Evaluare în kinetoterapie

Curs 2

obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităților cazului determinate de:
     

Vârstă Sex Temperament stare psihică momentană nivel de cultură și întelegere capacitate de efort și multe alte variabile.

a amplitudinii articulare și a forței musculare. obiectiv. frecvența respiratorie  la intervale mai mari. membrele superioare pe lângă corp. spate și profil. membrele inferioare apropiate. prehensiune. palmele în poziție intermediară de pronosupinație. vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate. Pozitia ideală: cu umerii relaxati. evaluările globale și segmentare . forță musculară.diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta. genunchii extinși. fără instrumente de măsură si control. tensiune arterială. mers aprecierea nivelului creșterii și dezvoltării fizice. a prehensiunii. deoarece efectele se instaleaz ă în timp: amplitudine articulară. privirea anterior. picioarele orientate anterior. mai multe ori în cursul sedinței de recuperare. călcâiele apropiate. Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice Metode subiective     Evaluarea aparatului locomotor     Somatoscopia -examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al corpului din față. fără să depășească 45° . subiectiv. bărbia orizontală. mersului. în stare statică și dinamică (mers).EVALUAREA SOMATOFUNCȚIONALĂ   parametrii măsurabili la intervale variabile de timp. de ex: puls. degetele usor flectate.

motricitate spontană sau provocată. dar și între segmente. starea de nutritie: normoponderali. părului și unghiilor țesutul celular subcutanat. trunchi. hiper. gât. apreciindu-se grosimea și caracterul distribuției stratului adipos subcutanat. traumatisme. vârstă. apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor. formă. membre superioare. proporționalitatea între ansamblul somatic și părțile sale. spate.tipul de activitate nervoasă superioară. profesie. prin aprecierea nivelului creșterii si dezvoltării somatoponderale. iar in cazul sportivilor si în functie de sportul practicat. Mușchii scheletici. volum. biotip somatic. Concordanța dintre vârsta biologică și cronologică. torace. eventuale sechele după rahitism. . bazin și membre inferioare sau invers.  Somatoscopia segmentară – caracterele morfologice și funcționale ale regiunilor. mobilitate articulară voluntară liberă. abdomen. atitudinea în timpul examinării. tegumentele și fanerele. dezaxări. mucoaselor. părților și segmentelor corpului. se apreciază ca formă și relief în funcție de: sex. fața. Somatoscopia generală:             statura: normo-. elementele comportamentale . polidactilie Articulațiile: formă. oasele dimensiuni.și substaturali.și subponderali atitudinea globală a corpului: normală sau deficientă. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine și psiho-intelectuale. de sus în jos: cap. hiper.

dar și paralele între ele și cu orizontala . cadrul antropometric de simetrie (CAS). gambelor și coapselor. pliul interfesier. printre epicondilii femurali interni.  Metode obiective Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:   firul cu plumb. raportări pe verticală și orizontală      Cadrul antropometric de simetrie h=2m și l=1m. profil și față. toracale. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc. trohanterele mari (bitrohanteriană). care trece prin: vertex. lombare. crestele iliace (bicretă). CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. spinele omoplaților (bispinoasă) și trece prin apofiză spinoasă a vertebrei T3. maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. maleolele tibiale (bimaleolară)  Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). Extremitățile acromiale (biacromială). Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7.axa de simetrie a corpului. Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. raportări pe verticală. Verticala din mijloc. Verticala trebuie sa fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor. Astfel. din 10 în 10 cm. iar pe verticală de jos în sus. de la 0 până la 200 cm. apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. Examinarea din spate    linia mediană a cadrului antropometric de simetrie (verticala 00) . deci de la punctul zero (0) spre dr si stg. față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului Linii orizontale:        marginea inferioară a lobilor urechilor. protuberanța occipitală externă.

care trece prin: vertex. lobul urechii. marele trohanter al femurului. ușor anterior față de mediana genunchiului. ombilic. bitrohanteriană. •Examenul clinic general precedat de anamneza medicală date despre: vârstă. linii orizontale:         bisprâncenoasă. mijlocul buzelor. biacromială. antecedente personale și heredo-colaterale. Inspecția din poziție ortostatică reprezintă practic examenul somatoscopic. când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a CAS care. sex. articulația umărului. •efectuat de medic: palpare. stare civilă. mijlocul nasului. istoricul bolii. . printre condilii femurali interni și maleolele tibiale și se proiectează în mijlocul bazei de susținere. Examinarea din profil  postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. percuție și auscultație. bimamelonară (la bărbați). bispinoasă (spine iliace antero-superioare). simfiza pubiană. sternului. mijlocul bărbiei. trece prin: mijlocul frunții. la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației mediotarsiene  Examinarea din față   aliniamentul corpului este ideal. ușor anterior față de maleola laterală. bicreta. condiții de viață și mediu. Bimaleolară aceste linii= perpendiculare pe verticala zero (00) și paralele între ele și cu orizontala cadrului antropometric de simetrie.

linia biischiatica.între punctul radial și stilion.vertex . .între punctul acromial și dactilion (punct digital). -Lungimea antebrațului . cu membrele inferioare în extensie. -Lungimea gambei . subiectul este poziționat în stând sau decubit dorsal. -Lungimea brațului .între punctele acromial și radial.între punctul iliospinal și sfirion tibiale.între mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai intâi evidențiat prin flexia mâinii pe antebraț) și dactilion. -Lungimea palmei .se măsoară în poziție ortostatică.între menton și punctul suprasternal.Masurătorile antropometrice             Dimensiuni longitudinale -înălțimea (statura sau talia) – vertex-planul plantelor -Bustul . în poziția asezat -Lungimea gâtului .între trohanterion și punctul tibial lateral. -Lungimea piciorului . între punctele pterion (călcâi) și acropodion(vf deg celui mai lung). -Lungimea coapsei .între punctul tibial lateral și sfirion fibular. cu palma în supinație. -Lungimea membrului inferior . -Lungimea membrului superior . membrul superior este pe lângă trunchi.

.

cu capul în poziție verticală. iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°  -Diametrul bimaleolar . coatele extinse. poziția așezat. ortostatism. la intersecția liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a). poziția stând cu membrele superioare –abducție de 90° din umeri. cu degetele abduse  -Lățimea piciorului .  -Diametrul sacro-pubian .  -Lățimea palmei . poziția stând.între fețele laterale ale toracelui. la sfârșitul unei expirații normale  -Diametrul bicret (iliocretal) .între punctele acromiale. membrele superioare pe lângă trunchi.între punctul mezosternal și apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului.între spinele iliace antero-superioare  -Diametrul bitrohanterian .între punctele sacral (baza sacrului) și simfizar (simfision).între apofizele stiloide ale radiusului și ulnei.între glabela și protuberanța occipitală externă (opistocranion). ortostatism.între punctele metacarpian radial și ulnar.între punctele digitale (dactilion). .între epicondilul medial și lateral al humerusului.între porțiunile cele mai laterale ale crestelor iliace  -Diametrul bispinal (biiliospinale) . cu călcâiele apropiate  -Diametrul biepicondiliar femural .între punctele trohanteriene. cu brațul pe lângă trunchi și cotul flectat la 90°  -Diametrul bistiloidian .între punctele metatarsian tibial și fibular  -Diametrul bitemporal . Dimensiuni sagitaie  -Diametrul antero-posterior al capului .  -Diametrul antero-posterior al toracelui .între fosele temporale.  -Diametrul biacromial .între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial și fibular  -Diametrul biepicondiliar humeral . ortostatism. palmele în poziție intermediară. din spatele subiectului  -Diametrul toracic (transvers) .Dimensiuni transversale (latimi)  -Anvergura .între epicondilul medial și lateral al femurului.

banda metrică în aceeașj poziție.   -Talia . respiră linișfit abdominal. cu spatele la examinator abduce ușor brațele. la nivelul mijloc ombilic . și la nivelul articulației coastei a 4-a cu sternul la femei.nu privește modul de realizare a măsurătorii. Un capăt al benzii metrice se fixează anterior (vezi reperele) și în timp ce subiectul coboară încet brațele.Dimensiuni circulare  -Perimetrul capului .banda metrică în aceeași poziție. -Perimetrul abdominal – poziționând banda metrică orizontal. fără a trece banda metrică peste urechi  -Perimetrul gâtului . respectiv sub axilă.între opistocranion și gabela.în apnee postexpiratorie. situată deasupra ombilicului și mai jos de ultima coastă. Capul în rectitudine și mușchii gâtului relaxați. banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților. inspiră profund își umflă pieptul la maxim. exact deasupra proeminenței cartilajului tiroid în partea anterioara a gâtului (mărul lui Adam). în porțiunea cea mai subțire a trunchiului. examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. pentru a permite plasarea bandei metrice transversal.  -Perimetrul toracelui    în repaus – porțiunea cea mai mare. care va încrucișa capătul fixat. în expiratie . dar după o expirație profundă. dar fără să “încordeze" sau să scoată in evidență mușchii pectorali și axilele. Inspirație . la înălțimea indicată. iar anterior la baza apendicelui xifoid.se măsoară în porțiunea cea mai subțire.

zona cea mai proeminentă. cu banda metrică plasată ca în cazul precedent. a antebrațului în supinație și a cotului în flexie de 90°. -Perimetrul brațului în flexie și încordat – poziționarea brațului în flexie de 45°. deasupra lui sfirion tibial.se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului și ulnei. -Perimetrul coapsei . -Perimetrul încheieturii mâinii (articulației pumnului) . din cauza formei ovale a piciorului. -Perimetrul antebrațului .banda metrică orizontal peste mijlocul patelei. -Perimetrul genunchiului . ortostatism. mușchii coapsei relaxati.plasarea benzii metrice la ½ distanței dintre punctul acromial și cel radial. nedepășind 6 cm de la punctul radial. cu membrele inferioare ușor depărtate și greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare. -Perimetrul gluteal (șold) . membrul superior este lângă trunchi. greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare. . iar anterior la nivelul simfizei pubiene. membrul superior este relaxat pe lângă trunchi. prin ridicarea subiectului pe vârfuri. genunchii extinși.         -Perimetrul brațului relaxat .nivelul cel mai proximal. cu antebrațul orientat în supinație. -Perimetrul maleolar sau al gleznei – în partea cea mai îngustă a gambei. contractă la maxim bicepsul.banda metrica orizontal.banda metrică la nivelul punctului gluteal. exact sub fese (pliul subfesier). Văzut din profil. glezna este puțin sub imaginea celui mai îngust punct. -Perimetrul gambei .

al pielii și al țesutului adipos subcutanat. Plica include un dublu strat. Plica se formează prin ciupire între police și index. . nu și muschiul. plasat cu muchiile la 1cm de police și index.pentru aprecierea compoziției corporale. se strânge ferm și se menține pe tot parcursul măsurătorii.    Determinarea plicilor . Se măsoară cu caliperul.

725) x 0. abdominal și coapsă  țes adipos(%)= suma celor 5 plici x 0.15 + 5.met indirectă  Măsurare 5 plici de țes adipos: triceps. = (G0. supraspinal.8 + suprafața corpului (m²)  Suprafața se citește pe nomograma DuBois: supraf corp.007184     țes adipos (kg) = G corpului x țes adipos(%) Masa slabă= G corpului .țes adipos (kg) Greutatea optimă= masa slabă optimă + țes adipos optim Relația dintre greutate corporală și statură:      Indice de masă corporală (IMC) = greutatea (kg) / talie²(m²) IMC<20 – hipoponderal IMC=20-25 – normoponderal IMC>25 – hiperponderal IMC>30 – obez . Greutatea corpului în kg și sute de grame  Calcularea greutății corporale optime. subscapular.425 x H 0.

în particular a indexului. Prehensiunea terminală –    extremitatea pulpei policelui. cu 2 sau 3 degete. se automatizează prin repetare și determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. mai des folosit în activitățile cotidiene și permite sesizarea unor obiecte mai groase. adaptat.și proprioceptive. police.Prehensiunea   Prehensiunea =un gest precis. care pe baza informațiilor instantanee tactile. prin care sunt sesizate obiectele fine Testare eficacitate: apucarea unui ac / unui băț de chibrit așezat pe masă între pulpa policelui . Este o prehensiune bidigitală fină. extero. index și medius.pulpa altui deget (bidigitală) sau pulpele a 2 degete (tridigitală). conștientizat sau reflex. aproape de unghie extremitatea pulpei fiecărui deget. Testare eficacitate.încercarea de a smulge o foaie de hârtie ținută între aceste 2 degete  Prehensiunea subterminală    . discriminatorie.

o priză mai puternică decât precedenta. Prehensiunea subterminolaterală    pulpa policelui și fața laterală a unui deget. am prinde o farfurie sau am răsuci o cheie. degetul opus policelui. ca și cum am număra bani. și astfel adductorii policelui pot dezvolta o forță maximă. mai frecvent indexul. se sprijină pe celelalte degete. Prehensiune subtermino-laterală bidigitală . "pensa de cheie". Prehensiune subtermino-laterală tridigitală (pensa de scris) . în special indexul.

ultimele patru degete și police. deoarece priza se menține mai greu  Prehensiunea latero-laterală    interdigital. Prehensiunea palmară (lumbricală)     o prehensiune de forță între palmă. dar devine prețioasă în absența policelui. ultimele patru degete permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta:     Prehensiunea prin opoziție digito-palmară     mânuirea unui levier apucarea volanului agățarea cu degetele II-V de o bară purtarea unui geamantan este mai rar folosită. mai ales index și medius. Această prehensiune este solicitată când menținem o țigară între degete Prehensiunea latero-laterală este secundară. . între fețele laterale și medială a două degete apropiate. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete→forța de prehensiune↓ opune palmei. în jurul unor obiecte grele și voluminoase Când volumul obiectului apucat este prea mare.

Evaluarea mersului     Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obișnuit locomoția corpului omenesc Activitate motorie inițial voluntară. păstrând permanent contactul cu suprafața pe care se efectuează deplasarea Mersul influențează moderat funcțiile respiratorie și circulatorie. la formarea unei posturi corecte . prin care. stereotip dezechilibrări și reechilibrări permanente. corpul se adaptează suprafeței de sprijin și mediului inconjurător. în cazul copiilor. produce relaxarea generală a organismului și contribuie. automat. mersul devine prin exercițiu involuntar.

coapselor si genunchilor. are centrul reflex în mezencefal. înaintea sprijinului pe un membru inferior.  Echilibrul constă în păstrarea balansului și a direcției mișcării.  aceste reflexe sunt influențate de poziția capului și gâtului  Pășitul.Mecanismul mersului   Mișcarea întregului corp: cap. normal. informațiile proprioceptive fiind de maximă importanță. reprezintă lungimea pasului~70-80cm . Distanța dintre călcâiul (talonul) aceluiași picior. realizând funcția de sprijin și propulsie. componentă de bază a mersului. membrele inferioare se deplasează alternativ și constant. termenul indisolubil legat de mers este pasul. care realizează extensia trunchiului.   Elementele mersului normal: Suportul antigravitațional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaționale. dintr-o parte în alta. stimulii declanșatori fiind reprezentați de:   contactul plantei cu o suprafață plană. bazin și membre inferioare. înclinarea corpului. Mersul. funcții vestibulare și proprioceptive normale. necesită în permanență informații vizuale. trunchi. odată cu transferul greutății de pe un membru inferior pe altul. la transferul greutății de pe un membru inferior pe celălalt Poziția centrului de greutate al corpului se modific ă în permanență. între două poziții identice ale corpului. ca și postură. umeri.      Propulsia realizată prin înclinarea anterioară și laterală a corpului. membre superioare.

flexorii si extensorii genunchilor. a organelor de simț și a centrilor nervoși superiori. flexorii șoldurilor. Mușchii care asigură transferul greutății corpului și deplasarea bazinului în cele trei planuri: abductoni. extensorii gleznelor. de integritatea lor. cadența =70-80 pași/ minut.  normal. deci o linie dreaptă se activează 1/6 .Parametrii temporo-spațiali ai mersului     Lărgimea pasului = distanța ce separă călcâiul de linia de mers = 5-6 cm. Unghiul pasului (α) între axa longitudinala ă a piciorului cu linia mersului ~15° Cadența mersului (tempo-ul) = nr de pași efectuați pe unitatea de timp.  Succesiunea intrării lor în acțiune este dependentă de înălțimea șj lungimea fiecărui pas.1/7 din musculatura scheletică     mușchii propulsori: flexorii degetelor. genunchilor și șoldurilor muschii balansului (faza oscilantă): extensorii degetelor. și rotatorii trunchiului pe de altă parte Mușchii care mențin direcția anterioară a capului: mușchii trunchiului superior și rotatorii capului. rotatori interni și extensorii șoldului. flexorii piciorului. . pe de o parte.    Viteza mersului = distanța parcursă în unitatea de timp și este ~ 4 km/h Mersul normal urmează cea mai scurtă distanță dintre 2 puncte.

TIMPII MERSULUI  Dupa Duchroquet timpii mersului sunt:  primul sprijin dublu. Semipasul anterior. Momentul verticalei.   al doilea sprijin dublu. al doilea sprijin unilateral. .  primul sprijin unilateral cu:    Semipasul posterior.

Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe antepicior și realizează impulsia motrică. bazinul . coapsa .flectată circa 30°. Timpul 1 = primul sprijin dublu (atacul cu talonul).       Membrul inferior anterior. .în extensie aproape totală.oblic (hemibazinul drept devine anterior față de stângul).în unghi drept pe gambă și de ~ 30° față de sol genunchiul . execută sprijinul anterior și inițiază deplasarea prin atacul cu talonul piciorul . drept de recepție și frânare.

din posterior în anterior. inferior stâng oscilează rapid.se extinde rapid.atinge solul la un unghi drept față de gambă. .în unghi drept pe gambă. inferior drept se sprijină pe toată fața plantară a piciorului și susține întreaga greutate a corpului  M. coapsa – își mărește flexia. care este blocat în hiperextensie:    piciorul – își reduce flexia față de gambă. mișcare descompusă în:  semipasul posterior caracterizat prin tripla flexie:    piciorul .se flectează circa 35°. piciorul .în ușoară flexie.Timpul 2 = primul sprijin unilateral: sprijinul membrului inferior drept și faza de oscilație a celuilalt.  semipasul anterior:     în momentul desprinderii de pe sol a călcâiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral.  M. genunchiul .  momentul verticalei sau sprijinul portant în care MI stâng. genunchiul –își reduce la 60° flexia pe coapsă. genunchiul . coapsa .se flectează progresiv până la 70° coapsa . aflat tot în triplă flexie depășește MI drept.

membrul inferior drept devine oblic genunchiul . continuă să asigure propulsia corpului. apoi toată greutatea corpului este transmisă. se produce extensia degetelor. este de sprijin anterior și de recepție frânare pentru timpul următor . coapsa își reduce treptat extensia și începe să se flecteze. piciorul rulează. devenit anterior. coapsa se extinde. devenit posterior. prin bolta anterioară. respectiv halucelului. genunchiul se menține extins. prin extensia lentă a articulației tibiotarsiene.Timpul 3 = al doilea sprijin dublu.se flectează. care va realiza propulsia întregului membru  MI stâng.  MI drept. realizând următoarele:   călcâiul .se desprinde de pe sol. capului primului metatarsian. sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor și pe degete.

ale trunchiului și membrelor superioare.    MI drept se desprinde de pe sol. urmând mișcarea umerilor→echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate. deprinderi. Legănarea. precum și poziția capului → diferențe apreciabile în examinarea mersului . devine oscilant și se plasează anterior MI stâng este de sprijin și din anterior devine posterior. MS sunt flectate sau extinse în același ritm cu deplasările membrelor inferioare. reîncepe timpul 1 al mersului         Normal. datorită repartiției alternative a greutății corpului de partea membrului de sprijin. Flexia MS contribuie. variații individuale în funcție de: ereditate. Timpul 4 = al doilea sprijin unilateral. ajută la balansarea și înaintarea corpului prin menținerea centrului capul și trunchiul suferă o deplasare verticală de 4-5cm. între momentul verticalei și dublul sprijin. la deplasarea anterioară a centrului de greutate. bazinul și umerii execută o rotație în sens invers unul față de celălalt. Rotația coloanei lombare are o amplitudine direct proporțională cu Iungimea pasului. felul încălțămintei. Mișcările sincrone. precum și o mișcare de înclinare laterală de mică amplitudine. greutate de transportat. prin inerție. se deplasează și în plan frontal. în sens opus. cu aceeași amplitudine =4-5cm. în momentul desprinderii călcâiului stâng de pe sol. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. vârstă. gradul de rotație al pelvisului.

După nr axelor de mișcare și forma suprafețelor articulare:    uniaxiale .   aprecieri ale unghiurilor maxime de mișcare . în planurile și axele corespunzătoare.Evaluarea amplitudinii articulare   Bilanțul articular =aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație. perpendiculare una pe cealaltă: elipsoidală (radiocarpiană. trapezometacarpiană).cu 1 axă de mișcare: trohleare (humero-ulnară. adaptate dimensiunilor segmentelor de studiat.goniometria cea mai uzitată. biaxiale . trohoide (radioulnară proximală și distală. atlantoaxoidiană). care reprezintă axul goniometrului. șold). Cele două brațe se întâlnesc într-un punct. interfalangiene). Goniometrele sunt de diferite modele și mărimi.cu 2 axe de mișcare.  un raportor (0-180°) și 2 brațe: unul fix și celălalt mobil. triaxiale – mișcări în toate planurile spațiului și includ articulații sferoidale. . cotilice numite și enartoze (umăr. pe direcțiile anatomice posibile. metacarpofalangiene) și articulații în șa (carpometacarpiană a policelui. prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare.

Brațele se așează paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formează unghiul articular ce urmează a fi măsurat: brațul fix pe segmentul fix. . Articulația de testat. Poziția subiectului va fi comodă și relaxantă. mai precis pe proiecția lui cutanată. rotația internă și rotația externă). va fi poziționată în zero anatomic (poziție neutră) sau într-o poziție preferențială. iar brațul mobil pe segmentul mobil care execută mișcarea. efectuată cu segmentul opus și/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de mișcare. subiectul dezbrăcat la nivelul segmentului de examinat Poziția kinetoterapeutului comodă și relaxantă. deoarece orice mișcare se încadrează între aceste limite. testările se vor realiza prin mobilizări active sau pasive. coloana vertebrală amplitudinile=greu de evaluat iar articulațiile sterno-costoclaviculare și intercostale nu se pot evalua. abducția și adducția. La articulațiile membrelor interpretarea se face în comparație cu unghiul aceleiași mișcări. va fi aplicat ușor. Acestea se vor evalua cu ajutorul mișcărilor test. tabele. Valorile obținute se exprimă în grade de la 0 la 180. grupând valorile mișcărilor opuse pe același ax (flexia și extensia. prin studiul radiografiei în poziții extreme sau prin radiocinema. axul goniometrului se așează în axul biomecanic al mișcării. prin repere vizibile sau palpabile.Condiții de aplicare ale goniometrului:             raportorul se plasează în planul mișcării. pentru a nu limita mișcarea.

de o parte și de alta a poziției de funcțiune → individul= disabilitat motor. Ex:   redoarea în extensie evidențiază un deficit de flexie redoarea în abducție reprezintă un deficit de adducție         Ankiloza = absența totală. indiferent de mecanismul său. sector util și coeficient global funcțional de mobilitate. în eventualitatea instalării ankilozelor secundare. autoservire sau deplasare . Poziția de funcțiune (utilitate) reprezintă poziția de maximă utilitate a articulațiilor. tocmai pentru a o conserva. pierderea a 15-20° amplitudine spre sfârșitul cursei de mișcare nu are importanță foarte mare pierderile cu aceeași valoare. rareori solicitarea articulară se realizează la acești parametri. asigură independența funcțională individului. cu imposibilitate de autoîngrijire. nu corespunde realității din punct de vedere mecanic decât în fuziunea osoasă. Imobilizările prelungite se efectuează în poziția de funcțiune. a oricărei mișcări la nivelul unei articulații. Redoarea = deficit de amplitudine. Ideal – mișcările să se execute în amplitudinea lor maximă. → necesară definirea unor noțiuni ca: poziție de funcțiune (utilitate). în activitatea cotidiană.   Amplitudinile articulare pot fi afectate în caz de redoare sau ankiloză. anomalie de amplitudine articulară→ depistarea cauzei: anomalii prin exces (hiperlaxitate capsulo-ligamentară sau hipotonie musculară) sau prin deficit (redoare articulară sau hipertonie musculară).

mici în aparență (3040°). care reprezintă poziții de maximă relaxare articulară:  șold: flexie 30°. care încadreaza poziția de funcțiune. constituie sectorul util de mobilitate. abducție 60°. Pentru membrul inferior se descriu și poziții de repaus. abducție 15°  șold: flexie 15°.  genunchi: flexie 30-40°.  gleznă: picior la 90° sau în ușoară extensie. . abducție 5°.  pumn: extensie 30-35°. abducție 30° și rotație externă. rotație 0°.  picior: extensie 15-20°.  genunchi: anatomică zero (0). Pozițiile de funcțiune pentru articulații sunt:  umăr: flexie 45°. cu mâna în semipronație.  cot: flexie 90-100°.   Valoarea totală a acestor amplitudini.

și coeficientul standard pentru acel sector (se exprimă în procente) efectuarea diferenței între valoarea maximă și cea minimă a sectorului următor de mobilitate. repetarea operațiunilor amintite. . pentru fiecare mișcare posibilă în articulația respectivă. finalizată cu obținerea tuturor coeficienților funcționali elementari.  CoeficientuI global functional de mobilitate utilizat curent în evaluarea amplitudinii articulare.). valoarea 100%. repetarea operațiunilor și pentru următoarele sectoare de mobilitate. calcularea produsului dintre valoarea obținută și coeficientul standard pentru acest sector de mobilitate. atunci când mișcarea este descompusă în trei sau patru sectoare (de exemplu flexia cotului. calcularea sumei tuturor coeficienților funcționali elementari. sumă care reprezintă coeficientul global funcțional și are. efectuarea produsului între primul sector de mobilitate. pentru articulațiile cu mobilitate normală. sumă care reprezintă coeficientul funcțional elementar. Calcularea lui presupune:         descompunerea fiecărei mișcări. calcularea sumelor produselor tuturor sectoarelor de mobilitate pentru mișcarea respectivă. pentru mișcarea respectivă. posibile în articulația respectivă în mai multe sectoare. pumnului etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful