1.

Metodologia identificarii criminalistice Identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identitatii unei persoane, obiecte sau fenomene aflate in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiitifice criminalistice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar. Obiectul material al identificarii poate fi orice pers, fiinta sau lucru, orice el al lumii materiale, susceptibil de a fi identificat dupa urmele create in campul infractional. Obiectul identificarii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci si prin insusi raportul cauzal cu fapta cercetata. Clasificarea ob identificarii: Criteriu: scop: obiecte scop si obiecte mijloc de identificare; cautarii si identificarii: ob. cautate si ob. verificate (includ numai ob suspecte, mai putin urmele create in campul infractional). Principii: identitatii, delimitarii ob identificarii criminalistice in ob scop si ob mijloc de identificare, stabilirii relative a caracteristicilor de identificare, dinamicitatii caracteristicilor de identificare. Metoda princp la care se recurge in identificarea criminalista a unei persoane, ob sau fenomen aflat in legatura cu un fapt juridic este examinarea comparativa. Compararea el caracteristice reflectate in urma descoperita la fata locului cu el caracteristice ale pers sau ob cuprinse in sfera cercetarii face necesara in prealabil o analiza si sinteza a acestora. Faze: delimitarea grupului persoanelor sau ob suspectate, determinarea ob concret, identificarea p-z a ob scop. 2. Metode de examinare microscopica Marea majoritate a investigatiilor criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace tehnico stiitifice necesare revelarii unor detalii caracteristice pe baza carora se poate desfasura procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si cantitative. Asfel este necesar sa se apeleze la instrumente optice sau electronice de examinare. Tipuri de microscoape optice: stereomicroscopul, microscopul comparator, microscopul de polarizare, etc... Microscopul comparator: are sistemul optic format din 2 obiective si un singur ocular, impartit in 2 campuri. Imaginile celor 2 obiecte comparate sunt alaturate printr-un sistem de prisme in ocularul microscopului, compararea realizandu-se prin stabilirea continuitatii lineare. Reguli: Este necesar ca cele 2 obiective sa aiba caracteristici identice; Obiectele cercetate sa fie asezate in aceeasi pozitie; Iluminarea sa se realizeze cu surse de lumina de acelasi tip si de intensitate egala. Initial folosit pt compararea proiectilelor, acum nu numai in domeniul traseologiei, ci si in cercetarea unor urme materiale: fir de par, resturi de imbracaminte. MEB este un alt tip de microscop care foloseste vizualizarea specimenului pe o placa fotografica gratie emisiei de electroni secundari care sunt realizati prin bombardarea primara cu electroni emisi de catod deasupra specimenului care in prealabil a fost acoperit cu metal pe suport de grafit. Concomitent cu bombardarea de electroni primari a suprafetei metalizate secundar se smulg alti electroni din structura metalului. Acestia ajung pe pelicula fotografica si avem desenul specimenului care se analizeaza de ex. firul de par. Puterea de marire este de 100.000x. imaginea se face prin scanare adica maturare (imaginea apare punct de punct si se misca), imaginea este bidimensionala sau pseudodimensionala 3. Metode de analiza spectrala Aparatele spectrale se impart in: spectrale cu prisma(se bazeaza pe fen de dispersie a luminii) si cu retea (pe dispersia de catre o retea de defractie). Componente mai importante: o sursa de lumina si un dispozitiv de observare si inregistrare a spectrului. Avantajele analizelor spectrale: Analiza spectrochimica se caract. prin precizie, sensibilitate si rapiditate; Pt efectuarea ei nu sunt necesare cantitati mari de substante, uneori chiar sunt de ajuns cantitati infime;

Analiza spectrala este indispensabila in numeroase domenii ale criminalisticii: cercetarea urmelor materie (organica, anorganica) sau a resturilor de materiale intalnite in incendii, accidente de circulatie, in cercetare urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc. Precautii: Analiza spectrala prin emisie are caracter distructiv, se apeleaza la ac metoda dk nu este alta posibil de investigare stiitifica. Analiza spectrala prin absorbtie este indispensabila in analiza lichidelor, insa exista posibilitatea producerii unor erori in analiza din cauza proceselor fizico-chimice ce au loc in probe sau aparaturii. 4. Procedee de fotografiere la fata locului Fotografia judiciara reprezinta un procedeu important de fixare a rezultatelor cercetarii. Cercetarii la fata locului i se adauga in cazul savarsirii unor infractiuni ca omor, accidente de circulatie, navale, aeriene, explozii soldate cu victime omenesti, talharii, etc filmarea sau inregistrarea pe banda videomagnetica. Procedeele de fotografiere la fata locului includ : fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale, fotografia de detaliu, fotografia urmelor si masuratorilor fotografice. 1. FOTOGRAFIA DE ORIENTARE Serveste la fixarea imaginii intregului loc al faptei in scopul identificarii zonei in care a fost savarsita infractiunea. De asemenea, se urmareste surprinderea acelor aspecte care pot oferi o anumita imagine asupra raportului dintre locul faptei si zona inconjuratoare. In ceea ce priveste fotografiile executate in locuri deschise punctele de orientare pot fi cladiri, poduri, diverse indicatoare, borne kilometrice, in general orice element cu o prezenta si infatisare stabila in zona. In ceea ce priveste locurile inchise, fotografia de orientare va cuprinde exteriorul cladirii, cu diverse puncte de reper si anume partticularitatile strazii, cladirilor invecinate, etc. 2. FOTOGRAFIA SCHITA Este executata in vederea redarii, in exclusivitate a intregului loc al faptei, cu toate caracteristicile lui. Avem urmatoarele tipuri de fotografie schita: fotografia schita unitara- unde se reda totalitatea locului faptei intr-un singur cadru. ; fotografia schita panoramica este executata in situatia in care locul faptei ocupa o suprafata mai mare si este imposibil de redat intr-o singura fotografie. La randul ei aceasta se imparte in fotografia panoramica liniara unde aparatul se deplaseaza paralel cu locul faptei, fotografia panoramica circulara care se realizeaza prin luarea de imagini prin rotirea aparatului situat intr-un punct central. fotografia schita pe sectoare in care se reda pe portiuni locul faptei. Se executa acolo unde nu se poate executa o fotografie unita de exemplu apartamente. fotografia schita incrucisata aparatul este situat succesiv in puncte diferite in scopul evitarii asa-numitelor zone oarbe . 3. FOTOGRAFIA OBIECTELOR PRINCIPALE Modalitatea fotografierii obiectelor principale consta in consta in fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt in legatura sau care reflecta urmele si rezultatele actului infractional. Din grupa obiectelor importante pot face parte; corpul victimei, armele si instrumentele folosite la savarsirea infractiunii, obiectele care poarta urme, urmele ca atare, etc. Fotografia obiectului principal va fi dublata de o fotografie ce va reda pozitia acestui obiect in campul infractional cat si in raport de pozitia fata de celelalte obiecte. Obiectele sunt fotografiate astfel incat sa se redea elementele si detaliile sale caracteristice de identificare. 4. FOTOGRAFIA DE DETALIU Este specifica fazei dinamice a cercetarii la fata locului cand este permisa deplasarea si modificarea pozitiei obiectelor in vederea punerii in evidenta a detaliilor caracteristice, a urmelor si identificarii lor pe suprafata obiectului. Detaliile sunt fotografiate din ****************************************************************************+ apropiere, la scara mare, cu surse de lumina laterale. Procedee speciale de fotografiere Procedeele speciale includ mai multe categorii de fotografii si anume:

procedeele de fotografiere a urmelor de maini, picioare, etc; procedeele de fotograiere a armelor, instrumentelor de spargere si a urmelor lor. Pentru executarea fotografiei urmelor trebuie respectate anumite conditii tehnice. Fotografierea se va face dupa revelarea urmelor, in primul rand a celor latente, dar si a celor a caror nuanta nu se distinge de culoarea fondului. Procedee de fotografiere a cadavrelor Indiferent de cauza mortii omucidere, sinucidere, accident este necesar a se efectua fotografii pentru redarea pozitiei corpului, a starii imbracamintei, a leziunilor vizibile in acel moment, a distantei si raportului cu obiectele din apropiere. Regula generala este aceea potrivit careia in ipoteza mortii violente cadavrele sa fie fotografiate in pozitia si in starea in care au fost gasite, nu este permisa nici o modificare. In functie de specificul situatiei, trebuie avute in vedere pe langa regula generala si urmatoarele aspecte: - cadavrele dezmembrate vor fi fotografiate in 2 etape si anume: se fotografiaza fiecare parte in locul si pozitia in care se afla si ulterior se fotografiaza intregul corp refacut; - cadavrele inecatilor vor fi fotografiate in apa daca asa au fost gasite si ulterior dupa scoatere, pentru a nu risca instalarea putrefactiei; - cadavrele spanzurate sau in pozitia sezand vor fi fotografiate din fata, spate si lateral; - cadavrele carbonizate vor fi fotografiate in starea in care au fost gasite iar ulterior vor fi asezate pe o suprafata alba hartie, cearceaf pentru a se obtine suficient contrast si vor fi fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice; - cadavrele inghetate vor fi fotografiate in starea initiala precum si dupa dezghetare la temperatura camerei. Masuratori fotografice: cu ajutorul rigle gradate sau fotografia bidimensionala fol in det dimensiunilor lineare ale urmelor si obiectelor, masur. fotogr. cu ajutorul benzii gradate fol in CFL pt det distantei dintre obiecte in profunzime sau urme mai mari, masur. tridimensionale prin fol unor plansete speciale. 5. Fotografierea in radiatii vizibile Fotografia judiciara de examinare reprezinta un ansamblu de procedee destinate cercetarii, in conditii de laborator, a mijloacelor materiale de proba, precum si fixarii rezultatelor investigarii tehnico-stiintifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fata locului. Fotografia judiciara de examinare se poate clasifica in: fotografia de examinare in radiatii vizibile: fotografia de ilustrare, de comparare, de umbre, de reflexe, de contrast, de separare a culorilor, microfotografia. Fotografia de examinare in radiatii invizibile: ultraviolete, infrarosii, roentgen, gamma si beta, radiatii neutronice si holografia. Fotografia de ilustrare scopul sau consta in fixarea imaginii initiale a obiectului ce urmeaza a fi examinat, a caracteristicilor si dimensiunilor sale. Domeniile in care se aplica frecvent procedeul fotografiei de ilustrare sunt: cercetarea tehnica a inscrisurilor care sunt presupuse a fi falsificate sau contrafacute, cercetarea unor mijloace de proba cu suprafata plana, expertiza unor corpuri delicte, de genul armelor sau instrumentelor de spargere. Fotografia de comparare una dintre metodele cele mai importante si mai frecvent intrebuintate in examinarile de laborator, in special in traseologie, in balistica judiciara, in expertiza inscrisurilor, in orice imprejurare in care se solicita efectuarea unui examen comparativ de natura optica. Avem trei variante ale fotografiei de comparare si anume: fotografia de comparare prin confruntare procedeul se bazeaza pe confruntare a 2 imagini dintre care una reprezinta urma sau mulajul ridicat de la locul faptei iar alta impresiunea sau mulajul creat experimental in laborator cu obiectul cercetat. Procedeul se aplica in vederea identificarii persoanelor dupa semnalmentele exterioare; fotografia de comparare prin suprapunere consta in suprapunerea a 2 imagini dintre care cel putin una este fixat pe un suport transparent. Se determina astfel fie coincidenta, fie divergenta detaliilor ori trasaturilor caracteristice ceea ce conduce la stabilirea identitatii sau la excluderea din sfera cercetarii a obiectului suspect. Metoda este utilizata in traseologie pentru identificarea persoanei sau obiectului creator de urma, in expertiza bancnotelor, a stampilelor, ilustrarea falsului, identificarea cadavrelor necunoscute, etc; fotografia de comparare prin stabilirea continuitatii liniare sau numai prin juxtapunere serveste la stabilirea identitatii unei persoane sau unui obiect ca urmare a determinarii continuitatii elementelor caracteristice reflectate in urma si modelul tip (impresiune) obtinut pe cale experimentala. Fotografia de umbre este destinata scoaterii in evidenta a caracteristicilor de relief. Se aplica inclusiv in fotografiile de detaliu executate la fata locului, in cazul urmelor de adancime de maini si de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere.

Fotografia de reflexe are ca destinatie punerea in evidenta a urmelor de suprafata greu sesizabile la o prima vedere de ex urmele papilare. Fotografia separatoare de culori serveste la revelarea petelor, a urmelor, a modificarilor textului unui inscris, etc, greu vizibile cu ochiul liber datorita nuantelor de culoare apropiate de culoarea suportului. Un exemplu tipic il constituie petele de sange pe care autorul unui omor a incercat sa le inlature de pe haine sau modificarile aduse unui inscris prin adaugarea sau inlaturarea de text, etc. 6. Fotografia de examinare in radiatii invizibile (doar UV si IR) Radiatiile electromagnetice invizibile de tipul ultravioletelor, infrarosiilor, radiatiilor X si gama au devenit indispensabile examinarii stiintifice a probelor materiale, a urmelor in general. Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete face parte dintre metodele stiintifice de investigare folosit in mod curent in laboratoarele criminalistice si in cercetarile la fata locului pentru descoperirea urmelor de maini, a urmelor biologice, etc. Executarea fotografiei: este nevoie de: surse de radiatii, filtre de selectare a radiatiilor, materiale fotosensibile, aparate de fotografiat. Principalele variante ale fotografiei in UV: fotogr. in ultravioletul reflectat si fotogr. fluorescentei. Domeniile de folosire a radiatiilor ultraviolete in Criminalistica sunt: traseologia revelarea si cercetarea de identificare a urmelor, printre care mai importante sunt urmele de maini, urmele biologice, alte urme organice, si anume cele care contin proteine, hidrocarburi, etc. balistica judiciara pentru descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc; cercetarea tehnica a inscrisurilor descoperirea falsului prin inlaturare de text, descoperirea unor falsuri in documente cu caracter financiar, etc, cercetarea operelor de arta, in special a picturilor. efectuarea de fotografii in cadrul unor activitati de urmarire penala printre care se pot numara descoperirea sau prevenirea furturilor, prinderea in flagrant delict a persoanelor care savarsesc infractiuni de genul luarii sau darii de mita. Fotografia de examinare in radiatii infrarosii isi gasesc numeroase aplicatii in cadrul cercetarii infractiunilor, incepand cu fotografierea la locul faptei sau cu aceea de urmarire si terminand cu efectuarea unor investigatii de laborator in cercetarea falsurilor ori in balistica judiciara. Printre proprietatile principale ale radiatiilor infrarosii se numara capacitatea de a strabate anumite corpuri si de a fi retinute de altele. De retinut faptul ca ele nu sunt influentate de elemente poluante din atmosfera si anume fum, praf, ceata. Domeniile de folosire a radiatiilor infrarosii in Criminalistica sunt: cercetarea tehnica a inscrisurilor; cercetarea unor valori sau opere de arta; descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu armele de foc; efectuarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ. 7. Criterii de clasificare a urmelor infractiunii Notiunea de urma a infractiunii orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse in mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport criminalistic, in urme ale infractiunii. Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si modificarea produsa existand un raport de cauzalitate. Clasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale. Criterii: 1. Factorul creator de urma factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, explozia. 2. Tipul sau natura armei avem: urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator, de ex urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc; urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice inclusive resturi sau fragmente de obiecte ce sunt denumite generic si urme materiale (petele de sange, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.); urme sonore vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul faptei de un mijloc de inregistrare sau un martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, situatie in care nu mai putem vorbi de urme; urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu

3.

ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diferite metode; macro si microurmele. Modul de formare a urmelor avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fixeaza urma pe obiectul primitor (la suprafata sau in adancime). Din acest punct de vedere deosebim: urme statice create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle in miscare una fata de cealalta in momentul contactului (urmele de maini, buze, picioare,etc); urme dinamice formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una peste alta. Un exemplu tipic il constituie urma de franare a unui autovehicul sau urma lasata de un cleste in momentul taierii unui belciug; urme de suprafata- de ex atingerea cu mana a unei suprafete prafuite, etc; urme de adancime specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma (urma de picior in pamantul moale). 8. Cercetarea la fata locului a urmelor de maini

Urma papilara a degetelor, a palmei sau a intregii maini se formeaza prin contactul direct al acesteia cu o suprafata sau un obiect oarecare. In functie de modul de formare se pot imparti astfel: urme de maini statice sau dinamice valoarea cea mai mare pentru identificare o au urmele de maini statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Urmele dinamice care se prezinta sub forma unor manjituri pot servi la o identificare generica. Urme de suprafata sau de adancime in functie de plasticitatea suportului primitor de urma. Urmele formate pe suprafete tip plastilina, chit moale, vopsea neuscata se formeaza in adancime spre deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura, de tipul sticlei care sunt urme de suprafata. Urmele de suprafata se pot forma prin stratificare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare,vopsea, grasime, sange, etc.) pe suprafata atinsa precum si prin destratificare datorita ridicarii substantei existente anterior pe obiect (praf, vopsea); Urme de maini vizibile sau latente urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al porilor. Urmele de maini latente contrar aparentelor sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile. Cu toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea. Descoperirea urmelor de maini Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei. Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot retine urme in conditii bune. In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice. Stabilirea vechimii urmelor de maini Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al revelarii urmelor crestelor papilare. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei. In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de revelare de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii. Procedee de revelare a urmelor de maini: Metode fizice: constau in pulverizarea e prafuri sau pudre cu granulatie f fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de urme; conditii pt substante: sa fie in contrast de culoare, sa prezinte o aderenta selectiva (ceruza, pulbere de aluminiu, oxidiul de cupru, praful de xerox...); urme papilare pe suprafete multicolore: se fol substante fluorescente; indepartatrea pudrei se face cu o pensula fina din par de veverita sau cu un pulverizator special;

Metode chimice: revelarea cu vapori de iod (aburire) prin aparitia unei coloratii specifice, revelarea e de scurta durata, insa poate fi repetata; revelarea cu reactivi chimici : urme pe hartie reactiv pe baza de ninhidrina, nitratul de argint sau rodamina B; Metode optice: radiatia de tip laser este proiectat lateral oblic (45 det aparitia unei fluorescente specifice, procedeul nu este distructiv, putand fi reluat de mai multe ori, permiote relevari de urme vechi de 9 ani aflate pe filele unei carti; dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectat spre suprafetele purtatoare de urma, imaginea se obtine prin intermediul unor filtre electronice, nu este distructiv si permite fixarea imediata prin fotografiere sau banda videomagnetica.

Fixarea urmelor de maini Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-verbal. Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale Din punct de vedere tehnic criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale. Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul degradarii. Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si care se anexeaza procesului-verbal. Ridicarea urmelor de maini Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj. 1. Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei. 2. Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor; 3. Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor. 9. Cercetarea urmelor lasate de picioare Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. Din categoria urmelor de picioare fac parte: urmele plantei piciorului ale piciorului gol; urmele piciorului semi-incaltat; urmele de ciorapi sau de incaltaminte. Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale. Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii. Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii. In legatura cu urmele de nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de alunecare) cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica. Descoperirea urmelor de picioare: Presupune cercetarea suprafetelor pe care este posibil sa se calce, poate fi asociata cu cautarea si prelucrarea urmelor de miros de catre cainele de urmarire. Piciorul gol la fel ca la descop urmelor de maini, la urmele de incaltaminte dispozitive pe baza electricitatii statice. F imp este conservarea urmelor supuse act unor factori de natura sa le distruga (ploaie, vant, etc). Dupa descoperire si revelare este obligatorie masurarea urmelor. Ridicarea prin mulaj a urmei in adancime se desfasoara imediat dupa fotografierea sau desenarea urmei pe o coala de calc, asezata pe o bucata de geam deasupra urmei. Substante de mulare: ghips, plastilina, parafina, latexul, etc. Se impune o pregatire speciala a urmei si mulajului mai ales in conditiile formarii acestora in nisip, pamant zgrunturos sau moale, in zapada, etc. Interpretarea elementelor cararii de urma

Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la FL dat reflectarii unor caracteristici individuale ale persoanei care pot oferi indicii pretioase. Elemente care caracterizeaza o carare de urme: directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri de pasi, indicand directia de deplasare; linia mersului o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme; latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului; ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii. Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare, caracteristicile mersului, eventuale defecte anatomice, inaltime, starea psihofizica (lung. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei). Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o anumita strare psihica sau patologica, dar chiar si incercari de derutare a cercetarilor (mersul cu spatele, cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati), se mai poate stab daca pers cunostea locul, daca a fol lumina pe timpul noptii, daca a stat la panda, etc. 10. Cercetarea urmelor de sange Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice. Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe leucocite si trombocite. La fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine. Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor: temperature, lumina, agenti fizici si chimici. O urma proaspata are o culoare rosustacojiu si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si negru. O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile exercitate de om, respective de persoana care cauta sa indeparteze pata prin razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material, etc. Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, etc. Descoperirea urmelor sangvinolente Cautarea urmelor de sange se efectueaza potrivit particularitatilor locului sau suportului cercetat, ea fiind orientata in cateva directii principale: imbracamintea si corpul persoanelor antrenate in infractiune, urmele pot ramane in profunzimea tesaturii, la cusaturi, in mansete, pe rama pantofului, sub unghii, in par, etc. Portiunea de teren si obiectele aflate la locul savarsirii infractiunii sau in locul in care a fost gasit cadavrul (covoare, dusumea, ziduri, usi, etc); Instrumentele folosite in savarsirea infractiunii (cutite, topoare, etc) Instalatii sanitare, vasele alte obiecte ce ar fi putut servi la inlaturarea urmelor sau la transportul cadavrului. Depistarea petelor suspecte se face cu surse de lumina care dispun de filtre de culoare (rosii/verzi) capabile sa scoata mai bine in evidenta urma. Primele reactii la care se apeleaza au un caracter orientativ sau de probabilitate, pe baza de apa oxigenata sau luminol, reactivul Medinger sau Adler. Tb sa se faca cu prudenta pt a lasa deschisa posib examinarii complexe a urmelor in conditii de laborator. Fixarea: prin descriere in P-V, fotografiere. Precautii pt prevenirea contaminarii urmelor si de aici anularea posib de investigare genetica. Ridicarea urmelor de sange Pete uscate razui sau racla impreuna cu o parte din suport (urme pe ob care nu pot fi transp). Balti absorbi cu pipeta sau hartia de filtru, insa vor tb examinate cu max urgenta. Pe zapada prin introducerea sub ac a unei hartii/tifon Crengile, frunzele se taie, pamantul, nisipul se ridica cu totul. Nu se ambaleaza ob purtatoare de urme de sange in stare uda si mai ales in material plastic. Expertiza biocriminalistica a urmelor de sange

Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, in ce conditii este posibil sa se fi format urma, careia dintre pers indicate in actul de dispunere a expertizei i-ar putea apartine sangele, etc.

11. Cercetarea urmelor seminale Pr. rezolvate de expertiza biocriminalistica Urmele de sperma sau urmele seminale. Prezenta lor este caracteristica savarsirii de infractiuni de un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de savarsire prezinta anumite particularitati. Si anume omorul, infractiunile privitoare la viata sexuala. Formarea urmelor de sperma are loc prin depunere pe diverse suporturi a lichidului spermatic ejaculat, prezinta contur neregulat, culoare gri-albicioasa, aspre la pipait. Ridicarea: intregul obiect sau se taie portiunea cuprinzand pata fara a se indoi., ambalaraea in stare uscata, ferit de lumina si caldura. Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala, determinarea caracterului de secretor sau nesecretor a individului, grupei sanguine, vechimii petei, substantelor straine prezente in urma si a eventualelor boli venerice. Posibilitatile de examinare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel, la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal circa 48 ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la 19 zile, in ipoteza cadavrelor inghetate. O particularitate o repr posib individualizarii persoanei a carei spermatozoizi au fost descoperiti; la fiecare individ exista si spermatozoizi cu forme deosebite sau anormale, aceste tipuri alcatuiesc o mare varietate de combinatii, se considera imposibil ca 2 barbati sa prezinte acelasi procentaj de celule atipice, ele insa variaza in cursul vietii, de aceea concluziile de identitate tb privite cu prudenta. 12. Tipologia investigarii ADN Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (ADN) a condus la intelegearea conceptului de ereditate si ulterior la identificare prin decodarea informatiilor genetice pe care molecula de ADN le are in componenta; are structura moleculara si este continuta de toate celulele vii ale organismelor (singurele celule fara ADN sunt globulele rosii). Sub raportul valorii de identificare, specialistii geneticieni clasifica urmele biologice in 2 categ: Probe cu inalt grad de precizie in identificarea profilului ADN: sangele, lichidul seminal, saliva; Probe cu potential in definirea profilului ADN: fluidul vaginal, secretiile nazale, parul (cu bulb), bucati de carne, celule ale pielii, urina, parti de corp, oase (maduva osoasa chiar si in cazuri de descompunere avansata). Probe cu potential a analizele ADN mitocondrial. Particularitati ale cercetarii la fata locului Cercetarea urmelor apte sa serveasca la identificari genetice parcurge aceleasi etape tehnice, tipice urmelor biologice de la descoperire, la fixare fotografica si ridicare, se impun insa precautii suplimentare. Ob sau suporturile purtatoare de urme biologice care se ridica in vdr analizarii ADN cor fi verificate pt a fi puse in evidenta alte urme imp, de ex urmele papilare. Pt fiecare proba se va fol un tip special de recipient care sa ofereo conservare optima si un transport sigur. Sangele lichid, tesuturile, organele sau oasele se containerizeaza si se refrigereaza in vdr trasportarii in conditii optime. Petele de sange aflate pe ob vor fi uscate inainte de impachetare. Parul tr colectat cu grija pt a evita ruperea tijei sau atingerea radacinii. Se fol manusi si pensete adecvate, instrumentajul se curata cu alcool dupa ridicare fiecarui obiect. Se recomanda purtarea de masti (evita stropii de saliva in caz de stranut, tusit).

13. Expertiza urmelor de natura piloasa Firele de par uman alcatuiesc o categorie aparte de urme biologice denumite si urme de natura piloasa. prin care se obtin date importante cu privire la personae si la imprejurarile faptei. In esenta se pot obtine date despre natura, originea, caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia, diverse particularitati morfologice ale firului de par, etc. In general unui fir de par ii este caracteristica o anumita lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie precum si unele degradari, toate raportate la varsta si sexul persoanei, la regiunea corpului din care provine, la starile fiziopatologice si la influenta unor factori de mediu. Expertiza firelor de par este consacrata pe de o parte cercetarii structurii intime a parului, cu elementele sale caracteristice iar pe de alta parte , analizei suprafetei acestuia a diverselor particule aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit. Expertiza va trata anumite aspecte: - natura si originea umana sau animala a firului de par; - modul de detasare a firelor de par; - sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei; - eventualele alterari produse de diverse boli; - natura depunerilor de pe suprafata firului de par.; - identificarea persoanei pe baza profilului ADN. Este posibila identificarea grupei sanguine a persoanei datorita prezentei antigenelor specifice sistemului A,B, O. 14. Identificare dupa semnalmente exterioare - metoda portretului vorbit Pentru ca o persoana sa poata fi deosebita de o alta sub raport criminalistic si identificata este necesar ca descrierea caracteristicilor sale anatomice sa se faca dupa metode riguros stiintifice. Descrierea semnalmentelor cunoscuta in literature de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei. In esenta, identificarea se face cu ajutorul unor metode si tehnici specializate, in cadrul unor activitati de urmarire penala desfasurate potrivit unor reguli tactice specifice ascultarii martorilor sau victimilor infractiunii. METODA PORTRETULUI VORBIT Porteretul vorbit este o metoda stiintifica care seveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora de catre o alta persoana. DESCRIEREA FORMELOR STATICE vizeaza elemente caracteristice privind talia, constitutia fizica sub aspectul general al perosanei, forma capului si a fetei, eventuale infirmitati, etc. Talia poate fi scunda, mijlocie si inalta. In acest sens avem 3 gradatii: 160 cm pentru talia scunda, 160-175 cm pentru talia mijlocie si peste 175 cm pentru talia inalta, urmand ca aceste aprecieri sa se modifice avand in vedere conditiile de crestere a mediei inaltimii. Constitutia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mijlocie, slaba sau uscativa, in functie de marimea sistemului osos si de masa musculara a individului. De asemenea, intereseaza si forma umerilor, lungimea gatului, particularitati ale mainilor si picioarelor, etc. Aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata ca sportiva, eleganta, atletica, greoaie, ori asociata unor profesiuni cum ar fi cele de ofiter, balerin, functionar, marinar, intellectual, student, etc. CAPUL PERSOANEI detine locul principal in descrierea portretului vorbit, astfel: forma capului privit din fata poate fi alungita, ovala, dreptunghiulara, triunghiulara, cu baza in sus sau in jos, patrata, colturoasa, romboidala. Din profil capul poate avea un contur normal sau regulat, tuguiat, etc. Forma capului trebuie raportata la conturul fetei si la conturul profilului; fata se imparte de regula in 3 zone ; frontala, nazala si bucala. Zona frontala cuprinde regiunea dintre baza nasului si baza acestuia; zona bucala cuprinde regiunea dintre baza nasului si varful acestuia; fiecare element component al fetei se descrie separate astfel: PARUL se descrie dupa culoare, forma carliiontata, intins, ondulat, calvitie, lungime, mod de pieptanare; FRUNTEA se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, particularitati, mod de ridare; OCHII se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile pleoapelor, genelor, adancimea in orbite, etc;

NASUL are caracteristica radacina, linia dorsala sau muchia, inaltimea, latimea, baza, conformatia narilor, culoarea; GURA SI BUZELE se descriu dupa marime, contur, culoare, pozitie, grosime, proeminenta; BARBIA se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale si anume plata, ascutita, ingropata, Barbie dubla, etc; URECHEA intereseaza atat in privinta aspectului general, pozitia fata de cap cat si sub aspectul elemntelor sale componente lob, tragus, antetragus, helis, etc; RIDURILE sunt apreciate in functie de zona in care se gasesc , dupa forma si numarul lor. SEMNELE PARTICULARE fac parte din elementele pretioase pentru identificarea persoanelor si cadavrelor. Tatuajul ocupa un loc important in suita semnelor particulare; el poate fi gasit pe toata suprafata corpului cu exceptia palmelor, talpilor si pielii de pe cap, de regula pentru tatuajul ornamental se prefera pieptul, spetele si bratele. Daca eventual s-a incercat inlaturarea lui chirurgicala, cu ajutorul fotografiei sub radiatii infrarosii i se poate observa forma initiala, datorita resturilor de pigment ramase in tesut. DESCRIEREA FORMELOR DINAMICE Denumite si functionale se refera in special la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferite forme de manifestare, etc. Mersul unei personae poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari sau mici, saltaret, cu alte particularitati date de morfologia piciorului, de anumite infirmitati, si de starea de sanatate. Modul de manifestare se intelege gestica, vorbirea care sunt in functie de personalitatea si temperamental individului. Vorbirea trebuie inclusa in conturarea portretului vorbit, prin particularitatile de genul vorbirii normale,precipitate, balbaite, organizate precum si timbrului, accentului, etc. 15. Metode tehnice de identificare dupa semnalmente exterioare Portretul schitat sau schita de porter consta in schitarea unui portret dupa descrierea martorului sau a victimei, de catre un desenator cu calitati plastice foarte bune. Fotorobotul este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor personae diferite. Identi-kit-ul si photo-identi-kit-ul la dispozitia martorului ori victimei este pus un album ce contine zeci de variante ale el faciale, se alege o anumita varianta caracteristica a fiecarui el facial, se scot peliculele corespondente acesteia si sunt asezate pe prin suprapunere pe un suport special cu geam mat iluminat de jos. Mimicompozitorul si sintetizorul fotografic se apropie de metoda Identi-kit-ului, cu ac principii de compunere a imaginii, mai perfectionate insa. Portretul robot computerizat - av: exploatarea mai eficienta a datelor furnizate de martor si utuilizarea acestor date, stocate in fisiere criminalistice (tehnici de calcul SIGMA, MACINTOSH PLUS, IBM). 16. Tehnici de identificare a cadavrelor Procedeele criminalsitice de identificare a persoanelor dupa seemnalmente exterioare pot fi utile si in cazul identificarii cadavrelor necunoscute insa aplicabilitatea lor este limitata de transformarile firesti prin care trece corpul uman ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, procesul de putrefactie, etc. Metodele criminalistice de identificare a cadavrelor utilizate mai frecvent in practica sunt: Metoda supraproiectiei consta in proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul. Cele 2 imagini negative sunt proiectate pe un ecran in vederea stabilirii coincidentei sau necoincidentei elementelor anatomice si antropometrice appreciate ca puncte de reper. Suparpunerea electronica a imaginilor este o varianta perfectioanta a supraproiectiei. Reconstituirea fizionomiei dupa craniu mai este denumita si metoda GHERASIMOV RISCUTIA dupa numele celor 2 care s-au ocupat de aceasta metoda in Rusia si in Romania. Metoda consta in reconstituirea plastica si grafica a tesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate stiintific. Intreaga operatie se executa pe craniul cadavrului caruia se incearca sa i se determine identitatea Identificarea dupa resturile osoase expertiza criminalsitica osteologica este efectuata de specialistul antropolog care este in masura sa determine daca urmele osteologice sunt sau nu de natura umana, daca ne aflam in prezenta unui schelet intreg sau daca oasele apartin mai multor personae. De asemenea se pot obtine informatii referitoare la sex, varsta, talie si eventualele boli de care a suferit personae ain timpul vietii.

10

Identificarea dupa sistemul dentar si lucrarile stomatologice este valoaroasa datorita elementelor specifice de individualizare pe care le prezinta in mod natural dantura unei personae. Practica demonstreaza ca in anumite situatii si anume explozii, incendii, catastrophe, accidente, distrugerea premeditate a corpului victimei prin diverse modalitati printre foarte putinele elemente care mai pot oferi date cu privire la personae, mergandu-se pana la identificare, sunt cele ale sistemului dentar Identificarea prin expertiza fotografiei de portret este un procedeu frecvent aplicat de organelle judiciare in stabilirea identitatii unui cadavru caruia I se poate face o fotografie a semnalmentelor dupa efectuarea toaletei sale. La aceasta se adauga identificarea unei personae amnezice sau care isi ascunde identitatea. Metoda consta in compararea unei fotografii cat mai recente a persoanei disparate cu fotografia semnalmentelor cadavrului. 17. Identificarea persoanelor dupa voce si vorbire Metoda moderna in slujba aflarii adevarului si descoperirii autorului infractiunii. Individualitatea vocii si vorbirii determinate de diverse particularitati anatomice si fiziologice permite identificarea neta a unei perosane de alta pe baza unor caracteristici de natura diferita. Pentru a putea initia un astfel de proces de identificare este necesara descoperirea de urme specifice respective cele denumite urme sonore ale vocii si vorbirii a caror existenta este determinate de raspandirea pe scara larga a mijloacelor electronice de inregistrare fonica. Particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane sunt urmatoarele: particularitatile de constructie ale aparatului fonorespirator ale fiecaruia dintre componentele sale (plamiani, trahee, laringe, coarde vocale, cavitate bucala, etc) servesc la diferentierea neta a unei personae de alta. Particularitatile functiei fonatorii determinate de fiziologia specifica a actului respirator si de modul de comportare a coardelor vocale. Aceste particularitati se reflecta in cele 3 caracteristici principale ale vocii: timbru, frecventa, intensitate, unde primele 2 sunt foarte importante pentru identificarea persoanei deoarece scapa controlului constient al acesteia; Particularitati determinate de modificari ale aparatului fonorespirator aparute ca urmare a unor maladii. De remarcat ca vocea prezinta o alta proprietate esentiala si anume stabilitatea. Din momentul schimbarii vocii la pubertate aceasta ramane relative stabile pe intreaga durata a vietii. Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii Ea nu se rezuma numai la identificarea persoanei, ea incearca sa resolve si probleme cum ar fi: stabilirea autenticitatii fonogramei in litigiu; identificarea persoanei vorbitorului ; stabilirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii; 18. Metode biometrice de identificare 1. Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor Reprezentare grafica a unei fizionomii sau a unor trasaturi specifice,realizata la un moment dat, in conditii de iluminare specifice, fotografia este deocamdata cea mai utilizata metoda biometrica. Se recomanda masurarea distantei dintre orbite, a grosimii nasului, a formei pometilor, a grosimii buzelor. O metoda de identificare mai sigura este folosirea hologramei. 2. Tehnici antropometrice Presupune masurarea unor parti ale corpului uman in vederea reconstituirii dimesiunilor acestuia pornind de la cele cateva fragmente de schelet descoperit. Alta tehnica apeleaza la dispozitive electronice care permit masurarea parametrilor antropologici ai mainilor, respectiv a geometriei mainii. 3. Recunoasterea retinei Consta in determinarea aspectului si marimii vaselor de sange care provin de la nervul optic si sut dispersate in retina.Investigarea reperezinta o sursa de informatii biometrice datorita celor trei proprietati importante ale retinei: anatomia,unicitatea si topografia dispunerii vaselor de sange. 4. Recunoastere irisului Permite prelucrarea corecta a imaginii irisului, chiar daca persoana respectiva poarta ochelari sau lentile de contact.Recunoasterea irisului este extrem de eficienta, fiind considerata mai performanta decat recunoasterea bazata pe amprente si mult mai exact decat amprenta de ADN. 5. Termograma faciala Este o fotografie a temperaturii fetei unei persoane. Ea este obtinuta prin explorarea fetei cu un detector sensibil la radiatii infrarosii. Termograma captureaza o imagine a emisiilor faciale in infrarosu, obtinuta numai prin metode pasive, fara a fi emise nici un fel de radiatii daunatoare.

11

19. Urmelor formate prin folosirea armelor de foc A. Umele formate de arma pe cartus 1.Urmele de pe tub se formeaza in 3 etape succesive: 1.1 in momentul incarcarii se formeazaurme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului, prin impingerea cartusului in camera de detonare. Se formeaza si urma ghearei extractoare care prinde rozeta sau gulerul tubului, in vedrea extragerii sale. 1.2 in momentul tragerii sau al decalnsarii focului apar urmele percutorului si aleperetului frontal al inchizatorului. 1.3 in momentul extragerii tubului se imprima pe rigola sau marginea anterioara a rozetei urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pargului aruncator. 2.Urmele de pe glont au un carcater dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghinutuite. Astfel, laarmele cu teava ghintuita raman, sub forma de striatii, urma ale plinurilor, ale flancurilor ghintuite. Pot aparea deformari ale glontului daca acesta are un calibru mai mare decat al armei cu care a fost tras, deformari constand de regula in alungirea sa. B. Urmele de impuscare 1. Urmele principale sunt rezultatul actiunii directe exercitate. Sunt de 3 feluri: a) urme de perforare in situatia in care proiectilul a traversat intreg corpul.Au trei elemente: orificiul de intrare si iesire ce se deosebesc intre ele prin anumite carcatersitici pe baza carora se stabileste directia din care a patruns proiectilul. Pe corpul uman, orificiul de intrare se caract. prin lipsa de tesut , diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului. Orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut. Pe imbracaminte, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, de regula constandu-se si un raport de fibre spre interior. In cazul unor obiecte lipsite de elasticitate: din lemn diametrul orificiilor corespunde cu cel al proiectilului; la geamuri perforarea capata forma unui trunchi de con cu baza mare in directia de inaintare a proiectilului, astfel ca orificiul de intrare este maimic decat cel de iesire.: in tabliile metalice marginile orificiilor foarmate sunt indreptate in directia de inaintare a proiectilului. b) urme de patrundere sau canale oarbe cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi c) urme de ricosare cand glontul este deviat de obiect, in functie de energia cinetica a proiectilului, de densitatea obiectului si de unghiul de lovire- adancituri sau zgarieturi in functie de unghiul de lovire si de natura obstacolului. 2. Urmele secundare sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii, altii decat cei specifici proiectilului.Se impart in: a) urme secundare formate indiferent de distanta de tragere - inelul de frecare sau de stergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare , praf, rugina sau oricare alta substanta aflata pesuprafata proiectilului. - inelul de metalizare depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului, in mom. perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate b) urmele secundare formate la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta - rupturile provocate de gaze forme stelare - urmele gurii tevii - arsurile - urmele de funingine - tatuajul patrundere in pile a resturilor de de pulbere neagra sau arsa incomplet -urmele de unsoare 20. Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tub Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite in corpul vicitmei sau la fata locului, cu gloantele trase experimental cu arma gasita in campul infractional ori ridicata de la persoana suspecta. Identificarea armei dupa urmele formate pe glont Presupune in faza initiala o delimitare a cercului armelor suspecte,prin excluderea din sfera cercetarii a armelor ale caror caracteristicigenerale nu corespund carcatersiticilor reflectate de glont; pentru aceasta se iau in considerare nr. Golurilor si plinurilor ghinturilor,latimea acestora, unghiul si sensul de rasucire , calibrul. Pt. obtinerea modelelor de omparatie se efectueaza trageri experimentale cu armele examinate. Pt. Trageri se apeleaza la munitie cu caracteristici asemantoare celei descoperite la fata locului.Tragerile se efectueaza in dispozitive speciale , denumite captatoare de proiectile, care pot fi de mai multe tipuri : cutii sau lazi lungi dreptunghiulare umplute cu vata, tuburi de circa 4 m cu apa.

12

Dintre tehnicile de examinare comprataiva menttinam examinarea la microscopul comparator. Sau compararea mulajelor. Rezultatele examinarii pot fi cert pozitive sau negative dar si de probabilitate, sunt fixate prin fotografiere. Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului Prezinta un avantaj fata de identificarea dupa urmele existente pe proiectil, tubul ramanand intact in marea majoritate a cazurilor de trageri, spre deosebire de poiectil, care se poate deforma in impactul cu obiectele mai dure.Tubul permite si identificarea armelor a caror teava nu contine suficiente caracterisitici individuale, in special tevile lise. Din aceasta categ. fac parte si armele de vanatoare. Mijlocul tehnic pe baza caruia se examineaza il reprezinta microscopul comparator, caruia i se poate adauga compararea de microfotograme executate separat penru tubul in litigiu si cel tras experimental. De asemenea se poate face si pe baza mulajelor obtinute dupa interiorul camerei de detonare, compararea realizandu-se intre tubul cartusului in litigiu si mulajul experimental. 21. Stabilirea autenticitatii si vechimii inscrisurilor Stabilirea autenticitatii doc sau buletinelor de identitae,acte de stare civila Principalele elemente comune avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui inscris sau document sunt urmatoarele: a) indeplinirea cerintelor legale privind forma si continutul actului scris trebuind sa fie datat, semnat, stampilat, inregistrat b) aflarea actului in termenul de valabilitate c) corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia de pe legitimatie sau inscrisul pe care aceasta si-l atribuie d)existenta elementelor de protectie sau de securitate , destinate sa ateste autenticitatea unui document si saprevina falsificarea sau contrafacerea sa. Principalele masuri de securitate: a) Securitatea hartiei - pasiva prin modificari ale compozitiei pastei hartiei si prin filigranare - activa prin incoporarea in masa hartiei a unor fibre colorate, pastile fluorescente tipice cecurilor de calatorie ori a unor fire de securitate, inclusiv asigurarea unui fond de protectie b) Imprimarea de securitate conceputa in functie de natura imprimarii si prin grafica elementelor imprimate c) Perfectionarea elementelor succesorii de identificare- sistemul de laminare intr-o folie de plastic, sub vid; benzi si cerneala magnetica Expertul trebuie sa acorde atentie starii generale a inscrisului, existentei unor eventuale urme de alterare, modificare,inlocuire a fotografiei. Stabilirea vechimii unui inscris a) Neconcordnta dintre data care se pretinde ca o are documentul si vechimea reala a inscrisului, cu alte cuvinte orice anacronism desprins din studiul elementelor ( ortografia folosita de autor, denumirea unor strazi, localitati). Forma si continutul textului, caracteristicile de fabricatie ale hartiei si cernelii, precum si gradul lor de imbatranire sunt elemente semnificatice ale unui inscris, asupra carora expertul trebuie sa-si concentreze atentia, pentru stabilirea vechimii acestuia. b) Vechimea unui inscris poate fi determinata si prin examinarea caracteristicilor hartiei si a gradului ei de imbatranire. c) In acelasi scop se procedeaza la examinarea cernelurilor, ele oferind posibilitatea stabilirii vechimii inscrisului, ca urmare a proceselor fizico-chimice pe care le parcurge. -gradul de oxidare raportat la conditiile de pastrare ale inscrisului - gradul de migrare, de patrundere in masa hartiei a componenetelor de clor si sulf din cerneala d)intersectarea trasaturilor de cerneala indica diferente de vechime e)tipul de instrument scriptural ofera elemente de stabilire a vechimii 22.Caracteristici de identificare a scrisului de mana Caracteristicile unui scris,pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului, sunt prezente mai ales in: - limbajul specific scriptorului - modul de amplasare a textului - forma sau aspectul general al scrisului - particularitatile de constructie a semnelor grafice

13

In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor intrucat o anume caracteristica poate fi intalnita in maimultescrisuri, aidoma detaliilor caracteristice intr-un desen papilar. a) Caracteristicile exprimarii in scris sunt de natura extragrafica. Servesc la restrangerea cercului de persoane suspecte. Necesita examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie si punctuatie, clatritatea stilului. Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc, de regula, nivelul general de cultura, profesia, varsta si eventual posibile dizarmonii psihice. b) Caracteristicile topografice ale scrisului- vizeaza modul de dispunere, amplasare a unui text peo foaie de hartiesau pe un alt suport. -marginea lasata de scriptor - marimea alineatelor - distanta dintre randuri - amplasarea diverselor mentiuni c) Caracteristicile generale(dominantele grafice) ale scrisului de mana. Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Acestea sunt elemente valoroase in descoperirea unui fals prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile sale generale proprii, care ii divulga identitatea. - gradul de evolutie a scrisului inferior - mediu - superior grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie. Pers. Cu scris superior pot imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru. - forma scrisului este determ. de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar. Printre formele mai imp. Se desting: formele arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare( colturoase). Forma scrisului mai este apreciata din punct de vedere al al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri simplem simplificate si complicate. - dimensiunea scrisului poate fi mare, mijlocie sau mica - inclinarea scrisului sau a literelor scrisuri drepte, inclinate spre drepata sau stanga si scrisuri neregulate - coeziunea sau continuitatea scrisului - viteza scrisului - presiunea scrisului - forma liniei de baza a randurilor d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele refelctand modul in care fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical se numesc grame iar in plan orizontal ducte. Potrivit modelul caligrafic, o litera poate fi constuita dintr-o singura trasatura(c, l, e, o) din doua trasaturi ( a, b, d, n) din trei ( m, A, B) si patru ( M, W). Caracteristicile speciale de grafotehnica alaturi de directia miscarii sereflecta in: - modalitatea de incepere a executiei - finalizarea semnului grafic - legatura dintre grame - modul de executare a depasanatelor - miscarile de scriere in plan vertical 23. Efectuarea expertizei grafoscopice 1. Cercetarea prealabila a materialelor, necesara cunoasterii obiectului expertizei si stabilirii calitatii si cantitatii modelelor de comparatie, urmata de analiza separata a scrisului in litigiu si a celor de referinta, prin care sunt puse in evidenta caracteristicile generale si particulare, urmarindu-se totodata daca nu este vorba de un fals prin imitare sau prin deghizare, inclusiv un fals prin alterarea mecanica sau chimica a textului. 2. Examinarea comparativa conduce la stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel de comparatie. Examinarea se face direct pe scrisurile comparate,insa cel mai adesea se apeleaza la fotografii ale semnelor grafice, sau ale unor grupuri de semne sau la tabele sinoptice. Un loc aparte il constituie idiotisme grafice sau ticuri ale scrisului. Rezultatul unei expertize grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu valoare de identificare, prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neindenditatea persoanei, fie la o concluzie cu caracter de probabilitate.

14

24. Cercetarea falsului prin inlaturarea de text Inlaturarea sau stergerea de text se realizeaza pe cale mecanica sau chimica, fiind deseori urmata de adaugarea altui text, situatie in care ne aflam in prezenta unui fals prin substituire. Cercetarea inlaturarii propriu-zise are de solutionat o serie de probleme privin in special modul in care s-aoerat. Astfel: a. Inlaturarea mecanica efectuata prin razuirea textului cu o lama sau radiera sa cu o guma. b. inlaturarea chimica prin corodarea sau spalarea cu anumite substante chimice a unui text, in intregime sau partial, avand ca rezultat decolorarea sa si uneori chiar inlaturarea definitiva a textului. c. acoperirea unuio text sau semne grafice prin hasurarea sau prin patarea cu diverse substante de scriere ori de alta natura. Examinarea criminalistica a textelor sterse se desf. In doua faze: 1. Stabilirea locului alterarii. In cazurile simple este suficienta iluminarea documentului sub un unghi anumit sau observarea prin transparenta. In alte imprejurari se impun metode speciale: mai intai se proc. la examinarea optica la stereomicroscop; identificarea portiunii alterate este posibila prin favorizarea cu iod a inscrisului locul razuit colorandu-se intr-o nuanta galbuie; se mai poate apela la pudrarea hartiei cu grafit; alta masura este turnarea uneipicaturi de benzinalanga locul razuit. Portiunea din care a fost inlaturat textul, mai ales in cazutrile de spalare chimica, poate fi depistata cu ajutorul radiatiilor ultraviolete, fluorescnta hartiei modificandu-se in portiunuile alterate. 2. Refacerea textului inlaturat este in functie de natura materialului de scriere ( cerneala, tus, creion) si apoi de cea a suportului pe care s-a scris, inclusiv de vechimea scrisului si de conditiile in care a fost pastrat.Aplicarea de metode fizice si chimice cu caracter distrcutiv se face numai dupa fotografierea prealabila a inscrisului in litigiu si dupa ce s-a constatat ca procedeel nedistructive nu au condus la nici un rezultat. a) Metodele fizice au la baza radiatiile invizibile atat cele ultraviolete cat si cele infrarosii sau radiatiile roentgen. b) Metodele chimice au la baza reactia dintre diversi reactivi chimici si componentele cernelii sau creionului, patrunse in masa hartiei,care in functie de natura lor, vor intra in reactie cu solutiile de revelare. Dintre numeroasele metode de refacere chimica a textului, amintim reactia nitratului de argint cu clorurile sau sulfurile din cerneala, tratarea cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu ori cu o solutie clorhidrica de ferocianura. Refacerea textelor scrise cu stiloul cu bila ori cu creionul este este posibila ci prin punerea in evidenta a urmelor de presiune formate in masa hartiei cu ajutorul fotografiei de umbre, vaporizarii cu iod si obtinerii de mulaje cu materiale termoplastice. 3.Refacerea textelor acoperite in falsul realizat prin acoperirea textului sau a unor semne grafice fie prin hasurare cu cerneala,creion sau tsu, fie prin pete de cerneala sau cu alte substante, pentru revelarea textului se recurge la metode specifice. Revelarea se poate face prin examinarea prin transparenat, intr-o lumina puternica, deseori se folosesc radiatiile infrarosii sau radiatiile roentgen, se mai folosesc metodele difuzocopiative, revelarea urmelor prin presiune sau aparatura de tip video spectral comparator. 25. Cercetarea falsului prin adaugare de text Este tipic pentru falsurile partiale. Aceasta categorie de fals poate fi executata prin simpla modificare a unei litere sau cifre, din adaugari de cifre, de cuvinte, ajungandu-se la randuri intregi. Dintre variantele falsului prin adaugare freceventa este aceea a transferului de litere, cuvinte sau cifre, eventual randuri intregi, dupa un inscris autentic. Poate fi efectuat atat de persoana care a intocmit initial inscrisul, ori de catre o alta persoana, falsificatorul apeland la un instrument scriptural similar celui folosit initial sau la altul, precum si la unele cerneluri asemanatoare sau diferite. Aceste gen de fals este deseori precedat de inalturarea de text. 1. Cercetarea caracteristicilor grafice continuitatea logica a scrisului, distanta dintre randuri si dintre cuvinte si caractersiticile grafice particulare. Printre elementele grafice de natura sa indice falsul prin adaugare de text , se numara: a)ingramadirea ori prescurtarea nefireasca b)micsorarea distantei dintre randuri c)modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza a randurilor Alaturi de diferentele de ordin grafic, apar si modificari detereminate de schimbarea suportului pe care a fost asezat inscrisul. De asemenea, schimbarea instrumentului scriptural, precum si a conditiilor concrete de scris. 2. Cercetarea materialului de scriere examinarea fizico-chimica a materialuluicu care s-a scris( cerneala, tus, creion) 3. Studierea modului de intersectare a trasaturilor depistarea falsului prin adaugare de text mai poate fi posibila pe baza datelor desprinse din examinarea trasaturilor intersectate. De regula, trasaturile executate

15

ulterior se suprapun peste trasaturile executate anterior, dupa cum traseeel randurilor inferioare le intersecteaza pe cele superioare. Schimbarea ordinii aceste succesiuni indica prezenta adaugirii. Se folosesc examinarile stereomicroscopice cu iluminare in contrast de culoare, studierea fluorescentei ultraviolete ori a luminescentei infrarosii, examinarea in microscopie electronica cu baleiaj. 26. Cercetarea falsului prin imitare Imitarea poate fi libera sau servila. 1. Falsul prin imitare libera se executa in majoritatea cazurilor cu modelul in fata dar si dupa memorie. Imitarea devina oarecum usoara in cazul scrirelior cu un grad de evolutie inferior scrisului falsificatorului, precum si in cazul semnaturilor simplificate. Depistarea falsului prin imitare este posibila datorita mai multor indicii: a) prezenta caracteristicilor propriului scris al cartografului b) ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie atentia plastografului fiind concentrata asupra executarii lieterelor sau cifrelor. c) depsitarea unor caracteristici de ordin particular cum ar fi orientarea miscarilor, modul de legare a literelor, prsiunea scrisului sau viteza mai scazuta de executie. 2. Falsul prin imitare servila se executa prin urmarirea stricta de plastrograf a modelului scrierii originale, pe care acesta il are in fata. Falsificareamai poate fi facuta prin copiera directa a textului sau semnaturii. Depistarea falsului prin imitare servila este posibila datorita unor elemene specifice revelatoare ale acestui gen de plastografiere grosiera: a) lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseuluisi intreruperile care nu sunt specifice scrisului original b) grosimea uniforma a trasaturilor precum si presiunea de asemenea uniforma c) viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru rectificarea formai gramelor Imitarea servila este precedata,uneori,deo executare a scrisului cu creionul, dupa care se procedeaza la repasarea sa cu cerneala, aspect relevat lafotografierea sub radiatii infrarosi, prin punerea in evidenta a trasaturilor de grafit. 3. Falsificarea de semnaturi cele mai frecvente categorii de falsuri. Unii autori recurg la imitarea acesteia prin proiectie. Indicii de falsificare a semnaturii sunt aceleasi ca sila plastografierea scrisului obisnuit, indeosebi in cazul imitarii servile sau copierii: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, grosimea uniforma a traseului, reluari, rectificari etc. In prezent de norietate este falsificarea prin scanare. 27. Cadrul tactic general al cercetarii la fata locului Cercetarea propriu-zisa la fata locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general, aplicabile in intreaga cercetare, astfel incat sa se ajunga lascopul propus. Principalele elemente tactice, de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt: A. Cercetarea la fata locului se efectueaza cu maxima urgenta practic imediat dupa ce organul de urmarire penala a fost sesizat despre savarsirea unei infractiuni. Aceasta cerinta este obligatorie sub 2 aspecte: a) prin scurgerea timpului exista pericolul producerii unor modificari la locul faptei si al disparitiei sau degradarii urmelor. Pot fi determinate nu numai de actiunea autorului ci si de actiunea unor factori neutri : conditiile meteorologice, carcaterul perisabil al unor urme cum sunt cele biologice. b) prin prezenta imediata a organului de urmarire penala la fata locului se creeaza posibilitatea identificarii unor martori, fara a se exclude chiar surprinderea autorului la locul infractiunii. - se reflecta princ. operativitatii B. Cercetarea la fata locului se efectueaza complet si detaliat aceasta cerinta trebuie dublata de obiectivitate si constiinciozitate, astfel incat locul faptei sa fie cercetat sub toate aspectele indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentata sa o atribuie evenimentului cercetat. Trebuie sase acorde atentie fiecarui detaliu prin cercetarea minutioasa a intregului loc al faptei. Echipa de cercetare trebuie sa-si focalizeze atentie in 2 directii: a) descoperirea si cercetarea minutioasa a urmelor urme latente, microurme, urme biologice b) clarificarea imprejurarilor negative a neconcordantei dintre starea locului faptei si fapte ori imprejurarile ca atare. C. Conducerea si organizarea competenta a cercetarii la fata locului se materializeaza prin: - cercetarea in echipa presupune in primul rand o conducere unica, o conlucrare fara rezerve intre membrii echipei petoate planurile si informarea permanenta a conducatorului cercetarii.

16

- organizarea activitatii este privita sub dublu aspect:1) fiecare dintre mebrii echipei de cercetare va avea deindeplinit sarcini concrete si precise,potrivit atributiilor sale in cadrul echipei. 2) organizarea desfasurarii activitatilor de investigare trebuie sa se faca intr-o ordine bine stabilita,intr-o succesiune fireasca. - luarea unor masuri de ordina la fata locului pentru reusita cercetarii locului faptei, este deosebit deimportant ca echipa de cercetare, conducatorul acesteia, safie lasati sa actioneze in linsite, fara a se interveni din afara, decat daca este absolut necesar si, mai ales, oportun. - evitarea patrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite reprezentantii presei sau televiziunii pot sa asiste dar in afara perimetrului scenei infractiunii. D. Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal- acesta constituie principalul mijloc proceduralde fixare a celor constatate de catre organul judiciar. Se vor folosi formulari clare,precise,concise din care sarezulte ca nu a fost omis nici un amanunt, nici un element util stabilirii adevarului evitandu-se expresiile ambigue. Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute directde organul de urmarire penala. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in mom. cercetarii. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea de schite, fotografii, deinregistrari pe banda video-magnetica,modalitati care sunt menite sa asigure evidenta probatorie si saconfere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului. 28. Masuri preliminare ale cercetarii la fata locului Masurile preliminare sunt luate de politistii care se deplaseaza la fata locului inaintea echipei de cercetare, formata din organul de urmarire penala competent in cauza, din spoecialisti criminalisti etc.Acestia sunt obligati sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca privesc o cauza care nu este de ompetenta lor si sa ia masurile ce se dovedesc absolut necesare. 1. Determinarea locului savarsirii faptei, punerea lui sub paza si protejarea urmelor mentinerea aspectului initial al locului faptei precum si conservarea urmelor este o masura esentiala pentru evitarea unei posibile actiuni distrcutive a persoanelor curioase. Prin stabilirea exacta a perimetrului scenei infractiunii se previna o eventuala incercare a autorului faptei de a sterge urmele infractiunii. 2. Fixarea tuturor imprejurarilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot disparea ora exacta a sosirii organelor de cercetare penala; pozitia si starea usilor, ferestrelor si perdelelor, prezenta unor mirosuri deosebite, starea in care se gasea lumina( aprinsa, stinsa); functionarea unor aparate sau instrumente casnice. 3. Acordarea primului ajutor victimei daca trebuie dusa la spital, va fi fixata pozitia initiala a acesteia prin desenarea cu creta precum si pozitia obiectelor din apropriere. 4. Prevenirea sau inlaturarea unor pericole iminente ex: incendiile, exploziile,inundatiile. Se apeleaza la fotografieri sau inregistrari video. 5. Identificarea martorilor si retinerea eventualelor persoane suspecte - martorii care au perceput direct un anumit act infractional le sunt inca foarte proaspete in memorie o serie de date ce pot fi redate cu destula exactitate, nefiind alterate decisiv de diversi factori subiectivi sau obiectivi.

29. Reguli tactice aplicate in dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice 1. Oportunitatea expertizei In functie de probele, datele sau materialele existente in cauza, este necesar sa se aprecieze daca si in ce masura o expertiza este utila, astfel incat nici sa nu se intarzie efectuarea unei expertize indispensabile solutionarii cazului. Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, mai ales in ideea cao dispunere prematura, ca si intarzierea acesteia, pot avea consecinte negative asupra solutionarii cauzei. In prima ipoteza, obiectele sau materialele trimise expertului pot suferi modificari, degradari etc iar in a doua ipoteza, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetarii. 2. Stabilirea corecta a obiectului expertizei consta in lamurirea unor sau imprejurari de fapt ce reclama cunostinte speciale in diverse domenii.Organele judiciare au datoria sa vegheze la respectarea cerintei de limitare a obiectului expertizei criminalistice, in exclusivitate, la ceea ce legea defineste generic fapte sau imprejurari, nu laproblemele de drept, cum ar fi stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane. 3. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului acestea vor trebui formulate cu claritate, concis si precis, evitandu-se exprimarile generale, echivoce, confuze, gresite, care ii determina pe unii experti sa procedeze la reformulari, cu riscul aparitiei de neconcordante intre ceea ce a urmarit organul judiciar si ceea ce a inteles expertul din intrebare, sau la ridicarea unor obiectii alepartilor, pe considerentul ca nu s-a dat raspuns intrebarilor din ordonanta sau incheiere.

17

4. Asigurarea calitatii materialelor trimise spre expertiza reprezinta premisa de baza a obtinerii rezultatelor scontate prin administraea acestui mijloc de proba. a) Prima cerinta pe care trebuie sao indeplineasca aceste materiale este aceea a cunoasterii cu certitudine a provenientei lor. b) a doua cerinta importanta se refera la calitatea pe care trebuie sa o prezinte materialele in sensul ca ele trebuie sa contina sau sa reflecte suficiente elemente caracterstice pe baza carora sa se faca identificarea. Este necesar ca urmele, mijloacele materiale de proba sa fie insotite de impresiunile, modelele de comparatie sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fata locului. Expertului i se va mentiona carei categorii ii apartine fiecare obiect( litigiul sau comparatia) si care este apartenenta sa. 30. Structura si continutul planului de urmarire penala A. Structura planului de urmarire penala structura unitara de elemente componente, menite sa confere eficienta activitatii de urmarire penala. Sub raport tactic principalele elemente constitutive ale planului de urmarire penala sunt versiunile, problemele ce se cer rezolvate in verificarea fiecarei versiuni, precum si activitatile desfasurate pe baza metodelor stiintifice criminalistice cu ajutorul carora se rezolva aceste probleme. In plan mai sunt precizate termenele de rezolvare a problemelor, si implicit, de verificare a versiunilor, precum si persoanele care urmeaza sa participe la solutionarea lor. Momentul elaborarii unui plan de ancheta se impune a fi ales incat sa nu fie conceput nici prematur si nici tardiv fata de mersul anchetei. Ointocmire prematura, inr-un moment in care nu se detin decat date sumare cu privire la fapta, poate conduce cercetarile pe opista falsa, intarziind solutionarea cauzei. Planul de urmarire penala capata forma scrisa, deoarece numai in acest mod pot fi fixate toate elementele, toate amanuntele a caror omisiune poate aduce prejudicii desfasurarii ulterioare a cercetarilor.Sunt si situatii in care nu este absolut necesar sa se elaboreze un plan scris de urmarire penala:prinderii in flagrant a hotului de buzunare. B.Continutul planului de urmarire penala este determinat de problemele pe care le are de clarificat o ancheta intr-un moment sau altul. Formula celor 7 intrebari are ca dstinatie sa clarifice urmatoarele aspecte: - ce fapta s-a comis si care este natura ei? - unde s-a comis fapta cercetata? - Cand a fost savarsita? - Cine este autorul ei? - Cum, in ce mod a savarsit-o? - Cu ajutorul cui? - In ce scop a fost comisa? Formula celor 4 intrebari delimiteaza mai clar continutul infractiunii, serveste la elucidarea problemelor unei cauze penale plecand de la elementele constitutive ale acesteia. - determinarea obiectului infractiunii, respectiv a relatiei sociale lezate prin sav. faptei penale. - Stabilirea laturii obiective a infractiunii- a act. Sau inact incriminate de lege, a raportului de cauzalitate, si urmarile faptei, precum si a locului, timpului, modului, a altor circumstante in care a fost sav fapta - Identificarea subiectului activ al infract, al tutror participnatilor ca si identificarea sub pasival faptei penale. - Determinarea laturii subiective a infract, prin stabilirea formei vinovatiei ca si a mobilului faptei. 31. Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala Pentru elaborarea unor versiuni care sa serveasca pe deplin aflarii adevarului sub raport tactic, este necesar sa fie intrunite mai multe conditii, printre cele mai imp numarandu-se: 1. Detinerea unor date sau informatii despre fapta cercetata, corespunzatoare sub raport calitativ si cantitativ, pe baza carora sa fie elaborate versiunile a) sub aspect cantitativ un minimum de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei.Lipsa de date sau cantitatea insuficienta a acestora echivaleaza cu o infinitate de versiuni ori cu formularea de versiuni ce pot conduce cercetarile pe piste false, cu ch inutile de energie umana si materiala. b) Din punct de vedere calitativ informatiile ce stau la baza versiunilor, trebuie sa fie precise si concrete.simplele supozitii saupresupuneri lipsite de un suport real nu fac decat sa creeze dificultati in desfasurarea anchetei.

18

2. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicita pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala= elaborarea versiunilor cu profesionalis a)pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala cond imp in realizarea unei versiunicare sa se apropie cat maimult de ralitatea infractionala b)pregatirea complexa presupune nu numai stapanirea cunostiintelor penale si criminalistice si si cunostiinte in alte domenii c) experienta reprezinta un element de siguranta si precizie in investigare d) intuitia reflecta capacitatea organului de urmarire pealade a descoperi side a ajunge cu rapiditate la sensul,la explicarea unor fapte sau imprejurari. 3. Folosirea unor forme logice de rationament, detipul rationamentelor deductive si inductive, ca si a rationamentului prin analogie versiuni elaborate nu numai pe date concrete ci si pe baza unui proces judicios de gandire a) rationamentul deductiv operatie logica, in care se porneste de la general, de la premisele problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, deci la o anumita concluzie ce va servi laelaborarea versiunii b) rationamentul inductiv inversa rat. deductiv, inlantuirea de judecati avand drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge in final,la aspectele esentiale. c) rationamentul prin analogie consta intr-o opertaie logica in care concluzia este trasa pe baza asemanarii dintre elementele caracterstice unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat in curs de cunoastere. In elaborarea versiunilor se impune respectarea urmatoarelor reguli tactice: - versiunile de urmarire penala sa fie elaborate numai pentru faptele sau imprejurarile ce pot avea mai multe explicatii, cauzele cu o explicatie in mod cert unica neimpunand o asemenea operatie - elaborarea datelor sa se faca,in principiu, pe baza datelor de naturaprocesuala, completata, in caz de nevoie, cu date sau informatii obtinute pe cai extraprocesuale, darcare sa capete ulterior caracter procesual - temeiul versiunilor sa il constituie numai datele concrete, date care indeplinesc cerintele de ordin calitataic si cantitativ - versiunile sa fie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza cercetata - versiunile trebuie sa fie bine construite din punct de vedere logic, iar problemele fiecareia dintre ele, clar si precis formulate 32. Principalele cauze ale relativitatii marturiei 1. Imperfectiunea organelor de simt impreuna cu o serie de factori obiectivi sau subiectivi influeanteaza nu numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute. 2. Procese psihice distorsionate predominante: subiectivismul, selectivitatea psihica si constructivismul psihic 3. Convingerea cvasi-generala ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, lucru greu de realizat in practica 4. Particularitatile psihologiei organului judiciar marturia reprezinta o trecerea a relitatii prin filtrul subiectivitatii martorului dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiei martorului. Organele judiciare trebuie sa stapanesca cele mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare prin care proba testimoniala sa fie apropiata cat mai mult de realitate, de adevar. Se rezolva in acest mod doua problemeesentiale: - stabilirea sinceritati martorului, a bunei sale credinte - determinarea veridicitatii marturiei, respectiv a masurii in care depozitiile corespund realitatii obiective Astfel , magistratul are posibilitatea sa se intemeieze motivat pe o delcaratie confirmata si de alte probe existente in cauza chiar daca aceasta contrazice odepozitie anterioara.

33. Receptia faptelor si imprejurarilor de catre martori Receptia senzoriala, elementele care o definesc contureaza un proces psihic de cunoastere care parcurge mai multe etape: a) senzatia este cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor izolate ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unui organ de simt. Aparitia acestora depinde de intensitatea stimulilor care actioneaza asupra analizatorului. Analizator= aparatul organismului uman , alcatiut din organe de simt, cai nervoase de transmitere, centri corespunzatori de pe scoarta cerebrala. Senzatia se naste doar atunci cand stimulul atinge un prag minim, de asemenea exista si o intensitate maxima

19

dincolo de care nu se mai produc senzatii. Aceste praguri ale senzatiei difera de la o persoana la alta. b) Perceptia, consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la identificarea obiectelor si fenomenelor. Procesul de pecetie este astfel definit ca in cat de organizare asenzatiilor, informatiilor pe care un morator le-a receptat. Perceptia este diferentiata de la o persoana la alta, de asemenea in functie de elementele supuse perceptiei, cauzele fiind dentre cele mai diferite: ex cunoasterea persoanei, obiectului. Factori de distorsiune, au influenta directa asupra modului de receptionare. Exemple de factori: a) modul de organizare a informatiilor la nivelul contextului, ce permite persoanei sa perceapa intregul inaintea partilor componente. Rapiditatea cu care sunt sesizate elementele componenet difera de la o persoana la alta. b) Constanta perceptiei, reprezinta procesul de asezare in pozitie normala a unei imagini care in retina noastra aopare rasturnata potrivit legilor opticii geometrice. c) Fenomenul de iluzie, conduce la perceptii eronate, prin deformarea subiectiva a realitatii. Cele mai frecvente sunt cele optico- geometrice d) Fenomenul de expectanta, prin care este pregatita sa recptioneze anumiti stimuli filtrandu-i pa altii e) Efectul halo, fenomen ce ne determina sa extindem necritic un detaliu asupra intregului Factori obiectivi, determinati de imprejurarile in care are loc perceptia. a) vizibilitatea , poate fi redusa de distanta, conditiile meteorologice, de iluminare etc. b) Audibilitatea, influentata de distanta, existenta unor surse sonore, factori meteorologic, etc. c) Durata perceptiei, depinde de perioada in care se desfasoara actiunea, de viteza de deplasare apersoanei, obiectului perceput, sau al celui care il percepe. d) Unii dintre acesti facori pot influenta si perceptia tactila sau olfactiva e) Disimularea infatisarii, determinta de persoana autorului infractiunii, apeland la deghizari, actionand cu rapidutate etc. Factori subiectivi, reprezentati de totalitatea particularitatilor psiho-fiziologicesi de personalitatea individului. a) calitatea organelor de simt b) personalitatea si gradul de intruire a individului c) varsta si inteligenta d) temperamentul si gradul de mobilitate al proceselor de gandire e) starile de oboseala f) starile afective g) atentia, in functie de tipurile acesteia voluntara sau involutara. h) Tipul perceptiv 34. Pregatirea ascultarii martorilor Presupune: 1) studierea dosarului cauzei, ce are ca scop stabilirea faptelor si imprejurarilor ce pot fi clarificate pe baza declaratiilor martorilor, si a cercului de persoane care cunosc aceste fatpe din cadrul carora vor fi selectionati martorii - stabilirea martorilor care pot fi audiati pe baza criteriilor procesul- penale si criminalistice. a) se identifica persoanele care au avut posibilitatea sa perceapa direct faptele si imprejurarile cauzei dar si a celor care detin in mod indirect informatii. Din randul acestora se vor selectiona cei care pot depune marturie b) dc exista un nr. mare de persoane care detin informatii e posibila o selectare a martorilo pe baza calitatii datelor pe care le detin c) clarificarea naturii relatiilor acestora cu persoanele implicate in savarsirea infractiunii 2) cunoasterea personalitatii martorilor, necesara pentru eficienta ascultarii, presupune aflarea datelor referitoare la profilul psihologic, pregatire profesionala, ocupatie etc. 3) elemente tactice aplicate in pregatirea ascultarii martorilor , se va face in functie de obiectivele anchetei ssi activitatile destinate solutionarii lor a. determinarea ordinii de audiere, amrtorii principali se asculta de regula inaintea celor secundari. Ordinea se stabileste de asemenea in functie de relatia dintre martor si partile din proces ca si de pozitia lor fata de cauza. Se poate realiza fie inainte fie dupa ascultarea invinuitului sau a persoanei vatamate. 4) stabilirea momentului audierii, in functie de mai multi factori - evitarea posibilei intelegiri intre martori, precum si a influentarii acestuia de catre alte persoane interesate in cauza. e necesar ca citarea sa se faca de urgenta, la ore/zile diferite pentru a se evita posibilitatea intalnirii acestora. - Trebuie avut in vedere programul de activitate si profesia persoanei

20

- Locul de audiere, nu e indicat expres de lege, de obicei la sediul organului judiciar 5) pregatirea audierii, uneori e necesar un plan de ascultare, vor fi pregatite inscrisuri,fotografii, mijloace materiale de proba pt al ajuta pe martor sa isi aminteasca cele petrecute. 35. Tactica ascultarii propriu-zise a martorilor Conduita tactica in etapa de identificare a martorului este prima etapa din cele 3 care trebuiesc parcurse in procesula scultarii martorilor. Daca in etapa etapa identificarii martorului, in care se include si depunerea juramantului exista vreo indoiala in privinta identitatii acestuia, se va stabili prin orice mijloace de proba. Organul judiciar trebuies sa se conduca dupa anumite reguli tactice, proprii debutului audierii: Primirea matorului intr-o maniera corecta (necesara eviatrea contcatului dintre martori sau cu alte aprti din proces); Crearea unui cadru de asculatre sobru (seriozitatea, lipsa de factori stresanti); Comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator Toate aceste reguli duc la carearea unui climat psihologic favorabil confesiunii (discutii libere prin care se poate cunoaste mai bine personalitatea martorului ). Conduita tactica in momentul relatarii libere a martorlui - a doua etapa; dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii decalaratii sincere, i s face cunoscut obiectul cauzei si i s arata faptele si imprejurarile pt dovedirea carora a fost propus ca martor cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. Avantajul sponteneitatii relatarii libere si prezinta garantia unei mari fidelitati daca martorul nu are nimic de ascuns sau pe cinvea de protejat. Conduita magistratului treb sa se ghideze dupa: Ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe (chiar daca faptele sunt relatate cu lux de amanunte); Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica (aborbare sau dezabrobarea afirmatiilor martorului); Ajutarea cu tact a martorului (fara a-i sugestiona); Reorientarea relatarii spre obietul marturiei (daca martorul se pierde in amanunte sau se abate de la subiect); Poate nota aspecte mai seminificative fara a proceda cu ostentatie (fara intreruprea martorului); Reguli tactice aplicate in etapa formularii intrebarilor nu are acracter obligatoriu. Sunt de natura sa limpezeasca relatarile martorului sau sa le verifice. Mai este numita si Interogarea martorului, Relatarea ghidata, Dispozitie-interogatoriu. Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari, frecvente fiind: Denaturarea prin adaugare (exagerare sau nascocire de fapte imagianre); Denaturarea prin omisiune (caracter incompleta ca si urmare a unei rele-credinte); Denaturarea prin substituire (faptele, obiectele, persoanele reale sunt substituite cu altele percepute anterior ca urmare a asemanarilor existente); Denaturare prin transformare (modificrea succesiunii faptelor, locul unor detalii in timp si saptiu). Pentru inalturarea acestora se intervine cu intrebari. Clasificare din perespectiva tacticii criminalistice: 1. Intrabari de completare (pt aspectele omise); 2. Intrebari de precizare (determinarea cu exactitate a unor circumstante); 3. Intrebari ajutatoare (reactivarii memoriei, inlaturarii denaturarilor); 4. Intrebari de control (verificarii afirmatiilor). In privinta respectarii clasificarii de mai sus trebuie sa se respecte urmatorele reguli: Intrebarile sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate; Intrebarile sa vizeze strict faptele percepute de martor; Sa nu contina elemente de inditimdare; Nu trebuie, in nici un caz, sa se sugereze raspunsul. Trebuia luata in calcul si sugestabilitatea de statut, care ii poate influenta pe cei de conditie social-culturala redusa, raportat la pozitia magistratului. In functie de gardul lor de sugestibilitate pot fi: 1. Intrebari determinative (lipsite de elemente de sugestibilitate); 2. Intrabari incomplet sau complet disjunctive (grad mic de sugerabilitate; martorul este pus sa aleaga intre doua raspunsuri); 3. Intrebari implicative (cu mare grad de sugerabilitate). Modelarea si tonul vocii pot constituii un factor de sugestie.

21

36. Particularitati ale psihologiei victimei Primul moment al formarii declaratiilor victimei il prezinta receptia in momentul in care este supusa unei agresiuni. Situatia de victima se asociaza cu ideea de suferinta fizica si morala. In legatura cu receptia auditiva sublinima faptul ca omul este capabil sa perceapa dintr-o infinitate de nuante, o multitudine de fenomene sonore ce insotesc obligatoriu sau intamplator savarsirea unei infractiuni. Prezinta interes determinarea urmatoarelor imrpejurari: Distanta dintre sursa sonora si organul receptor (in functie de intensitatea undelor sonore); Directia de propagare a fenomenelor sonore (poate avea certitudine cand este intemeiata pe senzatii auditive si vizuale); Determinarea/identificarea fenomenelor acustice (omu intelege sunetele pe care le percepe). Iluziile acustice pot influenta prin distorsionare receptia fenomenelor sonore. Receptia vizuala - : doar undele electromagentice de lungimea de unda cuprinsa intre 396 si 760 milimicroni (intre violet si rosu) pot provoca senzatii vizuale. Ochiul expus la intuneric, supus cateva momente luminii mai intense, isi reduce cpacitatea de adaptare. Alte probleme ce pot aparea: Imagini consecutive (persistarea acestora dupa ce stimulul incepe sa actioneze, in culori normale sau inversate, negative); Contratului simultan (obiectele tinda sa ia nuanta culorii complementare fondului). Receptia cutanata - 3 categorii de senzatii: 1. Senzatii tactile (atingere, presiune); 2. Senzatii termice (sub actiunea unui stimul cu temperatura mai mare sau mai mica pielii); 3. Senzatii de durere (orice stimul mai intens care duce la vatamarea tesutului). Receptia oflactiva stimularea de catre substante care se gasesc in stare gazoasa sau sub forma de vapori. Relativitatea receptiei poate fi intalnita in situatii de genul: Nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului; Stabilirea directiei din care provine mirosul; False identificari ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea emotionala; Alta categorie de senzatii, mai rar intalnite in practica: senzatii interne sau organice (sete, greata, foame, etc), senzatii kinestetice sau de miscare si senzatii de echilibru. Factori de distorsiune-obiectivi si subiectivi- ai receptiei senzoriale a victimei. Factori de natura obiectiva: Conditiile de iluminare; Conditiile meteorologice; Distanta mare si diversele obstacole Existenta unor surse sonore; Durata perceptiei; Disimularea infatisarii; Complexiatea fenomenului perceput; Factori de natura subiectiva: Calitatea organelor de simt; Varsta si sexul persoanei vatamate(femeile descriu cu o fidelitate mai mare); Personalitatea si gradul de instruire; Temperamentul si gradul de mobilitate; Starile de oboseala; Starile afective; Atentia; Trebuie avut in vedere si tipul perceptiv specific ficarei persoane (tipul analitic retine mai multe amanunte pe cand cel sintetic care retine intregul, caracteristicile generale). 37. Tactica ascultarii propriu-zise a persoanei vatamate Tactica audierii in faza relatarii libere: reprezinta primul moment al audierii propriu-zise. Persoanei vatamate i s face cunoscut obiectul cauzei si i s arata faptele si imprejurarilein legatura cu care va fi ascutata, posibilitatea de a se constitui parte vatamata, parte civila, de a renunta la acest drept si de a fia scultata in calitate de martor. Conduita tactica in momentul ascultarii libere; magistratului treb sa se ghideze dupa:

22

Ascultarea persoanei vatamate cu rabdare si calm, fara a-l intrerupe (chiar daca faptele sunt relatate cu lux de amanunte); Evitarea oricarui gest, reactie sau expresie, mai ales ironica (aborbare sau dezabrobarea afirmatiilor); Ajutarea cu mult tact fara a sugestiona sub nici o forma; Reorientarea relatarii spre obietul marturiei (daca martorul se pierde in amanunte sau se abate de la subiect); Poate nota aspecte mai seminificative fara a proceda cu ostentatie ; Relatarea spontana prezinta unele avantaje: Persoana vatamata poate relata imprejurari necunoscute de organul de urmarie penala pana la acea data; Pot aparea date din care sa rezulte savarsirea altor fapte penale de catre invinuit sau inculpat; Organul de urmarire penala are posibilitatea sa studieze modul in care victima isi formuleaza declaratiile; Pot fi evaluate sinceritatea si buna-credinta a victimei sau dorinta de razbunare. Conduita tactica in momentul formularii intrebarilor nu are acracter obligatoriu. Sunt de natura sa limpezeasca relatarile partii vatamate sau sa le verifice.Pentru inalturarea acestora se intervine cu intrebari. Clasificare din perespectiva tacticii criminalistice: 5. Intrabari de completare (relateaza mai putin decat a perceput in mod real); 6. Intrebari de precizare (determinarea cu exactitate a unor circumstante); 7. Intrebari ajutatoare (reactivarii memoriei, inlaturarii denaturarilor); 8. Intrebari de control (verificarii afirmatiilor). In privinta respectarii clasificarii de mai sus trebuie sa se respecte urmatorele reguli: Intrebarile sa fie clare, precise, concise si exprimate intr-o forma accesibila persoanei ascultate; Intrebarile sa vizeze strict faptele percepute de martor; Sa nu contina elemente de inditimdare; Nu trebuie, in nici un caz, sa se sugereze raspunsul. Trebuia luata in calcul si sugestabilitatea de statut, care ii poate influenta pe cei de conditie social-culturala redusa, raportat la pozitia magistratului. In functie de gardul lor de sugestibilitate pot fi: 4. Intrebari determinative (lipsite de elemente de sugestibilitate); 5. Intrabari incomplet sau complet disjunctive (grad mic de sugerabilitate; martorul este pus sa aleaga intre doua raspunsuri); 6. Intrebari implicative (cu mare grad de sugerabilitate). Modelarea si tonul vocii pot constituii un factor de sugestie. Respectarea unei conduite specifice pentru ascultartea raspunsurilor la intrebari este impusa: Ascultarea victimei cu atentie si seriozitate; Evitarea reactiilor bruste la contradictii, incoerente, stari de agitatie, fara exteriorizarea surprinderii saua nemultumirii anchetatorului; Observarea cu atentie a modului de reactionare la intrebarile asociate cu posibili indicii de nesinceritate. Verificarea declaratiilor partii vatamate se face prin compararea declaratiilor acesteia cu celelalte mijloace de proba administrate in cauza. 38. Particularitati ale psihologiei invinuitului sau inculpatului Invinuitul este persoana stabilita deseori dintr-un cerc de suspecti, fata de care se efectueaza urmarirea peneala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. O data pusa in miscare actiunea penala invinuitul capata calitatea de inculpat. Mecanismele psihologice ale faptuitorului trebuie raportate la 3 etape: - Conceperea activitatii infractionale si rezolutiei infractionale, infractiuni savarsite cu intentie; - Desfasurarea activitatii infractionale, faza actelor pregatitoare, de executare si de urmarire; - Postinfractionala (incercarile de simulare, de disimulare si minciuna). Psihologia invinuitului sau inculpatului in momentul interogatorului simularea, disimularea si minciuna mijloace pt a evita tragerea la raspundere penala. Depistarea prezentei starii de emotie are specifice o serie de manifestari viscerale si somatice::: - Accerelarea si dereglarea ritmului respiartiei, dereglarea emisei vocale (ragusire), scaderea salivatiei; - Cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii;

23

Contractarea muschilor scheletici (crispare si blocarea functiilor motrice); Schimbarea mimicii si pantomimicii (miscari si gesturi ce nu corespund in mod normal comportamentului individului); - Modificarea timpului de reactie sau de latenta (intarzierea raspunsului la intrebari ce contin cuvinte critice). Incercarile satrii de simulare sau disimulare (se pot depista cu poligraful). Urmatoarele sunt mai des intalnite: a. Refuzul de a vorbi sau de a recunoaste fapta care i se imputa; b. Invocarea imosibilitatii de a-si aminti; c. Prezentarea de alibii; d. Recunoasterea unor fapte minore in scopul disimularii celor importante; e. Motivarea faptului ca infractiunea este consecinta provocarii sau a unui moment de ratacire f. Simularea nebuniei sau atulburarii functiilor unor organe de simt; g. Incercari de sinucidere sau de automutilare. Deseori in fata organului de urmarire penala, inculpatul isi retrage declaratiile facute anterior pe motiv ca au fost obtinute prin presiuni sau intimidare. Modurile de manifestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.

39. Trasaturi de personalitate ale celui care efectueaza ancheta penala Pe parcursul investigatiei unei fapte penale, anchetatorul este obligat sa dea dovada de corectitudine, rabdare, deminitate, intelegere. Trebuie sa aiba puterea sa recunoasca si sa-si controleze anumite trasaturi ale personalitatii de natura sa se repercuteze negativ asupra cercetarilor. 1. Efectul Galatea incredere in sine, organizarea, depasirii propriilor limite, prin cunoasterea lor; 2. Efectul Pygmalion echilibru intre pretentiile pe acre le avem de la ceilalti si pe care altii le au de la noi. Calitatile care se cer persoanei care infaptuieste justitita: Creativitate in gandire; Capacitate de prelucarare cu obiectivitate; Capacitate de stabilire a contactului psihologic; Evitarea exagerarilor in interpretarea declaratiilor; Controlarea sentimentelor de simpatie si antipatie; Precizari referitoare la calitatile mai sus mentioante: Capacitatea de evitare a deformarii profesionale Controlarea sentimentelor de simpatie; Aplelarea la elementele de permisivitate. Cel care conduce ancheta trebuie sa se lase cat mai putin studiat de invinuit. Pe langa o serioasa pregatire juridica, constiinciozitate si perseverenta, trebuie sa fie si abil in privinta abordarii tuturor aspectelor care concura la aflarea adevarului. 40. Pregatirea ascultarii invinuitului sau inculpatului Studierea materialelor sau datelor existente in cauza presupune cunoasterea datelor referitoare la modul si imprejurarile in care s-a savarsit fapta, la probele existente in acel moment la dosar, la participanti, martori, persoana vatamata, date care urmeaza sa fie completate, confirmate sau verificate si prin declaratiile invinuitului sau inculpatului. Acest lucru se face cu maxima urgenta si operativitate. Cunoasterea personalitatii invinuitului sau inculpatului principalele elemente de natura sa conduca la definirea personalitaii unui individ: - Trasaturile pshice: - Caracterul (defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala pozitiva sau negative; - Temperamentul (determina diferentele psihice ale indivizilor in functie de capacit energetica si dinamica a comportamentului-sanguinic, coleric, flegmatic si melancolic); - Aptitudinile (unele cu sens general, altele cu sens special). - Factori care au influentat sau conditionat conduita somato-psihica: 1. Mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format; 2. Cercul de prieteni; 3. Nivelul de inteligenta; 4. Eventualele antecedente penale.

24

Organizarea modului de desfasurare a ascultarii presupune: Stabilirea cu precizie a problemelor ce urmeaza sa fie clarificate cu ocazia ascultarii; Pregatirea materialului probator ce va fi folosit; Determinarea ordinii in acre se va face ascultarea; Stabilirea modalitatii de citare. Este indicat ca invinuitul sau inculpatul sa se citeze in dimineata in care va avea loc ascultarea, la ore relativ apropiate si in incaperi diferite. Planificarea ascultarii plan de ascultare intocmit pt fiecare inculpat sau invinuit in parte. Planul trebuie sa aiba un caracter flexibil pt a se putea adapta, modifica sau adauga noi intrebari rederitoare la fapta cercetata. Pt fapte mai simple se pot intocmi si schite de paln. 41. Ascultarea propriu-zisa a inculpatului sau a invinuitului Se desfasoara in 3 etape principale: 1. Crearea unei atmosfere favorabile (ascultarea se desf in prezenta aparatorului, intr-un cadru sobru); 2. Adaptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne; 3. Crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii (atitudine pozitiva). Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere dupa ce i se aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii este lasat sa faca o relatare lobera, cerandu-i-se sa dea o declaratie scrisa personal cu privire la invinuirea care i se aduce. Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat; Invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie despre cauza, nu va putea fi intrerupt; Ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior; Nu se va admite folosirea de violenta; Este interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii. Conduita organelor judiciare: - Va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare; - Va fi urmarit cu atentie comportamentul, privirea celui ascultat pt a sesizarea starilor de neliniste, deruta, etc; - Vor fi evitate, pe intreaga durata a ascutarii, expresiile de suparare, de nemultumire si de enervare. Avantajele notabile ale relatarii libere: - Posibilitatea cunoasterii sau verificarii cu exactitate a modului in care s-a savarsit infractiunea si a mobilului acesteia; - Obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, depsre participanti pe care organul judiciar nu le detinea; - Posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului sau a incullpatului, a pozitiei acestuia fata de fapta comisa. Invinuitul sau inculpatul poate transmite informatii pe cale nonverbala constand in imposibilitatea controlarii constiente a reactiilor de natura sa transmita involuntar informatii. Tactica asultarii in faza adresarii de intrebari ultima etapa a audierii. Intrebarile se pun in functie de declaratiile facute anterior de invinuit sau de inculpat, de caracterul lor sincer si complet. Pozitia invinuitul sau inculpatului fata de invinuirea adusa: - Recunoasterea sincera si completa; - Respingerea invinuirii si probarea lipsei de temeinicie; - Disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte minore avand sau nu legatura cuc auza; - Refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibii false. In functie de pozitia adoptat de inivinuit sau inculpat, intrebarile vor viza obiective specifice: 1. In sit primelor 2 variante sunt necesare intrebari de verificare, clarificare si completare sau precizare; 2. In ultimele 2 ipoteze se va oune accent pe intrebarile de completare, de detaliu; Clasificarea intrebarilor: Criteriul caraterului general: intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare; Criteriul specificului problemelor urmarite: a) intrebari cu caracter general; b) intrebari-problema (vizeaza aspecte conctrete ale cauzei); c) intrebari de detaliu. Intrebarilor formulate intr-un mod calr, precis si concis. Vor fi evitate total intrebarile sugestive. Modalitati tactice de adresare a intrebarilor in functie de mai multe ipoteze:

25

In ipoteza recunoasterii nu se pun probleme; In ipoteza refuzului de a face declaratii, declaratiilor incomplete sau nesincere se impun reguli tactice adecvate; In sitatia declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respigerii invinuii, ori a persistarii refuzului de a face declaratii tactica este mult mai complexa. Procedee tactice de ascultare: - Tactica ascultarii repetate (declaratiilor incomplete, nesincere sau mincinoase); - Tactica ascultarii incrucisate (scop: destramarea sistemului de aparare a individului); - Tactica intalnirilor surpriza (in mom psihice de o anumita tensiune pt obtinerea unei declaratii sincere); - Tactica complexului de vinovatie (alterarea unor intrebari neutre cu intrebari ce contin cuvinte afectogene referitoare la fapta, rezultat, persoane implicate). Conjugarea procedeelor tactice de ascultare cu: Folosirea contradictiilor din propriile declaratii; Prezentarea altor probe sau mijloace de proba obtinute in timpul cercetarilor, din care rezulta indubitabul temeinicia invinuirii. Procedeele tactice se impart in 2 categorii: 1. procedeul ascultarii prgresive (prezentarea gradata a probele sau datele referitoare la invinuire). 2. procedeul ascultarii frontale (prezentarea inca din primu moment, pe neasteptate a probelor cele mai importante). 42. Organizarea si desfasurarea testarii la poligraf Procesul de testare a satrilor emotionale se desfasoara in 3 etape: pregatirea, testarea propriu-zisa si interpretarea rezultatelor. Pregatirea testarii necesita studierea materialului cauzei, cunoasterea personalitatii celui ascultat. Este necesar si un examen medical, integritatea sanatatii psihice si fizice este o conditie obligatorie. Persoana emaminata sa nu fi fost supusa anterior unor interogari indelungate. Testarea nu se face cu consimtamantul scris al persoanei care va fi examinata. Dialogul pre-test etapa intermediara intre pregatire si interogatoriu propriu-zis. Celui testat i se dau explicatii referitoare la principiile de functionare a aparaturii, la drepturile pe care le are. Dupa ce se cere consimtamantul de testate, se face un instructaj privind modul de comportare pe timpul examinarii. Testarea propiu-zisa consta in intrebari scurte, clare si precise, la care se raspunde cu da si nu. Testul consta in intrebari neutre, de control si cu continut afectogen . Intrebarile pot fi aduse la cunostinta celui examinat, insa nu in ordinea in care vor fi adresate. Interpretarea diagramei se face prin compararea caracteristicilor de traseu ale raspunsurilor sincere la intrebariele neutre ca si la raspunsurile sincere cu caracter de control, cu raspunsurile nesincere la intrebarile relevante (cu incarcatura afectogena). Examinatorul trebuie sa dispuna de modele de raspunsuri sincere si nesincere pt a servi drept comapratie. 43. Tactica efectuarii perchezitie: deplasarea si intrarea la locul perchezitiei Deplasarea la locul perchezitie trebuie pregatit cu amre atentie pt a asigura caracterul inopinant al actiunii, persoana perchezitionata sa fie astfel luata prin surprindere, fara a avea timp sa inlature obiectele sau inscrisurile vizate de organul judiciar, ori sa disapara de la domiciliu. Masina cu care se deplaseaza membrii echipei de perchezitie nu va oprii in fata intrarii in imobil ci al o distanta mai mare. Liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos, iar o parte din echipaj va veni pe sacri. Vor fi luate masuri necesare de paza a intrarilor si de inlaturare a oricaror posibilitati de parasire a locului perchezitie. Intrarea la locul perchezitie de regula se suna sau se bate la usa, insa sunt stuatii cand se apeleaza si la procedura de patrudnere fortata. Toata procedura de patrundere se va face in fata martorilor asistenti si eventual a aparatorului ales.

26

44. Primele masuri luate la locul perchezitie Dupa intrarea la locul perchezitiei, cel care conduce dchipa isi va prezenta legitimatia de magistrat sau de politist si, daca este cazul, autorizatia data de procuror in vederea efecturarii acestui act. Masuri cu caracter preliminar: Inspecatrea rapida a intregului loc perchezitionat (prevenirea incercarilor de semenalizare in exterior); Luarea masurilor de contracarare a oricarei actiuni violente(incercari de sinucidere); Strangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitie intr-o singura incapere sau spatiu limitat (se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei); Studierea atenta si familiarizarea cu locul ce va fi perchezitionat (persoanei la care se va face perchezitia i se vor cere explicatii cu privire la imobil si tot ce se gaseste in el, incaperile vor fi incuiate pana la verificarea lor efectiva); Organizare perchezitie propriu-zise (vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea intrarilor si iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu exteriorul). 45. Reguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu-zise Regulile de baza ale perchezitiei domiciliare prvite in sensul larg: 1. Perchezitia se efectueaza cu minutiozitate; 2. Perchezitia se desfasoara metodic, sistematic (cercetarea detaliata a fiecarei incaperi, se stabileste directia in care se face cercetarea); 3. Va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate de catre organul de urmarire penala care conduce perchezitia sau de cineva cu experienta in materie; 4. Perchezitia trebuie efectuata in stricat conformitate cu prevederile legii. Magistratul sau politistul va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate. Perchezitia se va efectua in liniste, fara a deranja vecinii sau programul de lucru. Descoperirea ascunzatorilor cei care efectueaza perchezitia trebuie sa raporteze particularitatile locului cercetat: Concordanta dintre dimensiunile interioare si cele exterioare (permite descoperirea peretilor dubli sau a vaselor cu fund dublu); Determinarea greutatii normale a unor lucruri; Depistarea unor imprejuarari negative (diferenta de nuanta sau de prospetime a culorii peretilor, modific frecventei sunetlui peretilor); Studierea modului de construire si de asamblare a mobilei, obiectelor si instalatiilor. Ridicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei cele avan legatura cu fapta cercetata sau a caror detinere este interzisa de lege sau acre apartin altor persoane. 46. Tactica efectuarii perchezitie corporale Este destinata cautarii de obiecte si inscrisuri aflate asupra unei persoane. Se efectueaza in multe imprejurari separat de alte acte de procedura, insa este facuta frecvent si cu ocazia percheziei domiciliare sau a arestarii. Nu trebuie confundata cu controlul vamal. Este impartita in perchezitia imbracamintei si perchezitie corporala. Perchezitia preliminara - Este destinata preintampinarii uneia ctiuni violente, presupune dezarmarea persoanei perchezitionate. Trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a reactiona fiind asezat cu fata al perete, la o distanta de cel putin 1 metru, in functie de inaltimea sa. I se cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine de perete si sa defaca picioarele. Se cerceteaza pe rand, partea dreapta si stanga a corpului, organul de perchezitie asezandu-se in lateral punand un picior in fata piciorului din partea corpului cercetata permitand dezechilibrarea rapida a celui perchezitionat, in ipoteza unei incercari de atac. In cazul infractorilor periculosi perchezitia se va efectua cu o singura mana, in mana cealalta fiind tinuta arma.

27

Perchezitia amanuntita se efectueaza de sus pana jos incepand cu obiectele de pe cap, continuand cu spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul, picioarele prin exterior si inetrior pana la glezna. Cercetarea se face pin palpare ferma, prin strangerea portinuilor mai groase. Vor fi golite toate buzunarele. La sediul organului judiciar se va trece la o perchezitie mai amanuntita a imbracaminte si a corpului. Perchezitia obiectelor de imbracaminte se verifica in parte fiecare piesa de imbracaminte. Se poate proceda si la descoaserea imbracamintii daca se considera necesar. Lenjeria de corp si batistele pot fi apretate cu droguri. La incaltaminte se verifica captuseala, talpa, tocurile. Servietele, posetele, geamantanele vor fi perchezitionate amanuntit. In perchezitionarea acestor obiecte vor fi folosite surse puternice de lumina, inclusiv radiatii invizibile si istrumente de marit. Perchezitia corpului ca atare se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata. Principalele ascunzatorii sunt orificiile naturale, chiar inghitirea daca pot fi eliminate cu usurinta. Nu trebuie sa se omita cercetarea pielii capului si a talpilor si pe care pot fi lipite mesaje cifrate. Trebuie verificat cu atebtie si parul, protezele de mainei, picioare, dentare. Aninamlelor de apartament care insotesc persoanele perchezitionate trebuies supuse la un control daca exista indicii ca ar putea fi folosite in scop criminal. Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face prin proces-verbal si prin pixarea cu ajutorul fotografiei sau a inregistrarii video fiind insotite de o declaratie luata imediat persoanei. 47. Tipologia si efectuarea prezentarii pentru recunoasterea de persoane I.Pregatirea prezentarii presupune studierea materialului cauzei, ascultarea prealabila si organizarea prezentarii pt recunoastere. Cunoasterea materialului cauzei vizeaza stabilirea cu exactitate a obiectului prezentarii pt recunoastere,respectiv a persoanelor,cadavrelor,obiectelor care tb identificate.Prin studierea materialelor cauzei se vor stabili subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca recunoasterea-persoane care au perceput direct subiectul prezentarii pt recunoastere.Acestor persoane trebuie li se cunoasca posibilitatile de perceptie,fixare si redare,pozitia fata de fapta cercetata sau fata de cei pe care trebuie sa-i recunoasca.De asemenea,in studierea materialului este f importanta determinarea conditiilor in care a avut loc perceptia,de ele tinandu-se seama in mom prezentarii pt recunoastere. Ascultarea prealabila a persoanei care face recunoasterea, in legatura cu persoanele,cadavrele,etc.ce urmeaza sa fie identificate vizeaza mai multe obiective: a. Cunoasterea exacta a posibilitatilor reale de perceptie,fixare si redare ale pers respective,a tras sale psihice. b. Determinarea conditiilor de loc,timp si mod de perceptie,a factorilor subiectivi care ar fi putut influenta procesul de perceptie senzoriala. c. Stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput si memorat. Prezentarea pt recunoastere tb efectuata urgent pt a se evita posibilitatea stergerii din memorie a semnalmentelor si exercitarea unor influente din partea pers care nu au interesul sa fie identificate. Organizarea prezentarii pt recunoastere se face in functie de conditiile in care a avut loc perceptia si de natura obiectului recunoasterii.Organizarea tb sa se faca in conditii cat mai apropiate cu cele existente in mom observarii persoanei sau obiectului de identificat. Persoana care va fi prezentata pt recunoastere tb sa fie imbracata in aceleasi haine in care a fost observata de catre martor sau in haine asemanatoare.In cazul in care autorul a fost deghizat in mom savarsirii infractiunii,vor fi folosite aceleasi elemente de deghizare. Va fi alcatuit un grup de pers in care va fi introdusa persoana de recunoscut si alegerea celor din grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asemanare(varsta,talie etc.).Niciuna dintre pers selectate sa alcatuiasca grupul nu tb sa fie cunoscuta de catre martor. Locul in care se organizeaza recunoasterea este sediul serviciului medico-legal,al politiei, parchetului,locul in care martorul a perceput persoana sau obiectul sau locuri cu caracteristici asemanatoare. Conditiile de iluminare in care martorul a perceput persoana sau obiectele tb avute in vedere la pregatirea recunoasterii. II.Efectuarea prezentarii Pentru recunoasterea persoanelor dupa semnalmente statice,in incaperea in care este prevazut sa se desfasoare recunoasterea vor fi invitate cele 3,4 persoane alese pt alcatuirea grupului in care va fi introdusa persoana care urmeaza a fi recunoscuta. Persoanele invitate vor primi explicatii despre actul la care iau parte si li se va pune in vedere ca nu au voie sa vorbeasca sau sa-si faca semne.Persoanei de identificat i se va cere sa ocupe un loc in cadrul grupului.Este invitata apoi persoana stabilita pt efectuarea recunoasterii. Pe parcursul recunoasterii este interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa se faca anumite

28

gesturi care pot fi interpretate ca elemente de sugestie. Daca martorul recunoaste persoana prezentata,va tb sa se refere la elementele caracteristice de care s-a servit pt recunoastere,aceste aspecte fiind mentionate in procesul-verbal. Daca martorul nu recunoaste persoana prezentata->alternative: o Martorul sau victima a identificat persoana dar a evitat s-o declare in mom recunoasterii->tb sa se stabileasca cu exactitate motivele retinerii,recunoasterea fiind reluata in aceleasi conditii si acelasi grup de persoane. o Martorul nu a recunoscut persoana-daca nu a recunoscut-o din cauza insuficientei caracteristicilor de identificare fixate in memoria martorului->organul judiciar se va orienta dupa varianta ca desi nerecunoscuta persoana,este totusi prezenta in grup. La efectuarea prezentarii pt recunoastere a persoanelor mai sunt importante urmatoarele reguli: o Persoana care urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat,fiecaruia dintre acestia,in aceleasi cond. si in acelasi grup de pers. dar in care isi va schimba locul dupa fiecare prezentare. o Daca sunt mai multe persoane care urmeaza sa fie recunoscute de un singur martor,acestea vor fi prezentate pe rand,in grupuri avand de fiecare data alta alcatuire. In cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie,se va proceda la asezarea fotografiei celui vizat pt. identificare intr-un grup de 4 fotografii executate in aceleasi cond. tehnice si reprezentand indivizi cu caracteristici de identificare asemanatoare.Pe spatele fiecarei fotografii vor fi mentionate datele de identificare ale persoanelor din imagine. Recunoasterea persoanei dupa voce sau vorbire presupune separarea martorului de persoanele din grupul alcatuit in acest scop.Se vor crea cond. de audibilitate cat mai apropiate de cele in care martorul a perceput vocea si vorbirea pers.de identificat.Organul judiciar va tb. sa incerce sa orienteze discutia spre o tema apropiata de faptele cercetate,determinand persoana de identificat sa foloseasca o parte din cuvintele sau expresiile percepute anterior. Recunoasterea pers. dupa mers-efectuata in cond. indicate de martori;va fi avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput miscarea,lungimea aproximativa a drumului parcurs de pers. observata,directia in care se deplasa. 48. Efectuarea reconstituirii Dispunerea si organizarea reconstituirii - poate fi dispusa motivat de catre organjul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata in orice moment al desfasurarii procesului penal tinandi-se cont de oportunitatea ei pt a se evita dispunerea unui act inutil. In faza urmaririi penale dispunerea se face printr-o rezolutie motivata dupa inceperea urmaririi penale, iar in faza judecatii se dispune de insatnata prin incheiere dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Organizarea presupune o pregatire atenta sub raport tehnico-tactic, pe baza unui plan intocmit judicios si trebuiesc avute in vedere urmatoarele probeleme: 1. Determinarea cu exactitate aprobelemlor ce vor fi verificate; 2. Stabilirea persoanelor participante la reconstituire (pers ale caror declarartii se verifica, in prezenta martorilor asistenti); 3. Asigurarea efectuarii reconstituirii in conditiile de loc, timp si mod cat mai apropiate de cele in care sa savarsit fapta cercetata (exceptii: fapte cu grad ridicat de pericol recurgandu-se doar la experimente; imprejurari care nu pot face obiectul reconstituirii menite sa lezeze demintatea sau sa puna in pericol viata sau sanatatea persoanelor participante la reconstituire). Contitii necesare la organizarea reconstituirii: - Conditiile de loc (locul savarsirii faptei); - Conditii de timp (la orele sau intervalul de timp similar celui din momentul savarsirii faptei); - Contitii atmosferice; - Alte conditii (iluminare artificiala sau naturala; distanta; particularitatile terenului de comitere a infractiunii; prezenta unor conditii specifice-zgomotul de fond). Efectuarea reconsituirii conditii prealabile reconstituirii propriu-zise: ////.///////////////////////////// //////////.///////////]]\\\\][POIUYTGBHNJMK,L.;/ Alegerea momentului reconstituirii (astfel incat sa nu se repercuteze negativ asupra mersului /, NB ESWQcercetarilor); a. Verificarea prealabila a indeolinirii tutror conditiilor ce trebuie respectate; b. Verificarea prezentei persoanelor stabilite sa participe la reconstituire. Trebuiesc verificate de asemenea mijloacele tehnice criminalistice necesare, a mijloacelor notarilale de proba, a corpurilor delicte (s fie cele originale cu exceptia armelor). Participantilor li se va explica actiunile pe care le au de facut de catre organul de urmarire penala. Reconstituirea prpriu-zisa se va desfasura intr-o atmosfera de calm si de sobrietate si nu se va limita la o singura reproducere a faptei fiind necesara o repetare pt a se observa si fixa cu exactitate rezultatele.

29

Ritmul de desfasurare a actiunilor va fi asemanator cu cel ce presupune ori se declara ca a avut loc fapta. Se va insista asupra aspectelor, episoadelor mai importante ce se cer verificate sau precizate. Pentru asigurareaobiectivitatii, a corectitudinii reconstituirii vor fi evitate sugestiile. Fixarea rezultatelor reconstituirii rezultatele se vor consemna evitandu-se concluziile sau interpretarile referitoare la rezultatele obtinute. Mijloc tehnic de fixare a rezultatelor reconstituirii il reprezinta inregistrarile video si fotograferea. Vof fi evitate abuzurile de fotografie. Un alt mijloc tehnic superior de fixare este inregistrarea pe banda videomagnetica. Daca situatia o impune se pot face si desene-schita. Fotografiile si celelalte inregistrari vor fi insotite de procese-verbale in care se va mentiona succesiunea imaginilor, modalitatile tehnice de redare, secventele sau scenele pe care le reprezinta. Foftografiile vor fi numerotate si lipie pe plansa de anexa a procesului verbal, stampilate si vizate de cei in drept. 49. Cercetarea omuciderii Investigarea omorului se particularizeaza fata de cercetarea altor categorii de infractiuni,prin problematica sa specifica concentrata pe:stabilirea cauzei si naturii mortii,a circumstantelor de timp si de mod in care a fost savarsita fapta,descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite,identificarea autorului,a eventualilor participanti,precizarea scopului sau a mobilului infractiunii.Aceste problemele se constituie in obiectul probatiunii. Stabilirea cauzei si naturii mortii .La rezolvarea acestei probleme participa medicul legist si organul de urmarire penala.In functie de cauza ei,moartea poate fi consecinta unui omor,a unei sinucideri sau a unui accident(investigatii stiintifice-crimilalistice,anatomopatologice,medico-legale). Identificarea locului in care a fost savarsit omorul -cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta.Pe langa locul propriu-zis al faptei nu tb.excluse celelalte locuri sau zone in care au fost descoperite urme,mijloace materiale de proba etc. Stabilirea momentului comiterii infractiunii. Trebuie stabilit momentul exact la care a survenit moartea si incadrarea in timp a activitatii infractionale desfasurate de autor(inclusiv acte de pregatire).Stabilirea exacta a datei serveste la clarificarea modului in care autorul si-a petrecut timpul inaintea comiterii infractiunii,la precizarea intervalului in care acesta s-a aflat in campul infractional si a activitatilor desfasurate dupa finalizarea actului(contracararea unor false alibiuri). Determinarea modului in care a fost savarsit omorul. Este posibil pe baza interpretarii unui complex de date,urme,cu privire la intreaga activ. desfasurata de infractor.Intereseaza modul concret de operare,circumstante posibile a servi la incadrarea corecta a faptei.Se stabileste evolutia raportului dinamic victima-agresor,natura eventualelor relatii dintre cei doi,incercari de simulare sau mascare a faptei,disimularea omorului prin sinucidere etc. Identificarea faptuitorului si a celorlalti participanti. (complici,instigatori,tainuitori).Este una dintre problemele centrale ale cercetarii,de ea depinzand atat desfasurarea normala a procesului penal,cat si incadrarea corecta a faptei. Identificarea victimei. Odata stabilita identitatea,este posibila determinarea cercului de suspecti ca si a incadrarii faptei in functie de calitatea subiectului pasiv al infractiunii.O situatie aparte intalnim in cazul disparitiei unei persoane cand exista indicii ca ar fi putut fi victima unui omor. Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la savarsirea infractiunii. Intereseaza instrumentele care au cauzat moartea victimei cat si celelalte mijloace destinate pregatirii savarsirii faptei,patrunderii la fata locului,imobilizarii victimei etc.Identificarea este utila si pt.incadrarea juridica a faptei. Stabilirea mobilului sau scopului infractiunii. Stabilirea mobilului prezinta importanta in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei,identificarii autorului,incadrarii juridice a faptei(interesul material,incercarea de a se sustrage de la urmarirea penala->omor calificat). 50. Reguli generale metodologice aplicate in investigarea omuciderii Reg gen metodologice sunt in esenta urm: a) Efectuarea cercetarii omorului de catre o echipa complexa (procuror, medic legist, lucratori de politie) condusa de procuror in scopul desf actv de urm pen intr-un mod unitar, bine coordonat. b) Asigurarea operativiatii printr-o org eficienta a cercetarii, acordandu-se prioritate actv care reclama o max urgenta : deplasarea urgenta la fata locului, CFL, ascultarea imediata a pers care au cunostinta despre fapta savarsita, victima, agresor, dispunerea constatarilor tehnico stiintifice si a expertizelor judiciare, urmarirea fara intarziere a persoanei suspecte. c) Cercetarea atenta, completa si calificata a locului faptei.

30

d) Planificarea judicioasa a intregii actv de urm pen in elaborarea versiunilor urmand sa se tina seama de date reale, bine verificate ale cazului, a.i. sa fie posibil adm din timp a probelor. e) Stab cu exactitate a el constitutive ale infractiunii, ancheta tb sa porneasca de la fapta la autor si nu invers. f) Asigurarea continuitatii desf urm pen : echipa de investigare care a efectuat actele premergatoare sa desf intreaga cercetare pana la finalizarea cazului. g) Efectuarea cercetarii in stricta conformitate cu prev lg procesual pen si cu aplicarea celor mai adecvate metode tehnico-stiintifice si reg metodologice criminalistice pe intrega durata a desf procesului pen. 51. Primele masuri luate de organul de urmarire penala in cazul cercetarii mortii violente Organele de urm pen pot lua la cunostina despre savarsirea unui omor prin denunt, plangere ori sesizanduse din oficiu - descoperirea unui cadavru sau resturi de cadavru, disparitia unei pers n leg cu care exista motive intemeiate sa se creada ca a fost ucisa. La fata locului soseste primul politistul sesizat sau alt organ judiciar care informeaza dispeceratul de pol, si de aici parchetul si serviciul medico-legal; tot el tb: sa stabileasca daca victima ma este sau nu in viata,(evetual prim ajutor si transportare la spital); sa det locul savarsirii faptei, sa il puna sub paza si sa protejeze urmele, plus zonele adiacente sa fixeze toate imprejurarile care, pe parcurs, se pot modifica sau disparea, plus cele care prezinta pericol si tb inlaturate; sa identifice martorii si sa retina eventualele pers suspecte, alte pers care pot oferi informatii despre victima. Actv premergatare intreprinse de echipa de cercetare p-z: identificarea victimei si a altor pers implicate, efectuarea examenului medico legal, prevenirea contaminarii scenei crmei cu produse biologice in contextul oblg de conservare a tuturor urmelo, ascultarea imediata a marorilor oculari sau a pers care au cunostinta despre fapta, victma sau pers agresata, urmarirea operativa a persoanei suspecte, ef de perchezitii. Imp este ca tb actionat cu deosebita operativitate. 52. Examinarea la fata locului a cadavrului. Examinarea cadavrului este efectuata de catre medicul legist impreuna cu procurorul criminalist. Este o activitate esentiala a cercetarii la fata locului. Trebuie stabilite : cauza si natura mortii. Posibilitatea executarii unor actiuni de autolezare Coresponenta dintre locul in care a fost gasita victima si locul real al comiterii infractiunii. Data si modul in care s-a savarsit omorul (mijloacele, armele sau intrumentele intrebuintate). Examinarea cadavrului debuteaza o data cu cercetarea la fata laocului si continua la unitatea medicala la care se efectueaza autopsia. Constatarea mortii victimei: examinarea va incepe numai dupa ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice si confirmat cu prilejul examenului necroptic. Semnele precoce, cum sunt absenta respiratiei, incetarea activitatii cardiace, au o valoare relativa pentru ca pot fi rezultatul unei morti aparente. Semnele semi tardive permite diagnosticarea cu certitudine a mortii, in general ele constand in racirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cdaverica. Ele au importanta in stabilirea cauzei si datei mortii, inclusiv in determinrea pozitiei caavrului dup instalarea mortii. Semnele tardive si conservatoare sunt determinate de aparitia fenomenelor de putrefactie, si respectiv, a celor de mumifiere. Examinarea propiu-zisa a cadavrului. Dupa constatarea mortii, medicul legist si procurorul vor trece la examinarea cadavrului. Ea trebuie efectuata cu maxima atentie si minutiozitate, pentru a se evita concluzii pripite, in primul rand cu privire la cauza si natura mortii. In faza statica, se determina in principal :locul in care a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmel si obiectele din jurul sau; pozitia corpului . In faza dinamica , imbracamintea si incaltamintea cadavrului. Va fi cercetat cu atentie fiecare buzunar. Corpul cadavrului se examineaza plecandu-se de la elem gen, cum sunt de ex, constitutia fizica, culoarea pielii, semnele particulare, mainile si unghiile cadavrului, orificiile naturale ale cadavrului. leziunile vizibile fiind descrise. Intr-un cuvant, orice urma ce ar putea avea o anumita legatura cu omuciderea. Totodata, vor fi

31

facute mentiuni cu privire la cercetarea obiectelor sau materialelor ce au servit la imobilizarea sau la strangularea victimei. Stabilirea datei mortii si a eventualelor modificari a pozitiei cadavrului. In acest scop se procedeaza la studierea semnelor specifice mortii avand in vedere ca cu cat intervlul de timp scurs e la momentul decesului si cel al descoperiri cadavrului este mai scurt cu atat determinarea mortii este mai xacta. In cazul semnelor precoce semnifictive sunt reactiile pupilei la unele reactii chimic intr o limita e pna la 6 ore de la deces. celellte semnee precoce ale mortii mentionate anterior nu pot fi luate in cons decat daca au fost sesizte de o persoana avizata. In cazul semnelor semitardive, observam pierdere de caldura un grad pe ora, rigiditatea cadaverica (incepanad cu maxilarul), lividitatile cadaverice. Apartita semnelor precoce si semitardive: Corpul cald si suplu (1-2 ore); Aparitia lividitatilor (3-4ore) la nivelul gatului, racire si rigiditatea articulatiei maxilarului; Aparitia petei negre scleroticale (cca 6 h); Confluenta lividitatilor (8-10 ore) pe suprafata mare si rigiditatea intregii musculaturi; Persistenta la presiune a lividitatilor si nemodificarea pozitiei specifica mortii (12 ore). In stabilirea mom mortii sunt luati in calcul mai mult factori. 53. Elaborarea versiunilor de urmarire penala in cazul mortii violente Regula de baza dupa acre trebuie sa se orienteze organul judiciar o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale.un loc central in ocupa elebaorarea versiunilor de urmarire penale referitoare la natura mortii violente, la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii ai la imprejurarile sau conditiile in care a fost savarsita. Organul de urmarie penala va trebui sa dispuna de un minimum de date precise si concrete referitoare la fapta. Unele date refritoare la faptuitor pot nfi obtunute din determinarile de tip profiling. Primele date concrete sunt desprinse de procuror pe baza cercetarii la fata locului, a examinarii cadavrului. Se pleaca de la un minim de informatii preluat atat pe cale procesuala cat si extraprocesuala. In cazul disparitiei de persoane, pe langa versiunile privind o moarte patologica se mai discuta despre parasirea domiciliului, rapire. De asemenea, tb tinut seama de faptul ca un omor poate fi disimulat printr-un accident sau sinucidere. Versiunile referitoare la autorul si la mobilul sau scopul infractiunii sunt de o importanata deosebita. In esenta, de cele mai multe ori raspunsul la intrebarea: cui ii profita moartea este decisiv. In elaborarea versiunilor, se pleaca de la datele obtinute de la fata locului si datele rezultate din ascultarea martorilor. Evident ca este absolut necsar sa se stabileasca cat mai exact unde, cand, cu cine si in ce mod si a petrecut timpul victima inaintea survenirii decesului sau a disparitiei. Elaborarea versiunilor devine o operatie deosebita in cazul omorurilor cu mobil bizar. In final, versiunile sunt verificate aceasta fiind o activitate obligatorie ce tine de esenta ceretarii omorului. 54. Primele masuri luate in vedere in investigarea furtului si a talhariei . In infractiunile flagrante, solutionarea cazului este simpla. Infractorul este retinut pe loc si identificat. Prin cercetareala la fata locului pot fi obtinute informatii importante cu privire la metodele si mijloacele folosite in savarsirea furtului instrumente de spargere folosite, desprineri profesionale ale iinfractorului, despre gradul sau de specializare. Se preleveaza urmele olfactive, biologice, iar toate aceste urme descoperite in campul infractional org de urm pen va trage primele concluzii cu privire la modul de operare. Ascultarea pers vatamate vizeaza 2 aspecte importante : obtinerea de date concrete privind bunurile sustrase, celui vatamat I se pun intrebari in leg cu suspiciunile sale iin legatura cu persoana autorului in cazul talhriei victima ii va furniza date despre nr infractorilor, modul de operare. Iar iin cazul in care exista pericolul mortii victimei, cu atat mai mult acesta ascultare trebuie sa se faca imediat. Audierea martorilor tb sa aiba drept scop stabilirea acelor imprejurari, ce au fost percepute direct, in momentul savarsirii lor. Efectuarea de perchezitii se face in scopul de a se descoperi bunurile furate, mosita, instrumentele folosite. In cazul infractiunilor flagrante se procedeaza la perchezitie corporala a faptuitorului. Perchezitia domiciliara are ca scop descoperirea bunurilor apartinand autorului faptei. In final se procedeaza la identificarea si prinderea infractorilor ca scop ultim al cercetarii penale. Identificarea se poate face prin modul de operare al acestuia.

32

55. Investigarea infractiunilor in domeniul afacerilor. Aceste investigatii ppun adaptarea unor principii si initierea unor acte de investigatie cunoscute din materia investigarii infractiunilor impotriva patrimoniului. Astfel tb efectuate urm : cunoasterea starii de fapt si evaluarea prejudiciului; ridicarea de obiecte si inscrisuri; audierea martorilor; dispunerea expertizelor judiciare; stabilirea circum operationale din ascultarea invinuitului. Pt a se eficientiza investigatia tb bine cunoscuta materia legislativa a activitatilor economico financiare. Pt solutionarea cauzei sunt capitale identificarea mijloacelor folosite de delincventi studierea si reconstituirea manevrelor frauduloase in intregul lor, ca si in detaliu, urmarind, segment cu segment, toate faptele si imprejurarile. 56. Aspecte ce trebuie investigate in cercetarea accidentelor de la locul de munca stabilirea cauzelor accidentului, care de ob se clasif in 2 mari categ : de natur tehnica si de natura organizatorica. Mai pot fi consecinta unor actiuni intentionate premeditate. Determinarea imprejurarilor in care a avut loc acidentul prezinta interes pt stabilirea elem be baza carora se va face incadrarea juridica corecta a faptei Determinarea consecintelor accidentului org judiciar are oblig sa stabileasca cu exactitate consec accidentului cat si existenta raportului de cauzalitate intre actiunea ori inactiunea persoanelor responsabile si rezultatul produs. Stabilirea prevederilor legal ce au fost incalcate, pt o corecta stabilire a rasp civile, pen si adm. Identif pers care raspuns de organiz si conducerea procesului de productie. Initierea masurilor de prevenire ale altor accidente.

57. Particulariti ale CFL in accidentele rutiere In principal trebie sa stabilasca imprejurarile de loc, timp si mod in care s au produs accidentul, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate, pentru a se putea elabora primele versiuni ref la natura accidentului. In functie de cercetarea de la fata locului accidentele sunt de 2 categ : cele in care autorul a ramas la fata locului, si ele in care autorul a fugit. Primele masuri la locul accientului sunt luate de orgnul e politie cre se deplaseaza operativ in respectivul loc. El acorda primul ajutor, asigura paza locului, identifica celelalte pers implicate in accident, rporteza evenimentul cat si ia masuri pentru decongestionarea locului. Pregatirea cercetarii consta in : Verificarea si completarea masurilor luate initial de lucrarorul de politie sosit primul la locul faptei; Delimitarea exacta a locului faptei; Obtinerea unor prime informatii cu privire la imprejurarile de producere a evenimentului; Stabilirea sarcinilor si metodelor aplicabile. Efectuarea cercetarii : in faza statica: fotografii judiciare operative de orientare, schita, atentie deosebita acordata masurari urmei de franare. In faza dinamica: exminarea amanuntita a accidentului, se examineaza: urmele ale sistemului de rulare urme ale unor parti dn caroserie; urme sub forma de resturi de obiecte si materiale; urme biologice de natura umana (sange, fire de par); urme sub forma de resturi de imbracaminte. Prin examinarea si iterpretarea urmelor descoperite l locul accidentulu este posibil sa se rezmai multe probl importante, cum ar fi : stabilirea vitezei de rulare

33

 determinarea diectiei de deplasare; stabilirea vitezei de circulatie. Fixarea rezultatelor cercetarii se face prin proces-verbal, fotografiere, schita, se poate recurge si la inregistrari pe banda videomagnetica si la filmare. 58. Modalitati de ascundere a drogurilor Pt trecerea frontierelor, drogurile sunt foarte bine ascunse. Pot fi ascunse in autovehicule, avioane, autobuze, vagoanele de cale ferata, vapoare. Autovehiculele constituie mijloacele cele mai frecvent folosite in contrabanda cu stupefinte, deoarece ele pot transporta pan la 100 kg marfa fara a atrage atentia autoritatilor.( ascunatori in plafon, torpedou, faruri, tabloul de bord, tapiseria scaunelor). Traficantii transporta personal drogurile disimulandu le in diferite obiecte pe care le au asupra lor, sau in imbracaminte. Pot fi ascunse in gura, reverul hainei, epoleti (vata de la umar), in corsete, sutiene, coafura, in brantul de piele al pantofului. Se confectioneaza valize cu fund dublu, folosirea remelor de tablou. Stupefiantele pot fi ascunse in alimente, bauturi, tigari, conserve de carne. 59. Moduri de operare folosite de traficantii de droguri Pt efecturea traficului de droguri, se apeleaza la cele mai diverse moduri de fabricare, transport si consumare pr zisa a stupefiantelor. Fabricarea drogurilor o mare varietate de droguri sunt folosite in mod legal in medicina. ( narcotice, depresive, stimulente). O alta categorie o reprez stupefiantele a caror materie prima este data de culturile clandestine de mac. In mod normal, si fabricarea lor este la fel de clandestina ca si cultura in sine. Totusi, existenta unui laborator este data de mirosul de acetona, moniac sau alte substante chimic care sunt indispensabile in proc de fabricare al morfinei sau heroinei. Se transporta in autovehicule cu nr inmatriculare false, cu autovehicule e tip TIR, iinsa numai 10 % din cantitatea de stupefiant ce circula este interceptata de organele de control. Distributia lor este oarecum diferita. Sunt locuri din asia unde opiul se vinde in mod deschis. Narcomanii sunt la inceput pers pasnice, insa incet ei devin depenenti si pot recurge la cele mai violente metode pt as I procura banii necesari pt cumpararea de stupefiante. 60. Depistarea traficantilor de droguri. Presupune o activit complexa, organizata minutios. Metode tactice. In vederea descoperirii activit infractionale legea permite folosirea invstig sub acoperire. Urmarirea zborurilor sensibile presupune urmarirea acelora despre care se detin informatii ca sunt folosite pentru transportul unor produse si substante stupefiante, ascunse in diferite locuri de pe aeronave. Se folosesc uneori livrarile controlatecand drogurile sunt lasate intentionat sa treaca prin filtrele org de control pentru a se ajunge la marii traficanti. Metode tehnico-stiintifice de depistare. Pot fi descoperiti si cu ajutorul cainelui dresat sa descopere drogurile. Se mai foloseste aparatul cu raze X, cat si exaxminarea neutronica. 61. Structuri de orgaizatii criminale clsif INTERPOL si Nord-americana. Interpol : 1. familiile mafiei ce au o str ierarhica, cod de conduita 2. Organizatiile profesionale se specializ in una sau max 2 activit infractionale. 3. Organiz criminale etnice Yakuza, mafi tiganeasca 4. Reciclarea banilor pers cu venituri ilicite ce transf banii in venituri licite prin invest. 5. Orgniz teroriste internationale categ implicata in asasinate. Conceptia Nord-americana: - Racketing (grupuri de indivizi din fostele state sovieticecare organizeaza diverse tipuri de activitayi infractionale);

34

operatiuni de vicii : trafic de prostituate, narcotice, camatarie; furtul; bande grupuri de indivizi cu interese comune ce se impun intr o comunit (de motociclisti, detinuti) teroristii acte criminale spectaculare.

62. Investigarea infr din domeniul criminalitatii organizate Faza obtinerii de informatii activitati de cunoastere si informare cu privire la retelele criminale. Structurile informative isi au propriile planuri de culegere de informatii despre criminalitatea organizata ce curpind: domeniile in care se desfasoara culegerea informatiilor; categoriile de persoane vizate de activitatea de supraveghere operativa si de culegerea de informatii; mijloace de supraveghere operativa si culegere a informatiilor; modalitati de analiza si exploatare a informatiilor. Faza investigatiilor se verifica inform obtinute in faza anterioara. Actiunea investigativa este declansata numai dupa ce au fost stranse indeajuns de multe informatii despre grupul infractional. Activitatile investigative constau in: supravegherea operativa a unei persoane suspecte, loc, executarea de fotografii de urmarie si inregistrarea convorbirilor, inregistrare video; verificarea surselor de venit ale suspectilor care, prin modul de trai, depasesc limitele castigurilor licit; verificarea unor acte si inscrisuri de care s-a folosit faptuitorul; obtinerea unor date prin Interpol sau prin serviiciile satrine cu care se coopereaza; organizarea de filtre si razii; legitimarea si identificarea unor persoane necunoscute. Faza urmaririi penale : activitatile desf in faza investigativa, dupa sesizarea org judiciar. Acte premergatoare exterioare proc pen.Procedee de investigatie folosite: Audierea de amrtori, cu asigurarea protectiei lor; Ridicarea de obiecte si inscrisuri; Perchezitia; Dispunerea de constatari tehnico-stiintifice; cercetare la fata locului; inregistrarea convorbirilor. 63. Investigatia penala in infractiunile de coruptie. Urmatoarele persoane sunt obligate sa instiinteze organul specializat de urmarire: persoane cu atributii de control cu privite la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o operatiune sau act ilicit; persaonele care realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata; serviciile si organele specializate in culegerea si prelucrarea informatiilor. Trebuie sa se stabileasca: calitatea faptuitorului ( daca putea fi sb activ al infr de luare de mita sau primire de foloase necuvenite adica sa fie functionar si nu numai. activitatea ilicita desfasurata de faptuitor cat si scopul acestei activitati; scopul activitatii infactionale; valoarea bunurile, banii sau alte foloase necuvenite ce au constituit obiectul infractiunii. Aceste infractiuni sunt cercetate de PNA, sunt puse sub supraveghere conturile bancare, sunt accesate sistemele informatice. 64. Pregatirea in vederea constatarii infractiunii flagrante de coruptie.

35

Sesizarea este fie din oficiu sau prin denunt (fie dn mediul familial al autorilor, mediul profesional sau al celor antrenati in actul de corputie). Sesizarea diin oficiu: se verifica datele existente despre fapte sau faptuitori in timp ce la denunt se audiaza denuntatorul. Stabilirea modului de actiune al echipei care realizeaza flagrantul este o masura importanta. Se va tine cont de datele detinute, de comportamentul autorilor.in unele cazuri unii membrii ai echipelor nu tebuie sa cunoasca sarcinile celorlalti. Masuri ce trebuie luate pt derularea actiunii: supravegherea atenta a locului unde urmeaza sa se deruleze infractiunea; protejarea participantilor (denuntator); stabilirea modalitatilor si mijloacelor de comunicare intre membrii echipei; apelarea la mijloace tehnice, logistice adecvate actiunii Se folosesc capcanele criminalistice, gen scris MITA pe bani cu vopsea fluorescenta. Se pot utiliza mijl tehnice de inregistrare video sau audio pt a face posibila documentarea direcat a faptelor chiar in faza consumarii infractiunii de luare sau dare de mita. In cazul infactiunii de primire de foloase necuvenite, infractiunea flagranta exista cand functionarul a indeplinit deja un act in virtutea functiei sale si la care est obligat in temeiul acesteia. Dupa efectarea inregistrarilor organul de urmarire penala va efectua un proces-verbal ce va cuprinde: autorizatia data de procuror; numele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirea; numele persoanelor care poarta convorbirea; data, ora si durata fiecarei convorbiri; numele, calitatea persoanei care a realizat inregistrarea; numarul de ordine al casetei; inregistrarea redata in forma scrisa. Din punct de vedere tehnico-tactic criminalistic se vor avea in vedere: - specialistul insarcinat cu inregistrarea convorbirilor va transmite imediat mesajele cu valoare infractionala organului de urmarire penala; - alegerea mijloacelor de inregistrare video, fotografice in functie de conditiile specifice; - stabilirea martorilor asistenti 65. Realizarea propriu-zisa de constatare a infractiunilor flagrante Supravegherea locului in care va fi surprins faptuitorul : Membrii echipei comunica in permnenta cu conduatorul echipei, informandu l prompt asupra celor intamplate si asupra elem epot afect flagrantul. Infunctie de complexitatea actiunii echipa va alege momentul interventiei. Reguli tactice : intrarea cu rapiditate in spatiul infractional, astfel incat faptuitorul sa nu poata fugi. Conducatorul echipei si ceilalti memebri ai echipei trebuie sa isi declina identittea. Se identifica functionarul, subiecta ctiv al infractiunii; Se identifica celelalte persoane care ar putea confirma sau oefri date. Se ef perchezitia corporala a autorului. Se perchezitioneaza intreg spatiu in care a fost surprins faptuitorul. E instiinteaza autorul cu privire la dreptul de a fi asistat de avocat. 66. Modurile de actiune in atacurile informatice. Investigarea infractiunii se raporteaza la modul de operare al infractorului. Trebuie evaluat modul in care se realizeaza controlul accesului utilizatorilor la fisiere., avand in vedere ca de obicei primul pas al infractorului care acceseaza in mod neautorizat un sistem este de scanare a porturilor pentru a gasi pe cele eventual deschise. Dupa aceasta operatiune, se procedeaza la spargerea contului de pe root ( termen pur tehnic) prin accesarea de la distanta, prin imitare sau pe Telnet. Atacul la distanta presupune accesarea pe Internet a unei masini asupra careia utilizatorul neautorizat nu detine nici un control. Presupune : interogarea serverului pt a obtine informatii despre amsina respectiva; scanarea porturilor statiei; analiza datelor obtinute prin accesul la root.

36

Atacul prin imitare (spooling) se realizeaza in contextul in care un sistem este vulnerabil pentru a I fi folosita adresa pentru a accesa un alt sistem. Imitarea consta in preluarea unei adresa IP prin care o statie de lucru se identifica fata de o alta masina aceasta din urma recunoscand-o si acceptand-o. Atacul bazat pe Telnet consta in decriptarea parolelor care permit accesul de la distanta de la o statie de lucru.

67. Probleme de clarificat in investigarea infractiunilor informatice. 1. Identificarea ob ce au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii aceste ob constituie de obicei izvor de probe, respectiv surse de date procesuale si pot releva elemente informative f importante. Nu au insa valoare probatorie predefinita aceasta fiind relevata de la caz la caz. 2. Identif informatiilor obtinute ca rezultat al infractiunii violand legea copyrightului aceste pot fi sechestrate, ca si orice alta documentatie obtinuta in mod ilegl. 3. ientif hardare ului cafruct/rezultat al delictului 4. identif autorului si a circum cre au favorizat svarsirea faptei. Daca sunt mai mult, tb stabilit daca acesti pot fi considerati ca alcatuind o retea. 68. Particularitati privind cercetarea la fata locului in cazul infractiunilor informatice. Cercetarea in cazul infractiunilor informatice se aseamana f mult cu perchezitia cat si cu constatarea infractiunilor flagrante. Cercetarea vizeaza concret in cazul de fata calculatorul, monitorul, tastatura.. Investigatia se mai concretizeaza totudata asupra unor insemne, agende cu nume, adrese de e-mail ale tintelor vatamate, parole, adrese web accesate, orice alte insemnari in legatura cu fapta. Vorbim si aici de o cercetare in faza statica si una in faza dinamica urmata de ridicarea mijloaelor materiale de proba. Toate aceste acte de investig tb facute numai cu ajutorul unui specialist pregatit in combaterea infractiunii informatice. Faza statica: se constata starea de fapt, fara a se interveni in a opri/stinge calculatorul. Totul este fotografiat, si filmat, inclusiv datelel afisate pe monitor. Faza dinamica: operatiunile pe aparatura pr-zisa se efect de specialist. Sunt fixate si marcate toate legaturile ditnre componente cat si modalitatea de legare la sistemul informatic (daca exista). Obtinerea de date este mai dificila daca sutn m multi utilizatori; accesul de date trebuie controlat pentru a nu fi alterate datele existemta progr autodistrugere; documentele parolate tb sa ridice semne de intrebare daca nu sunt furnizate parolele; totusi existenta parolelor nu echivaneaza neaparat cu imposibilitatea accesarii fisierului respectiv. In timpul transp tb evitate socurile; manevrate cu multa atentie; Calc nu se scot din priza decat cu asistarea unui specialist pt a se preveni lansarea progr de boot.

37