RAPORTUL DINTRE SCOPURILE sI MIJLOACELE POLITICE Orice relatie politic se constituie printr-o actiune politic, presupunnd, deci, existenta

a doi poli, a cror interactiune genereaz o relatie: agentul (subiectul) si obiectul asupra cruia se exercit actiunea sau inf1uenta agentului. Medierea dintre cei doi poli este dat de scop, expresie a raporturilor deterministe dintre cauz si efect, care includ posibilittile de transformare a obiectului n functie de structura complex a intereselor; motivatiilor (fizice, psihice, afective), aspiratiilor; dorintelor; idealurilor etc. Dimensiunea axiologic si nomologic a scopurilor, desi prioritar o problem de filosofie politic, si gseste locul si aici, ntruct ea este mediata de conditiile si situatiile n care presiunea actioneaz raporturile dintre cauz si efecte (rzboaie, cataclisme, crize, rupturi revolutionare). Caracterul acestei medieri este dat de mijloace (intelectuale, tehnice, morale), care arat posibilittile reale ale agentului de a influenta obiectul pentru atingerea scopului. Relatia scop - mijloace n actiunea politic este o relatie funda-mental n stiintele poitice. Prin specificul su, ea arat drumul lung strbtut de aceste stiinte n cstigarea constiintei de sine, a statutului de autonomie n ce priveste obiectul, scopul, functiile, mijloacele specifice de investigatie. ntre Aristotel, printele stiintei politice, care a afirmat pentru prima oar specificul actiunii si al scopului politic, si florentinul Niccolo Machiavelli, fondatorul stiintei politice moderne, aceasta a fost considerat n Evul Mediu ca o "ancilla theologie", o slujnic a teologiei. Distinctia dinire politic si moral a fost demonstrat n mod strlucit nc de Aristotel, att n ce priveste natura, ct si scopurile lor. Este un fapt ndeobste cunoscut c moralitatea individual nu este acelasi lucru cu moralitatea public. Ceea ce nu nseamn c scopul actiunilor politice nu contine si o dimensiune implicit mora1: fericirea si prosperitatea comunittii, binele public, pacea, securitatea oamenilor. Deosebirea clinire actiunea moral si cea politic poate fi evidentiat cu ajutorul a trei cupluri categoriale: intem/extem; individual/general; responsabilitate liber asumat/obligatie pe baz de constrngere. Morala rspunde unei exigente interioare a constiintei si "vizeaz corectitudinea actelor persona1e dup normele datoriei, fiecare nasumndu-si pe deplin responsabilitatea propriei sale conduite". Neputnd face abstractie de relatiile cu oamenii, a fi un om moral nseamn a te recunoaste ca personalitate n oglinda identittii cu cejlalti. Normele actiunii morale Sunt obligatii care deriv din continutul constiintei noastre, pe ct vreme normele comportamentului politic deriv din consimtmntul membrilor unei comunitti de a-1 primi ca pe o obligatie de la cei pe care i-au desemnat expres pentru aceasta (parlament, guvem, partide). Politica rspunde unei necesitti a vietii sociale si sociabilitatea nnscut a omului, ca si traiul n comun, l oblig s- si asume responsabilitatea peniru destinele Cettii. Omul politic trebuie s se adapteze conditiilor reale; ncoltit sau presat de evenimente, el nu are timp s-si aleag mijloacele n linistea cabinetului su, nici s fie indiferent la rezultatul actiunii; el

irebuie s conving si s manipuleze pentru a smulge rivalilor avantajele; n focul Iuptei, lui i trebuie o ntelegere sigur si rapid a lucrurilor, o perceptie real a desfsurrii evenimentelor .si, mai ales, o cunoa.stere profund a naturii umane, asupra cruia a insistat att de mult Machiavelli. Ce s-ar ntmpla dac un om politic, obsedat de principiile morale, le-ar aplica n lupta politic cu un adversar care vede n om un amestec de Bine si Ru, un aluat maleabil dup pofte, ur, invidij si alte scderi ale naturii umane? Rezultatul ar fi dezastruos pentru destinul cettii sale, cu consecinte grele pentru conditiile dezvoltrii moralittii publice. "Salvarea adus de ambitiosul energic nu este mai bun dect ezitrile prea scrupuloase ale unui print scrupulos? Iar orgoliul care actioneaz si creeaz nu este adeseori preferabil umilintei inactive?" Celebra formul "scopul Scuz mijloacele" a fcut o carier de invidiat si, ca orice maxim, a generat interpretri nu ntotdeauna conforme cu intentiile cel or care au elaborat-o. S-a presupus c dac scopul actiunii politice contine o dimensiune intrinsec a moralittii publice, atunci mijloacele ntrebuintate pentru atingerea scopului pot fi indiferente din punct de vedere moral, chiar imorale, de vreme ce ele sunt absorbite si neutralizate de moralitatea superioar pe care scopul urmre.ste s o realizeze odat cu binele public. La aceast confuzie a contribuit si faptul c mijloacele politice (armele luptei) sunt forta, viclenia (apanajul inte1igentei practice) .si capacitatea de dedublare si persuasiune. S-a uitat ns c omul politic lucreaz cu multimi, cu diverse medii morale; cel mai adesea el exploateaz viciile morale sau faptele culpabile, ns n scopul moralittii politice, care nui acelasi Iucru cu morala privat. Statele sunt .si ele, din aceast perspectiv, fiinte morale, iar omul politic are si el obligatii morale ca: dragostea de patrie, curajul, fldelitatea, justitia, securitatea supusilor, pedepsirea celor vinovati de acte imorale. Problema delicat care se pune este pragul critic pn Ia care omul politic poate s uzeze de alegerea mijloaceior sale si s le justifice n virtutea unor scopuri superioare .