Evaluare în kinetoterapie

Curs 2

obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităților cazului determinate de:
     

Vârstă Sex Temperament stare psihică momentană nivel de cultură și întelegere capacitate de efort și multe alte variabile.

a prehensiunii. Pozitia ideală: cu umerii relaxati. degetele usor flectate. genunchii extinși.EVALUAREA SOMATOFUNCȚIONALĂ   parametrii măsurabili la intervale variabile de timp. frecvența respiratorie  la intervale mai mari. fără să depășească 45° . fără instrumente de măsură si control. de ex: puls. membrele superioare pe lângă corp. mers aprecierea nivelului creșterii și dezvoltării fizice.diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta. mersului. mai multe ori în cursul sedinței de recuperare. picioarele orientate anterior. palmele în poziție intermediară de pronosupinație. tensiune arterială. subiectiv. în stare statică și dinamică (mers). prehensiune. Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice Metode subiective     Evaluarea aparatului locomotor     Somatoscopia -examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al corpului din față. spate și profil. forță musculară. vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate. bărbia orizontală. deoarece efectele se instaleaz ă în timp: amplitudine articulară. membrele inferioare apropiate. evaluările globale și segmentare . obiectiv. privirea anterior. a amplitudinii articulare și a forței musculare. călcâiele apropiate.

profesie. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine și psiho-intelectuale. bazin și membre inferioare sau invers. dar și între segmente. volum. Somatoscopia generală:             statura: normo-. hiper. gât. vârstă. atitudinea în timpul examinării.și substaturali. iar in cazul sportivilor si în functie de sportul practicat. părților și segmentelor corpului. apreciindu-se grosimea și caracterul distribuției stratului adipos subcutanat. oasele dimensiuni. mobilitate articulară voluntară liberă. apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor. trunchi. prin aprecierea nivelului creșterii si dezvoltării somatoponderale. elementele comportamentale . formă. Mușchii scheletici. biotip somatic. . membre superioare. torace. de sus în jos: cap.tipul de activitate nervoasă superioară.și subponderali atitudinea globală a corpului: normală sau deficientă.  Somatoscopia segmentară – caracterele morfologice și funcționale ale regiunilor. părului și unghiilor țesutul celular subcutanat. proporționalitatea între ansamblul somatic și părțile sale. hiper. motricitate spontană sau provocată. starea de nutritie: normoponderali. polidactilie Articulațiile: formă. traumatisme. tegumentele și fanerele. fața. mucoaselor. eventuale sechele după rahitism. abdomen. spate. se apreciază ca formă și relief în funcție de: sex. Concordanța dintre vârsta biologică și cronologică. dezaxări.

de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. Verticala trebuie sa fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor. printre epicondilii femurali interni. lombare. Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7. profil și față. care trece prin: vertex. Extremitățile acromiale (biacromială). față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului Linii orizontale:        marginea inferioară a lobilor urechilor. raportări pe verticală. maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. gambelor și coapselor.axa de simetrie a corpului. CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. cadrul antropometric de simetrie (CAS). iar pe verticală de jos în sus. trohanterele mari (bitrohanteriană).  Metode obiective Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:   firul cu plumb. Examinarea din spate    linia mediană a cadrului antropometric de simetrie (verticala 00) . Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. raportări pe verticală și orizontală      Cadrul antropometric de simetrie h=2m și l=1m. crestele iliace (bicretă). pliul interfesier. maleolele tibiale (bimaleolară)  Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. spinele omoplaților (bispinoasă) și trece prin apofiză spinoasă a vertebrei T3. de la 0 până la 200 cm. dar și paralele între ele și cu orizontala . deci de la punctul zero (0) spre dr si stg. Astfel. toracale. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc. protuberanța occipitală externă. din 10 în 10 cm. Verticala din mijloc.

lobul urechii. la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației mediotarsiene  Examinarea din față   aliniamentul corpului este ideal. trece prin: mijlocul frunții. bitrohanteriană. printre condilii femurali interni și maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a CAS care. •efectuat de medic: palpare. ușor anterior față de maleola laterală. care trece prin: vertex. antecedente personale și heredo-colaterale. bicreta. Examinarea din profil  postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. biacromială. bispinoasă (spine iliace antero-superioare). sternului. •Examenul clinic general precedat de anamneza medicală date despre: vârstă. mijlocul bărbiei. bimamelonară (la bărbați). stare civilă. percuție și auscultație. mijlocul nasului. articulația umărului. ombilic. linii orizontale:         bisprâncenoasă. . Bimaleolară aceste linii= perpendiculare pe verticala zero (00) și paralele între ele și cu orizontala cadrului antropometric de simetrie. ușor anterior față de mediana genunchiului. sex. simfiza pubiană. condiții de viață și mediu. marele trohanter al femurului. mijlocul buzelor. Inspecția din poziție ortostatică reprezintă practic examenul somatoscopic. istoricul bolii.

între punctul radial și stilion. -Lungimea brațului .între punctele acromial și radial. cu membrele inferioare în extensie.între menton și punctul suprasternal. -Lungimea gambei . subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal.Masurătorile antropometrice             Dimensiuni longitudinale -înălțimea (statura sau talia) – vertex-planul plantelor -Bustul . -Lungimea coapsei .între punctul iliospinal și sfirion tibiale. -Lungimea membrului superior . membrul superior este pe lângă trunchi. -Lungimea palmei . -Lungimea membrului inferior .între punctul tibial lateral și sfirion fibular.se măsoară în poziție ortostatică.vertex . între punctele pterion (călcâi) și acropodion(vf deg celui mai lung). .între trohanterion și punctul tibial lateral. -Lungimea piciorului . cu palma în supinație. în poziția asezat -Lungimea gâtului .între mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai intâi evidențiat prin flexia mâinii pe antebraț) și dactilion. -Lungimea antebrațului .între punctul acromial și dactilion (punct digital).linia biischiatica.

.

palmele în poziție intermediară. Dimensiuni sagitaie  -Diametrul antero-posterior al capului . ortostatism.Dimensiuni transversale (latimi)  -Anvergura . coatele extinse. poziția așezat.între epicondilul medial și lateral al femurului.între punctele digitale (dactilion).între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial și fibular  -Diametrul biepicondiliar humeral . iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°  -Diametrul bimaleolar .între punctele acromiale. poziția stând.  -Lățimea palmei . poziția stând cu membrele superioare –abducție de 90° din umeri. la intersecția liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a). ortostatism. cu degetele abduse  -Lățimea piciorului .între fosele temporale.între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei. la sfârșitul unei expirații normale  -Diametrul bicret (iliocretal) .între punctele sacral (baza sacrului) și simfizar (simfision). din spatele subiectului  -Diametrul toracic (transvers) .  -Diametrul biacromial .între punctele metatarsian tibial și fibular  -Diametrul bitemporal . membrele superioare pe lângă trunchi. cu capul în poziție verticală.între punctele metacarpian radial și ulnar.între punctul mezosternal și apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului. ortostatism.între glabela și protuberanța occipitală externă (opistocranion). cu brațul pe lângă trunchi și cotul flectat la 90°  -Diametrul bistiloidian . . cu călcâiele apropiate  -Diametrul biepicondiliar femural .între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace  -Diametrul bispinal (biiliospinale) .între epicondilul medial și lateral al humerusului.  -Diametrul sacro-pubian .între spinele iliace antero-superioare  -Diametrul bitrohanterian .  -Diametrul antero-posterior al toracelui .între punctele trohanteriene.între fețele laterale ale toracelui.

respectiv sub axilă.nu privește modul de realizare a măsurătorii. examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. Inspirație . fără a trece banda metrică peste urechi  -Perimetrul gâtului . pentru a permite plasarea bandei metrice transversal. respiră linișfit abdominal.banda metrică în aceeași poziție.banda metrică în aceeașj poziție. dar după o expirație profundă. banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților. Capul în rectitudine și mușchii gâtului relaxați. și la nivelul articulației coastei a 4-a cu sternul la femei. la înălțimea indicată. -Perimetrul abdominal – poziționând banda metrică orizontal.  -Perimetrul toracelui    în repaus – porțiunea cea mai mare.   -Talia . exact deasupra proeminenței cartilajului tiroid în partea anterioara a gâtului (mărul lui Adam). cu spatele la examinator abduce ușor brațele. dar fără să “încordeze" sau să scoată in evidență mușchii pectorali și axilele. inspiră profund își umflă pieptul la maxim.se măsoară în porțiunea cea mai subțire. care va încrucișa capătul fixat.între opistocranion și gabela. în porțiunea cea mai subțire a trunchiului. Un capăt al benzii metrice se fixează anterior (vezi reperele) și în timp ce subiectul coboară încet brațele.în apnee postexpiratorie. situată deasupra ombilicului și mai jos de ultima coastă.Dimensiuni circulare  -Perimetrul capului . în expiratie . iar anterior la baza apendicelui xifoid. la nivelul mijloc ombilic .

banda metrică orizontal peste mijlocul patelei. genunchii extinși. -Perimetrul antebrațului .banda metrica orizontal. iar anterior la nivelul simfizei pubiene. exact sub fese (pliul subfesier).se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului și ulnei.         -Perimetrul brațului relaxat . . deasupra lui sfirion tibial. -Perimetrul gambei .banda metrică la nivelul punctului gluteal. membrul superior este lângă trunchi. Văzut din profil. cu banda metrică plasată ca în cazul precedent.nivelul cel mai proximal. -Perimetrul brațului în flexie și încordat – poziționarea brațului în flexie de 45°. -Perimetrul încheieturii mâinii (articulației pumnului) . glezna este puțin sub imaginea celui mai îngust punct. membrul superior este relaxat pe lângă trunchi. -Perimetrul coapsei .zona cea mai proeminentă. nedepășind 6 cm de la punctul radial. din cauza formei ovale a piciorului. a antebrațului în supinație și a cotului în flexie de 90°. contractă la maxim bicepsul. -Perimetrul maleolar sau al gleznei – în partea cea mai îngustă a gambei. greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare. cu antebrațul orientat în supinație.plasarea benzii metrice la ½ distanței dintre punctul acromial și cel radial. -Perimetrul genunchiului . cu membrele inferioare ușor depărtate și greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare. ortostatism. -Perimetrul gluteal (șold) . mușchii coapsei relaxati. prin ridicarea subiectului pe vârfuri.

al pielii și al țesutului adipos subcutanat. . plasat cu muchiile la 1cm de police și index. Plica se formează prin ciupire între police și index. se strânge ferm și se menține pe tot parcursul măsurătorii. Se măsoară cu caliperul.    Determinarea plicilor .pentru aprecierea compoziției corporale. Plica include un dublu strat. nu și muschiul.

subscapular.425 x H 0.met indirectă  Măsurare 5 plici de țes adipos: triceps. = (G0.725) x 0. abdominal și coapsă  țes adipos(%)= suma celor 5 plici x 0.țes adipos (kg) Greutatea optimă= masa slabă optimă + țes adipos optim Relația dintre greutate corporală și statură:      Indice de masă corporală (IMC) = greutatea (kg) / talie²(m²) IMC<20 – hipoponderal IMC=20-25 – normoponderal IMC>25 – hiperponderal IMC>30 – obez .15 + 5.8 + suprafața corpului (m²)  Suprafața se citește pe nomograma DuBois: supraf corp. Greutatea corpului în kg și sute de grame  Calcularea greutății corporale optime.007184     țes adipos (kg) = G corpului x țes adipos(%) Masa slabă= G corpului . supraspinal.

cu 2 sau 3 degete.încercarea de a smulge o foaie de hârtie ținută între aceste 2 degete  Prehensiunea subterminală    . extero.pulpa altui deget (bidigitală) sau pulpele a 2 degete (tridigitală). discriminatorie. conștientizat sau reflex. Testare eficacitate. mai des folosit în activitățile cotidiene și permite sesizarea unor obiecte mai groase. se automatizează prin repetare și determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. prin care sunt sesizate obiectele fine Testare eficacitate: apucarea unui ac / unui băț de chibrit așezat pe masă între pulpa policelui . index și medius.Prehensiunea   Prehensiunea =un gest precis. aproape de unghie extremitatea pulpei fiecărui deget. în particular a indexului. Prehensiunea terminală –    extremitatea pulpei policelui. police. adaptat. care pe baza informațiilor instantanee tactile. Este o prehensiune bidigitală fină.și proprioceptive.

se sprijină pe celelalte degete. am prinde o farfurie sau am răsuci o cheie. și astfel adductorii policelui pot dezvolta o forță maximă. Prehensiune subtermino-laterală bidigitală . "pensa de cheie". Prehensiune subtermino-laterală tridigitală (pensa de scris) . mai frecvent indexul. degetul opus policelui. în special indexul. Prehensiunea subterminolaterală    pulpa policelui și fața laterală a unui deget. ca și cum am număra bani.o priză mai puternică decât precedenta.

Această prehensiune este solicitată când menținem o țigară între degete Prehensiunea latero-laterală este secundară. ultimele patru degete și police. deoarece priza se menține mai greu  Prehensiunea latero-laterală    interdigital. între fețele laterale și medială a două degete apropiate. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete→forța de prehensiune↓ opune palmei. dar devine prețioasă în absența policelui. ultimele patru degete permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta:     Prehensiunea prin opoziție digito-palmară     mânuirea unui levier apucarea volanului agățarea cu degetele II-V de o bară purtarea unui geamantan este mai rar folosită. în jurul unor obiecte grele și voluminoase Când volumul obiectului apucat este prea mare. mai ales index și medius. Prehensiunea palmară (lumbricală)     o prehensiune de forță între palmă. .

stereotip dezechilibrări și reechilibrări permanente. păstrând permanent contactul cu suprafața pe care se efectuează deplasarea Mersul influențează moderat funcțiile respiratorie și circulatorie. la formarea unei posturi corecte . în cazul copiilor. mersul devine prin exercițiu involuntar. produce relaxarea generală a organismului și contribuie. corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului inconjurător.Evaluarea mersului     Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obișnuit locomoția corpului omenesc Activitate motorie inițial voluntară. prin care. automat.

 Echilibrul constă în păstrarea balansului și a direcției mișcării. reprezintă lungimea pasului~70-80cm . înaintea sprijinului pe un membru inferior. trunchi. odată cu transferul greutății de pe un membru inferior pe altul. ca și postură. necesită în permanență informații vizuale.   Elementele mersului normal: Suportul antigravitațional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaționale. bazin și membre inferioare. termenul indisolubil legat de mers este pasul. între două poziții identice ale corpului. normal. informațiile proprioceptive fiind de maximă importanță. coapselor si genunchilor. funcții vestibulare și proprioceptive normale. înclinarea corpului. componentă de bază a mersului. umeri. membre superioare. la transferul greutății de pe un membru inferior pe celălalt Poziția centrului de greutate al corpului se modific ă în permanență.  aceste reflexe sunt influențate de poziția capului și gâtului  Pășitul. dintr-o parte în alta. Distanța dintre călcâiul (talonul) aceluiași picior. membrele inferioare se deplasează alternativ și constant.      Propulsia realizată prin înclinarea anterioară și laterală a corpului. Mersul. realizând funcția de sprijin și propulsie.Mecanismul mersului   Mișcarea întregului corp: cap. care realizează extensia trunchiului. are centrul reflex în mezencefal. stimulii declanșatori fiind reprezentați de:   contactul plantei cu o suprafață plană.

rotatori interni și extensorii șoldului.  Succesiunea intrării lor în acțiune este dependentă de înălțimea șj lungimea fiecărui pas. de integritatea lor. extensorii gleznelor. flexorii si extensorii genunchilor. a organelor de simț și a centrilor nervoși superiori. flexorii piciorului.  normal. Unghiul pasului (α) între axa longitudinala ă a piciorului cu linia mersului ~15° Cadența mersului (tempo-ul) = nr de pași efectuați pe unitatea de timp.1/7 din musculatura scheletică     mușchii propulsori: flexorii degetelor. deci o linie dreaptă se activează 1/6 . genunchilor și șoldurilor muschii balansului (faza oscilantă): extensorii degetelor. și rotatorii trunchiului pe de altă parte Mușchii care mențin direcția anterioară a capului: mușchii trunchiului superior și rotatorii capului. flexorii șoldurilor.Parametrii temporo-spațiali ai mersului     Lărgimea pasului = distanța ce separă călcâiul de linia de mers = 5-6 cm. . cadența =70-80 pași/ minut. Mușchii care asigură transferul greutății corpului și deplasarea bazinului în cele trei planuri: abductoni. pe de o parte.    Viteza mersului = distanța parcursă în unitatea de timp și este ~ 4 km/h Mersul normal urmează cea mai scurtă distanță dintre 2 puncte.

TIMPII MERSULUI  Dupa Duchroquet timpii mersului sunt:  primul sprijin dublu.  primul sprijin unilateral cu:    Semipasul posterior.   al doilea sprijin dublu. Momentul verticalei. . Semipasul anterior. al doilea sprijin unilateral.

execută sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul piciorul .oblic (hemibazinul drept devine anterior față de stângul). bazinul . Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe antepicior și realizează impulsia motrică. Timpul 1 = primul sprijin dublu (atacul cu talonul). drept de recepție și frânare. coapsa .în unghi drept pe gambă și de ~ 30° față de sol genunchiul .în extensie aproape totală.flectată circa 30°. .       Membrul inferior anterior.

 semipasul anterior:     în momentul desprinderii de pe sol a călcâiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral.se flectează progresiv până la 70° coapsa . inferior drept se sprijină pe toată fața plantară a piciorului și susține întreaga greutate a corpului  M. din posterior în anterior.  M. piciorul .atinge solul la un unghi drept față de gambă. aflat tot în triplă flexie depășește MI drept. .se extinde rapid. genunchiul –își reduce la 60° flexia pe coapsă. genunchiul . genunchiul . mișcare descompusă în:  semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie:    piciorul .Timpul 2 = primul sprijin unilateral: sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a celuilalt.se flectează circa 35°. coapsa . coapsa – își mărește flexia.  momentul verticalei sau sprijinul portant în care MI stâng.în unghi drept pe gambă. inferior stâng oscilează rapid.în ușoară flexie. care este blocat în hiperextensie:    piciorul – își reduce flexia față de gambă.

devenit anterior. realizând următoarele:   călcâiul . sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete.  MI drept. coapsa se extinde. capului primului metatarsian. respectiv halucelului. continuă să asigure propulsia corpului.se desprinde de pe sol. membrul inferior drept devine oblic genunchiul .Timpul 3 = al doilea sprijin dublu. prin bolta anterioară. coapsa își reduce treptat extensia și începe să se flecteze. care va realiza propulsia întregului membru  MI stâng. se produce extensia degetelor. devenit posterior. prin extensia lentă a articulației tibiotarsiene. piciorul rulează.se flectează. apoi toată greutatea corpului este transmisă. este de sprijin anterior și de recepție frânare pentru timpul următor . genunchiul se menține extins.

variații individuale în funcție de: ereditate.    MI drept se desprinde de pe sol. devine oscilant și se plasează anterior MI stâng este de sprijin și din anterior devine posterior. Mișcările sincrone. Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu Iungimea pasului. cu aceeași amplitudine =4-5cm. la deplasarea anterioară a centrului de greutate. reîncepe timpul 1 al mersului         Normal. Timpul 4 = al doilea sprijin unilateral. în momentul desprinderii călcâiului stâng de pe sol. ale trunchiului și membrelor superioare. deprinderi. precum și o mișcare de înclinare laterală de mică amplitudine. între momentul verticalei și dublul sprijin. ajută la balansarea și înaintarea corpului prin menținerea centrului capul și trunchiul suferă o deplasare verticală de 4-5cm. Flexia MS contribuie. vârstă. bazinul și umerii execută o rotație în sens invers unul față de celălalt. datorită repartiției alternative a greutății corpului de partea membrului de sprijin. Legănarea. greutate de transportat. felul încălțămintei. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. precum și poziția capului → diferențe apreciabile în examinarea mersului . MS sunt flectate sau extinse în același ritm cu deplasările membrelor inferioare. urmând mișcarea umerilor→echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate. gradul de rotație al pelvisului. în sens opus. prin inerție. se deplasează și în plan frontal.

trohoide (radioulnară proximală și distală. în planurile și axele corespunzătoare. Cele două brațe se întâlnesc într-un punct. interfalangiene). . biaxiale .   aprecieri ale unghiurilor maxime de mișcare . prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare. care reprezintă axul goniometrului.Evaluarea amplitudinii articulare   Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație.  un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. șold).cu 2 axe de mișcare. atlantoaxoidiană). pe direcțiile anatomice posibile.goniometria cea mai uzitată. trapezometacarpiană). După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:    uniaxiale . adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat. triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale.cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară. perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală (radiocarpiană. cotilice numite și enartoze (umăr. metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a policelui. Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi.

Condiții de aplicare ale goniometrului:             raportorul se plasează în planul mișcării. deoarece orice mișcare se încadrează între aceste limite. coloana vertebrală amplitudinile=greu de evaluat iar articulațiile sterno-costoclaviculare și intercostale nu se pot evalua. rotația internă și rotația externă). tabele. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul aceleiași mișcări. pentru a nu limita mișcarea. subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat Poziția kinetoterapeutului comodă și relaxantă. Acestea se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test. va fi poziționată în zero anatomic (poziție neutră) sau într-o poziție preferențială. abducția și adducția. . Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180. testările se vor realiza prin mobilizări active sau pasive. va fi aplicat ușor. iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea. prin studiul radiografiei în poziții extreme sau prin radiocinema. Brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat: brațul fix pe segmentul fix. efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de mișcare. mai precis pe proiecția lui cutanată. Articulația de testat. axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării. grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexia și extensia. Poziția subiectului va fi comodă și relaxantă. prin repere vizibile sau palpabile.

autoservire sau deplasare . Ex:   redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție         Ankiloza = absența totală. rareori solicitarea articulară se realizează la acești parametri. în activitatea cotidiană. a oricărei mișcări la nivelul unei articulații.   Amplitudinile articulare pot fi afectate în caz de redoare sau ankiloză. Ideal – mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă. tocmai pentru a o conserva. Redoarea = deficit de amplitudine. indiferent de mecanismul său. Poziția de funcțiune (utilitate) reprezintă poziția de maximă utilitate a articulațiilor. anomalie de amplitudine articulară→ depistarea cauzei: anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară) sau prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară). cu imposibilitate de autoîngrijire. Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de funcțiune. nu corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă. sector util și coeficient global funcțional de mobilitate. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de funcțiune (utilitate). pierderea a 15-20° amplitudine spre sfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare pierderile cu aceeași valoare. de o parte și de alta a poziției de funcțiune → individul= disabilitat motor. în eventualitatea instalării ankilozelor secundare. asigură independența funcțională individului.

abducție 15°  șold: flexie 15°. mici în aparență (3040°).  genunchi: flexie 30-40°. abducție 60°. care reprezintă poziții de maximă relaxare articulară:  șold: flexie 30°. abducție 5°. Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:  umăr: flexie 45°.  genunchi: anatomică zero (0). care încadreaza poziția de funcțiune.  gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie. abducție 30° și rotație externă.  cot: flexie 90-100°. .  picior: extensie 15-20°. constituie sectorul util de mobilitate. cu mâna în semipronație.   Valoarea totală a acestor amplitudini.  pumn: extensie 30-35°. rotație 0°. Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus.

finalizată cu obținerea tuturor coeficienților funcționali elementari. calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă.). valoarea 100%. repetarea operațiunilor amintite. . pumnului etc. sumă care reprezintă coeficientul global funcțional și are. calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate. repetarea operațiunilor și pentru următoarele sectoare de mobilitate. calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari.  CoeficientuI global functional de mobilitate utilizat curent în evaluarea amplitudinii articulare. și coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente) efectuarea diferenței între valoarea maximă și cea minimă a sectorului următor de mobilitate. Calcularea lui presupune:         descompunerea fiecărei mișcări. atunci când mișcarea este descompusă în trei sau patru sectoare (de exemplu flexia cotului. efectuarea produsului între primul sector de mobilitate. posibile în articulația respectivă în mai multe sectoare. pentru fiecare mișcare posibilă în articulația respectivă. sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar. pentru articulațiile cu mobilitate normală. pentru mișcarea respectivă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful