P. 1
Diureticele

Diureticele

|Views: 27|Likes:
Published by bettykalazar
anatomie
anatomie

More info:

Published by: bettykalazar on Apr 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/22/2013

pdf

text

original

DIURETICELE

Diureticele au fost primul grup de medicamente eficient in tratamentul HTA fara a cauza reactii adverse severe. In anii ’30, sulfonamidele se utilizau pentru tratamentul infectiilor bacteriene dar o parte din pacientii tratati cu sulfonamide au observat o crestere a diurezei dupa administrarea acestor medicamente. In 1949 s-a incercat utilizarea sulfonamidelor in tratamentul pacientilor cu IC si s-a observat o imbunatatire semnificativa a simptomatologiei acestor pacienti. Din pacate, sulfonamidele erau prea toxice daca se administrau timp indelungat. Dar a inceput un amplu proces de testare a diferiti derivati sulfonamidici si astfel a fost descoperit primul diuretic utilizat in terapie, clorotiazida, cu mai putine reactii adverse decat sulfonamidele. Cresterea procesului de formare a urinii poate fi determinata prin 2 mecanisme: 1. fie prin cresterea FG 2. fie prin scaderea reabsorbitiei tubulare (RT).

Stiind ca la acest nivel se absoarbe aproximativ 25% din Na+ filtrat glomerular. in timp ce inhibarea reabsorbitiei tubulare va creste eliminare atat de apa. medicamentele care cresc filtrarea glomerulara vor fi mult mai putin eficace ca diuretice decat cele care scad procesele de reabsorbtie tubulara. cat si de sare. Ambele tipuri de diuretice. stiind ca procesul de reabsorbtie tubulara este mult mai intens in TCP (65% ) si mult mai putin intens in TCD (5%). . O prima grupa de medicamente care scad reabsorbtia ionilor de Na+ inhiba procesul simport de reabsorbtie a 4 ioni: Na+. Efectul diuretic este asociat efectului vasodilatator. diureticele de ansa si diureticele tiazidice. cresc cantitatea de Na+ care ajunge in portiunea terminala a TCD si TC (tub colector) ceea ce stimuleaza schimburile Na+/K+ si Na+/H+ sub actiunea aldosteronului. 90% din Na+ filtrat a fost reabsorbit. In ceea ce priveste vasodilatatoarele. De obicei se administreaza apa sau ceaiuri diuretice (care au efect diuretic mai ales prin apa pe care o contin :) ). Rezultatul acestui fapt il constituia cresterea eliminarii de K+ si acidifierea urinii. Scaderea RT Medicamentele care scad reabsorbtia tubulara a Na+ inhiba diferitele procese de reabsorbtie a ionilor de Na+ din lumenul tubular in citoplasma celulei tubulare. litiazei renale sau pentru prevenirea precipitarii la nivelul tubilor renali a unor medicamente mai putin hidrosolubile. Medicamentele care cresc eliminarea de apa si sare = diuretice saluretice. rezulta ca ele cresc mult eliminarea de sare si apa. Cresterea FG Stiind ca 99% din urina primara se reabsoarbe tubular. prin administrarea de vasodilatatoare care cresc fluxul sanguin renal. Efectul diuretic al tiazidelor este mai putin intens deoarece pana in TCD. La nivelul TCD (tubului contort distal) actioneaza o a doua grupa de medicamente care scad reabsorbtia de Na+. Deoarece actioneaza la nivelul ansei Henle. Cresterea FG poate fi realizata astfel: A. Cresterea FG este utila in tratamentul unor infectii urinare. Efectul acestor medicamente este cu atat mai intens cu cat actioneaza mai precoce pe traiectul tubului renal. K+ si 2 Cl-. Pe de alta parte cresterea filtrarii glomerulare va determina in principal o diureza apoasa.1. care functioneaza in portiunea ascendenta a ansei Henle. care blocheaza simportul Na+/Cl-. se mai numesc si diuretice de ansa. diureticele tiazidice. prin ingestia unor cantitati crescute de apa – care determina o crestere medie a diurezei cu eliminarea de urina apoasa. 2. acestea nu se utilizeaza ca diuretice. B.

2. 5. Consecutiv. si scad eliminarea de K+. Diureticele intervin activ asupra echilibrului hidroelectrolitic si acido-bazic al organismului. Scaderea volemiei determina scaderea presarcinii cu usurarea muncii inimii ceea ce justifica utilizarea diureticelor in tratamentul IC. 3. indiferent de mecanismul de actiune. consecintele fiind variabile. Dar. altele scad influxul de Na+ in celulele epiteliale de la acest nivel. Exista substante hiperosmolare care filtreaza glomerular dar nu reabsorb tubular. Ultima modalitate de a influenta diureza este prin mecanism osmotic. explica eficacitatea diureticelor cu efect rapid si intens in EPA. diureticele scad volemia si respectiv TA fiind indicate in tratamentul HTA. fiind perceputa ca reactie adversa. diureticele vor determina: 1. Efectul diuretic este slab deoarece schimburile Na+/H+ sunt putin importante fata de celelalte schimburi ionice.A treia grupa de diuretice actioneaza la nivelul portiunii finale a TCD si TC prin antagonizarea efectelor aldosteronului. 4. Inhibarea anhidrazei carbonice scade disponibilul de H+ necesari schimburilor Na+/H+ din TCD. cu cresterea eliminarii de Na+ si consecutiv de apa. eliminandu-se ca atare prin urina impreuna cu echivalentul lor osmotic de apa. Scaderea brusca a volemiei si presiunii hidrostatice asociata cu cresterea osmolaritatii sangelui. Hemonconcentratia favorizeaza trombozele vasculare. Unele diuretice antialdosteronice blocheaza receptorii pentru aldosteron. Pe de alta parte scaderea volemiei poate determina hipoTA la pacientii cu TA normala. fiind numite si diuretice antialdosteronice. Diureticele cu efect rapid si intens se folosesc in tratamentul urgentelor HTA. La nivelul TCD si TCP actioneaza o alta grupa de diuretice. Echilibrul hidric – prin cresterea eliminarii de apa. hepatica si renala (nu inflamator!!!). . Prin scaderea volemiei apare hemoconcentratie mai ales dupa administrarea de diuretice in doze mari si pe perioade lungi de timp. Efectul diuretic al acestor medicamente este slab deoarece in portiunea terminala a TCD si in TC se reabsoarbe doar 5% din Na+ filtrat. cresterea osmolaritatii sangelui iar cresterea presiunii osmotice va determina migrarea apei din tesuturi cu scaderea edemelor – fiind indicate in tratamentul edemelor de orice cauza: cardiaca. diureticele antilaldosteronice inhiba reabsorbtia tubulara a Na+. Scaderea eliminarii urinare de H+ va avea ca rezultat alcalinizarea urinii. inhibitoarele anhidrazei carbonice. are loc o scadere a reabsorbtiei tubulare de Na+ si scaderea eliminarii de H+.

creste complianta pacientului la tratament. hiporeflexie. parestezii. Tratamentul? ingestia de alimente bogate in K+ si eventual KCl. greata si foarte important aritmii cardiace si modificari EKG (modificari de segment ST si unda T). apare o autolimitare a efectului prin dezvoltarea hiperaldosteronismului secundar. Din acest motiv de obicei diureticele de ansa si tiazidice se asociaza cu diuretice antialdosteronice care combat efectele hiperaldosteronismului secundar la nivel renal.Echilibrul electrolitic Toate diureticele cresc eliminarea urinara de Na+. fenomen util la pacientii cu IC si HTA. . glucoza. insulina si gluconat de calciu care stimuleaza patrunderea K+ in celule. letargie. Insa in uneori se poate ajunge la pierderi acute sau cronice de Na+ mai ales la pacientii care primesc diuretice cu actiune intensa si dieta hiposodata. Inhibitoarele anhidrazei carbonice determina alcalinizarea urinii cu acidoza sistemica. Natremia este normala in caz de pierdere acuta de Na+ (hemoconcentratia mascheaza hiponatremia) dar este scazuta in pierderea cronica de Na+. In ceea ce priveste Cl-. Echilibrul acido-bazic Diureticele de ansa influenteaza cel mai mult echilibrul acido-bazic prin intensificarea schimburilor Na+/H+ din TCD si TC determinand acidifierea urinii cu alcaloza sistemica: alcaloza hipocloremica hipopotasemica. considerandu-se ca in perioada de pauza secretia de aldosteron revine la normal. hemodializa. Pierderea acuta/cronica de Na+ se caracterizeaza prin somnolenta. in paralel cu Na+ si K+ eliminat. diureticele cresc eliminarea de Cl-. prezetand risc de hiperpotasemie. K+ . kayexalate (rasini de Ca+2 care leaga K+ din intestin si il elimina). Diureticele de ansa cresc eliminarea de Ca2+.diureticele de ansa si tiazidele cresc eliminarea de K+ putand determina hipopotasemie care se manifesta prin slabiciune musculara. Hipopotasemia este mai frecventa pentru diureticele de ansa care au efecte intense decat pentru diureticele de tip tiazidic.Tratamentul? ingestie de NaCl. Tratamentul hiperpotasemiei: administrarea de NaHCO3. In plus administrarea cu pauze. Daca se administreaza diuretice un timp indelungat. Diureticele antialdosteronice scad eliminarea de K+. somnolenta. numindu-se si diuretice care economisesc K+. hipoTA. care se manifesta asemanator cu hipopotasemia dar induce modificari EKG importante si aritmii cardiace severe pana la FV.Alta modalitate de a evita hiperaldosteronismul secundar este oprirea tratamentului cu diuretice de ansa sau tiazidice pentru cateva zile. cele tiazidice o scad.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->