P. 1
Sfantul Nectarie - Sfantul IUBIRII

Sfantul Nectarie - Sfantul IUBIRII

|Views: 12|Likes:
Published by Florin Valeriu
Viata, minunile si acatistul sfantului Nectarie
Viata, minunile si acatistul sfantului Nectarie

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Florin Valeriu on Apr 08, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2014

pdf

text

original

IosiI D.

Agapitos
SIîntul Nectarie
SIîntul iubirii
(minuni necunoscute)
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
3
PROLOG
De multe ori, de Ioarte multe, ori în SIînta
Evanghelie este scris c Domnul Iisus i-a vindecat pe
bolnavi numai cu un cuvînt al Su. A vindecat pe muli
bolnavi adusi, pe paturile pe care zceau, de rudele lor pîn
acolo unde auzeau c se aIla El: în sate si în orsele, în
locuri publice, în piee sau în pustie. Pe toi îi vindeca.
Lucra, vedei, înssi Iubirea, Atotîneleptul si Atotputernicul
Dumnezeu. Iar oamenii se bucurau si se mi nunau si slveau
numele Su.
Domnul a Igduit s druiasc acest har
neîmpuinat al iubirii si al vindecrii bolilor acelora care vor
crede in El
SIîntul Nectarie a avut de mic copil mare credin în
Dumnezeu (dup cum vei vedea din primele pagini).
Credin în Dumnezeu si dragoste pentru semenii si. De
aceea, a Iost druit de Cel de Sus cu puterea de a vindeca în
tot ceasul tot Ielul de boli. Multe, Ioarte multe sînt minunile
lui. Noi, în aceast mic brosuric, vom prezenta doar cîteva
care s-au întîmplat unor oameni cunoscui de noi. Ele vor Ii
scrise în cuvinte puine, desi Iiecare dintre ele ar Ii putut s
devin o întreag carte.
Le scriem pentru a-i mulumi SIîntului Nectarie si
pentru ca si ali oameni s aIle despre lucrurile minunate ale
lui Dumnezeu ce se petrec în zilele noastre. ,Iisus Hristos,
ieri si astzi si în veacul veacului.¨ ,Minunat este Domnul
întru sIinii Si.¨ Pentru ca oamenii s cear ajutor în
greuti, în nevoi si în boli si s vad înc o dat c
Dumnezeu si sIinii Si sînt alturi de noi.
I.D.A.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
4
DIN VIAA SFÎNTULUI
Scrisoarea micului Anastasis
Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si
mrunisuri în prvlioara lui din Constantinopol. Îsi iubea
mult Iamilia si se chinuia s-si vînd ,nimicurile¨, ca s
poat stura cele cinci guri Ilmînde. Deschidea prvlia
dis-de-diminea, îsi Icea semnul crucii privind spre
biserica SIînta SoIia, atîrna ramele în cuie pe pereii din
aIar, lîng usa magazinasului, stergea praIul care se aseza
din gros pe picturi prvlioara se gsea pe o strdu
strîmt, nepietruit si asa îsi astepta clienii. Domnul
Temistocle era un om bun, dintre cei care simt durerea
celuilalt. Cînd intra vreun scolrel s ia o bomboan, omul
gîndea în sinea lui: ,Srcuul, este galben ca ceara. Cine
stie ce mnînc...¨ Cunostea bine Iaa srciei, dup cum
cunostea si suIletul omului, cu bunele si cu relele sale.
Dintre toi copilasii de prin vecini, cel mai mult inea
la un bieel blînd si cuviincios, pe nume Anastasis, care
tria singur-singurel într-o cmru, peste drum de casa lui.
Bietul de el, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se
întorcea. Dup Iaa-i tras si dup hainuele si ghetuele
rupte, usor puteai s vezi c de-abia dac avea ce s
mnînce.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
5
Într-o diminea de iarn, domnul Temistocle se
îndrepta spre prvlioar. Era Irig si zloat si mergea
strîngîndu-si pe el paltonul, cînd deodat îl vede pe micul
Anastasis apropiindu-se pe trotuarul cellalt.
Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astzi? Nu te
duci la lucru? Mi bieelule, o s rcesti. Nu esti îmbrcat
gros.
M duc la post s duc niste scrisori.
D-mi-le mie, tot trec eu acum pe la post. Hai,
Iugi înapoi la lucru, c o s rcesti aIar.
V mulumesc mult, domnule, spuse micuul
dîrdîind de Irig.
Ce-i veni domnului Temistocle, c se uit pentru
cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru
o Iabric de tutun, a treia era... CTRE DOMNUL
NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER. Se opri locului si
începu s zîmbeasc.
Sracul bieel! Ia s vd ce cere.
Deschise scrisoarea si citi:
'HI1:Ian:. n1 n.u,
Hn1n.1. n1 :-nu Iu¡I, ¡nnIa111 n1 :-nu :II1.nI ¸1 n1-.
1I1¿. D1n ..-n1 u :I¡1nu1 nu-n1 nJun¿. n1.1 u. n1n.nI.. A-
nn I.u¸1I : II1n1I n¡Ian¡. n1n1. nnn.1 n.1., .nI. .:I.
:In.. C. n 1n. n.un¨ Cun 1.: .u u1n 1nIn, Dannn.¨
¹JuI-n´ A 1n.L1n 1..
RaIu1 Tu, ¹nn:In:1:.¨
Comoar scump... spuse domnul Temistocle si
plec spre cas. Pregti un pachet cu haine clduroase de
iarn Ilanelue, un palton, pantoIi, sosete de-ale copiilor
lui si se duse apoi la post.
Peste dou zile, îl si vzu îmbrcat în hainele
clduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului strluceau
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
6
de bucurie. Ba luase pe chip si o raz de lumin tainic; cci
cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugciune Domnul
si micuul Su rob!...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult vzîndu-l
Iericit pe bieel. Nu avea îns cum s-i treac atunci prin
gînd c Anastasis va ajunge cîndva SIîntul Nectarie,
Ictorul de minuni... De unde s Ii putut bnui...
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
7
CÎTEVA DIN MINUNILE SFÎNTULUI
NECTARIE
Mama cu cei patru copii
Satul Digheliotica se aIl la o or de mers de Marea
Egee. Este mai degrab un ctun cu douzeci, douzeci si
cinci de case rnesti împrstiate.
Într-una din aceste case locuia Gheorghia
Apostolopoulos cu brbatul ei, Kostas, si cu cei patru
copilasi ai lor. Fiind o bun gospodin, se scula dis-de-
diminea ca s pun casa în ordine. Îsi trezea apoi copilasii
si îi îngrijea. Dup aceea, îngenunchea în Iaa icoanelor si
aseza alturi de ea pe Olga, pe Evanghelia si pe bieel, iar
pe cea mai mic o inea în brae. Si astIel îsi Iceau cu toii
rugciunea de diminea. Dup ce se rugau, mama îsi lua
copilasii aproape de ea, îi privea în ochi cu dragoste si
revrsa în suIleelele lor Iragede credina si dragostea pentru
Tatl Ceresc si pentru sIinii Lui. Celei mai mici îi vorbea
într-o limb pe care numai mamele stiu s o griasc. Lua
apoi cu degetele ei blînde mîna grsu a Ietiei si o înva
s-si Iac cruce.
Asa s strîngi degeelele, ppusica mea. Întîi duci
mîna la Irunte, apoi jos pe burtic, sus, la dreapta si la
stînga. Asa, bravo, Ietia mea.
Le ddea apoi copiilor s mnînce, îi sruta si se
ducea s-si ajute brbatul care muncea de cu noapte la cîmp.
La amiaz, se întorcea acas s-si vad copiii, s-i pun din
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
8
nou s mnînce si apoi iarsi se ducea la cîmp pîn ce
cobora soarele si începea s se întunece. Seara, întorcîndu-
se, trecea pe la bisericua satului, unde aprindea candelele si
se ruga aducînd mulumire lui Dumnezeu.
Gheorghia era o Iemeie srac, îns, alturi de
Iamilia ei, ea era Iericit. Slav Domnului pentru toate!
* * *
O boal crunt, care veni pe neasteptate îi Icu îns
Iericirea mii Irîme. Îi apru ca din senin o tumoare, iar
durerile îi rpir si ultimul strop de liniste.
S-a dus la doctor, în Eghio. Acesta îns, înelegînd
cît de grav era boala, i-a spus s mearg la Atena, la
doctorii cei mari. Inima bietei Iemei s-a Irînt. Copilasilor le
spuse c se duce cu niste treburi la Atena. Îi lu din nou si îi
asez în Iaa icoanelor. Celei mai mici îi spuse s-si Iac
semnul sIînt al Crucii, iar pe cei mai mari îi îndemn s se
roage Iiecare asa cum Iusese învat. Îi srut apoi pe rînd si
plec cu ochii în lacrimi spre Spitalul Bombola din Atena.
Acolo i-au Icut tot Ielul de analize. Doctorul din
Eghio nu se înselase... A Icut operaie dup operaie. A Iost
trimis apoi la un alt spital. În cele din urm, medicii l-au
chemat pe brbatul Gheorghiei si pe un vr de-al ei, care se
îngrijea si el de bolnav si le-au spus clar:
Are o Iorm extrem de grav de cancer. Luai-o s
moar acas.
Si astIel biata Gheorghia se întoarse la csua ei.
Zcea acum în pat pe jumtate moart. Nu-i trebuia nici
mîncare, nici nimic. Dar pe chipul ei înglbenit înc se mai
întrezrea o raz de ndejde. Copilasii îi stteau tot timpul
prin preajm, iar ea le repeta mereu cu voce stins:
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
9
Hai s ne rugm. Asa ppusica mea, du mînua la
Irunte.
Si copilasii îngenuncheau în jurul ei, îsi îndreptau
ochisorii spre icoane si se rugau.
Doamne Iisuse, I bine pe mama noastr!
Dar ea se simea din ce în ce mai ru. Trupul i se
umplu de umIlturi si, din zi în zi, gîtul i se închidea. Abia
dac i se mai auzea vocea.
Rugciune, copilasii mei, rugciune... abia reusea
s mai rosteasc, dar raza de ndejde nu i se stingea de pe
chip.
* * *
Era o sear de noiembrie. Vîntul intra în odaia bolnavei
Icînd s tremure Ilcruia candelei, gata s se sting la Iel
ca si viaa ei...
Ru-g-ciu-ne... mai rosti o dat stins, abia dac se
auzi, dup care adormi.
Copiii îns nu încetau s se roage, aplecai asupra trupului
mamei lor.
D Doamne s nu moar micua! Ce-o s se
aleag de noi? Micu!...
Nu peste mult timp, Gheorghia deschise ochii. De
aceast dat erau doi ochi veseli si plini de via.
L-am vzut! rosti ea Ir nici o piedic în voce; ca
atunci cînd era sntoas. L-am vzut pe SIîntul Nectarie,
care mi-a spus c m-am Icut bine!
Si eu l-am vzut, mam, pe SIîntul din icoan,
spuse Evghenia.
Kostas, Kostas! strig Iemeia ctre brbatul ei. M-
am Icut bine!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
10
Ba mie-mi pare c nu te-ai Icut deloc bine, îi
rspunse el din patul unde se odihnea.
M-am Icut bine, Kostas. Mi-e Ioame!
Acesta se scul anevoie din pat si îsi privi cu mirare
nevasta. Nu mai avea pe Ia nici urm de umIltur, ochii îi
strluceau si vorbea cu usurin.
Femeia se ridic atunci din pat spunînd:
M-am Icut bine! Slvit s Iie numele Tu,
Doamne!
A doua zi de diminea, Gheorghia Icu o plimbare
de o or, mergînd pîn la Eghio, unde era doctorul ei.
Acesta, de cum o vzu, rmase uluit de mirare. Nu-si putea
crede ochilor.
Te-ai Icut bine, Gheorghie! Mergi acas
sntoas.
* * *
Au trecut trei ani din acea zi mare. De atunci si pîn
astzi, Gheorghia Apostolopoulos trieste si împreste în
casa ei, înconjurat de coplilasi, si în Iiecare sear aprinde
candelele bisericuei din stuc si cînt Domnului imnuri de
slav.

Notez din nou adresa ei. Poate are nevoie vreun cititor de ea:
GL.aI¿L1n
¹¡a:Ia1a¡au1a:, D1¿L.11aI1.n 1¿1au, GI..1n.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
11
Micua SoIica
SoIica era o Ieti drglas. Bruneic cu ochii
negri, cu dou cordelie albe în pr si cu un zîmbet cald, era
bucuria cea mare a mamei ei. Mereu o ridica sus pe brae, îsi
apropia buzele de chipul ei drglas si îi lsa pe obrjor un
srut dulce matern.
SoIica mea, rostea mama din adîncul suIletului ei
si îsi strîngea copilul în brae.
Într-una din zile, mama observ un semn rosu pe obrjorul
catiIelat al SoIici, acolo unde îsi lsa ea srutrile. Se uit
bine si cercet cu degetele.
N-o Ii nimic, spuse.
A doua zi, îns, zi semnul crescuse. Biata Iemeie se
nelinisti.
Ce s Iie oare?
Pata rosie se Icut în cîteva zile o cresctur destul
de mare de carne. Gînduri negre ca niste serpi veninosi
cuprinser suIletul mamei. Îsi lu Ietia si o duse pe la
doctori. Acestia i-au spus Iel si Iel de lucruri. În sIîrsit, a
ajuns cu copilul la o doctori pediatru care era conIereniar
universitar. Aceasta lu Ietia si o examin cu mult atenie
si dragoste.
Trebuie s Iacem o mic operaie, spuse doctoria,
trebuie s o deschidem. AltIel vor aprea complicaii.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
12
Dar Iemeia nici nu vru s aud de asemenea lucru.
S rmîn Ietia ei cu un semn pe Ia pentru toat viaa? Îsi
lu copilul si plec. Dar rul nu disprea. Asa c din nou a
trebuit s o duc la doctor.
Doamn Despina, trebuie s Iacem intervenia
chiar astzi. Acum! Dac nu, în seara asta o s se deschid,
v repet, si eu n-o s port nici o vin.
Mama Ietei începu s plîng, dar nu lu nici o
hotrîre. Isi lu copilul în brae si plec acas. Brbatul ei
era plecat, asa c o chem la dînsa pe sora ei, Evanthia,
pentru c parc simea nevoia s-si împart necazul cu
cineva. Aceasta veni si se amrî mult cînd aIl vestea. Au
stat si au vorbit despre copil pîn noaptea tîrziu. Veni apoi
ora s se culce. Dar o idee ca o lumin trecu prin gîndul
Evanthiei. Îsi aduse aminte c lsase mai demult la icoanele
surorii sale o sticlu cu ulei de la SIîntul Nectarie din
Eghina. Se duse deci si lu uleiul, dup care cele dou surori
s-au rugat din toat inima. Apoi Evanthia Icu cu uleiul
sIinit semnul SIintei Cruci pe obrjorul SoIici.
SIinte Nectarie, I o minune si cu aceast copil
nevinovat, rosti ea cu toat Iiina ei.
Apoi, cele dou surori au asezat copilul între ele si s-
au culcat. S Ii Iost miezul nopii cînd amîndou s-au trezit
dintr-o dat speriate. Fetia ddea din mîini si din picioare si
striga:
Vava mea (adic buba mea)!
S-o Ii deschis, asa cum a spus doctoria, strigar
amîndou într-un glas, si-o s aib complicaii!
Aprinser în grab lumina si cercetar îngrijorate obrazul
Ietiei. Dar nici una, nici cealalt nu a mai vzut cresctura
de carne. S-au uitat pe cellalt obraz: nimic! Au srit ca
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
13
arse. Au dus copilul lîng lumin. Nici urm de rosea.
Obrjorul micuei era delicat si Ir cusur ca si înainte.
Mare esti Doamne! rostir mama si mtusa micuei
cu voce tremurînd.
Cînd se lumin de ziu, au dus Ietia la doctori.
Aceasta o vzu, o examin cu degetele dup care îsi Icu
smerit semnul crucii.
Este o minune!
Si a Iost cu adevrat o minune izvorît din iubirea de
oameni a SIîntului Nectarie.
SoIica tremin acum scoala primar si este o Ieti
drglas si binecuvîntat. Merge des pe la mtusa ei care
st pe strada Lerou nr.6 (teleIon 829 475). Aceasta o ia în
brae si o srut pe obrjor cu mult dragoste, dar si cu
smerenie. Vedei doar, acela este locul minunii!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
14
Printele Eustaie
Printele Eustaie avea în jur de optzeci si cinci de
ani. Era acum pensionar, dar Iusese si preot si învtor la
un loc. Seara slujea vecernia în bisericua cu hramul SIîntul
Eustaie pe care o ridicase în stucul lui, Harakopi Kimis din
Evia. ,Rugciunea mea voi înla ctre Domnul...¨, glsuia
preotul ducînd o mîn pe piept, deasupra epitrahilului, si cu
cealalt tmîind SIînta Mas, sIintele icoane ale Domnului
Hristos, ale Maicii Sale si ale sIinilor zugrvii de jur
împrejur. Se oprea si se închina în Iaa Iiecrei icoane, luînd
pentru o clip pe chip o expresie diIerit, dup sIîntul pe
care îl privea. Ai Ii zis c spunea ceva la Iiecare si c Iiecare
îi spunea cîte ceva. Acum îl vedeai stînd ca un ostas în Iaa
împratului Hristos, acum avea un aer rugtor, ca de copil,
în Iaa Maicii Domnului. Mai apoi, lua în privire ceva ce
aducea a gelozie nevinovat în Iaa marelui sihastru al
pustiei, SIîntul Ioan Prodromul, iar lîng el privea cu
blîndee, si rugtor parc, ctre Arhanghelul Domnului.
Dup aceea, rînd pe rînd, trecea prin Iaa Iiecrui sIînt, a
Iiecrui prieten al lui Dumnezeu, si chipul i se lumina de
raze de ndejde. Mai apoi, se oprea în Iaa unei icoane care-l
bucura atît de mult, ca prezena unui prieten drag. Ai Ii zis
c ddea bun seara sIîntului din icoan si c astepta s i se
rspund, astepta s aud din nou vocea cunoscut, blînd,
linistit si cuviincioas: ,Bun seara, printe Eustaie¨. Si cu
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
15
adevrat îl cunoscuse pe sIîntul din icoan. L-a vzut si a
Iost sub arhieria lui în Halkida, pe vremea cînd era tînr. Si
astzi printele Eustaie parc mai aude cuvintele bine
mestesugite ale SIîntului. Si astzi parc vede aievea ochii
lui mari, albastri si Irumosi, cu privire îngereasc. Acest
sIînt era SIîntul Nectarie.
Printele Eustaie intra apoi din nou în altar si rostea
pomelnice cu atîtea si atîtea suIlete care îi erau ca si copiii
lui. Vezi bine, doar Iusese si învtor si preot. Invase
carte si dsclise cu povee mii de suIlete, mii si mii
botezase, miruise, mrturisise, împrtsise, cununase,
blagoslovise. Si mai erau apoi si copiii lui, bieii si Ietele
din Atena si de aiurea si copiii copiilor lui, generaii de
generaii. Si mai erau si suIletele cunoscuilor si prietenilor
adormii alturi de suIletul preotesei sale.
Iar cînd intra in altar, bunul levit uita de el. Se gsea
parc si pe pmînt si în cer, între biserica lupttore si cea
triumItoare. Cînd psea pe podeaua altarului, cînd se aIla
parc Ir trup printre îngeri...
Printele Eustaie termina mereu slujba noaptea
tîrziu. Îsi Icea pentru o ultim dat semnul crucii din usa
boltit a bisericuei, stînd cu Iaa spre altar si, dup ce-si
purta înc o dat privirea peste icoanele cu chipuri sIinte si
iubite, iesea în curte, sub bolta cerului, în miresmele
muntelui. ,Slvite s Iie lucrurile mîinilor tale, Doamne¨, îl
mai auzeai rostind si pornea apoi spre chiliua lui unde
vieuia singur ca un adevrat schimnic postitor. Doar vduva
Iiului su mai trecea pe la el si se îngrijea de puinele lui
nevoi.
* * *
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
16
Într-o diminea, printele Eustaie tocmai terminase
utrenia si iesi în curte s se bucure de lumina si de cldura
plcut a soarelui. SuIletul îi era plin de pace si de bucurie.
Sprinten, se îndrept spre chilie s guste ceva. Dar, dintr-o
dat sovi, alunec si czu. Simi în picior o durere crunt.
Încerc s se miste, s se ridice, dar durerea îi strpungea ca
un cuit carnea si oasele, pîn la mduva lor. ,Doamne
Atotputernic!¨ strig. Încerc din nou s se miste, dar
durerea îl sget. Asa c Iu nevoit s rmîn locului.
Durerea îns era mare si acum îl sgeta si cînd nu se misca.
Btrînul îsi întoarse privirea spre bisericua SIîntului
Eustaie, cutînd spre icoane, chiar dac usa lcasului era
închis, cci duhul, în zborul lui, nu se împiedic de cele
vzute. Si iarsi se opri pentru o clip de ast dat numai
cu suIletul în Iaa Iiecrui chip sIînt din biseric si în
durerea lui le cerea ajutor.
Bun ziua printe Eustraie, îi pru a-i spune
SIîntul Nectarie.
Bun ziua, SIîntul meu drag. M doare. Tare m
mai doare. Ajut-m, SIinte tmduitor.
Bietul preot a rmas jos la pmînt în dureri si vaiete
pîn ce a aprut vduva Iiului su.
Ce-ai pit printe, ridicati-v.
M doare, nu pot s m misc.
Femeia ceru îndat ajutor si au venit si l-au ridicat pe
bunul slujitor al lui Dumnezeu si l-au dus si l-au asezat în
pat. Dup toate astea, s-a simit oarecum mai bine, dar
durerile nu încetau.
Asa trecu ziua. Veni apoi seara. Printele Eustaie
suIerea în continuare, dar cu suIletul se întoarse din nou în
mica lui bisericu, unde înl în gînd cîntri bisericesti si
tmîie sIintele icoane si le privi iarsi schimbîndu-si pe rînd
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
17
expresia Ieei. Si iat c din nou ajunse, chiar dac numai cu
gîndul, în Iaa sIîntului pe care-l cunoscuse în Halkida. Si în
ochii suIerindului parc se vedeau ca într-o oglind ochii
mari, Irumosi si albastri ai SIîntului.
M doare, SIinte Nectarie. Ajut-m.
A doua zi dis-de-diminea, sosi biatul printelui
din Atena împreun cu un doctor specialist. Fusese anunat
prin teleIon despre cele întîmplate de vduva Iratelui su.
Au intrat cu toii în chilia preotului. Fiul privi chipul si
mîinile binecuvîntate ale tatlui su care se vedeau de sub
asternut. Picioarele îi erau acoperite de cuvertur. Se aplec,
îi lu si-i srut mîna dreapt.
Bun-ziua, tat. V doare? V-am adus doctorul.
Bun-ziua, copilul meu. Ce mai Iacei cu toii?
Suntei bine? Nevasta ta, copiii, surorile tale? Eu m rog
pentru voi toi.
Stai mai întîi s v vad doctorul piciorul.
S-l vad.
Are o Iractur grav cu luxaie. Trebuie transportat
de urgen la Atena pentru tratament, spuse doctorul.
Pregtii-v, tat, o s v iau cu masina.
Las-m aici, copile. Cum s merg eu în oras? O s
rmîn lîng bisericua mea, lîng sIinii mei si ei or s m
ajute.
A insistat Iiul cît a insistat, l-a rugat, dar nu l-a clintit din
loc.
Spune surorii tale sa-mi trimit un pic de ulei din
candelele SIîntului Nectarie. Iar tu mergi cu bine. Ai
binecuvîntarea mea.
A plecat omul puin tulburat.
M iertai domnule doctor, dar nu e cu putin s-l
conving.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
18
O s suIere mult. Si apoi, vedei...si vîrsta lui
înaintat...
Trecu ziua, veni apoi seara iar btrînul tot în pat
petrecea. Si chiar dac trupul îi zcea, cu gîndul intr iarsi
în bisericu. Si înc o dat se opri în Iaa SIîntului cu
privire îngereasc, de ast dat îns cu mai mult curaj. Vezi
bine, doar se cunosteau.
SIinte Nectarie, te rog din suIlet, I-m bine, spuse
cu toat Iiina lui.
Svrsi apoi în gînd vecernia dup tot tipicul si iat
c-i Iu adus si uleiul sIinit pe care-l ceruse. I-l trimisese în
aceeasi zi Iiica lui din Atena. Lu sticlua cu mîinile lui
preoesti, o duse cu evlavie la buze si o srut. Îsi descoperi
apoi piciorul, lu puin vat din pacheelul pe care îl avea
de la nevasta Iiului su si vrs puin ulei pe ea.Apoi se
aplec si Icu pe piciorul bolnav semnul Fctoarei de Via
Cruci a Domnului intonînd:
,P. :I.nun ..n nau ¸1 :II1u.1IanI. n CIIauar1.1,
P. ..1 .. .:I. n1 E1:.I1.11 nau z1u u. n¡InI.
Cu Iu.uI1. 1n 1n1n1 : 11 1uun.
C.1 :1+1I 111nu u. 1u.InI.n DuLu1u1,
1z+aI¸I. Inuu1I1 ¸1 LnI Ia¿nI.
P.nIIu n...n 11 :II1¿n. Iu.uI-I. PI1nI. A..InI1.´¨
Srut din nou sticlua, o ddu Iemeii, dup care îsi
primi modesta cin. Un somn dulce îi închise pleoapele si o
liniste sIînt i se asternu pe chip. A adormit si s-a odihnit ca
un prunc.
Se trezi abia diminea tîrziu. Primul gînd îi zbur
spre bisericu si începu s intoneze încet cîntrile de
utrenie. Îsi ddu apoi asternutul la o parte, se scul, se spl
si îsi pieptn prul si barba. Îsi puse apoi rasa si camilaIca
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
19
si psi aIar, umbl o vreme prin curte, dup care deschise
usa bisericuei si intr înuntru. Candelele ce luminau
sIintele icoane ardeau cu Ilcriuie dulce si linistit.
Printele Eustaie s-a oprit pentru o vreme ca un adevrat
ostas în Iaa Împratului Iisus, apoi a zîmbit mulumit în Iaa
PreasIintei Fecioare. Privirea i s-a rotit apoi zbovind asupra
chipurilor de îngeri si de sIini între care vzu ochii Irumosi
ai SIîntului Nectarie.
Îi mulumesc mult, sIîntul meu iubit, spuse si se
înclin smerit. Intr apoi în SIîntul Altar, srut SIînta Mas
tronul pmîntesc al Domnului si începu s vibreze cu o
voce ce avea toate tonurile inimii lui:
Binecuvîntat este Dumnezeul nostru acum si
pururea si în vecii vecilor...
* * *
Si astzi, la cei 89 de ani ai si, Printele Eustaie Antoniou
înc mai slujeste liturghia în bisericua SIîntului Eustaie. Si
Iie ca s slujeasc în veac si în cer împreun cu sIinii lui
iubii.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
20
În tabr
La o mie de metri altitudine, pe un platou al
muntelui Parnasos înconjurat de brazi tineri si vigurosi, si-
au întins corturile mai bine de o sut de copii din clasele mai
mari de gimnaziu. Urmau s petreac douzeci de zile acolo
sus, între cer si pmînt, cu dorina de a-si reIace sntatea
trupului, a suIletului si a gîndului. Comandantul taberei, un
tînr robust si educat, absolvent al Facultii Pantios,
secundul su, un adolescent bine Icut, cuviincios si
sclipitor, absolvent al Facultii de Teologie a Universitii
Ateniene, alturi de tovarsii lor de echip studeni la
diIerite Iaculti erau tocmai ceea ce trebuia pentru ca totul
s mearg bine.
Înc din prima zi, copiii s-au împrit pe grupe, au
ridicat corturile si au Icut tot ce era necesar pentru vieuirea
în tabr. La venirea serii, obosii dar bucurosi, se adunar
cu toii pentru rugciune dinaintea Iaa Stpînului Vieii,
înlînd imnuri de slav pe care vîntul le lua si le ducea spre
cer, unindu-l parc cu pmîmtul.
A doua zi de diminea a începu programul: trezire,
gimnastic, studiu hagiograIic, buturi calde, roboteli, joc,
cîntec. Erau un stup vesel si bine organizat ce zumzia toat
ziua.

Cîntecele si veselia au Iur îns retezate de o
întîmplare ce se petrecu într-o dup-amiaz.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
21
Piciorul meu! Ah, piciorul meu! începu s strige
unul dintre copii.
Jocul se opri brusc. Copiii alergar pîn la el.
Ajunser de îndat acolo si seIul taberei împreun cu
secundul su. Czut la pmînt, copilul striga:
Piciorul meu! si arta mereu partea de jos a
piciorului, lîng glezn.
Între timp se adunar cu toii în jurul copilului czut.
Piciorul se tot umIla. L-au ridicat cu atenie si l-au dus la
punctul sanitar. Dar durerea nu se oprea si copilul striga
întruna. Strigtele i se auzeau pîn la sala de mese unde
copiii mîncau Ir s scoat o vorb. Comandantul taberei si
secundul su discutau în soapt:
Si nici mcar nu avem masina astzi. S-l coborîm
pîn în oras pe targ este Ioarte greu. S coborîm noi s
aducem un medic, iarsi nu e usor la ora asta.
Poate o s se linisteasc mai tîrziu...
Cina se sIîrsi iar copiii se îndreptar tcui spre
corturi ca s se pregteasc de culcare. Dar bolnavul suIerea
în continuare si strigtele sale umpleau linistea nopii.
Bietul de el, atît de mult suIer. Ce s Iacem?
Trebuie s Iacem ceva.
Secundului îi veni atunci o idee.
Comandante, eu am în cort o sticlu cu ulei de la
candela SIîntului Nectarie. M duc s-o aduc.
S-a dus ca un Iulger si s-a întors ca un înger, inînd
cu smerenei sticlua în mîn. Au pornit Ir alt vorb spre
punctul sanitar. Copilul se zbtea în pat ca Iiara încolit si
plîngea de durere. SeIul lui de grup si ali doi colegi stteau
lîng el.
Haidei s ne rugm, spuse comandantul.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
22
Au îngenunchiat cu toii în jurul patului rugînd din
adîncul suIletultui pe Împratul Slavei s le trimit ajutorul
Su. Mai apoi secundul se ridic si ddu la o parte cu atenie
cearsaIul ce acoperea picioarele suIerindului.
Ah, piciorul meu! ip copilul.
Si avea dreptate s strige, cci piciorul îi era umIlat
aproape diIorm si învineit. Secundul puse puin ulei pe o
bucat de vat, se aplec cu smerenie si Icu cu pe piciorul
umIlat semnul dttoarei de via Cruci a Domnului.
O, Doamne! Ce-a Iost asta? Îndat ce uleiul atinse
piciorul bolnav cu semnul SIintei Cruci, chipul copilului se
lumin.
S-a oprit durerea! spuse minunat.
Ceilali si-au ridicat ochii spre cer si au iesit în
tcere. Clopotul btea chemînd la rugciunea de sear.
O sut de copii stteau acum dinaintea lui Iisus cel
rstignit înlînd în linistea serii, cu o singur inim si un
singur suIlet, imnuri de slav si de mulumire pe care vîntul
înmiresmat le ducea pîn la tronul lui Dumnezeu. Apoi, unul
cte unul, copiii au început s se retrag. Într-un tîrziu, doar
dou umbre, doi slujitori ai lui Dumnezeu, zboveau înc la
lumina lunii în Iaa lemnului SIintei Cruci. Erau
comandantul taberei si secundul su. Tîrziu în noapte, dup
ce si-au terminat rugciunea, s-au întors plini de emoie la
corturile lor. Au trecut mai întîi pe la cortul unde se gsea
punctul sanitar, l-au deschis si au luminat cu lanterna chipul
copilului. Dormea linistit, cu un zîmbet care parc îi juca pe
chip. O liniste sIînt domnea în întreaga tabr.
În cele din urm cei doi au ajuns la corturile lor.
Hristos Dumnezeu s Iie cu noi.
Si-au strîns mîinile si apoi au adormit.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
23
Dis-de-diminea, clopotul începu s bat vesel, dînd
în tabr tonul vieii. Au srit cu toii din pat sprinteni ca
niste cerbi. Alturi de ei se aIla si copilul ce Iusese bolnav.
Piciorul su se gsea acum în stare normal. Nici urm de
durere sau de ran!
,Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvîntm, ie
Îi mulumim Doamne.¨ intonau acum copiii în paraclisul
improvizat al taberei iar Ieele lor vesele strluceau în razele
soarelui de diminea.
,,,,,,,,,,,,,,,
Adresa secundului: Kan:IInnI1na: CLI1:I1u1:, P.nI.11: 2
¹I.nn !!'
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
24
Mica croitoreas
Kiki Tsakalakis se pregtea s devin croitoreas.
Srac, dar harnic, se chinuia s învee meserie ca s aib
din ce tri. De altIel, era si o Iat cuminte si-si vedea de
lucrul ei. Se gîndea c peste puin timp o s termine scoala
si o s ajung o croitoreas bun, cu stil elegant si cu vorb
dulce. Si astIel o s aib mult se lucru. Gîndind asa, pleca de
acas cu zîmbetul pe buze si tot astIel se întorcea.
Nu peste mult timp n-o s mai trebuiasc s mai
muncesti atît, spunea ea tatlui ei. Si tu, mam, ce mîndr o
s Iii! O s ai croitoreas în cas.
* * *
Dar într-o zi, mergînd Kiki la bcan s Iac
cumprturi, se lovi din neatenie la picior cu o bucat de
Iier dintr-un chepeng. Fierul îi rupse carnea si îi sparse
venele provocînd hemoragie. A Iost îngrijit dup cum se
obisnuieste în astIel de cazuri, Ir s Iie dus la spital, iar
ea si-a vzut în continuare de munca ei. Dup o vreme, rana
s-a închis si toat povestea a Iost uitat cu desvîrsire.
Dar microbul a rmas în ea. Nu peste mult timp piciorul a
început s se umIle si s se tot umIle. Deja nu mai putea s
pseasc. Avea temperatur în jur de 40 de grade. Frisoane!
Ai ei se nelinistir. Au dus-o în grab la Policlinica Atenei
unde a Iost consultat imediat de medic.
Unde locuii? întreb acesta înIuriat.
În Peristeri... rspunser prinsii Ir s îneleag.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
25
Trebuie imediat s tiem piciorul ca s salvm
Iata!
Nu, nu! spuse ea în ameeala Iebrei. Cum o s
lucrez Ir picior? Cum o s triesc?
Doctorul a vorbit cu prinii între patru ochi. Le-a
spus alarmat c Iata o s se prpdeasc Ioarte repede.
Acestia, îndurerai, au acceptat s-i Iie tiat piciorul. Ce s
Iac oamenii... Chiar de-ar rmîne cu un singur picior. Doar
n-o s lase sa moar un copil de paisprezece ani. O s
munceasc si ea cît o putea. Si chiar de n-ar mai munci
deloc. Se putea s sovie?
Dar Kiki nu se lsa nici de cum convins.
Mai bine mor, spunea ea în chinurile Iebrei.
Si astIel trecur ore în sir. Febra îi ardea ochii si
gîndurile. Mintea deja i se tulburase. Nu mai înelegea ce se
întîmpla în jurul ei.
Nenorocirea a Iost aIlat de îndat de ctre prietenele
ei. Toate s-au amrît Ioarte tare si erau multe. Deja parc
le sunau în urechi clopotele îndoliate.
Moare Kiki! Biata Iat. Si era atît de bun.
Au alergat la soia respectatului printe Anghelos
Nisiotis, care era preot paroh la biserica Izvorul Tmduirii
din Atena, altdat secretar al SIîntului Nectarie.
Doamn Panagoula, moare Kiki!...
SIinte Doamne! E în Iloarea tinereii. SIinte
Nectarie, ajut-ne! exclam si se îndrept spre icoane. Lu o
sticlu cu ulei de la candela SIîntului si o ddu uneia dintre
Iete.
M-am învrednicit s vd multe minuni ale SIîntului
Nectarie. S ne rugm Printelui milostiv s o vindece si pe
Kiki. Dumnezeu este atotputernic.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
26
Fetele luar cu evlavie sticlua si se duser spre clinic.
Kiki ardea.
Kiki, i-am adus ulei de la SIîntul Nectarie,
Ictorul de minuni. Hai Kiki s Iacem semnul crucii pe
picior. Cu toii o s ne rugm. O s te Iaci bine!
O Ii auzit... n-o Ii auzit... o Ii îneles...? Totusi a
întins mîna, a luat sticlua si a vrsat-o peste cearsaI si a
czut din nou în agonie.
* * *
A doua zi dup-amiaz, proIesoara de religie a lui
Kiki se îndrepta psind cu greu spre policlinic. Un nor de
gînduri negre îi întuneca mintea. Îl iubea pe Dumnezeu de
asta se si Icuse proIesoar de religie. Dar era si ea om iar
piatra grea a morii îi strivea credina. Cine ar mai putea s
ridice si s arunce departe aceast piatr?
Cu inim grea si cu ochii tulburai de lacrimi, se
apropie de clinic. Ajunse în Iaa cldiri ce ascundea atîta
durere. Undeva înuntru se gsea si Kiki. Cel mai sigur c
nu mai trieste... Asa prevzuse doctorul. Nu le-a ascuns
nimic. Era clar ca lumina zilei. Si lacrimile îi acopereau
ochii. Tulburat cum era, zri îndreptîndu-se spre ea trei
Iete. I se prur cunoscute dup statur, îmbrcminte si
dup mers. Numai de nu s-ar îndrepta spre ea!... De s-ar
duce mai întîi la celelalte s le spun nenorocirea. Numai de
si-ar schimba drumul...
Dar cele trei Iete se apropiau si se îndreptau direct
spre ea.
O, Doamne, cum o s stea s le asculte...
Fetele se apropiau din ce în ce mai mult, dar mersul
lor i se prea vesel si vioi. Ciudat... Îsi sterse lacrimile. Se
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
27
mai dezmetici. Fetele se apropiar si mai mult. Dar ce-i
vzur ochii? Era oare adevrat? Cele trei Iete erau elevele
sale si veneau vioaie si vesele, iar cea din mijloc era... s Iie
adevrat, Doamne? Se mai petrec si astzi minuni ca în
vremurile apostolice? Cea din mijloc era Kiki!...
Cine ar putea s descrie scena ce a urmat? Eleva si
proIesoara au alergat una spre cealalt, s-au îmbrisat si asa
au mers tot drumul plîngînd. Erau asadar adevrate si
tritoare leciile Scolii de Religie! Trieste Dumnezeu! Se
aIl printre noi!
* * *
Kiki trieste si este sntoas si de ani muli este o
croitoreas bun (poate vrei cumva, dragele mele cititoare,
s v coase o rochie?). Si dac vreodat se întîmpl s scad
din credin precum odinioar Petru, atunci o ia puin
durerea de picior si-i spune: adu-i aminte! De la moarte te-a
scos Dumnezeu. Fruntea sus si tot înainte!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
28
Erou si sIînt
Printele Dionisie era potrivit de înlime, blînd,
netulburat si cu ochii calzi. Fusese egumen la Mnstirea
Kalloniei în vremurile acelea cînd armatele dusmane au
umplut Grecia. Cîiva soldai aliai au cerut reIugiu în
mnstirea lui. Le-a deschis si i-a salvat de la moarte. Dar
cineva l-a denunat. Si astIel, el a Iost cel care a avut soarta
care i-ar Ii asteptat pe soldai. L-au btut, l-au schingiuit, dar
n-au scos nici un cuvînt de la el despre Iugari. L-au legat si
l-au trimis în lagrul de concentrare din Salonic. Acolo se
aIlau întemniai mii de deinui. Erau socotii animale si nu
oameni. Învlmseal. Mizerie. Foame. Chinuri. Amenin-
ri. Dezndejde. Team. Cu aceste rele trebuia s se lupte
egumenul, ca monah ce era, ca om druit lui Dumnezeu si
iubirii de aproapele. Se apuc s munceasc sistematic si
Ir multe vorbe. Reusi mai întîi s domoleasc Ioamea
oamenilor. De la centrul crestin al Bisericii SIînta SoIia
începur s Ii e trimise spre lagrul Pavlos Melas crucioare
încrcate cu alimente. Iar printele Dionisie lua si împrea
pîini rotunde si alimente, întrind astIel trupurile deinuilor.
Dar se îngrijea deopotriv si de suIletele lor prin iubire si
purtare de grij, prin nesIîrsite nevoine si prin jertIe. Puin
cîte puin, a cîstigat suIletele tuturor. În acel loc al chinului,
deinuii îl simeau ca pe un adevrat printe, trimis de
Dumnezeu printre ei, iar durerea suIleteasc li se alina
numai vazindu-l acolo.
Dar dusmanii pregteau s-i trimit pe deinui si mai
adînc în iad. Începur s-i înghesuiasc în masini ca pe niste
oi.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
29
SeIul lagrului îl chem pe printele Dionisie în biroul su.
Spune-i c e liber, îi zise printr-un traductor. Dac
vrea, poate pleca chiar astzi, acum.
Spunei, v rog, rspunse acesta imediat si Ir nici
o ezitare, ca nu pot s las oamenii singuri. O s merg cu ei.
Atunci urc în masin, spuse mirat oIierul.
Înghesuit în masini sau în vagoane de vite, bunul
pstor, a rmas în mijlocul turmei sale, Iiind dus pîn în
Germania. Era Ilmînd, însetat, nedormit, cci nemii îi
inuser în condiii umilitoare pentru Iiina uman. Ce a
suIerit acolo împreun cu ceilali deinui, a descris el însusi
în jurnalul su pe care l-a publicat sub Iorm de carte cu
titlul MARTIRI (MARTYRES). Nu se vor prezenta aici
aceste Iapte.
Dar s-a prbusit Germania si s-au întors
supravieuitorii. Ajunse si printele Dionisie la Atena. Dar
om, preot era, sau artare? Un schelet cu niscaiva piele
acoperit de un vesmînt vechi. Era o adevrat Iantom.
S-a dus pe la cunoscuii si. Acestia îi purtar de
grij, îl hrnir, îi ddur s bea, dar nu-si revenea. L-au dus
la doctor. A Iost internat în spital unde i s-au Icut analize.
Era Ir leac. Avea ciroz pe lîng multe alte boli. A czut
din lac în pu. Ochii adîncii în orbite i se micsorau pe zi ce
trecea. În cele din urm s-au tulburat de tot. Priveau numai
în jos. Într-o zi se apropie de el o sor medical.
Printe, am eu o plant pe care, dac o luai, v
Iacei bine. Dar s nu aIle doctorii, c-mi pierd slujba.
Clugrul sttea la îndoial. Respecta stiina. Dar
doctorii sunt si ei oameni care înva, îsi dau silina si o scot
la capt, dar se mai si înseal. Si oare nu sunt atîtea exemple
care s întreasc acest adevr? Nu ddeau pîn mai ieri
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
30
medicamente care erau considerate ,miraculoase¨ si care
astzi sunt interzise?
Sttea la îndoial omul. Ce s Iac? S o ia... s nu o
ia?... O s-l Iac bine sau o sa-l duc mai repede la moarte?
SIinte Nectarie, prietene al suIerinzilor, ce s m
Iac? S o iau sau nu?
A repetat rugciunea de mai multe ori si spre sear,
cum privea spre hol prin usa deschis, îl vzu pe SIîntul
Nectarie Icîndu-i semn din cap:
Da, da, ia-o.
Printele Dionisie a luat astIel planta surorii
medicale cu o încredere nezdruncinat. Peste puine zile îi
reveni în Iire. I se Icu Ioame. Mînc iar apoi se scul din
pat si merse.
Minune adevrat! spuser medicii.
Si asa a luat biletul de iesire din spital si a plecat slvind pe
Dumnezeu. Si din acea zi l-a iubit si l-a cinstit pe SIîntul
Nectarie pîn la moarte, înc 25 de ani încheiai.
Eroul acestor întmplri este SIîntul Mitropolit din
Trikki si Stagon, Dionisie, care s-a dus spre întîlnire cu
SIîntul Nectarie în timpul din urm rpus de o alt boal
Iiecare om este odat trimis pe lumea cealalt de o boal.
Dar n-o s întîrzie, presimt eu, s trimit oamenilor
pe care atît i-a iubit ajutorul lui Dumnezeu prin rugcuinile
sale neîncetate. O sut cincizeci de mii de oameni au Iost la
înmormîntarea lui. Treizeci de mitropolii, sute de preoi si
însusi Patriarhul. A Iost o înmormîntare nemaivzut în
istoria Greciei.

Aceast întîmplare ne-a Iost oIerit de ctre PreaIericitul
Ieronim,
Arhiepiscop al Atenei si al întregii Elade.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
31
Mesterul olar
De trei ani încheiai, domnul Zannis suIerea de
rinichiul stîng. Doctori, medicamente, raze, controale peste
controale. O pietricic cît lintea îl tot chinuia. S-a tratat cu
medicamente si cu Ielurite leacuri bbesti, s-a chinuit cît s-a
chinuit si, cu mult rbdare si lupt, în cele din urm piatra
s-a dizolvat iar omul s-a linistit pentru un timp.
Dar într-o noapte, din nou îl trezi o durere puternic.
De ast dat îl durea rinichiul drept. S-a zvîrcolit în pat pîn
diminea. Îsi musca buzele de durere si-i venea s plîng
ditamai brbatul de rul cuitului pe care-l simea înIipt în
partea dreapt. Pentru c durerea nu înceta, imediat cum s-a
Icut ziu ai lui l-au dus la clinica Sotirios, ce se gsea pe
strada Marni în Atena. I-au Icut o radiograIie si au
descoperit c avea la rinichiul drept o piatr de mrimea
Iasolei. Era într-o zi de luni.
A ajuns la noi prea tîrziu, nu se mai vindec. O s-
l doar tare. Asa c o sa-i Iacem o mic operaie s scoatem
piatra, spuse medicul chirurg, domnul KaIiatsas, soiei
bolnavului, doamna Haricleea.
O mic operaie? Despre ce mic operaie
vorbeste doctorul? Mai degrab zi-i operaie în toat regula.
Doamna Haricleea si Iiica ei, Maria, au intrat la
griji. Ai Ii zis c deja vedeau bisturiul spintecînd pîntecele
bolnavului si parc le si lua cu ameeal. Si apoi, cum o s
mearg operaia? Si dac or s se iveasc complicaii? Si cît
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
32
timp o s treac pîn cînd o s înceap omul din nou s
munceasc?
Doamne, ajut-ne!
Iar în gîndul lor se ivi limpede un plan:
Mam, o s lum uleiul SIîntului Nectarie de la
domnul Theodoridis si o s vrsm sticlua în ceaiul de pir.
Tu o s mergi la clinic s i-l dai s-l bea si eu o s merg la
lucru, dar amîndou o s ne rugm toat ziua. Cu rugciune
struitoare si neîntrerupt.
AstIel s-au îneles si plec Iiecare la treburile sale.
Acestea s-au petrecut mari, la o zi dup internare. Femeia
se duse apoi si îi ddu soului su ceaiul de pir cu uleiul
SIîntului în el.
F-i cruce de trei ori cu uleiul peste rinichi, mam,
i-a spus prin teleIon Maria, si rmîne cum am vorbit.
Si Maria lucra la centrala teleIonic si se ruga în
pauzele de cîteva secunde pe care le avea. La prînz, se asez
s se odihneasc în Iotoliul din birou, avînd mereu
rugciunea pe buze. La un moment dat, i se pru c a Iurat-o
somnul. Deodat, o mîn o atinse pe umrul stîng si o voce
printeasc si cuviincioas de brbat îi spuse: ,Nu-i I griji,
copila mea, tatl tu se va Iace bine în curînd¨. Maria sri ca
ars din Iotoliu. Nici un brbat nu se aIla în birou. Era doar
o coleg de-a ei care lucra la panou.
Zilele de mari si miercuri trecur cu rugciunea
îndoit a mamei si a Iiicei sale. Joi diminea, bolnavului i
se Icu radiograIie, iar seara doctorul o chem pe doamna
Haricleea si îi spuse:
Ciudat, piatra nu-i nicieri! M mir. S avei
buntatea s...
Doamne SIinte! spuse doamna Haricleea
emoionat. În dou zile s-a dus piatra pe care numai ,o
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
33
mic operaie¨ ar Ii scos-o!... Dumnezeu a Icut minunea
prin SIîntul Nectarie.
A doua zi, domnul Zannis s-a întors acas si de
atunci au trecut deja patru ani lucreaz normal si Ir
nici o suprare.
O mam si o Iiic au deschis Cerul si au primit mila
Lui. Înc o Iamilie slveste sIîntul Nume al lui Dumnezeu.

Vrei adresa?
Dannnn HnI1.1..n Z. Kn1a¿1Iau
¹¿1au ¹ILnnn:1au !· ¹nnIau:1an
¹I.nn, GI..1n
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
34
Sub tisul cuitului
Chiar din primul moment în care a simit greutatea
mldiei ce crestea în ea, doamna Vlahakis începu s-i
vorbeasc. Avea s Iie pentru prima oar mam, adic o
adevrat împrteas a lumii.
Binecuvîntarea mea, copilasul meu! Da, vii,
vlstrasul meu? Încet, încet si cu grij, cci esti înc mic si
plpînd. S vezi ce-i pregtesc si eu: hinue de puI, ptu
din lemn de mr, pturele din cea mai bun lîn, cersIele de
mtase. Asa Irumos s te asez, asa mînuele, asa piciorusele,
uite si nsucul, uite stomcelul. Cred ca i-e Ioame. Vino
la mine în brae! Asa micuul meu, ia lptisor de la
mmica. Simea cu toat Iiina ei desItarea de a purta în
trupul ei înc o via.
Luni la rînd, l-a vegheat în csua lui de carne. Luni
la rînd, i-a vorbit. I-a cîntat mii de cîntece. De nenumrate
ori s-a jucat cu el. Si cu cît i se apropia sorocul, cu atît mai
mare îi era bucuria. Într-atît, încît îi strlucea chipul. Îl
mîngîia duios, pe deasupra rochiei, si privea iar si iar micua
lui zestre. A cumprat cel mai Irumos ptu din pia si l-a
asezat lîng patul ei. L-a aranjat Irumos, Irumos. Si oriunde
s-ar Ii aIlat mama în cas, ar Ii auzit plînsetul odorului su.
Ce Iericire!
* * *
Intr în luna a noua. Ajunse la mijlocul ei. De acum,
se apropia luna a zecea. Au dus-o la clinic, pentru c se
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
35
împlinise sorocul. Termenul deja trecuse, dar nu ddea nici
un semn de nastere. SuIletul i se înnegur. Doctorii erau din
ce în ce mai nelinistii... Dar ce simi mamosul, cu mîinile
sale pricepute? Copilul era asezat invers, cu piciorusele
înainte! Înspimînttor! Ddu dispoziie s se pregteasc
sala de operaie.
O s-i Iacem ast sear cezarian, si apoi vom
vedea ce se mai întîmpl, spuse acesta.
Vestea ajunse pîn la Iamilia domnului Nisiotis, care era
Iuncionar al Iilialei centrale a Bncii Greciei. Om evlavios,
acesta îl iubea mult pe SIîntul Nectarie, într-atît încît îl
privea ca pe un membru al Iamiliei sale. Nu de puine ori, el
si ai lui i-au simit ajutorul.
Doamna Vlahakis are necazuri, îi spuse domnul
Nisiotis soiei lui. Au s-o taie. Biata de ea... si a Icut atît de
mult bine...
Doamne SIinte! au exclamat soia si Iiul su.
Domnul Nisiotis lu o iconi a SIîntului Nectarie, o puse cu
evlavie în buzunar, si se îndrept spre clinica unde se aIla
doamna Vahakis. O gsi Ioarte suprat. Biata Iemeie aIlase
ce se întîmpla în trupul ei si deja parc vedea aievea cuitul
deasupra ei. Tremura de Iric, închipuindu-si bisturiul
intrîndu-i în carne si tind-o pîn în mruntaie... Si dac o s
ajung pîn la trupusorul Iraged al copilului si o s-l
rneasc?!... O, Doamne, ce nenorocire! SuIletul îi ardea în
chinuri asemenea cu cele ale iadului, îns în trup nu simea
nici o durere de nastere.
Asa o gsi domnul Nisiotis cînd intr în salonul ei.
Se apropie de ea, o salut, dup care scoase cu evlavie din
buzunar icoana SIîntului Nectarie, pe care o luase de acas,
si o asez pe noptier.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
36
M doare! strig Iemeia de îndat ce icoana atinse
noptiera. M doare!
Domnul Nisiotis rmase ca trsnit. Înelesese! Îsi
Icu cruce, dup care se retrase din salon.
SIinte Nectarie... îngîn numai, tremurînd de
emoie.
Imediat au dus-o pe Iemeie în sala de operaie.
Bisturiele luceau amenintoare lîng ea, dar nu a Iost
nevoie de ele. Peste puin vreme, copilul se nstea normal.
Uite-i cpsorul... uite-i si Iruntea micu, nsucul, obrjorii,
gtuul, pieptisorul, burtica si piciorusele. Uite bieelul! De
îndat rsun în urechile mamei plînsetul copilasului ei, care
i se pru ca un imn de slava cîntat de mii de îngeri! Slava
ie Atotputernice Doamne!
Doctorul a urmrit mut de uimire minunea ce se
petrecuse. Plin de emoie, iesi apoi din sala de operaie.
Nu m înseal pe mine mîinile, domnule Nisiotis,
spuse acesta. De mii de ori am întîlnit asemenea cazuri.
Copilasul era asezat invers! Ceva s-a petrecut aici, în clinica
mea!
Haidei cu mine, îi rspunse domnul Nisiotis.
Se duser amîndoi în salonul proaspetei mame. Pe
noptiera ei se aIla icoana SIîntului, care atît de mult iubeste
oamenii, încît rîu de minuni izvorste din mila lui cea mare.
Amîndoi au privit îndelung icoana, Ir s scoat o vorb.
Ce puteau oare s mai spun?...
Slvit s Iie Domnul întru sIinii Si!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
37
Poliistul
Domnul Alekos Lihnos era poliist. Binevoitor si
serviabil, dar si cu un aer serios, ddea în Iiecare diminea
dispoziii Iorelor ce se aIlau în subordinea sa. Era o bucurie
s-l auzi vorbind. Avea o voce Irumoas si cristalin.
Într-o zi, îns, parc se simi o schimbare în vocea
lui. Ceva ca o mic strînsoare parc îl împiedica s
vorbeasc. Pe zi ce trecea, gîtul i se închidea iar vocea i se
auzea din ce în ce mai stins. Bietul om se nelinisti. Deja era
ceva serios. Se duse la doctor, iar acesta îl examin si-l
trimise de urgen la Spitalul Crucii Rosii din Atena ceva
grav trebuie s-i Ii gsit doctorul, ceva care depsea
mijloacele sale. Cînd a ajuns la spital, doctorul Ianovici i-a
descoperit o tumoare la gît.
Domnule Lihnos, trebuie sa va operm, s scoatem
tumoarea.
Operaie de cancer la gît! Toat Iamilia s-a tulburat.
Vai, Doamne, operaie de cancer la gît... Se strînser cu toii
acas si începur s se roage lui Dumnezeu, de la care de
multe ori primiser ajutor, dup care au hotrît s mearg la
un chirurg Iaimos care taie cancerul cu cuitul SIîntului Duh
la SIîntul Nectarie. Pornr spre Pireu, de unde au luat
vaporul ce mergea la Eghina. În dou ore au ajuns la
mnstire. S-au dus si s-au închinat la moastele SIîntului
care îi privea blînd din icoan, dup care au mers la SIînta
Liturghie. S-au rugat cu toii cu evlavie pentru ca SIîntul
Nectarie s druiasc sntate. Dup slujb, se apropiar s
srute sIînta racl. I-au deschis portia si în acel moment de
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
38
la sIintele moaste a iesit ca o boare Iin. S-au cutremurat de
emoie.
Minune! au strigat cei de Ia.
Era o minune. SIîntul Nectarie era printre ei. S-au
apropiat si au srutat sIînta racl cu buze tremurînde. Apoi
au plecat plini de emoie. O liniste sIînt si dulce le inundase
suIletul si trupul, le înIrumusease chipul si le Icuse mersul
sprinten. Au iesit din mnstire si au plecat spre port. Toate
în jur si înuntrul lor erau Irumoase. O adevrat închipuire
a Raiului. Au intrat apoi în vapor care, ca o lebd alb ce
strpungea apele albastre, i-a dus înapoi la Pireu.
Si cancerul? Unde-i cancerul? Nici urm de el. Abia
la Pireu emoia le-a slobozit limbile.
Binecuvîntat s Iie Domnul întru sIinii Lui! a spus
atunci poliistul cu voce Irumoas, curat, cristalin, ca si
mai înainte. Tumoarea dispruse. Cînd îns anume sau cum,
numai Dumnezeu stie.
În toat Scoala de OIieri, unde s tot Ii Iost aliniai
sub cerul liber trei-cinci sute se brbai ca brazii, rsuna
acum din nou vocea puternic si impuntoare a poliistului,
ca o voce de arhanghel:
Ateniune! Privirea ctre rsrit! Descoperii-v
capetele!
Vrei s-l ascultai vorbind si dumneavoastr, iubiii
mei cititori? Locuieste pe strada Eghinis 81, Kipseli, Atena
811. Numrul su de teleIon este 834 672.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
39
Înc una din minunile Ir de numr
Din Iirea mea, sînt un om pasnic, mereu mulumit,
vesel si bine dispus. Mereu vd partea bun a lucrurilor. Cu
alte cuvinte, sînt un om Iericit. Îns o indispoziie puternic,
o lips de cheI pentru orice, necazul si tulburarea m
transIormaser de la o vreme în alt om. Devenisem ciudat,
nu mai aveam loc nicieri si nimic nu-mi mai plcea. M
culcam si m trezeam tulburat, eu care o duceam mai înainte
ca în sînul lui Avram. Nici copiii mei, pe care îi ador, nu m
mai mulumeau. Înspimînttor lucru!
În acest iad m gseam cu mai bine de cinci ani în
urm. Imi lsasem balt si biroul si munca si tot. M
întunecasem la suIlet. Somnul nu se mai prindea de mine.
Doctorii nu m ajutau cu nimic.
Într-o dup-amiaz, rul ajunse la culme. Eram
Ioarte tulburat si m zvîrcoleam în pat.
Ce-o s se aleag de mine, Doamne? am strigat. Ai mil!
Si atunci îmi veni o idee. Am srit în picioare, am deschis
dulapul, am luat sticlua cu mir de la SIîntul Nectarie si m-
am rugat din toate puterile mele, plîngînd ca un copil.
Ai mil de mine, SIinte Nectarie, ai mil de mine!
Într-un impuls aproape neIiresc, mi-am desIcut
nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care
parc era zdrobit de o piatr, si mi-am Icut semnul crucii cu
mirul, de sus pîn jos si de la dreapta la stînga. Si atunci,
iubiii mei, atunci piatra a disprut Ir urm. Am tras adînc
aer în piept, simind o usurare nemaivzut. Am Icut cruce
si a doua si a treia oar. Aceeasi stare de bine. M-am linistit
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
40
complet. Ai Ii zis c m-ar Ii atins o adiere dulce si stropi
rcoritori de ap mi-au luat greutatea din suIlet.
Îi mulumesc Doamne, am spus din adîncul
suIletului meu. Îi mulumesc SIinte Nectarie. D-mi acum
si un pic de somn. Si m-am întins în pat. La rdcinele
Iirelor de pr simeam acum o mîn sIînt cum m mîngîia
blînd. Si eram singur în camer!
Îi mulumesc mult, Ioarte mult, SIinte, am spus
ridicînd capul si zîmbind, dup care am adormit. M-a
cuprins somnul si am visat c eram într-o biseric în
srbtoare si acolo era mult lume evlavioas. M-am trezit
mulumit si m-am uitat la ceas. Dormisem dou ore întregi!
Înc un pic SIinte, l-am rugat.
Eram însetat de somn si de liniste. Imediat am
adormit din nou. Cînd m-am trezit, era aproape sear. M-am
sculat, m-am îmbrcat si m-am îndreptat spre birou. Ce
Irumoase mi se preau acum toate în calea mea, in masin,
în pia, în birou, peste tot. Eram un alt om, un cu totul alt
om! Aveam din nou suIletul si cheIul unui copil. Si asa sînt
pîn astzi, cinste si închinciune lui Dumnezeu si SIîntului
Nectarie!
Mereu îi mulumesc SIîntului Nectarie, pe care îl
iubesc si îl cinstesc, si mereu vorbesc despre el. Din aceast
dragoste pe care i-o port, am scris aceast crulie mic, dar
plin de adevr si de date exacte (desi volume întregi se pot
scrie despre minunile acestui sIînt). M-am strduit astIel s
druiesc Irailor mei o pictur, ca un crin binemirositor din
grdinile binecuvîntate ale Raiului, doar o pictur a harului
dumnezeiesc, o raz de lumin sIînt si bineIctoare din
soarele SIintei Slave.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
41
ANEXA 1
VINDECAREA MINUNAT A UNUI
PARALIZAT: STAVROS KALKANDIS
Istoria ce urmeaz nu este o nuvel scris bine, pe
care a nscocit-o Iantezia unui vistor, nici o poveste pentru
copii mici si nici o creaie artiIicial care serveste vreun
scop dinainte stabilit. Este adevrat, istoria mea personal,
istoria vieii mele, a unei viei care, în decursul ei, a trecut
prin multe stadii de suIerin, prin multe lupte si zbuciumuri
suIletesti, pîn cînd a ajuns s gseasc adevratul ei sens si
adevrata ei dezvoltare, care au condus-o aproape de
Dumnezeu.
Rzboiul din 1940-41 m-a gsit tînr, în vîrst de 20
de ani, si l-am servit în aviaia de rzboi. În aprilie 1941, în
timpul misiunii, o schij de obuz, lovindu-m la ceaI, mi-a
rupt mduva coloanei vertebrale si mi-a provocat o
hemoragie, avînd ca rezultat o usoar paralizie a membrelor
inIerioare, adic paraplegie.
A venit dup aceea ocupaia german si, deoarece
starea mea începuse s se amelioreze încet, încet, am plecat
în Orientul Mijlociu ca oIier. Acolo am avut nenorocirea s
m lovesc din nou la ceaI, ceea ce a adus înrutirea
situaie mele.
Dup ce s-a sIîrsit al doilea rzboi mondial, patria m-
a trimis în, aprilie 1947, în America. Îndat ce am ajuns
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
42
acolo, am solicitat o intervenie chirurgical la coloana
vertebral. Dar, din salonul de operaie am iesit mai ru
decît cum intrasem. Diagnosticul a Iost: tetraplegie
spasmatic, ceea ce însemna c atît mîinile cît si picioarele
urmau s paralizeze complet.
Am rmas în America pîn în 1951, cînd am revenit
în Grecia. Aici am avut cîteva simptome de ameliorare, dar
Ir rezultate concrete. În 1957, sntatea mea s-a agravat
din nou si am plecat pentru a adoua oar în Statele Unite ale
Americii, de unde m-am întors în 1961 cu tetraplegie
complet, asa cum am amintit mai sus.
Din 1961 pîn în 1970, cînd m-am vindecat, am stat
la Asezmîntul Naional de Recuperare a Invalizilor, în
cartierul ,Palaio Psihico¨, Iiind deja paralizat complet. De
asemenea, în 1968 am vizitat din nou America pentru cîteva
luni, iar în 1974 m-a invitat doctorul Rask pentru a m
examina si a constata cu exactitate ce se întîmplase (adic în
ce chip m vindecasem).
Mi-e Ioarte greu s istorisesc în cîteva rînduri evenimentele
ce s-au petrecut în atîia ani, reIeritor la evoluia strii mele
si la tulburarea suIleteasc care m-a însoit în toi acesti ani.
Îmi este greu s descriu în ordine cronologic mulimea
simmintelor pe care le-am încercat: sperane care veneau
s m ia pe aripile lor diaIane si dezndejdile care întunecau
totul în jurul meu. Asemenea valurilor mrii, care vin cu
putere si ne ridic sus pe spuma lor, apoi ne scuIund adînc,
jos, tot astIel m copleseau diIeritele simminte, purtîndu-
m încoace si-ncolo, apoi lsîndu-m adînc scuIundat în
dezndejde.
Nu este posibil s descriu chinul pe care îl suIeream
cînd o musc mi se aseza pe Irunte si nu puteam Iace nici
cea mai mic miscare pentru a o alunga, sau cînd
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
43
transpiraia mi se rostogolea atît de suprtor pe Ia si m
aIlam în neputina de a-mi ridica mîna pentru a o sterge. De
aceea, nu scriu pur si simplu istoria vieii mele, ci m
mrturisesc, dezvluind astIel diIeritele cute ale suIletului
meu, întocmai cum veneau valurile vieii si m bteau, ca s
Iie prezentate toate rnile pe care durerea le-a lucrat asupra
lui si, mai mult decît atît, pentru a Iace evident schimbarea
acestor rni în binecuvîntare, pace si bucurie, prin lucrarea
Dumnezeiescului Har.
În vremea aceea, dup operaie, am cunoscut un
mare om de stiin, umanist, pe doctorul Howard Rask,
proIesor la Universitatea din New York, la catedra de
Medicin-Fizic de recuperare a invalizilor, care, vzîndu-
m decepionat, pe un ton rugtor mi-a zis: ,Te rog, Stavros,
roag-te lui Dumnezeu. Roag-te neîncetat! F-o, te rog,
pentru mine, chiar dac tu nu crezi în El...¨
Am plecat tulburat, gîndindu-m în sinea mea: ,Ce
ironie... Eu am venit în America pentru a m vindeca, iar
medicul american m trimite la DUMNEZEU!¨ Seara, în
patul meu, m gîndeam si ziceam: ,Dar de ce insist atît de
mult acest om s merg s-L gsesc pe Dumnezeu? Cine L-a
vzut pe Dumnezeu? Cum voi putea intra în legtur cu El?
Oare e usor acest lucru?¨ Si încep s-mi cercetez si s-mi
examinez gîndirea: ,Cine este Dumnezeu?¨ Si ore în sir îmi
chinuiam mintea cu astIel de întrebri, asteptînd un rspuns
care, Iireste, n-a venit. Ceasuri întregi m chinuiam cu
aceste gînduri si îndoieli, încît, la sIîrsit, am suIerit o
zpceal, o inerie în gîndire.
Îndat ce mintea mea începea s cerceteze si s
reIlecteze asupra acestei teme, deodat se oprea si astepta...
Ce astepta? Nu puteam s îneleg. Si în timpul uneia din
aceste opriri, o voce puternic a izbucnit dinluntrul meu:
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
44
,Doamne Dumnezeul meu, vreau s m apropii de Tine, dar
nu stiu cum!¨ Am spus-o atît de tare, încît întreaga mea
Iiin a tresltat si toat puterea mi s-a concentrat în acest
cuvînt: ,VREAU¨. Acest ,VREAU¨ este un cuvînt mic, dar
cu o semniIicaie Ioarte mare. Felul în care îl vom pronuna
are valoare: cldu, cald sau Iierbinte?
Trebuie s ne încredinm întreaga noastr voin în
mîinile Atotputernicului Dumnezeu si atunci El va aciona
ca Dumnezeu, în chip desvîrsit, si ne va drui pacea Sa
care ne va cuprinde întreaga noastr Iiin. Aceasta aveam s-
o îneleg mult mai tîrziu.
Cînd m-am întors din America, m-am internat la
Asezmîntul de Recuperare a Invalizilor, în cartierul ,Palaio
Psihico¨.
Printre altele, m chinuia înc întrebarea: ,Cum Îl
voi gsi pe Dumnezeu?¨ Începusem deja s cred c acest
,VREAU¨, pe care I l-am adresat Ziditorului, îmi va aduce
rezultatul mult rîvnit si, pîn la urm, Îl voi întilni pe
Dumnezeu. Si, într-adevr, am vzut c Domnul drept
rspuns la rugciunea mea a Icut muli pasi spre mine,
pctosul si nevrednicul.
Trecuser suIiciente zile de cînd venisem din
America, cînd, într-o diminea, în ziua de 30 mai 1961, îsi
Icu apariia la Asezmînt un preot btrîn, cu barba alb, un
trimis al lui Dumnezeu, si îl aud c întreab: ,Dragii mei,
cine a venit în aceast perioad din strintate?¨ Dup ce i-
au artat patul meu, se apropie de mine si m întreb: ,Fiul
meu, tu ai venit din strintate?¨ ,Da, printe¨, îi rspund.
Iar el îmi întinde mîna. ,Dar mîinile mele¨, îi spun eu, ,sînt
paralizate. Nu pot s le ridic¨. ,Si picioarele?¨ m întreb.
,Si picioarele sînt la Iel¨, îi zic. ,Preamrit Iie numele lui
Dumnezeu!¨ zice. Eu îl priveam cu curiozitate. A început
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
45
atunci s m întrebe cum am Iost rnit, de unde sînt si altele.
Crezînd c m întreab din simpl curiozitate si, întrucît
voiam s înceteze acest interogatoriu, îi zic: ,Printe, pe
cine cutai? Spunei-mi ca s v pot ajuta.¨ ,Nu caut pe
nimeni altcineva, Iiule! Pentru tine am venit...¨ ,Pentru
mine? Dar, printe¨, îi zic, ,dac ai venit pentru mine, luai
loc pe scaun si spunei-mi ce dorii¨.
Într-adevr, a luat loc si mi-a zis: ,Fiule, s Iii Iericit
c te aIli în acest loc...¨ L-am privit cu mirare si i-am
rspuns: ,Cum s Iiu Iericit, printe, cît vreme sînt
invalid?...¨ Da, Iiule, îns acum esti aproape de Dumnezeu.
Ai Iost departe de El, dar Iii încredinat c El te iubeste. Si
ia aminte, s nu cîrtesti niciodat împotriva Lui, pentru c
nu stii ce i-a rezervat pîn la sIîrsitul vieii tale. Întotdeauna
s-i îndrepi ndejdea ctre El.¨ ,Eh, cuvinte printesti de
mîngîiere¨, îmi ziceam în sinea mea. Dar au Iost cuvinte
proIetice care s-au adeverit dup 10 ani.
Cînd s-a ridicat s plece, l-am întrebat: ,Dar, printe,
nu-mi spui cine esti?¨ ,Da¨, rspunse, ,m numesc Filotei
Zervakos si sînt stareul Mnstirii Logovardas din Paros.¨
,Si cine te-a trimis la mine?¨ îl întreb. A zîmbit cu modestie
si cu zîmbetul pe buze îmi spuse: ,De orice vei avea nevoie,
Iiul meu, scrie-mi si eu te voi ajuta¨. M-a binecuvîntat, m-a
salutat si s-a întors s plece. ,O ultim întrebare, printe!¨ îi
strig. ,Este greu s se apropie cineva de Dumnezeu?¨ ,Ah,
Iiul meu, pe cît i se pare de greu, pe atît e de usor. E
suIicient s-o doresti, s crezi si s te rogi pentru asta.
Mrturisirea si SIînta Împrtsanie sînt prima treapt. Sînt
grele acestea, Iiul meu?¨ ,Dac sînt numai acestea, este
Ioarte usor¨, îi rspund. I-am mulumit si a plecat.
La cîteva luni dup mrturisirea mea sincer, l-am
rugat pe printele Filotei s mergem împreun la SIîntul
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
46
Nectarie s ne rugm, acesta întrindu-m în suIerina mea.
Ne-am dus la Eghina si, întrucît am urcat la biserica
SIîntului, a rostit Paraclisul, pe care l-am ascultat cu adînc
emoie si piosenie. Credeam c m aIlu în cer si c
Dumnezeu se aprorie de mine, iar acesta m-a Icut s simt o
usurare, ca ceva care a plecat si care, pîn atunci, îmi
îngreunase suIletul. Dup ce s-a treminat Paraclisul, aIlîndu-
m înc în biseric, s-a apropiat de mine o doamn si m-a
întrebat: ,Cine era cellalt preot din biseric care a Icut
paraclisul?¨ ,Cine altul, printele Filotei a Iost¨, îi rspund.
,Nu despre printele Filotei v întreb, ci despre cellalt¨,
îmi spuse iarsi. Si, întrucît eu susineam c am vzut doar
pe printele Filotei, iar doamna aceea insista c a luat parte
la Paraclis si alt preot, l-am întrebat pe printele Filotei
dac, într-adevr, a mai Iost si un alt preot. Iar el, adresîndu-
se Iemeii, o întreb: ,L-ai vzut?¨ ,Sigur c l-am vzut,
printe¨. ,Ce Icea?¨, continu printele. ,Binecuvînta¨,
rspunse aceasta. ,SIîntul Nectarie a Iost, Iiul meu!¨
Ascultînd acestea cu uimire, îl întreb si eu, la rîndul meu, pe
printele Filotei: ,SIinia voastr l-ai vzut, printe?¨
,Sigur c l-am vzut¨! îmi rspunse, ,Si mi-a vorbit despre
tine¨. O nou tulburare în suIletul meu, o nou zguduire...
SuIletul mi s-a umplut de o Iericire deosebit, de o bucurie
tainic pe care nu pot s-o explic în cuvinte.
Cînd m-am întors la Asezmînt, nu m mai preocupa
invaliditatea mea, ci minunea. Omul, de cele mai multe ori,
cere restabilirea sntii trupesti, în timp ce Dumnezeu, ca
Atotstiutor, îi druieste mîntuirea suIletului care este inIinit
mai preioas decît sntatea trupului. Ca s ajungem la
însntosirea trupeasc, este necesar ca, mai întîi, minunea
s se întîmple înluntrul nostru. Adic, mai întîi trebuie s
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
47
ne lepdm de omul cel vechi si s ne îmbrcm în omul cel
nou.
Din ziua aceea, am început s m simt ca si ceilali
oameni care sînt sntosi trupeste. Simeam c înluntrul
meu se aIl o mare putere. Îns cînd am revenit la sanatoriu
(Asezmînt) si am vzut din nou pe acei invalizi disperai,
pe chipul crora se putea citi sentimentul prsirii si uitrii,
cum îsi tîrau neIericirea unul lîng cellalt, m-a cuprins o
mîhnire inimaginabil.
Ah! Cît as mai vrea ca si acesti semeni ai mei
îndurerai s încerce acea emoie si tulburare pe care am
simit-o eu acolo, în Eghina, în biserica SIîntului Nectarie!
Dup aceea, vizitele mele la SIîntul Nectarie, la
Eghina, au Iost mai dese. Cînd cu printele Filotei, cînd cu
rudele mele. Devenise deja o necesitate vital s vizitez
mnstirea si s m rog SIîntului. De Iiecare dat cînd îl
vizitam, îi ceream s mijloceasc la Domnul s-mi druiasc
nu sntatea întreag, ci doar o mîn, ca s pot alunga
mustele si înarii de pe Irunte, care m torturau atît de mult
si trebuia s-i rabd. Dup aceea, cînd reveneam la sanatoriu,
m simeam Ioarte întrit suIleteste. Îns, în timp ce
sntatea mea suIleteasc o ducea tot mai bine, cea
trupeasc mi se tot înrutea.
În 1969, am suIerit o tromboIlebit. Am Icut o mic
operaie la clcîiul piciorului drept si am stat un timp în
ghips. Atunci a venit un teleIon de la printele duhovnic,
întrebîndu-m dac voiam s mergem împreun la Eghina s
ne rugm SIîntului. Cu toate c m aIlam în aceast situaie,
n-am pregetat o clip s merg împreun cu el ca s m rog.
Credina în puterea rugciunii prinsese deja rdcini
înluntrul Iiinei mele si nimic nu m putea împiedica s
exploatez Iiecare prilej.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
48
Am mers împreun cu printele Filotei, cu printele
Leontie, cu mama, cu Iratele meu si cu cei doi militari care
m ajutau. Era srbtoarea SIinilor Prini.
Dup ce ne-am împrtsit cu toii în timpul SIintei
Liturghii, deodat mi-a venit o dorin puternic s m
închin la moastele SIîntului si am rugat pe printele Filotei
s cear stareei s sprijine sIintele moaste pe picioarele
mele paralizate. Ceream acest lucru pentru c niciodat nu
m-am putut ridica de jos ca s m închin la moastele
SIîntului, din cauza unei Iracturi în trupul meu
(inIlexibilitate)...
Atunci m-au ajutat bieii si mi-am înlat mîinile
deasupra moastelor. M-am zguduit. Tremuram tot. Am
simit c îmbrisam SIîntul întreg, iar nu o bucic de
moaste... Si, deodat, au iesit dinluntrul meu aceste cuvinte
spontane: ,SIinte, n-am venit s-i cer nimic astzi, ci am
venit s m oIer pe mine însumi, întreg, lui Hristos. Tu stii
ce trebuie s-mi dai. Dac nu trebuie s-mi dai nimic,
învredniceste-m s devin un ostas al lui Hristos, încît s Iiu
un motiv ca numele Lui s Iie preamrit în orice loc m-as
aIla, drept sau invalid, si arat-mi, SIinte, c asculi
rugciunea mea, ca s m întresc în suIerina mea.¨
Aceasta a Iost toat rugciunea. Am plecat mulumit
si Ioarte linistit. O pace imens mi-a umplut suIletul. Eram
sigur deja c minunea va veni, pot s spun c am asteptat-o.
Am asteptat în Iiecare clip o mîn nevzut care s m
ridice... Si dup 10 zile de la ultima mea închinare la
Eghina, pe cînd m pregteam, ca în Iiecare diminea, ca s
îmi Iac exerciiile mele obisnuite, deodat am simit c ceva
s-a desprins inluntrul meu, ca si cum eram legat si Iusesem
eliberat de legturi; si, nu numai asta, dar am simit nevoia
s m ridic eu singur. Am strigat atunci pe biei, pe
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
49
inIirmierul Dimitrie Shortsanitis si soIerul Ioan Hatzakis, si
le-am spus: ,Biei, ajutai-m s încerc s m ridic singur,
Ir proteze¨. (În Iiecare diminea îmi puneau proteze
mecanice speciale, ca s-mi întreasc picioarele).
,Dar vei cdea!¨ îmi spun bieii. ,Nu!¨, le rspund,
,M voi ridica singur. Vreau doar s m ajutai puin.¨
Ezitau, dar pentru c vedeau c insist, m-au ridicat...
Si... O, MINUNE!!!... Vd c stau drept si genunchii
mei nu se mai îndoaie ca altdat...Vreau dup aceea s-mi
deschid picioarele ca s umblu, îns, credei-m, uitasem
cum pseste omul. Cei de Ia m priveau uluii si-mi spun
s-mi duc mai întîi un picior în Ia, apoi pe cellalt. Încerc
si vd c merge. Cu nici un chip nu pot s v transpun în
postura mea psihologic din acel moment si s v transmit
zbuciumul meu sau s v explic dorina si puterea care m
împingeau s-mi misc picioarele odat cu primii pasi, Ir s
m tem c voi cdea si mi le voi Irînge.
Dar cine poate s descrie bucuria mea atunci cînd am
vzut c m-am ridicat si am si psit Ir ajutor?! Aceasta v
las pe dumneavoastr s vi-o imaginai.
Cel dintîi gînd care mi-a venit în minte în clipa aceea
a Iost s-mi îndrept primii mei pasi spre bisericua
Asezmîntului si s-i dedic Multmilostivului nostru
Dumnezeu, în semn de recunostin. Nu aveam nimic
altceva ca s-I oIer. În continuare, am chemat pe medicii
Asezmîntului, Dimitrie Mouroulis si Ioan Konstandakis, pe
surorile inIirmiere si pe cei de la secia de Iizioterapie,
Christos Christopoulos, Dimitrie Tsinganos, Gheorghe
Anagnostakis, Panagiotis Bakouros etc, si le-am pus
întrebarea: ,Credei c este posobil s umblu cîndva? Stiu c
am paralizie complet, atroIierea muschilor si mai multe
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
50
aIeciuni. Dar, în poIida tuturor acestora, as vrea s-mi
spunei dac voi putea s m ridic vreodat.¨
Lu cuvîntul doctorul Mouroulis, ortopedist, si-mi
spuse: ,Noi stim c esti invalid trupeste, nu si intelectual.
Prin urmare, întrucît îsi cunosti situaia, pentru ce ne întrebi?
Nu, domnule Kalkandis, nu vei putea merge!¨ Atunci îi
întreb si pe ceilali: ,Dumneavoastr, domnule
Kostandakis?¨ ,Din neIericire, nu!¨ ,Dvs, domnilor de la
Iizioterapie, doamnelor si domnilor?¨ Toi au rspuns în
sens negativ. ,Îns eu, domnilor, v spun sincer c pot s m
ridic, s stau drept si s umblu.¨ Unul dintre ei m întreb:
,Pe ce te bizui de spui toate acestea?¨ ,Pe Dumnezeu si
numai pe El¨, le rspund, ,m bizui pe dragostea lui
Dumnezeu¨ ,Te vei ridica acum?¨am Iost din nou întrebat.
,Pentru dumneavoastr m voi ridica mîine. Doresc s dedic
primii mei pasi lui Dumnezeu¨: Cu aceste cuvinte am plecat.
Am spus bieilor s nu spun nimnui nimic.
Dup prînz, am chemat pe toi bolnavii în biseric s
vad minunea si acolo le-am comunicat c a venit timpul s
umblu si c trebuie s aib credin Iierbinte si încredere
total în Dumnezeu, iar într-o zi anume, mai devreme sau
mai tîrziu, va veni si rîndul lor, deoarece Dumnezeu nu este
asemenea oamenilor, s Iac discriminare. ,Nu sînt eu cel
mai bun dintre dumneavoastr¨, am continuat, ,dar
judecile lui Dumnezeu sînt necercetate¨.
Printre cei de Ia, soseste la un moment dat
printele Thiseus, parohul Asezmîntului, si ne întreab:
,Ce se întîmpl Iiilor, ce asteptai?¨ ,Printe¨, îi spun, ,a
sosit ceasul s umblu.¨ ,Slav Domnului!¨ îmi spuse el.
,Astzi este ajunul praznicului SIinilor doctori Ir de
argini.¨ ,Cu atît mai bine¨, îi rspund. Apoi îmi d si srut
icoana SIinilor doctori Ir de argini. M apuc de brae,
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
51
m ridic si încep s umblu drept prin bisericu, cîntînd cu
lacrimi în ochi: ,Cine este DUMNEZEU mare ca
Dumnezeul nostru...?¨ Ce clip a Iost aceasta...! Toi
invalizii au început s plîng si s strige cu putere: ,Si noi,
Doamne, vrem s umblm astIel, ajut-ne!¨ A Iost ceva
cutremurtor, care nu poate Ii descris. Cu cît putere
suIleteasc, toi împreun, plîngînd, am Icut paraclis si am
preamrit pe Domnul cerului si al pmîntului...
Dup cum v dai seama, dup aceea, cei care m-au
vzut, au rmas Ir glas. Si acum, cei care stau înc departe
de Dumnezeu, bizuindu-se doar pe opiniile lor stiiniIice,
cînd m vd cum umblu, cum misc mîinile, cum conduc
masina si cum Iac canotaj, toi acestia rmîn uluii, ridicînd
din umeri.
As vrea s v aduc la cunostin Iactorii care m-au
ajutat s m ridic: credina mea în Dumnezeu tovarsul
plin de aIeciune al omului, durerea, iubirea lucrtoare prin
Iapte si rugciunile duhovnicului meu, printele Filotei, si
ale mamei mele.
Mare este slava Ta, Doamne, c ne trimii durerea si
suIerina pentru a ne cluzi pe drumul cel bun... Ce mare
bineIacere mi-a adus durerea în toi acesti ani cît am avut-o
tovars. Dac nu aveam aceast durere, nu m-as Ii întors la
Dumnezeu. Omul cel vechi îmi coplesise suIletul, cu tot ce
aveam în mine. Dar, Atotbunul Dumnezeu, cu iubirea Sa
nemrginit, a trimis aceast mare suIerin care m-a ajutat
s gsesc adevratul sens al vieii, sens pe care în uitasem cu
desvîrsire. Iat marea semniIicaie a durerii. Fericii cei ce
o suport cu rbdare, cci vor aIla LUMINA care este
HRISTOS.
Hristos se aIl totdeauna aproape de noi, lîng noi,
gata s ne ajute. Este suIicient s-L chemm.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
52
Numai Hristos este Lumina lumii, Adevrul si Viaa.
Domnul ne avertizeaz: ,În lume necazuri vei avea, dar,
îndrznii, Eu am biruit lumea¨.
Necazul de tot Ielul, boala, srcia, marginalizarea
sensibilizeaz inima, îndemnînd-o spre rugciune. Ne
conduc spre pocin si spre mrturisirea pcatelor, pun la
încercare rbdarea si dragostea si-l ajut pe om s
progreseze din punct de vedere moral si duhovnicesc.
* * *
Mai tîrziu, pe data de 12 decembrie 1971, printele
Filotei scria printre altele si cele ce urmeaz: ,Minunea
vindecrii absolute a domnului Stavros Kalkandis se
datoreaz, desigur, SIîntului Nectarie Taumaturgul, dar si
credinei bolnavului. Dac acesta nu credea si nu se înIisa
cu credin la Taina Mrturisirii, nu s-ar Ii vindecat
suIleteste. Si iarsi, dac nu se prezenta cu credin la
sIintele moaste ale SIîntului, cerînd tmduire, nu s-ar Ii
vindecat, ci ar Ii rmas si pe mai departe paralizat, ar Ii
murit nevindecat si nu s-ar Ii mîntuit, ,cci Ir credin este
nu neputin s se mîntuiasc cineva¨, spune marele Apostol
Pavel.
Aceast minune a uluit pe toi cei care il stiau înainte
paralizat, iar acum îl vedeau sntos. A uluit pe muli care
auziser despre ea, chiar si pe medici, care considerau boala
incurabil, necunoscînd si necrezînd c ,cele ce sînt cu
neputin la oameni sînt cu putin la Dumnezeu¨ si c
,unde vrea Dumnezeu se biruieste rînduiala Iirii¨. Minunat
este Dumnezeu întru SIinii Si si întru SIinii de pe pmînt
s-a preamrit Domnul.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
53
Minunile urmeaz credinei. Cînd Domnul nostru Iisus
Hristos a trimis pe ucenicii si în lume, le-a zis: ,Mergei în
toat lumea si propovduii Evanghelia la toat Iptura. Cel
ce va crede si se va boteza, se va mîntui, iar cel ce nu va
crede se va osîndi. Iar celor ce vor crede, aceste semne le
vor urma: în numele meu demoni vor izgoni, în limbi noi
vor gri, serpi vor lua în mîn si, chiar ceva dttor de
moarte de vor bea, nu-i va vtma; peste cei bolnavi îsi vor
pune mîinile si se vor Iace sntosi¨ (Marcu 16, 15-18).
S asculte cei puin credinciosi si s prseasc
puina lor credin, cei necredinciosi s-si prseasc
necredina, iar cei neevlaviosi, lipsa de evlavie. S asculte
medicii si s aIle c bolile, dac nu le poate vindeca
medicina, stiina, cunoasterea, înelepciunea sau tehnica, le
vindec credina Iierbinte si desvîrsit în Dumnezeu. S
asculte si s cread c ,cele ce la oameni sînt cu neputin,
la Dumnezeu sînt cu putin¨ si ,unde voieste Dumnezeu, se
biruie rînduiala Iirii¨.
Ca printe duhovnic, consider c este de datoria mea
ca, asa cum l-am îndrumat pe cel bolnav de paralizie si
care m-a ascultat cu supunere, s-a pocit, s-a mrturisit, a
crezut si s-a vindecat suIleteste si trupeste, tot astIel si pe
voi, ca Iii ai mei duhovnicesti, v rog, v implor si v
avertizez s v grbii a v gsi un duhovnic si s v
mrturisii pcatele cu zdrobire de inim, cu smerenie si cu
cucernicie.
Pocii-v si credei în adevratul Dumnezeu, luînd
exemplul celui bolnav de paralizie. Si v inIormez c numai
prin credin, pocin si mrturisirea pcatelor v vei
mîntui si v vei învrednici de Împria Cerurilor.
Cîi sîntei credinciosi si lipsii de evlavie, Iie c
sîntei intelectuali, avocai, doctori, oIieri sau politicieni,
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
54
îngrijii-v s credei înainte de a veni moartea, cci va veni
ceasul cînd nu vei mai avea în cine ndjdui; si Iacei roade
vrednice de pocin cît timp este ziu, înainte s v ajung
sIîrsitul, cci, dac v va gsi moartea în necredin, e-
adevrat c vei crede atunci si v vei poci, dar va Ii prea
tîrziu, întrucît în iad nu exist pocin.
Ca s v usurez calea spre pocin, spre credin si
mîntuire, v îndemn pe toi s v procurai NOUL
TESTAMENT. S nu v par ru s dai cîiva lei, deoarece,
dac vei cumpra un Nou Testament si îl vei citi, rugîndu-
v, si vei crede în ceea ce scrie si le vei pune în aplicare,
adic le vei svîrsi, atunci, cu siguran, vei cîstiga
RAIUL. Gîndii-v c putei cumpra Raiul cu cîiva lei si
v vei mîntui suIletele, care valoreaz mai mult decît
întreaga lume. Vei cîstiga Împria Cerurilor de care
ndjduim s ne învrednicim cu toii, cu harul, cu îndurrile
si cu iubirea de oameni a Domnului si Dumnezeului si
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru rugciunile
Preacuratei Maicii Sale, de Dumnezeu Nsctoare si pururea
Fecioarei Maria, ale cinstitului, Înaintemergtorului si
Boteztorului Ioan, ale sIinilor, slviilor si întru tot
ludailor Apostoli, ale sIinilor, mriilor si bunilor biruitori
mucenici, mrturisitori si ierarhi, ale SIîntului printelui
nostru Nectarie si ale tuturor sIinilor. AMIN.
Printele Filotei Zervakos
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
55
Epilog
Înscriindu-se pe lista celor miluii de Domnul, despre
care SIînta Scriptur si SIînta Tradiie ne dau suIiciente
mrturii, domnul Stavros Kalkandis (actualmente tritor în
orasul Atena, Grecia) a devenit un zelos apostol al zilelor
noastre, mrturisind, cu toat puterea cuvîntului su, binele
pe care i l-a Icut Dumnezeu, aidoma tuturor celor tmduii
de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos care, nedînd ascultare
poruncii Sale de ,a nu spune nimic¨ (Marcu 9, 44), mai
vîrtos au povestit cele întîmplate. Scos prin mila lui
Dumnezeu din bezna necredinei, a îneles c nu se cuvine a
pune sub obroc lumina dobîndit, ci, dimpotriv, cît mai
deslusit si mai cu trie, s mrturiseasc tuturor harul
coborît asupr-i, ce l-a vindecat de boala sa grav, care,
dup stiina omeneasc, era considerat ,incurabil¨.
Minunea svîrsit cu domnul Stavros Kalkandis, prin
mijlocirea SIîntului Nectarie din Eghina, ne încredineaz pe
toi c Multmilostivul nostru Dumnezeu pururea cerceteaz
si miluieste pe cei ce-L caut cu credin.
Fie ca citirea acestei istorisiri minunate s sporeasc
credina, ndejdea si iubirea noastr pentru Dumnezeu si
pentru oameni. Amin.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
56
ANEXA 2
ACATISTUL
SIîntului Nectarie Taumaturgul
9 NOIEMBRIE
Condacul 1
Pe steaua cea nou si strlucitoare a Ortodoxiei, pe cel ce
este al Bisericii nou zid de aprare, cu bucurie în inimi s îl
ludam. Cci slvit Iiind de lucrarea Duhului, izvorste
tmduiri si har bogat. Pentru aceea îi strigm: Bucur-te,
Printe Nectarie!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
57
Icosul 1
În lume ai trit arhiereule a lui Hristos, Nectarie, dar ducînd
via neprihnit, ai Iost om purttor al bucuriilor celor
ceresti, ca unul care te-ai artat drept, cuvios, de Dumnezeu
inspirat si în toate druit. Pentru aceasta si de la noi auzi
unele ca acestea:
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. :. 1nn1 ..1 .I.u1n.1a¸1,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. :1nI I1:1¡11 ..1 uu¸nna¸1,
Eu.uI-I., +n: nuI1I n1 1n.1.¡.1un11,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. :. 1n+1n¿. IuInI.n 1un11,
Eu.uI-I., 1a.n¸ n1 :11n.n1.1 ¸1 n1 1u.II11 ..I.¸I1,
Eu.uI-I., .nII. uunn.z.1n:. n na11 ..In1 1n¿.I.¸I1,
Eu.uI-I., ..1 .nI. ¡. u.¡11n :11nI I.-n1 nIInI,
Eu.uI-I., ..1 .nI. u. ..1. nnI.I1n1. I.-n1 1.¡unI,
Eu.uI-I., n .I.u1n.1 I:¡1nI :II1u.1IanI.,
Eu.uI-I., n1J1a.1IaI n1 LnIu1u1 .u..In1. ¸1 InI.,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. E1:.I1.n :. :1+.¸I.,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. 1n:u1n 1¿L1nn :. +.:.1.¸I.,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 2-lea
Înelepciune avînd, Cuvioase, înc din tineree i-ai luminat
suIletul cu raza cea dumnezeiasc si ai urmat strlucirii
poruncilor celor sIinte. De aceea, în virtui înaintînd, de mic
copil ai cîntat lui Hristos: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
58
Icosul al 2-lea
Mergînd în orasul SIîntului Constantin, te-ai artat
îndrumtor cu Iric de Dumnezeu, si, hrnindu-te din
înelepciunea cea dumnezeiasc, pe cele sIinte le-ai cercetat
si le-ai aprat. De aceea, cei pe care cu cuvîntul tu i-ai
umplut de bucurie sIînt îi strig astzi unele ca acestea:
Eu.uI-I., +1 n +.¸n1.1.1,
Eu.uI-I., n..InI n1 nnIIaz1.1,
Eu.uI-I., . u. A1nIu1IaIu1 n.-n1 1a:I II1n1: +1nu..IaI
1un1nnI,
Eu.uI-I., . PI1n11aI ..1aI u1n +..L1n. n1 uInnI,
Eu.uI-I., ¡1nIIn ..n nau n z1u1I11 .u¿.IIanI.,
Eu.uI-I., .unun nau 1n¡1.I1I n E1:.I1.11 uI.¡I nI1IanI.,
Eu.uI-I., ..1 .. I.-n1 nIInI .n un IInnun11I ¡Ian:¡I 1n11aI1I,
Eu.uI-I., ..1 .. u. 1n Dunn.z.u n1 1a:I uIu1I,
Eu.uI-I., :I.nun ..n nau n .I.u1n.1 ¡a¡aIu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. :II1u..¸I1 1n :1n+n CI.nIaIu1u1,
Eu.uI-I., Iunu1. .L1+.In1:1IaI n1 ¡aIun.11aI ..I.¸I1,
Eu.uI-I., .L1¡ n1 :1+1I.1aI +1IIu1 1n¿.I.¸I1,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 3-lea
Slvita înelepciune ai cutat-o si i-ai dorit-o din tinereile
tale si pe Hristos l-ai rugat cu lacrimi Iierbini ca s te
împodobeasc cu înalta ei Irumusee. De aceea, Nectarie, cu
credin si plecciune strigi ctre Domnul: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
59
Icosul al 3-lea
SuIletul tu s-a bucurat, ca mai demult al marilor Parini
Vasile si Grigorie, cci te-ai dus la Atena s dobîndesti
învtura cea Iolositoare. Pentru aceea, cu bucurie îi
cîntm si noi unele ca acestea:
Eu.uI-I., 11u n1 1un1n11 ..1.1 ..I.¸I1,
Eu.uI-I., +1:InI n1 .+1n+1.1 ..1.1 1n¿.I.¸I1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1u¿1I u. nn¿1I11. 1un.¸I1,
Eu.uI-I., . ..1. :¡I. 1nuunn.z.1I. n-n1 1n..InI : uaI.¸I1,
Eu.uI-I., n1nI. ¡uIIIanI. u. Dunn.z.u, ¡11n u.
1n.1.:uI1 u1+1n.,
Eu.uI-I., .IIun. n1 uunn.z.1.:.u1u1 DuL, 1a.u1 n¡I1n: n1
.u¿.II11 .I.¸I1n.,
Eu.uI-I., ..1 .. +1n 1nI u. ¡nI n1 II1I,
Eu.uI-I., ..1 .. 1n¸.1.1un.n 1u1 1.11nI n1 zuIaI1I,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 u.:.L1: u¸n :u11.Iu1u1 :¡I. 1uI1I.n 1u1
HI1:Ia:,
Eu.uI-I., ..1 1n .nI. n 1n11aI1I :+1I¸1I.n I1n.1u1 1un1na:,
Eu.uI-I., ..1 .nI. .¸I1 :¡I1J1n InI. n1 ..1aI .I.u1n.1a¸1,
Eu.uI-I., :¿.nIn u. nu1I ¡11n: n1 ..1aI uu¸nna¸1,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 4-lea
Avînd în tine rîvna dumnezeiasc a Cuviosilor Prini, Ir
încetare i-ai dorit viaa cea îngereasc. De aceea, ai intrat cu
bucurie în Hios în cerescul cin monahal si pe vrsmasul l-ai
lsat pgubit, cîntînd neîncetat: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
60
Icosul al 4-lea
Strigat-ai ctre Arhiereul Cel dintru înlime din toat inima
ta, iar El a auzit rugciunea ta. De aceea, degrab a linistit
apele mrii si Iurtuna a potolit. Vzînd acestea, cei care prin
rugciunile tale au Iost salvai îi cînt cu mulumire unele
ca acestea:
Eu.uI-I., ..1 .. u. 1n Dunn.z.u n.-n1 1a:I II1n1:
+1nu..IaI,
Eu.uI-I., 1z+aI n.:..nI n1 n1nun11aI,
Eu.uI-I., n1 E1:.I1.11 n:IIu ..1 nau ¡I.n1un1nnI,
Eu.uI-I., . 1n I1nuu1 TuIuIaI 511n11aI n1 1nIInI,
Eu.uI-I., +n: n.¡I.u1I n1 unIuI11aI ..I.¸I1,
Eu.uI-I., ¿Iu1n 1n11aI1I n 1.I1.1I.1aI +1IIu1 1n¿.I.¸I1,
Eu.uI-I., ..1 .. 1uIIunn nI11 a 11n1¸I.¸I1,
Eu.uI-I., . :II1¿Iu1 Lu11IaI11aI 11 ¡aIa1.¸I1,
Eu.uI-I., nau1. n1.: n1 1u1 HI1:Ia:,
Eu.uI-I., n1 +1IIu11aI ¿Iu1nnI .u+1a:,
Eu.uI-I., 1uI1IaIu1. u. +1nn uuLa+n1..n:.,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1a:I I:¡1I1I .u Iu.uI1n ..I.n:.,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 5-lea
La Iel ca SIinii de demult, în aceste vremuri de pe urm te-
ai artat Ierarh SIînt si vrednic de cinstire. Cci viaa i-ai
petrecut în acelasi chip cu ei si ai svîrsit minuni, izbvindu-
i din necazuri pe cei care strig: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
61
Icosul al 5-lea
În ara Egiptului, ca pstor al Pentapolisului, te-ai artat cu
adevrat Arhiereu întelept, ales si luminat de Dumnezeu,
alergînd spre învtura lui Hristos precum odinioar Pavel.
De aceea, si cei credinciosi, cunoscînd virtuile tale, cu glas
de bucurie strig unele ca acestea:
Eu.uI-I., n ..I11 nI1I.,
Eu.uI-I., n .+1n+1.1 11I.,
Eu.uI-I., ..1 n:.n.n.n Cu+1a¸11aI ¡u:I1.1,
Eu.uI-I., ¡auanIn ..n nau n ¡I.a1.1,
Eu.uI-I., +n: n1 I11nu.11 ¸1 I.znuIu1 1uI1I11,
Eu.uI-I., uIIaIu1 ¡.11 ¸1 1z+aI1IaIu1 n11.1,
Eu.uI-I., . E1:.I1.11 I.-n1 nIInI :II1u.1IaI,
Eu.uI-I., . ..1aI .u+1a¸1 I. nI1 1nuIunIaI,
Eu.uI-I., .L1¡ n1 II1I11 ..1.1 n.¡I1Ln1I.,
Eu.uI-I., .nnu.1 n uunn.z.1I11 ¡I1n1I.,
Eu.uI-I., . ¹IL1.I.u u.:+1I¸1I ..1aI 1nn1I. :1uJ.¸I1,
Eu.uI-I., .u+1nIIaI n.1nII..uI n1 ..1aI uunn.z.1.¸I1,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 6-lea
Vzut-au crestinii din toat Biserica Egiptului c esti un
adevrat pstor al Evangheliei. Pentru aceea, mulimile
credinciosilor ce ascultau cuvîntul învturii tale gîndeau c
au dobîndit un nou SIînt Printe ce cu putere înva. Si,
împreun cu tine, nu încetau s strige Domnului: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
62
Icosul al 6-lea
Mai apoi, Cuvioase, ai strlucit si în pmînt elen asemenea
unui nou Apostol, luminînd inimile credinciosilor cu Iocul
sIintelor învturi si cu razele vieii tale. Pentru aceasta,
Iiind si noi luminai de strlucirea ta, îi strigm unele ca
acestea:
Eu.uI-I., 1un1nIaI n1 E1:.I1.11 Dannu1u1,
Eu.uI-I., II1nI1n ..n InI. n nu.+Iu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 n+uI I1+nn ¹¡a:Ia111aI,
Eu.uI-I., 1z+aIu1 LnIu1u1 ¸1 n1 +1nu..I11aI,
Eu.uI-I., I.IaI 1nuunn.z.1I n1 .u+1nI.1aI +1.11,
Eu.uI-I., . ¡11n. u. LnI :1nI an11111. In1., 1n.1.¡Iu1. n1
..I11,
Eu.uI-I., ..1 .. .uI1 :u11.I.1. u. IaI1n ¡nI1n11aI,
Eu.uI-I., . ¡aIa1.¸I1 ¡aIn1I11. 1n1n11aI,
Eu.uI-I., nnI. 1n+IaI n1 .I.u1n.1a¸11aI,
Eu.uI-I., n:..I InI., 1u1 HI1:Ia: uInIaI,
Eu.uI-I., . nu1I. 1:¡1I. n1 1nuuInI,
Eu.uI-I., . :u11.I.1. :¡I. HI1:Ia: 1.-n1 1nuI.¡InI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 7-lea
Mare între Ierarhi si înelept între învtori, dar si smerit
ascet al lui Hristos n-ai încetat a Ii, Cuvioase. Pentru aceea,
ai Iost chemat s Iii printe duhovnicesc al celor ce se
pregteau pentru slujirea preoeasc. Cu ei împreun te
slvim si strigm: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
63
Icosul al 7-lea
Cii dumnezeiesti si norului duhovnicesc ai urmat, cela ce
esti nectar al dreptii si Iruct de via sIînt, iar pe noi, la
vreme de strîmtoare, neîncetat ne-ai izbvit. Pentru aceasta,
suIletele noastre se bucur cînd îi cînt ie unele ca acestea:
Eu.uI-I., .InI. n Iu.uI1.1,
Eu.uI-I., nu1.I. n +.¸n1.1.1,
Eu.uI-I., ..1 .. 1z+aI¸I1 n¡.1. LnIu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 ¡...I1u1I ¿uIn In1nuIu1u1,
Eu.uI-I., ¡I1n+nIn :11n.n1.1 .. n1un¿1 1nInn u1n ¿1nu,
Eu.uI-I., :II1u.1I. .. 1un1n.z1 1nIun.I1.u1 ..1 nu1n.,
Eu.uI-I., ..1 .. 1n.uI.1 ¿1nuuI11. ..1aI ¡.Ia¸1,
Eu.uI-I., ..1 .. Iu.uI1 1n1nn ..1aI .I.u1n.1a¸1,
Eu.uI-I., :¡I1J1n n1 uI.¡InI1IaI11aI,
Eu.uI-I., n1n1.1IaIu1 .I.z111aI,
Eu.uI-I., .u.I.n u.11nIaI11aI,
Eu.uI-I., +1nu..IaIu1 Ia1nn+11aI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 8-lea
Din mila ta cea mare, Printe, izvorsc minuni nemaivzute
care ridic pe cei ce se aIl în durere. De aceea, Ir încetare
soseste la SIînta ta Mnstire mulime de lume cerînd
vindecare si izbvire din boli si cîntîndu-i ne-ncetat:
Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
64
Icosul al 8-lea
În insula Eghina, SIinte, Mnstirea ta este liman izbvitor.
Aici, suIletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre
mîntuire si le-ai îndreptat spre Hristos cu înelepciune.
Pentru acestea, neîncetat se vor ruga ctre tine zicînd:
Eu.uI-I., n n1n11 :11nI 1u.InI.,
Eu.uI-I., a..nn u. IIunI.,
Eu.uI-I., .L1¡ +1u n1 :n.I.n1.1,
Eu.uI-I., I.znuI :11nI n1 .uI1.1,
Eu.uI-I., .nnu.1 n ¡uI1I11 ¸1 .L1+aI n1 n.¡I1n1I11,
Eu.uI-I., 1a.n¸ n1 +1IIu11aI ¸1 :nn.IunI n1 .un¡II11,
Eu.uI-I., . :¡I. Dunn.z.u .anuu.1 An:I1I.n In,
Eu.uI-I., . IanI ¡uI.I.n ¸1 I1+nn 1-n1 ¡u: ¡.nIIu .n,
Eu.uI-I., n1 1¿L1n.1 :II1u.1I +.¿L.IaI,
Eu.uI-I., . u.¿InI´ .I.u1n.1a¸11aI 1. un1 nJuIaI,
Eu.uI-I., . ¡. nu11 u1n ¡.I1.a1. 1-n1 :n1+nI,
Eu.uI-I., . ¡. nn¿1IaIu1 1n ¡I¡n:I1n ..n nu1n. 1-n1
nIun.nI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 9-lea
SIintele tale Moaste sînt pline de har sIînt si de miros de
bun mireasm duhovniceasc. Mirul ce izvorste din ele
bine-înmiresmeaz nu doar SIînta ta Mnstire, ci si
întreaga insul a Eghinei, sIinindu-i pe aceia care nu
înceteaz a striga ctre tine: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
65
Icosul al 9-lea
Izvorîtoare de har si de bogate daruri ceresti sînt SIintele
tale Moaste. Prin ele mulime de bolnavi sînt vindecati si cei
slbnogi sînt îndreptai. De aceea, si noi, împreun cu
dînsii, strigm unele ca acestea:
Eu.uI-I., :.1uIanI.n +1nu..I11aI,
Eu.uI-I., u.z1.¿nI.n :u1.I1n.1aI,
Eu.uI-I., ..1 .. u.¿InI n1.I¿1 1n nJuIaI,
Eu.uI-I., . 1n +1: :nu 1n .L1¡ In1n1. I. nI1 IuIuIaI,
Eu.uI-I., 11nI1n .. ¡I1nI.n:. 1uI1I. 1z+aI¸I1,
Eu.uI-I., 11nnn n1 Iu.uI1.1 :u11.I.¸I1,
Eu.uI-I., . u. 1n¿Iaz1IaIu1 .nn..I ¡. nu11 n1 +1nu..nI,
Eu.uI-I., . u.nan11aI Inn u. nu1I ¡11n: n1 unI,
Eu.uI-I., ..1 .. +nn1InI.n 1n.1.¡.1un11 1un.¸I1 n1
1n¿.nun.L1nI,
Eu.uI-I., . 1n .L1¡ n1nunnI ¡. .I.u1n.1a¸1 1-n1 nJuInI,
Eu.uI-I., ¡auanI u. nu1I ¡I. n 1.InIL11aI,
Eu.uI-I., ..1 .. 1un1n.z1 n1nI.n n.¸I1uIaI11aI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 10-lea
Toi credinciosii care s-au îndulcit din hrana bineIacerilor
tale te numesc ajutor si acoperitor. Cci dintre cei ce te-au
chemat cu credin, niciunul nu a rmas nemîngîiat de harul
tau. De aceea, toi cu bucurie cînt: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
66
Icosul al 10-lea
Vestea minunilor tale, purttorule de Dumnezeu, s-a
rspîndit pretutindeni. Iar tu si pe cei de departe degrab i-ai
ajutat si din pericole sau din necazuri i-ai salvat. De aceea,
ctre tine alearg zicînd:
Eu.uI-I., . AnI. n1 1a:I nun1I 1nII. PI1n1,
Eu.uI-I., . 1a. u. .1n:I. n1 1nII. 511n1,
Eu.uI-I., . 1n 1.1 .u ..1 u. u.nu1I .:I1 1uunI,
Eu.uI-I., . 1nII. 511n11 PI1n1 n1 1a:I 1n.ununnI,
Eu.uI-I., II1un1 n1 .I.u1n.1 ¸1 z1u u. n¡InI. .I.¸I1n11aI,
Eu.uI-I., 1z+aI n1 LnIu1u1, Iu¸1nnI.n n..I.u1n.1a¸11aI,
Eu.uI-I., ..1 .. n. u.:.a¡.I1 :1n+n nu.+Iu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. ¡...I1u1.¸I1 ¿uIn ¡.Ia:u1u1,
Eu.uI-I., Iu.uI1n ¸1 ¡uI.I.n .I.u1n.1a¸11aI,
Eu.uI-I., :¡I1J1nu1 ¸1 1nII1I.n :u11.I.1aI,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. HI1:Ia: :. :1+.¸I.,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. u1n+a1u1 :. :I1I¡.¸I.,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 11-lea
Noi, cei izbvii sub acopermîntul tu, Printe, îi înlm
imnuri nenumrate de mulumire. Cci degrab ai venit în
toate necazurile noastre s ne alungi tristeea. De aceea, cu
ajutorul tu, Îl slvim pe Hristos strigînd: Aliluia!
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
67
Icosul al 11-lea
Cu Ilcrile minunilor tale ai ars zelul demonilor si ai venit
cu osîrdie în ajutorul credinciosilor. De suIerine grele Iiind
ei cuprinsi, le-ai stins durerea lor si i-ai vindecat de multime
de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Eu.uI-I., +1nu..IaIu1 Ia1nn+11aI,
Eu.uI-I., :¡n1nn u.nan11aI,
Eu.uI-I., . ¡. ..1 .L1nu11 u. 1I1¿uI1 1-n1 +1nu..nI,
Eu.uI-I., . ¡. :1Ina¿1 1-n1 1nuI.¡InI,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1nnu11I n¡n 11nI1n11 :..nI.,
Eu.uI-I., . n1 I1n..u+1nInI 1¿L1nn .u Iu¿.1un1
n.1n..InI.,
Eu.uI-I., . ¡I1n I1n. n11n 1u1 Dunn.z.u :. nInI,
Eu.uI-I., ..1 .. :...In n1 a¡I1I ¸1 n1 unI ¡1an1. Ia¿nI,
Eu.uI-I., 1z+aIu1 LnIu1u1 n.:..nI,
Eu.uI-I., :I.n .nI. ¡. Ia1 1-n1 1un1nnI,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 An:I1I11 1:.u:1I uuLa+n1. I.-n1 nIInI,
Eu.uI-I., . u. 1n nannL11 1nnuI1 nuz1 n.1n..InI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 12-lea
Prin SIintele tale Moaste, Printe, se revars cu bogaie
harul Mîngîietorului, care asemenea unui izvor nesecat
adap suIletele chinuite si vindec bolile trupesti ale celor ce
strig neîncetat ctre Domnul: Aliluia!
Icosul al 12-lea
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
68
Priveste dintru înlime si înspre noi pctosii, cînd
împreun cu Cetele Îngeresti cîni imnul Treimii Celei
Întreit SIinte, si cu milostivirea ta cea mare nu înceta s ne
ajui pe noi, care cu credin strigm ctre tine unele ca
acestea:
Eu.uI-I., 11u n1 5111+I1.1,
Eu.uI-I., :1n+n E1:.I1.11,
Eu.uI-I., n1nuI1n 1¿L1n.1,
Eu.uI-I., ¡z1IaIu1 11nu.1,
Eu.uI-I., .L1¡ ¸1 nau.1 u. .u..In1. 1.InIL,
Eu.uI-I., ¡n+z ¸1 :.¡nI. ¡.nIIu aI1.. nannL,
Eu.uI-I., 1u..n1Iu1 ..1 nau n1 E1:.I1.11,
Eu.uI-I., unIu1 ¡I1n .nI. :. 1nII.:. .u..In1.11,
Eu.uI-I., ..1 ¡I1n .nI. ¡nI1n11. :. .uI.:.,
Eu.uI-I., . ¡I1n I1n. ¡. Dunn.z.u 11 :1+.:.,
Eu.uI-I., n¡IIaI n.aIa:1I n1 .I.u1n.1a¸11aI,
Eu.uI-I., ¿InIn1. n1J1a.1IaI .II. CI.nIaI,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.´
Condacul al 13-lea
O, Preabunule Printe, lumintorul Ortodocsilor, Ierarhule
al lui Hristos, Nectarie! Stînd în Iaa Tronului lui
Dumnezeu, roag-te neîncetat pentru iertarea pcatelor
noastre si pentru întoarcerea noastr spre înIierea harului.
Cci neîncetat ctre Mîntuitorul strigm: Aliluia!
¹..:I .anun. :. Ia:I.¸I. u. II.1 aI1. ¹¡a1 :. z1.. 1nI¸1
Icosul 1 (În lume ai trit arhiereule a lui Hristos...) ¸1
Condacul 1 (Pe steaua cea nou si strlucitoare...) ¸1 :. 1n..
aI¡u:Iu1.
IosiI D. Agapitos SIântul Nectarie, sIântul iubirii
69
SIântul Nectarie sIântul iubirii
de
IosiI D. Agapitos
***************************************
FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITU-
DINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL
ROMANESC. PENTRU ACEASTA PROCURATIVA
LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCRE-
DERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA
TEXTULUI, SAU DESCARCATI-O DE PE SITEUL
http://www.angelIire.com/blues2/carti/
Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea
acestei versiuni digitale.
**************
APOLOGETICUM
2003
**************

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->