Evaluare în kinetoterapie

Curs 2

obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităților cazului determinate de:
     

Vârstă Sex Temperament stare psihică momentană nivel de cultură și întelegere capacitate de efort și multe alte variabile.

mersului. frecvența respiratorie  la intervale mai mari. evaluările globale și segmentare . călcâiele apropiate.EVALUAREA SOMATOFUNCȚIONALĂ   parametrii măsurabili la intervale variabile de timp. degetele usor flectate. vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate. palmele în poziție intermediară de pronosupinație. spate și profil. prehensiune. în stare statică și dinamică (mers). bărbia orizontală.diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta. picioarele orientate anterior. Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice Metode subiective     Evaluarea aparatului locomotor     Somatoscopia -examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al corpului din față. Pozitia ideală: cu umerii relaxati. mers aprecierea nivelului creșterii și dezvoltării fizice. membrele inferioare apropiate. membrele superioare pe lângă corp. de ex: puls. forță musculară. a prehensiunii. a amplitudinii articulare și a forței musculare. subiectiv. genunchii extinși. obiectiv. mai multe ori în cursul sedinței de recuperare. tensiune arterială. fără instrumente de măsură si control. deoarece efectele se instaleaz ă în timp: amplitudine articulară. fără să depășească 45° . privirea anterior.

bazin și membre inferioare sau invers. polidactilie Articulațiile: formă. volum. trunchi. starea de nutritie: normoponderali. . iar in cazul sportivilor si în functie de sportul practicat. Somatoscopia generală:             statura: normo-. spate. atitudinea în timpul examinării. oasele dimensiuni.și substaturali. traumatisme. dar și între segmente. mobilitate articulară voluntară liberă. hiper. mucoaselor. fața. vârstă. formă. profesie. proporționalitatea între ansamblul somatic și părțile sale. biotip somatic. apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor.și subponderali atitudinea globală a corpului: normală sau deficientă. membre superioare. hiper. Concordanța dintre vârsta biologică și cronologică. motricitate spontană sau provocată.tipul de activitate nervoasă superioară. apreciindu-se grosimea și caracterul distribuției stratului adipos subcutanat. torace. elementele comportamentale . gât. de sus în jos: cap. se apreciază ca formă și relief în funcție de: sex. eventuale sechele după rahitism.  Somatoscopia segmentară – caracterele morfologice și funcționale ale regiunilor. Mușchii scheletici. părului și unghiilor țesutul celular subcutanat. părților și segmentelor corpului. dezaxări. tegumentele și fanerele. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine și psiho-intelectuale. prin aprecierea nivelului creșterii si dezvoltării somatoponderale. abdomen.

Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. raportări pe verticală și orizontală      Cadrul antropometric de simetrie h=2m și l=1m. Astfel. Verticala din mijloc. iar pe verticală de jos în sus. crestele iliace (bicretă). protuberanța occipitală externă. Extremitățile acromiale (biacromială). printre epicondilii femurali interni. profil și față.  Metode obiective Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:   firul cu plumb. maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. trohanterele mari (bitrohanteriană). gambelor și coapselor. lombare. din 10 în 10 cm. cadrul antropometric de simetrie (CAS). pliul interfesier. de la 0 până la 200 cm. apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. deci de la punctul zero (0) spre dr si stg. toracale. care trece prin: vertex. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc.axa de simetrie a corpului. Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7. dar și paralele între ele și cu orizontala . raportări pe verticală. CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. Examinarea din spate    linia mediană a cadrului antropometric de simetrie (verticala 00) . Verticala trebuie sa fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor. spinele omoplaților (bispinoasă) și trece prin apofiză spinoasă a vertebrei T3. maleolele tibiale (bimaleolară)  Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului Linii orizontale:        marginea inferioară a lobilor urechilor.

sternului. ușor anterior față de maleola laterală. articulația umărului. stare civilă. printre condilii femurali interni și maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. bispinoasă (spine iliace antero-superioare). condiții de viață și mediu. Examinarea din profil  postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. biacromială. bitrohanteriană. Bimaleolară aceste linii= perpendiculare pe verticala zero (00) și paralele între ele și cu orizontala cadrului antropometric de simetrie. percuție și auscultație. lobul urechii. care trece prin: vertex. mijlocul buzelor. . când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a CAS care. Inspecția din poziție ortostatică reprezintă practic examenul somatoscopic. •Examenul clinic general precedat de anamneza medicală date despre: vârstă. bicreta. linii orizontale:         bisprâncenoasă. trece prin: mijlocul frunții. antecedente personale și heredo-colaterale. mijlocul bărbiei. ușor anterior față de mediana genunchiului. istoricul bolii. ombilic. bimamelonară (la bărbați). •efectuat de medic: palpare. sex. la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației mediotarsiene  Examinarea din față   aliniamentul corpului este ideal. simfiza pubiană. marele trohanter al femurului. mijlocul nasului.

-Lungimea brațului . -Lungimea antebrațului .între trohanterion și punctul tibial lateral.Masurătorile antropometrice             Dimensiuni longitudinale -înălțimea (statura sau talia) – vertex-planul plantelor -Bustul .vertex . .se măsoară în poziție ortostatică.între punctul acromial și dactilion (punct digital).între mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai intâi evidențiat prin flexia mâinii pe antebraț) și dactilion.între punctul iliospinal și sfirion tibiale. -Lungimea gambei . subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal. -Lungimea coapsei .între punctele acromial și radial.între punctul tibial lateral și sfirion fibular. în poziția asezat -Lungimea gâtului .linia biischiatica. între punctele pterion (călcâi) și acropodion(vf deg celui mai lung). membrul superior este pe lângă trunchi. -Lungimea membrului inferior . cu palma în supinație. -Lungimea piciorului . -Lungimea palmei . cu membrele inferioare în extensie.între menton și punctul suprasternal. -Lungimea membrului superior .între punctul radial și stilion.

.

. poziția stând.între fosele temporale. coatele extinse. cu capul în poziție verticală. cu brațul pe lângă trunchi și cotul flectat la 90°  -Diametrul bistiloidian .între spinele iliace antero-superioare  -Diametrul bitrohanterian .între punctul mezosternal și apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului.  -Lățimea palmei .între punctele sacral (baza sacrului) și simfizar (simfision).între punctele trohanteriene.între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial și fibular  -Diametrul biepicondiliar humeral . la sfârșitul unei expirații normale  -Diametrul bicret (iliocretal) .între glabela și protuberanța occipitală externă (opistocranion). iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°  -Diametrul bimaleolar . palmele în poziție intermediară. poziția așezat. din spatele subiectului  -Diametrul toracic (transvers) .între punctele digitale (dactilion).  -Diametrul sacro-pubian . poziția stând cu membrele superioare –abducție de 90° din umeri. ortostatism. Dimensiuni sagitaie  -Diametrul antero-posterior al capului . ortostatism.Dimensiuni transversale (latimi)  -Anvergura . cu degetele abduse  -Lățimea piciorului .între punctele metacarpian radial și ulnar. membrele superioare pe lângă trunchi. ortostatism. la intersecția liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a).  -Diametrul antero-posterior al toracelui .între punctele metatarsian tibial și fibular  -Diametrul bitemporal .între epicondilul medial și lateral al humerusului.  -Diametrul biacromial .între epicondilul medial și lateral al femurului. cu călcâiele apropiate  -Diametrul biepicondiliar femural .între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei.între fețele laterale ale toracelui.între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace  -Diametrul bispinal (biiliospinale) .între punctele acromiale.

Un capăt al benzii metrice se fixează anterior (vezi reperele) și în timp ce subiectul coboară încet brațele. -Perimetrul abdominal – poziționând banda metrică orizontal. cu spatele la examinator abduce ușor brațele. în expiratie . în porțiunea cea mai subțire a trunchiului. la nivelul mijloc ombilic .  -Perimetrul toracelui    în repaus – porțiunea cea mai mare. exact deasupra proeminenței cartilajului tiroid în partea anterioara a gâtului (mărul lui Adam).se măsoară în porțiunea cea mai subțire. iar anterior la baza apendicelui xifoid. respectiv sub axilă.între opistocranion și gabela. care va încrucișa capătul fixat. inspiră profund își umflă pieptul la maxim.în apnee postexpiratorie.banda metrică în aceeașj poziție. pentru a permite plasarea bandei metrice transversal. dar fără să “încordeze" sau să scoată in evidență mușchii pectorali și axilele. situată deasupra ombilicului și mai jos de ultima coastă. fără a trece banda metrică peste urechi  -Perimetrul gâtului .banda metrică în aceeași poziție. și la nivelul articulației coastei a 4-a cu sternul la femei. dar după o expirație profundă. examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. Inspirație . Capul în rectitudine și mușchii gâtului relaxați.Dimensiuni circulare  -Perimetrul capului . la înălțimea indicată. banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților.nu privește modul de realizare a măsurătorii.   -Talia . respiră linișfit abdominal.

-Perimetrul maleolar sau al gleznei – în partea cea mai îngustă a gambei.banda metrică la nivelul punctului gluteal. a antebrațului în supinație și a cotului în flexie de 90°. iar anterior la nivelul simfizei pubiene. -Perimetrul gambei . greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare. Văzut din profil. cu membrele inferioare ușor depărtate și greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare. -Perimetrul încheieturii mâinii (articulației pumnului) . prin ridicarea subiectului pe vârfuri. genunchii extinși.banda metrică orizontal peste mijlocul patelei. ortostatism. exact sub fese (pliul subfesier). -Perimetrul antebrațului . mușchii coapsei relaxati.banda metrica orizontal. . membrul superior este relaxat pe lângă trunchi.plasarea benzii metrice la ½ distanței dintre punctul acromial și cel radial. contractă la maxim bicepsul. cu banda metrică plasată ca în cazul precedent. -Perimetrul genunchiului .nivelul cel mai proximal. deasupra lui sfirion tibial. cu antebrațul orientat în supinație. -Perimetrul coapsei .zona cea mai proeminentă. membrul superior este lângă trunchi.se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului și ulnei. -Perimetrul gluteal (șold) .         -Perimetrul brațului relaxat . glezna este puțin sub imaginea celui mai îngust punct. nedepășind 6 cm de la punctul radial. din cauza formei ovale a piciorului. -Perimetrul brațului în flexie și încordat – poziționarea brațului în flexie de 45°.

plasat cu muchiile la 1cm de police și index.pentru aprecierea compoziției corporale. Plica se formează prin ciupire între police și index. . Plica include un dublu strat. nu și muschiul. se strânge ferm și se menține pe tot parcursul măsurătorii.    Determinarea plicilor . al pielii și al țesutului adipos subcutanat. Se măsoară cu caliperul.

15 + 5. = (G0. Greutatea corpului în kg și sute de grame  Calcularea greutății corporale optime.007184     țes adipos (kg) = G corpului x țes adipos(%) Masa slabă= G corpului . abdominal și coapsă  țes adipos(%)= suma celor 5 plici x 0.met indirectă  Măsurare 5 plici de țes adipos: triceps. supraspinal.8 + suprafața corpului (m²)  Suprafața se citește pe nomograma DuBois: supraf corp. subscapular.725) x 0.țes adipos (kg) Greutatea optimă= masa slabă optimă + țes adipos optim Relația dintre greutate corporală și statură:      Indice de masă corporală (IMC) = greutatea (kg) / talie²(m²) IMC<20 – hipoponderal IMC=20-25 – normoponderal IMC>25 – hiperponderal IMC>30 – obez .425 x H 0.

se automatizează prin repetare și determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. Este o prehensiune bidigitală fină. conștientizat sau reflex. Testare eficacitate. discriminatorie.încercarea de a smulge o foaie de hârtie ținută între aceste 2 degete  Prehensiunea subterminală    . police. cu 2 sau 3 degete. în particular a indexului. aproape de unghie extremitatea pulpei fiecărui deget. prin care sunt sesizate obiectele fine Testare eficacitate: apucarea unui ac / unui băț de chibrit așezat pe masă între pulpa policelui . index și medius. care pe baza informațiilor instantanee tactile. extero. mai des folosit în activitățile cotidiene și permite sesizarea unor obiecte mai groase.pulpa altui deget (bidigitală) sau pulpele a 2 degete (tridigitală). adaptat.Prehensiunea   Prehensiunea =un gest precis.și proprioceptive. Prehensiunea terminală –    extremitatea pulpei policelui.

și astfel adductorii policelui pot dezvolta o forță maximă. mai frecvent indexul. "pensa de cheie".o priză mai puternică decât precedenta. Prehensiunea subterminolaterală    pulpa policelui și fața laterală a unui deget. degetul opus policelui. ca și cum am număra bani. în special indexul. Prehensiune subtermino-laterală tridigitală (pensa de scris) . am prinde o farfurie sau am răsuci o cheie. se sprijină pe celelalte degete. Prehensiune subtermino-laterală bidigitală .

între fețele laterale și medială a două degete apropiate. în jurul unor obiecte grele și voluminoase Când volumul obiectului apucat este prea mare. ultimele patru degete permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta:     Prehensiunea prin opoziție digito-palmară     mânuirea unui levier apucarea volanului agățarea cu degetele II-V de o bară purtarea unui geamantan este mai rar folosită. Prehensiunea palmară (lumbricală)     o prehensiune de forță între palmă. . dar devine prețioasă în absența policelui. deoarece priza se menține mai greu  Prehensiunea latero-laterală    interdigital. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete→forța de prehensiune↓ opune palmei. Această prehensiune este solicitată când menținem o țigară între degete Prehensiunea latero-laterală este secundară. ultimele patru degete și police. mai ales index și medius.

prin care. mersul devine prin exercițiu involuntar. corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului inconjurător. automat.Evaluarea mersului     Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obișnuit locomoția corpului omenesc Activitate motorie inițial voluntară. păstrând permanent contactul cu suprafața pe care se efectuează deplasarea Mersul influențează moderat funcțiile respiratorie și circulatorie. stereotip dezechilibrări și reechilibrări permanente. la formarea unei posturi corecte . în cazul copiilor. produce relaxarea generală a organismului și contribuie.

înclinarea corpului.Mecanismul mersului   Mișcarea întregului corp: cap. realizând funcția de sprijin și propulsie. membrele inferioare se deplasează alternativ și constant. are centrul reflex în mezencefal. membre superioare. între două poziții identice ale corpului. ca și postură. termenul indisolubil legat de mers este pasul.  aceste reflexe sunt influențate de poziția capului și gâtului  Pășitul. necesită în permanență informații vizuale. componentă de bază a mersului.      Propulsia realizată prin înclinarea anterioară și laterală a corpului. înaintea sprijinului pe un membru inferior.   Elementele mersului normal: Suportul antigravitațional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaționale. trunchi. Distanța dintre călcâiul (talonul) aceluiași picior. bazin și membre inferioare. reprezintă lungimea pasului~70-80cm . normal. informațiile proprioceptive fiind de maximă importanță. coapselor si genunchilor. stimulii declanșatori fiind reprezentați de:   contactul plantei cu o suprafață plană.  Echilibrul constă în păstrarea balansului și a direcției mișcării. dintr-o parte în alta. care realizează extensia trunchiului. Mersul. funcții vestibulare și proprioceptive normale. la transferul greutății de pe un membru inferior pe celălalt Poziția centrului de greutate al corpului se modific ă în permanență. odată cu transferul greutății de pe un membru inferior pe altul. umeri.

Unghiul pasului (α) între axa longitudinala ă a piciorului cu linia mersului ~15° Cadența mersului (tempo-ul) = nr de pași efectuați pe unitatea de timp. flexorii piciorului.  normal.    Viteza mersului = distanța parcursă în unitatea de timp și este ~ 4 km/h Mersul normal urmează cea mai scurtă distanță dintre 2 puncte. de integritatea lor. rotatori interni și extensorii șoldului.  Succesiunea intrării lor în acțiune este dependentă de înălțimea șj lungimea fiecărui pas.1/7 din musculatura scheletică     mușchii propulsori: flexorii degetelor. a organelor de simț și a centrilor nervoși superiori. deci o linie dreaptă se activează 1/6 .Parametrii temporo-spațiali ai mersului     Lărgimea pasului = distanța ce separă călcâiul de linia de mers = 5-6 cm. flexorii si extensorii genunchilor. Mușchii care asigură transferul greutății corpului și deplasarea bazinului în cele trei planuri: abductoni. flexorii șoldurilor. pe de o parte. cadența =70-80 pași/ minut. extensorii gleznelor. și rotatorii trunchiului pe de altă parte Mușchii care mențin direcția anterioară a capului: mușchii trunchiului superior și rotatorii capului. genunchilor și șoldurilor muschii balansului (faza oscilantă): extensorii degetelor. .

TIMPII MERSULUI  Dupa Duchroquet timpii mersului sunt:  primul sprijin dublu.   al doilea sprijin dublu. . Semipasul anterior.  primul sprijin unilateral cu:    Semipasul posterior. al doilea sprijin unilateral. Momentul verticalei.

oblic (hemibazinul drept devine anterior față de stângul).flectată circa 30°. execută sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul piciorul . bazinul .       Membrul inferior anterior. drept de recepție și frânare.în unghi drept pe gambă și de ~ 30° față de sol genunchiul . Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe antepicior și realizează impulsia motrică. . Timpul 1 = primul sprijin dublu (atacul cu talonul). coapsa .în extensie aproape totală.

coapsa – își mărește flexia.Timpul 2 = primul sprijin unilateral: sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a celuilalt. genunchiul . genunchiul –își reduce la 60° flexia pe coapsă.se flectează circa 35°. . piciorul .atinge solul la un unghi drept față de gambă.se flectează progresiv până la 70° coapsa .se extinde rapid. inferior drept se sprijină pe toată fața plantară a piciorului și susține întreaga greutate a corpului  M. din posterior în anterior. aflat tot în triplă flexie depășește MI drept.în ușoară flexie.  momentul verticalei sau sprijinul portant în care MI stâng. coapsa . inferior stâng oscilează rapid.în unghi drept pe gambă. mișcare descompusă în:  semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie:    piciorul .  semipasul anterior:     în momentul desprinderii de pe sol a călcâiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral.  M. care este blocat în hiperextensie:    piciorul – își reduce flexia față de gambă. genunchiul .

respectiv halucelului. se produce extensia degetelor. realizând următoarele:   călcâiul . devenit posterior. care va realiza propulsia întregului membru  MI stâng. sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete. coapsa se extinde.Timpul 3 = al doilea sprijin dublu. prin extensia lentă a articulației tibiotarsiene. este de sprijin anterior și de recepție frânare pentru timpul următor . apoi toată greutatea corpului este transmisă. coapsa își reduce treptat extensia și începe să se flecteze. capului primului metatarsian. continuă să asigure propulsia corpului. membrul inferior drept devine oblic genunchiul .se desprinde de pe sol. piciorul rulează. prin bolta anterioară. devenit anterior. genunchiul se menține extins.se flectează.  MI drept.

la deplasarea anterioară a centrului de greutate. Flexia MS contribuie. MS sunt flectate sau extinse în același ritm cu deplasările membrelor inferioare. Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu Iungimea pasului. greutate de transportat. Timpul 4 = al doilea sprijin unilateral. vârstă. Legănarea. variații individuale în funcție de: ereditate. Mișcările sincrone. reîncepe timpul 1 al mersului         Normal. se deplasează și în plan frontal. între momentul verticalei și dublul sprijin. datorită repartiției alternative a greutății corpului de partea membrului de sprijin. felul încălțămintei. în momentul desprinderii călcâiului stâng de pe sol. bazinul și umerii execută o rotație în sens invers unul față de celălalt. ale trunchiului și membrelor superioare.    MI drept se desprinde de pe sol. precum și poziția capului → diferențe apreciabile în examinarea mersului . prin inerție. precum și o mișcare de înclinare laterală de mică amplitudine. devine oscilant și se plasează anterior MI stâng este de sprijin și din anterior devine posterior. cu aceeași amplitudine =4-5cm. ajută la balansarea și înaintarea corpului prin menținerea centrului capul și trunchiul suferă o deplasare verticală de 4-5cm. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. în sens opus. gradul de rotație al pelvisului. deprinderi. urmând mișcarea umerilor→echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate.

trapezometacarpiană). triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale.cu 2 axe de mișcare. Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi.cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară. Cele două brațe se întâlnesc într-un punct.Evaluarea amplitudinii articulare   Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație. perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală (radiocarpiană. interfalangiene). trohoide (radioulnară proximală și distală.  un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a policelui. După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:    uniaxiale . adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat. pe direcțiile anatomice posibile. care reprezintă axul goniometrului. șold).   aprecieri ale unghiurilor maxime de mișcare . cotilice numite și enartoze (umăr. în planurile și axele corespunzătoare. atlantoaxoidiană). biaxiale .goniometria cea mai uzitată. prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare. .

Articulația de testat. . Poziția subiectului va fi comodă și relaxantă. tabele. coloana vertebrală amplitudinile=greu de evaluat iar articulațiile sterno-costoclaviculare și intercostale nu se pot evalua. testările se vor realiza prin mobilizări active sau pasive. abducția și adducția. subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat Poziția kinetoterapeutului comodă și relaxantă. deoarece orice mișcare se încadrează între aceste limite. va fi aplicat ușor. Brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat: brațul fix pe segmentul fix. rotația internă și rotația externă). mai precis pe proiecția lui cutanată.Condiții de aplicare ale goniometrului:             raportorul se plasează în planul mișcării. iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea. va fi poziționată în zero anatomic (poziție neutră) sau într-o poziție preferențială. efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de mișcare. Acestea se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test. prin repere vizibile sau palpabile. axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării. Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180. prin studiul radiografiei în poziții extreme sau prin radiocinema. grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexia și extensia. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul aceleiași mișcări. pentru a nu limita mișcarea.

indiferent de mecanismul său. de o parte și de alta a poziției de funcțiune → individul= disabilitat motor. Redoarea = deficit de amplitudine. rareori solicitarea articulară se realizează la acești parametri. Poziția de funcțiune (utilitate) reprezintă poziția de maximă utilitate a articulațiilor. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de funcțiune (utilitate). Ideal – mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă. a oricărei mișcări la nivelul unei articulații. nu corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă. Ex:   redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție         Ankiloza = absența totală. pierderea a 15-20° amplitudine spre sfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare pierderile cu aceeași valoare. tocmai pentru a o conserva. cu imposibilitate de autoîngrijire. sector util și coeficient global funcțional de mobilitate. anomalie de amplitudine articulară→ depistarea cauzei: anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară) sau prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară). asigură independența funcțională individului. în eventualitatea instalării ankilozelor secundare.   Amplitudinile articulare pot fi afectate în caz de redoare sau ankiloză. autoservire sau deplasare . Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de funcțiune. în activitatea cotidiană.

constituie sectorul util de mobilitate.   Valoarea totală a acestor amplitudini. abducție 30° și rotație externă. abducție 60°.  pumn: extensie 30-35°.  genunchi: flexie 30-40°. rotație 0°. care reprezintă poziții de maximă relaxare articulară:  șold: flexie 30°. Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus.  cot: flexie 90-100°. care încadreaza poziția de funcțiune. abducție 5°. mici în aparență (3040°).  genunchi: anatomică zero (0).  gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie. Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:  umăr: flexie 45°. abducție 15°  șold: flexie 15°. cu mâna în semipronație. .  picior: extensie 15-20°.

). finalizată cu obținerea tuturor coeficienților funcționali elementari. atunci când mișcarea este descompusă în trei sau patru sectoare (de exemplu flexia cotului. calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari. pentru fiecare mișcare posibilă în articulația respectivă. calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă. pentru articulațiile cu mobilitate normală. sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar. . calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate. și coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente) efectuarea diferenței între valoarea maximă și cea minimă a sectorului următor de mobilitate. repetarea operațiunilor amintite. sumă care reprezintă coeficientul global funcțional și are. pumnului etc.  CoeficientuI global functional de mobilitate utilizat curent în evaluarea amplitudinii articulare. efectuarea produsului între primul sector de mobilitate. valoarea 100%. posibile în articulația respectivă în mai multe sectoare. Calcularea lui presupune:         descompunerea fiecărei mișcări. repetarea operațiunilor și pentru următoarele sectoare de mobilitate. pentru mișcarea respectivă.