă, situată la baza

encefalului. Este alcătuită din 3 lobi: anterior , mijlociu şi posterior. Cel anterior şi cel mijlociu formeazăadenohipofiza, iar cel posterior neurohipof iza.

Adenohipofiza secretă (Niculescu, Cezar Th., 2001):

• Hormonul somatotrop (STH), numit şi hormonul de creştere , are următoarele roluri:

acţiunea de a stimula creşterea armonioasă a întregului organism;

rol în metabolismul glucidic şi lipidic ;

hipersecreţia lui duce la: gigantism, acromegalie, hiperglicemie, diabet zaharat hipofizar;

hiposecreţialui duce la: nanism sau piticism hipofizar;

• în ambele cazuri nu este afectat intelectul;

• STH este un hormon activat de stres.

This document was created using

lif

""

20

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

• Prolactina (hormon mamotrop) are rolul de a stimula secreţia lactată a glandei mamare.

• Hormonul adenocorticotrop (ACTH, corticotropina):

stimuleazăactivitatea secretorie a glandei corticosuprarenale;

• produce creşterea concentraţiei sanguine a glucocorticoizilor ŞI a hom10nilor androgenali;

stimulează melanogeneza, producând pigmentarea pielii;

hipersecreţia ACTH duce la: boala Cushing (hiperglicemie, obezitate, diabet bronzat);

hiposecreţiaACTH duce la: boala Addison.

• Hormonul tireotrop (TSH, tireostimulina):

stimulează sinteza şi secreţia de hormoni tiroidieni ;

hipersecreţialui duce la: boala Basedow (hipertiroidism);

hiposecreţialui duce la insuficienţătiroidiană.

• Hormonii gonadotropi (gonadostimulinele) controleazăfuncţiagonadelor.

• Hormonul foliculostimulant (FSH):

• la bărbaţi: stimulează spermatogeneza şi dezvoltarea tubilor seminiferi;

• la femei: determină creşterea şi maturarea foliculului de Graaf şi secreţia de estrogeni.

• Hormonulluteinizant (LH):

• la bărbaţi: stimularea secreţieide androgeni;

• la

femei : determină ovulaţia şi apariţia corpului galben.

Lobul intermediar secretă:

• hormonul melanocisto-stimulant (MSH): stimulează pigmentogeneza la fel ca şi ACTH-ul.

Lobul posterior (neurohipofiza) secretă:

• Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina):

• reducerea

• reducerea secreţiilor tuturor glandelor exocrine;

• reglarea pe temme lung a presiunii arteriale;

• în doze mari , produce vasoconstricţie arteriolară;

hiposecreţia detennină pierderi mari de apă, în special prin urină - diabet insipid.

şi concentrarea urinii ;

• Oxitocina (ocitocina):

• stimularea concentraţiei musculare netede a uterului gravid, mai ales în preajma travaliului;

• expulzia laptelui din glanda mamară.

Glandele suprarenale

sunt dispuse deasupra rinichilor.

Glanda suprarenală este

împărţită în: corticosuprarenală şi medulosuprare nală .

Corticosuprarenala secretă:

• Hormonii mineralcorticoizi (aldosteronul) (Niculescu, Cezar Th., 2001):

• rol în metabolismul sărurilorminerale;

This document was created using

lif

""

21

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

reţine Na+ în organism, producând potasurie şi acidurie;

• rol în menţinerea presiunii osmotice a mediului intern al organismului şi a

volumului sanguin, precum şi în echilibrul

hipersecreţia de aldosteron produce: boala apă,edeme, hipertensiune);

hiposecreţia produce boala Addison

acido -bazic;

Conn (retenţie masivă de sare şi

(pierdere de apă, hipotensiune şi

adinamie - scădereacapacităţiide efort.

• Hormonii glucocorticoizi (cortizon şi hidrocotizon):

• controlul permeabilităţiivasculare;

• diminuarea absorbţiei intestinale a Ca;

menţinereaechilibrului hidric;

• rol în asigurarea integrităţii funcţiilorsistemului nervos central;

stimuleazăanabolismul în ficat;

• hiperglicemie; efect antiinsulinic;

• stimularea lipolizei;

hipersecreţia duce la: sindromul Cushing (dereglarea metabolismului intermediar, obezitate, diabet, hipertensiune arterială);

hiposecreţiaduce la : boala Addison.

• Hormonii sexosteroizi (androgeni):

• contribuie la apariţiacaracterelor sexuale secundare;

hipersecreţia: efecte masculinizante puternice;

hiposecreţia:este compensată de secreţiagonadelor.

Medulosuprarenala secretă:

• Catecolamine (adrenalina şi noradrenalina):

• produc tahicardie, vasoconstricţie,hipertensiune;

dilatăpupila;

contractă muşchii erectori ai firului de păr;

• produc alertă corticală , anxietate şi frică.

Tiroida secretă (Niculescu, Cezar Th., 2001)::

• Tiroxina şi triiodotironina ; roluri :

creşterea metabolismului

bazal şi consumul de e nergie;

• rol deosebit în procesele de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară;

• efect calorigen (prin vasodilataţie);

creşte consumul de oxigen;

hiposecreţia: cretinism, mixedem, piele uscată, îngroşată, căderea părului, senzaţiede frig;

hipersecreţia: boala Basedow,

exoftalmie,

tahicardie,

hipertensiune,

insomnie, anxietate, guşa endemică.

• Calcitonina: ajutăla fixarea Ca în oase.

Paratiroidele sunt în număr de 4, câte două pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni. Secretă (Niculescu, Cezar Th., 2001)::

• Parathormonul (PTH):

creştepermeabilitatea pentru Ca2+ - creştereacalcemiei;

This document was created using

lif

""

22

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

stimulează atât

osteogeneza cât şi osteoliza;

rol în formarea vitaminei D.

• Calcitonina (CT): rol hipercalcemiant.

Pancreasul secretă (Niculescu, Cezar Th., 2001):

• Insulina:

creştepermeabilitatea pentru glucoză;

• formarea de noi proteine;

• singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate metabolismele intermediare;

• singurul hormon hipoglicemiant;

• deficitul de insulinăduce la diabet zaharat;

• excesul duce la hipoglicemie severă, care poate compromite dramatic funcţiilesistemului nervos.

• Glucagonul:

rol în metabolismul glucidic, lipidic, proteic;

hipersecreţia: creşterea forţei de contracţie a cordului, creşterea secreţiei

biliare, inhibarea secreţieigastrice.

Epifiza (glanda pineală) secretă (Niculescu, Cezar Th., 2001)::

• Indolamine: melatonina, cu acţiunefrenatoare asupra funcţiei gonadelor;

• Hormoni peptidici: vasotocina, cu puternică acţiune antigonadotropă;

• Rol în metabolismullipidi c , glucidic, protei c şi mineral.

Glandele sexuale (Niculescu, Cezar Th., 2001):

Testiculul secretă:

• Hormoni androgeni (testosteronul);

• Un procent redus de estrogeni;

• Rol

în

creşterea organelor genitale

secundare la bărbaţi.

Ovarul secretă:

masculine,

apariţia caracterelor sexuale

• Hormoni feminini (estrogenii): rol în dezvolatrea organelor genitale feminine, a mucoasei uterine , a g landelor mamare ; apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexua l e secundare feminine;

• Prog estero nul fav orizează păstrarea sarcinii.

Timusu l , în organism are rol de organ limfatic centra l şi rol de glandă endocrină.

D eşi nu au fost

indivi du a lizaţi hormoni ca atare,

se cunosc o serie de efecte ale

extractelor de timus (Niculescu, Cezar Th., 2001) ::

• frâ nare a dezvo ltării gonade lor ;

acţiune de

• stimulare a min eralizării osoase ;

efecte de frânare a mitozelor.

acţiune d e

Patologia endocrina poate fi rezultatul unui deficit hormonal, unui exces de hormoni sau al unei rezistente la actiunea hormonala, anomalii ale mai multor sisteme hormonale

putand coexista la acelasi individ. Endocrinologia depinde in mare masura de o

This document was created using

lif

""

23

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

cunoastere temeinica a tabloului clinic si a comb inatiilor de simptome si, poate mai mult decat orice alta specialitate, de examenele de laborator.

Zonele reflexogene ale sistemului endocrin sunt:

• epifiza: se gaseste pe fata plantara a degetului 1, in coltul supero -intern al degetului; se maseaza 2 minute, circular;

• hipofiza: se gaseste pe fata plantara a degetului 1, in centrul lui; se maseaza 3 -5 minute, circular;

• paratiroidele: se gasesc pe partea latero -interna a piciorului, la nivelul articulatiei degetului mare; se maseaza 2-3 minute, circular;

• tiroida: se gaseste pe fata plantara a piciorului, intre degetele 1 si 2; se maseaza 2 - 3 minute, liniar, cu presiune in jos;

• suprarenalele: se gasesc deasupra rinichilor; se maseaza 4 minute, circular;

• pancreas: se gaseste pe partea latero -interna a talpii piciorului, sub stomac; se maseaza 2 minute, liniar;

• ovar/testicol: se gaseste pe talpa piciorului, in centrul calcaiului; se maseaza 2 -3 minute, circular. O alta reprezentare este pe partea externa a piciorului, langa maleola externa.

este pe partea externa a piciorului, langa maleola externa. This document was created using lif ""

This document was created using

lif

""

24

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

4. Organele genitale

Aparatul genital feminin este alcătuitdin:

ovare;

trompe uterine;

uter;

vagm;

glande mamare.

Ovarul este situat in cavitatea pelviana, este un organ pereche cu functie mixta, exocrina producand ovulele si endocrina secretand doi horm oni: foliculina si progesteronul. Are forma unui ovoid turtit de 6 -8 g, cu diametrul mare de 3 -5 cm. Trompele uterine sunt conducte musculo -membranoase care se intind de la ovare

pana la uter, cu care comunica prin orificii numite ostii uterine . Au o lungime de 7 -12

cm.

Uterul este situat in cavitatea pelviana intre vezica urinara si rect, este un organ musculos, cavitar si impar. Uterul este interpus intre trompele uterine si vagin, are forma de para cu extremitatea mare orientata superior si usor turtit ntero -posterior. Vaginul este un conduct musculo -conjunctiv, lung de 7 -9 cm, median si impar, care prin extremitatea superioara se insera pe colul uterin, iar prin cea inferioara (orificiul vaginal) se deschide in vestibulul vaginal, spatiu delimitat de cele doua labii mici. Membrana himenala inchide incomplet orificiul vaginal. Vulva are forma unei fante, alungita in sens sagital si marginita lateral de catre doua repliuri cutanate, labiile mari si mici. Mamela este formata din glanda mamara si diferite parti moi (tesut conjunctiv, adipos), care o inconjoara. Este o glanda pereche, anexa a aparatului genital feminin, situata pe peretele toracic anterior in intervalul dintre coastele 3 -7. Glandele mamare, desi prezente la ambele sexe, au dimensiuni si semnificatii morfo -functionale complet deosebite. La barbat glandele reprezinta organe rudimentare. La femeia adulta insa, glandele mamare au o structura complexa hormono-dependenta, avand o deosebita importanta biologica si patologica. Ele asigura secretia de lapte - alimentul esential al noului nascut si sunt, deasemenea, sediul a numeroase procese patologice dintre care cancerele sunt cele mai importante. Aparatul genital masculin este alcătuitdin:

• testicule;

• conducte spermatice;

• glande anexe : vezicu l a sem inală, prostata , g l a ndele bulbo -ur etra l e ;

• perus. Testicolul (organ pereche) este glanda genitala masculina ce indeplineste doua functii:

• spermatogeneza, formarea celulelor sexuale;

• functia endocrina, prin care se secreta hormonii androgeni (testosteronul), ce determina maturarea organelor sexuale si stimuleaza evolutia caracaterelor sexuale secundare masculine.

This document was created using

lif

""

25

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Caile spermatice sunt conducte de eliminare a celulelor sexuale masculine SI a lichidului spermatic. Ele sunt intratesticulare si extratesticulare. Vezicula seminala este un organ pereche situat deasupra prostatei, intre vezica urinara si rect. Are rol secretor, produsul adaugandu -se lichidului seminal. Prostata este un organ glandular (functie exocrina), impar, situat in jurul portiunii initiale a uretrei, produsul de secretie participand la formarea spermei. Penisul este un organ genital si urinar, este situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene. Corpul penisului are forma cilindrica usor turtita. Scrotul (bursele scrotale) formeaza partea organelor genitale externe in care sunt localizate testicolele. Este un sac median situat sub penis. La exterior apare ca o punga cutanata, situata in partea inferioara a peretelui abdominal. Principalele boli ginecologice sunt:

• prostatita = este inflamatia si cresterea in volum a prostatei. Simptome: dureri mari perianale, ejaculari precoce sau intarziate, cantitate diminuata a lichidului de ejaculare. Bolnavii urineaza des, mai ales noaptea, presiunea jetului de urina fiind redusa;

• infectiile genitale, inflamatiile aparatului genital feminin = totalitatea proceselor inflamatorii care afecteaza organele genitale (vulva, vagin, glande accesorii, col uterin, uter, trompe uterine, ovare);

• tulburarile de menstruatie = sunt anomalii de ritm si cantitate ale sangerarii menstruale.

Zonele reflexogene ale organelor genitale sunt:

• glandele mamare: se gaseste pe fata anterioara a piciorului, in dreptul degetelor 2 - 4; se maseaza circular;

• vagin/penis: se gaseste pe partea interioara a piciorului, sub maleola interna, oblic, de la vezica urinara spre zona reprezentativa a uterului sau prostatei; se maseaza 4-5 minute, liniar;

uter/prostată: se gaseste pe partea interioara a piciorului, sub maleola interna, in continuarea zonei pentru vagin sau penis, si putin in sus pe gamba; se maseaza 4 - 5 minute;

• ovare/testicule: se gaseste in centrul calcaiului sau pe partea externa a piciorului, sub maleola externa; se maseaza 3 -5 minute;

• dureri menstruale: se gaseste sub forma unei benzi pe partea externa a gambei, pe langa tendonul ahilian; se maseaza liniar.

This document was created using

lif

""

26

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

5. Organele de simţ Organele de simt , analizatorii, sunt sisteme morfo -functionale prin intermediul
5. Organele de simţ Organele de simt , analizatorii, sunt sisteme morfo -functionale prin intermediul

5. Organele de simţ

Organele de simt, analizatorii, sunt sisteme morfo -functionale prin intermediul carora, la nivel cortical, se realizeaza analiza cantitativa si calitativa a excitatiilor din mediul extern si intern, care actioneaza asupra receptorilor.

This document was created using

lif

""

27

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Excitatiile propagate pe caile senzitive determina formarea de senzatii. Fiecare analizator este alcatuit din 3 segmente:

• Segment periferic;

• Segment intermediar;

• Segment central.

1. Segmentul periferic este o formatiune specializata numita receptor. Receptorii pot percepe o anumita forma de energie din mediul extern sau intern, sub forma de excitatii. Clasificare:

• Dupa locul de unde preiau excitatiile:

exteroceptori

interoceptori

proprioceptori

• Dupa natura excitantului:

mecanoreceptori

termoreceptori fotoreceptori fonoreceptori chemoreceptori osmoreceptori

2. Segmentul intermediar (de conducere) este format din caile nervoase prin care influxul nervos ce conduce excitatiile este transmis la scoarta cerebrala.

3. Segmentul central este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere si la nivelul careia excitatiile sunt transformate in senzatii

specifice (auz, vaz,

).

Simţulmirosului (olfacţia):nasul

Simţul mirosului este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele anima le. Rolul său principal constă în a depista prezenţa în aer a unor substanţe mirositoare, eventual noci ve şi, împreună cu simţul gustului , de a participa la aprecierea calităţii

alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digesti ve .

Simţulgustului: limba

Are rolul de a informa asupra calităţii alimentelor introduse în gură, dar inte rvi ne şi

în declanşareareflex necondiţionatăa secreţieiglandelor salivare.

Simţul văzului:ochii

Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra m ed iului înconjurător, de

aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii,

formei şi culorii obiectelor , dar şi în orientarea în sp aţiu, m e nţinerea ec hilibrului şi a tonusului cortical (atenţia). Deficientele de vedere sunt datorate unor afectiuni si/sau dobandite prin suprasolicitarea ochilor, mediu toxic, igiena necorespunzatoare, traumatisme, infectii, boli su repercursiuni asupra ochilor, etc. Slabirea acuitatii vizuale este prezenta in unele afectiuni ca:

• Miopia: bolnavul nu vede la distanta;

• Hipermetropia: bolnavul nu vede de aproape;

This document was created using

lif

""

28

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

• Presbitia: slabirea vederii la varste inaintate;

• Cataractele: tulburari de transparenta a cristalinului;

• Glaucomul: afectiune data de dezechilibrul tensiunii oculare dintre continutul ochiului si alesticitatea peretilor sai. Indiferent de cauzele ce duc la slabirea acuitatii vizuale, zonele reflexe ale ochilor sunt extrem de dureroase la palpare. Stimuland aceste zone reflexe, se restabileste circulatia normala a sangelui in organele afectate, avand ca efect imbunatatirea vederii.

Simţulauzului: urechea

La om, aceasta serveşte la perceperea vorbirii

care stăla baza relaţiilorinterumane.

Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau succedându-se neregulat (zgomote). Bolnavii prezinta tulburari ale auzului (surditate relativa) datorate unor afectiuni ale aparatului auditiv. Surditatea constituie o infinnitate manifestata prin scade rea auzului pana la pierderea totala. Otitele sunt inflamatii ale urechii (acute sau cronice), supurative (purulente) sau nesupurative, intinse pe una sau mai multe zone ale urechii (urechea externa si/sau medie). Masajul reflexogen in zona reflexa a urechii bolnave va atrage o

buna irigare sanguina zonala, ce va accelera eliminarea puroiului existent si stoparea infectiei.

Simţulechilibrului : urechea internă

Are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţi u , pe

baza cărora declanşează reflexe necesare menţinerii echilibrului şi poziţiei verticale a

corpului , cât şi a schimbărilor de poziţie.

Din punct de vedere al reflexoterapiei, simţul echilibrului este reprezentat de punctul de echilibru.

Zonele reflexogene ale organelor de simt sunt:

• Nasul: se gaseste pe partea latero -externa a degetului

1, deasupra articulatiei

interfalangiene; se maseaza 3 minute, liniar, cu presiune in jos;

• Limba: se gaseste pe partea anterioara a degetului mare, la niv elul articulatiei interfalangiene, in cadrul zonei pentru cavitatea bucala; se maseaza 3 minute, circular;

• Ochiul: se gaseste intre degetele 2 si 3, pe talpa; se maseaza 3 minute, circular si cu presmne mJos;

• Urechea: se gaseste intre degetele 3 si 4, pe talpa; se maseaza 3 minute, circular si cu presmne mJos;

• Punctul de echilibru: se gaseste pe fata anterioara a piciorului, intre degetele 4 si 5; se maseaza 3 minute, liniar, cu presiune spre gamba.

This document was created using

lif

""

29

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

1 r~t'"hP lkh i
1 r~t'"hP
lkh i
1 r~t'"hP lkh i 6. Aparatul cardio-vascular Aparatul cardio-vascular este alcătuit din: • • arborele

6. Aparatul cardio-vascular

Aparatul cardio-vascular este alcătuitdin:

arborele vascular: artere, vene, capilare;

sistemul limfatic: vase limfatice, ganglioni, splina.

Inima este organul central al aparatului cardio -vascular. Este situata in med iastin,

astfel

incat

1/3

din inima este

This document was created using

lif

""

situata in dreapta si

30

SOLID

CONVERTER

PD F

2/3

in stanga fata de planul

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g, iar volumul este asemanator cu cel al pumnului drept. Arborele vascular este format din artere, capilare si vene. Prin artere circula sangele incarcat cu 02 si substante nutritive. Prin vene, sangele cu C02 este readus la inima. Capilarele sunt interpuse intre artere si vene si la nivelul lor se fac schimburile intre sange si tesuturi. Aparatul cardio-vascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta se îndeplinesc două funcţii majore (Niculescu, Cezar Th. , 2001):

• distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism ;

• colectarea produşilortisulari de catabolism pentru a fi excretaţi.

Ventriculul stang al inimii pompeaza sangele prin vasele sanguine arteriale ale circulatiei sistemice catre capilarele tisulare (marea circulatie). Sangele se intoarce la inima, in atriul sau drept, pe calea venoasa sistemica, fiind pompat apoi de catre ventricolul drept, in plamani, de unde se reintoarce la cord, in atriul stang (mica circulatie). Acest fapt este posibil datorita celei mai importante functii a inimii, aceea de pompa.

• Frecventa cardiaca normala (puls)= 70-75 batai/minut

• Debit cardiac de repaus= 51/ minut

• Ta= 60-90 mmHg

• TA= 110-140 mmHg

Splina este un organ abdominal, nepereche, ce apartine sistemului circulator.

Splina

formează limfocite (este un organ limfopoetic);

• distruge hematiile bătrâne;

intervine în metabolismul fierului;

• este un organ de depozit (200-300g sânge) pe care-I trimite în circulaţie în caz de nevoie (hemoragii, efort fizic)

are următoarele roluri (Niculescu, Cezar Th., 2001) ::

Principalele boli ale aparatului cardio-vascular sunt:

insujicienta cardiaca = inima nu este capabila sa pompeze suficient sange pentru metabolismul tisular sau poate pompa suficient numai cu o presiune de umplere anormal crescuta. Simptome: fatigatibilitate, dispnee, ortopnee, dispnee paroxistica noctuma, edeme periferice , cardiomegalie;

hipertensiunea arteriala =cresterea cronica a TA peste 140/90;

aritmiile = pot surveni in prezenta sau absenta unei boli cardiace organice. Afectiunile care provoaca aritmii sunt: ischemia mio cardica, insuficienta cardiaca cronica, hipotensiunea, tulburarile electrolitice (in special cele ale K, Ca si Mg), intoxicatii medicamentoase, cofeina, etanolul;

angina pectorala = presiune sau constrictie retrostemala, cu iradiere tipica in bratul stang; apare de obicei dupa efort, in special dupa mese sau in conditii de stres emotional. Este specifica ameliorarea dupa repaus sau la nitroglicerina.

Infarct miocardic acut = durere similara cu cea din angina, dar mai intensa, cu durata mai lunga (2:30 minute) si care nu cedeaza imediat la repaus sau nitroglicerina, adeseori insotita de greata, transpiratii, anxietate;

This document was created using

lif

""

31

SOLID

CONVERTER

PD F

To remove this message, purchase the product at www.SolidPDF.com

Cardiopatia ischemica = este o boala care afecteaza arterele ce hranesc inima - arterele coronare - care îsi micsoreaza calibrul, având drept consecinta scaderea cantitatii de sânge ce iriga muschiul inimii - miocardul - pus astfel, în imposibilitatea de a -si satisface necesarul de oxigen, acizi grasi, glucoza.

Varicele = sunt dilatatii permanente si neregulate ale venelor. Desi in principiu orice vena ar putea deveni varicoasa, in practica varicele sunt localizate de regula in jumatatea inferioara a corpului, mai ales la nivelul membrelor inferioare, si atunci intereseaza mai ales venele subcutanate. Cand cauza dilatatiei o constituie alterarea structurala intrinseca a peretelui venos sau a valvulelor, varicele sunt denumite primare sau esentiale. Varicele secundare sunt um1area unei hipertensiuni venoase;

Boala hemoroidala = hemoroizii sunt varice ale venelor ano -rectale. Pot fi interni si externi. Hemoroizii externi se manifesta prin mancarime, dureri si aparitia unor ridicaturi moi, de culoare violacee, in jurul orificiului anal. Hemoroizii interni au aceleasi simptome, la care se poate adauga hemoragia care, daca este des repetata, induce anemierea la bolnav.

Zonele reflexogene ale aparatului cardio -vascular sunt:

• inima: se gaseste pe talpa stanga, in dreptul degetului 4, se maseaza 3 -4 minute, circular;

• zona hipertensoare : se gaseste pe partea anterioara a piciorului, intre degetele 4 -5 ; se maseaza 3-5 minute, liniar, cu presiune;

deasupra

• zona hipotensoare:

se

gaseste

pe

partea

latero -interna a

gambei,