Sunteți pe pagina 1din 3

absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului Ce se intampla atunci cand tatal nu exista sau, mai rau

nu vrea sa se implice in educarea copilului? Nu degeaba pentru conceperea unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea acestuia este nevoie si demama si de tata, fiecare cunoscandu-si atributiile ca parinte. Din pacate in societatea actuala asistam la tot mai multe separari, divorturi, certuri care nu au cum sa nu influenteze negativ dezvoltarea psihologica a copiilor. Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absentatatalu i din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata. Absenta fizica Maturizarea copilului presupune recunoasterea tatalui ca atare. Aceasta recunoastere este necesara in rezolvarea complexului lui Oedip. Absenta frecventa risca sa ingreuneze procesul de identificare ce caracterizeaza atat pe baiat cat si pe fata. Frecvent, mama are tendinta de a-si asuma ambele roluri (patern si matern), ceea ce constituie, cel mai adesea, un factor perturbator pentru copil. Trebuie sa facem deosebirea dintre absenta zilnica si absenta de lunga durata, intrucat ele nu au aceleasi efecte asupra dezvoltarii si organizarii personalitatii copilului. - Absenta tatalui plecatla lucru nu il perturba pe copil, atata timp cat ea este echilibrata. Nu trebuie sa existe o discontinuitate. Dupa opinia lui Le Gall, aceste absente ar putea prezenta unele avantaje: tatal ofera imaginea unui statut social, autoritatea este mai bine acceptata de copil daca ea se manifesta cu intermitente. O prezenta constanta l-ar obliga pe tata sa se ocupe de tot si sa impieteze, astfel, asupra rolului mamei. - Absenta de lunga durata prezinta inconveniente evidente. Totusi, este posibil sa compensam aceasta absenta printr-o constanta "evocare" a imaginii tatalui de catre mama. Le Gall a realizat un studiu privitor la efectul absentei prelungite a tatalui (4-8 luni) in familiile marinarilor. In unele dintre ele, mama marca in mod constant locul tatalui absent, trasand drumurile lui pe o harta a lumii. Ea rezerva tatalui deciziile importante (cumparaturile importante, vacantele). In aceste familii, reinstalarea tatalui se face mai usor. Si totusi, marea majoritate a sotiilor de marinari propaga imaginea unui tata care si-a abandoanat copii, lasandu-i singuri in fata dificultatilor. Absentamorala a tatalui si carenta de autoritate Multi dintre tati nu sunt preocupati de viata familiala. Ei dau vina pe sotie pentru toate problemele educative. Constatam carente importante in autoritate. Aceasta notiune de carenta de autoritate a fost indelung studiata de catre Sutter si Luccioni: "ea ne apare ca un punct de sprijin indispensabil diverselor forte psihologice care tind sa se armonizeze in interiorul unei persoane. Intr-adevar, cand aceasta autoritate lipseste, carenta se manifesta sub forma unor simptome care se organizeaza intr-o ierarhie destul de coerenta, destul de constanta ca sa ne permita sa o individualizam sub denumirea de sindrom de carenta a autoritatii". Demisia tatalui din rolul de control, pe de o parte, si slabirea rolului sau in viata familiala, pe de alta parte, antreneaza un dezechilibru global al copilului care va avea posibilitatea sa transgreseze regulile. Tatal si educarea copilului Din ce in ce mai des zarim prin parcuri, pe strazi, pe terenuri de joaca tati care isi insotesc copiii. Si este chiar placut, sa vedem ca tatal, pe langa rolul biologic necontestat, se implica si in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Astfel,pa rintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aiba acelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolulmamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit. Probabil ca va intrebati ce ar putea faceta ta l in primele luni de viata ale sugarului. Rolul lui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate

responsabilitatile. Nasterea poate declansa un dezechilibru psihic al femeii, de aceea ea trebuie sustinuta si incurajata in primul rand de tatalcopilului. Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se faca simtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatal incepe treptat sa obisnuiasca micutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar. Tatal trebuie sa fie constient ca la acesta varsta copilul imita intr-un fel comportamentul parintilor si pentru a-l intelege are nevoie de explicatii cat mai simple si concrete. Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa faca comparatie cu performantele sau aptitudinile sale. De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoasterea tatalui este un prim pas in recunostarea feminitatii lor. Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentrumama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic. Reactia unui barbat citind toate acestea poate sa nu fie tocmai placuta (atata responsabilitate, atatea sarcini de indeplinit in educarea copilului... adio timp de iesit la o bere cu baietii sau de urmarit un meci...) insa, daca in realitate exista o relatie buna in cuplu, implicit va exista o relatie profunda si cu copilul si lucrurile vor decurge de la sine. Dacapa rintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecarei varste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica. Consecintele slabirii functiei paterne Slabirea functiei paterne constituie factorul esential al existentei unei greutati in comunicare intre tata si copil. Abandonarea functiei paterne sau incapacitatea asumarii ei nu permite maturizarea necesara a copilului. Aceasta carenta paterna este un factor important in aparitia diferitelor tulburari psiho-patologice la copil. Sindromul carentei de autoritate Trasaturile specifice ale sindromului carentei de autoritate apar in trei domenii precise: personalitatea, comportamentul, relatiile interumane. -Personalitatea este superflua, lipsita destabilitate si de putere. Persoanele sunt lipsite de curaj, de perseverenta. Un sentiment profund de nesiguranta ii stapaneste, iar cazurile de anxietate sunt frecvente. -Comportamentul traduce in acte disfunctionalitatile personalitatii. Actele sunt uneori nefondate sau nu sunt duse la bun sfarsit. Capriciul domina persoana in cauza, iar tentativele de sinucidere, destul de frecvente, sunt cauzate de nimicuri. Sutter si Luccioni interpreteaza tentativa de sinucidere ca pe un semn al carentei de autoritate din momentul in care ea intervine ca o solutie salvatoare pentru dificultatile cele mai diverse. - Relatiile interumane sunt marcate si ele de capriciu si instabilitate . Intoarcerea catre sine si tendinta spre izolare sunt rare. Individul apare in lumina unei false sociabilitati de suprafata, ramanand izolat; orice angajament durabil este imposibil. Are cunostinte, dar niciodata prieteni adevarati. Tulburari in organizarea personalitatii Am vazut ca distantarea dintre mama si copil era o conditie pentru asigurarea autonomiei si independentei individului. Situatia de dependenta reciproca dintre mama si copil prejudiciaza viitorul psiho-afectiv al copilului. Dupa Muldworf, daca relatia mama-copil ramane prea stransa, dezvoltarea personalitatii copilului va depinde de personalitatea mamei. Daca aceasta este inclinata spre un exces de sentimentalism, copilul va fi slab, capricios, exigent; daca ea este autoritara si posesiva, copilul nu va avea incredere in sine, va resimti mereu un sentiment acut

de nesiguranta; acest lucru risca sa dea nastere unei persoane lipsita de caracter, de curaj, care fuge de propriile responsabilitati (un las) si avand intentii nesigure (veleitar). Am vazut ca una din functiile tatalui era sa isi ajute fiul sa il depaseasca, sa i se opuna in situatia oedipiana. Cand aceasta functie nu este asigurata, copilul da dovada de o neliniste pronuntata la gandul ca trebuie sa se opuna tatalui si se complace astfel, intr-o situatie de dependenta. Pentru Le Gall, lipsa imaginii masculine propice identificarii pozitive, produce personalitatile nesigure ale unor persoane nelinistite si tematoare, avand mereu nevoie de o persoana care sa le calmeze. Dupa Muldworf, insuficienta imaginii paterne in cazul fetei, produce efecte contradictorii: aceasta fie se identifica unei mame puternice, manifestand ulterior tendinte homosexuale, fie este in permanenta in cautarea omului ideal, nimeni nefiind in masura sa-i satisfaca nevoia acuta de siguranta. Deteriorarile imaginii paterne antreneaza, deci, dificultati de identificare. Copilul este, in acest caz, fie inhibat, fie instabil. Este incapabil sa manifeste un sentiment de identificare stabil, se indoieste de el insusi si are tendinta sa se devalorizeze. Poseda intr-un grad scazut capacitatea de a comunica. Constatam, de obicei, la acesti copii, o dimensiune depresiva si un sentiment de tristete. Tulburarile de caracter si de comportament Intalnim adesea copii prezentand tulburari de caracter in cazul in care tatal nu isi indeplineste functia. Acesti copii sunt instabili, agresivi, hiperemotivi, anxiosi, impulsivi, inchisi in sine sau excitati, colerici Copiii pot exprima incofortul si prin comportament. Reactioneaza intr-un mod violent si isi exteriorizeaza conflictele prin acte. Le Gall ne atrage atentia asupra faptului ca 75% dintre delicventii juvenili provin din familiile in care parintii sunt despartiti. Bolilementale Dupa Muldworf, cu cat lipsa rolului patern este mai mare, cu cat a survenit mai de timpuriu in viata copilului, cu atat riscul patologiei mentale creste. Prezenta in anturaj a unor figuri paterne substitutive tinde, dimpotriva, sa diminueze riscul. A. Salas a scos la lumina, in cadrul cercetarilor sale, un numar de studii care aveau menirea sa stabileasca o relatie intre tata si boala copilului: - Da Silva, intr-un studiu efectuat in 1963 asupra parintilor schizofrenici, a notat ca absenta tatalui confirma si favorizeaza schizofrenia. - Lucrarile lui Green in privinta acestui subiect sunt interesante; el a facut o ancheta intr-un mediu familial de schizofrenici. Acest fenomen s-ar datora fie "unor circumstante exterioare ca indepartarea, fie unor conflicte, ca despartirea, fie unei excluderi functionale". Imaginea tatalui este slaba si neeficienta. Dupa A. Salas, majoritatea tatilor care au copii depresivi prezinta o personalitate cu o latura inclinata spre narcisism si au o imagine proasta despre ei insisi, putand fi cauza unui comportament de fuga sau de evitare. Demisia tatalui este, se pare, foarte importanta, dar este greu de apreciat daca o defectiune in relatia dintre tata si copil este direct responsabila de aparitia unei boli grave la copil, sau daca existenta unei astfel de boli la copil a