P. 1
Metode de Recuperare BFT in Nevralgia Sciatica

Metode de Recuperare BFT in Nevralgia Sciatica

|Views: 16|Likes:
Published by Dobrutchi Veronica

More info:

Published by: Dobrutchi Veronica on Apr 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2014

pdf

text

original

PROIECT : METODE DE RECUPERARE B.F.T.

IN NEVRALGIA SCIATICA

PLANUL LUCRĂRII I. II. III. GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢIA BOLII ETIOPATOGENIE SIMPTOMATOLOGIE a) ISTORICUL BOLII ACTUALE b) ANAMNEZA PACIENTULUI c) STAREA PREZENTĂ IV. CRITERII PENTRU SUSŢINEREA DIAGNOSTICULUI a) CRITERII CLINICE b) CRITERII RADIOLOGICE c) CRITERII DE LABORATOR V. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL VI. EVOLUŢIA BOLII VII. PRONOSTIC VIII. TRATAMENT - PROFILACTIC a) IGIENODIETETIC b) CORECŢIA STĂRII PSIHICE - CURATIV a) MEDICAŢIE ANTIINFLAMATORIE b) TRATAMENT ORTOPEDIC c) TRATAMENT CHIRURGICAL d) TERAPIA FIZICALĂ ŞI DE RECUPERARE - TERMOTERAPIA GENERALĂ ŞI LOCALĂ - ELECTROTERAPIA e) MASAJUL f) KINETOTERAPIE g) GIMNASTICA MEDICALĂ h) TERAPIAOCUPAŢIONALĂ IX. CURA BALNEARĂ X. BIBLIOGRAFIE

1

METODE DE RECUPERARE MEDICALĂ B.F.T. ÎN NEVRALGIA SCIATICĂ Este o boală care face parte din reumatismul degenerativ inflanmator. Durerea localizată în regiunea lombară ca şi cea care iradiază de-a lungul membrului inferior constituie o referinţă extrem de frecventă ce determină incapacitatea de muncă cu repercursiuni economice importante. I. DEFINŢIE

Nevralgia sciatică este o algie radiculară care traduce suferinţa unei rădăcini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a trunchiului nervos propriu-zis. Ea rezultă în majoritatea cazurilor dintr-un conflict discoradicular consecutiv unei hernii intraradiculare la nivelul discului intervertebral L4 -L5 sau L5 - S1. II. ETIOPATOGENIE

Etiopatogenia lombo - sciatică este manifestarea nevralgică cea mai des întâlnită. Cunoaşterea condiţiilor etiologice şi a mecanismelor patogenice are o deosebită importanţă practică atât din punct de vedere al tratamentului curativ cât şi al celui profîlactic. Vârsta. Sciatica apare la indivizii adulţi între 25 - 50 de ani şi cu deosebire după vârsta de 40 de ani. La copii şi la adolescenţi rezistenţa discului intervertebral este considerabilă, deoarece nu s-au produs încă alterările structurale menţionate. Astfel, traumatismele sau surmenajul funcţional al regiunii lombo - sacrate nu pot produce leziuni discale sau disco - radiculare. Bătrânii nu prezintă de obicei manifestările clinice ale discopatiilor clinice ale discopatiilor, deoarece sunt mai rar supuşi traumatismelor sau eforturilor fizice, deşi ei au leziuni spondilozice uneori importante. La individul adult se produce un anumit decalaj între solicitările funcţionale ale sistemului osteo - musculo - ligamentar al coloanei vertebrale şi structura acestor ţesuturi. Un individ după 30 de ani îndeplineşte în general aceleaşi munci fizice ca unul de 20 de ani deşi se ştie că după vârsta de 30 de ani discurile vertebrale prezintă leziuni degenerative de senescenţă. În acest mod se poate înţelege incidenta crescută a sciaticii la indivizii de vârstă mijlocie. Sexul. Sciatica apare mai frecvent la bărbaţi decât la femei ceea ce se poate explica prin faptul că bărbaţii sunt mai expuşi traumatismelor şi surmenajului funcţional al coloanei. La femei în afară de traumatisme şi surmenaj funcţional sciatica poate să apară ca urmare a modificărilor coloanei lombare suprasolicitată de pildă în obezităţile endocrine după sarcini. Condiţiile de viaţă şi muncă. Sciatica apare mai frecvent la indivizii care sunt supuşi prin profesiunea lor, traumatismelor şi eforturilor. Astfel, după Huttman şi colaboratorii, 62% dintre bolnavii cu sciatică sunt muncitori manuali iar după observaţiile noastre, aceeaşi categorie este reprezentată cu 65%. Din expunerea factorilor etiologici de până acum rezultă un element comun şi anume surmenajul funcţional. Însuşi faptul că sciaticele se întâlnesc mai mult la partea stângă este explicată de Arseni şi lacob prin acest factor. Asfel, în cursul mişcărilor obişnuite dreptacii fac o flexie spre dreapta a coloanei vertebrale, tracţiunile cele mai mari fiind suportate de muşchii vertebrali şi de segmentul lombar din stânga. În producerea sciaticii rolul hotărâtor îl au 2 factori: unul mecanic, legat de tulburările discului intervertebral şi unul inflamator, legat de iritaţia rădăcinilor nervului sciatic prin compresiune discală. Însumarea acestor doi factori dă naştere elementului esential al patogeniei sciaticii: conflictul disco-radicular.

2

− Durata durerii trebuie de asemenea analizată. tratamentele urmate. microtraumatismele profesionale. aceasta trebuie analizată precizându-se următorii parametri. Trebuie precizate: caracterul durerii iniţiale. uneori durerea este permanentă alteori intermitentă. ea mai depinde de momentul apariţiei ei (noaptea sau ziua). dintre care pot fi luaţi în consideraţie: umiditatea şi igrasia locuinţei. vag localizată cu debut insidios şi durată lungă. Traumatismele recente ca şi cele vechi pot constitui puncte de plecare ale afecţiunilor degenerative sau pot declanşa primele simptome ale unei boli inflamatoare reumatismale. Durerea permanentă poate avea o intensitate constantă sau poate prezenta unele exacerbări. hiperfuncţia hipofizară. tendoane. tulburările endocrinemetabolice (insuficienţă ovariană. prostatite. anexite. În cadrul diferitelor profesiuni o importanţă deosebită în apariţia sau declanşarea unor boli reumatice are exercitarea muncii în condiţii de micro şi macroclimat nefavorabil la care se adaugă poziţiile vicioase. suprasolicitarea articulară. condiţiile de apariţie (expunerea la frigul umed. la 50% durerile apar cu ocazia unui efort. modul cum e influenţată de repaus sau de mişcare. − Localizarea durerii şi mai ales iradierea ei sunt date importante pe care bolnavul ni le poate preciza. muşchi. Durerea intermitentă poate fi declanşată de anumiţi factori care trebuie precizaţi. Vor fi de asemenea consemnate manifestările care au precedat debutul: traumatisme. a unei mişcări greşite sau a unui traumatism indirect iar la restul de 30% durerile survin fără o cauză evidentă. 3 . este o durere cu debut brusc. coxa vara sau valga. obezitatea) constituie factori favorizanţi. stări conflictuale la locul de muncă.III. abarticulară sau periarticulară) însoţită sau nu de tumefacţii şi impotenţă funcţională. la 20% dintre bolnavi pot fi identificate drept cauză traumatismele. infecţii de focar. muncă şi viaţă. Astfel durerea poate fi continuă sau intermitentă având un caracter fugar sau persistent. hipo şi hipertiroidism. îmbrăcămintea necorespunzătoare. Astfel deosebim: durerea somatică produsă prin acţiunea unor stimuli nocivi asupra structurilor musculo-scheletale profunde (ligamente. genitale) şi să obţină date referitoare la suferinţa actuală insistând asupra modalităţii de debut şi asupra cauzei declanşante. trecându-se în revistă modalitaţile de debut (brusc sau insidios). Infecţiile de focar. alimentaţia deficitară sau dimpotrivă supraalimentaţia. e o durere difuză. O valoare incontestabilă pentru istoricul bolii o prezintă localizarea iniţială a durerii (articulară. − Severitatea durerii este relativ greu de apreciat deoarece factorul individual este foarte important: se poate considera intensitatea unei dureri după răsunetul ei privind capacitatea bolnavbului de a lucra sau de a dormi. periost). durerea radicular nervoasă produsă prin agresiunea directă asupra structurilor nervoase. traume psihice sau familiale. uretrite. b) Anamneza Din datele anamnezice subliniem valoarea factorilor reumatogeni corelaţi condiţiilor de mediu. piciorul plat. vechimea bolii. ascuţită. Caracterul durerii poate furniza date care să diferenţieze procesul inflamator de cel degenerativ. tulburări digestive. surmenajul). Simptomatologie a) Istoricul bolii Istoricul bolii trebuie constituit cât mai fidel posibil. evoluţia sa şi influenţa diferitelor tratamente. curenţi reci de aer. Interogatoriul trebuie să urmărească unele afecţiuni asociate (urinare. însoţită de parestezii. − Calitatea durerii depinde de mecanismul ei de producere. În ceea ce priveşte durerea pentru care bolnaviil se prezintă la medic. fascii. de tulburări senzitive şi motorii. O menţiune specifică se referă la unele malformaţii congenitale ce pot determina modificări statice care constituie condiţii favorabile în producerea manifestărilor reumatice ca: genu varum sau valgum. obositoare.

Manevra Brogard şi testul Flepping servesc aceluiaşi obiectiv. faţa externă a gambei. faţa posterioară a coapsei. Mersul obişnuit de regulă nu este afectat în schimb se observă dificultăţi în mersul pe vârfuri (semnul "poantei" sugestiv pentra sciatica S1) sau mersul pe călcâi (semnul "talonului" din sciatica L5). În caz de sciatică S1. • Simptome obiective Examinând bolnavul care se află în picioare constatăm o atitudine antalgică mai ales în cazul sciaticii prin hernia discului L4 . iar gamba se extinde faţă de coapsă. rareori prin interogatoriu aflăm că bolnaviil prezintă şi tulburări sfincteriene minore. în general efortul fizic poate accentua durerea. se constată o hipoestezie (scăderea sensibilităţii cutanate) 4 . partea posterioară a coapsei şi gambei. Această topografie a iradierii durerii nu este totdeauna aşa de completă astfel încât nu putem să precizăm rădăcina afectată numai pe baza descierii durerii de către bolnav. Pentru a realiza această elongaţie prin manevre mai puţin cunoscute (în scopul evitării unei participări subiective) se practică manevra Laseque inversată. durerea poate fi exacerbată de tuse. se remarcă o ştergere a lordozei lombare. după ce am fixat în rectitudine cele două membre inferioare pe planul patului se cere bolnavului să treacă în poziţie şezând. regiunea dorsală a piciorului ajungând uneori până la haluce. Mişcările coloanei vertebrale sunt extrem de dureroase şi mai ales flexia anterioară a trunchiului şi înclinarea laterală către partea dureroasă. În cazul testului Flepping bolnavul este aşezat pe marginea patului cu membrele inferioare atârnând. Bolnavul acuză deseori parestezii (amorţeli. − Reproducerea poate avea loc prin mişcări sau prin diferite manevre.L5. diverse medicamente sau mijloace ortopedice. o scolioză (consecutivă poziţiei antalgice amintite) şi contractura unilaterală a musculaturii vertebrale sacrolombare. în special repaus la pat astfel încât deseori bolnavul se poate odihni în timpul nopţii. trunchiul fiind înclinat către partea opusă celei dureroase. partea externă a gleznei. durerea iradiază în membrul inferior având un traiect care depinde de rădăcina afectată astfel în sciatica L5 durerea interesează porţiunea posterioară a fesei. prin această manevră se realizează o elongaţie a nervului sciatic. − Factorii ce uşurează durerea sunt: repausul la pat. pe care bolnavul le poate efectua în timpul examinării. în caz de sciatică. tendonul lui Achile. călcâiul şi regiunea plantară. eforturile şi mişcările din timpul zilei. în caz de sciatică reală mişcarea este net limitată de durere.Durerea care prezintă o intensificare nocturnă sau dimineaţa la sculare e posibil să aibă o origine articulară. durerea se calmează prin repaus. această manevră provoacă o durere violentă şi răsturnarea coloanei către spate. Se realizează de asemenea studiul sensibilităţii la nivelul membrelor inferioare. strănut sau de efortul de defecaţie (este posibil în acest caz să fie vorba de o durere radiculo-nervoasă). − Cauzele agravante trebuie precizate. Examinând bolnavul în decubit dorsal se constată prezenţa semnului Laseque (ridicarea membrului inferior întins provoacă o durere vie a coapsei şi a gambei). furnicături) în membrul inferior având o topografie similară cu cea a durerii. durerea cuprinde partea posterioară a fesei. tusea şi strănutul măresc intensitatea durerii. c)Simptome • Simptome subiective Simptomul preponderent uneori exclusiv îl constituie durerea în regiunea lombară. În sciatica prin conflict disco-radicular care prezintă situaţia cea mai frecventă.

Sciatica discală are unele forme clinice particulare: . .amiatrofie. . . hipoestezia "în şa" este sugestivă pentru compresia cozii de cal. . . Sciatica radiculară nediscală. numită şi sciatica simptomatică este adesea hiperalgică şi se însoteşte de tulburări nevralgice obiective: . b) Sciatica nediscală poate fi: 1.tulburări de sensibilitate.paralizii. . . . În cazul examenului obiectiv al bolnavului cu sciatică nu trebuie omise tuseele pelviene (vaginal şi rectal) acestea putând depista o tumoare a micului bazin ce poate fi responsabilă de nevralgia sciatică.spondilodiscita infecţioasă. . Sciatica radiculară nediscală Mai frecvent ea poate fi produsă de: . monoradiculară. .boala HODKIN. Refexul Achilian poate fi diminuat sau abolit în sciatica S1.episoade anterioare de lombalgii sau de sciatică.tumori maligne primitive şi mai ales secundare.superficială mai ales pe regiunea dorsală a piciorului şi pe faţa externă a gambei în sciatica L5.forme prelungite. .debutul brutal al sciaticii (declanşat uneori de ridicarea unei greutăţi).L5 sau L5 – S1) declanşează o durere vie. În sciatica L5 la examenul obiectiv se constată un deficit motor al extensorului halucelui şi a muşchilor lojii anteroexterne. se constată uneori hipotrofie musculară succedând unui deficit motor prelungit.mielom mnltiplu. .spondilită anchilopoetică.forme paralizante.efectul favorabil al repausului şi al tratamentului medical uzual. . Examinând bolnaviil în decubit ventral se poate evidenţia semnul "soneriei" (DE SE ZE): presiunea spaţiului paravertebral corespunzător discului patologic (L4 . 2. . calmată de decubit). Sciatica tronculară 5 . accentuată de tuse.canal lombar strâmt. Forme clinice a) Sciatica prin hernie discală Este cea mai frecventă formă clinică a nevralgiei sciatice. analogă celei de care suferă spontan bolnaviil. în sciatica S1 se observă mai rar un deficit al muşchilor lojii posterioare a gambei (flexori plantari). Pentru originea discală a acesteia pledează: .semnul "soneriei".tumori benigne (neurinom).morbut Pott. . . .forme hiperalgice.o evidentă inflexiune laterală antalgică.spondilolistezis. .traumatism al coloanei lombare în antecedente.unele caractere particulare ale durerii (unilaterală.

6 . la o mică porţiune din bolnavi nu se poate preciza etiologia sciaticii. Acest semn este denumit "Laseque contralateral". Atitudinea coloanei vertebrale poate să dea detalii importante în afară de limitarea mişcărilor de extensie şi flexie a coloanei caracteristice atât sciaticilor L4 . Bolnavului. astfel încât să producă o flexie a membrului inferior pe bazin. Scolioza antalgică caracteristică mai ales sciaticilor L4 . Este relativ rară. opografia durerii şi a tulburărilor de sensibilitate este foarte importantă. examenul clinic mai poate fumiza o serie de indicii care să facă posibilă localizarea discului şi a rădăcinilor atinse. Semnul coborârii piciorului apare dacă bolnavul în decubit dorsal. chiar şi ridicarea în aceleaşi condiţii a membrului sănătos deşteaptă durerea de partea bolnavă. fie de presiunea trunchiului nervos dureros. sau la un unghi de 45°. Semnul Laseque este cel mai fidel şi mai preţios. punctul popliteu. ridică ambele membre inferioare cu genunchii întinşi. punctul peronier. până începe durerea. fiind culcat pe spate. durerea apare la unghiuri diferite.L5. poate fi o suferinţă a cordoanelor posterioare (dureri fulgerate în membrul inferior homolaterale. În sciaticile foarte dureroase se constată o poziţie scoliotică în care concavitatea se află de partea dureroasă. parestezii).Prin agresiuni asupra trunchiului nervos propriu-zis. în şanţul ischio-trohanterian. execută o extensie maximă a piciorului. IV. Dacă semnele menţionate până acum permit un diagnostic clinic de sciatică. Sciatica de alte etiologii sau etiologie neprecizată. 4. Asupra acestui aspect s-a insistat. Totodată se poate constata contractura unilaterală a muşchilor lombari. Uneori în formele de sciatică severă. legate în general fie de elongatica nervului sau a rădăcinilor sale. În raport în intensitatea fenomenelor inflamatoare radiculare. Semnul este pozitiv dacă la coborârea membrului sănătos durerea în membrul bolnav se intensifîcă. Semnul Leri constă în provocarea durerii prin flexia capului pe trunchi. amintim nevralgia sciatică din diabet. Urmărite descendent întâlnim: punctul fesier la extremitatea superioară a incizurii sciatice. astfel încât presiunea acestora provoacă durere. ridicând coapsa flutând gamba. Scolioza homolaterală sau inflexia laterală directă se observă mai ales în sciaticile L5-S1. în formele hiperalgice. diagnosticul de sciatică cordonală este uşurat de existenţa altor semne de atingere medulară. Sciatica cordonală Este determinată de o suferinţă medulară prin atingerea căilor senzitive. leziuni medulare) sau a trunchiului spinatalomic (simptomatologie contralaterală: arsuri. punctul trohanterian. Criterii pentru susţinerea diagnosticului a) Examen clinic În sciatică există o serie de semne caracteristice. Semnul Bonnet constă în producerea durerii prin aducţia forţată a coapsei. poate fi de origine traumatică (infecţie medicamentoasă prea mediană şi prea profundă. fractură de bazin sau de femur) sau tumorală (tumori ale micului bazin). imediat după ridicarea călcâiului. punctul maleolar peronier pe faţa dorsală a maleolei respective etc. aşezat în decubit ventral. la gâtul peroneului. 3. plagă prin glonţ. Semnul Ulatkievici apare dacă bolnavul. facut de coapsă pe bazin în formele moderate. cu genunchii întinşi i se ridică călcâiul. în regiunea respectivă. Punctele Valleix corespund zonelor unde diferite fascicule ale nervului sciatic încrucişează planuri dure.L5 cât şi celor L5 – S1. La bolnavul aşezat în picioare se poate constata scolioza antalgică.

pensarea discului lezat L4 . b) Examen radiologic . .L5 ca şi mişcarea de bătaie a tactului cu piciorul pe podea.nevralgia crurală. Pentru un diagnostic corect trebuie să se ţină seamă de: . Atrofiile musculare oferă mai rar posibilitatea unei localizări a leziunii.examen clinic . Diagnostic pozitiv . Există sciatică cu examen radiologic normal (fază incipientă). nevralgia sciatică trebuie diferenţiată de alte nevralgii ale membrelor inferioare: . În al doilea rând. . introdermoreacţia la tuberculină.Mersul pe călcâi este imposibil în sciatica L4 . Examenul radiologic este examenul paraclinic cel mai important. O flebită a membrelor inferioare. O arterită.. cu ştergerea lordozei fiziologice (pe clişeu de profil). Studiul metabolismului fosfocalcic şi dozarea fosfatazei alcaline sunt utile ori de câte ori constatăm o rarefiere a tesutului osos (osteoporoză. electroforeza.de regulă . 2.examen radiologic . osteomalacie). 7 . Un sindrom dureros al şoldului. Mielografia cu substanţă de contrast hidrosolubilă precizează mai exact felul şi sediul herniei discale.confirmă diagnosticul. Având însă în vedere raritatea discopatiilor L3 . Astfel reflexele achiliene sunt reduse sau lipsesc în sciaticile L5 – S1 în timp ce reflexele rotuliene lipsesc în discopatiile L3 .scolioza antalgică.un examen clinic corect. V. dozarea acidului uric.L5 sau L5 – S1 (pot fi pensări lombare laterale sau posterioare) şi torsiunea coloanei lombare.rectitudinea coloanei lombare. . V. Astfel atrofiile musculare ale muşchilor gluteali ai gambei şi ai degetului mare se întâlnesc mai frecvent în sciaticile L5 S1. 3.L4. Examenul reflexelor arată anumite deosebiri.examene paraclinice Diagnostic diferenţial În primul rând nevralgia sciatică trebuie diferenţiată de. 1. În mod obişnuit se efectuează radiografii de faţă şi de profil ale coloanei lombare.S. testele de depistare a factorului reumatoid.L4 abolirea reflexelor rotuliene impun căutarea cu grijă a unei sciatici simptomatice. Acestea evidenţiază: .H. c) Examen de laborator (de rutină) Examenele efectuate în mod obişnuit sunt: hemoleucograma.examenul radiologic. .plus alte investigaţii ale coloanei vertebrale. ele sunt normale în cazul unui bolnav cu nevralgie determinată de un proces degenerativ al coloanei lombare. testele serologice pentru Brucala. electromiografia pot fi de asemenea utile.

VIII. se recomandă un tratament antianemic. În al treilea rând nevralgia sciatică reală trebuie diferenţiată de pseudosciaticile nevroticilor sau simulanţilor. eforturile exagerate. Cum de regulă boala respectivă se asociază cu anemia.Vitamina B (tractul nervos). Va avea minimum 3 mese pe zi. dar aici se va avea grijă la repartizarea meselor în funcţie de tratamentul balnear. Evoluţie Folosind mijloacele terapeutice actuale în cea mai mare parte din cazuri disparitia durerilor apare între 2 săptămâni şi o lună. se recomandă schimbarea profesiunii. În cazurile în care unii bolnavi de sciatică. VI. solicitarea fară rost a coloanei lombare (ridicarea de jos a unor obiecte grele. expunerea îndelungată la frig etc. Dintre aceste cazuri se remarcă formele de sciatică cu nevrită sau sciatica paralizantă. care reţin ionii de sodiu şi implicit apa. ca urmare a dezvoltării adipoase şi a slăbirii chingii musculare abdominale. Lombostatul este de un real folos. este obligat să păstreze repaus la pat. VII.nevralgia parestezică. lapte). TRATAMENTUL 1. articulaţia lombosacrată este mult solicitată. De obicei după această perioadă persistă parestezii care pot să dureze 3-4 luni. ouă. mărirea rezistenţei la eforturi şi evitarea factorilor patogeni. Unele forme dureroase se dovedesc rebele la tratament sau numai în mod trecător sensibile. În acest regim va intra şi o alimentaţie desodată din cauza antiinflamatoarelor de tip cortizon şi indometacin. mai ales la bolnavii care au devieri ale coloanei lombare. Tratamentul profilactic Măsurile profilactice urmăresc întărirea aparatului musculo-ligamentar. Intensitatea durerilor şi a contracturilor musculare este legată în mod obişnuit de formele cu evoluţie mai prelungită.nevralgia obturatoare. Prognosticul este pozitiv.. cu genuchii întinşi). Tot aici se mai poate recomanda un tratament de tonifiere generală cu polivitamine de tipul: . a) Tratamentul igieno-dietetic Acesta se compune dintr-un regim alimentar cu proteine de calitatea I (carne. 8 . Condiţiile de muncă sunt deosebit de importante astfel încât trebuie evitate traumatismele. Se va evita o alimentatie hipercalorică (glucide în exces) există risc de supraponderalitate ţinând seama de faptul că un pacient. în mod brusc. . Anamneza şi examenul obiectiv sunt concludente. Aceeaşi menţiune se poate face pentru sciaticile care apar la indivizii mai tineri. prin natura profesiunii lor. brânză. călirea organismului.

. lombostat. boala Hodkin. d) Terapia fizicală de recuperare: . . Sunt utile în prima parte a episodului dureros când contractura musculară antalgică menţine poziţia vicioasă. epidurale sau peridurale cu hidrocortizon şi xilină.Vitamina C. moralul ridicat al acestuia având un rol hotărâtor în tratamentul recuperator.brufen.clorzoxazon 750 mg/zi. trebuie realizată de urgenţă). tracţiuni şi manipulări vertebrale. Se mai recomandă: . Este procedeul cel mai des întrebuinţat: în sedarea duretilor nevralgice şi e bine suportat în mai toate formele de nevralgii. . b) Tratamentul ortopedic Repaus pe un plan dur (pat tare) timp de 15 . .sciatica prelungită şi sciatica hiperalgică ce nu răspund la un tratament medical corect şi perseverent.electroterapia.aspirină. Este necesară perseverenţă deosebită şi încredere în grupa de recuperare.Vitamina E (refacerea musculară).hidroterapia: . .diazepam 10 .20 de zile.sciatica paralizantă (în acest caz intervenţia chirurgicală pentru a fi eficace.indometacin. . 2. ..mydocalm 750 mg/zi. neoplasm de prostată. . Tratamentul curativ a) Tratamentul medicamentos Se recomandă medicamente analgezice (pentru cuparea durerii) şi antiinflamatorii: . Bolnavul trebuie să înţeleagă că boala de care suferă se poate vindeca. în formele hiperalgice folosim cure scurte (7-10 zile) de prednison (grijă la alimentaţia desodată). . În procesele acute 9 . . Procedurile termice acţionează printr-o vasodilataţie a capilarelor.medicamente decontracturante. Tratarnentul sciaticii nediscale este constituit din tratamentul afectiunii cauzale: Morbul Pott. c) Tratamentul chirurgical Nu constituie un tratament de rutină al sciaticii prin heraie de disc.infiltraţii paravertebrale.termoterapia. Dacă îi va face rău tratamentul respectiv acesta se întrerupe imediat dar trebuie încercat orice pentru binele său.15 mg/zi. . b) Corecţia stării psihice Este foarte important să-l convingem pe pacient să nu se dea în lături de la nici un tratament. el este rezervat numai unor forme clinice particulare.fenilbutazonă. o mărire a circulatiei nervoase şi creşterea metabolismului celular.

ca şi acolo unde există leziuni de nervi sau tegument. Băile ascendente fierbinţi complete Se umple cada cu apă la temperatura de 35°C. Mod de acţiune: . durata este de la 10.15 minute.factorul mecanic. Baia la temperatura de indiferenţă Temperatura apei este de 34 . ca să nu provoace arsuri. Se creşte temperatura apei din minut în minut. Baia caldă simplă Se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 . Durata băi este 1 . Mod de acţiune: baia hipertermă provoacă o vasodilataţie tegumentară importantă. Baia la temperatura de indiferenţă are o acţiune calmantă. 4. Mod de acţiune: . 3. Mod de acţiune: .factorul mecanic. Procedurile termice trebuie apiicate cu grijă acolo unde nevralgiile se însoţesc cu tulburări de sensibilitate. Ca şi acolo unde starea vaselor împiedică irigarea ţesuturilor. HIDROTERAPIA 1.38°C. Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza relaxării musculaturii. bolnavul este invitat în baie.factorul terrnic. Are o acţiune sedativă generală. 10 .39°C. Bolnavul este aşezat în baie şi lăsat 5 minute liniştit după care tehnicianul execută sub apă mişcări în articulaţiile bolnavului timp de 5 minute. .30 minute. .30 minute.5 ore. Se execută rnasajul asupra regiunii lombo-sacro-fesiere şi masajul membrului inferior.37°C şi cu durată de 15 . 5.43°C. Durata băi: 20 -.35°. Pacientul este lăsat în repaus. se efectuează într-o cadă mai mare. care se umple 3/4 cu apă la temperatura 35 .factoru! termic. în stările congestive căldura agravează durerea şi este contraindicată.factorul termic.inflamatoare.37 . după care este invitat să execute singur mişcările imprimate de tehnician. prin adăugare de apă fierbinte. Mod de acţiune: . 2.presiunea hidroterapica a apei. Bolnavul este aşezat în cadă în aşa fel încât să i se acopere urnerii. Temperatura apei poate ajunge la 41 . iar a bolnavului la 39°C. Baia kinetoterapică Este o baie caldă. . care duce la supraîncălzirea organismului.. .presiuoea hidrostatică. Durata băi depinde de durata masajului efectuat.uşor factor termic. care se produce sub influenţa apei calde şi pierderii greutăţii corpului conform legii lui Arhimede. Baia cu masaj Este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 .

37°C şi are durata de 10 . Cataplasmele calde se folosesc pentru efectul lor hiperemiant şi rezorbiv. cu braţele şi truchiul acoperite cu un cearceaf umed. amestecată în părţi egale cu sarea de bucătărie. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic. contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.10 minute. 10. .2°C. Baia cu iod Se face cu apă la temperatura 35 . Durata procedurii este de 5 .20 minute. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna. Cataplasmele Constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe. la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului. Ele acţionează prin factorul termic. Împachetarea umedă de durată medie 40 . 7. de o parte şi de alta a coapselor.15 minute. Este o procedură parţială. 8. 11. Acţiunea împachetării umede are loc în trei faze: .40°C asociat cu masaj. Impachetarea cu parafină 11 .faza hipertermică. de la 250 g (baie parţială) până la 1 kg (baie generală). .faza iniţială de excitare. determină reacţii locale la nivelul ţesuturilor şi organelor. dar mai intens.faza de calmare. Impachetarea umedă inferioară Este împachetarea de la ombilic în jos. TERMOTERAPIA 1. aşezate între cele 2 porţiuni a!e păturii. împachetarea poate fi asociată cu aplicaţii cu sticle de apă caldă. Duşul cu aer catd Proiectarea aerului cald fumizat de generatoare pe regiunea indicată. În cazul în care dorim să obţinem o încălzire mai rapidă şi mai importantă. Duşul masaj produce o hiperemie importantă cu un însemnat efect rezorbtiv şi de tonifiere prin acţiunea combinată a masajului cu factorul termic. Duşul masaj Reprezintă aplicarea mai multor duşuri rozetă cu apă la temperatura de 36 . precum şi pentru acţiunea antispastică şi antialgică. Durata masajului este de 8 . 9 Duşul subacval Constă în aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune şi cu o temperatură a apei mai ridicată ca cea din cadă cu 1 . măreşte puterea de apărare a organismului.50 minute are efect calmant. Mod de acţiune: Iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilalaţie şi scăzând tensiunea arterială.6. Distanţa dintre duşul sul şi regiunea de aplicat este de 5 10 cm. Se poare asocia cu masajul. Efectul este asemănător cu efectul duşului rnasaj.

efect mecanic. 3. Băile de aer cald Folosesc căldura uscată. cu electrodul pozitiv lombar şi negativ plantar. Se indică galvanizări longitudinale descendente ale membrului inferior. În împachetarea cu nămol apare o transpiraţie abundentă. cantitatea se creşte treptat în zilele următoare. Împachetarea nămol Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 . dar cantitatea e mai abundentă decât la băile de abur.Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură mai ridicată. producându-se intensificarea circulaţiei în anumite teritorii. Durata unei şedinţe este de 20 -. temperatura corpului creşte cu 2 .efect fizic. 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului. După băile de soare se indică o procedură rece. Durata băilor este de 5 . Băile de soare şi nisip Ele utilizează spectrul solar complet. iar cele parţiale în dispozitive adaptate.3°C. . Curentul galvanic Galvanizarea este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor nevralgice. care provine de la radiatoare supraîncălzite în atmosferă închisă. pielea se încălzeşte la 38 40°C provocând o transpiraţie locală abundentă. Expunerea la soare se face cu precauţie. ELECTROTERAPIA 1. iar transpiraţia începe mai devreme.20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire. Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină. Acţiunea: nămolul are mai multe efecte: . Căldura radiantă produsă de băile de lumină e mai penetrantă decât cea de abur sau aer cald. Transpiraţia se instalează mat încet. 1O 15 minute. Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală.120°C. Pentru picioare se utilizează pensularea cu parafină şi băile de parafină lichidă. . Nămolul activează producerea de histamină în piele. 4. Băile de lumină Cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri. aconidină sau revulsiv cu histamină).efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol. La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia produsă.40°C pe o anumită regiune. Acţiunea împachetărilor cu parafină: Parafina provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor. Se scoate piciorul aşteptându-se solidificarea parafinei. producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente. Băile de lumină scad tensiunea arterială prin vasodilataţia produsă treptat. Manevra se repetă de 2 . 2. sau galvanizări ascendente pe membrul inferior contralateral de 10 -15 A. 5. cu temperatura între 60 . cu eliminări crescute de acid uric (produs de deşeu al metabolismului proteic). După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire. Sunt mai uşor suportate decât cele de abur cald. ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate. 12 .3 ori.40 minute. În timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine. în care plutesc bucăţi de parafină uscată.

muşchii fesieri (micul. Acestea se unesc în bazin.coloana vertebrală lombară. Sciaticul este cel mai lung şi cel mai mare nerv din organism. 3. 3. Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă şi modul în care. legate de electrodul negativ. . împărţindu-se în regiunea poplitee în sciaticii poplitei (externi şi interni). formată tot din cinci vertebre. muşchii dinţaţi făcând terminaţia D12.2. care se execută pornind de la coccis şanţul superior al fesierilor până la creasta iliacă. • netezirea specifică zonei lombare este netezirea romb. pornind de la partea inferioară a feselor pe muşchii paravertebrali. Osul sacru se articulează cu osul coxal format din ilion. corectând dezechilibrul. • netezirea cu policele pe traiectul coccis . vena sacrală laterală. Următoarele forme ale netezirii sunt: • netezirea pe coloană cu 2 degete depărtate de la coccis la T12. Tehnica masajului Masajul începe cu netezirea cu palmele întinse. vena iliacă comună. lombari şi sacrali până la regiunea dorsală. 2. formând bazinul. iar la T12 răsucim mâinile la 170° mulând iar coastele false iar de la creasta iliacă tragem palma pe şanţul superior al muşchilor fesieri până la coccis. difazat fix 4 minute ambele.coloana vertebrală sacrală. ajungem la coastele false mulându-le cu palma şi trăgând către coloana vertebrală. Se recomandă 10---14 şedinţe. vena iliacă lombară. de 4 minute (are efect sedativ). Curentul diadinamic Curenţii diadinamici se prescriu în aplicaţii transversale sau longitudinale: o perioadă lungă. curentul fiind tetanizat. nervii ruşinoşi.a rădăcină lombară şi din rădăcinile sacrate 1. El porneşte din plexul sacrat şi este format din a 5 . ies prin gaura sciatică şi pătrund pe faţa posterioară a coapsei. .şanţul superior al muşchilor fesieri – creasta iliacă • netezirea pieptene pe muşchii fesieri. 1 dată pe zi. 13 . Inervaţia: nervii sacrali. A doua direcţie a acestei neteziri este: pe muşchii fesieri. Muşchii care acoperă această regiune sunt: masa comună spinală din care derivă marii dorsali. se îmbunătăţeşte funcţionalitatea. psoasul iliac. marele şi mijlociul fesier). Nervii centurii pelviene sunt: nervul gemen inferior. care are cinci vertebre. Această regiune este irigată de ramura lombară a aortei abdominale. ischion şi pubis. vena cavă inferioară. pătratul lombar. nervul fesier superior şi inferior.regiunea coccigiană formată din 4-5 vertebre rudimentare formând osul coccis. nervul sciatic. MASAJUL Descrierea anatomică a regiunii lombo-sacro-fesiere Este formată din: . plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc. nervul pisiform. Curentul faradic Se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul.

Tehnica masajului în această regiune Vom începe masajul cu partea posterioară a coapsei. începând de la partea inferioară a muşchilor fesieri .vena safenă. se execută pe 2 . Frământarea se face în 2 . obturatorul intern şi extern. Principalele vase de sânge: .muşchii flexori (flectează coapsa pe bazin): muşchiul cvadriceps. Geluirea se face pe şanţurile intramusculare ale muşchilor posteriori cât şi pe lateral. Fricţiunea este cea mai importantă manevră a regiunii şi se face pe coloană cu 2 degete depărtate pe direcţia coccis .pe paravertebrali până la regiunea dorsală. .muşchii adductori: muşchii graselis. Altă formă a fricţiunii se execută cu 2 degete apropiate pornind de la coccis pe şanţul superior al muşchilor fesieri până la creasta iliacă. Netezirea pieptene se face pe muşchii fesieri şi pe muşchii coapsei posterioare mai ales când musculatura este flască. Masajul se termină cu netezirea cu toate formele ei. . mai întâi pe partea opusă.Prin efectul ei sedativ netezirea pregăteşte organismul pentru manevrele următoare ea fiind de asemenea o manevră de intercalare. Frământarea se face cu o mână. Vibraţia se execută pe toată suprafaţa musculară pornind de la partea inferioară a muşchilor fesieri. Muşchii care acoperă această regiune sunt: . . muşchii ruşinoşi. extern. pe paravertebrali până la regiunea dorsală. semitendinosul. Geluirea se face cu două degete depărtate pe coloană.3 straturi pe toată masa musculară a coapsei posterioare şi pe muşchiul fascia lata aşezat lateral. Deoarece muşchii fesieri sunt foarte dezvoltati în această regiune se execută fricţiuni cu pumnul.artera femurală. Cea de a doua manevră este frământarea.muşchii abductori: tensorul fascia lata.T12. Tapotamentul nu se execută în nevralgia sciatică.muşchii coapsei posterioare (extensori): dreptul intern. Cel mai important nerv este nervul femurocutanat.3 straturi. Frământarea cu o mână. muşchiul pectineu în partea proximală sub triunghiul lui Scarpa. muşchiul croitor. Altă direcţie a geluirii: cu două degete apropiate pornind de la coccis . . Frământarea cu 2 mâini şi contratimpul se execută pe aceleaşi direcţii. semimembranosul. având grijă să insistăm la găurile sacrale unde-şi are originea nervul sciatic. cu 2 mâini şi contratimpul se execută pe aceeaşi direcţie şi anume: pornim de la spaţiul popliteu şi iircăm până la partea superioară a muşchilor fesieri. pornind de la coccis până la T12.şanţul superior al muşchilor fesieri până la creasta iliacă. Executăm netezirea cu ambele palme pornind de la spaţiul popliteu şi urcând până la partea superioară a feselor facând terminaţia către creasta iliacă şi osul sacru. 14 . Descrierea anatomică a coapsei În regiunea coapsei avem doar osul femur.

Aceasta se explică prin stimulii care pleacă prin exteroceptori şi 15 . facem netezirea cu partea cubitală a degetelor. abductorii (pe faţa extern) şi adductorii (pe faţa internă). la început mai energic având grijă să scădem ritmul treptat. Acţiune sedativă asupra: . Executăm vibraţia cu palma întreagă pe toată suprafaţa musculară. influentează favorabil starea generală a organismului. lente care stimulează repetat extraceptorii şi proprioceptorii existenti. Netezirea pieptene se execută pe muşchiul cvadriceps şi pe tensorul fascia lata. Efectele masajului Efecte locale 1. Manevra se execută în 3 . Frământarea se execută cu o mână. Fricţiunea interesează aceleaşi direcţii ca şi geluirea diferenţa fiind că fricţiunea se execută deget peste deget. Efecte generale Creşterea metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată. Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat. . În final aplicăm neteziri. partea cubitală a degetelor) pe toată masa musculară. două şi contratimp. Geluirea se execută pe şanţurile intramusculare ale cvadricepsului şi croitoralui cât şi pe abductori şi adductori. îmbunătăţeşte somnul. Încheiem masajul cu toate formele netezirii. pumn.durerilor musculare şi articulare.Dacă musculatura este flască se poate executa şi ciupitul. Urmează masajul coapsei posterioare şi masajul muşchilor adductori. Tapotamentul îl efectuăm pe toată suprafaţa musculară sub cele trei forme ale sale. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. 3. în prealabil. Tapotamentul se face cu toate formele (căuş. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin manevre mai energice care comprimă alternativ vasele sangvine. Efectele fiziologice Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de mecanismul reflex asupra organelor interne. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie spre centru. Fricţiunea se face pe şanţurile intramusculare cu deget peste deget şi pe plica fesieră după ce.4 straturi funcţie de suprafaţa interesată. 2. Efluerajul se efectuează cu faţa palmară a mâinii pomind de la articulaţia genunchiului şi finalizându-1 la creasta iliacă şi plica inghinală. Pentru relaxare musculară se efectuează cu faţa palmară uşoare vibraţii. muşchii interesaţi fiind cu ai feţei anterioare ai coapsei. Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare.durerilor de tip nevralgic. îndepărtează oboseala musculară.

. lichidele interstiţiale în exces din muşchi. decubit dorsal.decubit dorsal. se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins. basculări ale bazinului. apoi celălalt. KINETOTERAPIA O formă specială a kinetoterapiei este hidrokinetoterapia care se execută în bazine speciale. apoi celălalt genunchi. se resorb în sânge pentru a fi eliminate de organele excretoare. care trebuie cunoscută de maseur pentru a şti să acţioneze cu manevre specifice pentru organele interae.decubit dorsal cu mâinile sub cap. corpul aplecat spre înainte şi sprijin cu mâinile pe sol. Din această poziţie se împinge lomba spre pat.proprioceptori. poziţia de "cavaler servant". Prin această acţiune mecanică. îmbunătăţirea funcţiei şi forţei musculare care participă la mişcarea într-o articulaţie. Se revine apoi se repetă de mai multe ori în şezând pe scaun. se întinde genunchiul de sprijin executând şi o balansare care întinde muşchiul psoas . îmbunătăţeşte activitatea circulaţiei sângelui care duce la mutaţia elementelor anatomice din întreg organismul şi odată cu aceasta reducerea activităţii inimii. Durata unei şedinţe de hidrokinetoterapie este foarte variabilă de la 10 . Inainte de şedinţa de kinetoterapie se recomandă "încălzirea musculară" prin diverse proceduri de termoterapie.masaj. cel mai frecvent se utilizează programul Williams. Această metodă se bazează pe efectele apei calde: sedarea durerilor. 16 - . tapotamentul care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii. spatele se menţine perfect drept. relaxarea musculară. până ating suprafaţa patului. ciupitul. se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fhmtea. cu genunchii mult depărtaţi.decubit dorsal cu braţele ridicate la verticală. genunchii flectaţi la 90°. întinderea musculaturii paravertebrale ale muşchiului psoas iliac. Un alt mecanism al masajului este acţiunea mecanică produsă de manevrele mai dure ca frământarea: contratimpul. rulatul.iliac. pe lângă cap. creşterea complianţei ţesuturilor moi. Fiecare exerciţiu se repetă de 5 ori pe şedinţă şi se fac 2-3 şedinţe zilnic. Se menţine această poziţie timp de 4 . Fiecare organ se manifestă prin senzaţii dureroase pe tegument. mângăluirea. Exerciţiile fizice executate în cadrul acestei metode au la bază aceleaşi telinici ca şi cele executate în aer. apoi ambii concomitent.ca şi în exerciţiul anterior. iar de acolo pe cale aferentă. dar simultan cu ambii genunchi. a distensibilităţii acestora. iar după şedinţă aplicăm masaj sau duş . deci fiecărui organ îi corespunde la exterior o zonă cutanată reflexogenă sau metamerică. flexia . . se apleacă ambii genunchi (lipiţi) spre dreapta şi spre stânga. Faza a doua: decubit dorsal cu genunchii flexaţi. se ridică alternativ călcâiul şi se aşează pe genunchiul opus şi din această poziţie se abduce coapsa până atinge suprafaţa patului. Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare. se trage un genunchi cât mai mult spre piept. Toate acţiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung şi la distanţă (la organele interae). Prima fază: . se flexează trunchiul anterior. tălpile pe pat. ţinând însă seama de principiile şi avantajele oferite de mediul acvatic. din ortostatism.extensia genunchilor. genoflexiuni cu mâinile sprijinite pe spătarul unui scaun. .15 minute până la o oră. decubit dorsal. se contractă abdominalii şi se basculează sacrul spre înainte. astfel ca mâinile să atingă solul sub scaun.5 secunde. .decubit dorsal. care simt de diferite intensităţi pe cale aferentă către SNC. se revine şi se repetă de mai multe ori. tălpile pe pat. călcâiele lipite pe sol. ajung la organele interne în suferinţă.

mâinile prind bara şi se execută: . braţele întinse anterior. Este exerciţiul care determină cea mai bună contracţie a musculaturii lombare şi abdominale. ridicarea genunchilor la piept. tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Exerciţiul 8. Tonifică selectiv muşchii abdominali. sprijin pe umeri-spate şi picioare. iar kinetoterapeutul se opune. lomba rămânând însă presată pe pat. Decubit dorsal. Din decubit dorsal cu genunchii flexaţi la 90°.pendularea bazinului. Se revine şi se repetă. sprijin şi pe picioare) se fac basculări înainte şi înapoi şi în lateral ale bazinului. Bolnavul se opune acestor forţe. genunchii flectaţi la 90°. Tonifică selectiv transferul abdominal. Decubit lateral cu coapsele uşor flectate. Se încearcă împingerea cu forţă a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se opune mişcării. Exerciţiul 9. Exerciţiul 6. Din poziţie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare. . Aceeaşi poziţie de plecare. fără pauză. 17 . tălpile pe pat. Exerciţiul 3. prinde cu ambele mâini bara şi se execută: a. Exerciţiul 1. Terapeutul cu o mână împinge înainte pelvisul şi cu cealaltă trage înapoi umărul.cu spatele la spalier. cu picioarele pe bară se execută cifozări repetate ale coloanei vertebrale lombare.iliacul). se suge puternic peretele abdominal şi se menţine 5 secunde.se duce lomba în jos. se contractă izometric fesierii mari. bolnavul îşi trage cu forţă genunchii la piept.în mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral (mâinile cu palmele în sus). Executarea "podului" din decubit dorsal cu genunchii flectaţi. terapeutul inversează prizele (umăr posterior şi pelvis anterior) şi pacientul se relaxează. Obţinerea unei poziţii neutre. Exerciţiul 5. umerii şi trunchiul.redresarea bazinului. d. dar şi tonificarea abdominalilor (care trag în sus pubele) şi a fesierilor mari (care trag în jos faţa posterioară a bazinului). Exerciţiul 4. în ortostatism. semisuspendare (şoldurile şi genunchii flexaţi la 90°. kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. . Exerciţiul 7. din decubit dorsal cu genunchii flectaţi la 90° şi tălpile pe pat: . se ridică bazinul şi lomba (fără să se lordozeze coloana). mâinile deasupra capului. Scopul tonificării musculaturii abdominale şi a celei extensoare lombară este ca. c. Se desfaşoară în patru timpi. delordozante. ridică capul. lipiţi unul de altul. dar bolnavul se opune. ţine de întinderea musculaturii extensoare lombare) paravertebrale şi psoas . Se relaxează şi se repetă. trunchiul inferior să realizeze o poziţie neutră a pelvisului şi să creeze o presiune abdominală care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale lombare inferioare.se basculează sacrul şi coccisul în sus. Exerciţiul 2. Imediat. Asistentul controlează plasând o mână sub lomba bolnavului. Terapeutul încearcă să ridice ambele membre inferioare. bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului.se ridică capul-trunchiul cu braţele întinse spre coapse. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse (se menţine activ pozitia delordozantă). La excursia maximă a mişcării se opune rezistenţă din partea terapeutului. b. presând planul patului. Aceeaşi poziţie de plecare. Astfel se tonifică musculatura extensoare lombară. până când palmele ajung deasupra genunchilor. rotarea truchiului stânga/dreapta cu genunchii flexaţi. f. cu faţa la spalier. e. bascularea stânga/dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul). . realizându-se astfel izometria. .Tot în acest program se asociază şi o serie de exerciţii din pozitia atârnat: .

spalier. Din aceeaşi poziţie se face translatarea laterală a bazinului la care. .săritul cu coarda. după trecerea completă sau aproape completă a nevralgiei. 18 . Eforie Nord.restabilirea echilibrului psihic.mersul pe plan înclinat. împreună cu programele de kinetoterapie adecvate.roata olarului. Exerciţiul 11.Exerciţiul 10. . Din poziţia "pod". CURA BALNEARĂ În perioada de remisiune completă. Se alternează stânga/dreapta.dezvoltarea forţei musculare. respectiv trage îndărăt. Techirghiol etc. Se schimbă apoi poziţia mâinilor. lângă o masă.). Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi: .mersul pe teren accidentat. Din ortostatism. GIMNASTICĂ MEDICALĂ Cele mai importante exerciţii în gimnastica medicală sunt exercitiile izometrice.patinajul. climatul) este benefică şi. Bolnavul se opune acestor forţe. . . trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort. Alte exerciţii indicate în nevralgia sciatică sunt exerciţiile executate la: . Mangalia. Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale sunt: .bicicleta ergometrică. kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă şi cu cealaltă anterior. .unele jocuri cu mingea. . TERAPIA OCUPAŢIONALĂ (ERGOTERAPIA) Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic. vor asigura prevenirea recidivelor. . . ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală. bolnavul încearcă o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenţă spre sfârşitul cursei mişcării.covorul rulant. . Se mai pot include şi unele activităţi sportive: . spre sfârşitul cursei mişcării terapeutul opune rezistenţă. împinge. .mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii lor. contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a ergoterapiei în complexele de recuperare şi readaptare funcţională. Exerciţiul 12. unde asocierea factorilor naturali (apa minerală. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi.hochei. bolnavul poate beneficia de tratament balneo-fizical în staţiuni profilate pe tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor (Felix.urcatul şi coborâtul scărilor. nămol terapeutic. pacientul se sprijină uşor de ea şi face o uşoară flexie din şolduri menţinând coloana lombară delordozantă.maşina de cusut. pe creasta iliacă opusă. .

ape sărate iodurate (Govora. există şi forme de sciatică rebele la tratament. – Balneofizioterapie. o zi nămol. pe toate tehnicile balneofizioterapice. Eforie. CONCLUZII  Nevralgia sciatică este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ. .  Durerea şi impotenţa funcţională sunt simptomele dominante. Editura Medicală. Teleki N. în alternativă o zi baie. Constantinescu D.  Tratamentul de recuperare se bazează. • refacerea integrală a mobilităţii regiunii lombo-sacrate • prevenirea apariţiei altor pusee algice. Călimăneşti.nămoluri terapeutice de toate categoriile (de turbă.Tzercha I. sapropelice.  Mecanismul principal de producere este deteriorarea discului intervertebral. . Victoria).  Tratamentul trebuie să fie aplicat precoce. 1963 Cezar lonel . să fie complex şi de lungă durată. şlicuri).ape sărate sulfuroase (Herculane.. cele mai frecvent afectate discuri sunt cele L4 – L5 şi L5 – S1. Se indică vertebroterapie. timp de 20 minute). practic.  Evoluţia este favorabilă în majoritatea cazurilor. Techirghiol). Staţiunile balneare cu profil de reumatologie dispun de ape minerale foarte variate: ..  Pentru stabilirea diagnosticului se fac manevre de elongaţie ale nervului sciatic.42°C. Amara.  Principalii factori declanşatori sunt traumatismele şi suprasolicitarea coloanei lombo-sacrate. mai ales elongaţii sub apă.Se indică nămolo-terapie sub formă de împachetări fierbinţi pe lombe şi membrul inferior (la 40 . Ocna Sibiului. Bazna). Editura Medicală 19 . precum şi radiografia standard (faţă şi profil) a coloanei lombare.  Apare mai ales după vârsta de 40 ani şi mai frecvent la bărbaţi. Govora.  Obiectivele tratamentului sunt: • calmarea durerii.ape aeratoterme ("1 Mai".ape sărate concentrate (Sovata.Ghid de neurologie. Olăneşti). BIBLIOGRAFIE Berlescu E. . . băile acvatoterme sărate sau sulfuroase calde.

Rovinescu I.. Editura Medicală. . 1987 Stoica I.Clinica şi tratamentul bolilor reumatice Editura Medicală.. – neurologie clinică. . Iaşi. 1960 Kiss I. terapeutica şi de recuperare.. . Civică D. Moangă M.. 1997 Şuţeanu Ş.Reumatologie clinică. Editura Medicală. . lonescu V.Reabilitarea bolnavilor reumatici cu Deficienţe motorii. 1977 20 . Editura Medicală. Stroiescu I.. .. Editura Medicală. 1999 Sbenghe T. 1968 Ştefanache C. Negoescu M.Dimitriu C.Fizio-Kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile aparatului locomotor.Kinetologie practică.

Topografia durerii 21 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->