Sunteți pe pagina 1din 177

SUFLETUL NEAMULUI ROMÂNESC

Bucure şti- 2011

Bucure ş ti- 2011

Pentru comenzi ne puteţ i contacta la:

www.rolcris.ro Depozitul de carte RolCris Impex S.R.L. Adresa: Bd-ul Al.I. Cuza Nr. 50 Tel.: 072.221.46.96; 021.222.22.23

Contact: Editura Anima Mundi animamundiom@yahoo.com www.su etulneamuluiromanesc.ro

Dedic aceast ă carte Mamei mele dragi, ROMÂNIA

Mul ţ umesc pe aceast ă cale tuturor românilor trezi ţ i care au ajutat la realizarea acestei c ă r ţ i.

Capitolul I

REVELAŢ II DIN LUMEA ZEILOR TRACO-GETO-DACI

Bucure ş ti Centru Ini ţ iatic Ş coala de parapsihologie Uroboros din Bucure şti face parte dintr-un complex mult mai mare de ş coli ini ţ iatice. Printre acestea amintim: Ş coala de astrologie, Dedubl ă ri astrale, Îngeri, comuniune cu Iisus, Shivaism, Ayurveda, Hatha-Yoga etc. Atât baza, fundamentul spiritual, cât şi vârful acestor ş coli, sunt compuse din învățături spirituale secrete, care au fost dezvă luite numai celor preg ăti ţ i s ă le cunoasc ă . Toate aceste ş coli pleac ă radiant dintr-un singur centru:

Universitatea Atman sau Mi ş carea de Revelare a Sinelui Nemuritor Atman – MRSNA. Din rândul acestor tineri aspiranţ i sunt câţiva care se las ă ghidaţ i din subtil de Creatorii de Lumină . Dorința lor este s ă mearg ă pe Firul Ariadnei pân ă la R ă dă cinile din care s-a n ă scut Neamul Românesc. Scopul c ă l ătoriei spirituale: CINE SUNTEM NOI?

Ucenicul cel iubit

La chemarea Sfinxului ră spunde Codrin, un tân ă r în a c ă rui inimă fream ăt ă dorul nestinselor aspiraţ ii ale acestui neam românesc. El este un ini ţ iat al Ş colii Uroboros.

ă t ă dorul nestinselor aspira ţ ii ale acestui neam românesc. El este un ini

Timpul acordat drumului Bucure ş ti – Sfinx, 5 ore, cu tot cu telecabina de la Bu ş teni. Sfinxul îl aştepta. Purtat ca de o undă tractoare, Codrin se simţise ca într-un zbor continuu pân ă la Sfinx, aş teptând s ă -l îmbrăţ iş eze cât mai repede. Tră ise magia drumului savurând aproape fiecare clipă care îl apropia de el iar acum se afla la

picioarele lui. Asculta lini ş tea deplină . Niciun sunet. O t ă cere dumnezeiască îi încremenea tot trupul, iar prezenţa inefabil ă a Sfinxului îi permitea s ă simt ă cu

u ş urinţă sacralitatea acelui moment.

„ Î ţ i multumesc Ţie, Doamne, pentru c ă l-ai p ă strat pân ă şi în aceste timpuri atât de întunecate! O, Martor tăcut, îţi mulţumesc pentrucă exişti!Tu,Sfinxnemuritor, trezeşte inimile noastre!” A închis apoi ochii ș i a intrat în meditaț ie, invocându-l pe Sfinx s ă îl conduc ă subtil către sferele înalte de energie ale Macrocosmosului. Un fuior de energie ca un arc de cerc s-a creat atunci între Brahmarandhra 1 Sfinxului ș i Brahmarandhra

b ăiatului, ce i-a f ă cut inima să vibreze într-un mod tainic. Foarte pu ţ ini oameni ş tiu

c ă pe cu ş melia (capul) Sfinxului

exist ă o adâncitură rotundă care corespunde cu „moalele capului” la om. În tradi ţ ia esoteric ă , aceast ă deschiz ătură se mai numeş te ş i „Poarta lui Brahma”. Proiec ţ ia con ş tient ă prin acest tainic loca ş al fiinţei umane permite realizarea

tainic loca ş al fiin ţ ei umane permite realizarea Brahmarandhra Sfinxului- Bucegi 1 Termen cu

Brahmarandhra Sfinxului- Bucegi

1 Termen cu semni caț ie mistic ă , provine din limba sanscrită ; Brahma = spiritul cosmic ș i randhra = deschiz ătură .

unui salt gigantic de conş tiinţă , prin trecerea de la nivelul global de con ştiinţă actual ă la o nou ă treapt ă în care, în universul nostru l ă untric, se trezeş te ş i se dinamizeaz ă din plin starea supramental ă de con ş tiinţă. Printre altele, aceast ă transformare faciliteaz ă trezirea ş i dinamizarea unei anumite forme superioare de genialitate.

i dinamizarea unei anumite forme superioare de genialitate. Brahmarandhra Sfinxului- Bucegi Codrin sim ţ ea cum

Brahmarandhra Sfinxului- Bucegi

Codrin simţea cum vibraţ ii înalte îi pătrund întreaga fiinţă ş i îl pun în acord cu energii din ce în ce mai elevate. Con ş tiinţa i se expansion ă atingând cerurile fericirii prea-pure. Simţea c ă face parte din acest univers, c ă apar ţ ine demult acestor locuri. Nu descifrase înc ă misterul Sfinxului, dar dorul de el, de energia pe care o emana, îl ajuta să evadeze din c ă m ă ru ţa lui de la bloc, al ăturându-se astfel celor care colind ă cu mult ă recuno ş tinţă plaiurile munţ ilor no ş tri. Plin de aspiraţ ie şi recuno ş tinţă , se avânta s ă îmbrăţ i ş eze aceste t ă râmuri mioritice, să ating ă pietrele sacre pe care le întâlnea, iar ele îl înc ă rcau mereu cu o energie nou ă , binef ă cătoare. Nu dup ă mult timp, s-a f ă cut simţit ă apropierea unui grup de turi ş ti g ă l ă gio şi. Multe fotografii, râsete. Din fiinţa lor se degaja o anumit ă stare de fericire subtil ă la vederea Sfinxului. Simţeau dorinţ a de a se apropia de el, de a-l atinge. Înconjurându-l curio ş i, cei mai mul ţ i îl priveau cu uimire, iar apoi se a şezau lâng ă el, simţ indu-se cuprin ş i de o stare de împlinire, de împ ă care interioară , de lini ş te ş i pace. Tră ind o stare de contemplare, gândurile li se

opreau pentru câteva secunde, intrând astfel în comuniune cu propria lor natură interioară , cu Scânteia divin ă nemuritoare din ei înş i ş i. Apoi au reînceput s ă vorbeasc ă . În zece minute maxim au plecat. S-au convins c ă există . Dac ă ar fi avut anumite capacit ăţi extrasenzoriale trezite, ar fi auzit binecuvântarea Sfinxului, care îi înc ă rca energetic ş i le transmitea la fiecare în parte, în profunzimea inimii lor:

„ E ş ti Suflet în Sufletul Neamului Românesc!” Aceasta este graţia Sfinxului care reconecteaz ă subtil la sufletul neamului pe to ţ i cei care aud ş i urmeaz ă prin el chemarea stră bunilor, chemare care se revars ă necontenit dinspre munţ i c ătre ş esuri. Turi ş tii au plecat grăbi ţ i- u ş uraţ i de multele poveri ale sufletului ş i, bineînţeles, de multe boli ale trupului- s ă prind ă ultima telecabin ă de la 16.30 care coboară de la Cabana Babele la Buş teni. Misteriosul megalit a rămas neclintit cu privirea aţ intit ă c ătre dep ă rt ă ri numai de el ş tiute. Codrin se l ă s ă îmbrăţiş at din nou de lini ş tea din jurul Sfinxului. El dorea să ră mân ă peste noapte la caban ă ş i s ă plece a doua zi, duminic ă .

la caban ă ş i s ă plece a doua zi, duminic ă . Babele –

Babele – M. Bucegi

s ă plece a doua zi, duminic ă . Babele – M. Bucegi S ă rutul

S ă rutul cel dintâi- M. Bucegi, Platoul Babele. I se mai spune ş i S ă rutul Babelor

Platoul Babele. I se mai spune ş i S ă rutul Babelor Cabana Babele, Platoul Babele-

Cabana Babele, Platoul Babele- M. Bucegi

Ritualul de lângă Sfinx

În urma celor plecaț i, au ap ă rut trei fete vesele, sprintene, care îngânau o

melodie. Î ț i era mai mare dragul s ă le prive ș ti. L-au rugat pe b ă iatul nostru, pe Codrin, s ă le fotografieze cu Sfinxul.

- Mul ț umim, au spus ele, privind fericite la fotografiile de pe aparat.

Fetele au scos apoi din lateralele rucsacelor câte o coroni ță din flori. Au mers la megalitul care are form ă de lingam, aflat la circa 20 de metri în partea stâng ă a Sfinxului ș i, înconjurându-l încet, au început s ă cânte lent. În acest timp aruncau cu flori micu țe de munte spre Shivalingam 2 și în jurul acestuia. Totul a durat aproximativ 10 minute, timp în care Codrin a p ătruns parc ă într-o lume demult uitat ă , plin ă de magie şi mister. S-a simț it conectat cu ele

poate ș i datorit ă ritmicit ăț ii mi șc ă rilor lor ș i a cântecului care se auzea încet, lin, dar sacadat și p ătrunzător.

- Vino soa-re lu-mi-nos

Ș i prin ce-ruri ș i pe jos

Ș i stră -ba-te lu-mi-le,

Îm-p ă -ra-tu-le! Des-chi-de por- ț i-le! (ultimul vers îl cântau mereu de două ori)

2 În tradi ț ia hindusă , simbol al lui Shiva (Dumnezeu Tată l); lingamul (organul sexual masculin) reprezintă în tradi ţ ia hindusă simbolul puterii divine creatoare ș i al conștiinţei divine care pătrunde astfel în întreaga manifestare; este confec ț ionat din diverse materiale (lemn, piatră , pietre preț ioase, aur etc.)

Shivalingam-ul- Megalitul de lâng ă Sfinx- M. Bucegi S ă rever ș i în lumea

Shivalingam-ul- Megalitul de lângă Sfinx- M. Bucegi

S ă rever ș i în lumea mare Harurile Tale.

Ce în noi sunt t ă inuite

Ș

i z ă g ă zuite.

S

ă fie descoperite.

Munț ilor, B ătrânilor, Scară face ț i pân ă la noi, Craiul zilei s ă coboare Colo la izvoare. Raz ă roditoare. (de dou ă ori)

Codrin simțea cum prinde răd ăcini în p ă mânt, cum devine una cu Sfinxul. Un dor necunoscut din inima lui răspundea chem ă rii lor.

- Tu, cel ce ve ș nic e ș ti,

La viață s ă te treze ști! Ca pe o chemare din profunzimea sufletelor lor au rostit ele, de trei ori, întorcându-se c ătre Sfinx, locul unde se afla ș i Codrin.

Dup ă o scurt ă pauz ă , în care au ră mas cu ochii închi ș i, au continuat cântând lent:

- Poarta cerului deschis ă ,

Lumina-n suflet aprins ă. (de trei ori)

deschis ă , Lumina-n suflet aprins ă . (de trei ori) Shivalingam-ul de lâng ă Sfinx

Shivalingam-ul de lâng ă Sfinx

Au ră mas cu coronițele pe cap,

s-au îmbrăț iș at pline de afec țiune, apoi s-au a ș ezat pe jos râzând, glumind ș i uitându-se cu coada ochiului la Codrin. Dac ă nu le-ar fi f ă cut poze cu aparatul lor de fotografiat automat, ultramodern ș i ar fi ţ inut cont de faptul c ă una are fardul cu sclipici argintiu, alta auriu, iar cealaltă violet la ochi, ar fi crezut

c ă sunt ni ște zâne venite special

ca s ă îl ini ț ieze în tainele Sfinxului.

chiar ș i a ș a sunt

ni ș te zâne”, î ș i zise el ș i se duse la ele, dorind să afle ce au f ă cut acolo, considerând c ă sunt de la vreo școal ă ini ț iatic ă ș i au realizat un ritual de comuniune cu energia Sfinxului. - Foarte frumos, nu am mai

vă zut a ș a ceva. Sunte ț i de prin zon ă ?, zise el ștrengar, arătând c ătre coroni țe. Ele au început s ă râd ă .

„Teni ș i, blugi

-

Da, zise u șor cea mare, ne place muntele. Ș i îl privi drept în ochi. Și ț ie?

-

Da, zise el încet, c ă ci era încremenit de frumuse țea ș i profunzimea ochilor

fetei.

-

Pă i, dacă e a șa, hai la drum, au zis ele.

Trei perechi de ochi îl priveau. Era soarele la ră s ă rit sau azurul cerurilor? Era profunzimea asfinț itului?

- Inima plin ă de iubire este cheia cerurilor, îi zise cea mare.

- A iubi înseamn ă s ă încetezi doar să exiş ti ş i s ă începi s ă tră ie ş ti, se auzi glasul celei mijlocii.

- A ş a cum iubim, aş a suntem, îi ș opti cea mic ă .

Codrin trase aer în piept ș i vocea îi p ă ru u ș or ră gu ș it ă .

- Fie ca iubirea s ă ne împlineasc ă toate dorinţele, zise el.

Ce joc frumos creau buzele lor! Cerul p ărea ș i mai albastru stră lucea în inimi, ca o horă erau aurele lor.

- Dar unde vă duce ț i?, relu ă el întrebă rile.

- Ia, unde ne poart ă dorul, râseră ele, ascunzându- ș i ochii.

- Mergem la pe ș teră , jos, la Ialomicioara, zise cea mijlocie.

- La mână stire?, întreb ă el.

- Nu, la pe ș teră , zise ea cu un ton hot ă rât, dar melodios.

- Se poate vizita ș i dup ă -amiaza?, le întreb ă el.

- Da, nu-i absolut nicio problem ă !, zise cea mic ă râzând.

- Atunci, hai!, zise el vesel ș i cu to ții au râs bucuroș i.

Lumina le

Pe drum, îns ă, nu a apucat s ă vorbeasc ă cu ele aș a cum ș i-ar fi dorit, c ă ci fetele au luat-o înainte, cântând vesele ș i uitându-se șă galnic în urm ă dup ă el.

Ș i parc ă mai repede se dep ă rtau de el. Nici Codrin nu voia s ă cedeze ș i s ă arate

c ă ar fi interesat prea mult de ele, a ș a c ă mergea s ă ltând în urma lor, râzând din când în când de giumbu ș lucurile lor. De fapt, plutea în urma lor fericit, de parcă mergea prin„Gră dina Raiului”. Nu avea înc ă de unde s ă ș tie cât de adevă rat era acest lucru. Imn de slavă cânta inima sa. Ce poate trezi mai repede inima unui om decât o femeie frumoas ă , veselă ș i care este plină de dor de Dumnezeu? „O, Doamne, cât de minunat e ș ti!”, spunea el în inima lui. Fetele se ascundeau dup ă tufe, dup ă mici movili țe, iar când el se apropia, ele fugeau cu cozile în vânt la vale.

Ș i uite a ș a, un traseu pe care îl parcurgem în mod obi ş nuit într-o oră ș i

jum ătate, Codrin l-a parcurs în 40 de minute, pân ă la telecabina din apropierea Mân ăstirii Pe ş tera Ialomi ței.

Pe ș tera Ialomicioarei

Pe ș tera Ialomicioarei, la intrarea c ă reia se gă seş te ş i Mân ăstirea Pe ş tera Ialomi ței, se afl ă a ș ezate aproape de Valea Horoabelor, sub muntele Bătrâna, în Bucegi, la doi pa ș i de cabana Padina ș i de hotel Peș tera. Intră la mân ă stire, crezând c ă le va g ăsi pe fete. Dar nici urm ă de ele!

c ă le va g ă si pe fete. Dar nici urm ă de ele! A

A ş eză mântul unde se pot caza turi ş tii în cadrul Mân ă stirii Pe ş tera Ialomi ţ ei

tii în cadrul Mân ă stirii Pe ş tera Ialomi ţ ei „Poarta asta duce c

„Poarta asta duce că tre alt ă lume

„Unde v-ați ascuns?”, se întreb ă el. „Înseamn ă c ă au plecat spre pe ș teră

fiindc ă e târziu ș i vor s ă prind ă ultima intrare”, gândi el. Dup ă ce a aflat de la

o femeie care curăț a ni ș te pe ș te cât

cost ă cazarea peste noapte, coborî în grab ă sc ă rile pân ă la Ialomi ț a cea învolburat ă , travers ă pode țul și urc ă voinice ș te c ătre intrarea în pe ș teră . La intrarea în Pe ș tera Ialomicioarei

se g ă se şte a ş ez ă mântul mân ă stiresc, care este asemenea unui zid de protec ț ie c ătre pe ș tera sacră . „Poarta asta duce către altă lume”,

își zise Codrin, privind plin de admirație

simbolistica picturii de pe tavan. Era sublimă pictura cu îngerii Domnului care se luptă pentru noi şi ne susţin în permanenţă pentru a ajunge la Dumnezeu.

M â n ă s t i r e a P e ș t e

Mân ă stirea Pe ștera Ialomi ţ ei

P e ș t e r a I a l o m i ţ e i

Lumina eteric-astrală de la intrarea în Peș tera Ialomicioarei

Pl ăti intrarea și, admirând bisericu ț a de la gura pe ș terii, parcurse toate galeriile în c ă utarea fetelor, dar nu le mai întâlni. Se întoarse la sala cea mare, Grota

Ur ș ilor, se a ș ez ă pe o piatră ș i intră în meditaț ie. Cum închise ochii,

î ș i simț i sufletul cum se umple

de lumină . Cu cât se interioriza,

focalizându- ș i mintea în zona

inimii, dar mai ales pe dorinț a de

a p ătrunde în acea lumină interioară , cu atât starea devenea tot mai puternic ă , pân ă ce îi cuprinse întreaga ființă . Fericit, contempla lumina interioară cum se expansiona cu mult în afară .

„Este atât de u ș or”, î ș i zise el,„s ă ne umplem de lumină în acest loc!”. Dacă ar

fi putut privi în subtil ce se petrece, ar fi văzut mul ț imea de entit ăț i de lumin ă care îl impulsionau ș i îl susț ineau energetic. Erau ca o roată de lumin ă în jurul lui ș i fuioare albe formau o sferă uș or ovoidală care se conecta la toate sinapsele

b ă iatului. Con ș tiinț a lui avea claritatea unui cristal ș i devenise beatifică . Pe lâng ă el au început s ă treac ă turi ș ti francezi. A încheiat meditația, dar

ă turi ș ti francezi. A încheiat medita ț ia, dar Fotografie realizat ă dup ă

Fotografie realizat ă dup ă o meditaţ ie în Grota Ur ș ilor, Pe ș tera Ialomicioarei

sufletul îi pulsa în continuare plin de recuno ș tință față de Dumnezeu. Când cobora scă rile din Grota Ur șilor spre ie ș ire, auzi iar cântecul fetelor, care era îns ă mai plin de dor. Ca o jale, ca o tânguire. Ș i, dintr-o dată , pre ț de câteva secunde, i-a ap ărut în faț a ochilor o imagine cu cele trei fete care cântau în picioare, aflate în jurul unei mese rotunde, aranjând ni ș te plante, iar el le privea de undeva de sus, de deasupra. Imaginea se estomp ă , ap ă rându-i din nou treptele ș i grota în care cobora.

Întâlnirea lui Codrin cu p ă rintele Kalinic

Stare ț ul Mân ă stirii Pe ş tera Ialomiței deschise ochii, oprindu-se din

rug ă ciune. Îi ap ă ruse chipul lui Codrin. „Aș a cum am prevă zut, a ajuns cu bine

și, cum toate au un timp al lor, ne vom ocupa acum de asta”, îș i

zise p ă rintele stare ț, mângâindu- ș i barba.

b ă iatul nostru

- S ă -l aduci la mine pe b ă iat, îi spuse el fratelui Manuil.

- Prea-bine, p ă rinte, îi ră spuse acesta, ie ș ind în grabă .

Afară , Codrin l-a abordat pe primul c ă lug ă r întâlnit ș i l-a întrebat dac ă îl poate vedea pe p ă rintele stare ț. Manuil aprob ă din cap ș i îl conduse cu pa ș i lenț i, a ș ezaț i, spre camera p ă rintelui.

- Doamne-ajut ă , p ă rinte! Numele meu e Codrin. Binecuvânteaz ă , p ă rinte!

Ș i se aplec ă să să rute mâna dreapt ă a stare țului, dar acesta și-o retrase u ș or.

Mul ț umit de umilinț a pe care o dovedea b ă iatul, îi puse mâna pe cap timp de câteva secunde. Codrin se simți cuprins de o pace beatific ă . Mirosul de mir,

t ă mâia ars ă , ochii blânzi care p ăreau c ă privesc dincolo de lumea aceasta, totul

în jurul lui îi inspira un aer de sfințenie. „Tinerețea f ă ră de vârst ă a p ă rintelui îl face s ă semene cu un înger, cu un serafim”, observă Codrin.

- Hai, spune! Ce te aduce aici?, zise p ărintele prietenos.

- Am fost pe la pe șteră.

- Ș i ce-ai vă zut?, îl întrebă direct pă rintele, uitându-se parcă u ș or pe deasupra capului lui Codrin.

Acesta î ș i duse mâna la frunte. St ătea înc ă în cump ă n ă dac ă să -i spun ă cele petrecute sau nu. Dintr-un imbold interior, îș i ascult ă intuiț ia, se dest ă inui.

- Pă i am vă zut trei fete care cântau în peș teră .

Pă rintele, aplecându-se u ș or, cu degetul arăt ător al mâinii drepte arat ă

c ătre inima lui Codrin.

- Dar inima ta ce spune?

- Cred c ă a fost cât se poate de real. Îns ă ceea ce nu înțeleg este faptul c ă

pe aceste fete le-am întâlnit sus la Sfinx, iar acum le-am vă zut cântând într-o cameră ascuns ă în pe ș teră .

- Despre planul astral ș i lumile angelice ne vorbeș te în Biblie ș i apostolul Pavel, în Corinteni, 12, 2-5:

„Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu,

fie în afară de trup, nu ş tiu, Dumnezeu ş tie – a fost ră pit unul ca acesta pân ă la al treilea cer.

Ş i-l ş tiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup – nu ş tiu,

Dumnezeu ş tie, c ă a fost ră pit în rai ş i a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului s ă le grăiasc ă. Pentru unul ca acesta m ă voi l ă uda, iar pentru mine însumi nu mă voi lă uda decât numai în sl ă biciunile mele.” Urm ă o scurt ă pauz ă .

- Dar, în ce zi suntem astă zi?, îl întreb ă părintele, f ă ră nicio aparent ă leg ătură cu cele discutate.

- În 24.

- Pă i vezi, 24 iunie. Ș i îl fix ă cu privirea.

În subtil, lucrurile se petreceau cam a ș a: între cei doi se crease o bre șă

subtil ă , o leg ătură . M ă rturisirea plin ă de încredere a lui Codrin despre anumite lucruri „sensibile” care, de c ătre al ț ii, ar fi fost catalogate drept halucinații a fost într-un mod benefic primit ă de p ă rinte ș i, cum legile firii sunt universal valabile, el activase legea prieteniei„spune ș i se m ă rturise ș te”. Acum era rândul

p ă rintelui să d ă ruiasc ă încredere. El a ș tepta acum ca mesajul emis de el s ă

fie recep ț ionat corect de Codrin. Au trecut câteva secunde ș i, spre bucuria

p ă rintelui, Codrin spuse pu ț in mirat, dar încântat:

- Ziua de Sânziene!

- A șa este!, îi confirm ă cu încredere p ă rintele stare ț. Tocmai ce te-ai întâlnit

cu ele! Ș i îi zâmbi bucuros. Ochii ferici ți ai lui Codrin se topiră în ochii p ă rintelui. Se reg ă siră unul în cel ălalt suflete ș te ș i intrară spontan în meditație. Toaca mân ă stirii începu a chema c ă lug ă rii la masa de seară .

Clarvă z ătorul Grigore Albu Gral

Imediat ce ră s ări soarele, cei doi, p ă rintele și Codrin, se îndreptară în lini ște spre intrarea din Pe ștera Ialomicioarei În noaptea care a trecut, Codrin a aflat mai multe despre p ă rintele Kalinic

ș i cum a dobândit acesta darul de a cunoa ște adevă rata realitate care ne înconjoară , partea nevă zut ă , subtil ă a manifest ă rii.

ne înconjoar ă , partea nev ă zut ă , subtil ă a manifest ă rii.

Diminea ţ a, la picioarele Bucegilor

Pe b ăncile Facult ăț ii de Istorie, îl întâlneș te pe conf. prof. Grigore Albu Gral, care i se descoperă ca fiind, de fapt, un ursitor, un clarvă z ător al neamului românesc. Grig, cum îi spun cei apropiaț i, a crescut lipsit de simţ ul văzului, c ă ci nu vede deloc, dar asta nu l-a împiedicat ca, la 18 ani, s ă fie deja membru al Uniunii Scriitorilor ș i să urmeze apoi studiile universitare.

Scriitorilor ș i s ă urmeze apoi studiile universitare. Profesorul Albu cite ș te diferite materiale

Profesorul Albu cite ș te diferite materiale la conferinţ a de la Baia Mare,

folosindu- și clarvederea, deci nu cu ochii fizici.

Grig este clarvă z ătorul a c ă rui menire a fost aceea de a scoate la lumină istoria atât de ocultat ă a acestui neam românesc, este omul de știință care

ş i-a dedicat întreaga viață descoperirii codului fonogenetic al limbii pe care o vorbim cu atâta drag. Profesorul Grigore Albu Gral a expus 44 de texte runice descoperite

ș i interpretate de el. Runele sunt concepte religioase care sunt

mi ș cate într-un spaț iu holografic reprezentat prin figuri geometrice.

„Aceast ă expozi ț ie indică cea mai veche scriere omeneasc ă mo ștenit ă de la atlanț i, mai bine zis de la zeii atlanț i”, a menț ionat profesorul Albu.

Pân ă în prezent, profesorul Albu a organizat 6 expozi ț ii de acest gen în România. Pentru prima dat ă , în expozi ț ie apare harta Atlantidei, pe care nu o are nimeni, în afară de România, h ă r ț ile Africii, a ș a cum arătau ele în perioada atlanț ilor, h ă r ț i ale Americii de Nord și de Sud, cum erau dup ă cutremur, matricea care face obiectul lucră rii din Pe ș tera Ialomi ței. Toate aceste lucruri, toate aceste informaț ii istorice extraordinare, pe care le-a revelat profesorul Albu, nu sunt promovate bineînțeles de marii „academicieni” ș i „savanț i” ai ță rii, care apar țin unor anumite grupuri de interese. Profesorul este dat u ș or ș i în mod politicos la o parte, pentru a nu i se promova științ a, iar istoria românilor s ă ră mân ă a ș a cum ne-au scris-o al ț ii.

Retragerea p ă rintelui Kalinic din societate

Pă rintele Kalinic devine în acest mod con ș tient de verosimila manipulare în masă a românilor ș i a cet ățenilor acestei ță ri. Nu mai are încredere în societatea în care tră ie ș te și în sistemul care este compromis. Ca ș i profesor, p ă rintele Kalinic este s ătul de educaț ia pregnant materialist ă a noii societăț i care se dezvolt ă . - Omul s-a n ă scut pe acest p ă mânt pentru a- ș i g ă si fericirea. Ș colile, spune

el, nu explic ă legile spirituale ale fericirii ș i nu îi învață pe elevi c ă înțelepciunea const ă în a ghida viaț a omului în perfect ă armonie cu Voinț a Divin ă . Tinerii care aud ast ă zi în școli ș i universit ăț i c ă omul nu este decât un „animal superior” devin adeseori atei. Ei nu sunt preg ăti ț i să fac ă o cercetare spiritual ă , nici

s ă considere c ă omul este, în esenț a sa, f ă cut dup ă chipul ș i asemă narea lui Dumnezeu. Emerson a zis: „Că ci numai ceea ce avem în interior putem vedea în exterior. Dac ă nu întâlnim zei, aceasta-i din cauz ă c ă noi nu adă postim

niciunul”. Cel care î și imagineaz ă c ă numai natura sa animal ă este real ă ră mâne stră in aspiraț iilor divine. Un sistem educaț ional care nu prezint ă Spiritul ca fiind motivul principal al existenței umane oferă ignoranță sau fals ă cunoa ș tere. Pentru c ă zici: „Sunt bogat, am dobândit nenum ă rate bunuri ș i nu duc lipsă de nimic. Şi nu ș tii c ă

e ști tic ă los, nenorocit, să rac, orb ș i gol”. ( Apocalipsa, 3.17) Educaț ia acordat ă tinerilor în epoca zalmoxian ă era ideal ă . Acolo exista un sentiment al solidarit ăț ii ș i al responsabilit ăț ii, o ocazie ampl ă pentru

dezvoltarea încrederii în sine. Exista un înalt standard de disciplin ă autoimpusă

ș i o atitudine severă față de îndatoriri, ac ț iuni lipsite de egoism și sacrificiu

combinate cu respectul de sine ș i cel acordat celorlalț i, un înalt simț al noble ț ii

ș i un țel m ă re ț al vie ț ii umane. - Ei, spune p ă rintele, tocmai pentru c ă aceste ră dă cini, aceste apartenențe la sufletul unui neam, s ă nu mai existe, au g ă sit g ă selni ț a cu Comunitatea Europeană ș i astfel granițele ță rilor s ă fie desființ ate. Ei spun că oricum ne globaliz ă m ș i istoria nu mai are sens. Iisus îns ă , ne-a revelat c ă neamurile se înf ăţ i ş ează în faţ a Domnului, neamurile ca o creaţie fireasc ă divin ă ve şnic ă , opuş i contopirii cosmopolite, federative. Dumitru St ă niloae spune:

„Pe lume sunt trei mari realit ăţi: insul, neamul ş i umanitatea. Dar una

f ă ră alta nu pot exista. Insul există prin neam ş i umanitatea se manifest ă

tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie s ă afirme în acela şi timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinat ă etnic. Neamul este matca ontologică în care îş i g ă se ş te a ş ez ă mânt ş i rânduial ă concret ă existenţ a umanit ăţ ii. Ş i prin matca aceasta ş i în ea exist ă m noi ca in ş i determinaţ i. Ea are o adâncime, o originalitate proprie realit ăţilor permanente. R ă d ă cinile insului sunt în sufletul neamului, iar răd ă cinile neamului sunt în ordinea metafizic ă a existenţei. Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă tră inicia

tuturor realit ăţ ilor ce exist ă , pentru a risipi ce-i fă ră vlag ă l ă untric ă şi a confirma ceea ce ţ ine tenace în existenţă , să ne fie aceea de-a ne menţ ine ca neam în identitatea proprie”. Urmând linia individ – neam – Dumnezeu, unită prin for ța esențială a iubirii divine, avem o contopire a împlinirii individului și neamului într-o unitate inseparabilă. Tinerii ar mai trebui să știe că una dintre condițiile necesare pentru ca un individ să fie sănătos într-o societate este satisfacerea condiției de apartenență. Cei care nu au această condiție împlinită, cei care nu simt că au rădăcini, nu sunt în totalitate sănătoși și nu pot fi fericiți. Dar tinerii nu știu încă asta. „Vede ț i, peste tot e la fel”, zic cei de la putere,„nu numai la noi! Ș i apoi, dac ă

a ș a c ă hai s ă legiferă m ș i la noi prostitu ț ia, Restul nu mai conteaz ă . L ă saț i-ne pe noi să

vrem bani, trebuie s ă facem ca ei homosexualitatea ș i drogurile avem grij ă de voi.”

Vezi tu, Codrin, omul politic este omul care are grij ă de noi, el este cel care,

strigând sus ș i tare, îș i asum ă toate responsabilit ăț ile. El este apoi cel care, prin egoismul și l ăcomia sa, stranguleaz ă aspiraț iile tineretului, ale generaț iei viitoare. Pentru societate, prioritar este s ă elimine ace ști oameni care au pierdut simț ul omeniei, simț ul dreptăț ii. Codrin, considerat înc ă din ș coala general ă ca având o memorie de elefant, îi recit ă atunci p ă rintelui Kalinic, aproape f ă ră s ă ră sufle, un fragment din Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu:

„În c ă meş i cu mâneci lunge ş i pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrio ţ ii! Virtuo şii, ctitori de a ş ez ă minte, Unde spumeg ă desfrâul în mi ş c ă ri ş i în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Ş i aplaudă frenetic schime, cântece ş i jocuri

Ş i apoi în Sfatul ţă rii se adun s ă se admire

Bulg ă roi cu ceafa groas ă , grecotei cu nas sub ţ ire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toat ă greco-bulg ă rimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninat ă, ast ă plebe, ă st gunoi S ă ajung-a fi st ă pân ă şi pe ţ ară ş i pe noi! Tot ce-n ţă rile vecine e smintit şi stârpitură , Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură , Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, to ţ i ilo ţ ii, To ţ i se scurseră aicea şi formeaz ă patrio ţii, Încât fonfii ş i flecarii, g ă g ă u ţ ii ş i gu ş aţ ii, Bâlbâi ţ i cu gura strâmb ă sunt st ă pânii astei naţ ii!

Voi sunteţ i urma şii Romei? Ni ş te ră i şi ni ş te fameni! I-e ru ş ine omenirii s ă vă zic ă vou ă oameni!

Ş i aceast ă ciumă -n lume şi aceste creaturi

Nici ru ş ine n-au să ieie în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară , Îndră znesc ca s ă rosteasc ă pân’ ş i numele tă u

ţ ară !

Ş i acum priviţ i cu spaim ă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţ i cum de minciuna ast ă zi nu vi se mai trece? Când vedem c ă to ţ i aceia care vorbe mari arunc ă Numai banul îl vâneaz ă ş i câ ş tigul f ără munc ă , Azi, când fraza lustruită nu ne poate înş ela, Ast ă zi al ţ ii sunt de vin ă , domnii mei, nu este-aş a? Prea v-aţ i arătat arama, sfâ ş iind aceast ă ţ ară , Prea f ă curăţ i neamul nostru de ruş ine ş i ocară , Prea v-aţ i b ătut joc de limb ă , de stră buni ş i obicei, Ca s ă nu s-arate-odat ă ce sunte ţi- ni ş te mi ş ei!” Cu inima aproape bolnavă , p ă rintele Kalinic decide s ă se retrag ă în sih ăstrie, în munț i, în zona Bucegilor, unde devine la scurt timp că lug ă r la Mână stirea Pe ş tera Ialomiței. Urmeaz ă apoi Teologia cu frecvență redus ă la Târgoviș te, între anii 2004 - 2009 ș i, a ș a cum îi prezisese Gral, devine în câț iva ani stareț ul Mân ăstirii Pe ş tera Ialomi ței. „Abia de aici”, a zis el, „au început miracolele!”

Secretele Pe ș terii Ialomicioarei (1)

Au mers prin galerii pân ă au ajuns la Grota Ur ș ilor. S-au a ș ezat fiecare pe câte o piatră . - E timpul, a spus p ărintele Kalinic, uitându-se la ceas. A aprins t ă mâie, a scos un clopot nu prea mare ș i, dup ă ce a sunat de câteva ori din el, au intrat în meditație. Dup ă aproximativ 15 minute, lumina lor interioară se unea cu lumina exterioară , c ă ci grota era luminată acum ș i în planul fizic. Codrin ș i-a dat seama de aceast ă manifestare neobi ș nuit ă . A deschis u ș or pleoapele. În faț a ochilor se derula o imagine care i-a f ăcut sufletul s ă -i tresalte intens. În mijlocul acestei proiec ț ii de lumin ă , stră lucitor îl privea Zalmoxis, în ipostaza sa de rege al dacilor liberi, pe cap având o coroan ă asem ă n ătoare cu cea a domnitorilor români. Brațele îi erau deschise larg ca pentru a-i îmbrăți ș a. O mare bucurie și o mare putere se revă rsa din ființ a sa în timp ce se îndrepta spre ei. Imaginea alb- stră lucitoare se estomp ă u ş or, apoi disp ăru complet. Codrin, care încremenise de fericire, închise ochii ș i lacrimi de recunoș tință i se scurseră pe obraji. Dup ă ce se mai adun ă pu țin, se întoarse c ătre p ă rintele Kalinic.

- Ce minune!, exclam ă Codrin, care mai avusese anumite viziuni, dar

niciodat ă nu se manifestaseră în planul fizic cu ochii deschi ș i. Zalmoxis!

- Da! Zalmoxis ț i-a urat bun venit!, zise mul țumit p ă rintele Kalinic. O, Doamne, slavă Ție, Amin!

- Dar ce s-a petrecut?, întreb ă acum uluit Codrin.

Dup ă câteva minute, p ă rintele Kalinic se adres ă lui Codrin.

- Vezi tu, Codrin, aceast ă pe ș teră este foarte special ă . Aici se manifest ă zone de interferență cu alte planuri subtile. Ele sunt asemenea unor zone de

dispersie energetic ă . Adic ă pân ă la un anumit punct este energia de adaptare, care este a omului și dup ă aceea este energia propriu-zis ă a pe șterii. Aceste câmpuri energetice sunt într-o permanent ă ie ș ire în evidență . Se ascund,

apar

ș i apar după o anumit ă lege dat ă . „Un fel de sistem holografic, care intră în rezonanţă cu câmpul de for ță al

omului, sco ţ ând astfel în evidenţă anumite cli ș ee akasha-ice”, gândi Codrin Dup ă o scurt ă t ă cere, p ă rintele Kalinic continu ă :

- Aici este un mediu hrănitor, care permite transformarea omului în ființă

superioară ca și conștiință, tocmai prin faptul că te pune pe tine însuți să cauți și apoi,„găsind”, să te poți hrăni spiritual evolutiv din acel mediu, din acea ambianță. „Exact ca în meditaț ia de ieri când doream s ă amplific lumina din mine însumi ș i graț ia devenea tot mai mare”, gândi Codrin.

- Spune-mi, te rog, p ă rinte Kalinic, de ce erau adoraț i oamenii precum zeii?

- Pentru că asta devine orice om care se îndumnezeie ș te, zeu pe p ă mânt

sau în ceruri. Depinde de el unde vrea s ă - ș i continuie viaț a, pe p ă mânt pentru a ajuta și celelalte ființe sau într-una dintre lumile paradisiace rezervate ființelor care se unesc con știent cu Dumnezeu în spirit. Viaț a oricum este etern ă , Codrin, depinde de noi cum vrem s ă o tră im. În timpurile îndep ărtate ale primei sale existenţe, omul jurase credinţă Creatorului s ă u şi umbla înconjurat de lumin ă , asemeni zeilor. Ast ă zi nu mai aspiră decât la aceast ă lume p ă mânteasc ă , ce îl îmbie la o ac ţ iune material ă , lipsit ă de esenţă . Căutătorul sincer a început însă în mod înţelept să caute răspunsuri în interior, să se cunoască pe sine. Pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche

ca în teatrul cu umbre chineze ș ti. Aceste câmpuri subtile sunt peste tot

maximă spune:„Homo nosce te ipsum” şi înseamnă „Omule, cunoaşte-te pe tine

însu ţ i”, iar în continuare scria „ ş i vei cunoa ş te astfel tainele universului ş i to ţ i zeii”. Remarcă m aici cuvântul cunoa ş tere. Se dore ș te o cunoa ştere superioară , o con ș tiință atot-cuprinz ătoare a legilor universale. Oricine poate atinge aceast ă cunoaş tere pe calea înţelepciunii inimii, iar cel care aplic ă aceast ă înţelepciune

a legilor universului devine nemuritor.

Secretele Peș terii Ialomicioarei (2)

Ajunși în curtea interioară formată între peșteră și așezământ, părintele

Kalinic se opri ca și cum ar fi așteptat ceva sau pe cineva și se uita periodic, la scurt timp, la ceas.

- Acum, zise pă rintele Kalinic, ș i intrară în a ș ez ă mânt. Traversând un hol

micu ț, p ă rintele Kalinic, ş i Codrin, trecură pe lâng ă dou ă înc ă peri care miroseau

pl ăcut a plante de munte. În prima, sacoș e întregi de plante se z ă reau la intrare,

zeci de plante erau ag ăț ate pe bârne, altele pe mese. Doi c ă lug ă ri tineri selectau

plante medicinale. În cealalt ă cameră se realizau tincturi, se împachetau plante.

„Uite un mod pl ă cut lui Dumnezeu de a între ț ine mân ă stirea”, î ș i zise Codrin,

ș tiind c ă plantele medicinale sunt acum din ce în ce mai c ă utate în ț ară .

- Ele nu creaz ă efecte adverse, spre norocul celor care le folosesc, ș i îi trateaz ă de multe alte boli, datorită faptului c ă energiile lor benefice se ră sfrâng asupra trupului, vindecându-l, spuse pă rintele Kalinic, completându-i gândurile. În cap ătul holului intrară pe o ușă care pă rea c ă ap ă ruse de nic ăieri, într-o încă pere micuță de 3/3 m. Spre surprinderea lui Codrin, aceasta era goal ă , doar în podea se vedea o intrare dreptunghiulară de 1/1,5 m. Codrin aprinse lanterna pe care o avea în rucsac ș i coborâră mai multe trepte care erau numai din piatră. În faț a lor se deschidea acum un coridor lung, destul de înalt. Lanterna lui Codrin care avea fasciculul destul de puternic, nu p ătrunse însă prea mult în întunericul coridorului.

- Lumin ă !, zise p ărintele Kalinic ridicând mâna.

Întregul coridor deveni luminos. Codrin împietri, mintea i se opri în loc ș i apoi îi fu cuprins ă de o anumit ă stare de extaz, c ă ci aceast ă demonstraț ie a for ței spirituale pe care o manifestase p ă rintele Kalinic îl f ă cu s ă î ș i dea seama de graț ia care i se oferea. Imediat ochii i se umeziră de recuno ş tinţă .

În scurt timp au ajuns la o intersec ție de coridoare, de la care au mers aproximativ 15 minute, timp în care Codrin, pe fondul unei st ă ri euforice, î ș i simțea mentalul mult mai clar și mai dinamizat. Treceau periodic prin câmpuri de aer proasp ăt, ră coritoare, ca ș i cum u ș i nevă zute se deschideau înaintea lor. Acestea erau, de fapt, baraje energetice asemenea unor câmpuri subtile purificatoare, care permiteau eliminarea energiilor negative din aura uman ă . Pă rintele Kalinic i se adres ă :

- Dac ă cei nevrednici, adic ă cei neferici ț i, ar reu ș i s ă p ătrund ă în acest canal

de energie divin ă , ei ar deveni asemenea unor copila ș i ferici ți și beatifici ș i s-ar opri în loc sau s-ar întoarce imediat, incapabili de a comite vreun ră u, deoarece energia acestei pe ș teri hră ne ș te „s ă mânț a”, iar aceasta este în totalitate numai de la Dumnezeu. Celor ca tine însă le treze ș te ș i „mintea cea din urm ă”. Și arăt ă spre frunte. „Înțelepciunea inimii”, fu inspirat să gândeasc ă Codrin.

- Pă rinte Kalinic, spune-mi, te rog, când au fost construite aceste galerii?

- Pă i, a trecut ceva vreme, cam prin anul 5000 înainte de Hristos. „Au peste 7000 de ani!”, î și spuse gânditor Codrin. Perpendicular pe coridorul principal au început să apară din loc în loc coridoare scurte.

Biblioteca Umanit ăț ii

Din primul moment în care intrară, Codrin rămase înmărmurit de nesfârşitele coloane de rafturi care se întindeau de o parte şi de alta a uriaşei săli.

- În aceste c ă r ţ i st ă scris ă toat ă înţelepciunea omenirii, din toate domeniile:

art ă , istorie, religie ş i toate ş tiinţele care au fost vreodat ă abordate; toată ş tiinţa

ş i toat ă învăţătura care a fost dat ă vreodat ă omenirii ş i toate secretele lumii. Codrin privi profund impresionat sala în care mai multe fiinţe umane îmbră cate în alb lecturau cu atenţ ie din c ă r ţ i. Pă rintele Kalinic spuse:

- Vom merge totu şi în Sala Cristalelor. Acolo se afl ă ş i Oracolul, cu ajutorul

c ă ruia vom afla mult mai u ş or ceea ce ne intereseaz ă . Pătrunseră apoi într-o sal ă , mai mult ovoidal ă , însă foarte spațioas ă , unde pereț ii, podeaua ș i plafonul boltit scânteiau multicolor. Codrin ră mase extaziat

de dantel ă ria cristalelor de mari dimensiuni dintre care se deosebeau unele de-a dreptul impresionante, ce dep ăș eau 1 m înă l ț ime, cu puternice sclipiri de diamant. Farmecul deosebit al galeriei consta în varietatea neb ă nuit ă de cristaliz ă ri curioase, de o diversitate unic ă , irepetabil ă . În mijlocul camerei se g ăsea o mas ă mare, rotund ă , înconjurat ă de 12 scaune. Ceea ce îl impresion ă ş i mai mult pe Codrin era faptul c ă masa din centru împreun ă cu cele 12 scaune semă nau foarte mult cu Masa Tă cerii a lui Constantin Brâncu ş i, doar c ă acest ansamblu era realizat dintr-un material foarte lucios.

- Atât în c ă r ți, cât ș i în cristale, se afl ă înscrisă întreaga istorie a noastră, a

omenirii. Po ț i citi că r țile sau po ț i afla mai repede, accesând cristalele. Codrin merse încântat spre cristale. Acestea se g ă seau a ș ezate ca pe o treapt ă . Coborând dinspre perete, uș or oblic, oprindu-se undeva la nivelul plexului solar al lui Codrin, creând în jurul s ă lii un brâu de lumină scânteietoare. Atingându-le pe rând, încerc ă s ă intre în comuniune cu ele. La fiecare atingere simțea o activare preponderentă în mijlocul frunț ii, dar nu reu și să vad ă nicio imagine. Dup ă câteva încerc ări se hot ă rî s ă aib ă ră bdare şi să -l întrebe pe p ă rintele Kalinic cum trebuie să procedeze. De fapt, Codrin nu reu șise s ă acceseze memoria cristalelor, deoarece el înc ă nu ș tia s ă se proiecteze, la nivel mental, în structura cristalelor. În subtil, camera era luminată feeric de cele mai frumoase culori, care

ț â ș neau din cristale asemeni unei ploi de lumin ă . Câmpul generat de cristale nu era static, ci într-o continu ă modulaț ie, ceva asem ă n ător cu dansurile sacre, dar întrepătruns de fulgerătoare lumini, intens colorate, care izbucneau din cristale. Acest limbaj al cristalelor se completa la nesfâr ș it într-o energie fluidică , de o anumită densitate rafinat ă , astrală . Fuioare de energie stră lucitoare, de diferite culori înc ă rcau aurele celor doi. La Codrin, un fuior mov-violet lu ă locul unuia de un albastru intens. Pe fondul

relax ă rii întregului corp, acesta simți o c ăldură în zona inimii ș i, în acelaș i timp, o briz ă energetic ă ce îi răcorea întreaga frunte. Se duse c ătre p ă rinte, care îl a ş tepta zâmbind liniş tit.

- Sau po ţ i întreba Oracolul, spuse el puţ in misterios, conducându-l pe

Codrin la masa cea rotund ă pe suprafaţ a c ă reia se distingeau acum diferite

semne grafice. Luând loc pe unul dintre scaune, masa se dovedi în curând a fi un

adevă rat pupitru tehnologic, c ă ci după ce p ă rintele apă s ă pe un semn grafic, în centrul mesei a fost proiectat ă holografic o fiinţă luminoas ă , îmbră cată în alb. Pă rintele Kalinic se interioriz ă ş i rosti cu putere:

- OMERON ZALMOXIS!

Fiinţ a de lumin ă ridic ă mâna în semn de binecuvântare, după care disp ă ru. În dreptul lui Codrin se ridic ă , tot în sistem holografic, un ecran mare cât un monitor uria ş. Codrin mai observă c ă , dup ă ce p ă rintele rostise formula sacră , o anumit ă zon ă a cristalelor devenise mai luminoas ă . Oracolul se deschisese, iar p ă rintele îl privea pe Codrin care zâmbea fericit,

c ă ci scrierea aleas ă a străbunilor no ş tri era afi ş at ă pe ecran.

Zalmoxis

Numele lui înseamn ă : Stă pân peste Ză mislire. XIS = de St ă pân ZALMO = Împuternicit. Pă rintele Kalinic, care îl ajuta s ă înţeleag ă mai bine toate aceste aspecte, îi spuse:

- Zalmoxis este Împuternicit de Stă pân

Zalmo = este nume masculin. Zalma = este nume feminin. Deci, zalma e a femeii ș i zalmo e a b ă rbatului și astfel

peste Zalm ă , adic ă peste Ză mislire.

ZALMOXIS este

St ă pân peste Zalm ă , St ăpân peste Z ă mislire. Foarte mul ț i s-au stră duit să g ă seasc ă etimologia pentru Zalmoxis, pe care cei mai mul ț i l-au numit Zamolxis, o schimbare nejustificata a numelui f ă cută ș