Redus teritorial, Imperiul isi concentreaza atentia asupra Moldovei si Tarii Romanesti, considerate o sursa de venituri.

Politica diplomatica a domnitorilor romani in aceasta perioada a fost de colaborare politica cu tarile vecine. De exemplu, Dimitrie Cantemir incheia Tratatul de pace de la Lutk in 1711 cu Rusia, in timp ce Constantin Brancoveanu realiza intelegeri cu Imperiul Habsburgic. In aceste conditii, Poarta doreste sa aiba pe tronul tarilor romane conducatori fideli si modifica statutul politico-juridic al acestora, inaugurand regimul fanariot. Noul regim afecta grav autonomia Principatelor, intrucat cei alesi de sultan erau numiti inalti functionari ai Portii, fiind simple unelte ale puterii suzerane. Timp de un secol, in Principate patrunde si o boierime greaca, care se impune in functiile politice, inlaturand boierimea pamanteana. Abia dupa Revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821, se revine la domniile pamantene. In secolul al XIX-lea, problema orientala a generat interesele puterilor europene, ce doreau mentinerea echilibrului european, in consecinta integritatea Imperiului. Astfel, orice criza redeschisa se incheia cu semnarea de tratate in cadrul concertului european al celor 7 mari puteri. In cadrul acestora, unirea Principatelor era vazuta ca o solutie la problema orientala. Ideea era sustinuta de Franta lui Napoleon III si va fi discutata in 1856, in cadrul Congresului de pace de la Paris. Pentru ca unele puteri s-au impotrivit ideii si au sustinut ca romanii nu doresc unirea, decizia Congresului a fost consultarea romanilor din cele doua Principate, fapt realizat prin intermediul Adunarilor ad-hoc din 1857, in cadrul carora romanii si-au exprimat dorinta de unire. Pentru ca din 1856 soarta Romaniei statea sub garantia colectiva a marilor puteri, acestea au decis, in urma Conventiei de la Paris, o unire trunchiata a Principatelor. Insa, prin dubla alegere a lui Cuza, la 5 si 24 ianuarie in Moldova si Tara Romaneasca, romanii au pus Europa in fata faptului implinit, realizand statul modern roman. Din acest moment, rolul lui Cuza era de obtinere a recunoasterii dublei alegeri si a unificarii depline a institutiilor statului. Astfel, el trece la unificarea serviciilor postale, bate o moneda unica, stabileste capitala la Bucuresti si numele statului: Romania. In anii urmatori, vor fi adoptate marile reforme: secularizarea averilor manastiresti, legea agrara, legea electorala, legea invatamantului, organizarea armatei. In spatiul romanesc, dupa realizarea Romaniei moderne, se contura un nou ideal, cel al obtinerii independentei. In 1875 se crea posibilitatea realizarii acesteia, odata cu redeschiderea problemei orientale un conflict intre Rusia si Poarta. Romania, condusa de Carol, va negocia, in vederea participarii la conflict, alaturi de Rusia, insa va fi refuzata. Se incheia insa o conventie militara, la 4 aprilie 1877 ce prevedea conditiile trecerii armatei rusesti pe teritoriul Romaniei. Odata declansat conflictul, Rusia va inainta pe traseul stabilit. Permiterea accesului trupelor rusesti a generat reactia Portii, care va bombarda cetatile de la Dunare. Romania raspunde la fel, existand intre cele doua state o stare de razboi nedeclarata. La 9 mai 1877, in Parlamentul Romaniei, Mihail Kogalniceanu proclama independenta statului, insa ea a fost obtinuta pe campul de lupta, prin participarea statului alaturi de armata rusa la Razboiul din Balcani. Armata romana a avut o contributie

decisiva la operatiunile militare de la Plevna, unde comanda suprema a luat-o Carol. Dupa capitularea Rusiei, trupele romanesti au continuat lupta la Rahova, Smardan si Vidin, eroismul de care au dat dovada fiind laudat de opinia publica europeana. Infrangerea armatei otomane a determinat incheierea Pacii de la San Stefano (feb 1878), negocieri reluate la presiunea marilor puteri in cadrul Congresului de la Berlin. Se recunostea independenta Romaniei, conditionata de modificarea articolului 7 din Constitutie, privitor la cetatenia romana. Romania primea Dobrogea, Delta Dunarii si Insula Serpilor, insa pierdea 3 judete din sudul Basarabiei. Astfel, in 1881, statul devenit independent este ridicat la statutul de Regat, iar Carol este Alteta regala. Romania va avea de acum o politica externa proprie intereselor sale si in anii urmatori se observa o apropiere de Germania, dupa ce relatiile cu Rusia s-au racit. Romania va adera la Tripla Alianta in 1883, iesind din izolarea diplomatica. Astfel, dupa incheierea celor 2 conflicte balcanice, care au marcat sfarsitul crizei orientale, Romania era o tara stabila, in plina dezvoltare economica si membra a unei aliante puternice. Viitorul ei depindea insa de reunirea tuturor romanilor in granitele unui singur stat national. Putem afirma ca criza orientala a afectat evolutia istorica a Principatelor, ce au pasit mai greu pe drumul modernitatii. Un exemplu in acest sens este impunerea regimului fanariot, ce a insemnat un regres in istoria nationala sau dependenta economica, care a impiedicat dezvoltarea unor sectoare ale evolutiei interne.