UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

aforisme. 587-598. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii.. IX. 487). mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă.. 27. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. p. p. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. după criteriul idiomaticităţii. înţeleasă ca . 4564. de specificul fiecărei limbi. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N.. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3.date/pre-formate” de moneme. ireductibile la soluţii unice şi definitive. ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . după Gertrud Gréciano4. Berlin. oameni de seamă etc..adevărata bogăţie” a unei limbi7. în care sînt incluse . De altfel. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. dar şi de valoarea surselor. Expresii. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. care se concretizează în îmbinări ..integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. termenul a suferit o extensie. apud Casia Zaharia. apud Zaharia. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. 3 .. distinge o frazeologie lingvistică.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. New Work. în Wimmer. Tübingen. de idiomuri. de stilistica funcţională. reprezentate în vorbire într-un .mijloc de expresie a unei colectivităţi”. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. Bucureşti. considerate de Eminescu . Unitate frazeologică I. p. 1998. 134. în urma analizei unităţilor frazeologice. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică. Reader zur sowjetischen Phraseologie. îmbinări de cuvinte etc. Ambros/ Burger. Harald.A. pe axa sintagmatică. Contribuţii. p. Erich Schmidt. Walter de Gruyter& Co. prin 3 Phraseologie. şi o frazeologie literară. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. Rainer/Berens.). Ianko-Trinickaia5. p. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei . aparţinînd unor scriitori. care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. Franz-Josef (eds. p. Wortbildung und Phraseologie. p. 6 7 Vezi Zaharia. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia..ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”.. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului. 1980. Gunther Narr. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. 24. 45. analiza surselor ar putea porni.. unde se întrebuinţează.. p. cu accepţia de . frazeologia a fost apropiată de Hristea. 4 Das hientergründige Idiom. cit. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. Harald/ Sialm. şi care au caracter accidental”. Sinteze..în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . vorbe de spirit. după Hristea. loc. 36] Berlin. Expresii. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. 1997.de lexicologie decît de sintaxă”.tot”. Complexitatea aspectelor. 25. în Jaksche.

Dumistrăcel. p. Iordan. Bucureşti. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). Şăineanu. în opinia noastră. Locuţiunile). 242-247. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. Iaşi.împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. idiom (Avădanei. Sinteze). grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). 11 12 13 Unitate frazeologică (I). ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. vol.Limbă şi literatură”. locuţiune. perifrază. în timp. expresie idiomatică (Al. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. Dicţionar de termeni lingvistici. locuţiune frazeologică (DSL). p. Tratat). unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. Stil şi limbaj. Lexic. în . 235-253. locuţiune. expresie perifrastică. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate.. frazeologism (Dumistrăcel. XI. Limbajul publicistic). 1977. în sincronie.. clişeu (Hristea. Expresii). p. expresie. expresie. locuţiune. idiotism (Philippide. expresie frazeologică.Limbă şi literatură”. ansamblu frazeologic. create în interiorul unei limbi din material preexistent”. îmbinare stabilă. expresiune metaforică (Şăineanu. Dumistrăcel. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. 1998. Lexic). Andriescu13. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). Lexic). expresie figurată (Elena Slave9). Influenţa orientală. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. 4 . Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. 1967. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. Bucureşti. zicători (Şăineanu. în . Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. anul VIII. unitate frazeologică (Dimitrescu. şi internă. Stilistica. analizabile şi neanalizabile. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. al VI-lea. perifrază proverbială (Dimitriu. Principii. Semasiologia). Construcţii idiomatice). paremiologie. 1966. Influenţa orientală). Lexicologia. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. Stilistica). unitate frazeologică (Puşcariu. 391-410. Zaharia. element metaforic. p. izolare (Iordan. o mare diversitate. Zugun. proverbe. Limba română). şi discursul repetat. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. Editura Academiei RSR. 154.

joc de cărţi”. expresii idiomatice. unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger). proverbe (de ex. apud Zaharia.: Crucea roşie). locuţiune etc.1.. idiom. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις .V. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . Expresii. a conceptului numit de Charles Bally . considerat părintele frazeologiei. p. prin această expresie. expresie. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. frazeologisme onimice (de ex. constatăm că termenul frazeologism. Deşi se situează.. tinde să se impună în lingvistica actuală. circumscrise procesului de comunicare (de ex. formal. 138.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. unde a dobîndit şi alte semnificaţii. de către V. text” sau din latinescul phrasis ..legăturile nerepetabile” (Cernişeva. cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V.. prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale.Capitolul 2. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate. care.greşeala este însoţită uneori de plăceri. Vinogradov. 1905 (capitolul La phraséologie). are o circulaţie redusă.idiomuri în sens larg”.. definitorii în orice discurs ştiinţific. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. îmbinări frazeologice.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd . dar urmările ei sînt neplăcute”). Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. 15 Précis de stylistique. expresii frazeologice... de la care a fost creat..: nu numai .: de-a popa prostu . termen preluat de limbile europene.vorbire. Contribuţii. expresie idiomatică. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei.: Doamne ajută!).V. frazeologisme referenţiale. compuse din minimum două cuvinte. realizate numai nivel gramatical (de ex. după Hristea. 25-26). ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. de către diverşi autori. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . ci şi). frazeologisme comunicative.expresie”. 587-598 şi Sinteze. îmbinare stabilă de cuvinte. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. 5 .. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. mod de exprimare... apoi. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. Genève. Vinogradov. • frazeologisme structurale. 2. cu acelaşi sens. p. considerat părintele frazeologiei. p. constituindu-se în obiect de studiu. care au dus la identificarea. frazeologhizm.

p. semantic.a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice.. Editura Arc. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora.a muri”) (Fleisher. Expresii... şi pragmatic pentru al doilea tip. frazeologisme motivate metaforic (de ex.a adormi.a merge la judecată”). 2000. frazeologisme nemotivate (de ex. frazeologisme parţial motivate (de ex. cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. de ex.. Expresii. frazeologisme direct motivate (neidiomatice. Chişinău.: A-l fura pe cineva sfinţii . 6 .: A umbla pe la icoane . principial relevante (structuralsemantic. sintactic. 111). a aţipi”).: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip..idiomuri în sens restrîns”. atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. pentru primul tip.: tăcere mormîntală şi . frazeologisme cu fuziune semantică parţială.: A bea zeamă de clopot . motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate..a fi extrem de bucuros”. unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex.: a nu cunoaşte moarte).bază (de ex. semantic pentru ultimul tip)..: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar . apud Zaharia. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică.: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . • frazeologisme complet idiomatice. p. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române. frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. apud Zaharia.a-şi asuma riscul suprem”). Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei. 114). • frazeologisme cu fuziune semantică totală.

N. frazeoloizii. 19 N. în timp. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. N. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. fie semnificaţii suplimentare. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. Amasova.N. 21-22. specialişti precum V.N. privită însă divergent. ca indice contextul sau . Vinogradov au identificat 17 18 N. total diferite de cele propuse de iniţiator. după N.. Frankfurt am Main. vol. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. p. cit. Amasova. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. apud Zaharia. asocieri libere) şi idiomuri. p..contextul minimal”. Nu există. p. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL.N. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. Recunoscînd.minim de context”. Probleme bei der Analzse vom Idioms. după Uriel Weinreich18. în acest sens. cel puţin . au dobîndit o singură semnificaţie. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu... Leningrad.unité de pensé” şi li s-au atribuit. Osnowy anglijkoj frazeologii. fie altele. al II-lea. prin asociere. op. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică).2.V. În funcţie de acest .. 223. 7 . Semantik und generative Grammatik. Ference. Amasova17. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure .unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi. unitatea frazeologică trebuie să deţină. perspectiva semantică. în primul rînd.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. 415-474. Kiefer. Athenaum. 1963. Expresii. sintagma terminologică .

Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”.a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. izolări./Cernişeva.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. interpretate ca unităţi . 44. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. Moscova. p. 28. Irina Cernişeva22 le încadrează. după criteriul logico-tematic. 45-69. Expresii. Leningrad.. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. clişee. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. 1975.N.).: drept ca lumînarea . Theodor Hristea.htm) o extensie. De aceea. împreună. Constantin Dominte.: a-l vedea pe cineva sfîntul . Editura .D. p. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii. Introducere în teoria lingvistică (cf. Florica Dimitrescu. care a favorizat accepţia lui . p. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. p. 8 .Învăţămîntul Superior”. locuţiuni frazeologice.. expresie. reprezentînd semne pentru o noţiune. 22 Phraseologie. şi. care trimite . L. cu aceeaşi semnificaţie. idiotisme. Locuţiunile. Petru Zugun. De exemplu.preferabil. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. Expresii. de unităţile paremice. 20-21. Permyakov23. 1975. de aici. 1979. 2. M. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. 1946. în Stepanova. Expresii. Sinteze. semnalată de Hristea. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice. Unitate frazeologică I. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex. semne pentru o situaţie. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. p. lipsa unui punct de vedere comun. 138. www. 23 From Proverb to Folk-Tale.. termenul în discuţie a cunoscut. sînt de multe ori derutant argumentate. Hristea. în teoria şi practica frazeologică.. p. Irina Ivanovna (eds. sub această denumire. iar G. după Boroianu. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. propune întrebuinţarea unui singur termen general. p. în cadrul frazeologismelor propriu-zise. p. [1968].cu un sens general”. 23. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex.îmbinare stabilă de cuvinte avînd. Elena Slave). expresii. Nauka.. definit ca . Notes on the General Theory of Cliché..unităţi frazeologice concrescute20. 26. . Moskow.foarte drept”). Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. [1972]. 25-26.. Bibliographisches Institut. Lexicologia. Sinteze. 141. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni.unibuc. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. apud Zaharia. Einführung in die Semasiologie. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. p. Translated from the Russian by Y. apud Zaharia. Leipzig.3. Florica Dimitrescu. există puţine proiecţii teoretice. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. apud Zaharia..ro/eBooks/filologie/dominte/index.

În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. . în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică.locuţiuni. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. sentinţe. p.: a-şi pune (băga. Astfel. 14]. 1970. • expresii cu valoare de propoziţii.: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă.. • expresii propoziţii enunţiative. cu lungime variabilă. în direcţia metaforizării lor sau. 9 . puncte de vedere disonante. mai mult. sub numele de expresie. pot fi numite expresii. • expresii cu variabilitate verbală.cu propoziţie subordonată” (de ex. proverbe. wellerisme.. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. de către Coşeriu25. după Coşeriu. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. mai ales în cadrul expresiilor . . caracterizate prin semnificaţie imprecisă. 397 şi urm. foarte întuneric”). Această abordare a convocat. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. care au dus la identificarea. mai ştii păcatul?).frazeme”.. caracterizate prin topica subiectului.. zdravăn. vîrî) capul (sănătos. în care termenii au suferit. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. • expresii cu subiect neexprimat. Unitate frazeologică (II). apud Zaharia. teafăr) sub Evanghelie).: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. 223.a trece printr-o mare încercare”). Tübingen. 1966. de obicei postpus predicatului (de ex. şi nedefiniţi. p. exclamative sau interogative (de ex. p. Expresii. în . iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie.. în aparenţă. termeni diferiţi.în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie.: cum va da Dumnezeu!. 29-30. fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. modificări semantice. Lexicologia. 28. în care se cuprind: propoziţii metaforice. 26 A se vedea şi DSL. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. • expresii cu valoare globală de superlativ.: [mare] cît o zi de post). aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex.Limbă şi literatură”. 72. a favorizat definirea. apreciat de Zugun.foarte largă” sau cu valoare nedeterminată. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. cit. În acest sens.. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat.: a vedea moartea cu ochii . în grade diferite. expresii idiomatice. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). XI.locuţiuni”. op. de către Ioana Boroianu. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni.texteme”. a o păţi 2. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic.. 30 ca fiind cel mai important. Gunter Narr.. 242-247. p. principale sau secundare.. mai simple şi mai stabile decît expresiile. p. . a trei clase: . Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . în teoria şi practica românească. p. MDA). p.

. adică generatoare de efecte stilistice”. cf. DSL. Bucureşti. printre care. p. 246. este precedată de un excurs teoretic. care..On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. Locuţiunile. prin definiţie. p. la care Hristea ajunge. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. expresii frazeologice catacretice). care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau .. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . p. Unitate frazeologică (II). 243)28.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. deşi nu definitive. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. au fost numite. 9.. cit. faptul că . apreciate de Hristea ca neconvingătoare.. Locuţiunile. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu. p. îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”.. . ca trăsături specifice ale locuţiunilor. fie că gruparea. în ansamblul ei.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. . p.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent.. cu un înţeles unitar determinat. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. cu eventualele compliniri”. Amintim că Ioana Boroianu. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. Expresii. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. 224 şi de Dimitrescu. p.. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. unitatea sintactică şi de sens: . noi dificultăţi. . a se vedea şi Sala. Cela importe peu d'ailleurs. 41.. 10 . ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. deoarece autoarea nu porneşte . p. Concluziile. 589. p. p. p.. p.. Unitate frazeologică (II).împietrire” (din această perspectivă. şi susţinută de un bogat material faptic. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses.. op. sudura grupului şi o cît mai puternică .4. p. lingvistul consideră că.între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”. . 34). 73). cf. de Charles Bally. deşi autoarea . Editura Academiei Române.a făcut cîteva precizări utile”. Gramatica limbii române. caracterizate prin dispariţia expresivităţii. p.îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. 328. Investigaţia realizată de Hristea. 142. 68: . mai mult sau mai puţin expresivă. Pentru o taxinomie morfologică.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. în urma unei folosiri de lungă durată.analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. pierzîndu-şi 27 28 Cf.o locuţiune provine dintr-o expresie.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. 62-68. pentru limba franceză. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. spre deosebire de locuţiuni. 2005. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”. DSL. Sinteze. 2.Grupare de două sau mai multe cuvinte. p. după Hristea. apud Zaharia.. nr.. Enciclopedia. s-a gramaticalizat. 1974. larg-subînţeles) şi predicat. definea expresiile ca . fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. 62). Locuţiunile. stabilitatea (fixitatea27). 2. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. Contribuţii.

care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. apud Zaharia. La locution verbale en français moderne. cf. apoi de Hristea. p. p. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. Expresii. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. . în . atît termenul expresie (p.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. p. idiom. Irina Ivanovna (eds.). 265-304. mai ales în spaţiul englez şi german33. 141.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. www. 1982.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”.md/thesis/2540. Iordan. Hristea.morfeme condiţionate semantic”: . 1975. 30 Cf.expresivitatea”. numite astfel de Boroianu.. Locuţiunile.. care nu favorizează. după Zaharia. Phraseologie. p./Cernişeva. 254). a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. la exegeţii ruşi34. Amasova. p. apud Zaharia. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. denumirea de .acad. Expresii. Permyakov37. îmbinare idiomatică.. Gheorghe Popa. 2006. XII (1963). la Hervé Curat36. 146. la I. Sinteze. după Dimitrescu.. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor. vezi şi Dumitru Nica.A. M.5. Expresii. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. 29 Zugun. 265-304. p. Expresii. 65. Unitate frazeologică (II). 5. Locuţiunile substantivale în limba română.. frazeologism. 223. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. Hans Schemann. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. rezultatele acestor investigaţii. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”.L. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. N. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. locuţiunile de intensitate. locuţiune. 235-252. Les presses de l'Université de Laval.D. Bruce Fraser. Essai d'explication psycho-systematique. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Editura „Învăţămîntul Superior”. ceea ce justifică. în Stepanova. 2. două direcţii de abordare: . Québec. Unitate frazeologică II. Principii.. întrebuinţează alternativ. Limba română. nr. unitate idiomatică. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. p. izolare. apud Zaharia. 33. la Iordan35. 514-526. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. Lexicologia. cu referire la a făgădui marea cu sarea. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. 11 . vol. p.morfemele nu au dependenţă proprie. Paul Postal. Puşcariu. Heinz Weinreich. p. Wallace Chafe. Moscova. Sinteze. p.cnaa. 32 33 La Philippide. IV (1967). b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. în „Limba română”. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. Stilistica. p. Stilistica. care înregistrează cu acest sens (de . 245. 35 36 Stilistica. la G.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. 24. 253) cît şi locuţiune (p. DSL. 243). Sinteze. Melciuc38. la diverşi autori români32. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). Adam Makkai. dar şi în cel rusesc: N. clasificări (structurale. p. ca valoroase. Charles Hockett. după Iordan. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”.

Zur Terminologie der Phraseologie. 73-80. SUA. Bucureşti.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. Librairie Klincksieck. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi. în această ordine de idei. în cadrul demersului teoretic. 4. apud Zaharia. p. Astfel. 23-24.frazeolexem. aflate în raport de interdependenţă.rigidizare” (împietrire). 274). Translated from the Russian by Y. vol. Gelu Ionescu. traducerea lor în altă limbă40 etc. În încercarea de delimitare. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. George Steiner. 1970. 336-350. cu funcţie explicativă sau afectivă. în „Limba română”. 47. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. la Klaus Dieter Pilz39. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. nu poate fi rezolvată. Din această perspectivă. 44 Lexic. După Babel. căreia i se asociază.N. cit. p. Editura Univers.. înţeleasă în sensul invers al procesului de . Nauka. în Muttersprache. 6. inserare. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». p. tot prin interpretare semantică. cit. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). 6. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. uneori. 93. 1983. 1979. după Klaus Dieter Pilz. 1983. mai ales pentru criteriul semantic. nr. 12 . în Fundations of language. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. şi Hristea. p. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. 1983. Paralelisme frazeologice. recunoaştem. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale.. Constanţa Avădanei..opacification”. Editura Univers. ca semn polilexical . Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. în cadrul fenomenelor lingvistice. 1988. 136-137. Bucureşti. p. Vezi Dimitrescu. a accepţiei termenului. 63. în sens saussurian. Orizontul traducerii. Locuţiunile. 42 43 loc. 9] Paris. 41 Idioms within a Transformational Grammar. p. 22-24. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. şi simultan. obţinute. 505-510. Signification et dénotation en allemand. adăugare. cu precizie. Sinteze. cit. şi pentru acest concept. scrisori ale unor muzicieni. în plus. expresia idiomatică este definită. vol. Soluţia dezambiguizării. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile. după Bruce Fraser41. p. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). funcţia de comunicare. nr. Notes on the General Theory of Cliché. psihologice. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal.. fie sînt integrate. în urma unui proces de . Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. p. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. excerptate din romane poliţiste. Publishing House... 1981.figé et figuré”. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. Din această perspectivă. Fraser identifică şase clase. după Gréciano (op. p. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques.. a chestiunii jocului idiomatic. op. Ştefan Munteanu. Expresii. 1969. care înţelege prin .

. în . Prevalîndu-se de sintezele formulate. vol. 139-236.. cit.. p.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [. pentru conceptul de frazeologism arhaic. Limbă şi rostire românească. Iancu. Andriescu. p... Stelian Dumistrăcel.K.. Bucureşti.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. 1993. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. cit. Cluj-Napoca. 1. autor care a propus o clasificare care . 13 .. Pilz. 127. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. I. Groza. • .. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . porneşte de la observaţiile formulate de Al. p.nu este exclusivistă. cit.. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. 505-551]. Editura Dacia. . ieri şi azi. Dumistrăcel..cópii ale realităţii”. loc. Bălţi.. 4. Filologie. op. Gréciano. 48 op. în „Limbă şi Literatură”.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. cit..accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii. vezi Lilia Trinca. Iaşi. vezi V. în . Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal).. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). 50.. 63-75. p. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui . se referă la un fapt real. 258-301. p. . p.Studii şi cercetări ştiinţifice”. Lexicalizare.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. apud Zaharia.idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”.. la care se poate stabili momentul apariţiei. expresii marcate temporal. W. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. Reproductibilitate. termeni ai unor comparaţii ireale. vol. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. 34-111.o funcţie obiectivă de comunicare” şi .. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. în Strategii actuale în lingvistică. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. p. op..• expresii . Presa universară bălţeană. p. ce avea iniţial .idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate. – Componente unice. 3. 2004. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice. 84-88 şi L. Lexic. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. glotodidactică şi ştiinţă literară. VII (1956). 1996. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1. – Anomalii sintactice.imaginare”. 2. Fleicher. 246. Phraseologie. 47 D. p. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”. Expresii. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache .

L.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. idiotismelor ori izolărilor. 43-49. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). Melciuc. p. Expresii. 415-474.. Athenaeum. cit. La I. 5]. expresii. p. G. cf. la un context minimal. Din perspectivă structurală. Rőhrich 57 . 51 52 53 54 55 56 op. Permyakov. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . care discută de îmbinare idiomatică. Expresii. Sau alăturare liberă de cuvinte. Tübingen..îmbinări libere52. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. p. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă.alegerea contextuală reciprocă”50. 57 op. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. Uriel Weinreich. p. Redensarten. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. Gunter Narr. b) a traducerii expresiilor în altă limbă. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. p. într-un studiu contrastiv română-germană.echivalent de traducere unic”56. 1977. DSL. în cadrul limbii a unui . propusă de I. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. 1972..I. Zaharia. cit. Frankfurt am Main. 127. clişee. 265-304. Ference. de Iordan55. structura şi funcţia lor.A. p.. op. raportarea la . au fost identificate diferite clase. Zaharia. p. de L. Din punctul nostru de vedere. Amasova. mai ales la proverbe şi. • îmbinări stabile ne-idiomatice. sau la . apud Zaharia. p. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. foloseşte termenul idiom. . deci fără cuvînt-cheie.A.un minim de referinţă”. Probleme bei der Analzse vom Idioms. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. limbajul Vorkommensanalysen. 32. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. 47-48. Stilistica. 16.. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. proverbe. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. de I. Cernişeva54. 223. expresiile idiomatice au fost raportate. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii.N. 73-80. s-a propus. în Kiefer.. în funcţie de specificul limbilor. cit. op. 222.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. În această ordine de idei. p... Linguitische Aspekte. al II-lea. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. Expresii. Referitor la punctul 1. • îmbinări idiomatice ne-stabile. cit. vol. Semantik und generative Grammatik. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. reprezentat de un cuvînt cheie49. p. op. cit. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă. 14 . 49 50 N. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus.

cit. în privinţa inventarului terminologic. conjuncţii corelative. p.. Petru Zugun. p. Amasova62). Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. 47]. Paris. loc. 5. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. 47. 68. În lingvistica românească au fost definite. chiar unice. Lexicologia. de obicei. forme verbale analitice etc. analizabile şi neanalizabile. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. I (1919). însă explicabil în lingvistică”.). 15 . 30. p.. 2005. 2000. vol.. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. 235-253. în baza comportamentului morfologic. vol. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). Expresii. pentru limba română. 59 Vezi şi I. apud Zaharia.. neobişnuite. c) sens unic. 1977. 9. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. cit. Cernişeva. Heideberg – Paris. op. 66 67 68 Lexic. Editura Academiei RSR. b) cuvinte rare.2. o augumentare. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”.: construcţii superlative. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. Tratat. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). p. 29. N. 62 63 op. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). Traité de stylisque française (ed. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). Peters Louvain. 222. Rizescu. Expresii. XI. şabloane de tip frazeologic (N. p. 191- 410. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. 133. diferit cel mai adesea. în „Limba română”. p. Max Niemeyer. Vezi Jürg Hausermann. nr. I. Phraseologie. au fost identificate. cit. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. 514- 523. Etudes de linguistique comparée français/allemand. în . apud Zaharia. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut.. cit. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. p. vezi Dimitriu. VI. 1962. p. . p.6. Bucureşti. op. în Gertrud Gréciano (ed. 60 61 I.fără aplicabilitate absolută”: . p. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. în . 1967. frasme (Jürg Hausermann63). o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). care sînt înţelese.. Tübingen. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. de Dimitrescu. Locuţiunile. a II- a).). anul VIII.Limbă şi literatură”.

86. 69 70 71 72 A. expresii idiomatice. Max Niemeyer. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. proverbe. de către Harald Thun73. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). 16 . clasă ce se apropie.. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). prepoziţionale şi verbale. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente). cit.semantic prezente” sau . iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. p. . Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. adverbiale şi prepoziţionale. 144. cit. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. cu posibilitatea comutării unui element. • stabilitatea nivelului funcţional. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. Rothkegel. op. cu metaforizarea unei semnificaţii. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. pe de altă parte. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). 73 Probleme der Phraseologie. Spanischen und Rumänischen. 34. • îmbinări frazeologice. • stabilitate morfologică. p. metaforizarea componentelor. Vezi Constanţa Avădanei. op. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. op. cit... • expresii frazeologice.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale.. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). denumire preluată de la Hristea. 2. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale.• îmbinări adjectivale. de îmbinările libere. Italienischen. 13 Idem. Tübingen. Din perspectivă semantică. Sinteze. formulele şi clişeele internaţionale. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică.. loc.7. adverbiale. • sintagme stabile69 de rang unu. Rothkegel.. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . caracterizate prin semnificaţie unitară. nominale şi pronominale. 1978. pe de o parte şi îmbinări verbale. p. cit.. A. p.semantic absente”) a dus la sistematizarea. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă.

. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!).. termeni conotativi. cit.unităţilor frastice”. Ungaria. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe. artele şi ştiinţele. turnul (lui) Babel. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. s-a încercat. I-X.veritabile repere ale actualităţii”. a unei clase. ce vor funcţiona în limbă. p.. aforisme). situată pe o poziţie intermediară. sărutul lui Iuda.. Iuliu Zanne.clişee lingvistice”74 sau . identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76.. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. Diversitate. . care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. munca şi ocupaţiile. viaţa intelectuală şi morală.. animalele. stabileşte domeniile pentru limba germană. asemănări.paremice”75.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. Bucureşti. pescuitul. omul şi organele sale. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . iar pentru limba română79: natura fizică. Friedrich Seiler. cit. Istria şi Macedonia. eresurile. Op. Permiakov identifică. în urma realizării unei tipologii. mărul lui Adam. după Hristea. Respectarea aceloraşi criterii. 77 78 79 Lutz Röhrich. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. Sinteze. p. ca . după Rodica Zafiu. obiceiurile. 146 şi în Contribuţii. băutura. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. . Op. 11. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. zicători. povăţuiri. credinţele. a permis identificarea77. pentru limba rusă . cea a pseudoproverbelor. Proverbele românilor din România. semne pentru o noţiune. Proverbe. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea . • unităţi supraparemice.8. biserica. p. p.genezei” acestora. afacerile. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. 16. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. loc. fară tradiţie. Bucovina. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. 2. vol. viaţa socială. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. prinderea păsărilor.. banii. p. 231. şcoala. 590. ţinându-se cont de specificul limbii. cit. slujba religioasă. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. din care nu trebuie să lipsească. • unităţi paremice. cuvinte adevărate. proverbe propriu-zise.. Editura Librăriei Socecu & Comp. concepută dihotomic. 17 . cit. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). p. domeniul juridic. iar această investigaţie. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee..un nume propriu (de obicei de persoană)”. Op. transportul. mâncarea. 5. filosofia. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. Grigori Lvovici Permiakov. adaptate însă la specificul limbii germane. deoarece nu respectă un criteriu determinant. istoria. viaţa fizică.

... în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. la cutare şi cutare popor”.unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. Sinteze. • proverbe particulare. în funcţie de ideea generală. 81 Theodor Hristea. însă printr-o experienţă specială şi locală..Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80. p. din prisma posibilităţilor de .cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81. 18 . . Aplicat însă restrisctiv. criteriul semantic a dus la excluderea . clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele. 146.cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. .

nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. Încadrate de Zugun. 22. expresivitate. unitate de sens. reţinem. 83 84 Discutate şi de Thun. alături de expresii. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . formulele uzuale de comparaţie84. perifrazele82. poate fi încadrat. p..9. 209. vezi Sorin Stati. idiomaticitate). 1957. Tratat. p. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. 48. 20-26 aprilie 1994. Lexicologia. perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. 86 Hristea. p. nr. pentru accepţie din perspectivă sintactică.) în obiectul de studiu al frazeologiei. an XXVII. Rodica Zafiu. proprietatea de a funcţiona în . 7. dar . loc. nr. 43. 145). pentru Dimitriu. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. sinapsele. 82 Situate . opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. 9). atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. op. în SCL. 4. 85 În legătură cu acest concept. 19 . 15. p. cit. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. care. sub acest titlu.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. p. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune. „România literară”. Iordan. 123-124 („datul sufletului”). Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. locuţiuni şi îmbinări uzuale. sub numele de comparaţii fixe. cit.. comparaţiile stereotipe83. p. Frazeologia. repetabilitate. urmînd anumite modele în limbă”..Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. Unitate frazeologică I. p.serii frazeologice deschise. vechime. sintagmele85. 33). p. VIII. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate.. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. p. Sinteze. Locuţiunile. cu rol determinant în cadrul expresiilor.. Stilistica. îmbinările uzuale.

Ibidem. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. formule tradiţionale de comparaţie. de asemenea. Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii. perifrazele lexicale.. Limba funcţională. Coşeriu.1.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă .expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale.reguli de construcţie”. lingvistul stabileşte.. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. Deontologia. pe baza exemplelor.norma generală. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. 258-262. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. observaţia că. asupra faptul că. 20 . p. manifestate întîi la nivelul vorbirii87... Arhitectura . aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. anumite sintagme. Idem. avînd caracter general pentru limbă.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90..] între lucruri şi limbaj”. 259. p. cuvintele nu sînt comutabile . 167. Acest limbaj. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . . Ibidem. proverbele. deşi. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale. „de importanţă socială.Capitolul 3. 3.. pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă. . cu prilejul descrierii limbii funcţionale. 171. cu referire specială la „quadripartita ratio”.. .. 53. cum este jurnalistica.. printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . Încadrat. culturală şi politică mare”91.. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88. Idem. p. wellerismele. atrage atenţia.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. Trebuie făcută.. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui .cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. discursul repetat . 3. tipologia „discursului repetat”.0.o serie ordonată de distincţii [. p.în domeniul lor specific”.. locuţiunile fixe. Idem. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite . p.

p. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. Din perspectiva construirii textului şi a . în proverbe. De la acest punct de plecare. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. aduc ceva nou.regulilor «actuale». „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. 21 . este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. şi. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. 94 95 96 Idem. 1-2/2003. 130-131. 52 (1/2004). p. p. anul VI. 3-4/2003. Limbajul. a reprezentărilor stereotipe. vezi Stelian Dumistrăcel. p. realizate de Stelian Dumistrăcel96. locuţiuni fixe. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. 259. 97 Lectura. a locuţiunilor.a. 92 93 Idem. în parte ca [un] colaj. în parte. Competenţa. în materialul lingvistic utilizat. p. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora.2. de tradiţie. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. 190-196. Limba funcţională.informaţie.modificările intenţionate. adică. 55. 147-149). în toate aceste expresii. Editura Trinitas. Transmutatio boum (şi a altora). în tablou. an XV (serie nouă). România. nr. Editura Arvin-Press.m. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului.237. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. Idem. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. p. edited by Tatiana Slama-Cazacu. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. Bucureşti. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. pictate de către alţi pictori”94. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. în „Semn”..: resta din limba italiană.. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. anul VI. 163 – 178. p. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. în „Dacia literară”. a locurilor comune. notate de Coşeriu. în legătură cu problema codurilor literare. printro astfel de recurgere frecventă. p. în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. se datorează structurii lor. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. contestatar în discursul public actual. Limbajul poetic. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. şi cele notate de Sofia Dima97. ca să zicem aşa. de exemplu cele privind . citate ş. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . în Limbajul publicistic. în „Semn”. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. p. 15-30. Arhitectura. nr. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. în vol. Iaşi. 2003. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. nr. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). Iaşi. 217 . Cocktailuri. ce diferă.d”95. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. 3.. 34. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat».

Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară. a reprezentărilor stereotipe. reperabile . a locuţiunilor. [b] expresii idiomatice. propusă de Stelian Dumistrăcel. Editura Universităţii Bucureşti. în capitolul Codurile literare. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. pentru interpretarea titlului ca paratext. banalitatea.ar defini recurenţa interdiscursivă. 123-125. [c] „ghicitori”. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. 5) Criteriul interpretării. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. filozofie. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat.. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. care constitue . Opţiuni. a schemelor secvenţiale sau generice”.). 130-131). 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris .posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. descriptiv etc. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). filme. care . n.. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. Limbajul.. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic.. la rîndul lor. [e] nume proprii de notorietate.Cu privire la tipologia EDR. Iniţial. loc. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. cu cele precedente. proverbe). în procesul comunicării. istorie. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. expresiv. în principal. reţinem clasificarea. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. [b] dictoane. în Retorică publicistică. cit.subsumat tuturor celor enumerate anterior. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. p. din cultură (literatură. [b] formule stereotipe din basme.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă. opere muzicale. Contextele din vorbire [α] aparţin. tradiţionalismul. care . [c] cuvinte „celebre”. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. platitudinea.. tematic. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt..fie că e vorba de o formulă.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. reiterarea unei vorbiri deja rostite. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. categorie mai puţin importantă. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. arte). Din literatura populară [β] sînt solicitate.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. p.. în principal.în fapt. Paratextul publicistic.. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. [c] sloganuri. . atribuite unor personalităţi din istorie. rezultate ale uzurii.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. la alţi autori. eseistică. a locurilor comune. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. 2) Criteriul calitativ. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. cu statut de EDR. De la paratext la text.. care . 22 . opere de artă plastică). adică . [c] parimii (zicători. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. Limbajul publicistic. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale.

de Aegypto venio. Luca sau Matei”. 128: – „prin adăugire [„adiectio”]. recurgem la prezentarea. ~ rai”. schimbîndu-se ordinea.1. J. I-III. 39-41). pe-o cenzură de rai” (AC. vol. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători.. făcută de Stelian Dumistrăcel. de exemplu: Nam enim de susum. studiu introductiv. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. Klinkenberg. de la Universitatea din Liège).. [IV] .. 7). 38 – 39. p. vol.. Edeline. J. 33/2001. 5. faţă de . Trinon.~ gură de rai”. „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. F. 31/2001.Dar din dar” (RL. note. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. 1974 (vol.. dar îndeosebi la verb. .. dar au aplicat.Pe-un picior de plai. Pire şi H. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. modelul lui Quintilian. tabel cronologic. 14). Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire.. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. – „Fără îndoială. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”). timpuri. la verb se produc solecisme de diateze. F.Să-ţi faci chip cioplit” (AC. că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. ca în: qouque ego. . 9). faţă de . 26). în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus].3.la o examinare mai atentă. Minguet... autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. 5).Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC. [III] . propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. 26).3. 41. indici de Maria Hetco. 10).. 21 08. faţă de . 61) [tipul III].L. Handbuch der Literarischen Rhetorik. ca în: ambulam viam.Să nu-ţi faci chip cioplit” . Dubois. p. Fabius Quintilianus. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni.. 2004.2. ne hoc quidem fecit») [tipul II]. Limbajul.Averi după e-vanghelie”. Arta oratorică. Bucureşti. hoc enim voluit.M. I. .. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. 32/1999. .Evanghelia dupa Ioan. Aegypto venio. 51-52/2006. 3.Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. ca un instrument foarte eficace” (loc.3. printre exemplele ce urmează: scripsere. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica. 3. 2/2003. cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. în fiecare caz.. Marcu. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via.).Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. 5. 23 . faţă de . cit.. 7). p.Crede şi nu cerceta”. faţă de . persoane şi moduri” (I. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. Astfel. fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. cauzal-explicative. non autem habuit». faţă de . – „prin suprimare” [„detractio”]. traducere. p. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. § 44) [tipul IV]”.. [II] . p. în loc de scripserunt. P. enim hoc voluit.Crede şi cercetează ” (R. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”]. faţă de „Încercarea moarte n-are”. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. 99 M. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». în articolul intitulat .3. ediţia citată. I. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. I.

pentru ca în felul acesta. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. morfologic.ambele. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. însuşi conţinutul enunţului. cuprinzînd adăugarea. cu aplicaţie la nivel fonologic. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. cît şi la restricţii.. 3.4. Plett.3. semnată de Stelian Dumistrăcel. p. 2. (a cuvintelor) în propoziţie. din această optică. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. p. necesară. 3. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. În ceea ce priveşte exegeza de profil.3. suprimarea şi substituirea (Retorica. permutarea. a lui Heinrich F. ce .3. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa.). 24 . Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. 162). sintactic.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. semantic şi grafematic. Plett consideră că . reţinem. 2006. 59). estetic. care a pus bazele unui nou model. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. Iaşi. şi a doua „relaţională”. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ).trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. respectiv. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. prin care se face legătura. 3. pentru analiza enunţurilor vorbirii.. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. cit. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1.

. Diversitate stilistică în româna actuală. 139-186. Eugeniu. Coşeriu. Semantica lexicală. expresii. 1975. Istria şi Macedonia). 2000. Timişoara. Colţun. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. Iaşi. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Chişinău. Zanne. Editura Universităţii. Bucureşti. p. 1992. Ungaria. citate celebre. Editura Mirton. tomul I. Bucureşti. „Ştiinţa”. în . Ioan Grigorie. Cuza” Iaşi (serie nouă). Dumitru. I. 2001. II (1964). Omul şi limbajul său. Editura Saeculum şi Editura Vestala. 193-203. Tabarcea.. Proverbele românilor (din România. Pour une sémantique diacronique structurale. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). I. Editura Librăriei Socec. Editura Minerva. 1995. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE Andriescu. Eugeniu. A.. Vasiluţă. p. Expresivitatea limbii române.. Bucureşti. în vol. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Al. fascicolul 1-2. Coşeriu. X (1961). Dicţionar de cuvinte. Editura Albatros.. Editura „Arc”. Basarabia. Gheorghe. Bucureşti.. Coşeriu. Eugeniu. Rodica. Bogdan. Proverbe şi cugetări despre omenie. Chişinău. Frazeologia limbii române. 2000. p. Poetica proverbului. Livia. Berg.Travaux de linguistique et de litterature”. 25 . 1895 – 1912. vol. 1942. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. 1955. Bucureşti. I. Caracostea. 139-154. I – X. C.Limba română”. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. W.. în . 1992. Bucovina. 1994. Bahner. Zafiu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful