Referat la Psihologie aplicata Succesul comunicarii in organizatia militara

Introducere Într-o organizaţie comunicarea prezintă o importanţă capitală. pentru că deosebit de . Managementul constă. Misiunea comunicării în organizaţie este aceea de a o poziţiona. Informarea pune persoanele în relaţii cu anumite informaţii. de a-i conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă. O cerinţă specială faţă de manager este aceea de a fi un bun comunicator. Ce înseamnă însă a comunica? Acest termen constă în transmiterea unor informaţii de către o sursă ( emiţător ) unuia sau mai multor destinatari (receptori). putându-se crea astfel un climat uman generator de eficienţă şi satisfacţii. Astăzi. înainte de toate. O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse. căci problema reală a comunicării organizaţionale nu este aceea a implicării sau nu a managerului. comunicarea a devenit din ce în ce mai importantă şi mai nuanţată. Ea este cea care se impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare a întreprinderii. A conduce înseamnă a comunica. ci dacă el comunică bine sau nu. Dacă ar fi să ne referim numai la decizia managerială şi-ar fi suficientă sublinierea că o bună adoptare a acesteia şi o reuşită execuţie a ei sunt de neconceput fără o comunicare perfectă între membrii echipei manageriale şi între aceştia şi restul angajaţilor. a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective. iar comunicarea pune persoanele în relaţii cu alte persoane. de modul în care acesta transmite informaţiile şi de felul în care îi ascultă pe cei din jurul său . De el depinde în mare măsură succesul organizaţiei. însă interdependente. sentimente. angajaţii se confruntă cu un exces de informaţii. ascultat. a transmite idei. mai presus de orice. prin intermediul unor canale şi mijloace de comunicare sub forma mesajelor simbolice ( codificate ) şi retransmiterea unui mesaj ( răspuns ) de la receptor către emiţător ( definiţie preluată din manualul Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor. dar şi cu insuficienţa şi chiar absenţa comunicării. În viaţa profesională. Comunicarea internă este aceea care se dezvoltă în cadrul relaţiilor dintre resursele umane ale organizaţiei. O organizaţie nu va putea să-şi creeze o imagine favorabilă pe piaţă sau în faţa partenerilor săi de afaceri atâta timp cât personalul său este insuficient informat. Activitatea managerială însăşi este un proces complex şi continuu de comunicare. cu ajutorul comunicării. în realizarea. Informarea şi comunicarea sunt două noţiuni diferite. înseamnă.

I. legatura. relatie. implicit. O bună comunicare are un efect pozitiv asupra climatului intern şi.important pentru orice proces de comunicare este ascultarea. Comunicarea internă contribuie la construirea imaginii organizaţiei alături de comunicarea externă ( relaţiile organizaţiei cu piaţa şi cu partenerii de afaceri ). o comunicare eficientă îi va ajuta pe oameni să ştie ce urmăreşte organizaţia. Deficiente de comunicare in mediul militar Comunicare reprezinta instiintare.o provocare constanta pentru psihologia sociala.o activitate. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca. de comandantul acesteia. Comunicarea este.Totodată. să ia decizii împreună etc. astfel. Comunicarea ajută întregul personal din organizaţie să se descopere. stire. a informatiei. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. Imaginea organizaţiei depinde de imaginea difuzată de oamenii ce o alcătuiesc. au nevoie să fie ascultaţi. o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. veste. la locul de muncă. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta. Ce se intelege prin comunicare: . Ea este mijlocul prin care se conferă unitate întregii activităţi dintr-o întreprindere. să difuzeze succesul şi să-şi vândă meritele (Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. care le sunt sarcinile de îndeplinit. Specialiştii propun şi tehnici de succes în ceea ce priveşte ascultarea. să se contrazică şi să cadă de acord. îmbogăţind conţinutul propriei personalităţi şi integrând informaţiile primite şi transmiţând noi informaţii. o necesitate în cadrul organizaţiei. . informat. Cam acestea ar fi sinonimele pentru comunicare care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ. Comunicarea are o multime de intelesuri. poate să răspundă la critici şi să explice dificultăţile. . comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor. asupra imaginii globale a organizaţiei. ei au nevoie să le fie recunoscute competenţele. Experienţa a arătat că cele mai bine văzute organizaţii sunt cele în care personalul este motivat. ce se aşteaptă de la ei. să converseze. raport.

convingeri aspiratii. dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. de pretentia ca totul sa se faca fara intrebari si comentarii. rigiditate. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun. luarea deciziilor. exigenta ridicata. Prin comunicare se exercita. aspiratii profesionale si sociale. atitudinea lor distanta. de tendinta lor de a-i atribui ordinului o forta magica. ei trebuie sa aiba in comun scopuri. organizarea si planificarea activitatii pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun. actul de comanda in toate componentele sale."acelasi spirit" cum spun sociologii. Problemelor strict personale ale oamenilor li se acorda o atentie foarte mica ceea ce scade motivatia acestora pentru performanta. Dar poate cea mai frecventa cauza consta in incapacitatea unui procent apreciabil de cadre de a realiza o comunicare autentica. Pentru a forma o comunitate sau o societate. austeritate. eficienta. motivatii. Societatea continua sa existe prin transmitere. Din pacate in mediul militar ne lovim de clasica nerabdare a sefilor. . formularea ordinelor. subofiteri. valori morale inflexibile si reguli obligatorii de conduita definite cu precizie care ingreuneaza comunicarea. cunostinte . cultura. reactiile alergice fata de orice fel de abatere de la norme. comunicare. Cauzele sunt multiple dar o sa mentionez doar cateva dintre ele. cu rezultate pe cat posibil de bune. intre aceste categorii de baza dar chiar si in interiorul lor exista deosebiri de statut si rol. de fapt. etc. experienta de viata. faptul ca vad lumea exclusiv prin prisma calificativelor.o intelegere comuna . comunitate. unitatii sa fie receptate si intelese corect. ca sunt greu abordabili si doar pe scara ierarhica. maistrii militari. prin care se poate realiza o legatura intre sefi si subordonati incat obiectivele. in plus personalul care compune organizatia militara este eterogen: ofiteri. lipsita de empatie. moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. rece. sobrietate. comunicarea este cea care faciliteaza cunoasterea realitatii. Mediul militar este caracterizat de: rigurozitate. repede si foarte bine. ca nu au timp pentru problemele subordonatilor si nu in ultimul rand existenta unor sefi care copiaza atitudinea comandantului ingreunand si ei schimbul de mesaje. Autoritarismul comandantilor.legatura intre oameni. iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri..satisfacerea nevoile personale. Realitatea ne demonstreaza ca in structurile militare comunicarea nu decurge intotdeauna asa cum ar fi necesar. de nivel de pregatire. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare. acceptate si indeplinite cu raspundere. militari angajati pe baza de contract si personal civil. prin comunicare. mentalitate. comunicarea. motivarea . de continua lor lipsa de timp pentru a discuta cu subordonatii.

1997): a) Deficiente tehnice si organizatorice: retele de comunicatii supraincarcate. prejudecatile. in acelasi timp.executantilor. ploaia.Bucuresti. b) Incompetenta comunicationala datorata: nepriceperii emitentilor de a concepe un mesaj clar si concis.neacceptarea continutului mesajelor . – Comunicarea in mediul militar. Totodata prin comunicare se realizeaza relatiile cu esaloanele superioare. etc. convingerile politice sau religioase.deteriorarea. manifestarile electromagnetice din atmosfera. Deficientele de comunicare pot proveni din: . Toate aceste deficiente au la baza una sau mai multe dintre urmatoarele cauze (Aradavoaice. aspiratiile. limitarea pana la interzicere a posturilor telefonice si a faxurilor. mai pe scurt tot ceea ce slabeste sau abate atentia si astfel diminueaza cantitatea de informatie receptata. De aceste cauze cei implicati nu sunt intotdeauna direct vinovati. de natura umana atunci ele sunt imputabile altora. aprecierea muncii subordonatilor. d) Factori perturbatori de natura psihologica: relatiile interumane sufera frecvent din cauza nepotrivirilor privind gusturile.neintelegerea mesajelor .absenta mesajelor (refuzul comunicarii). c) Ambianta fizica disfunctionala: zgomotul. se creeaza si se intretine atmosfera unei munci eficiente. insuficienta tehnicii de calcul. Ghe. insusirile temperamentale.interpretarea gresita a mesajelor receptionate . preferintele.intarzierea mesajelor . organizarea cooperarii intre participanti.blocarea accidentala sau voita a mesajelor . opiniile diferite. cu cele inferioare. . cu institutiile civile. vantul. dar cum cauzele perturbarii in comunicare. mijlocul prin care se realizeaza raporturile interpersonale. Editura Academiei de Inalte Studii Militare. controlul si corectia abaterilor. coordonarea activitatii dupa inceperea actiunilor. frigul. tehnica depasita. deformarea incidentala sau voita a mesajelor . deprinderile si obisnuintele. se previn sau se detensioneaza situatiile conflictuale. Comunicarea este. a erorilor facute in codificarea sau cifrarea a situatiilor de transmitere a unui volum prea mare de informatii sau de informatii contradictorii. circuite prost structurate. nivelul de cultura. sunt de regula. cu mass-media. cu cele de pe acelasi nivel ierarhic.

pe cat posibil de monosilabic si sa execute ordinele. limbajul este prea sarac sau prea pretentios . al antecedentelor sale comportamentele (duritate. Una din temele preferate ale literaturii militare este relatia de comunicare dintre comandanti si subordonati punandu-se accent pe intelegerea subordonatilor ca o conditie a comunicarii eficiente. nivelul angajarii in situatiile de criza sau responsabilitatea fata de sarcini isi pun amprenta asupra climatului organizational.starea fizica a receptorului este neadecvata ( oboseala.explicatiile sunt prea multe. corelatia intre interesele personale si cele generale deci intregul comportament al membrilor colectivului. de raportare prevazute in detaliu in regulamentele militare. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne- . al atitudinii fata de ascultatori.Comunicarea poate avea de suferit atunci cand: . lipsa de sinceritate) . atentia. piramidala a institutiei militare. adeziunea intima la obiectivele si valorile organizatiei. eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feedback-ului. a unui mod de adresare. Comunicarea interpersonala reprezinta un proces care se desfasoara intre doua persoane. a vocii. In directie similara actioneaza raportul dintre exigenta si toleranta cultivat in grupul respectiv. monoton. stresat) . prea amanuntite.se ignora particularitatile individuale a persoanelor implicate. climatul autoritar in care unul pune intrebari si formuleaza cerinte iar celalalt trebuie sa raspunda totdeauna respectuos. feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. pozitia fata de indatoriri. nu se poate face abstractie de organizarea ierarhica. Atitudinea reciproca a oamenilor. Uneori nu se tine seama daca destinatarul mesajului este pregatit sa-l recepteze ( ex cand este nervos. de existenta unor norme de conduita. Pentru organizatia militara. ceea ce duce la utilizarea neadecvata a cuvintului. prezentand urmatoarele etape distincte: stimulul. incadrate in reguli riguroase. de raporturile de subordonare bine precizate. emotionat. Pornind de la premisa ca nu intotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu intelegem ceea ce auzim sau citim. prea lung.emitentului ii lipseste carisma sau este antipatic datorita aspectului fizic. Analizand mediul comunicational militar. dar in acelasi timp il creeaza si il intretin. prea banale. mimicii si gesticii. e) Climatul psihosocial neprielnic. spiritul de ordine si disciplina.expunerea mesajului are un caracter neinteresant. filtrarea si completarea interactiunii. brutalitate. Marea problema a comunicarii dintre sefi si subordonati este absenta dialogului real dintre ei. etc) .

. gradul se afla in fruntea listei obstacolelor. iar pe de alta parte cei cu grade mari sunt nerabdatori si pripiti in dialog cu cei cu grade mici. nu gasesc argumentele necesare atunci cind discuta cu superiorii in grad. f) Obstacolul grad functie.evitarea raportarii aspectelor negative. oamenii devin suspiciosi. relatiile interpersonale se deterioreaza brusc. Pe de o parte oamenii se simt blocati. etc. cauze . nu se impune nici o imbunatatire in comportamentul emitatorului sau in calitatea relatiilor dintre el si receptor. insa. din dorinta justificata de a se tine la curent cu ceea ce se petrece in unitate (subunitate. exprimandu-si prematur acordul sau dezacordul.am facut intelesi. El ne informeaza ce a receptionat. in consecinta.concentrarea exagerata a atentiei asupra propriei persoane. facand generalizari pripite. Acest obstacol al gradului se manifesta prin: . nu este generata nici o reactie si. Conflictul: definire. Dar unii conducatori militari evita situatia de a primi feed-back. interpretat si inteles cealalta persoana din mesajul nostru si cat de eficienti am fost in rolul de emitatori/codificatori. Pentru raportul comunicational specific organizatiei militare. se inchid in sine.desconsiderarea interlocutorului. preocuparea excesiva pentru apararea prestigiului propriu. de experienta. . II. .perceperea si interpretarea anumitor informatii din prisma experientei proprii si a intereselor considerate. Or atunci cind nu se acorda nici o atentie feed-back-ului. de vocabular. de fiecare.obiceiul unor sefi de a nu urmari pana la capat si de a nu asculta si punctele de vedere ale subordonatilor intrerupandu-i brutal pe vorbitori. In momentul in care seful utilizeaza cele aflate. compartiment) unii sefi recurg la un alt tip de feed-back prin care in loc sa se sprijine in primul rand pe observarea personala a subordonatilor. . in timpul activitatilor curente. intercomunicarea inceteaza de a mai fi un factor de coeziune. Acest lucru afecteaza negativ climatul psihomoral de grup. mai ales sefilor care reactioneaza violent in asemenea situatii. ca fiind prioritare. de aspectul fizic. facand referiri exprese la afirmatii si atitudini manifestate doar in cercul restrans al microgrupului. formuland concluzii fara temei. Subalternii au tendinta de a diminua partea negativa si de a compensa prin accentuarea laturilor agreate de sefi. ei apeleaza la serviciile unor subalterni cu aptitudini de informatori care ii tin la curent cu noutatile in plan profesional sau personal ale subordonatilor. Deseori. exprimata prin cuvinte si gestica. iar altii cred ca nu au nevoie de el. avand ca sursa aprecieri legate de varsta.

gandirea creativa si deci calitatea deciziilor si aderarea la implementarea lor. fie urmaresc acelasi obiectiv. pentru ca apoi. Orice comunicare este o interactiune. intergrup. sa inteleaga natura lor. Notiunea de conflict se refera atat la conflictul cu efecte negative (neproductiv). in viata unei organizatii. cu efecte benefice asupra individului.Conflictul este un concept complex. multidimensional. au interese opuse sau divergente. grupului sau organizatiei. in activitatea profesionala. sa poata actiona in vederea reducerii efectelor negative si a folosirii efectelor pozitive. la nivelul organizatiei sau al mediului de functionare al organizatiei. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre). Cauzele conflictului interpersonal . Sursele de conflict dintr-o organizatie nu pot fi eliminate. Astfel conflictul poate fi privit ca o trasatura normala si inevitabila a activitatii umane. deci un instrument de interinfluentare (Telespan C-tin. Ele pot sa aduca mari prejudicii productivitatii dar pot fi sinonime cu dinamismul si progresul. Intercorelarea stransa intre conflict si comunicare este determinata de faptul ca procesul de comunicare in sine poate cauza conflicte. factorii contextuali sau umani sau orice combinatie a acestora. poate fi un simptom al conflictelor sau poate conduce la rezolvarea conflictelor. ceea ce nu inseamna insa ca dezastruoasele consecinte ce pot rezulta din abordarea necorespunzatoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile. interpersonal. forma specifica de comunicare folosita este negocierea. Conflictele pot exista la nivel intrapersonal. dar managerul trebuie sa fie in masura sa identifice aceste surse. poate stimula interesul si interactiunea. poate stimula generarea de alternative referitoare la o decizie si poate impiedica luarea pripita de decizii. dar pe cai diferite sau in mod competitiv. in situatiile care au drept obiectiv concilierea unor puncte de vedere opuse. conflictele sunt inevitabile. a unui grup. poate creste implicarea membrilor grupului. Conflictul pozitiv poate testa ideile. avand in vedere atat obiectivele organizatiei. Orice comportament de comunicare este de fapt o forma de exteriorizare si orice comunicare afecteaza comportamentul. Pot aparea intre persoane sau grupuri care fie urmaresc obiective diferite. cat si la conflictul pozitiv (productiv). Termenul de conflict evoca cel mai adesea imagini ale unor stari de lucruri nedorite. Tot ceea ce implica un conflict este destul de inofensiv – un dezacord sau o nepotrivire intre o anumita stare de lucruri si o alta ce este corelat cu sarcina. poate ridica nivelul de intelegere a problemelor. apara valori diferite. cat si ale individului.

un grup. conflictul poate aparea daca partea cu puterea este injusta si nu ia decizii corecte. iar cei care nu au astfel de cunostinte vor dori sa invete. o structura interna clara. Bineinteles ca grupurile in care relatiile nu sunt bine legate va exista mereu cate un subiect care se va identifica cu grupul doar in cazul in care se va inregistra un succes. pentru o buna functionare. Atat timp cat acest lucru nu este indeplinit. este pe scara sociala mai jos decat B si cu toate acesta la nivelul organizational al companiei are o putere mai mare. sau poate de asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict. Resursele insuficiente. Diferentele de putere. sau un departament are o putere decizionala asupra unei alte parti similare poate aparea un conflict interpersonal deoarece fiecare parte are puterea de a decide asupra celeilalte. atunci se pot naste conflicte. si de obicei este bine ca aceste culturi sa nu se intersecteze. materiale dintr-o organizatie este de cele mai multe ori un factor declansator de conflicte. ele pot fi formate dupa principii care nu intotdeauna sunt obiective. A. Aceasta incorectitudine in decizii poate fi un factor important al declansarii unui conflict. Bineinteles ca un conflict apare atunci cand se decide cine are si cine nu are acces la respectivul calculator. Nu toate grupurile din interiorul unei organizatii sunt compacte. III. Sa presupunem ca intr-o companie la biroul de marketing se aduce un calculator nou si performant. Mai trebuie amintit ca exista nenumarate culturi interioare. Interdependenta. Astfel pot apare conflicte pentru ca nimanui nu-i place sa fie certat pentru greselile altuia si nici sa-i fie furate laudele bine meritate. Daca acelasi detinator al puterii. iar in cazul in care grupul esueaza intrun proiect persoana in cauza se va disocia gasindu-si mereu o scuza. O organizatie economica trebuie sa aiba. iar acesta din urma va fi mereu nemultumit de acest lucru. Deci putem spune ca A are o putere diferita fata de B. Managementul conflictelor . Este important sa existe o organigrama cat mai clara si explicita pentru a putea inlatura acest factor de risc in declansarea conflictelor. Statutul social poate fi considerat ca o problema numai atunci cand este invers proportional cu puterea unei persoane. Atunci cand puterea decizionala este unidirectionala in sensul ca numai una din parti are putere asupra celeilalte. Lipsa resurselor logistice. statut si cultura. Ambiguitatea.Identificarea si disocierea de grup. managerului companiei ii este foarte greu sa aprecieze sau sa critice persoana responsabila de un succes sau de un esec. Cand o persoana. este clar ca toti angajatii respectivului departament care stiu sa opereze cu un PC vor dori accesul la acel calculator. fiecare organizatie dezvoltand o anumita politica.

Descrie o dorinta de a-si satisface propriile nevoi fara a lua in considerare impactul asupra celeilalte parti din conflict. Cum puterea . ancercand sa-l faci pe celalalt sa accepte vina pentru o problema. sau de relatiile cu subordonatii. este sigur de realitatea faptelor. Presupune recunoasterea faptului ca un conflict exista si implica dorinta retragerii. iertarea cuiva pentru o greseala si acceptarea unora viitoare. situatia este in mod real de tip castig . Se urmareste impunerea unui punct de vedere prin care sa se demonstreze ca trebuie sa-si atingi scopul prin sacrificarea scopurilor celuilalt. Unii apreciaza ca un astfel de management este un semn de slabiciune dar el poate fi considerat un bun model de cooperare. de a amana conflictul.Cuvantul cheie al intregului sistem este compromisul. In concesia dintre doua companii care negociaza. Astfel se pun bazele unei relatii de parteneriat.Cu totii reactionam diferit la situatiile conflictuale suntem nervosi. Stilul indatoritor. Cu toate ca nu este cea mai indicata strategie. sprijinirea opiniei celuilalt chiar daca ai rezerve fata de ea. se pot contura cinci moduri de abordare a conflictului. iar compromisul nu este cea mai indicata solutie in cazul in care este vorba despre impartirea asimetrica a puterii. in functie de masura in care managerul tinde sa fie preocupat de succesul organizatiei. cu conditia ca acest timp sa fie bine folosit. sau dintre doua parti se urmareste atat impunerea in cote mari a intereselor cat si maximizarea pe cat posibil a cooperarii. Este solutia „strutului”. Stilul competitiv este promitator in cazurile in care dispune de multa putere. incercand sa-l convingi pe celalalt de corectitudinea concluziei tale. Se maximizeaza interesul propriu si se minimizeaza interesul celuilalt. ne retragem in noi sau avem tendinta de a apela la ajutor extern. respectiv incorectitudinea concluziei lui. daca se doreste. Literatura de specialitate precizeaza ca. Stilul concesiv. Prin aceasta metoda de management se impune interesul propriu si de asemenea reduce orice forma de cooperare. dar si un mod de indatorare. Cu alte cuvinte o parte este dispusa sa se auto-sacrifice. Acceptarea obiectivelor celuilalt prin sacrificarea celor proprii. care are toate sansele sa continue. Acest stil de management al conflictelor este caracterizat de capacitatea redusa de afirmare a intereselor proprii si pe de alta parte de o foarte redusa colaborare cu partenerul de negociere. Stilul competitiv. Cu alte cuvinte este cea mai indicata metoda de a castiga timp. Un stil de management indatoritor presupune o minima realizare a intereselor personale si o maxima realizare a cooperarii. adica a ascunderii capului in nisip. Este dorinta unei parti de a pune interesele celuilalt mai presus decat cele proprii.pierdere si nu mai are de-a face cu competitorul in viitor. totusi poate constitui o politica buna in cazul in care este urmata de masuri practice de imbunatatire a situatiei. cinci tipuri de comportament vis-à-vis de comportamentul persoanelor aflate in conflict si de strategiile de rezolvare: Stilul ocolitor.

Acest tip de negociere este una de tipul castig/pierdere. Stilul colaborativ. conflictele sunt incheiate permanent prin atingerea unui acord mutual satisfacator prin negociere. Astfel se presupune o fermitate fata de compromisuri. sau doua parti ale aceleiasi companii nu este aproape niciodata simetrica. acest ultim stil de management al conflictelor este cel mai indicat pentru ca el presupune maximizarea atat a intereselor personale cat si a comunicarii. Este stilul cel mai indicat intre doua companii care au in comun o problema. Editura Antet. tehnici si tactici. acest stil de management al conflictelor este cel mai putin indicat. mediere sau prin arbitrajul unui tert care decide daca o parte a avut dreptate si cealalta s-a inselat. Exista o mare diversitate de tehnici si sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de interventie in situatii de conflict sunt considerate: negocierea. nepartinitor si sa fie expert in problema negociata. Putem sa vorbim despre mai multe tehnici de negociere: Negocierea distributiva. Prin aceasta metoda de colaborare se poate spori productivitatea. Negocierea este un proces decizional intre doua sau mai multe parti care nu impartasesc aceleasi opinii. se fac amenintari si promisiuni.intre doua companii. partile incearca sa-si rezolve problemele prin clarificarea diferentelor mai degraba decat prin compromisul asupra diferitelor puncte de vedere. Aceasta practica in negocieri este cea mai productiva deoarece ea presupune ca se pleaca de la ideea ca solutionarea unei probleme comune poate multiplica . Este o solutie doar la conflictele izbucnite din insuficienta resurselor si o buna pozitie de retragere in momentul in care celelalte strategii esueaza. Hassan – Manipularea in negocieri. 1998) Disputele. medierea si arbitrajul. in acest stil. Negocierea integrativa. Este o arta care permite celui care stie sa o puna in practica strategii. in care o suma clara de bunuri este impartita clar intre doua parti. Tehnici de management al conflictelor. Cele doua parti actioneaza impreuna pentru a reduce diferentele dintre ele. Astfel se pune problema acordului de catre ambele parti. in final. Este procesul de comunicare care are ca scop atingerea unei intelegeri. Acest stil functioneaza cel mai bine cand conflictul nu are o intensitate foarte mare si cand fiecare parte detine informatii utile celeilalte. Se reuseste astfel sporirea realizarilor si marirea competitivitatii. Este totodata o stiinta pe care majoritatea oamenilor o practica inconstient in fiecare zi fara s-o fi studiat neaparat (Souni. Un bun negociator distributiv trebuie sa fie: simpatic. Bucuresti. sa reuseasca mai bine. Negocierea este in acelasi timp o arta si o stiinta. IV.

Negocierea prin implicarea celei dea treia parti. interventia celei de a treia parti ramane deseori singura solutie (Vintila. pentru ca astfel sa se poata initia un dialog. prietenia sau autoritatea tertului. emotionali proprii. intr-o maniera constructiva. relatia dintre scop si . Cand disputa ajunge intr-un impas major. Deoarece acest proces este realizat de oameni. Cata vreme partile reusesc sa-si rezolve disputele in mod direct. pentru ca in final se va putea ajunge la impartirea tuturor resurselor. Rolul determinant al comportamentului este dat de faptul ca scopul principal al negocierilor consta in satisfacerea unor nevoi. spre exemplu un agent imobiliar este un intermediar intr-o negociere dintr-un cumparator si vanzator. Astfel se neaga ideea ca totul. obiceiuri stabilite intr-o organizatie. legi. Atunci cand doua parti implicate intr-un conflict nu mai pot ajunge la nici un fel de intelegere. iar comunicarea este blocata. Sergiu – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. negocierea trebuie definita ca un amplu proces cooperant. imbunatatirea comunicarii.valorile care ii revin fiecarei parti. a unui consens si nu a unei victorii. Dar nu trebuie uitat ca: interventiile care nu sunt acceptate de catre una sau ambele parti. bunul care urmeaza a fi impartit are o valoare fixa si determinata. nu este necesara interventia altora. necesitati umane. controlarea numarului de probleme. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de vointa. iar acestia sunt purtatorii factorilor individuali. sau care nu sunt intarite de expertiza. Prin tratarea diferentelor ca oportunitati se pot reduce costurile de productie si astfel profitul poate creste. indiferent de motivatiile sau intentiile tertului. stabilirea unor teme comune sau sublinierea anumitor optiuni de decizie pentru a le face mai atractive pentru parti. este adusa o terta persoana care are avantajul de a fi potential mai obiectiva decat persoanele in conflict asupra metodelor care trebuiesc aplicate sau a stilului care trebuie folosit. Ambii parteneri trebuie sa incheie procesul de negociere cu sentimentul ca au realizat maximul posibil din ce si-au propus. Negocierea poarta amprenta distincta a comportamentului uman. Tot astfel se sporesc si resursele. Interventia tertilor poate fi dorita de parti sau poate fi impusa din afara prin reguli. Succesul unei astfel de negociere este asigurat printr-un flux informational: cele doua parti trebuie sa-si adreseze reciproc intrebari si apoi sa le raspunda. pot fi primite cu ostilitate sau chiar dusmanie. In negociere exista parteneri si nu adversari.Tertii pot contribui la solutionarea disputelor prin: reducerea tensiunii. etc. Metoda prin care se obtine o astfel de colaborare a ambelor parti este introducerea obiectivelor comune. De aceea. deoarece este un proces realizat chiar de oameni. Universitatea Bucuresti). Negocierea prin intermediere este foarte des intalnita nu numai in conflicte ci si in viata de zi cu zi.

sentimente si schimba semnificatii. Daca nici medierea nu rezolva conflictul. un complex de activitati.mijloace fiind elocventa in cazul negocierilor. ea presupune implicarea unei a treia parti. Daca negocierea nu rezolva conflictul se recurge la mediere. astfel ca partile ce se afla in conflict prefera sa faca apel la alte forme de rezolvare. Arbitrul actioneaza ca un judecator si are putere de decizie. pentru a fi intelese corect de ambele parti. fapt care le va ajuta semnificativ in dorinta lor de implementare a rezultatelor. Arbitrajul consta in audierea si definirea problemei conflictuale de catre o persoana de specialitate sau desemnata de o autoritate. – Tehnica negocierii in afaceri. sunt formulate pretentii si obiectii. sa gandeasca sau sa se comporte intr-un anumit fel. Negocierea permite crearea. cineva poate castiga totul iar altcineva poate sa piarda totul. Medierea este forma de interventie prin care se promoveaza reconcilierea sau explicarea. De regula. Ca urmare a acestui fapt. mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale. ca si a unei relatii de . acela de a-l influenta. Este cea mai drastica forma de interventie pentru ca odata ajunse la aceasta faza cele doua parti se supun politicii: “totul sau nimic”. in general. 2001). consultari. emotii. sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita ruperea relatiilor. care are doar rolul de a facilita ajungerea la un acord. se poate recurge la arbitraj. Ghe. hotararile sale fiind litera de lege. Medierea ajuta astfel sa se pastreze un beneficiu important al negocierii: partile mentin controlul asupra solutiilor. Este de fapt negocierea unui compromis intre puncte de vedere.Comunicarea umana este de tip tranzactional. desi vor ceda controlul asupra modului de solutionare a disputei. intalniri. Medierea este mult mai putin intruziva decat arbitrajul deoarece partile isi pastreaza controlul asupra rezultatelor. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitata pentru ca el nu poate dicta solutii ci poate doar indica punctele de vedere comune ale partilor. determina pe interlocutor sa simta. Mediatorul intr-o astfel de situatie este pozitionat intr-un rol foarte dificil deoarece el are o functie tampon intre cererile celor doua parti. Diferenta majora dintre cele doua este ca prin mediere se cauta sa se ajunga la un acord cu implicarea partilor care vor si sustine apoi solutia. In aceasta confruntare sunt aduse argumente. pentru ca astfel sa se ajunga la un consens. Negocierea poate fi definita ca fiind forma principala de comunicare. tratative desfasurate intre doi sau mai multi parteneri in vederea realizarii unei intelegeri (Mecu. in aceasta situatie arbitrul conflictului are toata puterea. neutra. constand in contracte. Ea are intotdeauna un scop. Editura Genicod. prin ea oamenii transfera energii. Bucuresti. nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. interpretarea punctelor de vedere.

impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. incat ambele ar avea de castigat daca ar fi fost aprobata o alta strategie.afaceri. de a se adapta noilor conditii de viata de a accepta ideea de nou. Dar in conflictele violente aceasta ipoteza nu se mai aplica pentru ca ambele parti pot pierde. Daca nici o parte nu este capabila sa impuna un rezultat sau sa propuna un compromis. Comandantul. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contactului. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. de munca . Uneori este prea tarziu cand partile realizeaza ca este in interesul propriu sa se aleaga alte alternative si sa conduca negocierea spre strategii de compromis sau de tipul castig-castig si atunci se apeleaza la mediere sau la arbitraj. Nu este o conditie ca negocierile sa duca la o intelegere. are obligatia morala de a rezolva conflictul prin metode care nu vor afecta pe nimeni si al caror rezultat ideal este imbunatatirea conditiilor cat mai multor subordonati. de schimbare. In afara de acestea. Partile care intra in conflict au de obicei tendinta sa-si evalueze interesele ca fiind diametral opuse. . de comandantul acesteia. cistigarea de timp. de fapt orice persoana situata intr-o pozitie de putere. intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza. Rezolvarea cu succes a conflictelor comunicationale depinde insa cel mai adesea de vointa oamenilor de a-si modifica atitudinile si opiniile. ambele parti pot sa genereze costuri ale conflictului atat de mari. Analiza solutionarii conflictelor arata ca exista mult mai multe rezultate comune posibile decat cele estimate de catre parti. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. Rezultatele posibile se limiteaza la o situatie de tipul castig-pierdere (castigul uneia dintre parti devine in mod automat pierderea celeilalte) sau compromis.

S. S. Ghe. – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. Vintila. – Comanda militara . Bucuresti. Chelcea. – Psihologia organizarii si a conducerii. Ghe. 1998 7. 1974 . Neculau. Editura Academiei de inalte Studii Militare. Editura Militara Bucuresti. – Manipularea in negocieri. Aradavoaice. C. Ana. Editura Antet. Telespan. – Tehnica negocierii in afaceri. C-tin. Aradavoaice. Universitatea Bucuresti 10. (coord. Editura Polirom. Iasi. Zamfir.) – Psihologie rezolvarii conflictului. 1998 8. Bucuresti. Stoica – Constantin.Bibliografie 1. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre 9. Bucuresti. Ghe. 1997 3. Mecu. Editura Genicod. Bucuresti. (coord. Editura Politica. (coord. 2001 5. Souni. Neculau A.) – Psihologie sociala. H.dimensiuni psihosociale.) – Psihologia cooperarii si intrajutorarii umane. Editura Polirom. 1990 4. A. Iasi. 1982 2. Editura Militara. 1996 6. – Comunicarea in mediul militar. Bucuresti.