3/20/2013

Cele mai spectaculoase peisaje

Africa

Radu Cristina
PROFESOR : LEOTESCU RALUCA

In inima Saharei , pe un teritoriu aproape lipsit de viata, poti intalni misterioase picturi reprezetand animale si vanatori. Destinatia lor nu este un masiv muntos in adevaratul sens al cuvantului , desi se ridica pana la 2250 m deasupra nivelului marii , ci un platou de gresie lung 640 km , impartit in masive separate , ele insele faramitate de numeroase rape si ravene un haos de stanci , creste si colturi de piatra plesuve . Este un loc de o stranie frumusete , rareori egalata. Desi vantul incarcat cu particule de nisip este sculptorul care a modelat rocile moi in forme se starnesc imaginatia , principalul sculptor a fost apa . Torenti spumegatori au sapat ravene, au izolat pinteni de stanca , lespezi si monoliti , au taiat hauri si abisuri si au scobit caverne . Regiunea , numita astazi Sahara , a avut odinioara un climat umed . Multe dintre rapele si vaile seci si uscate , aflate la limita sudica a desertului , erau pe atunci rauri sau lacuri.Ceea ce este astazi desert o fost odata pasune roditoare . Desertificarea a fost un proces foarte lent; numele Tassili NAjjer inseamna podisul raurilor , desi zona era deja uscata cu mult inainte de inceputul erei crestine. Bizarii supravietuitori ai acelor timpuri umede , cativa chiparosi strambi so nodurosi isi inting radacinile in terenul pietros in cautarea apei. Se spune ca au o varsta de 3000 de ani si ca sunt ultimii reprezentanti ai generatiei lor fiindca , desi produc seminte viabile , solul este prea uscat pentru ca acestea sa poata germina . Un alt supravietuitor al trecutului fertil este oaia salbatica de munte , cu imense

coarne curbate , care traieste alaturi de micul seoarece de desert si de pietrarul negru ce-si constuieste cuibul astfel incat sa faca fata climei desertice. Odinioara , fauna platoului era cu totul alta : girafe si antilope , hipopotami , lei si elefanti , iar oamenii cresteau vite si crape. Dovezi in acet sens stau oasele animalelor stravechi dezgropate de nisip , dar si mult mai directe si de necontestat picturile rupestre descoperite printre pintenii si formatiunile stancoase din Tassili N Ajjer.

Picturi murale . Un locuitor ingenios al desertului pietrarul negru cu creasta alba , isi construieste cuibuir cu sistem de racire . Daca pasarea , de marimea unei vrabii , ar cuibari direct pe sol , ouale sale s-ar praji in caldura parjolitoare. Ea cladeste insa un morman de pietricele la umbra unui bolovan si apoi, intr-o adancitura din varf isi construieste cuibul din ramurele. Populatii necunoscute au folosit ocrul si alti pigmenti pentru a decora stancile , desenand animale uriase si oameni surprinsi in activitati obisnuite , precum acest vanator.

In adancul Saharei exista unun tinut al carui peisaje , legende si oameni au inspirat poate povestile celor O mie si una de nopti.In Sahara , cel putin atunci cand soarele se afla sus pe cer , nu exista o linie a orizontului , ci numai o ceata laptoasa ale carei margini ar putea fi la fel de bine aproape sau departe in zare. Incetul cu incetul, aceasta opacizare se transforma in inalta si interminabila masa de stanca ce formeaza ultimul bastion al masivului Ahaggar din Algeria. Uimitor chiar si intre numeroasele privelisti exceptionale ale Africii , Ahaggar este o insula uriasa , pierduta in oceanul de nisip saharian.desi este considerat un lant muntos , Ahaggar numit si Hoggar- este un podis de granit inalt. In inima sa ,regiunea Atakor , rauri de lava au acoperit granitul cu o patura de 180 de m de bazalt crapat si aspru ca o enorma bucata de zgura. Din mijlocul sau se inalta pana la 3000 de metri un fantastic ansamblu de tunuri, ointeni si lespezi formate din fonolit, o alta roca vulcanica. Racindu-se , aceasta s-a spart in forme lungi , prismatice , asemanatoare tevilor unei orgi , desi unele seamana mai degraba cu niste imense manunchiuri de sparanghel , asezate in picioare.Tuaregii , populatie nomada ce traieste in Ahaggar de cel putin 2000 de ani , au numit acest loc Assekrem , capatul lumii. Intre munti , vegetatia lipseste complet , iar in intreg in masivul Ahaggar flora este slab reprezentata. Ploile sunt sporadice si scurte , dar ici si colo, in canioane abrupte ce impiedica evaporarea , apa se aduna in oaze ce intretin cateva plante si racoare .Desi foarte putine , oazele au o importanta extrema pentru tuaregi si pentru turmele lor.

Oamenii din Ahaggar . Desi multi tuaregi tineri din Ahaggar lucreaza astazi pe platformele petroliere , la festivalurile traditionale ei demonstreaza ca nu au pierdut nimic din indemanarea stramosilor

Torentele iernii au sapat ametitoarea ravena ce despica Atlasul Inalt din Maroc. Acolo unde raul Dades isi croieste drum printre piscurile m\amenintatoare ale Muntilor Atlas Inalt , un defileu ingust serpuieste in curbe stranse printre peretii de sctnca inalti de 500 m . Pe masura ce soarele urca pe bolta si razele sale patrund in chei , stanca isi schimba culoarea de la negru la verde , la rosu si apoi un galben stralucitor , in functie de anotimp si de momentul zilei.Cu aproximativ 200 milioane de ani in urma , aceste stanci erau de fapt un recif coraligen pe fundul marii , dar in ultimele milioane de nai , miscarile scoartei terestre l-au miscat si l-au inaltat formand muntii Atlas Inalt , a caror istorie geologica poate fi descifrata din straturile multicolore de gresie , calcar si argila , vizibila in peretii defileului. In mii de ani , furtunile de iarna au sapat cursul raului . din noiembrie pana in ianuarie sau chiar martie , averse torentiale inunda Atlasul Inalt , transformand Dades dintr-un paraias sau o albie uscata inmtr-un torent inspumat , care numai dupa cateva ore isi reduce din nou volumul . In acest scurt rastimp, ploile pot mari debitul raului de douazeci de ori . In limba araba , aceste rauri efemere sunt numite wadi dau ueduri. Cand apele raului Dades ating nivelul maxim , resturile transportate din munte eordeaza roca moale a albiei si o adancesc pe zi cfe trece. Intr-o zona a vaii , eroziunea a sculptat roca in forme plate , piramidale sau zimtate , ori in siluete ce amintesc de trupurile umane , motiv pentru care localnicii le numesc Dealurile Corpurilor Omenesti .

Copacii rodesc si apa susura pe un petic de pamant roditor pierdut in imensitatea pustie a Saharei. Apa este sangele desertului si sutele oaze risipite pe intinderea Saharei par insule fertile pe o mare pustie si dezolanta. Conceptia comuna despre oaza sugereaza o imagine romantica palmieri unduitori pe marginea unei oglinzi de apa cristalina , din care nomazii isi refac proviziile inainte de a porni mai departe prin desert. Imaginea este idilica , dar oarecum departe de realitate , fiindca unele oaze , cum este si Oulad Said din Algeria , sunt locuite permanent de comunitati de fermieri. Gratie palmierilor si culturilor sale de legume , Oulad Said constituie un loc pitoresc si atragator , in care rochiile femeilor adauga o pata de culoare pe strazile marginite de case de argila roscata. Oaza contrasteaza puternic cu peisajul inconjurator al Marelui Erg Occidental .Acolo dune uriase se ridica asemenea unor unor valuri pe o mare unduita de nisip, soarele neinduplecat ridicand vara temperatura pana la 49 C sau chiar mai mult.
0

Curmalului, se spune, ii place sa stea cu capul in foc si cu picioarele in apa. Ca si camila, el este esential pentru viata in desert si, drept urmare, este tratat cu respect si dragoste, ca o ruda apropiata, in jurul sau fiind create mituri si legende. Una dintre acestea povesteste ca Alah a incropit curmalul din tara care i-a ramas dupa ce l-a creat pe Adam. Altele sustin ca, dupa ce l-a alungat pe Adam din Rai, Dumnezeu i-a cerut sa-si taie parul si unghiile si sa le ingroape; din acestea ar fi cescut un copac cu fructe suculente. Se spune, de asemenea, ca fiecare curmal dezvolta relatii stranse cu ceilalti curmali. Daca unul moare, "prietenul" sau din apropiere il jeleste si nu mai rodeste. Un copac-femela se stinge daca "partenerul" sau moare. Fructul acestui copac pretios este un aliment de baza, ce poate fi mancat proaspat sau poate fi uscat si pastrat in faina. Nici o parte a copacului nu este irosita: trunchiul este folosit pentru lemnul lui si drept combustibil, scoarta fibroasa este impletita in funii, din crengi se fac garduri si acoperisuri, iar din frunze se confectioneaza cosuri, maturi, sacose si sandale. Din sucul unor specii de curmal se obtine un sirop dulce, iar cel al curmalilor tineri poate fi supus fermentatiei pentru a se obtine un vin gustos, dar foarte tare.

In inima desertului sahara se intind dunete sterpe de nisip in mijlocul carora Barbatii Albastri fac comert cu sare. Un teritoriu atat de mort si de pustiu incat a fost numit Desertul din desert se intinde in Sahara , departe de orice mare. In desertul Tenere din Niger , un ocean valurit de dune , intre care se afla si cele cele mai inalte din lume , ce ajung la 244 de metri sau chiar mai mult , curge parca spre orizont si duce mereu spre alte dune , la nesfarsit. Dar , ca si intregul ansamblu al Saharei , Tenere inseamna mai mult decat nisip. Intr-o regiune de marimea statului California pot fi intalnite platouri acoperite cu pietris , batute de vanturile desertului , dar si fantastice formatiuni stancoase , asemuite odata de un calator ca niste spiridusi , capcauni sau demoni . La extremitatea rasariteana a desertului , oaza si satul Bilma constituie punctul de plecare a caravanelor de camile ale tuaregilor ,care strabat 560 km prin pustiul incins , transportand sare pentru a o vinde la Agadez. Satul si-a imprumutat numele Marelul Reg Bilma o vasta arie de nisip ce se intinde spre est pe 1200 km , din Niger pana in Ciad. Jumatatea sudica a Ergului este formata din dune seif uriase creste de nisip paralele , lungi de 160 km si late de 1 km. Fagasurile dintre dune sunt numite de gassis si sunt strabatute de caravenele de camile. Tuaregii nomazi care traiesc in acest mediu inospitalier sunt cunoscuti sub numele de Oamenii Albastrii , din pricina culorii tenului lor. Spre deosebire de ceilalti musulmani , tuaregii isi acopera fata un obicei nascut poate din necesitatea de a-si proteja pielea de vantul si soarele Saharei , in timpul lungilor zile petrecute pe spinarea camilelor. Vopseaua albastra a panzei

care le infasoara capul se impegreaza in pielea fetei , si de aici vine supranumele lor.

Dromaderele tuaregilor camilele cu o cocoasa din Africa de Nord si Orientul Mijlociu- transporta prin desertul Tenere blocuri de sare invelite in rogojini de paie. Camila este bine adaptata la desert , ea putand bea pana la 135 de l de apa o data apa pe care corpul sau o conserva ; excrementele ei sunt uscate , urina este in cantitate mica , iar glandele sudoripare functioneaza numai atunci cand temperatura corporala depaseste valoarea normala de cu 6-8 o C.Camilele rezista cu provizii alimentare reduse , hranindu-se cu vegetatia uscata si spinoasa si stocand grasime- nu apa in cocoasa.

Cea mai sarata intindere de paa de pe glob se afla intr-o zona ce risca sa se despice, impartind Africa in doua. Intr-o vreme , vechii romani s-au simtit atat de satui de abundenta continentului african , incat la vestea unei noi minunatii descoperite de un calator si-au dat seama ca in Africa mereu gasesti ceva nou. Iar Lacul Assal demonstreaza perfect acest lucru. Desi vizitat de occidentali abia incepand cu anii 1920 , explorat si inteles pe deplin abia multi ani mai tarziu , lacul a stabilit deja noi jaloane ale cunoasterii umane. Se stie astazi ca Assal este punctul de pe Terra aflat la cea mai joasa altitudine de -155 de m sub nivelul marii iar vara temperatura poate ajunge pana la 57 C ii confera titlul de unul dintre cele mai fierbinti. Lasand la o parte staticile , Assal este una dintre zonele cele mai pitaliere de pe glob . Inconjurat de dealuri negre de lava uscata , parjolit de soare , in preajma lui vegetatia lipseste aproape cu desavarsire , axceptie facand cativa spini. Nici o pasare nu canta ; nimiv ; nici macar o soparla , nu misca la mal. Este un peisaj al mortii.
0

In Africa de Est , placile acre formeaza scoarta Pamantului se departeaza una de alta . Forta acestei miscari a crapat solul si intre fisurile paralele s-au format rifturi.

Solul dintre fisurile paralele s-a prabusit , formand o falie Marele Rift . In multe locuri lava a acoperit fundul mari..

Pe coasta lacului Dijbouti se formeaza un peisaj mohorat de fisuri si conuri vulcanice , pe masura ce rocile topite urca spre suprafata din inima planetei . Aici Africa se despica in doua , sub forta derivei placilor continentale.

Fumul care tuna- cea mai intinsa cascada din lume pare un mare nor alb , asurzitor. Privita din nord , Cascada Victoria pare un nor invalatucit pe cerul Africii , rastindu-se la propria sa imensitate. Un trib din zona a numit-o sugestiv fumul care tuna. Ridicandu-se la 500 m inaltime , spuma cetoasa vizibila de la o distanta de 40 km anunta o veritabila si parca veritabila si parca neprevazuta catastrofa fluviala : indreptandu-se spre uriasul prag , fluviul pare senin si calm , curgerea sa somnolenta fiind alene tulburata de numai cateva insulite. Zambezi cade brusc pestre marginea unei stanci si isi schimba drastic comportamentul. Spectacolul extreordinar . Desi volumul de apa variaza in functie de anotimp , ploile pot face ca fluviul sa azvarle 550 milioane de litri de apa in

fiecare minut peste un prag stancos de 1,6 km latime - cea mai mare cascada din lume . La Dange rPoint , un varf de piatra pe latura opusa a abisului , pravalirea apei provoaca un vartej de aer atat de puternic , incat poate ridica batistele spectatorilor in vazduh, printre sfinchiurile de spuma albicioasa.

Putine locuri de pe Terra sunt atat de impresionante . Populatia Kololo care traia odinioara in amonte de cascada , cea care a numi-to fumul care tuna , se temea atat de tare de torentul de apa de torentul de apa , incat nu se apropia niciodata de el. Tribul Tonga , din vecinatate , considera cascada si curcubeele la fel de sacre ca insasi prezenta lui Dumnezeu.Ei organizau ceremonii religioase la Cataracta Estica , in cursul carora sacrificau tauri negri .

Medicul si misionarul scotian David Livingstone , primul european care a zarit cascada Victoria in 1885 , a botezat-o astfel in cinstea suveranei de atunci a Marii Britanii . Explorator indraznet , Livingstone a strabatut cei 2700 km ai fluviului Zambezi in seranta ca , asemenea unei Autostrazi a Zeilor , acesta il va conduce spre centrul continentului african. Coborand pe firul apei intr-o canoe ,a ajuns la cascada pe 16 noiembrie , zarind insa cu mult inainte norii de vapori .

Bibliografie Cele mai spectaculoase peisaje ale lumii: Editura Readers Digest Imagini Google