Antibiotice Bacteriostatice si Bactericide

Prin antibiotice s-a inteles initial substante cu efect antimicrobian, produse de un microorganism si obtinute prin extractie naturala. Ulterior, aproape toate an-tibioticile s-au obtinut pe cale sintetica. Astfel termenul de antibiotic si chimioterapie au devenit sinonime. Se mai foloseste si denumirea de substante anti-microbiene. Antibioticile au fost grupate dupa unele asemanari in ceea ce priveste actiunea, indicatiile, toleranta, formula chimica etc, in mai multe familii: betalactamine (peniciline si cefalosporine), aminoglicpzide, macrolide, tetra-cicline, cloramfenicol, polipeptide s.a. Dupa modul de actiune se disting antibiotice bactericide si antibiotice bacteriostatice. Cele bactericide distrug germenii, iar cele bacteriostatice impiedica multiplicarea lor, eliminarea lor fiind realizata prin mijloacele de aparare ale organismului. Antibioticile bactericide sunt superioare si sunt indicate in Tratamentul de atac al infectiilor acute (septicemii, pneumonii severe), cand mijloacele de aparare ale organismului sunt depasite. Ele sunt indicate si in infectiile prelungite, cronice si recidivante, prin cure de atac intermitente, precum si in infectiile care evolueaza pe organisme tarate, cu mijloace slabe de aparare, precum si la bolnavii carora li se administreaza corticoizi, citostatice sau roentgenterapie (aparare imunologica deprimata sau inhibata complet). Antibioticele bacteriostatice au dezavantajul - in administrari insuficiente sau suprimate prematur - ca multiplicarea germenilor poate reincepe, putand reapare recidive. Deci trebuie adminstrate, ca durata, o perioada suficient de lunga si in doze adecvate. Sunt indicate in infectii usoare sau medii. Prezentam in continuare o clasificare a antibioticelor dupa modul de actiune: Bactericide Peniciline (G, V sau peniciline semisintetice) Cefalosporine clasa I,II,III Aminoglicozide - streptomicina - kanamicina - gentamicina - monomicina - framicetina Bacteriostatice Cloramfenicol Tetracicline Eritromicina Spiramicina

Oleandomicina Lincomicina Acid nalidixic-quinolone Nitrofurani Sulfamide Tobramicina Sisomicina Amikacina Netilmicina, Colimicina, Polimixina, Pristinamicina, Cicloserina, Rifamicina, O alta clasificare a antibioticelor este dupa spectrul de actiune. Din acest punct de vedere, se deosebesc antibiotice cu spectrul larg (tetraciclina, cloramfenicolul etc.) si antibiotice cu spectrul limitat (penicilina, eritromicina etc). Un dezavantaj deosebit al antibioticelor este aparitia rezistentei microbiene. Pentru prevenirea acesteia se recomanda prescriere rationala, deci justificata, dozaj optim, evitarea tratamentelor prelungite nejustificat si de rutina, folosirea de asociatii de antibiotice nemotivat bacteriostatice cu bactericide. Cunoasterea sensibilitatii la antibiotice a germenului responsabil reprezinta una din regulile de baza ale antibioterapiei. De aceea, este necesara identificarea germenului si determinarea sensibilitatii acestuia fata de diferite antibiotice prin intermediul antibiogramei. Antibiograma nu este intotdeauna realizabila in practica veterinara, iar uneori nici nu este timpul efectiv necesat de realizare a acesteia. Este in schimb obligatorie la germeni a caror sensibilitate variaza dupa tulpini si chiar dupa ani (stafilococi, enterococi, bacili gram negativi). Antibiograma nu este necesara in cazul infectiilor cu germeni cunoscuti si a caror sensibilitate la anumite antibiotice este de asemenea cunoscuta (streptococi beta-hemolitici, pneumococi, spirochete etc). Este obligatorie, insa, in infectii severe in special cu germeni mai rar intalniti pentru alegerea antibioticului, atunci cand nu este necesara antibiograma sau provizoriu pana la obtinerea antibiogramei . O clasificare recenta deosebeste urmatoarele antibiotice si chimioterapice: -Antibiotice betalactamice (substante vulnerabile la actiunea beta-lactamazelor) grupa in care se incadreaza penicilina, cefalosporinele, monobactamii si carbapenemii; - Aminoglicozide, ca streptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina, amikacina etc; - Tetracicline; - Macrolide antibacteriene, de felul eritromicinei si amfotericinei B si Nistatinei;

- Lincosamide (clindomicina si lincomicina); - Ansamicine de tipul rifampicinei; - Glicopeptide, cum sunt vancomicina si teicopanina; - Polipeptide (polimixinele si bacitracina); - Cloramfenicolul si Griseosulvina nu pot fi cuprinse in nici una dintre grupele anterioare. -Chimioterapicele de sinteza sunt substante imaginate de om si obtinute prin sinteza. in aceasta grupa sunt cuprinse: sulfamidele, sulfonele, trimetoprimul, acidul aminosalicilic, etambutolul, izoniazida, chinolonele, nitrofurantoina, clotrimazolul, miconazolul, talnaftolul si metronidazoul. Unii agenti microbieni a caror doza trebuie scazuta la bolnavii cu ciroza hepatica si insuficienta renala sunt: - in ciroza hepatica: ampicilina, cefoperazona, cloramfenicolul, izoniazida, neofcilina, rifampicina si pefloxacilina. -in insuficienta renala: amikacina, colistina, gentamicina, kanamicina, polimixina B, streptomicina, tobramicina, vancomicina.

Mai jos cateva reguli de baza in antibioterapie.

- Nu orice stare febrila arata o stare infectioasa.Un diagnostic corect; aceasta implica prelevarea tuturor probelor pentru izolarea germenului. Pentru izolarea si identificarea germenului este necesara antibiograma.

- Se stabileste daca antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil. Nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice, ca de exemplu in imensa majoritate a bolilor virotice. Nu trebuie uitat ca, nici un antibiotic nu este inofensiv.

- Alegerea antibioticului se face cu rezervele mentionate, pe baza antibiogra-mei. Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai putin toxic (daca este posibil bactericid) si cel mai putin presupus sa conduca la aparitia rezistentei microbiene.

- Stabilirea planului terapeutic, care presupune stabilirea dozei optime, ritmul si calea de administrare, durata de administrare.

- Asocierea si a altor masuri terapeutice. Astfel, antibioticele nu pot inlocui tratamentul chirurgical cand acesta este necesar.