Referat la Psihologie aplicata Succesul comunicarii in organizatia militara

de modul în care acesta transmite informaţiile şi de felul în care îi ascultă pe cei din jurul său . decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a informaţiilor. comunicarea a devenit din ce în ce mai importantă şi mai nuanţată. Informarea şi comunicarea sunt două noţiuni diferite. Dacă ar fi să ne referim numai la decizia managerială şi-ar fi suficientă sublinierea că o bună adoptare a acesteia şi o reuşită execuţie a ei sunt de neconceput fără o comunicare perfectă între membrii echipei manageriale şi între aceştia şi restul angajaţilor. înainte de toate. Comunicarea internă este aceea care se dezvoltă în cadrul relaţiilor dintre resursele umane ale organizaţiei. Managementul constă. angajaţii se confruntă cu un exces de informaţii. înseamnă. O organizaţie nu va putea să-şi creeze o imagine favorabilă pe piaţă sau în faţa partenerilor săi de afaceri atâta timp cât personalul său este insuficient informat. însă interdependente. dar şi cu insuficienţa şi chiar absenţa comunicării. În viaţa profesională. a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective. Activitatea managerială însăşi este un proces complex şi continuu de comunicare. în realizarea. A conduce înseamnă a comunica. Misiunea comunicării în organizaţie este aceea de a o poziţiona. de a-i conferi o personalitate recunoscută şi o identitate distinctă faţă de concurenţă. De el depinde în mare măsură succesul organizaţiei. Ea este cea care se impune cu prioritate în cadrul politicii de comunicare a întreprinderii.Introducere Într-o organizaţie comunicarea prezintă o importanţă capitală. sentimente. mai presus de orice. O bună comunicare conduce la crearea unui sistem de colaborare reciprocă care va favoriza dezvoltarea organizaţiei spre înfăptuirea obiectivelor propuse. căci problema reală a comunicării organizaţionale nu este aceea a implicării sau nu a managerului. ascultat. ci dacă el comunică bine sau nu. Informarea pune persoanele în relaţii cu anumite informaţii. Ce înseamnă însă a comunica? Acest termen constă în transmiterea unor informaţii de către o sursă ( emiţător ) unuia sau mai multor destinatari (receptori). prin intermediul unor canale şi mijloace de comunicare sub forma mesajelor simbolice ( codificate ) şi retransmiterea unui mesaj ( răspuns ) de la receptor către emiţător ( definiţie preluată din manualul Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). a transmite idei. Astăzi. pentru că deosebit de . iar comunicarea pune persoanele în relaţii cu alte persoane. putându-se crea astfel un climat uman generator de eficienţă şi satisfacţii. cu ajutorul comunicării. O cerinţă specială faţă de manager este aceea de a fi un bun comunicator.

ce se aşteaptă de la ei. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. O bună comunicare are un efect pozitiv asupra climatului intern şi. . Ea este mijlocul prin care se conferă unitate întregii activităţi dintr-o întreprindere. comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor. . să converseze. au nevoie să fie ascultaţi. Cam acestea ar fi sinonimele pentru comunicare care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ. să ia decizii împreună etc. de comandantul acesteia. Comunicarea ajută întregul personal din organizaţie să se descopere. să se contrazică şi să cadă de acord. a informatiei.important pentru orice proces de comunicare este ascultarea. Experienţa a arătat că cele mai bine văzute organizaţii sunt cele în care personalul este motivat. Deficiente de comunicare in mediul militar Comunicare reprezinta instiintare. care le sunt sarcinile de îndeplinit. Comunicarea este. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca. îmbogăţind conţinutul propriei personalităţi şi integrând informaţiile primite şi transmiţând noi informaţii. raport. stire.o activitate. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. ei au nevoie să le fie recunoscute competenţele. o comunicare eficientă îi va ajuta pe oameni să ştie ce urmăreşte organizaţia. legatura. I. iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. să difuzeze succesul şi să-şi vândă meritele (Conducerea resurselor umane – Radu Emilian ). Imaginea organizaţiei depinde de imaginea difuzată de oamenii ce o alcătuiesc. informat. Comunicarea are o multime de intelesuri. Ce se intelege prin comunicare: . o necesitate în cadrul organizaţiei. implicit.o provocare constanta pentru psihologia sociala. o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare.Totodată. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. asupra imaginii globale a organizaţiei. poate să răspundă la critici şi să explice dificultăţile. veste. Specialiştii propun şi tehnici de succes în ceea ce priveşte ascultarea. astfel. relatie. la locul de muncă. Angajaţii unei organizaţii trebuie să înţeleagă încotro se îndreaptă aceasta. Comunicarea internă contribuie la construirea imaginii organizaţiei alături de comunicarea externă ( relaţiile organizaţiei cu piaţa şi cu partenerii de afaceri ).

Autoritarismul comandantilor. comunicarea. Societatea continua sa existe prin transmitere. Cauzele sunt multiple dar o sa mentionez doar cateva dintre ele. austeritate. de tendinta lor de a-i atribui ordinului o forta magica. Prin comunicare se exercita. intre aceste categorii de baza dar chiar si in interiorul lor exista deosebiri de statut si rol. repede si foarte bine. subofiteri.. actul de comanda in toate componentele sale."acelasi spirit" cum spun sociologii. sobrietate. exigenta ridicata. atitudinea lor distanta. militari angajati pe baza de contract si personal civil. Problemelor strict personale ale oamenilor li se acorda o atentie foarte mica ceea ce scade motivatia acestora pentru performanta. comunitate. prin comunicare. rigiditate. de fapt. de continua lor lipsa de timp pentru a discuta cu subordonatii. motivatii. motivarea . de pretentia ca totul sa se faca fara intrebari si comentarii. ca sunt greu abordabili si doar pe scara ierarhica. luarea deciziilor. Realitatea ne demonstreaza ca in structurile militare comunicarea nu decurge intotdeauna asa cum ar fi necesar. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare. reactiile alergice fata de orice fel de abatere de la norme. . cunostinte . Mediul militar este caracterizat de: rigurozitate. Dar poate cea mai frecventa cauza consta in incapacitatea unui procent apreciabil de cadre de a realiza o comunicare autentica. mentalitate. etc. comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun. de nivel de pregatire.satisfacerea nevoile personale. comunicarea este cea care faciliteaza cunoasterea realitatii. cultura. iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. cu rezultate pe cat posibil de bune. organizarea si planificarea activitatii pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. Din pacate in mediul militar ne lovim de clasica nerabdare a sefilor. eficienta. formularea ordinelor. maistrii militari. ei trebuie sa aiba in comun scopuri. ca nu au timp pentru problemele subordonatilor si nu in ultimul rand existenta unor sefi care copiaza atitudinea comandantului ingreunand si ei schimbul de mesaje. valori morale inflexibile si reguli obligatorii de conduita definite cu precizie care ingreuneaza comunicarea. aspiratii profesionale si sociale. prin care se poate realiza o legatura intre sefi si subordonati incat obiectivele. Pentru a forma o comunitate sau o societate. rece. convingeri aspiratii. acceptate si indeplinite cu raspundere. unitatii sa fie receptate si intelese corect. lipsita de empatie.legatura intre oameni. in plus personalul care compune organizatia militara este eterogen: ofiteri. experienta de viata.o intelegere comuna . dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. faptul ca vad lumea exclusiv prin prisma calificativelor. moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.

sunt de regula. Comunicarea este. opiniile diferite. Deficientele de comunicare pot proveni din: . aprecierea muncii subordonatilor.blocarea accidentala sau voita a mesajelor . cu institutiile civile.interpretarea gresita a mesajelor receptionate .intarzierea mesajelor . etc. a erorilor facute in codificarea sau cifrarea a situatiilor de transmitere a unui volum prea mare de informatii sau de informatii contradictorii. in acelasi timp. coordonarea activitatii dupa inceperea actiunilor. frigul. preferintele. . – Comunicarea in mediul militar. c) Ambianta fizica disfunctionala: zgomotul.Bucuresti. tehnica depasita. organizarea cooperarii intre participanti. Toate aceste deficiente au la baza una sau mai multe dintre urmatoarele cauze (Aradavoaice.executantilor. Ghe. manifestarile electromagnetice din atmosfera. mai pe scurt tot ceea ce slabeste sau abate atentia si astfel diminueaza cantitatea de informatie receptata. ploaia. de natura umana atunci ele sunt imputabile altora.absenta mesajelor (refuzul comunicarii). deprinderile si obisnuintele. se creeaza si se intretine atmosfera unei munci eficiente. insusirile temperamentale. cu mass-media. mijlocul prin care se realizeaza raporturile interpersonale. cu cele de pe acelasi nivel ierarhic. Totodata prin comunicare se realizeaza relatiile cu esaloanele superioare. limitarea pana la interzicere a posturilor telefonice si a faxurilor. cu cele inferioare. prejudecatile. convingerile politice sau religioase.1997): a) Deficiente tehnice si organizatorice: retele de comunicatii supraincarcate.neintelegerea mesajelor .neacceptarea continutului mesajelor . nivelul de cultura. vantul. d) Factori perturbatori de natura psihologica: relatiile interumane sufera frecvent din cauza nepotrivirilor privind gusturile. insuficienta tehnicii de calcul.deteriorarea. dar cum cauzele perturbarii in comunicare. b) Incompetenta comunicationala datorata: nepriceperii emitentilor de a concepe un mesaj clar si concis. Editura Academiei de Inalte Studii Militare. deformarea incidentala sau voita a mesajelor . De aceste cauze cei implicati nu sunt intotdeauna direct vinovati. circuite prost structurate. se previn sau se detensioneaza situatiile conflictuale. controlul si corectia abaterilor. aspiratiile.

Atitudinea reciproca a oamenilor. stresat) .Comunicarea poate avea de suferit atunci cand: . dar in acelasi timp il creeaza si il intretin. filtrarea si completarea interactiunii. nivelul angajarii in situatiile de criza sau responsabilitatea fata de sarcini isi pun amprenta asupra climatului organizational. spiritul de ordine si disciplina. al atitudinii fata de ascultatori. monoton. incadrate in reguli riguroase. nu se poate face abstractie de organizarea ierarhica. prezentand urmatoarele etape distincte: stimulul. de raporturile de subordonare bine precizate.expunerea mesajului are un caracter neinteresant. lipsa de sinceritate) . etc) . Pornind de la premisa ca nu intotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu intelegem ceea ce auzim sau citim.starea fizica a receptorului este neadecvata ( oboseala. Comunicarea interpersonala reprezinta un proces care se desfasoara intre doua persoane. prea banale. Uneori nu se tine seama daca destinatarul mesajului este pregatit sa-l recepteze ( ex cand este nervos.emitentului ii lipseste carisma sau este antipatic datorita aspectului fizic. de raportare prevazute in detaliu in regulamentele militare. emotionat. Marea problema a comunicarii dintre sefi si subordonati este absenta dialogului real dintre ei. feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. piramidala a institutiei militare. e) Climatul psihosocial neprielnic. Analizand mediul comunicational militar. eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feedback-ului. mimicii si gesticii. atentia. prea lung. a vocii.explicatiile sunt prea multe. de existenta unor norme de conduita. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne- . adeziunea intima la obiectivele si valorile organizatiei. Pentru organizatia militara. pozitia fata de indatoriri. corelatia intre interesele personale si cele generale deci intregul comportament al membrilor colectivului. a unui mod de adresare. al antecedentelor sale comportamentele (duritate. brutalitate. prea amanuntite. ceea ce duce la utilizarea neadecvata a cuvintului. Una din temele preferate ale literaturii militare este relatia de comunicare dintre comandanti si subordonati punandu-se accent pe intelegerea subordonatilor ca o conditie a comunicarii eficiente. pe cat posibil de monosilabic si sa execute ordinele. climatul autoritar in care unul pune intrebari si formuleaza cerinte iar celalalt trebuie sa raspunda totdeauna respectuos.se ignora particularitatile individuale a persoanelor implicate. limbajul este prea sarac sau prea pretentios . In directie similara actioneaza raportul dintre exigenta si toleranta cultivat in grupul respectiv.

exprimandu-si prematur acordul sau dezacordul. etc. Deseori.obiceiul unor sefi de a nu urmari pana la capat si de a nu asculta si punctele de vedere ale subordonatilor intrerupandu-i brutal pe vorbitori. Acest lucru afecteaza negativ climatul psihomoral de grup. preocuparea excesiva pentru apararea prestigiului propriu. Subalternii au tendinta de a diminua partea negativa si de a compensa prin accentuarea laturilor agreate de sefi. II. Pe de o parte oamenii se simt blocati. nu se impune nici o imbunatatire in comportamentul emitatorului sau in calitatea relatiilor dintre el si receptor. Dar unii conducatori militari evita situatia de a primi feed-back. . relatiile interpersonale se deterioreaza brusc. . facand generalizari pripite. din dorinta justificata de a se tine la curent cu ceea ce se petrece in unitate (subunitate. gradul se afla in fruntea listei obstacolelor. iar altii cred ca nu au nevoie de el. de experienta. avand ca sursa aprecieri legate de varsta. nu este generata nici o reactie si. de aspectul fizic. cauze . Acest obstacol al gradului se manifesta prin: . exprimata prin cuvinte si gestica. in timpul activitatilor curente. In momentul in care seful utilizeaza cele aflate.am facut intelesi.desconsiderarea interlocutorului. de fiecare.concentrarea exagerata a atentiei asupra propriei persoane. nu gasesc argumentele necesare atunci cind discuta cu superiorii in grad.perceperea si interpretarea anumitor informatii din prisma experientei proprii si a intereselor considerate. se inchid in sine. . mai ales sefilor care reactioneaza violent in asemenea situatii. ei apeleaza la serviciile unor subalterni cu aptitudini de informatori care ii tin la curent cu noutatile in plan profesional sau personal ale subordonatilor. facand referiri exprese la afirmatii si atitudini manifestate doar in cercul restrans al microgrupului.evitarea raportarii aspectelor negative. Pentru raportul comunicational specific organizatiei militare. Conflictul: definire. formuland concluzii fara temei. in consecinta. interpretat si inteles cealalta persoana din mesajul nostru si cat de eficienti am fost in rolul de emitatori/codificatori. compartiment) unii sefi recurg la un alt tip de feed-back prin care in loc sa se sprijine in primul rand pe observarea personala a subordonatilor. iar pe de alta parte cei cu grade mari sunt nerabdatori si pripiti in dialog cu cei cu grade mici. ca fiind prioritare. El ne informeaza ce a receptionat. intercomunicarea inceteaza de a mai fi un factor de coeziune. de vocabular. oamenii devin suspiciosi. . f) Obstacolul grad functie. insa. Or atunci cind nu se acorda nici o atentie feed-back-ului.

grupului sau organizatiei. gandirea creativa si deci calitatea deciziilor si aderarea la implementarea lor. avand in vedere atat obiectivele organizatiei. in situatiile care au drept obiectiv concilierea unor puncte de vedere opuse. interpersonal. a unui grup. deci un instrument de interinfluentare (Telespan C-tin. Cauzele conflictului interpersonal . cu efecte benefice asupra individului. forma specifica de comunicare folosita este negocierea. cat si la conflictul pozitiv (productiv). Orice comportament de comunicare este de fapt o forma de exteriorizare si orice comunicare afecteaza comportamentul. Conflictele pot exista la nivel intrapersonal. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre). poate stimula generarea de alternative referitoare la o decizie si poate impiedica luarea pripita de decizii. pentru ca apoi. in viata unei organizatii. multidimensional. apara valori diferite. cat si ale individului. fie urmaresc acelasi obiectiv. intergrup. Ele pot sa aduca mari prejudicii productivitatii dar pot fi sinonime cu dinamismul si progresul. conflictele sunt inevitabile. ceea ce nu inseamna insa ca dezastruoasele consecinte ce pot rezulta din abordarea necorespunzatoare a conflictului sunt inevitabile sau dezirabile. Orice comunicare este o interactiune. Tot ceea ce implica un conflict este destul de inofensiv – un dezacord sau o nepotrivire intre o anumita stare de lucruri si o alta ce este corelat cu sarcina. Astfel conflictul poate fi privit ca o trasatura normala si inevitabila a activitatii umane. Pot aparea intre persoane sau grupuri care fie urmaresc obiective diferite. factorii contextuali sau umani sau orice combinatie a acestora. Intercorelarea stransa intre conflict si comunicare este determinata de faptul ca procesul de comunicare in sine poate cauza conflicte. au interese opuse sau divergente. poate creste implicarea membrilor grupului. in activitatea profesionala. sa poata actiona in vederea reducerii efectelor negative si a folosirii efectelor pozitive. dar pe cai diferite sau in mod competitiv. Sursele de conflict dintr-o organizatie nu pot fi eliminate. la nivelul organizatiei sau al mediului de functionare al organizatiei. dar managerul trebuie sa fie in masura sa identifice aceste surse. Conflictul pozitiv poate testa ideile.Conflictul este un concept complex. poate fi un simptom al conflictelor sau poate conduce la rezolvarea conflictelor. poate ridica nivelul de intelegere a problemelor. poate stimula interesul si interactiunea. sa inteleaga natura lor. Termenul de conflict evoca cel mai adesea imagini ale unor stari de lucruri nedorite. Notiunea de conflict se refera atat la conflictul cu efecte negative (neproductiv).

Statutul social poate fi considerat ca o problema numai atunci cand este invers proportional cu puterea unei persoane. Resursele insuficiente. este clar ca toti angajatii respectivului departament care stiu sa opereze cu un PC vor dori accesul la acel calculator. Atat timp cat acest lucru nu este indeplinit. Daca acelasi detinator al puterii. Bineinteles ca grupurile in care relatiile nu sunt bine legate va exista mereu cate un subiect care se va identifica cu grupul doar in cazul in care se va inregistra un succes. Ambiguitatea. fiecare organizatie dezvoltand o anumita politica.Identificarea si disocierea de grup. sau un departament are o putere decizionala asupra unei alte parti similare poate aparea un conflict interpersonal deoarece fiecare parte are puterea de a decide asupra celeilalte. Atunci cand puterea decizionala este unidirectionala in sensul ca numai una din parti are putere asupra celeilalte. ele pot fi formate dupa principii care nu intotdeauna sunt obiective. si de obicei este bine ca aceste culturi sa nu se intersecteze. Astfel pot apare conflicte pentru ca nimanui nu-i place sa fie certat pentru greselile altuia si nici sa-i fie furate laudele bine meritate. Diferentele de putere. Nu toate grupurile din interiorul unei organizatii sunt compacte. managerului companiei ii este foarte greu sa aprecieze sau sa critice persoana responsabila de un succes sau de un esec. Deci putem spune ca A are o putere diferita fata de B. statut si cultura. Este important sa existe o organigrama cat mai clara si explicita pentru a putea inlatura acest factor de risc in declansarea conflictelor. este pe scara sociala mai jos decat B si cu toate acesta la nivelul organizational al companiei are o putere mai mare. Lipsa resurselor logistice. iar acesta din urma va fi mereu nemultumit de acest lucru. Mai trebuie amintit ca exista nenumarate culturi interioare. O organizatie economica trebuie sa aiba. A. iar in cazul in care grupul esueaza intrun proiect persoana in cauza se va disocia gasindu-si mereu o scuza. Bineinteles ca un conflict apare atunci cand se decide cine are si cine nu are acces la respectivul calculator. iar cei care nu au astfel de cunostinte vor dori sa invete. Sa presupunem ca intr-o companie la biroul de marketing se aduce un calculator nou si performant. pentru o buna functionare. materiale dintr-o organizatie este de cele mai multe ori un factor declansator de conflicte. conflictul poate aparea daca partea cu puterea este injusta si nu ia decizii corecte. III. atunci se pot naste conflicte. sau poate de asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict. Cand o persoana. Interdependenta. Managementul conflictelor . Aceasta incorectitudine in decizii poate fi un factor important al declansarii unui conflict. o structura interna clara. un grup.

Presupune recunoasterea faptului ca un conflict exista si implica dorinta retragerii. Stilul concesiv. iar compromisul nu este cea mai indicata solutie in cazul in care este vorba despre impartirea asimetrica a puterii. Cu alte cuvinte este cea mai indicata metoda de a castiga timp. totusi poate constitui o politica buna in cazul in care este urmata de masuri practice de imbunatatire a situatiei. incercand sa-l convingi pe celalalt de corectitudinea concluziei tale. se pot contura cinci moduri de abordare a conflictului. ancercand sa-l faci pe celalalt sa accepte vina pentru o problema. situatia este in mod real de tip castig . Unii apreciaza ca un astfel de management este un semn de slabiciune dar el poate fi considerat un bun model de cooperare. Se maximizeaza interesul propriu si se minimizeaza interesul celuilalt. In concesia dintre doua companii care negociaza. sprijinirea opiniei celuilalt chiar daca ai rezerve fata de ea. Prin aceasta metoda de management se impune interesul propriu si de asemenea reduce orice forma de cooperare. ne retragem in noi sau avem tendinta de a apela la ajutor extern.pierdere si nu mai are de-a face cu competitorul in viitor. Un stil de management indatoritor presupune o minima realizare a intereselor personale si o maxima realizare a cooperarii. Stilul competitiv este promitator in cazurile in care dispune de multa putere. Stilul indatoritor. Se urmareste impunerea unui punct de vedere prin care sa se demonstreze ca trebuie sa-si atingi scopul prin sacrificarea scopurilor celuilalt. Literatura de specialitate precizeaza ca. in functie de masura in care managerul tinde sa fie preocupat de succesul organizatiei. Cum puterea .Cu totii reactionam diferit la situatiile conflictuale suntem nervosi. sau de relatiile cu subordonatii. Acceptarea obiectivelor celuilalt prin sacrificarea celor proprii. este sigur de realitatea faptelor. dar si un mod de indatorare. Stilul competitiv. adica a ascunderii capului in nisip. daca se doreste.Cuvantul cheie al intregului sistem este compromisul. care are toate sansele sa continue. Descrie o dorinta de a-si satisface propriile nevoi fara a lua in considerare impactul asupra celeilalte parti din conflict. sau dintre doua parti se urmareste atat impunerea in cote mari a intereselor cat si maximizarea pe cat posibil a cooperarii. Cu toate ca nu este cea mai indicata strategie. Acest stil de management al conflictelor este caracterizat de capacitatea redusa de afirmare a intereselor proprii si pe de alta parte de o foarte redusa colaborare cu partenerul de negociere. Este solutia „strutului”. cinci tipuri de comportament vis-à-vis de comportamentul persoanelor aflate in conflict si de strategiile de rezolvare: Stilul ocolitor. Astfel se pun bazele unei relatii de parteneriat. Cu alte cuvinte o parte este dispusa sa se auto-sacrifice. iertarea cuiva pentru o greseala si acceptarea unora viitoare. respectiv incorectitudinea concluziei lui. cu conditia ca acest timp sa fie bine folosit. Este dorinta unei parti de a pune interesele celuilalt mai presus decat cele proprii. de a amana conflictul.

intre doua companii. Astfel se presupune o fermitate fata de compromisuri. Negocierea este un proces decizional intre doua sau mai multe parti care nu impartasesc aceleasi opinii. Un bun negociator distributiv trebuie sa fie: simpatic. Editura Antet. tehnici si tactici. acest ultim stil de management al conflictelor este cel mai indicat pentru ca el presupune maximizarea atat a intereselor personale cat si a comunicarii. Se reuseste astfel sporirea realizarilor si marirea competitivitatii. nepartinitor si sa fie expert in problema negociata. Acest stil functioneaza cel mai bine cand conflictul nu are o intensitate foarte mare si cand fiecare parte detine informatii utile celeilalte. 1998) Disputele. Este o arta care permite celui care stie sa o puna in practica strategii. conflictele sunt incheiate permanent prin atingerea unui acord mutual satisfacator prin negociere. Prin aceasta metoda de colaborare se poate spori productivitatea. Stilul colaborativ. Exista o mare diversitate de tehnici si sisteme de management al conflictelor dar cele mai importante forme de interventie in situatii de conflict sunt considerate: negocierea. medierea si arbitrajul. in care o suma clara de bunuri este impartita clar intre doua parti. mediere sau prin arbitrajul unui tert care decide daca o parte a avut dreptate si cealalta s-a inselat. se fac amenintari si promisiuni. Aceasta practica in negocieri este cea mai productiva deoarece ea presupune ca se pleaca de la ideea ca solutionarea unei probleme comune poate multiplica . acest stil de management al conflictelor este cel mai putin indicat. Este o solutie doar la conflictele izbucnite din insuficienta resurselor si o buna pozitie de retragere in momentul in care celelalte strategii esueaza. Cele doua parti actioneaza impreuna pentru a reduce diferentele dintre ele. Este totodata o stiinta pe care majoritatea oamenilor o practica inconstient in fiecare zi fara s-o fi studiat neaparat (Souni. Acest tip de negociere este una de tipul castig/pierdere. partile incearca sa-si rezolve problemele prin clarificarea diferentelor mai degraba decat prin compromisul asupra diferitelor puncte de vedere. in final. Tehnici de management al conflictelor. IV. Hassan – Manipularea in negocieri. sau doua parti ale aceleiasi companii nu este aproape niciodata simetrica. sa reuseasca mai bine. Este procesul de comunicare care are ca scop atingerea unei intelegeri. Putem sa vorbim despre mai multe tehnici de negociere: Negocierea distributiva. Negocierea este in acelasi timp o arta si o stiinta. in acest stil. Bucuresti. Astfel se pune problema acordului de catre ambele parti. Negocierea integrativa. Este stilul cel mai indicat intre doua companii care au in comun o problema.

nu este necesara interventia altora. Atunci cand doua parti implicate intr-un conflict nu mai pot ajunge la nici un fel de intelegere. bunul care urmeaza a fi impartit are o valoare fixa si determinata. Cata vreme partile reusesc sa-si rezolve disputele in mod direct. Tot astfel se sporesc si resursele. De aceea. Deoarece acest proces este realizat de oameni. Ambii parteneri trebuie sa incheie procesul de negociere cu sentimentul ca au realizat maximul posibil din ce si-au propus. obiceiuri stabilite intr-o organizatie. iar acestia sunt purtatorii factorilor individuali.valorile care ii revin fiecarei parti. sau care nu sunt intarite de expertiza. controlarea numarului de probleme. Astfel se neaga ideea ca totul. relatia dintre scop si . iar comunicarea este blocata. Metoda prin care se obtine o astfel de colaborare a ambelor parti este introducerea obiectivelor comune. este adusa o terta persoana care are avantajul de a fi potential mai obiectiva decat persoanele in conflict asupra metodelor care trebuiesc aplicate sau a stilului care trebuie folosit. Succesul unei astfel de negociere este asigurat printr-un flux informational: cele doua parti trebuie sa-si adreseze reciproc intrebari si apoi sa le raspunda. stabilirea unor teme comune sau sublinierea anumitor optiuni de decizie pentru a le face mai atractive pentru parti. Dar nu trebuie uitat ca: interventiile care nu sunt acceptate de catre una sau ambele parti. Negocierea prin implicarea celei dea treia parti. pentru ca in final se va putea ajunge la impartirea tuturor resurselor. deoarece este un proces realizat chiar de oameni. Negocierea are drept obiectiv principal realizarea unui acord de vointa.Tertii pot contribui la solutionarea disputelor prin: reducerea tensiunii. a unui consens si nu a unei victorii. legi. Cand disputa ajunge intr-un impas major. spre exemplu un agent imobiliar este un intermediar intr-o negociere dintr-un cumparator si vanzator. interventia celei de a treia parti ramane deseori singura solutie (Vintila. etc. imbunatatirea comunicarii. Negocierea prin intermediere este foarte des intalnita nu numai in conflicte ci si in viata de zi cu zi. Prin tratarea diferentelor ca oportunitati se pot reduce costurile de productie si astfel profitul poate creste. pentru ca astfel sa se poata initia un dialog. Universitatea Bucuresti). Rolul determinant al comportamentului este dat de faptul ca scopul principal al negocierilor consta in satisfacerea unor nevoi. pot fi primite cu ostilitate sau chiar dusmanie. In negociere exista parteneri si nu adversari. Negocierea poarta amprenta distincta a comportamentului uman. Interventia tertilor poate fi dorita de parti sau poate fi impusa din afara prin reguli. necesitati umane. negocierea trebuie definita ca un amplu proces cooperant. intr-o maniera constructiva. prietenia sau autoritatea tertului. indiferent de motivatiile sau intentiile tertului. Sergiu – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. emotionali proprii.

Este cea mai drastica forma de interventie pentru ca odata ajunse la aceasta faza cele doua parti se supun politicii: “totul sau nimic”. interpretarea punctelor de vedere. Negocierea poate fi definita ca fiind forma principala de comunicare. neutra. In aceasta confruntare sunt aduse argumente. Ea are intotdeauna un scop. 2001). cineva poate castiga totul iar altcineva poate sa piarda totul. Cu toate acestea puterea unui mediator este destul de limitata pentru ca el nu poate dicta solutii ci poate doar indica punctele de vedere comune ale partilor. Medierea este mult mai putin intruziva decat arbitrajul deoarece partile isi pastreaza controlul asupra rezultatelor. desi vor ceda controlul asupra modului de solutionare a disputei. Bucuresti. sentimente si schimba semnificatii. determina pe interlocutor sa simta. in aceasta situatie arbitrul conflictului are toata puterea. Medierea ajuta astfel sa se pastreze un beneficiu important al negocierii: partile mentin controlul asupra solutiilor. Medierea este forma de interventie prin care se promoveaza reconcilierea sau explicarea. acela de a-l influenta. Daca nici medierea nu rezolva conflictul. un complex de activitati. sunt facute concesii si compromisuri pentru a evita ruperea relatiilor.mijloace fiind elocventa in cazul negocierilor. fapt care le va ajuta semnificativ in dorinta lor de implementare a rezultatelor. Diferenta majora dintre cele doua este ca prin mediere se cauta sa se ajunga la un acord cu implicarea partilor care vor si sustine apoi solutia. in general. Arbitrajul consta in audierea si definirea problemei conflictuale de catre o persoana de specialitate sau desemnata de o autoritate. pentru ca astfel sa se ajunga la un consens. Daca negocierea nu rezolva conflictul se recurge la mediere. sunt formulate pretentii si obiectii. Ghe. intalniri. ca si a unei relatii de . Arbitrul actioneaza ca un judecator si are putere de decizie. Mediatorul intr-o astfel de situatie este pozitionat intr-un rol foarte dificil deoarece el are o functie tampon intre cererile celor doua parti. – Tehnica negocierii in afaceri. mentinerea sau dezvoltarea unei relatii interumane sau sociale. Este de fapt negocierea unui compromis intre puncte de vedere. consultari. Negocierea permite crearea. se poate recurge la arbitraj. sa gandeasca sau sa se comporte intr-un anumit fel. astfel ca partile ce se afla in conflict prefera sa faca apel la alte forme de rezolvare. nevoi sau atitudini ostile sau incompatibile. tratative desfasurate intre doi sau mai multi parteneri in vederea realizarii unei intelegeri (Mecu. Ca urmare a acestui fapt. emotii. care are doar rolul de a facilita ajungerea la un acord. ea presupune implicarea unei a treia parti. pentru a fi intelese corect de ambele parti. Editura Genicod. hotararile sale fiind litera de lege. De regula.Comunicarea umana este de tip tranzactional. prin ea oamenii transfera energii. constand in contracte.

cistigarea de timp. Rezolvarea cu succes a conflictelor comunicationale depinde insa cel mai adesea de vointa oamenilor de a-si modifica atitudinile si opiniile. Nu este o conditie ca negocierile sa duca la o intelegere. Dar in conflictele violente aceasta ipoteza nu se mai aplica pentru ca ambele parti pot pierde. Partile care intra in conflict au de obicei tendinta sa-si evalueze interesele ca fiind diametral opuse. de schimbare. ambele parti pot sa genereze costuri ale conflictului atat de mari. incat ambele ar avea de castigat daca ar fi fost aprobata o alta strategie.afaceri. Succesul comunicarii in organizatia militara depinde in mod decisiv. are obligatia morala de a rezolva conflictul prin metode care nu vor afecta pe nimeni si al caror rezultat ideal este imbunatatirea conditiilor cat mai multor subordonati. Analiza solutionarii conflictelor arata ca exista mult mai multe rezultate comune posibile decat cele estimate de catre parti. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al institutiei sale. Daca nici o parte nu este capabila sa impuna un rezultat sau sa propuna un compromis. de comandantul acesteia. In afara de acestea. Rezultatele posibile se limiteaza la o situatie de tipul castig-pierdere (castigul uneia dintre parti devine in mod automat pierderea celeilalte) sau compromis. de a se adapta noilor conditii de viata de a accepta ideea de nou. Adesea ele sunt purtate pentru efectele lor colaterale cum ar fi: mentinerea contactului. impiedicarea deteriorarii situatiei in conflict. Comandantul. Uneori este prea tarziu cand partile realizeaza ca este in interesul propriu sa se aleaga alte alternative si sa conduca negocierea spre strategii de compromis sau de tipul castig-castig si atunci se apeleaza la mediere sau la arbitraj. intalnirile negociatorilor pot fi privite ca un canal potential de comunicari urgente in situatii de criza. . de munca . iar acest lucru presupune un efort continuu de acumulare a cunostintelor si de formare a deprinderilor in comunicarea organizationala si interpersonala. de fapt orice persoana situata intr-o pozitie de putere.

1998 8. Ghe.) – Psihologia cooperarii si intrajutorarii umane. – Negocierea si solutionarea conflictelor – Curs de Politici publice si administratie. Editura Militara. Souni. (coord. S. Universitatea Bucuresti 10. Ghe. Neculau. Chelcea. Bucuresti. Neculau A. 1997 3. Mecu. Ghe. – Manipularea in negocieri. Zamfir. – Tehnica negocierii in afaceri. Editura Academiei de inalte Studii Militare. Bucuresti. Bucuresti. – Comunicare manageriala in organizatia militara – Curs de management al Academiei Fortelor Terestre 9. C. 1974 . Aradavoaice. Bucuresti. (coord. Iasi. Aradavoaice. 1998 7. Editura Politica. Telespan. H. 1990 4. Stoica – Constantin. Ana.) – Psihologie sociala. Editura Polirom. S.) – Psihologie rezolvarii conflictului.dimensiuni psihosociale. – Psihologia organizarii si a conducerii. C-tin. Vintila. (coord.Bibliografie 1. 2001 5. – Comanda militara . Editura Antet. Editura Genicod. Editura Militara Bucuresti. A. 1996 6. Editura Polirom. Iasi. 1982 2. Bucuresti. – Comunicarea in mediul militar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful