Un amanunt interesant legat de persuasiune este prezentat in articolul Persuasiune in Interviuri cu agentii sociali (Jokinen & Suonien, 2005),

articol ce colecteaza variatiunea formelor de persuasiune subtila ce isi face locul in cadrul interviurilor in cszuri sociale. Acest articol este bazat pe ideea ca interviul institutional nu este o practica inocenta de adunare a informatiilor despre o persoana, ci mai degraba o practica ce creeaza noi identitati si cunostinte. Prin urmare, analiza detaliata a episoadelor de interviu ilustreaza practice ce manipuleaza clientul in scopul de a-si reconstrui istoricul personal. Analiza se concentreaza pe patru forme de baza ale persuasiunii: intrebari persuasive, raspunsuri persuasive, cererea de explicatii si intrebarile incurajatoare. In cazul intrebarilor persuasive, prin analiza unor inregistrari audio, s-a demonstrat faptul ca intervievatorul poate sugera persoanei audiate anumite raspunsuri prin simplul mod de a pune intrebarea , avand in vedere faptul ca indrumarea directa spre un anumit raspuns ar fi mult prea evidenta. Raspunsurile persuasive se refera la faptul ca, uneori, agentul social poate sa nu fie multumit de raspunsul celui intervievat, si astfel, prin reactiile si raspunsurile sale, sa il determine sa isi schimbe declaratia initiala, din dorinta de a-i fi acestuia pe plac. De asemenea, cererea unor explicatii pentru comportamentul celor intervievati ii poate face pe acestia sa isi puna la indoiala actiunile, si ii poate impinge spre introspectie si o autocorectare, la fel cum se intampla si in cazul intrebarilor ajutatoare. O alta caracteristica a persuasiunii studiata de catre Fiedler, Freytag, Kutzner si Vogel (2010) este aceea ca este influentata intr-o mare masura si de aspectul fizic al persoanei care emite mesajul, existand o corelatie intre gradul de persuasiune, nivelul de atractie fizica perceput, dar si gradul de motivare al receptorului mesajului. Astfel, emitatorii nu isi bazeaza asteptarile fata de succesul activitatii de persuasiune doar pe calitatile lor fizice ca si factor izolat, ci pe o combinare dinaminca intre acestea si abilitatile de procesare a receptorului. Mai exact, cu cat emitatorii se autopercep mai atragatori din punct de vedere fizic, cu atat mai mult se asteapta sa profite de pe urma receptorilor cu un nivel de motivatie scazut, intr-o situatie de tip persuasive. Persoanele atragatoare au ales situatii in care erau vizibile si se puteau pune in evidenta cu usurinta, in special in cazurile in care persoanele carora li se adresau erau catalogate drept indivizi cu o procesare motivationala scazuta

Concluzia studiului este aceea ca o procesare motivationala de nivel scazut este considerate a fi o conditie facilitatoare pentru ca gradul de atractivitate fizica sa influenteze procesul persuasiv, respective succesul acestuia.

Bibliografie Fiedler, K., Freytag, P., Kutzner, F., Vogel, T. (2010). Persuasion: Senders Implicit Theories About Receivers Processing Motivation. Personality and Social Psychology Bulletin, 36(6), 830-842

Jokinen, A. & Suonien, E. (2005).Persuasion in Social Work Interviewing. Qualitative Social Work, vol 4, 469-487