Sunteți pe pagina 1din 7

Toate panzele sus de Radu Tudoran DATE DESPRE AUTOR n localitatea Blejoi, jude?

ul Prahova, s-a nascut pe 8 martie 1910 Radu Tudoran, fratele altui scriitor celebru, Geo Bogza adevAratul sAu nume este Nicolae Bogza . Scriitorul moare la 19 noiembrie 1992. MERITE LITERARE A scris mai multe romane, din care cel mai cunoscut este Toate pnzele sus opera s a mai cuprinde titluri ca: Fiul risipitor Ora?ul cu fete sArace (nuvele) Flacarile DunArea revArsata Acea fata frumoasa Retragerea fArA tor?e Frumoasa adormitA O sutA una lovituri de tun Ultima poveste O lume ntreaga REZUMATUL ROMANULUI PARTEA I: La poarta levantului Pe la jumatatea lunii martie a anului 1881, o corabie greceasca, Penelopa, coboa ra la vale pe bra?ul din mijloc al Dunarii, incarcata cu cereale, ndreptndu-se cat re portul Pireu. Capitanul, kir Iani Ghinis, este un negustor iscusit si marinar batrn, botezat de toate furtunile din arhipelagul grecesc.

n drumul ei de la Braila spre Pireu, Penelopa face o escala la Gala?i. Trenul de la Bucuresti sose?te in acela?i timp cu corabia greceasca si din vagonul de clas a intai coboara un barbat imbracat in haine strAine. Este Anton Lupan, personaju l principal al acestui roman. Suindu-se intr-o birja, acesta merge in port ?i in trA n biroul domnului Iacomachi, pe care l intreaba daca are nouta?i despre priete nul sAu, Pierre Vaillant. Raspunsul este negativ si eroul nostru iese descumpAni t din birou. Anton Lupan se opre?te in fa?a unei tejghele unde se trage cu pu?ca . Un ins zdren?aros se apropie de taraba ?i ?i incearcA norocul, ?tignd toata avere a proprietarului. Vaznd ndemnarea omului de a mnui pusca, Anton Lupan intra n vorba cu el. Inti i afla n mele Irimia - apoi cA are un frate plAcndu-i acest om, Anton Lupan i face propuner ea neobi?nuita de a-l insoti intr-o expeditie pna la capatul Pamntului. Raspunsul lui Irimia este afirmativ. Mergnd prin port, cei doi vad corabia Penelopa. Se in?eleg cu capitanul sa-i ia s i pe ei pna la Stambul. Anton Lupan intrA in cabina echipajului oamenii tocmai mnc au. Printre ei, Anton Lupan il recunoa?te imediat pe crmaciul corabiei, Gherasim, prieten vechi de-al lui. A doua zi Penelopa porne?te la drum si intr-o orA ajunge la Sulina. Kir Iani cob oarA pe chei si se intln?te cu al?i capitani. Vantul incepe sa scada, astfel ca n u mai pot pleca in ziua aceea catre Pireu. Anton Lupan vede un far catre gura de varsare a Dunarii ?i se indreapta intr-acolo, iar Ieremia pleaca la varul sau, Haralamb. De la o batrna care sta pe malul marii, Anton Lupan afla ca paznicul fa rului se nume?te Ifrim. Plimbndu-se pe plaja, eroul nostru vede mai multe epave una ?i strne?te amintiri. Observnd-o mai bine, isi da seama ca aceasta este chiar corabia cu care a plecat n calatorie Piere Vaillant. De la mo? Ifrim afla ca aceasta corabie a fost la Sul ina apoi l convinge pe Gherasim, crmaciul, sa-l urmeze. Cu ei vine ?i bucatarul de pe Penelopa, turcul Ismail. Povestea lui Anton Lupan. Acesta a ramas singur cu tatal lui mama murise nascand un al doilea copil ce nu a trait mai mult de o zi. Pe la ?aptesprezece ani, a luat vaporul Arhiducele Abr echt catre Franta, pentru a merge la studii. Ajuns la destinatie, s-a inscris la liceu si apoi la Politehnica din Paris, unde a studiat zece ani si ?i-a facut u

n prieten bun, Pierre Vaillant. Dupa terminarea scolii, in vacanta, au mers la S aint-Malo, ora?ul natal a lui Pierre, unde a cunoscut o alta lume: marea, barcil e, corabiile, pescarii si a inceput sa iubeasca aceasta via?a. Acolo s-a special izat in fabricarea de corabii de lemn. Bunicul lui Pierre, mos Leon, locuia intr -un sloop vechi tras pe mal. Acolo cei doi prieteni au gasit niste scrisori si o carte care aveau sa le schimbe viata. Scrisorile erau de la vestitul om de stii nta Charles Darwin, dar nu intelegeau ce legatura avea mos Leon cu acel om de st iinta, pana ce au citit carte pubicata tot de Charles Darwin. De acolo au aflat ca cei doi au incercat sa exploreze un tinut neatins de picior omenesc, ara de Fo c, in sudul Americii de Sud, dar nu au reusit. De acolo au mai aflat ca tatal lu i Pierre a murit tot in incercarea de a explora tinutul. Acest lucru i-a determi nat pe cei doi prieteni sa se incapa?neze sa mearga intr-acolo. Au inceput pregat irile terminand scoala, luindu-si diploma de ingineri constructori de vapoare si au mers la Stambul. Acolo au lucrat la constructia de cai ferate si din banii o btinuti in cativa ani, au cumparat goeleta Marta de la un marinar batran au numi t-o apoi L Esperance. Pierre Vaillant a plecat cu ea catre Sulina carand marfa iar A nton Lupan a ramas la Stambul muncind cat si pentru prietenul sau, deci luind sa lariu dublu. A trecut ceva timp si L Esperance nu se mai intorcea, dupa care constru ctorul a aflat ca in timp ce goeleta naviga catre Sulina, a fost furtuna si cora bia s-a scufundat. Apoi Anton Lupan a luat un barcaz pana la Pireu si apoi un va por olandez pana in Indii. Intorcandu-se acasa, la Bucuresti, a aflat ca tatal s au nu mai era. Dupa ce a vandut casa si bunurile care mai erau in ea a plecat in cautarea unei corabii la gura de varsare a Dunarii. Dimineata se duc pe plaja si incep sa dezgroape goeleta naufragiatA si s-o repar e. ntre timp, Ieremia l aduce ?i pe varul sau, Haralamb. Anton Lupan l trimite apoi la Galati dupa materiale. Cand Ieremia se ntoarce, corabia este deja dezgropata din nisip ?i pusa pe schele. Impreuna cu materialele, Ieremia a adus ?i un copil , Mihu, impreunA cu cinele sau, Negrila pe care i-a gasit la Galati. Ceilal?i oam eni i-au primit cu plAcere. Ieremia, fara ?tirea capitanului Lupan, a comandat u nui pluta? sai aduca un trunchi de copac pentru catargul corabiei, la Sulina. In timp ce repara corabia, oamenii vad o pluta cu panze coborand la vale pe Dunare , lucru nemaiintalnit pna atunci. Ajuns aproape de gura de varsare a Dunarii, plu tasul este atras de curen?ii de apA, dar, prin ni?te manevre deosebite, aduce pl uta la mal, impreuna cu viitorul catarg. Anton Lupan se apropie de pluta? ?i afl a ca numele sau este Cristea Busuioc atras de dibacia sa in navigatie, i ofera un post in viitorul echipaj care va infrunta marile si oceanele. Raspunsul a fost pozitiv, iar echipajul goeletei L esperance a crescut cu nca un om de nAdejde. Anto n Lupan se hotara?te sa schimbe numele navei in Speran?a. Dupa ce a fost complet reparata, corabia a fost data la apa, i-au fost puse cata rgele si a fost dusa in port. Intai, echipajul face un drum scurt de incercare p e mare, apoi se intoarce la Sulina pentru a face primul drum adevArat. n port intl nesc un exportator, Leonida Velisaratos cu care capitanul s-a inteles sa-i trans porte cherestea la Pireu. Ziua urmatoare, Speran?a parase?te Dunarea ?i porne?te spre Pireu, navignd pe Mar ea Neagra cu toate pnzele sus. PARTE A DOUA: Ultima sirena n drumul ei spre Pireu, Speran?a face prima escala la Stambul. Acolo Anton Lupan trece in registrul Capitaniei poposirea corabiei ?i i cumpara o pereche de cizme lui Mihu. Plimbndu-se pe strazile ora?ului, intra intr-un hotel ?i aude un glas l undu-?i ramas bun de la un oarecare Pierre Vaillant. Tresare, iese n strada creznd ca este prietenul sau disparut, dar in zadar. Capitanul ordona echipajului sa ce rceteze gara si portul, dar si acestea au fost inutile. Pierre Vaillant este de negasit. nainte de plecare, Anton Lupan se decide sa ia un negustor, Agop din Bazar, pana la Pireu si un calugar pna la insula Skyros. Pe drum, calugarul sta in cabina si cite?te mai tot timpul, iar asta i da de banuit lui Mihu. Acesta, intr-o zi, scot oce?te prin sacul calugarului si gase?te un pa?aport in care este trecut numele de Pierre Vaillant. Baiatul se duce imediat la capitan, care, dupa ce ordona ech

ipajului sa se adune in jurul lui, l cheama pe calugar pe punte, numindu-l ca pe prietenul sau. Acesta tresare imediat, dar este incol?it de echipaj si demascat in fata tuturor. Gherasim l recunoa?te imediat. Este Spnu, piratul care a pradat c orabia prietenului capitanului. Oamenii pun mna pe pusti si au constatat ca de fa pt presupusul calugar nu citea in cabina, ci infunda ?evile pu?tilor cumparate d e Anton Lupan la Stambul. Piratul este legat, iar capitanul ordona crmaciului sa se indrepte catre insula lui Spnu. Ajun?i aproape de tarm, vad o barca cu cinci o ameni indreptndu-se catre goeleta. Sunt pira?i de-ai lui Spnu imediat sunt inconju rati, legati si nchi?i lnga Spnu in hambarul corabiei. Capitanul, impreuna cu c?iva oameni inarmati, pornesc in cautarea restului pirati lor care mai erau pe insula. Traversnd insula, vad o alta corabie ancorata la c?iv a metri de insula. Se indreapta intr-acolo si, spre marea lor surprindere, vad c orabia lui kir Iani, Penelopa acesta este pe vas, legat, impreuna cu un barbat s i o fata, Adnana. Anton Lupan afla de la aceasta ca mai sunt doi pira?i pe insul a si ca Spnu are o comoara intr-o pestera. Cei doi, Adnana ?i capitanul, pleaca i n cautarea comorii, dar nu gasesc dect covoare ?i matasuri. Dupa ce se intorc la Penelopa, capitanul se duce sa vada ce fac Spanu ?i cu ai s ai. Ajuns pe plaja, incremene?te. Speran?a nu mai este acolo in depArtare se ved e o corabie indepArtndu-se. ntors la Penelopa, Anton Lupan preia comanda de la kir Iani ?i pleaca in urmarirea Sperantei. n hambarul Speran?ei stau acum lega?i negustorul Agop ?i Ismail, singurii rama?i pe punte dupa plecarea capitanului. n timp ce Ismail dormea, Agop i-a eliberat pe pirati de frica sa nu pa? easca ceva si acum acestia conduc corabia. Spanu nu l e da prizonierilor dect pine si apa. Ismail se elibereaza din frnghii. Din hambar i n cabina capitanului- unde sta Spnu- este o u?a secreta pe care numai el si Anton Lupan o stiu si prin care Ismail fura slanina ?i vin. ntr-o noapte cand numai Spn u si un alt pirat sunt pe punte, Ismail iese pe acea u?a ia o lingura de fier ?i i pocne?te pe amndoi. Dupa ce i leaga si i duce in hambar, Ismail i incuie in cabina pe restul piratilor, care dormeau. Astfel trec zile cu bucatarul la crma. Intr-o zi vine furtuna si panzele sunt coborate Ismail vede n departare o corabie de pirati care ii urmare?te. Atunci, bucAtarul ridica ?i el pnzele, lasnd piratii mult in urma, bucatarul continua patru zile goana pe mare. A cincea zi este sen in si Speran?a ancoreaza. Este ?armul Africii. Ca din senin apare din nou corabi a de pirati dar, dupa ce ace?tia se apropie mai mult, Ismail observa ca nu sunt pirati, ci Anton Lupan, cu Penelopa. Dupa ce tot echipajul Sperantei se reune?te pe punte, capitanul i inapoiaza corab ia ?i func?ia lui kir Iani. Apoi ordona ca piratii adevarati sa fie adusi pe pun te. Anton Lupan incearca sa afle de la Spnu unde este Pierre Vaillant, dar nu obt ine dect raspunsul ca este in viata si ca locul unde se afla costa eliberarea lui si a unuia dintre pirati. Capitanul nu este de acord. Speran?a ridicA ancora si pleaca napoi spre Pireu. Deodata, aflndu-se langa parape t, Spanu si piratul sAu sar in apa crezand ca pot inota pana la mal, dar sunt sf? ia?i de rechini. I-au trebuit patru zile Speran?ei sa ajunga pe coasta africana, iar acum intr-o luna nu a strabatut nici trei sferturi din drum. Dupa mult timp a ajuns la Pireu . Aici echipajul descarca cheresteaua si se angajeaza sa duca trei sute de butoa ie cu ulei de masline la Marsilia. Pe la jumatatea drumului, Anton Lupan gase?te n car?ile sale de navigatie o scrisoare de-a lui Spnu, uitata de acesta. Dupa ce o cite?te, gandul i se ndreapta iar spre prietenul sau. Din acea scrisoare afla u nde este Pierre Vaillant, si anume pe insula Musarah, in Marea Ro?ie. Capitanul i spune imediat crmaciului sa ntoarca din drum ?i nu mai opre?te pnala Por t Said, de unde cumparA tunuri pentru lupta cu piratii lui Spnu. nainte sa ajunga pe insula, oamenii se deghizeaza n pira?i pentru a nu da de bAnuit. Pe plaja insu lei se vAd le?uri mncate partial de pasari si de muste. Acolo a fost o batalie. D upa ce ?i ia oamenii, Anton Lupan merge pe insulA. Nu se vede nici un semn de via ta. Deodata se aude o bubuitura puternica si Negrila, care era mai in fa?A, cade la pamnt ?i se scoalA, dar numai in trei picioare. Un glon? l-a rAnit ntr-o labA.

De dupa o stanca iese un pirat cu pusca in mana, dar apoi o lasa jos. Silit de capitan, acesta poveste?te cele ce s-au intamplat pe insula prizonierii, in frun te cu Pierre Vaillant, s-au rasculat, au omorat mul?i pirati si au fugit cu o co rabie construita chiar de inginerul francez pentru Spnu. Anton Lupan se intoarce repede pe puntea Sperantei si ordonA plecarea. n putin timp ajung inapoi la Port Said unde l lasA pe ultimul pirat politiei si af lA din registrul capitaniei ca prietenul sAu a inregistrat corabia facuta chiar de el cu numele de L esperance, dar nu se ?tie unde s-a indreptat. Capitanul a luat decizia de a pleca spre Marsilia si apoi in lunga sa expeditie, la care visa de cand era copil.

La Marsilia, Adnana merge acasA la tatAl ei. Capitanul o ajutA, facandu-i o brut arie, pe care fata o nume?te, cu acordul echipajului, Speran?a. Intr-o zi, in ti mp ce umblA pe chei, Gherasim este atacat, bAtut ?i jefuit de un prieten mai vech nt pierdu?i pu?inii bani pe care echipajul ii mai avea. In acest timp Anton Lupa n trimite scrisoare la Saint-Malo intrebnd de Pierre Villant ?i aflA din rAspunsu l primit de la mos Leon ca prietenul sAu a plecat peste Atlantic sA-?i implineas ca visul. Tot echipajul era descumpanit cAci nu puteau pleca mai departe fArA bani. Dar, i ntr-o zi, un cAutator de aur, Martin Stricland, le cere sa-l duca pnA in America de Sud, in Tara de Foc, pe cheltuiala sa. Urmatoarea zi, echipajul ?i ia ramas bu n de la Adnana si incepe cAlAtoria. Opresc pentru ultima data in Europa la Gibra ltar, de unde iau provizii si toate cele necesare unei lungi calatorii peste Atl antic. Chiar in acea zi parasesc tarmul bAtrnului continent si pornesc spre Ameri ca de Sud. PARTEA A TREIA: Crucea sudului Imediat ce parasesc strmtoarea Gibraltar, capitanul ordonA crmaciului sA porneasca spre sud de-a lungul coastei africane. Noul lor pasager, Martin Stricland, nu i ese deloc pe punte, ci sta in cabina lui, band cateva sticle de whisky pe zi. Du pa un timp de mers pe langa continent, corabia incepe sa se indeparteze incet, i ncet de acesta, cotind spre est. Mai tarziu, omul de veghe l anunta pe capitan cA se apropie de ei cAteva vase. Anton Lupan iese pe punte si-?i dA seama cA sunt cateva corabii de pirati. Ieremia si varul sAu Haralamb, cei mai buni tinta?i de pe goeleta, stau lngA parapet cu pustile in mana. Dupa ce corabiile inamice se a propie destul de mult, cei doi puscasi au inceput sa ocheascA spre catargele dus mane cu gandul de a le distruge ?i opri din inaintare. Zis si facut, si astfel , una cate una, corabiile piratilor sunt oprite. Fericiti de isprava lor, Ieremia si Haralamb sunt felicitati, iar pe urma toata lumea se intoarce la posturi si c orabia ?i continua drumul. Omul de veghe anun?A din nou ceva rAu. Este armatanul, un vnt puternic si fierbin te, care aduce nisip de pe coasta Africii. Anton Lupan ordonA tuturor sa intre i n cabine si sa incuie usile, cu exceptia carmaciului, care era Gherasim. Vantul trece repede, dar totul pe bord este alb, acoperit de nisip. Dupa ce trec de aceste primejdii, merg cateve zile bune fara sA aiba griji, dar intr-o dimineata la orizont se vede cerul intunecat. In cateva ore cerul este ne gru. Vantul bate puternic iar valurile cresc in inaltime. Curand incepe si ploai a. Acum aproape toata lumea este pe punte: unii strang panzele, altii leaga dife rite lucruri pentru a nu fi luate de valuri. Capitanul este ingrijorat deoarece presiunea atmosferica scade. Valurile ajung pana la parapet iar vantul arcuie?te catargele. Corabia este leganata de valuri. Uraganul tine trei zile si pare ca nu se va mai opri. Intre timp, Martin Stricland iese si el pe punte si varsa toa tA apa de baut de pe corabie de ciuda ca nimeni nu i-a adus portia de whisky nec esara. n fata goeletei, la cateva sute de metri, se formeazA un val urias. Toata lumea intrA sub punte, numai carmaciul ba. Este sigur ca va salva corabia de la naufragiu. Camd valul se apropie, goeleta incepe sa se urce si in cateva secunde era in varful valului, care apoi se departeazA. Acesta este semnul sfarsitului uraganului. A doua zi soarele rasare, triumfand in sfarsit in fa?a norilor. Oamenilor incepe sa le fie sete si cand vad butoaiele aproape goale innebunesc a proape de furie.

Intr-una dintre aceste zile ce calvar, Negrila sare peste parapet in apa, si est e cu greu salvat din gura rechinilor infometati. Curand incepe sa ploua iar echi pajul este din nou revigorat. Dupa cincizeci de zile de navigatie pe mare, in sfarsit corabia cu pavilion romne sc zare?te uscatul si intra intr-un mare port pe coasta Braziliei. Capitanul se duce la capitanie si face actele de intrare in port. Apoi se duce sa-i scrie Adn anei sa ia primul vapor spre Montevideo. Cand se intoarce inapoi la corabie, Ant on Lupan ramane uimit. Fata lasata de el la Marsilia este la bord. Tatal ei a mu rit, ea a vandut brutaria si a luat un vapor pana aici. A doua zi pornesc spre s ud de-a lungul coastei Americii. Ziua urmatoare ajung la Montevideo, capitala Uruguaiului, unde capitanul le da v oie oamenilor sa se plimbe prin port. Ismail, batand strazile in lung si-n lat, ajunge intr-un loc unde se vinde la licitatie un fonograf, care canta un cantec turcesc. Bucatarul participa si el la licitatie, in concurenta cu un trimis al p resedintelui acelei tari. Licitatia tine pana la o suta de pesos, pre? dat de Is mail. Cand acesta se intoarce la corabie cu ordinul de plata, capitanul incremen e?te. Alaturi de bucatar vine si cel care a vandut obiectul, cerand banii. Pentr u ca Ismail sa nu ajunga la inchisoare, Anton Lupan este nevoit sa plateasca. Corabia ?i continua drumul si dupa cateva zile ajunge la Buenos Aires, capitala A rgentinei. Aici capitanul le da din nou voie oamenilor sa se plimbe prin oras, i ar Ismail, din nou, face o poznA. Ajuns intr-un loc unde se fac lupte de coco?i pariazA pe un anumit coco? si pierde. Neavnd cu ce plati, Ismail ajunge la inchis oare. Tot echipajul Sperantei este dezamagit. Mihu se duce intr-o zi sa-l vizite ze si bucatarul i cere un ultim serviciu: sa se duca la acel ring sa vada care co co? a c?tigat urmatoarea lupta. n timp ce se indreaptA intr-acolo, musul vede la o pravalie pe cel care il batuse pe Gherasim la Marsilia. Fara sa se mai gandeasc a, fuge pana la corabie unde i poveste?te cele vazute capitanului. nsotit de cativ a oameni din echipaj, Anton Lupan se indreapta in graba catre acea pravalie. A?t eaptA sa se faca seara si, inainte ca faptasul sa inchida magazinul, capitanul i ntrA si l sile?te sa inapoieze banii furati si o despagubire. Cu acesti bani Isma il este eliberat, dar nimeni nu mai are incredere in el. Dupa ce zabove?te cteva zile in Buenos Aires, Speran?a porne?te iar la drum si om ul de veghe anun?A apropierea Capului celor unsprezece mii de fecioare, locul de unde trebuie sa-si inceapA Anton Lupan explorarea ?arii de Foc. PARTEA A PATRA: Alcalufii Speranta ancoreazA in golful Narrows pentru a face ultimele pregAtiri inainte de a incepe strabaterea Strmtorii lui Magellan. Martin Stricland coboarA in port si Cristofor Columb . Acolo vorbe?te unui tnar, Black Pedro, care are intrA intr-un bar, tatal in America de Nord, spunandu-i ca trebuie sa-l urmeze pe el ca sa-si reva da tatal. Si astfel oamenii de la bordul Speran?ei s-au nmultit. In drumul ei prin stramtoare, corabia cunoaste uliaul, un vant venit din munti, care bate foarte tare, si tot in acest drum Martin Stricland ademene?te oameni d in triburile de pe mal sa-l urmeze, promitandu-le lucruri. Astfel acesta adunA p este o suta de oameni, numiti alcalufi. Dupa ce iese din stramtoare, corabia se indreaptA spre sud pana la gura de varsare a unui ru. Aici Anton Lupan scapA de M artin Stricland, lasandu-l pe un mal al raului, iar el ancoreazA pe celalalt mal . Alcalufii, siliti de stapnul lor, incep sa stranga fire de aur din nisipul de p e mal. Martin Stricland ncepe sA-l du?mAneascA pe cApitan. Pentru a ajuta evolutia lor, Anton Lupan le face ,,case alcalufilor, face un fierastra u ca sa-i invete sa faca scanduri. Zi de zi, sacii lui Martin Stricland se umplu cu aur, dar alcalufii nu mai primesc ce li se promisese, ci numai un pahar cu s pirt la sfarsitul fiecarei zile. Dupa ceva vreme petrecuta pe malul raului, Anto n Lupan se decide sa inceapa expeditia planuita cu vechiul sau prieten din copil arie, pe care nici bunicul, nici tatAl acestuia nu au izbutit sa o duca la bun s farsit. Astfel, insotit de Adnana, de plutas si de Mihu, capitanul pleaca sa cer ceteze acea zona a Tarii de Foc, necalcata de picior omenesc, lasandu-i sa pazea sca goeleta pe Gherasim, Ismail, Haralamb si Ieremia. In cateva zile capitanul este in varful muntelui din apropierea raului. De sus s e vad goeleta si satul alcalufilor. Acel tinut neatins de dupa munte nu este deo

sebit: o padure mare, un lac si in departare Oceanul Atlantic si plaja. CAlAtori i incep sa coboare adunand fel de fel de plante, de gaze, pe care le cred mai de osebite. Ajungand la poalele muntelui, Adnana zare?te niste schelete omenesti. A nton Lupan se apropie si gase?te la gatul unuia un lant de aur pe spatele caruia erau scrise doua initiale, A.V. ceea ce nu putea insemna decat Arnold Vaillant, adica tatAl lui Pierre. AmarA?i, in cateva zile urca din nou pe munte, seara. C apitanul vede o lumina ce coboara spre corabie, iar apoi o flacara mai mare. Atu nci crede ca satul alcalufilor a luat foc. ntre timp, Martin Stricland a planuit cu Black Pedro moartea celor patru marinari ramasi pe corabie si capturarea ei. n acea seara, un vechi inamic de-al lui Mart in Stricland intra in casa acestuia ?i se iau la bataie. Strainul i spune lui Bla ck Pedro ca tatal lui era mort de cinci ani. Mhnit de trAdarea lui Stricland, Bla ck Pedro pleaca in padure si se intoarce cu o torta aprinsa, dand foc casei trAd Atorului, in care acesta inca se mai lupta cu du?manul sAu. Apoi Black Pedro Ped ro traverseazA rAul, dand foc la satul alcalufilor. Dupa ce Gherasim, Haralamb s i Ieremia parasesc corabia sa vada ce se intampla, Black Pedro se urca pe goelet a si i da foc. Ismail, singur, se repede spre fapta? dar este ciuruit de gloan?e de Black Pedro. Gherasim ?i ceilalti incep sa stinga focul imediat vine si Anton Lupan care, ingrozit de cele intamplate, ajutA si el la stingerea focului. Au a rs o bucata de punte si un catarg, dar acestea se puteau repara. Ismail, nsA, era in stare gravA. A doua zi Speran?a ridicA ancora si porne?te spre Ushuaia, cel mai apropiat oras unde pot gasi un doctor. Medicul l consultA imediat pe Ismail. Spre norocul lui, gloantele care i-au strapuns trunchiul nu au atins puncte vitale, dar un alt gl on? i-a sfArmat rotula. Rezultatul pare a fi o gangrenA. Deci piciorul trebuie ta iat, dar spre nervozitatea capitanului, acel doctor nu are instrumentele necesar e unei astfel de interventii. Speranta pleaca iar la drum. Dupa catva timp, puro iul de la genunchi se ridica simtitor. Anton Lupan l intreaba pe Ismail daca acce pta sa i se taie piciorul, iar raspunsul este ferm: ,,Taiam! . Capitanul aduce in cabin a un fierastrau si cutite. Dupa cateva zeci de minute iese pe punte, plin de san ge, anuntandu-i pe cei care erau acolo cA Ismail se va face bine. In catva timp ajung la Capul Horn, un loc unde mareele din Atlantic se unesc cu cele venite din Pacific. Astfel se formeaza valuri mari care pot zdrobi o corabi e de stanci. Un astfel de val o prinde si pe Speranta si o aruncA pe o stanca. N imic nu s-a stricat, dar mareele incep sa scada, deci nu pot sa se miste decat p este cateva zile, cand mareele vor atinge aceeasi inaltime. Pentru a fi urnita m ai usor corabia, capitanul dA jos nisipul pe care il avea ca lest. Si astfel dup a o lunga asteptare, goeleta ajunge din nou pe apa. Merg pana la Punta Arenas unde ncarcA opt vagoane de carbuni. Acolo asteaptA doua luni pentru ca Ismail sa se vindece. In sfarsit Anton Lupan se casatore?te cu A dnana, pe care a indragit-o de cand a vazut-o prima data. Ziua urmatoare Sperant a ridicA ancora ?i iese din port nu dupa mult timp de mers, se ntlnesc cu un pesca r care i da capitanului o sticla in care este o scrisoare. Dupa ce o cite?te, ord ona carmaciului sa schimbe directia. Acolo scrie despre corabia prietenului sAu, cA a naufragiat, si locul de unde supravietuitorii printre care si Pierre Vaill ant, au scris mesajul. Capitanul cerceteazA harta locul este in mijlocul oceanul ui, dar nu este trecutA nici o insula. Atunci Anton Lupan iese pe punte si indic a celui de la crmA directia de urmat astfel Speran?a porne?te spre est cu toate p anzele sus. EROUL PRINCIPAL Eroul principal este Anton Lupan, cApitanul vasului SPERAN?A. Este un bArbat curajos, nu i este fricA sA navigheze pe mAri ?i oceane ndepArtate sau sA nfrunte nenumArate pericole: pira?ii lui Spnu sau Martin Stricland. Este pasionat de descoperirea unor noi regiuni (?ara de Foc). n acela?i timp, este credincios prietenului sAu, Pierre Vaillant, pe care-l cautA n ntreaga lume. ?tie sA se facA iubit ?i respectat de echipajul corabiei sale.