HERALDICA

Cercettorului din domeniul tiinelor umaniste, pentru folosirea ct mai exact a izvoarelor, i sunt necesare i cunotine de heraldic. Din cadrul surselor istorice, aceast tiin auxiliar utilizeaz peceile, monedele, pietrele de mormnt, monumentele de arhitectur, diplomele etc.[1], folosindu-se astfel i de alte tiine auxiliare ca: paleografia, sigilografia, numismatica. Heraldica are drept obiect stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea i evoluia stemelor unui stat, ora, familie, corporaie etc. Numele disciplinei provine din termenul latin medieval: heraldus, hraut = crainic. Heralzii n epoca medieval duceau mesajele de rzboi, dar fceau i oficiul de prezentare a lupttorilor n turniruri i de introducere a acestora n aren. n sunetele de trmbi sau de corn, heralzii, care trebuiau s fie buni cunosctori a simbolurilor heraldice, fceau i prezentarea blazoanelor[2] nobililor pe care-i introduceau pe cmpul de turnir. Blazonul[3] era un semn convenional, specific unui stat, ora, familie, persoan etc. Heraldica[4], ca tiin auxiliar a istoriei, studiaz aspectele teoretice ale blazonului, dar se preocup i de aplicarea lor n practic, realizarea stemelor, terminologie devenind n aceast situaie art heraldic. Fenomenul heraldic i, n general, manifestrile heraldice sunt foarte vechi, aprnd prima oar n antichitate i evolund odat cu societatea omeneasc[5]. Arta heraldic i are nceputurile n secolul XI n Germania, la concursurile care s-au desfurat la Gttingen n anul 934, unde se pare c s-au purtat de ctre cavaleri buci de stof potrivite n maniera de alctuire ulterioar a stemelor[6] Perioada de nflorire a ei a fost a cruciadelor i a epocii clasice a turnirurilor (sec. XIII-XV). Dup secolul al XVI-lea, importana artei heraldice a sczut. tiina heraldic i are nceputurile n Frana. n 1416, Clment Prinsault a pus bazele acestei discipline prin fixarea unei terminologii exacte i tiinifice care a fost apoi general acceptat. Tratatului lui Clment Prinsault i-au urmat i alte lucrri de heraldic, Frana aducndu-i o contribuie esenial la naterea i fundamentarea acestei tiine auxiliare a istoriei. Menionm printre reprezentani:[7]Jrme de Bara, Les blasons des armoiries, Lyon, 1579, Charles Segoing, Mercure armorial enseignant les principes et lments du blason des armoiries , Paris, 1648. n secolul al XVIIlea, o contribuie nsemnat a adus-o Pre Claude-Franois Mnestrier prin lucrarea sa celebr: Le veritable art du blason et lorigines des armoiries , Paris, 1671, urmat de altele: Les recherches du blason, Paris, 1673 i de LOrigine des armoires, Paris, 1680. Tot n aceast perioad s-au realizat i desene de blazoane contemporane sau mai vechi care au fost adunate de colecionari. n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, dup o perioad de stagnare de la sfritul secolului XVIII, cercetrile au fost reluate, devenind disciplin de nvmnt la cole des Chartes i n alte universiti europene. Progresul n domeniu a fost favorizat de apariia unor periodice de specialitate: ,,Archives hraldiques suisses (1887-1953) devenit n 1954 ,,Archivum Heraldicum, i ,,Revue franaise dHraldique et de Sigilographie (Paris, 1938). Bazele tiinei heraldice s-au pus nc din secolul al XIX-lea i n secolul XX. Printre lucrrile cu contribuii deosebite menionm cteva: Grandmaison, Dictionnaire hraldique, Paris, 1852; Louis Douet dArcq, Collection de sceaux, vol. I, Paris, 1863; G. A. Seyler, Geschichte der Heraldik, Nrenberg, 1885-1889; Baron von Sacken, Katechismus der Heraldik, n 8 vol., Leipzig, 1905-1920; D. L. Galbreath, Manuel du blason, Lausanne, 1942; E. J. Jones, Medieval heraldry. Some Fourteenth Century Heraldic Works , Cardiff, 1943; Michel Pastoureau, Le trait dhraldique, Paris, 1979 i o ediie german. n rile Romne, preocuprile de ordin heraldic se ntlnesc din secolul al XVII-lea la cronicile: Grigore Ureche (1590-1647), Miron Costin (1633-1691), Nicolae Costin (1600-1712), la Dimitrie Cantemir (1673-1723). n lucrrile acestora aprea legenda heraldic a capului de bour, a corbului, precum i ,,pretinsele armerii ale Daciei (doi lei afrontai)[8]. n secolul urmtor, interesul pentru heraldic se manifest, n msura n care aceasta a servit la alctuirea stemelor de familie (Sturdza, Bal, Vcrescu). Ctre sfritul perioadei au aprut sigilii domneti pe care erau reprezentate n afara stemei principatului i stemele celor 17 judee[9]. Bazele tiinelor heraldice se vor pune, ns, abia n secolul al XIX-lea, cnd s-au remarcat: Gh. Asachi (17881869)[10], fiul su Alexandru[11], Gh. Seulescu, Mihail Koglniceanu (1817-1891)[12], Cezar Bolliac (1813-1881)[13], precum i reputai istorici ca B. P. Hasdeu (1838-1907), V. A. Urechia (1834-1901), D. A. Sturdza (1833-1914). n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea s-au remarcat civa heralditi ce-i vor desfura activitatea i n primele decenii ale secolului urmtor, dintre care menionm pe: Octav George Lecca (1881-1957), tefan Dimitrie Grecianu (1825-1908) i P. V. Nsturel. Dup 1918, tiina heraldic a cunoscut o nou dezvoltare prin nfiinarea n 1921 a Comisiei Consultative de Heraldic (7 membri), avnd atribuii n elaborarea noilor steme romneti. n secolul XX, importante contribuii au fost aduse de Constantin Moisil (1876-1958), Nicolae Grmad (1892-1961), Marcel Romanescu (1897-1965), Aurelian Sacerdoeanu (1904-1976), Emil Vrtosu (1902-1977), Mihai Berza (1907-1978),

Dan Cernovodeanu (n. 1921), Marcel Sturza-Suceti (1895-1984), Jean N. Mnescu (n. 1927), Maria Dogaru (n. 1934) i alii. n 1970 s-a creat Comisia de Heraldic, Genealogie i Sigilografie pe lng Institutul de istorie ,,Nicolae Iorga, unde funcioneaz i n prezent, urmrindu-se dezvoltarea ct mai mult i mai bine cu putin a acestor tiine auxiliare ale istoriei n Romnia. Prin participarea membrilor si la numeroase congrese internaionale de specialitate, Comisia a contribuit la rspndirea, dincolo de fruntariile naionale, a acestor izvoare istorice romneti, precum i a rezultatelor cercetrii romneti n domeniile heraldicii, generalogiei i sigilografiei. Tot n anul 1970 s-a creat Confederaia Internaional de Heraldic, cu scopul de a uni eforturile specialitilor din diferite ri pentru efectuarea de cercetri heraldice, genealogice i sigilografice. Comisia de Heraldic, Genealogie i Sigilografie din Romnia este afiliat acestui organism internaional, ca membr fondatoare, iar reprezentantul ei face parte din Biroul Executiv al Confederaiei. n ultimele decenii, tiina heraldic romneasc se bucur de un bine meritat prestigiu, Romnia fiind prezent din 1970 la toate congresele internaionale de heraldic, genealogie i sigilografie. Pentru interpretarea just a izvoarelor, pentru redarea ct mai fidel a adevrului, istoricul trebuie s poat citi i interpreta elementele heraldice, trebuie, altfel spus, s posede tehnica descifrrii stemelor sau blazoanelor, care constituie elementul fundamental al heraldicii. Stema constituie ,,ansamblul semnelor distinctive i simbolice care alctuiesc blazonul unei persoane, instituie sau stat exprimnd atributele sale[14]. O stem trebuie s cuprind, n principal, urmtoarele elemente: scut, figuri heraldice, elemente exterioare ale scutului, incluznd cimierul, coroana, susintorii, pavilionul, deviza. De la persoane, familii, instituii (puterea central, puterea eclesiastic), blazonul a fost treptat adoptat de ri, regiuni, ceti, orae, asociaii, case de comer, ateliere, fabrici etc.. [15] Dup modul de prezentare, blazoanele pot fi simple (unul singur) i combinate (unul sau mai multe unite sau nu[16]). Din punct de vedere al modului cum a fost creat, exist blazon de concesie (concedat de suvernai, n forme iniiale) i blazon transformat, incluznd toate adugirile i modificrile ulterioare. n heraldic, blazonul este analizat ca fiind purtat de posesorul lui, respectiv din spate. n consecin, latura privit din fa la stnga este socotit, de fapt, la dreapta, iar cea privit din fa la dreapta este la stnga. Scutul (cuvntul grecesc skutos = piele) este elementul principal al blazonului sau al stemei; el este n acelai timp i cmpul pe care se aeaz celelalte elemente de heraldic. Folosit iniial, din antichitate, ca un mijloc de aprare al celui care-l poart, a devenit n evul mediu elementul care-l individualiza, deoarece pe el se aezau lucruri care simbolizau mai ales victoriile sale militare. Scutul poate fi de form rotund, oval, ptrat, dreptunghiular, rombic, triunghiular[17]. Scutul, din punct de vedere al simbolului heraldic, poate fi: simplu, compus, unit n jumtate pri, scut-ecuson, scut de stem. Scutul simplu sau neted este acel scut care are o suprafa plan, neted, vopsit ntr-o singur culoare i nu are pe el figurat nici o pies heraldic. Scutul compus este acoperit de mai multe smalturi (culori, metale, blnuri) i are cmpul mprit n mai multe partiiuni. Scuturi unite sunt dou scuturi care i ating marginile. Scut n jumtate pri (despicat) se constituie din unirea a dou scuturi mprite n jumtate, n lungime i alturate, n aa fel nct s se observe din fiecare cte o jumtate. Scut-ecuson este acela aezat pe un scut mai mare; semnific o concesiune fcut de un suveran unui nobil. El se poate aeza central, cnd este unul singur, sau pe margine, cnd sunt mai multe scuturi-ecuson. Cmpul scutului se mparte n mai multe partiiuni cu ajutorul unor linii care se numesc trsturi[18]. Partiiunile (mpririle scutului) sunt urmtoarele: 1) despicat; 2) tiat; 3) desprit; 4) spintecat (Plana 14). Repartizrile constituie termenul general prin care se desemneaz diviziunile scutului care rezult din combinarea partiiunilor obinuite. Repartizrile sunt urmtoarele: treimea, sfierea ncruciat, poala, cartierele care variaz de la 6 la 32, numr care nu poate fi depit[19]. Heraldica are la baz culorile sau smalurile, termen care i are originea n vopsirea stemelor sau blazoanelor pe mobile, pe arme, pe vase de aur i de argint[20]. Arta heraldic folosete 3 smaluri desemnate prin:[21] 1) dou metale - aurul care este galben i argintul care este alb; 2) 6 culori propriu-zise: rou sau stacojiu, albastru sau azur, negru (sable), verde (sinople, luat de la arborii din preajma cetii Sinope), purpura sau violet, portocaliu; 3) dou blnuri: a) hermina, numit i cacom (alb cu pete negre), i contra hermina; b) sngeapul (singipie), numit i vair, i contra sngeapul (contra singipie) de culoare albastr (azur) cu alb. Aceste smaluri se figurau pe steme prin intemediul desenului convenional, redndu-se imaginea, nu i culoarea respectiv. Astfel, argintul se red prin culoarea alb, rou prin linii verticale, azur prin linii orizontale, negru prin linii ncruciate (verticale i orizontale) etc. n cmpul scutului se afl nenumrate piese care alctuiesc figurile heraldice (Plana 14). Figurile heraldice se clasific n: piese onorabile i piese mai puin onorabile. Piesele onorabile sunt cele mai vechi piese ntrebuinate pe scuturi. Celelalte sunt piese folosite mai recent. Piesele onorabile ale scutului sunt ,,suprafee ale scutului, diferite ca smal de restul cmpului, realizate prin trasarea unor linii drepte, oblice sau curbe[22]. Printre cele mai folosite se numr: eful sau capul (o linie orizontal trasat n partea superioar a scutului), talpa sau treimea inferioar a scutului (realizat prin trasarea unei linii orizontale n partea inferioar a scutului), banda (realizat prin trasarea a dou linii oblice din colul drept superior spre colul stng inferior),

bara (realizat prin dou diagonale duse din colul stng superior spre colul drept inferior). Prin acelai joc de linii se mai pot realiza: furca, furca rsturnat, palul (eapa), crucea, sritoarea, cpriorul, pajera. Mobilele sunt obiecte aezate pe scut. Acestea pot fi: figuri naturale, artificiale, himerice. Figurile naturale pot fi luate de la astre, pot fi pri ale corpului, omenesc, sau pot s provin din lumea animal, a plantelor, a psrilor etc. Figurile artificiale pot fi: cruci, turnuri, castele, poduri, biserici, vapoare, coroane etc. Figurile himerice se iau, de regul, din mitologie sau pur i simplu sunt fanteziste. Ornamentele exterioare ale stemelor Scutul pe care se afl figurile sau mobilele este ornamentat exterior cu: coif, coroan, lambrechinuri, cimier, mantou, supori, tenani, susintori, deviz, insigne, strigte (Plana 18). Coiful (casca) este cel mai vechi ornament al scutului, avndu-i originea n ctile antice, nfind acopermntul cavalerilor n armur. Prin urmare, reprezint cea mai nobil pies din stema unui nobil. Coiful timbra sau ocrotea scutul, dar prin el se indica i rangul personal. Exista coiful de suverani, de principi, daci, marchizi, coni, viconi, baroni, bastarzi (Plana 15). La rndul su, coiful era mpodobit cu un mnunchi de pene sau din alte materiale. Coiful constituie suportul cimierului (cretet) i se supune regulilor heraldice. Astrel c, rangul nobiliar va determina forma, metalul, numrul de grile i poziia sa pe scut (fa, profil, dreapta sau stnga) [23]. n funcie de aceste elemente poate fi: coif de mprat, rege, duce, conte, viconte, baron etc. Regula heraldic impune prezentarea ctii deasupra scutului, n cazul unui suveran; n cazul nobililor, ea era aezat n profil dreapta, iar n profil stnga se aezau ctile bastarzilor. Poziiile acestea au fost fixate n secolul XV i au fost determinate de poziia suveranului care st n mijloc i ceilali l privesc din stnga i din dreapta. Coroana constituie un alt ornament al scutului. Ea este specific fiecrei ri, fiecrui rang i fiecrei perioade istorice. Coroanele se deosebesc ntre ele dup metalul din care sunt confecionate, dup podoabele care se afl pe ele i dup fleuroane (Plana 16). Cimierul[24] (cretet) aezat deasupra coifului constituie un alt element heraldic important. Este elementul cel mai nalt dintr-o stem. Originea sa o gsim tot n epoca antic, n pmtuful din pene sau din pr de cal ce se afla pe coifurile greceti i romane. Cimierul se compune de cele mai multe ori din: pene, coarne de animale, elemente himerice, figuri naturale, capete de om, gulere, blnuri etc. Cimierul a evoluat de la un semn distinctiv i obligatoriu pentru membrii unei familii ctre un semn personal. Dup secolul al XIV-lea, care constituie perioada sa de maxim dezvoltare, importana folosirii cimierului a sczut, devenind doar un ornament. Lambrechinele[25] sunt fii de stof fixate sus, n spatele coifului, atrnnd de o parte i de alta. Originea lor se afl, probabil, n gluga purtat de cavaleri, fie n fiile de pnz legate de coif, fluturnd n vnt i aducnd astfel rcoare[26]. Pe stem, lambrechinele sunt reprezentate prin frunze de plmid. Pe blazon, fondul lambrechinelor trebuie s fie din aceeai culoare cu cmpul scutului, iar vrfurile lor din smalul pieselor care se afl n cmpul scutului. Suporii i tenanii sunt animale naturale sau fantastice, fiine omeneti, ngeri, pri ale corpului omenesc sau pri din corpul animalelor fantastice: sirene, grifoni, centauri. Acestea se aezau n prile laterale ale scutului cu scopul de a-l susine. Figurile de form uman sunt tenani (intori). Animalele naturale sau himerice sunt supori. Acetia sunt reprezentai, n general, n picioare sau fa n fa (afrontai). Stemele clericilor i ale femeilor nu au supori sau tenani. Pentru vduv, scutul era nconjurat cu un nur de mtase neagr i alb, mpletit i din loc n loc nodat. Susintorii includ plante (arbori, flori) sau obiecte i au rolul de a susine scutul. Steagurile, fanioanele, crjele, tunurile sunt semne simbolice ntrebuinate la ornarea i susinerea scutului. Deviza heraldic este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimat ct mai lapidar cu putin. Ea poate fi filosofic, umoristic sau sinistr. De obicei se aeaz sub scut. Toate elementele heraldice dintr-o stem sunt protejate de mantou (sau cortin). Acesta poate fi de purpur, poate fi de catifea sau mtase albastr sau poate fi de postav. n funcie de rang, de grad, ea poate fi cptuit cu hermin, brodat cu aur, aurit n ntregime. Extinderea folosirii stemelor a dus cu timpul la alctuirea unei terminologii i a unor reguli precise nc din secolul al XV-lea. Dintre regulile alctuirii unei steme conform tratatului de heraldic menionm[27]: 1) cunoaterea scutului; 2) cunoaterea smalurilor heraldice, a metalelor, culorilor, blnurilor, pieselor sau mobilelor; 3) spargerea sau modificarea stemelor i ornamentelor exterioare; 4) partiiunile scutului sunt n numr de 4: despicat, tiat, desprit, spintecat; 5) direcia tieturilor sau a dungilor se consider totdeauna dup poziia scutului i a axelor sale; 6) o pies heraldic este format prin mprirea unui scut n diferite culori i prin mrginirea acestora cu dungi drepte sau oblice; 7) numrul maxim de cartiere al unui scut este de 32; 8) scutul familiei principale se pune peste figurile din scut, n centrul su; 9) se folosesc numai culori heraldice ca rou, albastru, verde, negru, purpur, portocaliu; 10) poziiile figurilor n cmpul scutului sunt n numr de 10; 11) piesele i figurile sunt supuse la reguli precise determinate; 12) fiecare figur heraldic trebuie s se deosebeasc pe cmpul scutului n care este plasat i pe care trebuie s-l umple; 13) nici un coif nu poate fi fr cretet (cimier) i nici un cimier fr coif.

Iniial, heraldica a fost un atribut al nobilimii, dar ea a constituit i apanajul intelectualilor, al meseriailor, al negustorilor. Arta a fcut apel n mod deosebit la heraldic, gsind aici o vast surs de inspiraie i, n acelai timp, un domeniu de manifestare. Heraldica, prin izvoarele sale speciale pe care le pune la ndemna cercettorilor, prin simbolistica sa, constituie un domeniu deosebit de important pentru cunoaterea proceselor sociale, politice, culturale ale societii omneneti. Heraldica contribuie la o mai bun nelegere a moravurilor, obiceiurilor, a mentalitilor medievale n general, precum i la ,,descifrarea ncrengturilor genealogice adesea foarte ncurcate. Ea a constituit, de asemenea, i un domeniu pe care romnii l-au folosit din plin. Lupta pentru independen i pentru unitate naional a fost evideniat i prin simbolurile heraldice care au servit i drept arme de lupt pentru realizarea acestor deziderate. BIBLIOGRAFIE BERCIU, DRGHICESCU, ADINA, Introducerea n istorie i tiinele auxiliare ale istoriei , Bucureti, Tipogr. Univ. ,,Dimitrie Cantemir, 1992, p. 95-107. BOIANGIU, ANETA, Curs special de heraldic. Probleme controversate ale heraldicii romneti , Bucureti, Tipogr. Univ., 1981. CERNOVODEANU, DAN, Bibliografia heraldicii romneti, Bucureti, 1977. CERNOVODEANU, DAN, tiina i arta heraldic n Romnia, Bucureti, Edit. tiinific i Enciclopedic, 1977. Dicionar al tiinelor speciale ale istoriei, Bucureti, Edit. tiinific i Enciclopedic, 1982. DOGARU, MARIA, Reconstituirea Daciei n simbol heraldic, n R.I, t. 33, 1980, nr. 4, p. 743-758. DOGARU, MARIA, Aspiraia poporului romn spre unitate i independen oglindit n simbol. Album heraldic , Bucureti, Edit. tiinific i Enciclopedic, 1981. DOGARU, MARIA, Un armorial romnesc din 1813. Spia de neam a familiei Bal dotat cu steme , Bucureti, DGAS, 1981. GEVAERT, EMIL, Lhraldique, son esprit, son langage et ses applications , Paris, 1923. GUNNAR, C. SCHEFFER, U., Les couleurs hraldiques, leur rhabilitation et leur dtermination , Esbly France, 1971. Lhistoire et ses mthodes, sous la direction de Charles Samaron , Bruges, 1965, p. 740-767. HUMBERT, FRANCK, La symbolique animale en hraldique, Toulouse, 1980. Hussmann, Heinrich, ber Deutsche Wappenkurst, Berlin, 1973. ILGEN, TH., Sphragistik. Heraldik, Leipzig, 1912. LAUDA, J., Flaggen und Wappen der Welt von A-Z, Berlin, 1972. MORINI, UGO, Araldica, Firenze, 1929. NEUBECKER, OTTFRIED, Le grand livre de lhraldique. Lhistoire, lart et la science du blason, Paris, 1977. SACEDOREANU, AURELIAN, Curs de tiine auxiliare, p. 171-192. SEYLER, G. A., Geschichte der Heraldik, Neustadt (Aisch), 1970. SMITH, WHITNEY, Les drapeaux a travers les ges et dans le monde entier, Fayard, Paris, 1976. TEFNESCU, MIHAIL, MNESCU, JEAN, Enluminures hraldiques des XVI-e-XVIII-e sicles dans la collection de lAcadmie Roumaine, n R.R.H., serie Beaux Arts, t. XVII, 1980, p. 13-45. STURDZA, D. N., Dictionnaire hraldique, Paris, 1983. STURDZA, SUCETI, MARCEL, Heraldica. Tratat tehnic, Bucureti, Edit. tiinific, 1974.

Simboluri Crucea si Coroana inseamna control prin religie si monarhie (autoritate).

Acvila cu doua capete simbolizeaza ideologiile de stanga si dreapta ( stanga-castigam noi, dreapta-pierdeti voi).

The Hand of God, or Manus Dei in Latin, also known as Dextera domini/dei, the "right hand of God", is a motif in Jewish and Christian art, especially of the Late Antique and Early Medieval periods, when depiction of Jehovah or God the Father as a full human figure was considered unacceptable. The hand, sometimes including a portion of an arm, or ending about the wrist, is used to indicate the intervention in or approval of affairs on Earth by God, and sometimes as a subject in itself. It is always an artistic metaphor that is never intended to indicate that a hand was physically present or seen at any subject depicted, and there are no examples of the Hand of God actually being seen in the Bible. The Hand is seen appearing from above in a fairly restricted number of narrative contexts, often in a blessing gesture, but sometimes performing an action. In later Christian works it tends to be replaced by a fully realized figure of God the Father, whose depiction had become acceptable in Western Christianity, although not in Eastern Orthodox or Jewish art.

Scutul reprezint PROTECTIE

Simbolul DGIPI ( cheia in mana leului)

CHEIE Simbolismul cheii se afla, mai intai, in legatura cu dubla functiune a acestui obiect : a inchide si deschide intrarile. Semnifica misterul, dar si cunoasterea acestui mister, accederea la secrete, confidenta initiere. Este, in acelasi timp, simbolul puterii unor fiinte divine (cheia Sf. Petru) sau lumesti ( oferirea cheii orasului unui invingator sau cetatean de onoare). In psihanaliza lui Freud, cheia este un simbol phalic, supozitie sustinuta si de unele argumente de ordin etnologic, intrucat la o serie de popoare ( la japonezi) e simbolul abundentei si prosperiatii, iar cheia si lacatul reprezinta complementaritatea principiilor masculuin si feminin. CINCI: Numrul cinci este un numr sacru la multe popoare si are o bogat simbolic n unele sisteme de gndire mitic si filosofic. E unul din numerele centrale n gndirea pitagoreic. Simbolismul su rezult din faptul c este suma primului numr par (2) si a primului numr impar (3). Pentada este, n acelasi timp, gamos mijlocul decadei. Este semnul unirii (un numr nupial), al centrului, al armoniei fecunde, al hierogamiei cerului (3) si pmntului (2). Cinci este simbolul microcosmosului (al omului cu braele si picioarele desfcute), dar si al macrocosmosului: dou axe, una vertical si una orizontal, intersectate ntr-un centru (cruce). Acest numr simbolic si reprezentrile sale figurale le regsim n pentagrama (steaua cu cinci coluri) pitagoreicilor, n arhitectura gotic, n simbolistica alchimist si masonic. Numrul cinci l ntlnim frecvent si n Biblie: cinci cri ale lui Moise, cinci pini cu care Isus satur cinci mii de oameni, cinci rni ale Domnului etc.

Stema Insulelor Seychelles finis coronat opus the end crowns the work the end justifies the means.

Stema Spaniei

Plus Ultra - "further beyond"

Simboluri utilizate n cadrul Societatii Gebeleizis:

Ochiullui Odin. Roata solara simbolizeaza puterea solara asupra pamantului. Un simbol al unitatii si echilibrului in lucruri intelepciune, intelect, putere spirituala, lege, ordine, forta religioasa continuta, sacralitate. Roata solara este unul dintre cele mai vechi simboluri ale Europei, reprezendu-l pe Parintele Ceresc Odin. Ciocanullui Thor. Ciocanul este cel mai important semn al credintei pagane. Amulete cu ciocanul erau purtate de europeni ca o reafirmare a Zeului Thor, a puterii, fortei si protectiei sale. Din aceleasi motive ele sunt purtate astazi de cei mai autentici odinisti. Ciocanul este un puternic semn de protectie, fiind folosit pentru a sfintii obiecte si persoane. Este cel mai sacru instrument simbolizand cresterea energiei noastre dinamice, precum si determinarea de a ne apara si dezvolta mostenirea. Valknut,sau Nodulmortilor acesta este un semn al lui Odin, al puterii sale pe campul de batalie. Simbol preferat al Eiherjar, razboinicii lui Odin, Valknut este purtat doar de aceia ce au ales sa se dedice lui Odin. Este un semn pentru Odin ca purtatorul este gata sa fie admis in randul razboinicilor sai. Coiful Groazei.Acest semn da forta purtatorului, influentand negativ cei ce-l privesc. Runa razboinica este purtata sau scrijelita intre sprancene sau pe coif. In mitologia norvegiana, dragonul Fafnir o purta in timp ce isi pazea hoarda. Coiful groazei a fost asociat cu mitica capacitate a serpilor de a-si paraliza (hipnotiza) victimele.

NodulScut. Un semn de protectie, folosit chiar si astazi in Scandinavia. Nodul Scut este un simbol protector. Este dedicat zeului Thor.

Irminsul.Pilonul ce sustine lumea, in traditia nordica. Axa sau copacul cosmic, ce slujeste ca punte de legatura intre masculinul Asgard si femininul Pamant. Un simbol al ordinii cosmice, definita de zeul Tyr, a carui runa (tiwaz) o reprezinta.

CopaculLumii. C opacul Yggdrasill cu ramurile avantandu-se in sus si radacinile in jos. A fost gasit gravat in piatra inca in Epoca Bronzului si pe una din cele mai vechi desene pe piatra, cca. 400-600 i.e.n. Cele sase puncte reprezinta numarul vietii si fortei vibrante. Poate fi folosit pentru a crea sau a distruge. CruceaPagana.Initiatii stiau despre acest semn ca este compus dintr-o dubla svastica incarligata, una in sensul acelor de ceasornic, cealalta in sens opus. Mai tarziu, crestinii au adoptat-o ca a lor, numind-o crucea malteza. In procesele cavalerilor templieri din 1313 a fost folosita de Biserica ca proba a ereziei acestora. Cruceaceltica. Cel mai frecvent asociata cu copacul vietii, crucea precede iudeo-crestinismul, cel mai vechi exemplar datand din 10.000 i.e.n. Acest stravechi simbol al crucii este un cerc taiat in patru, reprezentand unirea barbatului si femeii. Cercul reprezinta intregul, Unul, spiritul ciclic, soarele luminator, conturul rotund al mamei pamant. Crucea reprezint cele patru directii, patru vanturi, cele patru elemente, patru anotimpuri, patru colturi ale pamantului. Spirala. Atat spiralele simple cat si cele multiple erau printre cele mai sacre semne ale Europei Neolitice, simbolizand pantecul, moartea si renasterea. Ele apar pe monumente megalitice, intrari in pesteri locruri sacre de veneratie pe intreg cuprinsul Europei. Spirala simpla bi-dimensionala este unul din cele mai stravechi simboluri ale eternitatii. Spirala reprezinta, cel mai simplu, energia primordiala avantandu-se inainte si radiind de la sursa. Labirintul. Primele labirinturi desenate pe monede, pesteri, morminte fac referire la pantecul pamantului. Deseori cioplit pe monumentele Epocii Pietrei, labirintul reprezinta calatoria sufletului spre centrul lumii uterine si intoarcerea sa la renastere.

Trefot. Trefot, numit si triskel in forma rotita, arata puterea rotindu-se de la cele trei taramuri ale fiintei: lumea superioara, cea inferioara si cea de mijloc. Acest simbol indo-european al trinitatii reprezinta intreita natura a realitatii: trecut, prezent si viitor. Este o emblema a creativitatii cosmice.

Triskelulcu Coarne.Acesta este semnul lui Thule sau cel inspirat de Odin. Cele trei coarne legate intre ele arata cele trei recipiente in care este pastrat miedul Wodstirrer. Ca si trefot, triskelul cu coarne reprezinta numarul 3, care este un numar dinamic si sacru, forta numerica cheie ce se gaseste la radacina tuturor stravechilor sisteme. Trei reprezinta legea fundamentala a universului. Capullui Gereon.Capul lui Gereon este o straveche hieroglifa a Europei nordice. Avand radacina in cuvantul primordial ge, insemnand renastere, acest simbol este o variatie a trefot-ului si a fost considerat un semn sacru. Semnulin opt. Semnul in opt reprezinta puterile superioare semnelor in patru si simbolizeaza divinitatea, cunoscut de asemenea ca Steaua Rusiei pre-ortodoxe. Aceste semne sunt cele mai puternice in materie de prosperitate, fericire, placere si noi inceputuri. Inimalui Freyja. Inima lui Freyja este semnul binecuvantarilor zeitei Freyja, simbolul celor dedicati misterelor acesteia. Acest simbol-inima reprezinta dragostea, desemnand zonele erotice feminine, fesele, sanii si sexul. PentaclulFloare.In vremurile stravechi, pentaclul insemna viata sau sanatate. El a derivat de pentaclul mar al Mamei Pamant. Acesta, precum si alte variatiuni ale pentaclului reprezinta uneori cele cinci momente importante ale vietii:nasterea, initierea, casatoria, oprirea muncii si moartea. Floare si stea impreuna indica pamantul si universul.

Inelul. Inelul este semnul juramantului, cunoscut de asemenea ca inelul fagaduintei sau al legamantului. Reprezinta elementul foc, caci nu are greutate, precum si nemurire, miscare perpetua, unitate absoluta, universul. Inelul Solar Achtwan.Marea roata a existentei. Inelul universului impartit de opt vanturi, cele noua lumi ale Yggdrasill cu Midgard in centru. Unul din cele mai vechi simboluri ale misticei puteri solare, semnificand fertilitatea. Runa complexa Hagall a vietii si mortii, combinata cu Ochiul lui Wotan. SemnulHexagonal.Modelul hexagonal este poate cel mai vechi si mai comun dintre semnele hexagonale. Este forma de fulg de zapada a mai tinerei rune Hagall. Astazi semnul poate fi vazut pe case si hambare. Semnul hexagonal protejeaza impotriva energiilor negative si le atrage pe cele pozitive.