P. 1
referat psihologie

referat psihologie

|Views: 29|Likes:
Published by Ioan Marcelush

More info:

Published by: Ioan Marcelush on Apr 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/09/2013

pdf

text

original

Referat la Psihologie aplicata Succesul comunicarii in organizatia militara

ci dacă el comunică bine sau nu. prin intermediul unor canale şi mijloace de comunicare sub forma mesajelor simbolice ( codificate ) şi retransmiterea unui mesaj ( răspuns ) de la receptor către emiţător ( definiţie preluată din manualul Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). dar şi cu insuficienţa şi chiar absenţa comunicării. ascultat. Dacă ar fi să ne referim numai la decizia managerială şi-ar fi suficientă sublinierea că o bună adoptare a acesteia şi o reuşită execuţie a ei sunt de neconceput fără o comunicare perfectă între membrii echipei manageriale şi între aceştia şi restul angajaţilor. comunicarea a devenit din ce în ce mai importantă şi mai nuanţată.Introducere Într-o organizaţie comunicarea prezintă o importanţă capitală. A conduce înseamnă a comunica. angajaţii se confruntă cu un exces de informaţii. Astăzi. cu ajutorul comunicării. în realizarea. de a-i conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă. Activitatea managerială însăşi este un proces complex şi continuu de comunicare. Informarea şi comunicarea sunt două noţiuni diferite. înseamnă. În viaţa profesională. căci problema reală a comunicării organizaţionale nu este aceea a implicării sau nu a managerului. O organizaţie nu va putea să-şi creeze o imagine favorabilă pe piaţă sau în faţa partenerilor săi de afaceri atâta timp cât personalul său este insuficient informat. decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor. înainte de toate. de modul în care acesta transmite informaţiile şi de felul în care îi ascultă pe cei din jurul său . iar comunicarea pune persoanele în relaţii cu alte persoane. pentru că deosebit de . însă interdependente. a transmite idei. putându-se crea astfel un climat uman generator de eficienţă şi satisfacţii. De el depinde în mare măsură succesul organizaţiei. O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse. Ea este cea care se impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare a întreprinderii. Misiunea comunicării în organizaţie este aceea de a o poziţiona. sentimente. Comunicarea internă este aceea care se dezvoltă în cadrul relaţiilor dintre resursele umane ale organizaţiei. O cerinţă specială faţă de manager este aceea de a fi un bun comunicator. Informarea pune persoanele în relaţii cu anumite informaţii. Ce înseamnă însă a comunica? Acest termen constă în transmiterea unor informaţii de către o sursă ( emiţător ) unuia sau mai multor destinatari (receptori). a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective. mai presus de orice. Managementul constă.

Comunicarea internă contribuie la construirea imaginii organizaţiei alături de comunicarea externă ( relaţiile organizaţiei cu piaţa şi cu partenerii de afaceri ). o comunicare eficientă îi va ajuta pe oameni să ştie ce urmăreşte organizaţia. implicit. care le sunt sarcinile de îndeplinit. la locul de muncă. să converseze. Deficiente de comunicare in mediul militar Comunicare reprezinta instiintare. Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta.o activitate. relatie. îmbogăţind conţinutul propriei personalităţi şi integrând informaţiile primite şi transmiţând noi informaţii. Comunicarea ajută întregul personal din organizaţie să se descopere. comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. Cam acestea ar fi sinonimele pentru comunicare care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ. ce se aşteaptă de la ei. să ia decizii împreună etc.o provocare constanta pentru psihologia sociala. O bună comunicare are un efect pozitiv asupra climatului intern şi. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. ei au nevoie să le fie recunoscute competenţele. Experienţa a arătat că cele mai bine văzute organizaţii sunt cele în care personalul este motivat. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca. asupra imaginii globale a organizaţiei. poate să răspundă la critici şi să explice dificultăţile.important pentru orice proces de comunicare este ascultarea. informat. Comunicarea este. o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. o necesitate în cadrul organizaţiei. raport. au nevoie să fie ascultaţi. Comunicarea are o multime de intelesuri. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Ea este mijlocul prin care se conferă unitate întregii activităţi dintr-o întreprindere. să se contrazică şi să cadă de acord. Specialiştii propun şi tehnici de succes în ceea ce priveşte ascultarea. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. . stire. I. legatura. Imaginea organizaţiei depinde de imaginea difuzată de oamenii ce o alcătuiesc. . a informatiei. Ce se intelege prin comunicare: . de comandantul acesteia.Totodată. veste. să difuzeze succesul şi să-şi vândă meritele (Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). astfel.

ei trebuie sa aiba in comun scopuri. Problemelor strict personale ale oamenilor li se acorda o atentie foarte mica ceea ce scade motivatia acestora pentru performanta. militari angajati pe baza de contract si personal civil. de nivel de pregatire. de continua lor lipsa de timp pentru a discuta cu subordonatii. prin care se poate realiza o legatura intre sefi si subordonati incat obiectivele. cu rezultate pe cat posibil de bune. Autoritarismul comandantilor. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare.legatura intre oameni. ca nu au timp pentru problemele subordonatilor si nu in ultimul rand existenta unor sefi care copiaza atitudinea comandantului ingreunand si ei schimbul de mesaje."acelasi spirit" cum spun sociologii. valori morale inflexibile si reguli obligatorii de conduita definite cu precizie care ingreuneaza comunicarea. austeritate. cultura. dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. organizarea si planificarea activitatii pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. de fapt. prin comunicare. Pentru a forma o comunitate sau o societate. Prin comunicare se exercita. rigiditate. comunitate. atitudinea lor distanta. Mediul militar este caracterizat de: rigurozitate. subofiteri. Cauzele sunt multiple dar o sa mentionez doar cateva dintre ele. experienta de viata. cunostinte . Realitatea ne demonstreaza ca in structurile militare comunicarea nu decurge intotdeauna asa cum ar fi necesar. in plus personalul care compune organizatia militara este eterogen: ofiteri. ca sunt greu abordabili si doar pe scara ierarhica. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun. faptul ca vad lumea exclusiv prin prisma calificativelor. formularea ordinelor. convingeri aspiratii. comunicarea. Societatea continua sa existe prin transmitere. motivarea . rece. de tendinta lor de a-i atribui ordinului o forta magica. maistrii militari.o intelegere comuna . Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun. acceptate si indeplinite cu raspundere. intre aceste categorii de baza dar chiar si in interiorul lor exista deosebiri de statut si rol. actul de comanda in toate componentele sale. . comunicarea este cea care faciliteaza cunoasterea realitatii. mentalitate. comunicare. luarea deciziilor. motivatii. reactiile alergice fata de orice fel de abatere de la norme. unitatii sa fie receptate si intelese corect.satisfacerea nevoile personale. moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. de pretentia ca totul sa se faca fara intrebari si comentarii. Dar poate cea mai frecventa cauza consta in incapacitatea unui procent apreciabil de cadre de a realiza o comunicare autentica. aspiratii profesionale si sociale. repede si foarte bine. eficienta.. sobrietate. lipsita de empatie. Din pacate in mediul militar ne lovim de clasica nerabdare a sefilor. exigenta ridicata. etc. iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri.

ploaia. etc.intarzierea mesajelor . organizarea cooperarii intre participanti. mai pe scurt tot ceea ce slabeste sau abate atentia si astfel diminueaza cantitatea de informatie receptata. limitarea pana la interzicere a posturilor telefonice si a faxurilor. convingerile politice sau religioase. Ghe.neacceptarea continutului mesajelor . cu cele inferioare.absenta mesajelor (refuzul comunicarii). prejudecatile. insusirile temperamentale. dar cum cauzele perturbarii in comunicare. cu cele de pe acelasi nivel ierarhic. Toate aceste deficiente au la baza una sau mai multe dintre urmatoarele cauze (Aradavoaice. nivelul de cultura. deformarea incidentala sau voita a mesajelor . De aceste cauze cei implicati nu sunt intotdeauna direct vinovati. cu mass-media. Totodata prin comunicare se realizeaza relatiile cu esaloanele superioare. in acelasi timp. opiniile diferite. insuficienta tehnicii de calcul. mijlocul prin care se realizeaza raporturile interpersonale. – Comunicarea in mediul militar. preferintele. controlul si corectia abaterilor.blocarea accidentala sau voita a mesajelor . frigul. cu institutiile civile. d) Factori perturbatori de natura psihologica: relatiile interumane sufera frecvent din cauza nepotrivirilor privind gusturile. se creeaza si se intretine atmosfera unei munci eficiente.executantilor. se previn sau se detensioneaza situatiile conflictuale. circuite prost structurate. c) Ambianta fizica disfunctionala: zgomotul. aprecierea muncii subordonatilor. de natura umana atunci ele sunt imputabile altora. Comunicarea este. deprinderile si obisnuintele. b) Incompetenta comunicationala datorata: nepriceperii emitentilor de a concepe un mesaj clar si concis.neintelegerea mesajelor .interpretarea gresita a mesajelor receptionate . aspiratiile. Deficientele de comunicare pot proveni din: . sunt de regula. tehnica depasita.1997): a) Deficiente tehnice si organizatorice: retele de comunicatii supraincarcate. a erorilor facute in codificarea sau cifrarea a situatiilor de transmitere a unui volum prea mare de informatii sau de informatii contradictorii. manifestarile electromagnetice din atmosfera. . coordonarea activitatii dupa inceperea actiunilor. vantul. Editura Academiei de Inalte Studii Militare.deteriorarea.Bucuresti.

piramidala a institutiei militare. Analizand mediul comunicational militar. al antecedentelor sale comportamentele (duritate. de existenta unor norme de conduita. spiritul de ordine si disciplina.emitentului ii lipseste carisma sau este antipatic datorita aspectului fizic.explicatiile sunt prea multe. dar in acelasi timp il creeaza si il intretin. prea lung. filtrarea si completarea interactiunii. brutalitate. feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. corelatia intre interesele personale si cele generale deci intregul comportament al membrilor colectivului. atentia. climatul autoritar in care unul pune intrebari si formuleaza cerinte iar celalalt trebuie sa raspunda totdeauna respectuos. pozitia fata de indatoriri. etc) . prezentand urmatoarele etape distincte: stimulul. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne- . prea amanuntite. Comunicarea interpersonala reprezinta un proces care se desfasoara intre doua persoane. Una din temele preferate ale literaturii militare este relatia de comunicare dintre comandanti si subordonati punandu-se accent pe intelegerea subordonatilor ca o conditie a comunicarii eficiente. de raportare prevazute in detaliu in regulamentele militare. lipsa de sinceritate) . a unui mod de adresare. limbajul este prea sarac sau prea pretentios . In directie similara actioneaza raportul dintre exigenta si toleranta cultivat in grupul respectiv. stresat) . Atitudinea reciproca a oamenilor. nivelul angajarii in situatiile de criza sau responsabilitatea fata de sarcini isi pun amprenta asupra climatului organizational. Marea problema a comunicarii dintre sefi si subordonati este absenta dialogului real dintre ei. de raporturile de subordonare bine precizate. Pornind de la premisa ca nu intotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu intelegem ceea ce auzim sau citim.expunerea mesajului are un caracter neinteresant. incadrate in reguli riguroase. prea banale. adeziunea intima la obiectivele si valorile organizatiei. nu se poate face abstractie de organizarea ierarhica. emotionat. Pentru organizatia militara. al atitudinii fata de ascultatori. a vocii.Comunicarea poate avea de suferit atunci cand: . eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feedback-ului.se ignora particularitatile individuale a persoanelor implicate. monoton. Uneori nu se tine seama daca destinatarul mesajului este pregatit sa-l recepteze ( ex cand este nervos.starea fizica a receptorului este neadecvata ( oboseala. mimicii si gesticii. e) Climatul psihosocial neprielnic. pe cat posibil de monosilabic si sa execute ordinele. ceea ce duce la utilizarea neadecvata a cuvintului.

nu gasesc argumentele necesare atunci cind discuta cu superiorii in grad.perceperea si interpretarea anumitor informatii din prisma experientei proprii si a intereselor considerate. relatiile interpersonale se deterioreaza brusc. Subalternii au tendinta de a diminua partea negativa si de a compensa prin accentuarea laturilor agreate de sefi. II. El ne informeaza ce a receptionat. ca fiind prioritare. de aspectul fizic. Conflictul: definire. facand referiri exprese la afirmatii si atitudini manifestate doar in cercul restrans al microgrupului. Deseori.am facut intelesi.desconsiderarea interlocutorului. . Pe de o parte oamenii se simt blocati. . de vocabular. gradul se afla in fruntea listei obstacolelor. exprimata prin cuvinte si gestica. iar pe de alta parte cei cu grade mari sunt nerabdatori si pripiti in dialog cu cei cu grade mici. . nu se impune nici o imbunatatire in comportamentul emitatorului sau in calitatea relatiilor dintre el si receptor. in timpul activitatilor curente. de fiecare. se inchid in sine. formuland concluzii fara temei. avand ca sursa aprecieri legate de varsta. nu este generata nici o reactie si. In momentul in care seful utilizeaza cele aflate. in consecinta. exprimandu-si prematur acordul sau dezacordul. din dorinta justificata de a se tine la curent cu ceea ce se petrece in unitate (subunitate. oamenii devin suspiciosi.obiceiul unor sefi de a nu urmari pana la capat si de a nu asculta si punctele de vedere ale subordonatilor intrerupandu-i brutal pe vorbitori. etc.concentrarea exagerata a atentiei asupra propriei persoane. compartiment) unii sefi recurg la un alt tip de feed-back prin care in loc sa se sprijine in primul rand pe observarea personala a subordonatilor. Dar unii conducatori militari evita situatia de a primi feed-back. facand generalizari pripite. cauze . Or atunci cind nu se acorda nici o atentie feed-back-ului.evitarea raportarii aspectelor negative. intercomunicarea inceteaza de a mai fi un factor de coeziune. f) Obstacolul grad functie. Pentru raportul comunicational specific organizatiei militare. insa. interpretat si inteles cealalta persoana din mesajul nostru si cat de eficienti am fost in rolul de emitatori/codificatori. Acest lucru afecteaza negativ climatul psihomoral de grup. iar altii cred ca nu au nevoie de el. preocuparea excesiva pentru apararea prestigiului propriu. ei apeleaza la serviciile unor subalterni cu aptitudini de informatori care ii tin la curent cu noutatile in plan profesional sau personal ale subordonatilor. . de experienta. Acest obstacol al gradului se manifesta prin: . mai ales sefilor care reactioneaza violent in asemenea situatii.

Astfel conflictul poate fi privit ca o trasatura normala si inevitabila a activitatii umane. sa inteleaga natura lor. poate stimula interesul si interactiunea. grupului sau organizatiei. au interese opuse sau divergente. sa poata actiona in vederea reducerii efectelor negative si a folosirii efectelor pozitive. cat si ale individului. Conflictele pot exista la nivel intrapersonal. intergrup. cat si la conflictul pozitiv (productiv). Sursele de conflict dintr-o organizatie nu pot fi eliminate. Ele pot sa aduca mari prejudicii productivitatii dar pot fi sinonime cu dinamismul si progresul.Conflictul este un concept complex. Orice comunicare este o interactiune. poate fi un simptom al conflictelor sau poate conduce la rezolvarea conflictelor. dar managerul trebuie sa fie in masura sa identifice aceste surse. interpersonal. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre). Tot ceea ce implica un conflict este destul de inofensiv – un dezacord sau o nepotrivire intre o anumita stare de lucruri si o alta ce este corelat cu sarcina. gandirea creativa si deci calitatea deciziilor si aderarea la implementarea lor. poate creste implicarea membrilor grupului. cu efecte benefice asupra individului. Notiunea de conflict se refera atat la conflictul cu efecte negative (neproductiv). multidimensional. deci un instrument de interinfluentare (Telespan C-tin. factorii contextuali sau umani sau orice combinatie a acestora. apara valori diferite. la nivelul organizatiei sau al mediului de functionare al organizatiei. conflictele sunt inevitabile. Cauzele conflictului interpersonal . forma specifica de comunicare folosita este negocierea. poate ridica nivelul de intelegere a problemelor. Intercorelarea stransa intre conflict si comunicare este determinata de faptul ca procesul de comunicare in sine poate cauza conflicte. a unui grup. Termenul de conflict evoca cel mai adesea imagini ale unor stari de lucruri nedorite. avand in vedere atat obiectivele organizatiei. fie urmaresc acelasi obiectiv. dar pe cai diferite sau in mod competitiv. Conflictul pozitiv poate testa ideile. pentru ca apoi. in viata unei organizatii. poate stimula generarea de alternative referitoare la o decizie si poate impiedica luarea pripita de decizii. in activitatea profesionala. in situatiile care au drept obiectiv concilierea unor puncte de vedere opuse. ceea ce nu inseamna insa ca dezastruoasele consecinte ce pot rezulta din abordarea necorespunzatoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile. Pot aparea intre persoane sau grupuri care fie urmaresc obiective diferite. Orice comportament de comunicare este de fapt o forma de exteriorizare si orice comunicare afecteaza comportamentul.

Bineinteles ca un conflict apare atunci cand se decide cine are si cine nu are acces la respectivul calculator. atunci se pot naste conflicte. sau un departament are o putere decizionala asupra unei alte parti similare poate aparea un conflict interpersonal deoarece fiecare parte are puterea de a decide asupra celeilalte. sau poate de asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict. conflictul poate aparea daca partea cu puterea este injusta si nu ia decizii corecte. fiecare organizatie dezvoltand o anumita politica. Este important sa existe o organigrama cat mai clara si explicita pentru a putea inlatura acest factor de risc in declansarea conflictelor. Astfel pot apare conflicte pentru ca nimanui nu-i place sa fie certat pentru greselile altuia si nici sa-i fie furate laudele bine meritate. Deci putem spune ca A are o putere diferita fata de B. Diferentele de putere. Aceasta incorectitudine in decizii poate fi un factor important al declansarii unui conflict. Bineinteles ca grupurile in care relatiile nu sunt bine legate va exista mereu cate un subiect care se va identifica cu grupul doar in cazul in care se va inregistra un succes. managerului companiei ii este foarte greu sa aprecieze sau sa critice persoana responsabila de un succes sau de un esec. Managementul conflictelor .Identificarea si disocierea de grup. iar cei care nu au astfel de cunostinte vor dori sa invete. o structura interna clara. iar in cazul in care grupul esueaza intrun proiect persoana in cauza se va disocia gasindu-si mereu o scuza. ele pot fi formate dupa principii care nu intotdeauna sunt obiective. Ambiguitatea. Lipsa resurselor logistice. Sa presupunem ca intr-o companie la biroul de marketing se aduce un calculator nou si performant. si de obicei este bine ca aceste culturi sa nu se intersecteze. Daca acelasi detinator al puterii. Cand o persoana. este pe scara sociala mai jos decat B si cu toate acesta la nivelul organizational al companiei are o putere mai mare. Resursele insuficiente. Nu toate grupurile din interiorul unei organizatii sunt compacte. un grup. materiale dintr-o organizatie este de cele mai multe ori un factor declansator de conflicte. Atunci cand puterea decizionala este unidirectionala in sensul ca numai una din parti are putere asupra celeilalte. este clar ca toti angajatii respectivului departament care stiu sa opereze cu un PC vor dori accesul la acel calculator. Statutul social poate fi considerat ca o problema numai atunci cand este invers proportional cu puterea unei persoane. Mai trebuie amintit ca exista nenumarate culturi interioare. O organizatie economica trebuie sa aiba. pentru o buna functionare. iar acesta din urma va fi mereu nemultumit de acest lucru. III. statut si cultura. Interdependenta. A. Atat timp cat acest lucru nu este indeplinit.

Cu alte cuvinte este cea mai indicata metoda de a castiga timp. iar compromisul nu este cea mai indicata solutie in cazul in care este vorba despre impartirea asimetrica a puterii. ne retragem in noi sau avem tendinta de a apela la ajutor extern. Este dorinta unei parti de a pune interesele celuilalt mai presus decat cele proprii. Literatura de specialitate precizeaza ca. Stilul competitiv este promitator in cazurile in care dispune de multa putere. Acceptarea obiectivelor celuilalt prin sacrificarea celor proprii. Stilul concesiv. Cu toate ca nu este cea mai indicata strategie. ancercand sa-l faci pe celalalt sa accepte vina pentru o problema.Cuvantul cheie al intregului sistem este compromisul. Unii apreciaza ca un astfel de management este un semn de slabiciune dar el poate fi considerat un bun model de cooperare. este sigur de realitatea faptelor. In concesia dintre doua companii care negociaza. sau dintre doua parti se urmareste atat impunerea in cote mari a intereselor cat si maximizarea pe cat posibil a cooperarii. Astfel se pun bazele unei relatii de parteneriat. totusi poate constitui o politica buna in cazul in care este urmata de masuri practice de imbunatatire a situatiei. Cu alte cuvinte o parte este dispusa sa se auto-sacrifice. Prin aceasta metoda de management se impune interesul propriu si de asemenea reduce orice forma de cooperare. situatia este in mod real de tip castig . cinci tipuri de comportament vis-à-vis de comportamentul persoanelor aflate in conflict si de strategiile de rezolvare: Stilul ocolitor. Presupune recunoasterea faptului ca un conflict exista si implica dorinta retragerii.Cu totii reactionam diferit la situatiile conflictuale suntem nervosi. in functie de masura in care managerul tinde sa fie preocupat de succesul organizatiei. Cum puterea . adica a ascunderii capului in nisip. care are toate sansele sa continue. de a amana conflictul. se pot contura cinci moduri de abordare a conflictului. sprijinirea opiniei celuilalt chiar daca ai rezerve fata de ea. iertarea cuiva pentru o greseala si acceptarea unora viitoare. Este solutia „strutului”. Stilul competitiv. daca se doreste. incercand sa-l convingi pe celalalt de corectitudinea concluziei tale. cu conditia ca acest timp sa fie bine folosit. respectiv incorectitudinea concluziei lui. Un stil de management indatoritor presupune o minima realizare a intereselor personale si o maxima realizare a cooperarii. Acest stil de management al conflictelor este caracterizat de capacitatea redusa de afirmare a intereselor proprii si pe de alta parte de o foarte redusa colaborare cu partenerul de negociere. Stilul indatoritor. Se urmareste impunerea unui punct de vedere prin care sa se demonstreze ca trebuie sa-si atingi scopul prin sacrificarea scopurilor celuilalt.pierdere si nu mai are de-a face cu competitorul in viitor. Descrie o dorinta de a-si satisface propriile nevoi fara a lua in considerare impactul asupra celeilalte parti din conflict. Se maximizeaza interesul propriu si se minimizeaza interesul celuilalt. sau de relatiile cu subordonatii. dar si un mod de indatorare.

IV. Exista o mare diversitate de tehnici si sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de interventie in situatii de conflict sunt considerate: negocierea. mediere sau prin arbitrajul unui tert care decide daca o parte a avut dreptate si cealalta s-a inselat. in acest stil. Este totodata o stiinta pe care majoritatea oamenilor o practica inconstient in fiecare zi fara s-o fi studiat neaparat (Souni. Acest tip de negociere este una de tipul castig/pierdere. Este o arta care permite celui care stie sa o puna in practica strategii. Editura Antet. medierea si arbitrajul. sa reuseasca mai bine. nepartinitor si sa fie expert in problema negociata. Aceasta practica in negocieri este cea mai productiva deoarece ea presupune ca se pleaca de la ideea ca solutionarea unei probleme comune poate multiplica . conflictele sunt incheiate permanent prin atingerea unui acord mutual satisfacator prin negociere. in care o suma clara de bunuri este impartita clar intre doua parti. Astfel se presupune o fermitate fata de compromisuri. Tehnici de management al conflictelor. Stilul colaborativ. in final. Cele doua parti actioneaza impreuna pentru a reduce diferentele dintre ele. se fac amenintari si promisiuni. Este procesul de comunicare care are ca scop atingerea unei intelegeri. Putem sa vorbim despre mai multe tehnici de negociere: Negocierea distributiva. tehnici si tactici. Hassan – Manipularea in negocieri. acest ultim stil de management al conflictelor este cel mai indicat pentru ca el presupune maximizarea atat a intereselor personale cat si a comunicarii. Negocierea este in acelasi timp o arta si o stiinta. Prin aceasta metoda de colaborare se poate spori productivitatea. partile incearca sa-si rezolve problemele prin clarificarea diferentelor mai degraba decat prin compromisul asupra diferitelor puncte de vedere. Bucuresti. Este stilul cel mai indicat intre doua companii care au in comun o problema. Negocierea este un proces decizional intre doua sau mai multe parti care nu impartasesc aceleasi opinii. Un bun negociator distributiv trebuie sa fie: simpatic. Acest stil functioneaza cel mai bine cand conflictul nu are o intensitate foarte mare si cand fiecare parte detine informatii utile celeilalte. Astfel se pune problema acordului de catre ambele parti. 1998) Disputele.intre doua companii. Negocierea integrativa. acest stil de management al conflictelor este cel mai putin indicat. Este o solutie doar la conflictele izbucnite din insuficienta resurselor si o buna pozitie de retragere in momentul in care celelalte strategii esueaza. sau doua parti ale aceleiasi companii nu este aproape niciodata simetrica. Se reuseste astfel sporirea realizarilor si marirea competitivitatii.

bunul care urmeaza a fi impartit are o valoare fixa si determinata. In negociere exista parteneri si nu adversari. iar acestia sunt purtatorii factorilor individuali. a unui consens si nu a unei victorii. Negocierea prin intermediere este foarte des intalnita nu numai in conflicte ci si in viata de zi cu zi. iar comunicarea este blocata. legi. Cata vreme partile reusesc sa-si rezolve disputele in mod direct. Deoarece acest proces este realizat de oameni. controlarea numarului de probleme.valorile care ii revin fiecarei parti. nu este necesara interventia altora. Succesul unei astfel de negociere este asigurat printr-un flux informational: cele doua parti trebuie sa-si adreseze reciproc intrebari si apoi sa le raspunda. deoarece este un proces realizat chiar de oameni. Rolul determinant al comportamentului este dat de faptul ca scopul principal al negocierilor consta in satisfacerea unor nevoi. necesitati umane. Atunci cand doua parti implicate intr-un conflict nu mai pot ajunge la nici un fel de intelegere. este adusa o terta persoana care are avantajul de a fi potential mai obiectiva decat persoanele in conflict asupra metodelor care trebuiesc aplicate sau a stilului care trebuie folosit. imbunatatirea comunicarii. interventia celei de a treia parti ramane deseori singura solutie (Vintila. etc. pot fi primite cu ostilitate sau chiar dusmanie. sau care nu sunt intarite de expertiza. Negocierea prin implicarea celei dea treia parti. Metoda prin care se obtine o astfel de colaborare a ambelor parti este introducerea obiectivelor comune. Universitatea Bucuresti). intr-o maniera constructiva. emotionali proprii. Sergiu – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. indiferent de motivatiile sau intentiile tertului. Ambii parteneri trebuie sa incheie procesul de negociere cu sentimentul ca au realizat maximul posibil din ce si-au propus. spre exemplu un agent imobiliar este un intermediar intr-o negociere dintr-un cumparator si vanzator. negocierea trebuie definita ca un amplu proces cooperant.Tertii pot contribui la solutionarea disputelor prin: reducerea tensiunii. Dar nu trebuie uitat ca: interventiile care nu sunt acceptate de catre una sau ambele parti. relatia dintre scop si . pentru ca astfel sa se poata initia un dialog. Interventia tertilor poate fi dorita de parti sau poate fi impusa din afara prin reguli. obiceiuri stabilite intr-o organizatie. Tot astfel se sporesc si resursele. pentru ca in final se va putea ajunge la impartirea tuturor resurselor. stabilirea unor teme comune sau sublinierea anumitor optiuni de decizie pentru a le face mai atractive pentru parti. Cand disputa ajunge intr-un impas major. Negocierea poarta amprenta distincta a comportamentului uman. Astfel se neaga ideea ca totul. Prin tratarea diferentelor ca oportunitati se pot reduce costurile de productie si astfel profitul poate creste. prietenia sau autoritatea tertului. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de vointa. De aceea.

consultari. – Tehnica negocierii in afaceri. Medierea este forma de interventie prin care se promoveaza reconcilierea sau explicarea. fapt care le va ajuta semnificativ in dorinta lor de implementare a rezultatelor. Negocierea permite crearea. hotararile sale fiind litera de lege. prin ea oamenii transfera energii. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitata pentru ca el nu poate dicta solutii ci poate doar indica punctele de vedere comune ale partilor. constand in contracte. Ghe. in general. Ea are intotdeauna un scop. Arbitrajul consta in audierea si definirea problemei conflictuale de catre o persoana de specialitate sau desemnata de o autoritate. pentru ca astfel sa se ajunga la un consens. pentru a fi intelese corect de ambele parti. Medierea ajuta astfel sa se pastreze un beneficiu important al negocierii: partile mentin controlul asupra solutiilor. determina pe interlocutor sa simta. sa gandeasca sau sa se comporte intr-un anumit fel. Medierea este mult mai putin intruziva decat arbitrajul deoarece partile isi pastreaza controlul asupra rezultatelor. un complex de activitati. acela de a-l influenta. Negocierea poate fi definita ca fiind forma principala de comunicare. In aceasta confruntare sunt aduse argumente. sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita ruperea relatiilor. Daca nici medierea nu rezolva conflictul. Este cea mai drastica forma de interventie pentru ca odata ajunse la aceasta faza cele doua parti se supun politicii: “totul sau nimic”. Daca negocierea nu rezolva conflictul se recurge la mediere. emotii. sentimente si schimba semnificatii. ea presupune implicarea unei a treia parti. Arbitrul actioneaza ca un judecator si are putere de decizie. tratative desfasurate intre doi sau mai multi parteneri in vederea realizarii unei intelegeri (Mecu. Editura Genicod. interpretarea punctelor de vedere. intalniri. Mediatorul intr-o astfel de situatie este pozitionat intr-un rol foarte dificil deoarece el are o functie tampon intre cererile celor doua parti. mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale. care are doar rolul de a facilita ajungerea la un acord. se poate recurge la arbitraj. neutra. Este de fapt negocierea unui compromis intre puncte de vedere.mijloace fiind elocventa in cazul negocierilor. De regula. Bucuresti. Ca urmare a acestui fapt. in aceasta situatie arbitrul conflictului are toata puterea. Diferenta majora dintre cele doua este ca prin mediere se cauta sa se ajunga la un acord cu implicarea partilor care vor si sustine apoi solutia. nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. ca si a unei relatii de . cineva poate castiga totul iar altcineva poate sa piarda totul. astfel ca partile ce se afla in conflict prefera sa faca apel la alte forme de rezolvare. sunt formulate pretentii si obiectii.Comunicarea umana este de tip tranzactional. desi vor ceda controlul asupra modului de solutionare a disputei. 2001).

de fapt orice persoana situata intr-o pozitie de putere. Rezolvarea cu succes a conflictelor comunicationale depinde insa cel mai adesea de vointa oamenilor de a-si modifica atitudinile si opiniile. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contactului. intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza. Comandantul. ambele parti pot sa genereze costuri ale conflictului atat de mari. impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. Analiza solutionarii conflictelor arata ca exista mult mai multe rezultate comune posibile decat cele estimate de catre parti. Nu este o conditie ca negocierile sa duca la o intelegere. Partile care intra in conflict au de obicei tendinta sa-si evalueze interesele ca fiind diametral opuse. incat ambele ar avea de castigat daca ar fi fost aprobata o alta strategie. de comandantul acesteia. Uneori este prea tarziu cand partile realizeaza ca este in interesul propriu sa se aleaga alte alternative si sa conduca negocierea spre strategii de compromis sau de tipul castig-castig si atunci se apeleaza la mediere sau la arbitraj. cistigarea de timp. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. .afaceri. de munca . care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. Dar in conflictele violente aceasta ipoteza nu se mai aplica pentru ca ambele parti pot pierde. de a se adapta noilor conditii de viata de a accepta ideea de nou. Rezultatele posibile se limiteaza la o situatie de tipul castig-pierdere (castigul uneia dintre parti devine in mod automat pierderea celeilalte) sau compromis. de schimbare. Daca nici o parte nu este capabila sa impuna un rezultat sau sa propuna un compromis. In afara de acestea. are obligatia morala de a rezolva conflictul prin metode care nu vor afecta pe nimeni si al caror rezultat ideal este imbunatatirea conditiilor cat mai multor subordonati. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala.

Neculau A. Editura Polirom.dimensiuni psihosociale. Bucuresti. – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. Souni. 1990 4. – Comanda militara . Bucuresti. H. Ana. (coord. C. – Comunicarea in mediul militar. Bucuresti. Ghe.) – Psihologie rezolvarii conflictului. Editura Genicod. 1997 3. Iasi. Editura Politica. (coord. Chelcea. S. 1998 7. 1974 . C-tin. Universitatea Bucuresti 10. – Psihologia organizarii si a conducerii. A. Neculau. 2001 5. Zamfir. Editura Academiei de inalte Studii Militare. S.) – Psihologia cooperarii si intrajutorarii umane. Stoica – Constantin. Mecu. Bucuresti. 1982 2. (coord. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre 9. 1998 8. Editura Militara Bucuresti. Ghe.) – Psihologie sociala. Editura Polirom. Telespan. – Tehnica negocierii in afaceri. Iasi. 1996 6. Aradavoaice. Editura Militara. Ghe. Vintila. Bucuresti. Aradavoaice. Editura Antet. – Manipularea in negocieri.Bibliografie 1.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->