Sunteți pe pagina 1din 5

Randuiala hirotoniei in cele trei trepte

Mareste imaginea.

Randuiala hirotoniei in cele trei trepte si savarsitorul ei nevazut Candidatii celor doua trepte inferioare sunt introdusi in altar, adica la slujirea jertfei lui Hristos, viitorul diacon de catre doi diaconi, iar viitorul preot de catre doi preoti. Acestia ii conduc si in jurul Sfintei Mese de trei ori. In timpul acestei inconjurari candidatii saruta de fiecare data cele patru colturi ale ei si mana arhiereului hirotonisitor, care sade pe scaun in partea dinspre miazanoapte a Sfintei Mese. Odata cu mana saruta si omoforul si epigonatul, facand trei metanii inaintea lui. In jurul Sfintei Mese viitorul diacon e condus de doi diaconi, ceea ce semnifica o initiere a viitorului diacon in diaconie si o anumita primire a noului diacon in randul cetei lor. Un lucru analog semnifica si conducerea candidatului la preotie, de doi preoti. Prin inconjurarea Sfintei Mese de trei ori si sarutarea colturilor ei, viitorul diacon si preot arata ca preocuparea si iubirea lui se va misca toata viata in mod neintrerupt in jurul lui Hristos, prezent nevazut pe Sfanta Masa si vazut in persoana episcopului de langa ea. Prin cele trei metanii facute de fiecare data in fata arhiereului si prin sarutarea omoforului, epigonatului si mainii lui drepte, candidatul la diaconie si preotie isi arata vointa de a asculta pe arhiereul sau, care reprezinta in mod vazut pe Hristos, omoforul fiind semnul grijii lui pentru poporul pastorit, epigonatul - semnul puterii lui duhovnicesti, iar mana lui dreapta - organul prin care Hristos insusi transmite lucrarea Sa in tainele ce le savarseste.

Diaconul ingenuncheaza apoi cu piciorul drept in fata Sfintei Mese, pune mainile una peste alta pe ea, iar capul si-l reazema pe ele. El arata prin aceasta ca se preda acum ca jertfa vie lui Hristos, caci pe Sfanta Masa Se afla totdeauna Hristos ca jertfa. Arhiereul isi scoate mitra, ca sa arate ca nu el ca om va investi cu puterea diaconiei pe candidat, ci Hristos insusi. Pune mana dreapta peste capul aceluia, ca organ ("materie") prin care se transmite harul lui Hristos, si rosteste cuvintele: "Dumnezeiescul har, cela ce totdeauna pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le implineste, prohiriseste pe cucernicul ipodiacon (N), in diacon. Sa ne rugam dar pentru dansul ca sa vina peste el harul intru tot Sfantului Duh". Desi harul diaconiei se transmite prin mana episcopului, el declara cu smerenie ca harul insusi il ridica pe primitor in treapta diaconiei. Dar aceste cuvinte sunt numai introducerea la rugaciunea care urmeaza si pe care o rosteste episcopul, dar la care cere sa se asocieze toti cei din altar. In savarsirea Tainei, arhiereul nu se singularizeaza, ci se afla in comuniunea Bisericii. In prima rugaciune cere lui Hristos, ca insusi El "sa daruiasca harul Lui" celui prohirisit intru diacon. Intr-o a doua rugaciune arhiereul cere tot lui Hristos ca El insusi "sa umple, pe cel ce l-a invrednicit de a intra in slujba diaconiei, de toata credinta, dragostea, puterea, sfintenia, prin venirea Sfantului si de-viata-facatorului Duh asupra lui". "Caci nu prin punerea mainilor mele peste dansul, ci prin puterea indurarilor Tale celor multe se da celor vrednici ai Tai harul." Constiinta ca Hristos insusi e de fata si lucreaza in aceasta Taina uneste intr-o adanca cutremurare si responsabilitate pe savarsitorul Tainei cu cei ce-l asista pe de o parte si cu primitorul ei pe de alta. In aceasta intalnire de suflete, patrunse de constiinta prezentei si lucrarii aceluiasi Hristos, se savarseste trecerea puterii lui Hristos de la slujitorii de mai inainte, la slujitorul cel nou. Semnele capacitatii slujirii diaconesti i le incredinteaza arhiereul inmanandu-i orarul si manecutele inaintea usilor imparatesti, dupa ce le arata credinciosilor si declara de trei ori: "Vrednic este", iar poporul raspunde tot de trei ori, confirmand: "Vrednic este". La evenimentul consacrarii unui nou slujitor al lui Dumnezeu si al Bisericiiparticipa cu asentimentul lui si poporul credincios. In momentele vazute ale hirotoniei preotului se cuprind cateva deosebiri, care puncteaza ceea ce este propriu slujirii preotesti. Candidatul la preotie ingenuncheaza in fata Sfintei Mese cu amandoua picioarele, aratand ca se preda mai accentuat lui Hristos. In prima rugaciune, arhiereul cere lui Hristos sa-i daruiasca "acest mare har" al preotiei, iar in rugaciunea a doua se specifica slujirile preotului, de savarsitor al Tainelor si de propovaduitor alcuvantului dumnezeiesc: "Sa se faca vrednic a

sta fara prihana inaintea jertfelnicului Tau, a propovadui Evanghelia imparatiei Tale, a lucra cu sfintenie cuvantul adevarului Tau, a aduce Tie jertfe si daruri duhovnicesti, a innoi pe poporul Tau prin baia nasterii de a doua". Apoi in fata poporului, pe langa vesmintele care reprezinta capacitatea lui de savarsitor al Tainelor, i se inmaneaza si Liturghierul care reprezinta slujirea lui principala de savarsitor al Sfintei Liturghii. Iar dupa prefacerea Sfintelor Daruri, arhiereul ii incredinteaza sfantul trup al Domnului pe burete ca sa-l tina pe mana dreapta, asezata crucis peste cea stanga, cu cuvintele: "Primeste odorul acesta si-l pazeste pe el pana la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, cand El are sa-lceara de la tine". Apoi preotul se retrage in partea de rasarit a Sfintei Mese, tinand sfantul trup in mainile sale asezate deasupra ei, oarecum identificate cu ea. Preotul va tine trupul Domnului jertfit pe seama credinciosilor pana la sfarsitul lumii atat ca reprezentant al tuturor preotilor Bisericii, cat si ca preot singular, care trebuie sa tina la dispozitia credinciosilor acest trup pana la sfarsitul vietii lui, care, pentru el, coincide cu sfarsitul lumii, caci cum va incheia viata lui asa se va scula in fata Domnului la inviere, sau se va prezenta dupa moarte.

Locul savarsirii hirotoniei preotului este altarul unei biserici aflata in jurisdictia sau macar in incredintarea episcopului care hirotoneste. Se recomanda ca, avandu-se in vedere importanta deosebita a tainei, aceasta sa se savarseasca in biserici mai mari (de preferinta catedrale), la care sa participe multi credinciosi. Timpul hirotcniei preotului poate fi orice zi de sarbatoare, in cadrul Sfintei Liturghii a Sfantului Ioan sau a Sfantului Vasile, "inainte de sfintirea darurilor (indata dupa intrarea cu cinstitele daruri), deoarece preotul este investit cu puterea de a sfinti darurile, adica de a sluji Sfanta Liturghie. Hirotonia preotului nu se poate savarsi laliturghia darurilor mai inainte sfintite. Deci, la o liturghie a Sfantului Ioan sau a Sfantului Vasile, dupa intrarea cu sfintele daruri, incepe hirotonia preotului. Acesta iese din altar, in mijlocul naosului facand trei matanii. Este bine ca acum, avand in vedere solemnitatea si importanta deosebita a Tainei, sa se aprinda in biserica cat mai multe lumanari, care simbolizeaza "stralucirea darului". In continuare, candidatul la hirotonie citeste o declaratie, un angajament-legamant prin care se obliga sa-si indeplineasca slujirea preoteascaconform Sfintei Scripturi, Sfintilor Parinti si sfintelor canoane. Apoi doi diaconi il conduc la altar, zicand alternativ: "Porunceste!

Porunciti! Porunceste, (inalt) Prea Sfintite Stapane, pe cel ce vi se aduce inainte spre a se hirotoni preot". La usile imparatesti este primit de doi preoti (cei mai inalti in rang), care il prezinta arhiereului. Preluarea candidatului de catre preoti, simbolizeaza parasirea de catre acesta a treptei diaconatului si intrarea in treapta presbiteratului. Arhiereul il binecuvinteaza pe cap de trei ori si apoi se aseaza in fata sfintei mese, in coltul dinspre miazanoapte. Candidatul condus de cei doi preoti, care poarta dicherul si tricherul, inconjura de trei ori sfanta masa. Aceasta intreita inconjurare se face ca semn al bucuriei ingerilor si preotilor ca un nou slujitor se hirotoneste intru marirea lui Dumnezeu. In timpul inconjurarii, se canta de catre cei din altar: "Sfintilor mucenici...", "Slava Tie, Hristoase..." si "Isaie, dantuieste...". Daca ultimele doua tropare se canta in contextul atmosferei festive, primul se canta pentru a arata ca, asa precum odinioara mucenicii s-au nevoit pentru Hristos, la fel si cel ce se hirotoneste este constient ca viata lui de dupa hirotonie trebuie sa fie o permanenta nevointa in slujirea lui Hristos. La fiecare inconjurare, cel ce se hirotoneste saruta cele patru colturi ale sfintei mese, face trei metanii inaintea arhiereului si-i saruta omoforul, epigonatul si mana. Dupa a treia inconjurare, facand trei metanii in fata sfintei mese, se apropie de arhiereu, ingenuncheaza langa el si, punand mainile incrucisate pe sfanta masa, reazema capul de ele. Cel dintii dintre preoti atentioneaza asistenta cu formula "Sa luam aminte". In acest timp, toti cei prezenti, cler si credinciosi, ingenuncheaza, marcand si prin aceasta solemnitatea momentului, iar arhiereul, luandu-si mitra de pe cap, acopera cu o parte a omoforului pe cel ce se hirotoneste, isi pune mana dreapta pe capul acestuia si rosteste, in auzul tuturor, formula de indemn la rugaciune: "Dumnezeiescul har...". Apoi, dupa ce acelasi preot indeamna la rugaciune cu formula: "Domnului sa ne rugam", arhiereul citeste incet prima rugaciune a hirotoniei, in timp ce asistenta din altar canta lin "Doamne, miluieste". Cand arhiereul incepe sa citeasca (tot cu voce joasa) a doua rugaciune, cel dintai dintre preoti rosteste incet o ectenie, in care se combina cereri din ectenia mare cu cereri speciale pentru cel ce este hirotonit, cei de fata canta melodios "Doamne, miluieste!". In legatura cu aceste doua rugaciuni de hirotonie, citite de arhiereu, este cert ca odinioara ele constituiau o singura rugaciune. De aceea nu se poate afirma in ce masura una din ele este centrala. De altfel, fiecare din ele prezinta cate o invocare in vederea slujirii sacerdotale. Dupa ce arhiereul termina de citit aceste rugaciuni, iese impreuna cu cel hirotonit in usile imparatesti, ia un epitrahil, il binecuvinteaza, il arata poporului zicand "Vrednic este!" si-l da noului preot. Exclamatia "Vrednic este!" constituie o reminiscenta a perioadei cand candidatul la hirotonie era ales prin aclamatia clerului si credinciosilor aratand astfel vrednicia acestuia. Apoi, arhiereul ii da braul si manecutele cu aceeasi exclamatie si in continuare, la fel ii da felonul si

apoi Liturghierul, aratand prin aceasta ca in slujba preotiei, in care a intrat, poate fi savarsitorul celei mai infricosate taine incadrul sfintei liturghii. La fiecare exclamatie a arhiereului, clerul si credinciosii raspund cu aceeasi formula: "Vrednic este!". Dupa primirea Liturghierului, cel hirotonit saruta mana arhiereului si inchinandu-se catre popor, vine in altar, unde sta impreuna cu preotii, in dreapta arhiereului si participa normal, in calitate de preot la Sfanta Liturghie, pana la sfintirea darurilor. Dupa aceea, vine in stanga arhiereului langa sfanta masa, isi impreuneaza mainile ca la impartasire si primeste Sfantul Agnet, sfintit deja, de la arhiereu, care zice: "Primeste odorul acesta si-l pazeste pe el pana la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, cand El are sa-l ceara pe acesta de la tine". Acest act arata ca cel hirotonit este de acum "ca un ispravnic (iconom) al tainelor lui Dumnezeu". Primind Sfantul Trup, acesta se retrage in partea de rasarit a sfintei mese, rugandu-se in taina pana in momentul anterior sfaramarii Sfantului Agnet (inainte de "Sa luam aminte..."), cand il restituie arhiereului si apoi este impartasit primul intre preoti de catre episcop. La timpul potrivit, "noul preot citeste rugaciunea amvonului, aratand astfel poporului ca a primit darul preotiei si puterea de a se ruga pentru el.". Traditia bisericeasca randuieste ca sapte zile de la hirotonie, preotul sa slujeasca regulat Sfanta Liturghie.