Sunteți pe pagina 1din 6

Managementul operatiunilor de creditare Riscul de credit

Riscul de credit exprima posibilitatea ca debitorii (imprumutatii sau emitentii de titluri de credit) sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta. Pentru acestia, riscul de credit exprima intr-o forma mai larga deteriorarea situatiei financiare. Gestionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori. Gestionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. Tot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli si actiuni ce vizeaza intreg portofoliul de credite sau la nivel individual prin acele masuri luate de banca in cazul fiecarui solicitant de credite si apoi debitor. Riscul individual de creditare Acordarea unui credit are la baza o previzionare a unor venituri viitoare satisfacatoare ale debitorului. Ca principiu de baza, banca nu acorda credit daca nu se poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea nerambursarii. Plecand de aici, banca poate supralicita, in sensul ca poate cere ca decalajul dintre cele doua probabilitati sa fie mai mare decat simpla depasire de catre probabilitatea rambursarii. Cat de mare sa fie acest decalaj si cum se stabileste ramane la latitudinea bancii, in cazul gestionarii riscului individual de creditare. La baza evaluarii acestui risc se afla analiza creditului. Analiza creditului - se intinde in timp de la solicitarea acordarii creditului si pana la rambursarea acestuia. Analiza prezinta o latura cantitativa referitoare la activitati specifice de colectare, prelucrare si interpretare a tuturor informatiilor referitoare la client si o latura cantitativa ce presupune adunarea si actualizarea tuturor informatiilor referitoare la responsabilitatea financiara a clientului, la seriozitatea sa in respectarea angajamentelor asumate si la identificarea riscurilor posibile. Analiza creditului la gestiunea individuala a riscului trebuie sa clarifice urmatoarele elemente importante: 1. 2. 3. 4. capacitatea de plata a debitorului caracterul debitorului (dorinta sa de a realiza plata) capitalul sau averea debitorului garantiile Procesul decizional in cazul creditarii se realizeaza secvential, in baza urmatoarelor patru etape: analiza manageriala si economico-financiara a debitorului analiza solicitarii de credit adoptarea deciziei de creditare analiza periodica a portofoliului de credit

1. Analiza manageriala si economico-financiara a debitorului incepe in momentul in care firma solicitanta de credit se adreseaza bancii cu o cerere de credit. De fapt, ea trebuie sa depuna la banca o documentatie, care sa cuprinda in principal urmatoarele: cererea de credit, semnata de persoane autorizate situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea bilantul contabil balanta de verificare

contul de profit si pierdere lista bunurilor materiale si a valorilor ce se pot constituii in garantii pentru creditul solicitat imputernicire din partea actionarilor pentru managerii societatii de a solicita si utiliza creditul. De mentionat ca acestea reprezinta principalele documente in cazul primei etape a procesului decizional. Dupa caz, dosarul poate

fi completat cu piese necesare la cea de-a doua etapa, de analiza a solicitarii de credit. Scopul acestei prime etape este de a determina daca debitorul are o situatie economico-financiara sanatoasa si daca desfasoara o activitate care sa-i permita degajarea unor excedente financiare, necesare rambursarii creditului si platii dobanzilor. In acest scop, banca poate avea o imagine asupra firmei prin determinarea unor indicatori:

Active circulante Lichiditate = Pasive circulante Indicatorul este considerat bun dac este cel putin unitar. Din activele circulante se scad stocurile nevandabile i clienii inceri, iar n pasivele circulante se includ numai cele scadente n anul curent. Indicatorul de lichididitate este un indicator static, adic prezint situaia la data ultimului bilan, n timp ce banca are nevoie s cunoasc lichiditatea pe perioada viitoare pentru care se acord creditul, s determine deficitul de fonduri care va dimensiona creditul solicitat. Din acest punct de vedere, mult mai relevant este cash flow-ul (fluxul de lichiditi), adic intrrile i ieirile de lichiditi, pe baza cruia se determin deficitul sau excedentul pe perioada propus pentru creditare. Aceast previziune se comunic bncii de companie pe baza bugetului de venituri i cheltuieli i se analizeaz de analistul de credite lund n considerare: intrri venituri din exploatare, financiare, majorri de capital vrsat (cash), lichiditi din alte credite pe termen scurt sau pe termen mijlociu i lung, si altele (stocurile nevandabile i alte active incerte la valorificare se exculd din intrrile prognozate); ieiri pli pentru activitatea de exploatare, inclusiv stocuri, pli de impozite i taxe, achiziii de active imobiliare, rambursri de credite, pli de donnzi etc. De regul, deficitul apare n prima parte a perioadei de creditare i reprezint limita maxim a creditului solicitat, iar excedentul apare n a doua parte i trebuie s asigure rambursarea creditului i plata dobnzii. Acest cash flow trebuie susinut prin contracte de vnzare i cumprare i alte documente care s fundamenteze informaiile furnizate. Solvabilitate Solvabilitatea reflect capacitatea companiei de a utiliza toate activele pentru plata tuturor datoriilor i se calculeaz dup formula Activ total Solvabilitate (%) = 100 Datorii totale Nivelul minim este de 100% dar se recomanda s fie cu mult peste aceast limit, ntruct este greu de presupus c toate activele se pot valorifica la valoarea contabil. Gradul de ndatorare Gradul de indatorare reflect ct de mult este ndatorat compania, indicator foarte important pentru fundamentarea deciziei de creditare i se calculeaz, n dou variante, dup formula Datorii totale 2

(1) Grad de ndatorare (%) = 100 Pasiv total

Datorii financiare (2) Grad de ndatorare financiar (%) = 100 Capital propriu Prima variant ne ofer un grad global de ndatorare, n timp ce a doua se refer numai la datoriile bancare care se compar cu capitalul propriu, ntruct n sistemul bancar se prefer aceast comparaie care d mai mult ncredre n capacitatea financiar de achitare a obligaiilor bancare. Banca dorete ca gradul de ndatorare s fie ct mai mic pentru a se asigura plata obligaiilor ce decurg din procesul de creditare, dar i pentru a rmne o marj suficient de mare pentru noile angajamente. Gradul ridicat de ndatorare poate reflecta i faptul c nu volumul mprumuturilor este prea mare, ci nivelul capitalului este prea mic i este necesar ca acionarii s investeasca mai mult pentru a se asigura un raport rezonabil ntre datorii si resursele proprii. Un nivel acceptabil de ndatorare poate fi de pn la 70% din capitalul propriu. Rentabilitatea economic Rentabilitatea economic exprim eficiena activitaii de ansamblu a companiei i se determin dupa formula Profit brut Rentabilitatea economic (%) = 100 Activ total Profit net Rentabilitatea financiar (%) = 100 Capital propriu Nivelele orientative pentru aceti indicatori sunt de cca. 5% la rentabilitatea economic i 15% - 20% la cea financiar. Profitul din cursul unui an trebuie s asigure serviciul datoriei provenit din rata creditului i dobnd. Viteza de rotaie a activelor circulante Acest indicator exprim numarul de cicluri efectuate de activele circulante determin dup formula Cifra de afceri Viteza de rotaie = Active circulante Viteza de rotaie difer foarte mult n funcie de profilul companiei i se determin pe ramuri de activitate. 3

ntr-o perioad i se

Gradul de recuperare a dobnzii Gradul de recuperare a dobnzii reflect capacitatea companiei de a plti dobnda din profit i se calculeaz dup formula Profit brut Gradul de recuperare a dobnzii (%) = 100 Cheltuieli cu dobnda
Pe langa acesti indicatori de baza ai analizei de credit se mai pot intalnii si alti indicatori auxiliari sauu care au acelasi continut cu cei dinainte, dar exprimat sub alta forma: 1. Indicatori de lichiditate exprima gradul de acoperire a pasivelor curente cu active curente. Este bine ca rezultatul sa fie supraunitar Rc = Active curente / Pasive curente Si = Pasive curente Active rapide / Stocuri 2. Indicatori de profitabilitate arata eficienta cu care sunt folosite capitalurile firmei. Rata marjei brute arata cat la suta din cifra de afaceri revine firmei, dupa acoperirea cheltuielilor. Ea poate exprima si profitabilitatea societatii. Acesti indicatori sunt buni in masura in care sunt mai mari sau, in dinamica inregistreaza cresteri. rata capitalului propriu: rata marjei brute: rata capitalului social rata rentabilitatii generale: 3. Indicatori de activitate: rotatia activelor : perioada de recuperare a creantelor: perioada de rambursare a datoriilor: Rcp = Profit net / Capital propriu

rata curenta:

stoc de incredere: arata cat din stocuri se pot vinde pentru a acoperii datoriile curente:

Rmb = Profit brut / Cifra de afaceri Rcs = Profit net / Capital social Rrg = Profit net / Cheltuieli totale

Ra= Cifra de afaceri / Active totale Prc = Creante / Cifra de afaceri Prd = Datorii / Cifra de afaceri

2. Analiza solicitarii de credit dupa ce solicitantul a trecut de analiza manageriala si economico-financiara a firmei, el este acceptat de banca printre clientii sai. In acest moment firma se incadreaza in criteriile stabilite de banca pentru debitorii sai. Urmeaza analiza solicitarii de credit, care va stabilii daca cerintele de finantare ale firmei, in corelatie cu destinatia ce se va da creditului corespund cu exigentele bancii. Analiza solicitarii de credit se realizeaza parcurgand urmatoarele etape: a. identificarea scopului si nivelului creditului acordat utilizarea creditului trebuie sa corespunda cu cerintele legislatiei bancare si cu normele de creditare ale bancii. Daca aceasta conditie este indeplinita, se urmareste in continuare dimensionarea creditului in functie de deficitul de resurse care trebuie acoperit. In acest scop se intocmeste un flux de incasari si plati, care sa stabileasca acest deficit si in functie de acesta partea de finantare ce revine bancii. In final se trece la negocierea condit de creditare, in special in ceea ce priveste dob creditului. b. identificarea surselor de rambursare a creditului de regula, principala sursa de rambursare a creditului o reprezinta excedentul de lichiditati aparut in urma procesului economic desfasurat de debitor. Pentru siguranta banca poate sa ceara si o a doua sursa, de rezerva, ce consta intr-o garantie personala, ce reprezinta un angajament de plata al unei alte persoane sau o garantie reala, a debitorului, ce poate fi valorificata de creditor. c. identificarea garantiilor creditului In cazul existentei unor garantii reale sau personale, creditorul trebuie sa le identifice foarte clar, sa le verifice si sa le evalueze cat mai corect. Valoarea garantiei trebuie sa acopere creditul si dobanzile datorate de debitor. In final, aceste garantii fac obiectul unui contract juridic prin care o parte dintre drepturi sunt cedate creditorului. Tot o forma de garantare a creditului este

si clauza contractuala. Aceasta poate stabili anumite praguri de incadrare pentru indicatori ai situatiei financiare a debitorului. De exemplu se poate stabili un nivel maxim al indatorarii debitorului, ce nu poate fi depasit prin contractarea de noi credite. Se poate limita, de asemenea, anagajarea acestuia in alte operatiuni sau activitati care ii pot creste expunerea la risc. 3. Adoptarea deciziei de creditare dupa ce s-au analizat debitorul si creditul, banca trebuie sa ia o decizie in privinta acordarii creditului. In aceasta etapa intervin factori care tin de posibilitatile de creditare ale bancii si de politica pe care o urmareste in acest sens. Se parcurg urmatorii pasi: a. corelarea cu resursele bancii pentru a acorda creditul, banca trebuie sa-i gaseasca o resursa disponibila. Ea detine resurse din operatiuni pasive, dar poate sa atraga noi resurse de pe piata, daca considera ca este eficient. Resursele disponibilizate pentru credit trebuie corelate cu acesta din punct de vedere al pretului si al scadentelor. In plus, se urmareste ca volumul creditarii si destinatia acestuia sa se incadreze in politica de creditare a bancii si in reglementarile prudentiale bancare. Acestea din urma stabilesc limite cu privire la activitatea de creditare totala a bancii sau cea in raport cu un singur client. b. c. adoptarea si comunicarea deciziei de creditare fiind respectate toate conditiile de acordare a creditului si negocierile incheiate, Comitetul de credite admite cererea de credit si ii comunica solicitantului rezultatul acestei decizii. In final se incheie contractul de creditare. analiza realizarii deciziei de creditare aceasta realizeaza de fapt analiza respectarii conditiilor contractuale de catre client. In plus, se urmareste si evolutia activitatii clientului pe parcursul derularii creditului, pentru a sesiza o eventuala degradare a situatiei sale, ce ar avea ca rezultat nerespectarea angajamentelor asumate de catre acesta. 4. Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite se realizeaza de catre serviciul datoriei. Multe dintre aspectele urmarite tin mai mult de gestiunea globala a riscului de creditare si vor fi prezentate in cadrul acestei teme. In ceea ce priveste gestiunea riscului individual de creditare, banca trebuie sa urmareasca daca creditul acordat isi mentine calitatile determinate in momentul acordarii sale sau daca acestea se degradeaza si apare un supliment de risc. Riscul global de creditare Gestiunea riscului global de credit vizeaza limitarea riscului asumat de catre banca la creditarea clientilor sai, prin urmarirea acestuia si prin luarea unor masuri la nivelul intregului portofoliu de credite. In acest sens se actioneaza in doua directii: diviziunea riscului prin evitarea concentrarii sale. Se urmareste astfel o diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienti si in teritoriu. limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. In acest caz intalnim un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor norme prudentiale de catre autoritatile monetare si de credit si un autocontrol realizat de banca prin politica sa de creditare. Evidentierea riscului global de credit se poate realiza cu ajutorul unor indicatori. Acestia pot da informatii cu privire la calitatea portofoliului de credite si la evolutia acestuia. indicatori de structura: credite totale / total active pierderi din creditare / total credite

Cu cat rezultatul acestori indicatori este mai mare cu atat riscul de credit asumat de banca este mai mare. indicatori de dinamica: evolutia fondului de rezerva pentru acoperirea pierderilor evolutia creditelor O crestere a acestor indicatori este asociata cu o crestere a riscului de credit asumat de catre banca. 1. indicatori relativi acesti indicatori leaga riscul asumat de catre banca in procesul creditarii de fondurile sale proprii, ca sursa de acoperire a eventualelor pierderi. Pentru o buna gestiune a riscului ezultatul trebuie sa fie supraunitar si cat mai mare: profit net / pierderi fond de rezerva / pierderi La gestiunea globala a riscului de credit un rol important este jucat de existenta si respectarea unor reglementari de prudenta bancara in domeniul angajarii bancii in operatiuni de plasament si, in special, in operatiuni de creditare. Principalele aspecte vizate de aceste reglementari sunt:

1.

expunerea maxima fata de un singur debitor in conformitate cu normele romanesti, o banca poate sa acorde credite unui singur client in limita maxima a 20 % din fondurile sale proprii (mai mult in tari dezvoltate). Aceasta reglementare actioneaza in sensul limitarii pierderilor bancii in cazul in care clientul devine insolvabil.

2. 3.

expunerea maxima agregata incadreaza volumul creditelor mari acordate de banca la maximum 8 ori fondurile sale proprii. Se considera credit mare atunci cand totalitatea angajamentelor fata de un singur debitor depaseste 10 % din fondurile proprii ale bancii. constituirea provizioanelor specifice de risc in functie de calitatea creditelor acordate bancile sunt obligate sa-si constituie comisioane la un nivel procentual fata de valoarea creditului in functie de calitatea creditelor. Pentru a stabili calitatea creditelor se folosesc doua criterii de apreciere: performantele financiare ale debitorului si serviciul datoriei. Dupa primul criteriu, performantele financiare ale debitorului, creditele pot fi incadrate intr-una dintre urmatoarele cinci categorii: categoria A performantele financiare sunt foarte bune si permit rambursarea si plata dobanzilor la scadenta. In viitor se previzioneaza mentinerea acestor rezultate categoria B performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dsr fara certitudinea ca aceste pot fi mentinute in viitor categoria C performantele financiare sunt satisfacatoare, dar prezinta o tendinta de inrautatire categoria D performantele financiare sunt reduse si cu o tendinta de ciclicitate categoria E performantele financiare arata pierderi si incapacitate de rambursare. Performantele financiare ale unui debitor pot fi evidentiate si prin rating. Ratingul reprezinta o apreciere sub forma unei note sau unui calificativ, acordata debitorului in baza unei analize economico-financiare efectuata de agentia de rating.

Potrivit normelor bncii centrale din 2004 i 2008, creditele i plasamentele la care se nregistreaz ntrzieri la plat se grupeaz n 5 categorii de risc, astfel: Categorie de risc Serviciul datoriei Coef. Proviz. Coef. maj. Pop - standard ntrzieri 1 -15 zile 0,00 0,05* 0,07 - n observaie 16 30 zile 0,05 0,08 - substandard 31 60 zile 0,20 0,23 - ndoielnic 61 90 zile 0,50 0,53 - pierdere peste 90 zile 1,00 1,00