Evaluare în kinetoterapie

Curs 2

obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităților cazului determinate de:
     

Vârstă Sex Temperament stare psihică momentană nivel de cultură și întelegere capacitate de efort și multe alte variabile.

genunchii extinși. forță musculară. picioarele orientate anterior.EVALUAREA SOMATOFUNCȚIONALĂ   parametrii măsurabili la intervale variabile de timp. spate și profil. membrele inferioare apropiate. vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate. subiectiv. de ex: puls. Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice Metode subiective     Evaluarea aparatului locomotor     Somatoscopia -examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al corpului din față. în stare statică și dinamică (mers). Pozitia ideală: cu umerii relaxati. a amplitudinii articulare și a forței musculare. fără să depășească 45° . degetele usor flectate. a prehensiunii. bărbia orizontală. mai multe ori în cursul sedinței de recuperare. palmele în poziție intermediară de pronosupinație. frecvența respiratorie  la intervale mai mari. tensiune arterială. mersului. evaluările globale și segmentare .diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta. deoarece efectele se instaleaz ă în timp: amplitudine articulară. privirea anterior. mers aprecierea nivelului creșterii și dezvoltării fizice. călcâiele apropiate. fără instrumente de măsură si control. prehensiune. obiectiv. membrele superioare pe lângă corp.

dar și între segmente. apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor. fața. de sus în jos: cap. apreciindu-se grosimea și caracterul distribuției stratului adipos subcutanat. mucoaselor. prin aprecierea nivelului creșterii si dezvoltării somatoponderale. părului și unghiilor țesutul celular subcutanat. oasele dimensiuni. bazin și membre inferioare sau invers. polidactilie Articulațiile: formă. hiper. starea de nutritie: normoponderali. hiper. Somatoscopia generală:             statura: normo-. elementele comportamentale . gât. formă. . motricitate spontană sau provocată. părților și segmentelor corpului. se apreciază ca formă și relief în funcție de: sex. vârstă. volum.  Somatoscopia segmentară – caracterele morfologice și funcționale ale regiunilor. iar in cazul sportivilor si în functie de sportul practicat. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine și psiho-intelectuale.și subponderali atitudinea globală a corpului: normală sau deficientă. mobilitate articulară voluntară liberă. profesie. biotip somatic. membre superioare.tipul de activitate nervoasă superioară. Concordanța dintre vârsta biologică și cronologică. atitudinea în timpul examinării. tegumentele și fanerele. eventuale sechele după rahitism. traumatisme. spate. Mușchii scheletici. proporționalitatea între ansamblul somatic și părțile sale. dezaxări. trunchi. torace. abdomen.și substaturali.

raportări pe verticală și orizontală      Cadrul antropometric de simetrie h=2m și l=1m. Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. Extremitățile acromiale (biacromială). Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7. deci de la punctul zero (0) spre dr si stg. de la 0 până la 200 cm. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc. de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. maleolele tibiale (bimaleolară)  Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). Verticala trebuie sa fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor. protuberanța occipitală externă.  Metode obiective Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:   firul cu plumb. Astfel. cadrul antropometric de simetrie (CAS). lombare. dar și paralele între ele și cu orizontala . profil și față. gambelor și coapselor. apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. raportări pe verticală. CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. pliul interfesier. iar pe verticală de jos în sus.axa de simetrie a corpului. spinele omoplaților (bispinoasă) și trece prin apofiză spinoasă a vertebrei T3. din 10 în 10 cm. Examinarea din spate    linia mediană a cadrului antropometric de simetrie (verticala 00) . față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului Linii orizontale:        marginea inferioară a lobilor urechilor. crestele iliace (bicretă). printre epicondilii femurali interni. trohanterele mari (bitrohanteriană). toracale. care trece prin: vertex. maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. Verticala din mijloc.

condiții de viață și mediu. bitrohanteriană. ușor anterior față de mediana genunchiului. care trece prin: vertex. •Examenul clinic general precedat de anamneza medicală date despre: vârstă. mijlocul nasului. printre condilii femurali interni și maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. ușor anterior față de maleola laterală. . când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a CAS care. simfiza pubiană. bispinoasă (spine iliace antero-superioare). mijlocul bărbiei. articulația umărului. biacromială. linii orizontale:         bisprâncenoasă. trece prin: mijlocul frunții. sternului. bimamelonară (la bărbați). antecedente personale și heredo-colaterale. sex. Bimaleolară aceste linii= perpendiculare pe verticala zero (00) și paralele între ele și cu orizontala cadrului antropometric de simetrie. mijlocul buzelor. la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației mediotarsiene  Examinarea din față   aliniamentul corpului este ideal. Examinarea din profil  postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. Inspecția din poziție ortostatică reprezintă practic examenul somatoscopic. marele trohanter al femurului. lobul urechii. bicreta. ombilic. •efectuat de medic: palpare. stare civilă. istoricul bolii. percuție și auscultație.

linia biischiatica. -Lungimea gambei .vertex .Masurătorile antropometrice             Dimensiuni longitudinale -înălțimea (statura sau talia) – vertex-planul plantelor -Bustul . -Lungimea palmei .între punctul radial și stilion.între punctul acromial și dactilion (punct digital). cu palma în supinație. -Lungimea antebrațului .între menton și punctul suprasternal. cu membrele inferioare în extensie. -Lungimea brațului . -Lungimea membrului inferior .între punctul tibial lateral și sfirion fibular. -Lungimea membrului superior . între punctele pterion (călcâi) și acropodion(vf deg celui mai lung). subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal.se măsoară în poziție ortostatică.între trohanterion și punctul tibial lateral.între punctele acromial și radial. în poziția asezat -Lungimea gâtului .între punctul iliospinal și sfirion tibiale. membrul superior este pe lângă trunchi. -Lungimea coapsei . -Lungimea piciorului . .între mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai intâi evidențiat prin flexia mâinii pe antebraț) și dactilion.

.

ortostatism.între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei.între fosele temporale. poziția așezat. poziția stând. la intersecția liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a).Dimensiuni transversale (latimi)  -Anvergura . ortostatism.  -Diametrul biacromial .între punctele metatarsian tibial și fibular  -Diametrul bitemporal . cu brațul pe lângă trunchi și cotul flectat la 90°  -Diametrul bistiloidian .între spinele iliace antero-superioare  -Diametrul bitrohanterian .  -Lățimea palmei . la sfârșitul unei expirații normale  -Diametrul bicret (iliocretal) .între punctele acromiale. iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°  -Diametrul bimaleolar .  -Diametrul sacro-pubian . cu capul în poziție verticală.între punctele sacral (baza sacrului) și simfizar (simfision).între fețele laterale ale toracelui. .între punctele metacarpian radial și ulnar. cu degetele abduse  -Lățimea piciorului . Dimensiuni sagitaie  -Diametrul antero-posterior al capului . ortostatism.între epicondilul medial și lateral al femurului.între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial și fibular  -Diametrul biepicondiliar humeral .între punctele trohanteriene.între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace  -Diametrul bispinal (biiliospinale) . coatele extinse. poziția stând cu membrele superioare –abducție de 90° din umeri. cu călcâiele apropiate  -Diametrul biepicondiliar femural . membrele superioare pe lângă trunchi.  -Diametrul antero-posterior al toracelui . din spatele subiectului  -Diametrul toracic (transvers) .între epicondilul medial și lateral al humerusului.între glabela și protuberanța occipitală externă (opistocranion).între punctele digitale (dactilion).între punctul mezosternal și apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului. palmele în poziție intermediară.

 -Perimetrul toracelui    în repaus – porțiunea cea mai mare.Dimensiuni circulare  -Perimetrul capului .banda metrică în aceeașj poziție. iar anterior la baza apendicelui xifoid.între opistocranion și gabela.banda metrică în aceeași poziție. banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților. respiră linișfit abdominal. la nivelul mijloc ombilic . dar după o expirație profundă. Capul în rectitudine și mușchii gâtului relaxați. la înălțimea indicată. Un capăt al benzii metrice se fixează anterior (vezi reperele) și în timp ce subiectul coboară încet brațele. care va încrucișa capătul fixat. în expiratie . în porțiunea cea mai subțire a trunchiului.în apnee postexpiratorie. cu spatele la examinator abduce ușor brațele. fără a trece banda metrică peste urechi  -Perimetrul gâtului . examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. pentru a permite plasarea bandei metrice transversal.se măsoară în porțiunea cea mai subțire. inspiră profund își umflă pieptul la maxim.   -Talia . -Perimetrul abdominal – poziționând banda metrică orizontal. situată deasupra ombilicului și mai jos de ultima coastă. respectiv sub axilă.nu privește modul de realizare a măsurătorii. și la nivelul articulației coastei a 4-a cu sternul la femei. dar fără să “încordeze" sau să scoată in evidență mușchii pectorali și axilele. exact deasupra proeminenței cartilajului tiroid în partea anterioara a gâtului (mărul lui Adam). Inspirație .

membrul superior este relaxat pe lângă trunchi.nivelul cel mai proximal. cu antebrațul orientat în supinație. prin ridicarea subiectului pe vârfuri. din cauza formei ovale a piciorului. -Perimetrul genunchiului . -Perimetrul gambei . genunchii extinși.banda metrica orizontal. membrul superior este lângă trunchi. greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare.banda metrică orizontal peste mijlocul patelei. cu membrele inferioare ușor depărtate și greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare. -Perimetrul antebrațului . contractă la maxim bicepsul. -Perimetrul gluteal (șold) . iar anterior la nivelul simfizei pubiene.banda metrică la nivelul punctului gluteal. a antebrațului în supinație și a cotului în flexie de 90°. deasupra lui sfirion tibial. -Perimetrul încheieturii mâinii (articulației pumnului) . -Perimetrul coapsei . Văzut din profil.zona cea mai proeminentă. glezna este puțin sub imaginea celui mai îngust punct. -Perimetrul maleolar sau al gleznei – în partea cea mai îngustă a gambei. .         -Perimetrul brațului relaxat . nedepășind 6 cm de la punctul radial. exact sub fese (pliul subfesier).plasarea benzii metrice la ½ distanței dintre punctul acromial și cel radial. ortostatism.se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului și ulnei. mușchii coapsei relaxati. -Perimetrul brațului în flexie și încordat – poziționarea brațului în flexie de 45°. cu banda metrică plasată ca în cazul precedent.

pentru aprecierea compoziției corporale. Se măsoară cu caliperul. al pielii și al țesutului adipos subcutanat. se strânge ferm și se menține pe tot parcursul măsurătorii. . plasat cu muchiile la 1cm de police și index.    Determinarea plicilor . Plica include un dublu strat. nu și muschiul. Plica se formează prin ciupire între police și index.

supraspinal.007184     țes adipos (kg) = G corpului x țes adipos(%) Masa slabă= G corpului .8 + suprafața corpului (m²)  Suprafața se citește pe nomograma DuBois: supraf corp. = (G0. abdominal și coapsă  țes adipos(%)= suma celor 5 plici x 0.15 + 5. Greutatea corpului în kg și sute de grame  Calcularea greutății corporale optime.725) x 0.țes adipos (kg) Greutatea optimă= masa slabă optimă + țes adipos optim Relația dintre greutate corporală și statură:      Indice de masă corporală (IMC) = greutatea (kg) / talie²(m²) IMC<20 – hipoponderal IMC=20-25 – normoponderal IMC>25 – hiperponderal IMC>30 – obez .425 x H 0.met indirectă  Măsurare 5 plici de țes adipos: triceps. subscapular.

prin care sunt sesizate obiectele fine Testare eficacitate: apucarea unui ac / unui băț de chibrit așezat pe masă între pulpa policelui . adaptat. cu 2 sau 3 degete. Este o prehensiune bidigitală fină. index și medius. Testare eficacitate. conștientizat sau reflex. în particular a indexului.și proprioceptive. discriminatorie. mai des folosit în activitățile cotidiene și permite sesizarea unor obiecte mai groase.încercarea de a smulge o foaie de hârtie ținută între aceste 2 degete  Prehensiunea subterminală    . se automatizează prin repetare și determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. aproape de unghie extremitatea pulpei fiecărui deget.pulpa altui deget (bidigitală) sau pulpele a 2 degete (tridigitală). Prehensiunea terminală –    extremitatea pulpei policelui. police. extero.Prehensiunea   Prehensiunea =un gest precis. care pe baza informațiilor instantanee tactile.

o priză mai puternică decât precedenta. Prehensiune subtermino-laterală bidigitală . degetul opus policelui. Prehensiunea subterminolaterală    pulpa policelui și fața laterală a unui deget. am prinde o farfurie sau am răsuci o cheie. ca și cum am număra bani. în special indexul. și astfel adductorii policelui pot dezvolta o forță maximă. Prehensiune subtermino-laterală tridigitală (pensa de scris) . mai frecvent indexul. se sprijină pe celelalte degete. "pensa de cheie".

Această prehensiune este solicitată când menținem o țigară între degete Prehensiunea latero-laterală este secundară. mai ales index și medius. ultimele patru degete și police. dar devine prețioasă în absența policelui. între fețele laterale și medială a două degete apropiate. ultimele patru degete permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta:     Prehensiunea prin opoziție digito-palmară     mânuirea unui levier apucarea volanului agățarea cu degetele II-V de o bară purtarea unui geamantan este mai rar folosită. Prehensiunea palmară (lumbricală)     o prehensiune de forță între palmă. . în jurul unor obiecte grele și voluminoase Când volumul obiectului apucat este prea mare. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete→forța de prehensiune↓ opune palmei. deoarece priza se menține mai greu  Prehensiunea latero-laterală    interdigital.

produce relaxarea generală a organismului și contribuie. la formarea unei posturi corecte . mersul devine prin exercițiu involuntar. prin care.Evaluarea mersului     Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obișnuit locomoția corpului omenesc Activitate motorie inițial voluntară. automat. păstrând permanent contactul cu suprafața pe care se efectuează deplasarea Mersul influențează moderat funcțiile respiratorie și circulatorie. în cazul copiilor. corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului inconjurător. stereotip dezechilibrări și reechilibrări permanente.

componentă de bază a mersului.  Echilibrul constă în păstrarea balansului și a direcției mișcării. înaintea sprijinului pe un membru inferior.   Elementele mersului normal: Suportul antigravitațional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaționale. normal. membrele inferioare se deplasează alternativ și constant. odată cu transferul greutății de pe un membru inferior pe altul. informațiile proprioceptive fiind de maximă importanță. Mersul. membre superioare. coapselor si genunchilor. la transferul greutății de pe un membru inferior pe celălalt Poziția centrului de greutate al corpului se modific ă în permanență. între două poziții identice ale corpului. termenul indisolubil legat de mers este pasul. bazin și membre inferioare. trunchi. înclinarea corpului. necesită în permanență informații vizuale.Mecanismul mersului   Mișcarea întregului corp: cap. funcții vestibulare și proprioceptive normale. are centrul reflex în mezencefal.  aceste reflexe sunt influențate de poziția capului și gâtului  Pășitul. stimulii declanșatori fiind reprezentați de:   contactul plantei cu o suprafață plană. care realizează extensia trunchiului. realizând funcția de sprijin și propulsie. ca și postură. umeri. reprezintă lungimea pasului~70-80cm .      Propulsia realizată prin înclinarea anterioară și laterală a corpului. Distanța dintre călcâiul (talonul) aceluiași picior. dintr-o parte în alta.

flexorii șoldurilor. rotatori interni și extensorii șoldului. cadența =70-80 pași/ minut. a organelor de simț și a centrilor nervoși superiori. pe de o parte.1/7 din musculatura scheletică     mușchii propulsori: flexorii degetelor. flexorii si extensorii genunchilor. extensorii gleznelor. deci o linie dreaptă se activează 1/6 . de integritatea lor. și rotatorii trunchiului pe de altă parte Mușchii care mențin direcția anterioară a capului: mușchii trunchiului superior și rotatorii capului. genunchilor și șoldurilor muschii balansului (faza oscilantă): extensorii degetelor.Parametrii temporo-spațiali ai mersului     Lărgimea pasului = distanța ce separă călcâiul de linia de mers = 5-6 cm. . Unghiul pasului (α) între axa longitudinala ă a piciorului cu linia mersului ~15° Cadența mersului (tempo-ul) = nr de pași efectuați pe unitatea de timp. Mușchii care asigură transferul greutății corpului și deplasarea bazinului în cele trei planuri: abductoni.  Succesiunea intrării lor în acțiune este dependentă de înălțimea șj lungimea fiecărui pas.  normal. flexorii piciorului.    Viteza mersului = distanța parcursă în unitatea de timp și este ~ 4 km/h Mersul normal urmează cea mai scurtă distanță dintre 2 puncte.

 primul sprijin unilateral cu:    Semipasul posterior.TIMPII MERSULUI  Dupa Duchroquet timpii mersului sunt:  primul sprijin dublu. al doilea sprijin unilateral. Momentul verticalei. .   al doilea sprijin dublu. Semipasul anterior.

în extensie aproape totală. execută sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul piciorul .       Membrul inferior anterior. .oblic (hemibazinul drept devine anterior față de stângul). Timpul 1 = primul sprijin dublu (atacul cu talonul).în unghi drept pe gambă și de ~ 30° față de sol genunchiul . drept de recepție și frânare.flectată circa 30°. Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe antepicior și realizează impulsia motrică. coapsa . bazinul .

aflat tot în triplă flexie depășește MI drept. genunchiul .se flectează circa 35°. coapsa . care este blocat în hiperextensie:    piciorul – își reduce flexia față de gambă.se extinde rapid.  semipasul anterior:     în momentul desprinderii de pe sol a călcâiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral. inferior drept se sprijină pe toată fața plantară a piciorului și susține întreaga greutate a corpului  M. piciorul .  M. inferior stâng oscilează rapid.în unghi drept pe gambă. coapsa – își mărește flexia. din posterior în anterior.Timpul 2 = primul sprijin unilateral: sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a celuilalt. .se flectează progresiv până la 70° coapsa . genunchiul . genunchiul –își reduce la 60° flexia pe coapsă. mișcare descompusă în:  semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie:    piciorul .  momentul verticalei sau sprijinul portant în care MI stâng.în ușoară flexie.atinge solul la un unghi drept față de gambă.

 MI drept. membrul inferior drept devine oblic genunchiul . prin bolta anterioară. coapsa se extinde. genunchiul se menține extins.Timpul 3 = al doilea sprijin dublu. se produce extensia degetelor. continuă să asigure propulsia corpului. este de sprijin anterior și de recepție frânare pentru timpul următor . devenit anterior. prin extensia lentă a articulației tibiotarsiene. devenit posterior. sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete. capului primului metatarsian. realizând următoarele:   călcâiul . apoi toată greutatea corpului este transmisă. respectiv halucelului. coapsa își reduce treptat extensia și începe să se flecteze.se desprinde de pe sol. piciorul rulează.se flectează. care va realiza propulsia întregului membru  MI stâng.

Legănarea. ale trunchiului și membrelor superioare. urmând mișcarea umerilor→echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate. devine oscilant și se plasează anterior MI stâng este de sprijin și din anterior devine posterior. Timpul 4 = al doilea sprijin unilateral. vârstă. în sens opus. Flexia MS contribuie. între momentul verticalei și dublul sprijin. bazinul și umerii execută o rotație în sens invers unul față de celălalt.    MI drept se desprinde de pe sol. Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu Iungimea pasului. precum și poziția capului → diferențe apreciabile în examinarea mersului . se deplasează și în plan frontal. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. prin inerție. precum și o mișcare de înclinare laterală de mică amplitudine. variații individuale în funcție de: ereditate. la deplasarea anterioară a centrului de greutate. gradul de rotație al pelvisului. greutate de transportat. reîncepe timpul 1 al mersului         Normal. felul încălțămintei. în momentul desprinderii călcâiului stâng de pe sol. datorită repartiției alternative a greutății corpului de partea membrului de sprijin. cu aceeași amplitudine =4-5cm. ajută la balansarea și înaintarea corpului prin menținerea centrului capul și trunchiul suferă o deplasare verticală de 4-5cm. MS sunt flectate sau extinse în același ritm cu deplasările membrelor inferioare. Mișcările sincrone. deprinderi.

atlantoaxoidiană). perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală (radiocarpiană. care reprezintă axul goniometrului. trapezometacarpiană). Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi. trohoide (radioulnară proximală și distală. . interfalangiene).cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară. prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare.Evaluarea amplitudinii articulare   Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație.goniometria cea mai uzitată. pe direcțiile anatomice posibile. biaxiale . în planurile și axele corespunzătoare. cotilice numite și enartoze (umăr. După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:    uniaxiale .  un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale. Cele două brațe se întâlnesc într-un punct.   aprecieri ale unghiurilor maxime de mișcare .cu 2 axe de mișcare. adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat. șold). metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a policelui.

. Poziția subiectului va fi comodă și relaxantă. abducția și adducția. coloana vertebrală amplitudinile=greu de evaluat iar articulațiile sterno-costoclaviculare și intercostale nu se pot evalua. iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea. mai precis pe proiecția lui cutanată. va fi aplicat ușor. axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării. va fi poziționată în zero anatomic (poziție neutră) sau într-o poziție preferențială. subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat Poziția kinetoterapeutului comodă și relaxantă. testările se vor realiza prin mobilizări active sau pasive. Articulația de testat.Condiții de aplicare ale goniometrului:             raportorul se plasează în planul mișcării. prin repere vizibile sau palpabile. efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de mișcare. Acestea se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test. pentru a nu limita mișcarea. rotația internă și rotația externă). prin studiul radiografiei în poziții extreme sau prin radiocinema. Brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat: brațul fix pe segmentul fix. deoarece orice mișcare se încadrează între aceste limite. tabele. Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul aceleiași mișcări. grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexia și extensia.

anomalie de amplitudine articulară→ depistarea cauzei: anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară) sau prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară). cu imposibilitate de autoîngrijire. pierderea a 15-20° amplitudine spre sfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare pierderile cu aceeași valoare. indiferent de mecanismul său. în eventualitatea instalării ankilozelor secundare. nu corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă. asigură independența funcțională individului.   Amplitudinile articulare pot fi afectate în caz de redoare sau ankiloză. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de funcțiune (utilitate). Ideal – mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă. rareori solicitarea articulară se realizează la acești parametri. autoservire sau deplasare . Poziția de funcțiune (utilitate) reprezintă poziția de maximă utilitate a articulațiilor. Ex:   redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție         Ankiloza = absența totală. Redoarea = deficit de amplitudine. de o parte și de alta a poziției de funcțiune → individul= disabilitat motor. Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de funcțiune. tocmai pentru a o conserva. a oricărei mișcări la nivelul unei articulații. sector util și coeficient global funcțional de mobilitate. în activitatea cotidiană.

 cot: flexie 90-100°.  genunchi: flexie 30-40°.  picior: extensie 15-20°.  genunchi: anatomică zero (0). Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus. abducție 30° și rotație externă.  pumn: extensie 30-35°. cu mâna în semipronație. abducție 60°. . abducție 15°  șold: flexie 15°. care încadreaza poziția de funcțiune. rotație 0°. mici în aparență (3040°). constituie sectorul util de mobilitate.  gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie.   Valoarea totală a acestor amplitudini. abducție 5°. Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:  umăr: flexie 45°. care reprezintă poziții de maximă relaxare articulară:  șold: flexie 30°.

. sumă care reprezintă coeficientul global funcțional și are. efectuarea produsului între primul sector de mobilitate. pentru fiecare mișcare posibilă în articulația respectivă. Calcularea lui presupune:         descompunerea fiecărei mișcări. pentru mișcarea respectivă. calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari. calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă.). repetarea operațiunilor și pentru următoarele sectoare de mobilitate. atunci când mișcarea este descompusă în trei sau patru sectoare (de exemplu flexia cotului. pentru articulațiile cu mobilitate normală. posibile în articulația respectivă în mai multe sectoare. valoarea 100%. pumnului etc. și coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente) efectuarea diferenței între valoarea maximă și cea minimă a sectorului următor de mobilitate.  CoeficientuI global functional de mobilitate utilizat curent în evaluarea amplitudinii articulare. sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar. calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate. finalizată cu obținerea tuturor coeficienților funcționali elementari. repetarea operațiunilor amintite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful