BIOMECANICA ACTIVITATILOR SPORTIVE CE IMPLICA MISCAREA DE OVERHEAD.

Miscarile de overhead, determina un stres suplimentar la nivelul articulatiei umarului si a altor segmente ale extremitatii superioare. Aprecierea nivelului de stres si cunoasterea biomecanicii acestor activitati sportive, sunt esentiale in dezvoltarea unor programe de recuperare eficiente.

ARUNCAREA

Aruncarea este o miscare continua, ce se produce intr-o perioada de timp extrem de scurta. Forta este distribuita prin lantul kinetic dinspre picioare degete degete. Extremitatea inferioara produce puterea. Rotatia trunchului permite transferul de energie dinspre umar spre cot.

FAZELE ARUNCARII
1. Faza de pregatire a miscarii

Se termina in momentul separarii celor doua maini. Necesita control si echilibru ridicat forta buna la nivelul trunchiului si pelvisului. 2. Faza de initiere a miscarii Incepe in momentul separarii celor doua maini. Se termina cu rotatia externa maxima si abductie a umarului. Deltoidul si supraspinosul actioneaza impreuna pentru a realiza miscarea de elevatie a umarului peste 90.

FAZELE ARUNCARII

Flexorii, rotatorii externi, subscapularul, pectoralul mare, dorsalul mare, actioneaza pentru a impiedica miscarile aditionale, avand un rol important in controlul miscarii. Dintatul anterior este principalul rotator. Forta periscapulara scazuta poate conduce la aparitia impingementului intern. Infraspinsul si rotundul mic sun responsabili pentru rotatia externa. Subscapularul, pectoralul mare si dorsalul asigura suportul capsular anterior.

FAZELE ARUNCARII
Laxitatea capsulara anterioara poate conduce la translarea capului humeral si la problemele impingementului intern. Laxitatea poate fi redusa prin pozitionarea scapulara corecta si imbunatatirea fortei subscapularilor. 3. Faza de acceleratie Incepe cu miscarea de rotatie externa maxima si abductie a umarului. Se incheie in momentul eliberarii mingii. Velocitati angulare inalte apar la nivelul umarului si cotului.

FAZELE ARUNCARII

Rotatia externa a umarului atinge aproximativ 7500/sec, cotul in jur de 2500 /sec. Muschii dintatul anterior si pectoralul mare sunt activati puternic. Subscapularul si dorsalul se contracta concentric pe masura ce este initiata miscarea de rotatie interna a bratului. Pectoralul mare si rotundul mic actioneaza impreuna pentru a controla rotatia interna a umarului. Deltoidul posterior si supraspinosul se contracta pentru a reduce translarea humerala posterioara.

FAZELE ARUNCARII
4.Faza de deceleratie si de incheiere a miscarii Incepe cu eliberarea mingii. Se incheie in momentul finalizarii miscarii de aruncare. Roundul mic este mai activ decat muschii glenoumerali, controland deceleratia. Deltoidul este activat puternic la inceputul fazei. Bicepsul se contracta excentric pentru a reduce fortele de distractie prezente in articulatia cotului. Rotatorii externi, trebuie sa decelereze bratul dupa eliberarea mingii si sa se opuna fortelor de distractie ce apar la nivelul umarului.

TENNISUL DE CAMP (SERVICIUL)

1. Faza pregatitoare

Are loc cand sportivul se pregateste pentru actiunea de aruncare a mingii. Umarul este in abductie usoara, extensie si rotatie externa iar trunchiul este poztionat in usoara flexie laterala si rotat. 2. Faza de initiere a miscarii Incepe cu eliberarea mingii din mana opusa. Scapula este in rotatie si adductie iar umarul este abdus si rotat extern, cotul fiind flexat. Muschii supraspinos, infraspinos si subscapularul sunt activi, stabilizand umarul in fosa glenoida.

TENNISUL DE CAMP (SERVICIUL)

Muschiul dintatul anterior este activ in stabilizarea scapulei pe peretele toracic, rotind scapula in pozitie corecta. Deltoidul posterior si inclinarea trunchiului sunt responsabile pentru abductia umarului. Activitatea bicepsului este moderata in timpul acestei faze. 3. Faza de lovire (de acceleratie) Incepe cu miscarea de rotatie interna a umarului si se incheie cu contactul dintre racheta si minge. Muschiul subscapular este activ in producerea rotatiei interne. Pectoralul mare si dorsalul actioneaza pentru a produce miscarea de adductie a bratului.

TENNISUL DE CAMP (SERVICIUL)

4. Faza finala Apare in momentul contactului dintre racheta si minge si se incheie odata cu finalizarea miscarii. Muschii dorsali si pectoralul mare decelereaza miscarea anteriora a umarului. Muschii coafei rotatorilor se contracta excentric pentru a realiza decelerarea momentului anterior si distractia. Dintatul anterior se contracta excentric. Bicepsul continua controlul excentric al cotului.

Lovitura de forehand
1. Faza de pregatire a rachetei o Incepe cu miscarea de pozitionare a umarului si se incheie cu initierea transferului de greutate a corpului pe piciorul din fata. o Activitatea musculara la nivelul umarului este destul de redusa. 2. Faza de lovire o Incepe cu transferul de greutate a corpului pe piciorul din fata si se incheie in momentul impactului rachetei cu mingea. 3. Faza de incheiere o Incepe odata cu contactul rachetei cu mingea si se incheie in momentul finalizarii miscarii de forehand.

Lovitura de backhand
1. Pregatirea rachetei Aceasta faza incepe cu miscarea de intoarcere a umarului membrului dominant pentru a-l plasa pe directia fileului si se incheie cu initierea transferului de greutate pe piciorul din fata. 2. Lovirea mingii Incepe in momentul transferului greutatii pe piciorul din fata si se incheie cu contactul rachetei cu mingea. 3. Faza de incheiere Incepe in momentul contactului rachetei cu mingea si se finalizeaza odata cu incheierea loviturii.

INOTUL (inot liber)

1. Faza de vaslire in apa Este faza propulsiva a inotului liber, fiind similara fazei de acceleratie din cadrul aruncarii. Muschii activi in initierea miscarii de tragere includ trapezul superior ce roteste in sus scapula, romboidul retracteaza scapula, supraspinosul si deltoidul anterior si mijlociu, actioneaza ca un cuplu de forte pentru stabilizarea humerusului. La sfarsitul fazei, pectoralul mare si dorsalul actioneaza ca niste muschi propulsori. Deltoidul abduce si plaseaza bratul in pozitia corespunzatoare iesirii palmei din apa.

INOTUL (inot liber)

Dintatul anterior stabilizeaza scapula iar rotundul mic si scapularul stabilizeaza humerusul. Dintatul anterior si romboidul rotesc scapula in jos pe masura ce umarul se misca in extensie. Rotundul mic asista extensia umarului si subscapularul roteste intern humerusul. 2. Faza pregatitoare Incepe in momentul in care bratul iese din apa si continua pana la intrarea palmei in apa. Aceasta faza este premergatoare fazei de vaslire.

INOTUL (inot liber)

Initierea fazei pregatitoare este realizata de muschii responsabili pentru miscarea de abductie si rotatie a humerusului si miscarea de rotatie a scapulei, de supraspinos si deltoidul mijlociu. Pe masura ce miscarea progreseaza, muschii romboizi retracteaza scapula, iar subscapularul roteste intern umarul si asista infraspinosul in depresarea humerusului in glenoida inaintea intrarii palmei in apa. Subscapularul si dintatul anterior sunt extrem de activi pe parcursul intregii miscari de inot.

CONSIDERATII GENERALE ALE RECUPERARII

Pentru a functiona normal umarul are nevoie de : Stabilitate Forta musculara scapulara Raport echilibrat intre forte Relatia umarului cu alte segmente ale corpului Postura corecta a corpului

STABILITATEA

Stabilitatea este fundamentala pentru functionarea normala a articulatiilor. Stabilizatorii statici includ: Capsula articulara Ligamentele Cavitatea glenoida Stabilitatea dinamica Nervii si muschii, incluzand impulsurile aferente de la receptori la sistemul nervos central pentru a asigura suportul echilibrului activitatii musculare.

MUSCHII SCAPULARI

Controleaza miscarea scapulei, recuperarea acestora fiind fundamentala in toate cazurile de leziuni ale umarului. Nivelul lor de forta si control este crucial pentru umar, de aceea exercitiile ce includ acesti muschi trebuie introduse cat mai devreme in programul de recuperare chiar si in cazul unei interventii chirurgicale. Toate programele de reabilitare a umarului trebuie sa includa exercitii de stabilizare a muschilor scapulari. O scapula instabila poate conduce la impingement sau tendiniteale coafei rotatorilor si bicepsului.

MUSCHII SCAPULARI

Pentru a controla si reantrena trapezul superior pot fi utilizate doua tehnici diferite. Biofeedbackul - faciliteaza activitatea muschilor coafei rotatorilor, reduce activitatea trapezului superior in timpul exercitiilor de abductie a umarului. Taping-ul scapular-folosit in cazul prezentei unui impingement secundar, in care pozitionarea gresita a scapulei in timpul miscarii de overhead, cauzeaza impingementul tendonului coafei rotatorilor. Taping-ul trebuie insotit de exercitiile de reeducare a muschilor scapulari, pentru a fi capabili sa pozitioneze scapula corect, in timpul miscarii umarului.

CUPLUL DE FORTE

Miscarile active ale umarului se bazeaza mai ales pe actiunea cuplurilor de forte. In articulatia glenohumerala, infraspinosul si rotundul mic formeaza un cuplu de forte cu subscapularul, iar muschii rotatori ai coafei cu deltoidul. Cuplul de forte scapular include trapezul superior si inferior si dintatul anterior ce lucreaza impreuna pentru a rota in sus scapula, iar pectoralul mic, ridicatorul scapulei si romboidul, se contracta pentru a rota in jos scapula. Pentru a produce miscarea dorita, muschii din cadrul aceluiasi cuplu de forte trebuie sa se coordoneze din punct de vedere al timpului si nivelului de intensitate.

RELATIA DINTRE TRUNCHI, SOLD SI UMAR

Stabilitatea trunchiului si extremitatii inferioare sunt importante pentru functionarea scapulara. Trunchiul si membrele inferioare asigura 51% pana la 55% din energia kinetica si forta totala necesara activitatilor de overhead. Umarul contribuie cu 13% din productia totala de energie si cu 21% din forta totala. Exercitiile ce se adreseaza rotatorilor, abductorilor si extensorilor umarului precum si muschii abdominali, oblicii si extensorii trunchiului, ar trebui incluse in programul de recuperare a umarului.

POSTURA

O postura corecta este esentiala pentru functionarea si echilibrul umarului. Postura trebuie corectata pentru ca un program de recuperare sa obtina rezultate corespunzatoare. O postura cifotica toracala determina protractia scapulei si rotatia interna a humerusului. Exista o relatie stransa intre coloana cervicala si umar. Limitarea miscarilor humerale poate determina si limitarea mobilitatii articulare la nivelul coastelor si spinei toracice.

TEHNICI DE RECUPERARE

Pot fi folosite doua tehnici de recuperare : mobilizarea tesuturilor moi si mobilizarea articulara. Eliberarea punctelor dureroase trigger si stretching-ul cu gheata sunt utilizate pentru imbunatatirea parametrilor musculari ai coafei rotatorilor si ai scapularilor precum si a muschilor glenohumerali. Tehnicile de mobilizare articulara sunt utilizate in scopul imbunatatirii mobilitatii articulatiilor glenohumerala, scapulotoracica si claviculara.

MOBILIZAREA TESUTURILOR MOI

Supraspinosul Paternul de durere este localizat in jurul umarului, in zona deltoidului mijlociu, cobarand apoi spre insertia acestuia, putand fi resimtita si la nivelul epicondilului laterala al cotului. Subscapularul Paternul de durere se afla localizat in regiunea posterioara a umarului si in jurul pumnului, poate fi prezenta si in zona scapulara si in jos spre cot, pe partea posterioara a bratului. Rotundul mic Zona dureroasa se afla localizata in deltoidul posterior, proximal de originea muschiului deltoid si radiaza in jos spre cot, pe partea posterioara a bratului .

MOBILIZAREA TESUTURILOR MOI

Infraspinosul Cel mai frecvent durerea se afla localizata pe partea anterioara a umarului, a bratului si a pumnului si pe partea radiala a degetelor,ocazional in marginea vertebrala a scapulei sau la baza craniului. Trapezul superior Determina durere in regiune posterolaterala a gatului, procesul mastoidian, regiunea temporala si posterioara a capului, occiputul. Una sau mai multe dintre aceste zone poate fi sediul durerii. Ridicatorul scapulei Cel mai comun patern de durere este situat la nivelul unghiului ce se formeaza intre gat si umar, iradiind ocazional de-a lungul marginii vertebrale a scapulei sau in regiunea posterioara a umarului.

MOBILIZAREA TESUTURILOR MOI

Dintatul anterior Determina durere lateral de zona centrala a pieptului, sau in zona inferioara a unghiului scapulei, putand fi experimentata ca o sensibilitate anormala a pieptului, coborand pe partea anteromediala a antebratului spre palma si degetele ulnare, sau la nivelul pectoral mare. Romboizii Paternul de durere este localizat de-a lungul marginii vertebrale a scapulei, cu posibilitatea aparitiei durerii si in zona supraspinosului. Pectoralul mic Dedetermina durere la nivelul deltoidului anterior radiind in zona subclaviculara, zona pectoala si aspectul ulnar al bratului, antebratului, fata palmara si degete.

MOBILIZAREA TESUTURILOR MOI

Marele dorsal O durere constanta in unghiul inerior al scapulei si in zona toracala de mijloc, este tipica pentru zona de durere a acestui muschi, radiind in regiunea posterioara a umarului, in jos pe partea mediala a bratului si antebratului, in palma si in degetele ulnare. Rotundul mare Durerea este localizata in zona ce trece peste deltoidul posterior, capul lung al tricepsului si ocazional pe partea posterioara a antebratului.

MOBILIZAREA TESUTURILOR MOI

Pectoralul mare Pectoralul mare determina durere in zona anterioara a pieptului, deltoidul anterior, epicondilul medial, stern si zona mamelara. Durerea poate aparea si in regiunea mediala a bratului si degetele ulnare. Deltoidul Deltoidul anterior si posterior poate determina durere, peste zonele anterioara, posterioara si mijlocie a deltoidului cu radiere in zonele adiacente ale bratului.

MOBILIZARILE ARTICULARE

Tractiuni cu oscilatie Tehnica de relaxare ce reprezinta o modalitate eficienta ce poate fi introdusa la inceputul si finalul sedintei de mobilizari permitand relaxarea articulara inainte si dupa tratament. Tractiuni longitudinale Tehnica eficienta pentru imbunatatirea mobilitatii capsulei inferioare. Alunecarea inferioara Este utilizata deasemenea pentru imbunatatirea mobilitatii capsulei inferioare.

Articulatia glenohumerala

MOBILIZARILE ARTICULARE
Alunecarea caudala Imbunatatateste mobilitatea capsulei inferioare. Alunecarea caudala Imbunatatateste mobilitatea capsulei inferioare. Alunecarea laterala Tehnica este folosita pentru a imbunatatii toate miscarile articulatiei glenohumerale. Alunecarea posterioara Este folosita pentru a imbunatatii miscarile de flexie si rotatie interna datorita imbunatatirii mobilitatii capsului posterioare.

MOBILIZARILE ARTICULARE
Alunecarea anterioara Imbunatateste mobilitatea capsulei anterioare, extensia si rotatia externa. Rotatia externa Creste miscarea de rotatie externa.

Articulatia scapulotoracica

Decompresia scapulara Tehnica imbunatateste mobilitatea scapulara. Alunecarea scapulara inferioara

MOBILIZARILE ARTICULARE

Articulatiile claviculare
Deoarece miscarea claviculara realizeaza 60 din miscarea glenohumerala, este important ca mobilitatea articulatiei claviculare sa fie intacta. In cazul articulatiilor sternoclaviculare si acromioclaviculare sunt utilizate 4 tehnici de mobilizare: alunecarile inferioare, superioare, anterioare si posterioare.

EXERCITII DE REFACERE A FLEXIBILITATII

EXERCITII DE PENDULARE (Codman) Pot fi executate in faza de inceput a programului de recuperare. Decoapteaza articulatia glenohumerala, relaxeaza muschii umarului si modereaza durerea. Miscarea pasiva de flexie - extensie. Miscarea de abductie - adductie. Miscarea circulara a umarului.

STRETCHINGUL ACTIV

Stretchingul capsulei inferioare - imbunatateste

mobilitatea capsulei inferioare si miscarea de abductie a umarului. Stretchingul capsulei posterioare - imbunatateste adductia in fata corpului si rotatia interna. Stretchingul capsulei anterioare - utilizat pentru a obtine abductia si rotatia externa.

Stretchingul capsulei superioare - mareste

mobilitatea capsului superioare. Stretchingul rotatiei interne - imbunatateste rotatia

interna si intinde capsula posterioara. Stretchingul romboizilor - intinderea romboizilor si a capsului posterioare.

EXERCITII DE REFACERE A FLEXIBILITATII

Stretchingul supraspinosului - imbunatateste

flexibilitatea supraspinosului si mobilitatea capsulei posterioare. STRETCHINGUL ASISTAT Necesita asistarea de catre kinetoterapeut. Tehnica poate fi combinata cu tehnicile de contractie relaxare - intindere pentru a facilita intinderea componentelor neuromusculare. EXERCITII CU BASTONUL Utilizeaza bratul neafectat pentru a ghida bastonul in directia dorita si pentru a realiza forta de intindere necesara imbunatatirii miscarii. Pozita este mentinuta 5-10 sec, fiecare miscare repetandu-se de cateva ori.

EXERCITII DE REFACERE A FLEXIBILITATII

Exercitiile pot fi executate independent, si de cateva ori in cadrul aceleiasi zile. Miscarile ce pot fi executate cu bastonul sunt : flexia, abductia,, rotatia interna, rotatia externa si abductiaadductia. EXERCITII CU SCRIPETI Pentru executia acestui tip de exercitii se pot folosi scripeti sau benzi elastice. Pot fi introduse in programul de exercitii la domiciliu. Pot fi executate independent. Miscarile realizate cu ajutorul scripetilor sunt: flexiaextensia, abductia-adductia.

EXERCITII DE REFACERE A FORTEI MUSCULARE

EXERCITII IZOMETRICE Izometria poate fi introdusa la inceputul programului de recuperare. Pot fi executate la unghiuri de miscare diferite, daca miscarea este permisa si durerea nu este prezenta. Fiecare contractie creste treptat in intensitate pana ajunge nivelul maxim al acesteia, ce va fi mentinut o perioada variabila de timp apoi scade gradual pana in momentul relaxarii musculare. Fiecare contractie izometrica este mentinuta 5-10 secunde si repetata de circa 10 ori. Exercitiile izometrice cuprind: flexia umarului, abducia,adductia,rotatia interna si externa.

EXERCITII IZOTONICE IN PLAN IZOLAT

Exercitiile initiale de tonifiere includ in primul rand activitati in plan izolat. Dupa ce forta musculara poate asigura controlul articular in timpul executiei miscarilor vor fi initiate exercitii in toate planurile de miscare inclusiv planul diagonal.
Rezistenta manuala in timpul miscarilor scapulare Exercitiile vor fi introduse in fazele initiale ale recuperarii in urma traumatismelor glenohumerale, pentru ca determina un stres minim la nivel articular si previn atrofia rotatorilor scapulari.

Exercitii scapulotoracice

Poate fi folosita si pentru izolarea miscarilor scapulare, daca in muschii specifici forta este scazuta.

EXERCITII IZOTONICE IN PLAN IZOLAT

Protractia scapulara Este realizata in principal de dintatul anterior. Dintatul anterior poate fi tonifiat si prin miscarea de flexie a coatelor la perete, in ortostatism, progresia constand in inclinarea planului de flotare. Tonifiere cu terabandul sau exercitii cu scripeti. Retractia scapulara Este realizata de romboizi si de trapezul mijlociu. Tonifiere cu greutati si cu bada elastica.

EXERCITII IZOTONICE IN PLAN IZOLAT

Decompresia scapulara Miscarea este realizata de trapezul inferior si pectoralul mic. Acesti muschi pot fi tonifiati si prin exercitii cu banda elastica pozitionata in asa fel incat sa permita flexia maxima a membrului superior cu cotul extins, pacientul in ortostatism. Exercitiile Bouhler Cele trei exercitii tonifica trapezul inferior in rotatia in sus a scapulei. Fiecare pozitie este mentinuta 5-10 sec, se repeta exercitiul de cateva ori.

EXERCITII IZOTONICE IN PLAN IZOLAT

Elevatia scapulara Este executata de trapezul superior si de ridicatorul scapulei. Tonifierea initiala include miscari de ridicare a umerilor, libere si cu rezistenta manuala, avansand spre elevatia scapulara cu greutati si cu aparatele de forta. Rotatia scapulara Rotatie scapulara in sus este realizata de dintatul anterior si trapez, iar rotatia inversa de ridicatorul scapulei, romboizii, pectoralul mic. Exercitiile de rotatie scapulara in sus folosesc elevatia maxima a umarului in locul flexiei sau abductiei. Rotatie scapulara in jos apare in timpul extensiei umarului.

EXERCITII IZOTONICE IN PLAN IZOLAT

Exercitii glenohumerale

Rotatia externa Rotatia externa este realizata de infraspinos, rotundul mic si deltoidul posterior. Asigurarea stabilitatii pentru eficienta maxima a miscarii. Rotatia interna Subscapularul este in principal responsabil de executia rotatie interne, fiind asistat de rotundul mare, dorsalul, deltoidul anterior si pectoralul mare. Abductia Este produsa datorita activitatii cuplului de forte a deltoidului si supraspinosului. Stabilizatorii scapulari trebuie sa pozitioneze scapula in timpul abductiei.

EXERCITII DE REFACERE A
STABILITATII

Sunt importante pentru rolul in dezvoltarea fortei musculare si a facilitarii reeducarii neuromuscalara. Exercitiile in lant kinetic inchis, confera umarului o stabilitate mai mare datorita congruentei articulare marite, stresul la nivelul ligamentelor este mai mic, determina stimularea proprioceptorilor. STABILITATEA SCAPULARA Introduse in stadiul initial al programului de recuperare. Progresia incepe cu exercitii de stabilitate isometrica, avansand ulterior cu exercitii de stabilitate active, in planuri de miscare simple si apoi in planuri diagonale.

EXERCITII DE REFACERE A STABILITATII

Refacerea stabilitatii poate fi realizata prin: Exercitii de stabilitate cu mingea Elvetiana. Exercitii de stabilizare a miscarii distale. Exercitii de stabilizare ritmica. Tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva. EXERCITII AVANSATE IN LANT KINETIC DESCHIS Exercitii izokinetice Exercitiile in lant kinetic inchis cu banda elastica Exercitii in plan drept Exercitii in planuri diagonale

EXERCITII PLIOMETRICE

EXERCITII PLIOMETRICE PE SUPRAFETE INSTABILE

Necesita din partea umarului o stabilitate dinamica suplimentara. Muschii trebuie sa asigure stabilizarea dinamica a umarului si mentinerea simultana a echilibrului pe o suprafata mobila.
IMPINGERILE PLIOMETRICE

Cele mai simple exercitii pliometrice de impingere se pot executa la perete. Progresia implica executia unei impingeri pe un plan inclinat, pe o minge medicinala sau pe o trambulina. Cel mai dificil exercitiu de pliometrie implica utilizarea cutiilor.

EXERCITII PLIOMETRICE

MISCARI REZISTIVE CU INCARCAREA GREUTATII CORPULUI Aceste exercitii necesita un nivel de forta ridicat, control si rezistenta. Pot fi executate la stepper sau la covorul rulant. EXERCITII CU MINGEA MEDICINALA Incep cu mingi medicinale usoare(9 kg),putand avansa spre greutati mai mari, daca pacientul este capabil sa mentina un control ridicat. Aruncarile cu rotatii

ACTIVITATILE FUNCTIONALE

Progreseaza gradat din punct de vedere al timpului, rezistentei si/sau distantei. Daca unul dintre aceste elemente va fi marit atunci altul va trebui diminuat pentru a permite organismului sa se adapteze noilor conditii. Exercitiile functionale vor fi specifice sportului practicat de pacient. In cazul sporturilor ce necesita miscari de overhead , pacientul progreseaza de la miscari cu amplitudine mica spre cele cu amplitudine medie si mare.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

INSTABILITATEA UMARULUI Durata programul terapeutic poate fi cuprinsa intre 1526 saptamani. In a doua saptamana postinterventie :flexii active asistate fara orteza, abductii la 30, izometrie intr-o pozitie de stres minim asupra umarului. Sunt interzise rotatiile externe mai mari de 20-30 si abductiile peste 30-40. Dupa saptamana a treia, exercitii izotonice active, rezistive pentru rotatia interna, rotatia externa la 2030 si abductia la 20, in plan scapular pot incepe.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

La sfarsitul saptamanii a -III-a sau a-IV-a, orteza poate fi indepartata . Incepand cu a VI a saptamana pana in a X a saptamana, exercitiile pentru muschii coafei rotatorilor vor fi executate la un unghi de miscare mare atata timp cat articulatia anterioara a umarului nu este stresata In a sasea saptamana, flexia pasiva a umarului trebuie sa aiba valori normale,rotatia externa pasiva sa fie de 50-60.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

SINDROMUL DE IMPINGEMENT

Atat impingementul primar cat si cel secundar determina inflamatia structurilor moi din spatiul subacromial. Recuperarea intensifica controlul asupra inflamatiei, corecteaza cauzele secundare si reface functia normala a umarului. Initial, atentia va fi indreptata asupra durerii si inflamatiei si atingerea amplitudinii de miscare maxima. In fazele initiale ale programului,pot fi introduse exercitiile de tonifiere a stabilizatorilor scapulari, tehnicile de reeducare neuromusculara proprioceptiva, exercitiile pentru coafa rotatorilor la un unghi de miscare nedureros, sub 60, exercitii rezistive cu greutati mici si numar mare de repetari.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

CONDITIILE TRAUMATICE ALE COAFEI ROTATORILOR Pot include: intinderea acuta a coafei rotatorilor, ruptura partiala, ruptura totala, conditii postoperatorii. Rupturile coafei necesita interventie chirurgicala, initierea, durata si progresul recuperarii depinzand de marimea rupturii, gradul de integritate al deltoidului, varsta pacientului. Exercitiile initiale includ: pendulari, elevatii pasive si active asistate si rotatii interne, mobilizarile articulare (gradul I si II),rotatiile interne si externe active vor fi executate cu cotul in extensie.. Miscarile articulatiilor distale cum ar fi flexia si extensia cotului si pumnului si miscarile de strangere a mingii, pot fi executate pentru a minimiza atrofia muschilor din acesta regiune.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

La sfarsitul primelor trei saptamani postoperator, exercitii de rotatie interna si externa cu banda elastica sau cu rezistenta manuala si stabilizari ritmice cu bratul in flexie de 100- 120. In saptamanile 10-12, miscari cu amplitudine maxima, exercitii de stretching din atarnat, rotatiile interna si externa din decubit lateral cu greutati usoare, exercitii izokinetice in plan scapular tehnicile de facilitare neuromusculara proprioceptiva cu rezistenta. In saptamanile 15-18 , rotatii cu rezistenta cu bratul in abductie la 90 , exercitiil cu rezistenta mare, pentru toate grupele musculare ale umarului. In saptamanile 21- 26, pacientul trebuie sa fie apt pentru intoarcerea la activitatea sportiva.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

o

o o

DECOMPRESIA ARTROSCOPICA Recuperarea, poate incepe imediat dupa interventie. Faza initiala include: exercitii Codman, mobilizari active asistate cu scripeti sau manual,rotatia interna si externa incepe cu pozitionarea cotului langa corp si progreseaza spre abductii de 45- 90, stretching scapular si mobilizari articulare. Izometria submaximala poate fi initiata in primele 2 saptamani . Stabilizarile scapulare si miscari pentru bicep si triceps si exercitiile pentru imbunatatirea controlului neuromuscular (pozitionarea glenohumeralei cu ochii inchisi), sunt deasemenea importante in prima faza de recuperare. Intregul proces de recuperare poate dura 3-5 luni.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

RUPTURILE MANSONULUI GLENOID Rupturile mansonului glenoid pot fi insotite de instabilitate articulara si de aceea afectiunea trebuie evaluata si luata in consideratie in cadrul programului total de recuperare. Chiar daca instabilitatea articulara este prezenta sau nu, pacientul va urma initial un tratament de recuperare conservator. Daca este necesara o interventie chirurgicala deschisa, aplicarea programului de recuperare va fi intarziata datorita imobilizarii suplimentare necesare.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

CAPSULITA ADEZIVA

In primul stadiu al capsulitei cel mai eficient tratament terapetic, consta in miscari active si mobilizari articulare fara durere, orientate mai mult spre diminuarea intensitatii durerii, decat spre imbunatatirea mobilitatii articulare. In al doilea stadiu, mobilizari articulare agresive, atata timp cat nu se instaleaza un raspuns inflamator, exercitii de stretching activ prelungit, exercitii de tonifiere musculara in cadrul miscarilor posibile. Ultrasunetul aplicat inaintea mobilizarilor articulare poate imbunatatii rezultatul acestora. In stadiul al treilea, mobilizari articulare de gradul III si IV , continua miscarile active , stretching activ ,exercitii de tonifiere pentru rotatorii scapulari, pentru rotatorii coafei si pentru muschii mari glenohumerali .

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

LUXATIA ACROMIOCLAVICULARA

In cazul luxatiilor usoare, umarul necesita imobilizare in orteza externa, pentru cateva zile. Miscarile active si active asistate, exercitii izometrice pot fi initiate in prima si a doua zi posttraumatica. Odata cu refacerea miscarii totale, se vor initia exercitiile de crestere a fortei musculare. In luxatiile de gradul II-III in cadrul tratamentului conservator se va folosi o orteza externa pentru a minimiza fortele de distractie determinate de greutatea bratului asupra articulatiei acromioclaviculare. Cele mai grave leziuni (gradele IV, V, VI ) sunt de obicei reparate chirurgical.

APLICATII SPECIALE ALE RECUPERARII

LEZIUNILE TENDONULUI BICIPITAL

Cel mai comun traumatism in care este implicat tendonul bicipital este tendinita bicipitala. Tratamentul de recuperare trebuie sa includa si coafa rotatorilor intrucat patologia bicepsului este adesea asociata cu patologia coafei rotatorilor. Controlul durerii si al edemului este obiectivul initial al programului, folosindu-se medicatie antiinflamatorie si odihna. Repausul segmentar va fi insotit de miscari active asistate. Progresia exercitiilor va fi in functie de toleranta pacientului, incluzand exercitii de crestere a fortei musculare, flexii si supinatii ale cotului.