Referat la Psihologie aplicata Succesul comunicarii in organizatia militara

căci problema reală a comunicării organizaţionale nu este aceea a implicării sau nu a managerului. A conduce înseamnă a comunica. cu ajutorul comunicării. Managementul constă. înainte de toate. a transmite idei. Ce înseamnă însă a comunica? Acest termen constă în transmiterea unor informaţii de către o sursă ( emiţător ) unuia sau mai multor destinatari (receptori). Activitatea managerială însăşi este un proces complex şi continuu de comunicare. a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective. Astăzi. ci dacă el comunică bine sau nu. angajaţii se confruntă cu un exces de informaţii. iar comunicarea pune persoanele în relaţii cu alte persoane. ascultat. Dacă ar fi să ne referim numai la decizia managerială şi-ar fi suficientă sublinierea că o bună adoptare a acesteia şi o reuşită execuţie a ei sunt de neconceput fără o comunicare perfectă între membrii echipei manageriale şi între aceştia şi restul angajaţilor. comunicarea a devenit din ce în ce mai importantă şi mai nuanţată. Informarea pune persoanele în relaţii cu anumite informaţii. de a-i conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă. Comunicarea internă este aceea care se dezvoltă în cadrul relaţiilor dintre resursele umane ale organizaţiei. pentru că deosebit de .Introducere Într-o organizaţie comunicarea prezintă o importanţă capitală. înseamnă. decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor. O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse. putându-se crea astfel un climat uman generator de eficienţă şi satisfacţii. Ea este cea care se impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare a întreprinderii. prin intermediul unor canale şi mijloace de comunicare sub forma mesajelor simbolice ( codificate ) şi retransmiterea unui mesaj ( răspuns ) de la receptor către emiţător ( definiţie preluată din manualul Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). sentimente. De el depinde în mare măsură succesul organizaţiei. O cerinţă specială faţă de manager este aceea de a fi un bun comunicator. Informarea şi comunicarea sunt două noţiuni diferite. în realizarea. dar şi cu insuficienţa şi chiar absenţa comunicării. O organizaţie nu va putea să-şi creeze o imagine favorabilă pe piaţă sau în faţa partenerilor săi de afaceri atâta timp cât personalul său este insuficient informat. În viaţa profesională. însă interdependente. mai presus de orice. de modul în care acesta transmite informaţiile şi de felul în care îi ascultă pe cei din jurul său . Misiunea comunicării în organizaţie este aceea de a o poziţiona.

Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare.Totodată. O bună comunicare are un efect pozitiv asupra climatului intern şi. implicit.important pentru orice proces de comunicare este ascultarea. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. . Ea este mijlocul prin care se conferă unitate întregii activităţi dintr-o întreprindere. să difuzeze succesul şi să-şi vândă meritele (Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). asupra imaginii globale a organizaţiei. stire. Comunicarea are o multime de intelesuri. I. . raport. poate să răspundă la critici şi să explice dificultăţile. informat. Comunicarea este. să ia decizii împreună etc. Comunicarea ajută întregul personal din organizaţie să se descopere. Specialiştii propun şi tehnici de succes în ceea ce priveşte ascultarea.o provocare constanta pentru psihologia sociala. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. Imaginea organizaţiei depinde de imaginea difuzată de oamenii ce o alcătuiesc. astfel. Cam acestea ar fi sinonimele pentru comunicare care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ. Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta. au nevoie să fie ascultaţi. o necesitate în cadrul organizaţiei. relatie. ce se aşteaptă de la ei. la locul de muncă. Deficiente de comunicare in mediul militar Comunicare reprezinta instiintare. legatura. comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor. să converseze. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. de comandantul acesteia. veste. a informatiei. care le sunt sarcinile de îndeplinit. Experienţa a arătat că cele mai bine văzute organizaţii sunt cele în care personalul este motivat. o comunicare eficientă îi va ajuta pe oameni să ştie ce urmăreşte organizaţia. Comunicarea internă contribuie la construirea imaginii organizaţiei alături de comunicarea externă ( relaţiile organizaţiei cu piaţa şi cu partenerii de afaceri ). Ce se intelege prin comunicare: . să se contrazică şi să cadă de acord. îmbogăţind conţinutul propriei personalităţi şi integrând informaţiile primite şi transmiţând noi informaţii.o activitate. ei au nevoie să le fie recunoscute competenţele.

Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare.. comunicarea este cea care faciliteaza cunoasterea realitatii. valori morale inflexibile si reguli obligatorii de conduita definite cu precizie care ingreuneaza comunicarea. exigenta ridicata. subofiteri. atitudinea lor distanta. Problemelor strict personale ale oamenilor li se acorda o atentie foarte mica ceea ce scade motivatia acestora pentru performanta. faptul ca vad lumea exclusiv prin prisma calificativelor. Societatea continua sa existe prin transmitere. ei trebuie sa aiba in comun scopuri. in plus personalul care compune organizatia militara este eterogen: ofiteri. motivatii. Pentru a forma o comunitate sau o societate. de nivel de pregatire. comunicare. luarea deciziilor. maistrii militari. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun. etc. repede si foarte bine.legatura intre oameni. Din pacate in mediul militar ne lovim de clasica nerabdare a sefilor. prin care se poate realiza o legatura intre sefi si subordonati incat obiectivele. cultura. de tendinta lor de a-i atribui ordinului o forta magica. comunitate. acceptate si indeplinite cu raspundere. . sobrietate. ca sunt greu abordabili si doar pe scara ierarhica. Realitatea ne demonstreaza ca in structurile militare comunicarea nu decurge intotdeauna asa cum ar fi necesar. Prin comunicare se exercita. Cauzele sunt multiple dar o sa mentionez doar cateva dintre ele. intre aceste categorii de baza dar chiar si in interiorul lor exista deosebiri de statut si rol. aspiratii profesionale si sociale. de continua lor lipsa de timp pentru a discuta cu subordonatii. rigiditate. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun. dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. de pretentia ca totul sa se faca fara intrebari si comentarii. rece. comunicarea. eficienta. convingeri aspiratii. moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. Autoritarismul comandantilor. cunostinte . motivarea . militari angajati pe baza de contract si personal civil."acelasi spirit" cum spun sociologii. lipsita de empatie. experienta de viata. cu rezultate pe cat posibil de bune. iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. formularea ordinelor. austeritate. unitatii sa fie receptate si intelese corect.satisfacerea nevoile personale. organizarea si planificarea activitatii pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. mentalitate. prin comunicare. ca nu au timp pentru problemele subordonatilor si nu in ultimul rand existenta unor sefi care copiaza atitudinea comandantului ingreunand si ei schimbul de mesaje. reactiile alergice fata de orice fel de abatere de la norme. Dar poate cea mai frecventa cauza consta in incapacitatea unui procent apreciabil de cadre de a realiza o comunicare autentica. Mediul militar este caracterizat de: rigurozitate.o intelegere comuna . de fapt. actul de comanda in toate componentele sale.

mai pe scurt tot ceea ce slabeste sau abate atentia si astfel diminueaza cantitatea de informatie receptata. tehnica depasita. manifestarile electromagnetice din atmosfera. in acelasi timp.deteriorarea. a erorilor facute in codificarea sau cifrarea a situatiilor de transmitere a unui volum prea mare de informatii sau de informatii contradictorii.Bucuresti. cu mass-media. cu institutiile civile. Totodata prin comunicare se realizeaza relatiile cu esaloanele superioare. insuficienta tehnicii de calcul. De aceste cauze cei implicati nu sunt intotdeauna direct vinovati. d) Factori perturbatori de natura psihologica: relatiile interumane sufera frecvent din cauza nepotrivirilor privind gusturile. cu cele de pe acelasi nivel ierarhic. mijlocul prin care se realizeaza raporturile interpersonale. preferintele.neacceptarea continutului mesajelor . limitarea pana la interzicere a posturilor telefonice si a faxurilor. Ghe. coordonarea activitatii dupa inceperea actiunilor. controlul si corectia abaterilor. c) Ambianta fizica disfunctionala: zgomotul. aprecierea muncii subordonatilor. Comunicarea este. se previn sau se detensioneaza situatiile conflictuale. Deficientele de comunicare pot proveni din: .interpretarea gresita a mesajelor receptionate .absenta mesajelor (refuzul comunicarii). b) Incompetenta comunicationala datorata: nepriceperii emitentilor de a concepe un mesaj clar si concis. prejudecatile. nivelul de cultura. aspiratiile. convingerile politice sau religioase. circuite prost structurate. vantul. opiniile diferite. sunt de regula. deprinderile si obisnuintele. Editura Academiei de Inalte Studii Militare. . organizarea cooperarii intre participanti. se creeaza si se intretine atmosfera unei munci eficiente. cu cele inferioare.executantilor. deformarea incidentala sau voita a mesajelor . frigul. ploaia. dar cum cauzele perturbarii in comunicare.blocarea accidentala sau voita a mesajelor . Toate aceste deficiente au la baza una sau mai multe dintre urmatoarele cauze (Aradavoaice.intarzierea mesajelor . – Comunicarea in mediul militar. insusirile temperamentale.neintelegerea mesajelor . de natura umana atunci ele sunt imputabile altora.1997): a) Deficiente tehnice si organizatorice: retele de comunicatii supraincarcate. etc.

piramidala a institutiei militare. e) Climatul psihosocial neprielnic. prea amanuntite. ceea ce duce la utilizarea neadecvata a cuvintului. pe cat posibil de monosilabic si sa execute ordinele. Comunicarea interpersonala reprezinta un proces care se desfasoara intre doua persoane. filtrarea si completarea interactiunii. atentia. dar in acelasi timp il creeaza si il intretin. de raportare prevazute in detaliu in regulamentele militare. prea banale.Comunicarea poate avea de suferit atunci cand: . a vocii.explicatiile sunt prea multe. emotionat. In directie similara actioneaza raportul dintre exigenta si toleranta cultivat in grupul respectiv. feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. spiritul de ordine si disciplina. climatul autoritar in care unul pune intrebari si formuleaza cerinte iar celalalt trebuie sa raspunda totdeauna respectuos.emitentului ii lipseste carisma sau este antipatic datorita aspectului fizic. al atitudinii fata de ascultatori. mimicii si gesticii. limbajul este prea sarac sau prea pretentios . brutalitate. corelatia intre interesele personale si cele generale deci intregul comportament al membrilor colectivului. nivelul angajarii in situatiile de criza sau responsabilitatea fata de sarcini isi pun amprenta asupra climatului organizational. lipsa de sinceritate) . Pornind de la premisa ca nu intotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu intelegem ceea ce auzim sau citim. incadrate in reguli riguroase. Marea problema a comunicarii dintre sefi si subordonati este absenta dialogului real dintre ei. prezentand urmatoarele etape distincte: stimulul. Pentru organizatia militara. eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feedback-ului. Una din temele preferate ale literaturii militare este relatia de comunicare dintre comandanti si subordonati punandu-se accent pe intelegerea subordonatilor ca o conditie a comunicarii eficiente. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne- . prea lung. Uneori nu se tine seama daca destinatarul mesajului este pregatit sa-l recepteze ( ex cand este nervos.expunerea mesajului are un caracter neinteresant. Atitudinea reciproca a oamenilor. Analizand mediul comunicational militar. al antecedentelor sale comportamentele (duritate. de raporturile de subordonare bine precizate. de existenta unor norme de conduita.se ignora particularitatile individuale a persoanelor implicate. nu se poate face abstractie de organizarea ierarhica. adeziunea intima la obiectivele si valorile organizatiei.starea fizica a receptorului este neadecvata ( oboseala. etc) . monoton. a unui mod de adresare. stresat) . pozitia fata de indatoriri.

insa. Conflictul: definire. exprimandu-si prematur acordul sau dezacordul. Deseori. cauze . In momentul in care seful utilizeaza cele aflate. nu gasesc argumentele necesare atunci cind discuta cu superiorii in grad. Acest obstacol al gradului se manifesta prin: . oamenii devin suspiciosi. nu se impune nici o imbunatatire in comportamentul emitatorului sau in calitatea relatiilor dintre el si receptor. II. se inchid in sine. Dar unii conducatori militari evita situatia de a primi feed-back.perceperea si interpretarea anumitor informatii din prisma experientei proprii si a intereselor considerate.obiceiul unor sefi de a nu urmari pana la capat si de a nu asculta si punctele de vedere ale subordonatilor intrerupandu-i brutal pe vorbitori. Pe de o parte oamenii se simt blocati. ca fiind prioritare. din dorinta justificata de a se tine la curent cu ceea ce se petrece in unitate (subunitate. . f) Obstacolul grad functie. facand generalizari pripite.desconsiderarea interlocutorului. facand referiri exprese la afirmatii si atitudini manifestate doar in cercul restrans al microgrupului. in consecinta. interpretat si inteles cealalta persoana din mesajul nostru si cat de eficienti am fost in rolul de emitatori/codificatori. iar pe de alta parte cei cu grade mari sunt nerabdatori si pripiti in dialog cu cei cu grade mici. Acest lucru afecteaza negativ climatul psihomoral de grup. in timpul activitatilor curente. preocuparea excesiva pentru apararea prestigiului propriu.evitarea raportarii aspectelor negative.concentrarea exagerata a atentiei asupra propriei persoane. Or atunci cind nu se acorda nici o atentie feed-back-ului. . compartiment) unii sefi recurg la un alt tip de feed-back prin care in loc sa se sprijine in primul rand pe observarea personala a subordonatilor. iar altii cred ca nu au nevoie de el.am facut intelesi. etc. de experienta. intercomunicarea inceteaza de a mai fi un factor de coeziune. . avand ca sursa aprecieri legate de varsta. El ne informeaza ce a receptionat. mai ales sefilor care reactioneaza violent in asemenea situatii. de fiecare. relatiile interpersonale se deterioreaza brusc. nu este generata nici o reactie si. gradul se afla in fruntea listei obstacolelor. Pentru raportul comunicational specific organizatiei militare. de vocabular. ei apeleaza la serviciile unor subalterni cu aptitudini de informatori care ii tin la curent cu noutatile in plan profesional sau personal ale subordonatilor. . Subalternii au tendinta de a diminua partea negativa si de a compensa prin accentuarea laturilor agreate de sefi. formuland concluzii fara temei. de aspectul fizic. exprimata prin cuvinte si gestica.

Orice comportament de comunicare este de fapt o forma de exteriorizare si orice comunicare afecteaza comportamentul. cat si ale individului. Notiunea de conflict se refera atat la conflictul cu efecte negative (neproductiv). fie urmaresc acelasi obiectiv. sa inteleaga natura lor. Tot ceea ce implica un conflict este destul de inofensiv – un dezacord sau o nepotrivire intre o anumita stare de lucruri si o alta ce este corelat cu sarcina. factorii contextuali sau umani sau orice combinatie a acestora. Termenul de conflict evoca cel mai adesea imagini ale unor stari de lucruri nedorite. poate creste implicarea membrilor grupului. au interese opuse sau divergente. Ele pot sa aduca mari prejudicii productivitatii dar pot fi sinonime cu dinamismul si progresul. Conflictele pot exista la nivel intrapersonal. deci un instrument de interinfluentare (Telespan C-tin. intergrup. Sursele de conflict dintr-o organizatie nu pot fi eliminate. sa poata actiona in vederea reducerii efectelor negative si a folosirii efectelor pozitive. ceea ce nu inseamna insa ca dezastruoasele consecinte ce pot rezulta din abordarea necorespunzatoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile. cu efecte benefice asupra individului. cat si la conflictul pozitiv (productiv). Conflictul pozitiv poate testa ideile. dar managerul trebuie sa fie in masura sa identifice aceste surse. Cauzele conflictului interpersonal . dar pe cai diferite sau in mod competitiv. conflictele sunt inevitabile. multidimensional. interpersonal. avand in vedere atat obiectivele organizatiei. gandirea creativa si deci calitatea deciziilor si aderarea la implementarea lor. apara valori diferite. grupului sau organizatiei. Astfel conflictul poate fi privit ca o trasatura normala si inevitabila a activitatii umane. in situatiile care au drept obiectiv concilierea unor puncte de vedere opuse. Pot aparea intre persoane sau grupuri care fie urmaresc obiective diferite. poate ridica nivelul de intelegere a problemelor. poate stimula generarea de alternative referitoare la o decizie si poate impiedica luarea pripita de decizii. Orice comunicare este o interactiune. pentru ca apoi. forma specifica de comunicare folosita este negocierea. in viata unei organizatii. poate stimula interesul si interactiunea. la nivelul organizatiei sau al mediului de functionare al organizatiei. Intercorelarea stransa intre conflict si comunicare este determinata de faptul ca procesul de comunicare in sine poate cauza conflicte. a unui grup.Conflictul este un concept complex. in activitatea profesionala. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre). poate fi un simptom al conflictelor sau poate conduce la rezolvarea conflictelor.

ele pot fi formate dupa principii care nu intotdeauna sunt obiective. fiecare organizatie dezvoltand o anumita politica. Managementul conflictelor . sau poate de asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict. iar cei care nu au astfel de cunostinte vor dori sa invete. este pe scara sociala mai jos decat B si cu toate acesta la nivelul organizational al companiei are o putere mai mare. Aceasta incorectitudine in decizii poate fi un factor important al declansarii unui conflict. Astfel pot apare conflicte pentru ca nimanui nu-i place sa fie certat pentru greselile altuia si nici sa-i fie furate laudele bine meritate. Daca acelasi detinator al puterii. conflictul poate aparea daca partea cu puterea este injusta si nu ia decizii corecte. Sa presupunem ca intr-o companie la biroul de marketing se aduce un calculator nou si performant. A. materiale dintr-o organizatie este de cele mai multe ori un factor declansator de conflicte. pentru o buna functionare. O organizatie economica trebuie sa aiba. Ambiguitatea. Atunci cand puterea decizionala este unidirectionala in sensul ca numai una din parti are putere asupra celeilalte. si de obicei este bine ca aceste culturi sa nu se intersecteze. Atat timp cat acest lucru nu este indeplinit. Lipsa resurselor logistice. Bineinteles ca un conflict apare atunci cand se decide cine are si cine nu are acces la respectivul calculator. este clar ca toti angajatii respectivului departament care stiu sa opereze cu un PC vor dori accesul la acel calculator. un grup. iar acesta din urma va fi mereu nemultumit de acest lucru. Resursele insuficiente. Bineinteles ca grupurile in care relatiile nu sunt bine legate va exista mereu cate un subiect care se va identifica cu grupul doar in cazul in care se va inregistra un succes. Deci putem spune ca A are o putere diferita fata de B. Diferentele de putere. iar in cazul in care grupul esueaza intrun proiect persoana in cauza se va disocia gasindu-si mereu o scuza. Interdependenta. managerului companiei ii este foarte greu sa aprecieze sau sa critice persoana responsabila de un succes sau de un esec. o structura interna clara. III. Este important sa existe o organigrama cat mai clara si explicita pentru a putea inlatura acest factor de risc in declansarea conflictelor. Mai trebuie amintit ca exista nenumarate culturi interioare. Statutul social poate fi considerat ca o problema numai atunci cand este invers proportional cu puterea unei persoane. Nu toate grupurile din interiorul unei organizatii sunt compacte. atunci se pot naste conflicte. Cand o persoana.Identificarea si disocierea de grup. sau un departament are o putere decizionala asupra unei alte parti similare poate aparea un conflict interpersonal deoarece fiecare parte are puterea de a decide asupra celeilalte. statut si cultura.

Astfel se pun bazele unei relatii de parteneriat. Un stil de management indatoritor presupune o minima realizare a intereselor personale si o maxima realizare a cooperarii. ancercand sa-l faci pe celalalt sa accepte vina pentru o problema. totusi poate constitui o politica buna in cazul in care este urmata de masuri practice de imbunatatire a situatiei. In concesia dintre doua companii care negociaza. Stilul indatoritor. respectiv incorectitudinea concluziei lui. Stilul concesiv. sau dintre doua parti se urmareste atat impunerea in cote mari a intereselor cat si maximizarea pe cat posibil a cooperarii. Acest stil de management al conflictelor este caracterizat de capacitatea redusa de afirmare a intereselor proprii si pe de alta parte de o foarte redusa colaborare cu partenerul de negociere. este sigur de realitatea faptelor.pierdere si nu mai are de-a face cu competitorul in viitor. Stilul competitiv este promitator in cazurile in care dispune de multa putere. Literatura de specialitate precizeaza ca. situatia este in mod real de tip castig . se pot contura cinci moduri de abordare a conflictului. dar si un mod de indatorare. Prin aceasta metoda de management se impune interesul propriu si de asemenea reduce orice forma de cooperare. Este solutia „strutului”. Acceptarea obiectivelor celuilalt prin sacrificarea celor proprii. de a amana conflictul. daca se doreste. Cu alte cuvinte este cea mai indicata metoda de a castiga timp. care are toate sansele sa continue.Cuvantul cheie al intregului sistem este compromisul. Se maximizeaza interesul propriu si se minimizeaza interesul celuilalt. iar compromisul nu este cea mai indicata solutie in cazul in care este vorba despre impartirea asimetrica a puterii. Descrie o dorinta de a-si satisface propriile nevoi fara a lua in considerare impactul asupra celeilalte parti din conflict. incercand sa-l convingi pe celalalt de corectitudinea concluziei tale. Stilul competitiv. Cu alte cuvinte o parte este dispusa sa se auto-sacrifice.Cu totii reactionam diferit la situatiile conflictuale suntem nervosi. adica a ascunderii capului in nisip. Unii apreciaza ca un astfel de management este un semn de slabiciune dar el poate fi considerat un bun model de cooperare. Se urmareste impunerea unui punct de vedere prin care sa se demonstreze ca trebuie sa-si atingi scopul prin sacrificarea scopurilor celuilalt. in functie de masura in care managerul tinde sa fie preocupat de succesul organizatiei. iertarea cuiva pentru o greseala si acceptarea unora viitoare. Cu toate ca nu este cea mai indicata strategie. cinci tipuri de comportament vis-à-vis de comportamentul persoanelor aflate in conflict si de strategiile de rezolvare: Stilul ocolitor. Este dorinta unei parti de a pune interesele celuilalt mai presus decat cele proprii. Cum puterea . sprijinirea opiniei celuilalt chiar daca ai rezerve fata de ea. cu conditia ca acest timp sa fie bine folosit. sau de relatiile cu subordonatii. ne retragem in noi sau avem tendinta de a apela la ajutor extern. Presupune recunoasterea faptului ca un conflict exista si implica dorinta retragerii.

tehnici si tactici. Se reuseste astfel sporirea realizarilor si marirea competitivitatii. Cele doua parti actioneaza impreuna pentru a reduce diferentele dintre ele. acest stil de management al conflictelor este cel mai putin indicat. Aceasta practica in negocieri este cea mai productiva deoarece ea presupune ca se pleaca de la ideea ca solutionarea unei probleme comune poate multiplica . acest ultim stil de management al conflictelor este cel mai indicat pentru ca el presupune maximizarea atat a intereselor personale cat si a comunicarii. Exista o mare diversitate de tehnici si sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de interventie in situatii de conflict sunt considerate: negocierea. Negocierea este in acelasi timp o arta si o stiinta. medierea si arbitrajul. Prin aceasta metoda de colaborare se poate spori productivitatea. in acest stil. Acest tip de negociere este una de tipul castig/pierdere. Negocierea este un proces decizional intre doua sau mai multe parti care nu impartasesc aceleasi opinii. IV. sa reuseasca mai bine. Acest stil functioneaza cel mai bine cand conflictul nu are o intensitate foarte mare si cand fiecare parte detine informatii utile celeilalte. Bucuresti. Este o arta care permite celui care stie sa o puna in practica strategii. Un bun negociator distributiv trebuie sa fie: simpatic. Tehnici de management al conflictelor. Este totodata o stiinta pe care majoritatea oamenilor o practica inconstient in fiecare zi fara s-o fi studiat neaparat (Souni.intre doua companii. in final. Este o solutie doar la conflictele izbucnite din insuficienta resurselor si o buna pozitie de retragere in momentul in care celelalte strategii esueaza. se fac amenintari si promisiuni. Este procesul de comunicare care are ca scop atingerea unei intelegeri. Astfel se presupune o fermitate fata de compromisuri. Astfel se pune problema acordului de catre ambele parti. mediere sau prin arbitrajul unui tert care decide daca o parte a avut dreptate si cealalta s-a inselat. Negocierea integrativa. Putem sa vorbim despre mai multe tehnici de negociere: Negocierea distributiva. conflictele sunt incheiate permanent prin atingerea unui acord mutual satisfacator prin negociere. Hassan – Manipularea in negocieri. Editura Antet. in care o suma clara de bunuri este impartita clar intre doua parti. Stilul colaborativ. Este stilul cel mai indicat intre doua companii care au in comun o problema. 1998) Disputele. sau doua parti ale aceleiasi companii nu este aproape niciodata simetrica. nepartinitor si sa fie expert in problema negociata. partile incearca sa-si rezolve problemele prin clarificarea diferentelor mai degraba decat prin compromisul asupra diferitelor puncte de vedere.

bunul care urmeaza a fi impartit are o valoare fixa si determinata. Deoarece acest proces este realizat de oameni. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de vointa. Cand disputa ajunge intr-un impas major. nu este necesara interventia altora. Negocierea poarta amprenta distincta a comportamentului uman. In negociere exista parteneri si nu adversari. Negocierea prin implicarea celei dea treia parti. Astfel se neaga ideea ca totul. deoarece este un proces realizat chiar de oameni. Metoda prin care se obtine o astfel de colaborare a ambelor parti este introducerea obiectivelor comune. Tot astfel se sporesc si resursele. Universitatea Bucuresti). iar comunicarea este blocata. Negocierea prin intermediere este foarte des intalnita nu numai in conflicte ci si in viata de zi cu zi. Cata vreme partile reusesc sa-si rezolve disputele in mod direct. spre exemplu un agent imobiliar este un intermediar intr-o negociere dintr-un cumparator si vanzator. relatia dintre scop si . Sergiu – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. imbunatatirea comunicarii. pentru ca astfel sa se poata initia un dialog. De aceea. interventia celei de a treia parti ramane deseori singura solutie (Vintila. este adusa o terta persoana care are avantajul de a fi potential mai obiectiva decat persoanele in conflict asupra metodelor care trebuiesc aplicate sau a stilului care trebuie folosit. Ambii parteneri trebuie sa incheie procesul de negociere cu sentimentul ca au realizat maximul posibil din ce si-au propus.Tertii pot contribui la solutionarea disputelor prin: reducerea tensiunii. sau care nu sunt intarite de expertiza. necesitati umane. Interventia tertilor poate fi dorita de parti sau poate fi impusa din afara prin reguli. Succesul unei astfel de negociere este asigurat printr-un flux informational: cele doua parti trebuie sa-si adreseze reciproc intrebari si apoi sa le raspunda. stabilirea unor teme comune sau sublinierea anumitor optiuni de decizie pentru a le face mai atractive pentru parti.valorile care ii revin fiecarei parti. a unui consens si nu a unei victorii. controlarea numarului de probleme. pentru ca in final se va putea ajunge la impartirea tuturor resurselor. intr-o maniera constructiva. pot fi primite cu ostilitate sau chiar dusmanie. negocierea trebuie definita ca un amplu proces cooperant. indiferent de motivatiile sau intentiile tertului. prietenia sau autoritatea tertului. obiceiuri stabilite intr-o organizatie. etc. emotionali proprii. Rolul determinant al comportamentului este dat de faptul ca scopul principal al negocierilor consta in satisfacerea unor nevoi. Atunci cand doua parti implicate intr-un conflict nu mai pot ajunge la nici un fel de intelegere. Prin tratarea diferentelor ca oportunitati se pot reduce costurile de productie si astfel profitul poate creste. Dar nu trebuie uitat ca: interventiile care nu sunt acceptate de catre una sau ambele parti. iar acestia sunt purtatorii factorilor individuali. legi.

fapt care le va ajuta semnificativ in dorinta lor de implementare a rezultatelor. Editura Genicod.Comunicarea umana este de tip tranzactional. De regula. interpretarea punctelor de vedere. sunt formulate pretentii si obiectii. sentimente si schimba semnificatii. Ghe. tratative desfasurate intre doi sau mai multi parteneri in vederea realizarii unei intelegeri (Mecu.mijloace fiind elocventa in cazul negocierilor. Este de fapt negocierea unui compromis intre puncte de vedere. Arbitrajul consta in audierea si definirea problemei conflictuale de catre o persoana de specialitate sau desemnata de o autoritate. Diferenta majora dintre cele doua este ca prin mediere se cauta sa se ajunga la un acord cu implicarea partilor care vor si sustine apoi solutia. ca si a unei relatii de . determina pe interlocutor sa simta. Este cea mai drastica forma de interventie pentru ca odata ajunse la aceasta faza cele doua parti se supun politicii: “totul sau nimic”. Medierea ajuta astfel sa se pastreze un beneficiu important al negocierii: partile mentin controlul asupra solutiilor. consultari. pentru a fi intelese corect de ambele parti. Medierea este mult mai putin intruziva decat arbitrajul deoarece partile isi pastreaza controlul asupra rezultatelor. care are doar rolul de a facilita ajungerea la un acord. acela de a-l influenta. in aceasta situatie arbitrul conflictului are toata puterea. Arbitrul actioneaza ca un judecator si are putere de decizie. – Tehnica negocierii in afaceri. 2001). cineva poate castiga totul iar altcineva poate sa piarda totul. se poate recurge la arbitraj. intalniri. un complex de activitati. emotii. Ea are intotdeauna un scop. astfel ca partile ce se afla in conflict prefera sa faca apel la alte forme de rezolvare. Negocierea poate fi definita ca fiind forma principala de comunicare. Daca negocierea nu rezolva conflictul se recurge la mediere. neutra. ea presupune implicarea unei a treia parti. prin ea oamenii transfera energii. Mediatorul intr-o astfel de situatie este pozitionat intr-un rol foarte dificil deoarece el are o functie tampon intre cererile celor doua parti. In aceasta confruntare sunt aduse argumente. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitata pentru ca el nu poate dicta solutii ci poate doar indica punctele de vedere comune ale partilor. constand in contracte. desi vor ceda controlul asupra modului de solutionare a disputei. Negocierea permite crearea. mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale. in general. pentru ca astfel sa se ajunga la un consens. Bucuresti. nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. Daca nici medierea nu rezolva conflictul. sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita ruperea relatiilor. hotararile sale fiind litera de lege. sa gandeasca sau sa se comporte intr-un anumit fel. Medierea este forma de interventie prin care se promoveaza reconcilierea sau explicarea. Ca urmare a acestui fapt.

Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contactului. de a se adapta noilor conditii de viata de a accepta ideea de nou. Dar in conflictele violente aceasta ipoteza nu se mai aplica pentru ca ambele parti pot pierde. impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza. Daca nici o parte nu este capabila sa impuna un rezultat sau sa propuna un compromis. Nu este o conditie ca negocierile sa duca la o intelegere. ambele parti pot sa genereze costuri ale conflictului atat de mari. Partile care intra in conflict au de obicei tendinta sa-si evalueze interesele ca fiind diametral opuse. . de schimbare. de comandantul acesteia. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. de munca . In afara de acestea. Comandantul. Rezolvarea cu succes a conflictelor comunicationale depinde insa cel mai adesea de vointa oamenilor de a-si modifica atitudinile si opiniile. Uneori este prea tarziu cand partile realizeaza ca este in interesul propriu sa se aleaga alte alternative si sa conduca negocierea spre strategii de compromis sau de tipul castig-castig si atunci se apeleaza la mediere sau la arbitraj. are obligatia morala de a rezolva conflictul prin metode care nu vor afecta pe nimeni si al caror rezultat ideal este imbunatatirea conditiilor cat mai multor subordonati.afaceri. de fapt orice persoana situata intr-o pozitie de putere. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. cistigarea de timp. Rezultatele posibile se limiteaza la o situatie de tipul castig-pierdere (castigul uneia dintre parti devine in mod automat pierderea celeilalte) sau compromis. Analiza solutionarii conflictelor arata ca exista mult mai multe rezultate comune posibile decat cele estimate de catre parti. incat ambele ar avea de castigat daca ar fi fost aprobata o alta strategie. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale.

H. Universitatea Bucuresti 10. – Manipularea in negocieri. Aradavoaice. Editura Polirom. Ghe. C-tin. Editura Genicod. Neculau. 1998 8. – Psihologia organizarii si a conducerii.Bibliografie 1. Bucuresti. Souni. A. Bucuresti. – Comanda militara .) – Psihologia cooperarii si intrajutorarii umane. S. Editura Academiei de inalte Studii Militare. Ghe. 1996 6. Editura Politica. Zamfir. Editura Polirom. 1998 7. Bucuresti. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre 9. Bucuresti. Neculau A. Iasi.) – Psihologie rezolvarii conflictului. Vintila. Iasi.) – Psihologie sociala. Chelcea. (coord. – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. (coord.dimensiuni psihosociale. Mecu. Editura Militara. Ghe. (coord. 1974 . Telespan. Stoica – Constantin. – Comunicarea in mediul militar. 2001 5. S. 1997 3. Bucuresti. Editura Antet. 1990 4. 1982 2. C. Editura Militara Bucuresti. – Tehnica negocierii in afaceri. Aradavoaice. Ana.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful