Evaluare în kinetoterapie

Curs 2

obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităților cazului determinate de:
     

Vârstă Sex Temperament stare psihică momentană nivel de cultură și întelegere capacitate de efort și multe alte variabile.

obiectiv. călcâiele apropiate. fără instrumente de măsură si control. mai multe ori în cursul sedinței de recuperare. prehensiune. fără să depășească 45° . privirea anterior. vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate. degetele usor flectate. deoarece efectele se instaleaz ă în timp: amplitudine articulară. genunchii extinși.EVALUAREA SOMATOFUNCȚIONALĂ   parametrii măsurabili la intervale variabile de timp. membrele inferioare apropiate. palmele în poziție intermediară de pronosupinație. subiectiv. mers aprecierea nivelului creșterii și dezvoltării fizice. spate și profil. tensiune arterială. Pozitia ideală: cu umerii relaxati. mersului. de ex: puls. în stare statică și dinamică (mers). bărbia orizontală. forță musculară. Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice Metode subiective     Evaluarea aparatului locomotor     Somatoscopia -examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al corpului din față. a prehensiunii. a amplitudinii articulare și a forței musculare. evaluările globale și segmentare . picioarele orientate anterior. frecvența respiratorie  la intervale mai mari.diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta. membrele superioare pe lângă corp.

apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor.tipul de activitate nervoasă superioară. membre superioare. oasele dimensiuni. Mușchii scheletici. trunchi. mucoaselor. . profesie. dar și între segmente. Concordanța dintre vârsta biologică și cronologică. Somatoscopia generală:             statura: normo-. tegumentele și fanerele.și subponderali atitudinea globală a corpului: normală sau deficientă. de sus în jos: cap. părților și segmentelor corpului. abdomen. hiper. se apreciază ca formă și relief în funcție de: sex. formă. iar in cazul sportivilor si în functie de sportul practicat.și substaturali. bazin și membre inferioare sau invers. starea de nutritie: normoponderali. motricitate spontană sau provocată. gât. spate. proporționalitatea între ansamblul somatic și părțile sale. vârstă. mobilitate articulară voluntară liberă. atitudinea în timpul examinării. eventuale sechele după rahitism. fața. apreciindu-se grosimea și caracterul distribuției stratului adipos subcutanat.  Somatoscopia segmentară – caracterele morfologice și funcționale ale regiunilor. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine și psiho-intelectuale. dezaxări. traumatisme. elementele comportamentale . polidactilie Articulațiile: formă. părului și unghiilor țesutul celular subcutanat. torace. volum. prin aprecierea nivelului creșterii si dezvoltării somatoponderale. biotip somatic. hiper.

Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. pliul interfesier. cadrul antropometric de simetrie (CAS). gambelor și coapselor. dar și paralele între ele și cu orizontala . care trece prin: vertex. Astfel. față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului Linii orizontale:        marginea inferioară a lobilor urechilor. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc. protuberanța occipitală externă. Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7. apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. Verticala din mijloc.axa de simetrie a corpului. Verticala trebuie sa fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor. iar pe verticală de jos în sus. printre epicondilii femurali interni. profil și față. lombare. deci de la punctul zero (0) spre dr si stg. de la 0 până la 200 cm. raportări pe verticală și orizontală      Cadrul antropometric de simetrie h=2m și l=1m. CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. maleolele tibiale (bimaleolară)  Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. toracale. crestele iliace (bicretă). din 10 în 10 cm. Extremitățile acromiale (biacromială). raportări pe verticală.  Metode obiective Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:   firul cu plumb. Examinarea din spate    linia mediană a cadrului antropometric de simetrie (verticala 00) . spinele omoplaților (bispinoasă) și trece prin apofiză spinoasă a vertebrei T3. trohanterele mari (bitrohanteriană). maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere.

linii orizontale:         bisprâncenoasă. ombilic. la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației mediotarsiene  Examinarea din față   aliniamentul corpului este ideal. biacromială. ușor anterior față de mediana genunchiului. bitrohanteriană. mijlocul bărbiei. bimamelonară (la bărbați). Examinarea din profil  postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. percuție și auscultație. •efectuat de medic: palpare. bicreta. articulația umărului. •Examenul clinic general precedat de anamneza medicală date despre: vârstă. care trece prin: vertex. Inspecția din poziție ortostatică reprezintă practic examenul somatoscopic. sternului. Bimaleolară aceste linii= perpendiculare pe verticala zero (00) și paralele între ele și cu orizontala cadrului antropometric de simetrie. . istoricul bolii. trece prin: mijlocul frunții. lobul urechii. stare civilă. bispinoasă (spine iliace antero-superioare). când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a CAS care. marele trohanter al femurului. ușor anterior față de maleola laterală. sex. condiții de viață și mediu. mijlocul nasului. antecedente personale și heredo-colaterale. mijlocul buzelor. printre condilii femurali interni și maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. simfiza pubiană.

vertex .între menton și punctul suprasternal. -Lungimea gambei .între punctul radial și stilion. subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal.Masurătorile antropometrice             Dimensiuni longitudinale -înălțimea (statura sau talia) – vertex-planul plantelor -Bustul . -Lungimea membrului inferior . cu palma în supinație.între punctul acromial și dactilion (punct digital).între punctul tibial lateral și sfirion fibular. -Lungimea coapsei . . cu membrele inferioare în extensie. -Lungimea piciorului .între mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai intâi evidențiat prin flexia mâinii pe antebraț) și dactilion.între punctul iliospinal și sfirion tibiale.între punctele acromial și radial. -Lungimea antebrațului . în poziția asezat -Lungimea gâtului .linia biischiatica. -Lungimea membrului superior .între trohanterion și punctul tibial lateral. membrul superior este pe lângă trunchi. -Lungimea palmei .se măsoară în poziție ortostatică. între punctele pterion (călcâi) și acropodion(vf deg celui mai lung). -Lungimea brațului .

.

între epicondilul medial și lateral al femurului.între fețele laterale ale toracelui. poziția stând. membrele superioare pe lângă trunchi. .între spinele iliace antero-superioare  -Diametrul bitrohanterian . ortostatism.între epicondilul medial și lateral al humerusului. iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°  -Diametrul bimaleolar .între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial și fibular  -Diametrul biepicondiliar humeral .între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei.între punctele acromiale.între punctele trohanteriene. cu călcâiele apropiate  -Diametrul biepicondiliar femural .între punctele digitale (dactilion). la intersecția liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a). cu degetele abduse  -Lățimea piciorului .între punctele sacral (baza sacrului) și simfizar (simfision).între punctele metacarpian radial și ulnar.între punctele metatarsian tibial și fibular  -Diametrul bitemporal . ortostatism. palmele în poziție intermediară. poziția stând cu membrele superioare –abducție de 90° din umeri.  -Diametrul sacro-pubian .  -Lățimea palmei .între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace  -Diametrul bispinal (biiliospinale) .între glabela și protuberanța occipitală externă (opistocranion). coatele extinse. ortostatism. cu capul în poziție verticală.între punctul mezosternal și apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului. din spatele subiectului  -Diametrul toracic (transvers) .  -Diametrul biacromial . cu brațul pe lângă trunchi și cotul flectat la 90°  -Diametrul bistiloidian .  -Diametrul antero-posterior al toracelui . poziția așezat. la sfârșitul unei expirații normale  -Diametrul bicret (iliocretal) . Dimensiuni sagitaie  -Diametrul antero-posterior al capului .Dimensiuni transversale (latimi)  -Anvergura .între fosele temporale.

cu spatele la examinator abduce ușor brațele. Inspirație . iar anterior la baza apendicelui xifoid. în porțiunea cea mai subțire a trunchiului.Dimensiuni circulare  -Perimetrul capului .nu privește modul de realizare a măsurătorii. fără a trece banda metrică peste urechi  -Perimetrul gâtului .   -Talia . care va încrucișa capătul fixat. pentru a permite plasarea bandei metrice transversal. banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților.  -Perimetrul toracelui    în repaus – porțiunea cea mai mare. la înălțimea indicată. examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. exact deasupra proeminenței cartilajului tiroid în partea anterioara a gâtului (mărul lui Adam). Un capăt al benzii metrice se fixează anterior (vezi reperele) și în timp ce subiectul coboară încet brațele.banda metrică în aceeași poziție. -Perimetrul abdominal – poziționând banda metrică orizontal. la nivelul mijloc ombilic . inspiră profund își umflă pieptul la maxim. dar după o expirație profundă.banda metrică în aceeașj poziție. în expiratie . respectiv sub axilă. dar fără să “încordeze" sau să scoată in evidență mușchii pectorali și axilele. respiră linișfit abdominal.în apnee postexpiratorie. și la nivelul articulației coastei a 4-a cu sternul la femei.între opistocranion și gabela. Capul în rectitudine și mușchii gâtului relaxați.se măsoară în porțiunea cea mai subțire. situată deasupra ombilicului și mai jos de ultima coastă.

banda metrică orizontal peste mijlocul patelei. -Perimetrul coapsei . cu membrele inferioare ușor depărtate și greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare.         -Perimetrul brațului relaxat . -Perimetrul genunchiului . -Perimetrul brațului în flexie și încordat – poziționarea brațului în flexie de 45°. -Perimetrul gluteal (șold) .zona cea mai proeminentă. ortostatism. greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare.se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului și ulnei.nivelul cel mai proximal. genunchii extinși. din cauza formei ovale a piciorului. exact sub fese (pliul subfesier). nedepășind 6 cm de la punctul radial. mușchii coapsei relaxati. membrul superior este relaxat pe lângă trunchi. -Perimetrul maleolar sau al gleznei – în partea cea mai îngustă a gambei. . iar anterior la nivelul simfizei pubiene. deasupra lui sfirion tibial.banda metrica orizontal. -Perimetrul gambei . membrul superior este lângă trunchi. Văzut din profil.banda metrică la nivelul punctului gluteal. contractă la maxim bicepsul. prin ridicarea subiectului pe vârfuri. -Perimetrul antebrațului . -Perimetrul încheieturii mâinii (articulației pumnului) . cu banda metrică plasată ca în cazul precedent. glezna este puțin sub imaginea celui mai îngust punct. cu antebrațul orientat în supinație. a antebrațului în supinație și a cotului în flexie de 90°.plasarea benzii metrice la ½ distanței dintre punctul acromial și cel radial.

pentru aprecierea compoziției corporale. se strânge ferm și se menține pe tot parcursul măsurătorii. Plica include un dublu strat. Plica se formează prin ciupire între police și index. al pielii și al țesutului adipos subcutanat. . Se măsoară cu caliperul. plasat cu muchiile la 1cm de police și index.    Determinarea plicilor . nu și muschiul.

met indirectă  Măsurare 5 plici de țes adipos: triceps.007184     țes adipos (kg) = G corpului x țes adipos(%) Masa slabă= G corpului .725) x 0. subscapular. supraspinal.țes adipos (kg) Greutatea optimă= masa slabă optimă + țes adipos optim Relația dintre greutate corporală și statură:      Indice de masă corporală (IMC) = greutatea (kg) / talie²(m²) IMC<20 – hipoponderal IMC=20-25 – normoponderal IMC>25 – hiperponderal IMC>30 – obez . = (G0.425 x H 0. abdominal și coapsă  țes adipos(%)= suma celor 5 plici x 0.8 + suprafața corpului (m²)  Suprafața se citește pe nomograma DuBois: supraf corp. Greutatea corpului în kg și sute de grame  Calcularea greutății corporale optime.15 + 5.

în particular a indexului. se automatizează prin repetare și determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. adaptat. care pe baza informațiilor instantanee tactile. mai des folosit în activitățile cotidiene și permite sesizarea unor obiecte mai groase. Este o prehensiune bidigitală fină.pulpa altui deget (bidigitală) sau pulpele a 2 degete (tridigitală).Prehensiunea   Prehensiunea =un gest precis. aproape de unghie extremitatea pulpei fiecărui deget. Prehensiunea terminală –    extremitatea pulpei policelui.și proprioceptive. conștientizat sau reflex. Testare eficacitate. index și medius. police. cu 2 sau 3 degete.încercarea de a smulge o foaie de hârtie ținută între aceste 2 degete  Prehensiunea subterminală    . extero. prin care sunt sesizate obiectele fine Testare eficacitate: apucarea unui ac / unui băț de chibrit așezat pe masă între pulpa policelui . discriminatorie.

în special indexul. ca și cum am număra bani. Prehensiune subtermino-laterală bidigitală . degetul opus policelui. Prehensiunea subterminolaterală    pulpa policelui și fața laterală a unui deget. mai frecvent indexul. Prehensiune subtermino-laterală tridigitală (pensa de scris) . "pensa de cheie".o priză mai puternică decât precedenta. și astfel adductorii policelui pot dezvolta o forță maximă. se sprijină pe celelalte degete. am prinde o farfurie sau am răsuci o cheie.

Această prehensiune este solicitată când menținem o țigară între degete Prehensiunea latero-laterală este secundară. ultimele patru degete și police. ultimele patru degete permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta:     Prehensiunea prin opoziție digito-palmară     mânuirea unui levier apucarea volanului agățarea cu degetele II-V de o bară purtarea unui geamantan este mai rar folosită. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete→forța de prehensiune↓ opune palmei. dar devine prețioasă în absența policelui. deoarece priza se menține mai greu  Prehensiunea latero-laterală    interdigital. Prehensiunea palmară (lumbricală)     o prehensiune de forță între palmă. mai ales index și medius. . între fețele laterale și medială a două degete apropiate. în jurul unor obiecte grele și voluminoase Când volumul obiectului apucat este prea mare.

Evaluarea mersului     Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obișnuit locomoția corpului omenesc Activitate motorie inițial voluntară. stereotip dezechilibrări și reechilibrări permanente. în cazul copiilor. automat. păstrând permanent contactul cu suprafața pe care se efectuează deplasarea Mersul influențează moderat funcțiile respiratorie și circulatorie. corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului inconjurător. la formarea unei posturi corecte . prin care. produce relaxarea generală a organismului și contribuie. mersul devine prin exercițiu involuntar.

Mersul. are centrul reflex în mezencefal. membre superioare. înaintea sprijinului pe un membru inferior. între două poziții identice ale corpului. realizând funcția de sprijin și propulsie. înclinarea corpului.   Elementele mersului normal: Suportul antigravitațional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaționale.      Propulsia realizată prin înclinarea anterioară și laterală a corpului. stimulii declanșatori fiind reprezentați de:   contactul plantei cu o suprafață plană. termenul indisolubil legat de mers este pasul.  aceste reflexe sunt influențate de poziția capului și gâtului  Pășitul. bazin și membre inferioare. la transferul greutății de pe un membru inferior pe celălalt Poziția centrului de greutate al corpului se modific ă în permanență. necesită în permanență informații vizuale.Mecanismul mersului   Mișcarea întregului corp: cap. reprezintă lungimea pasului~70-80cm . membrele inferioare se deplasează alternativ și constant. dintr-o parte în alta. trunchi. care realizează extensia trunchiului. umeri. coapselor si genunchilor. odată cu transferul greutății de pe un membru inferior pe altul. normal. Distanța dintre călcâiul (talonul) aceluiași picior. informațiile proprioceptive fiind de maximă importanță.  Echilibrul constă în păstrarea balansului și a direcției mișcării. ca și postură. funcții vestibulare și proprioceptive normale. componentă de bază a mersului.

cadența =70-80 pași/ minut. genunchilor și șoldurilor muschii balansului (faza oscilantă): extensorii degetelor. pe de o parte. . flexorii șoldurilor. Unghiul pasului (α) între axa longitudinala ă a piciorului cu linia mersului ~15° Cadența mersului (tempo-ul) = nr de pași efectuați pe unitatea de timp. de integritatea lor. Mușchii care asigură transferul greutății corpului și deplasarea bazinului în cele trei planuri: abductoni.    Viteza mersului = distanța parcursă în unitatea de timp și este ~ 4 km/h Mersul normal urmează cea mai scurtă distanță dintre 2 puncte. a organelor de simț și a centrilor nervoși superiori. rotatori interni și extensorii șoldului.  Succesiunea intrării lor în acțiune este dependentă de înălțimea șj lungimea fiecărui pas.Parametrii temporo-spațiali ai mersului     Lărgimea pasului = distanța ce separă călcâiul de linia de mers = 5-6 cm.1/7 din musculatura scheletică     mușchii propulsori: flexorii degetelor.  normal. flexorii si extensorii genunchilor. extensorii gleznelor. și rotatorii trunchiului pe de altă parte Mușchii care mențin direcția anterioară a capului: mușchii trunchiului superior și rotatorii capului. flexorii piciorului. deci o linie dreaptă se activează 1/6 .

. al doilea sprijin unilateral.  primul sprijin unilateral cu:    Semipasul posterior.   al doilea sprijin dublu.TIMPII MERSULUI  Dupa Duchroquet timpii mersului sunt:  primul sprijin dublu. Momentul verticalei. Semipasul anterior.

.în unghi drept pe gambă și de ~ 30° față de sol genunchiul . Timpul 1 = primul sprijin dublu (atacul cu talonul).oblic (hemibazinul drept devine anterior față de stângul).flectată circa 30°. execută sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul piciorul . bazinul .în extensie aproape totală. Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe antepicior și realizează impulsia motrică. coapsa . drept de recepție și frânare.       Membrul inferior anterior.

 semipasul anterior:     în momentul desprinderii de pe sol a călcâiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral.  M. inferior stâng oscilează rapid. din posterior în anterior. mișcare descompusă în:  semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie:    piciorul .Timpul 2 = primul sprijin unilateral: sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a celuilalt.în ușoară flexie. . coapsa .se extinde rapid.se flectează progresiv până la 70° coapsa . care este blocat în hiperextensie:    piciorul – își reduce flexia față de gambă. piciorul .se flectează circa 35°.  momentul verticalei sau sprijinul portant în care MI stâng. inferior drept se sprijină pe toată fața plantară a piciorului și susține întreaga greutate a corpului  M.în unghi drept pe gambă. coapsa – își mărește flexia. genunchiul .atinge solul la un unghi drept față de gambă. genunchiul –își reduce la 60° flexia pe coapsă. aflat tot în triplă flexie depășește MI drept. genunchiul .

devenit posterior. piciorul rulează. membrul inferior drept devine oblic genunchiul . devenit anterior. se produce extensia degetelor. care va realiza propulsia întregului membru  MI stâng. coapsa își reduce treptat extensia și începe să se flecteze. realizând următoarele:   călcâiul . respectiv halucelului. prin bolta anterioară. genunchiul se menține extins.se desprinde de pe sol. prin extensia lentă a articulației tibiotarsiene. sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete. apoi toată greutatea corpului este transmisă. este de sprijin anterior și de recepție frânare pentru timpul următor .Timpul 3 = al doilea sprijin dublu.se flectează. continuă să asigure propulsia corpului.  MI drept. capului primului metatarsian. coapsa se extinde.

devine oscilant și se plasează anterior MI stâng este de sprijin și din anterior devine posterior. prin inerție. la deplasarea anterioară a centrului de greutate. precum și o mișcare de înclinare laterală de mică amplitudine. în sens opus. variații individuale în funcție de: ereditate. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. se deplasează și în plan frontal. ajută la balansarea și înaintarea corpului prin menținerea centrului capul și trunchiul suferă o deplasare verticală de 4-5cm. Mișcările sincrone. MS sunt flectate sau extinse în același ritm cu deplasările membrelor inferioare. cu aceeași amplitudine =4-5cm. Flexia MS contribuie. felul încălțămintei. ale trunchiului și membrelor superioare. Legănarea.    MI drept se desprinde de pe sol. bazinul și umerii execută o rotație în sens invers unul față de celălalt. Timpul 4 = al doilea sprijin unilateral. precum și poziția capului → diferențe apreciabile în examinarea mersului . datorită repartiției alternative a greutății corpului de partea membrului de sprijin. deprinderi. între momentul verticalei și dublul sprijin. Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu Iungimea pasului. reîncepe timpul 1 al mersului         Normal. gradul de rotație al pelvisului. vârstă. urmând mișcarea umerilor→echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate. greutate de transportat. în momentul desprinderii călcâiului stâng de pe sol.

cu 2 axe de mișcare. . Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi. șold). După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:    uniaxiale . trapezometacarpiană).Evaluarea amplitudinii articulare   Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație. Cele două brațe se întâlnesc într-un punct. pe direcțiile anatomice posibile.  un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. interfalangiene). metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a policelui.cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară. cotilice numite și enartoze (umăr. prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare. triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale. trohoide (radioulnară proximală și distală. care reprezintă axul goniometrului. atlantoaxoidiană).goniometria cea mai uzitată. biaxiale .   aprecieri ale unghiurilor maxime de mișcare . perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală (radiocarpiană. în planurile și axele corespunzătoare. adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat.

subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat Poziția kinetoterapeutului comodă și relaxantă. iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea. Articulația de testat. tabele. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul aceleiași mișcări. prin repere vizibile sau palpabile. . axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării. pentru a nu limita mișcarea. mai precis pe proiecția lui cutanată. va fi poziționată în zero anatomic (poziție neutră) sau într-o poziție preferențială. abducția și adducția.Condiții de aplicare ale goniometrului:             raportorul se plasează în planul mișcării. Poziția subiectului va fi comodă și relaxantă. Brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat: brațul fix pe segmentul fix. testările se vor realiza prin mobilizări active sau pasive. grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexia și extensia. rotația internă și rotația externă). efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de mișcare. va fi aplicat ușor. deoarece orice mișcare se încadrează între aceste limite. Acestea se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test. coloana vertebrală amplitudinile=greu de evaluat iar articulațiile sterno-costoclaviculare și intercostale nu se pot evalua. prin studiul radiografiei în poziții extreme sau prin radiocinema. Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180.

Ex:   redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție         Ankiloza = absența totală. Ideal – mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă. nu corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă.   Amplitudinile articulare pot fi afectate în caz de redoare sau ankiloză. în activitatea cotidiană. Poziția de funcțiune (utilitate) reprezintă poziția de maximă utilitate a articulațiilor. cu imposibilitate de autoîngrijire. pierderea a 15-20° amplitudine spre sfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare pierderile cu aceeași valoare. de o parte și de alta a poziției de funcțiune → individul= disabilitat motor. Redoarea = deficit de amplitudine. asigură independența funcțională individului. rareori solicitarea articulară se realizează la acești parametri. a oricărei mișcări la nivelul unei articulații. în eventualitatea instalării ankilozelor secundare. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de funcțiune (utilitate). indiferent de mecanismul său. anomalie de amplitudine articulară→ depistarea cauzei: anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară) sau prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară). autoservire sau deplasare . sector util și coeficient global funcțional de mobilitate. Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de funcțiune. tocmai pentru a o conserva.

 picior: extensie 15-20°. abducție 5°.  gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie. constituie sectorul util de mobilitate. cu mâna în semipronație.  genunchi: flexie 30-40°.   Valoarea totală a acestor amplitudini. abducție 30° și rotație externă. abducție 15°  șold: flexie 15°. care reprezintă poziții de maximă relaxare articulară:  șold: flexie 30°.  cot: flexie 90-100°. rotație 0°. .  genunchi: anatomică zero (0). Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:  umăr: flexie 45°. care încadreaza poziția de funcțiune. mici în aparență (3040°).  pumn: extensie 30-35°. Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus. abducție 60°.

. finalizată cu obținerea tuturor coeficienților funcționali elementari. efectuarea produsului între primul sector de mobilitate. calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate. calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă. sumă care reprezintă coeficientul global funcțional și are. valoarea 100%. pumnului etc. sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar. posibile în articulația respectivă în mai multe sectoare. repetarea operațiunilor și pentru următoarele sectoare de mobilitate. pentru fiecare mișcare posibilă în articulația respectivă. pentru mișcarea respectivă. pentru articulațiile cu mobilitate normală. repetarea operațiunilor amintite. calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari. Calcularea lui presupune:         descompunerea fiecărei mișcări.  CoeficientuI global functional de mobilitate utilizat curent în evaluarea amplitudinii articulare. atunci când mișcarea este descompusă în trei sau patru sectoare (de exemplu flexia cotului. și coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente) efectuarea diferenței între valoarea maximă și cea minimă a sectorului următor de mobilitate.).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful