P. 1
Frazeologia Lb. Romane. Curs. DR

Frazeologia Lb. Romane. Curs. DR

|Views: 298|Likes:
Published by VERTURICA

More info:

Published by: VERTURICA on Apr 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/06/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N. distinge o frazeologie lingvistică. care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. p. 6 7 Vezi Zaharia. Wortbildung und Phraseologie. cu accepţia de . ireductibile la soluţii unice şi definitive. dar şi de valoarea surselor. Contribuţii.. de stilistica funcţională. 487). Bucureşti. frazeologia a fost apropiată de Hristea. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3. în Jaksche. după criteriul idiomaticităţii. 25. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. 4564. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. p. Rainer/Berens. prin 3 Phraseologie. 134.. unde se întrebuinţează.. 1980.tot”. Ianko-Trinickaia5.aforisme. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. p. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. Erich Schmidt. apud Casia Zaharia. 27. în Wimmer. Ambros/ Burger. oameni de seamă etc. loc. 45.. Walter de Gruyter& Co. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică.. New Work. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. după Gertrud Gréciano4. şi care au caracter accidental”.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”.în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . de idiomuri. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. p. termenul a suferit o extensie.. vorbe de spirit. pe axa sintagmatică.de lexicologie decît de sintaxă”. şi o frazeologie literară. Franz-Josef (eds. ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). în care sînt incluse . stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi.A. De altfel.). de la urmărirea provenienţei acestora: „externă..adevărata bogăţie” a unei limbi7. Unitate frazeologică I. p. 1997. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. aparţinînd unor scriitori. Reader zur sowjetischen Phraseologie. Harald.. Expresii. analiza surselor ar putea porni. 4 Das hientergründige Idiom. de specificul fiecărei limbi. 24. Berlin. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. Harald/ Sialm. Gunther Narr. considerate de Eminescu .date/pre-formate” de moneme. Complexitatea aspectelor. Sinteze.. Expresii. apud Zaharia. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. care se concretizează în îmbinări .. Tübingen. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. 1998.. 587-598. cit.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei . îmbinări de cuvinte etc. 3 . Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. p. înţeleasă ca . a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. p. după Hristea. reprezentate în vorbire într-un . IX. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. în urma analizei unităţilor frazeologice. 36] Berlin.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. p.

grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). analizabile şi neanalizabile. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). 154. locuţiune. frazeologism (Dumistrăcel. Lexic). 1967. Influenţa orientală. proverbe. Sinteze). expresie. unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. o mare diversitate. Editura Academiei RSR. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. şi internă. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. Iordan. Stilistica). îmbinare stabilă.împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. unitate frazeologică (Puşcariu. anul VIII. Iaşi. expresie figurată (Elena Slave9). Dicţionar de termeni lingvistici. element metaforic. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). unitate frazeologică (Dimitrescu. Stilistica. în timp.Limbă şi literatură”. locuţiune. izolare (Iordan. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. clişeu (Hristea. locuţiune. Zugun. 235-253. Andriescu13. al VI-lea. Lexic). create în interiorul unei limbi din material preexistent”. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. ansamblu frazeologic. 1998. Zaharia. Limbajul publicistic). Dumistrăcel. Bucureşti. în opinia noastră. 1966. perifrază. expresie idiomatică (Al. Lexicologia. Expresii). şi discursul repetat. zicători (Şăineanu. XI. Principii. 4 . Semasiologia). Bucureşti. Lexic. Dumistrăcel. 391-410. perifrază proverbială (Dimitriu. vol. idiom (Avădanei. ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. Stil şi limbaj.Limbă şi literatură”. p. expresie. expresie perifrastică. 1977. paremiologie.. în . expresiune metaforică (Şăineanu. 242-247. p. p. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. expresie frazeologică. Limba română). Tratat). Locuţiunile). idiotism (Philippide. Influenţa orientală). Şăineanu. p. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile.. în . generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. locuţiune frazeologică (DSL). Construcţii idiomatice). în sincronie.

unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger).. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale. expresii idiomatice. 2. expresii frazeologice. circumscrise procesului de comunicare (de ex.greşeala este însoţită uneori de plăceri. apud Zaharia. Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. 5 . unde a dobîndit şi alte semnificaţii... frazeologhizm. frazeologisme referenţiale.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd . considerat părintele frazeologiei. formal. ci şi). după Hristea. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate. de către V. Vinogradov.expresie”. Expresii.: de-a popa prostu . de la care a fost creat.. 138. dar urmările ei sînt neplăcute”). are o circulaţie redusă. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). locuţiune etc.. Genève. tinde să se impună în lingvistica actuală.vorbire. a conceptului numit de Charles Bally . îmbinare stabilă de cuvinte. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. termen preluat de limbile europene. expresie. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. de către diverşi autori.. constituindu-se în obiect de studiu. 587-598 şi Sinteze.. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei. 1905 (capitolul La phraséologie).V. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. proverbe (de ex. expresie idiomatică. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . prin această expresie. idiom. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. constatăm că termenul frazeologism. p.idiomuri în sens larg”. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. Deşi se situează.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. 25-26).legăturile nerepetabile” (Cernişeva. considerat părintele frazeologiei. Vinogradov.Capitolul 2. Contribuţii. frazeologisme comunicative. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă.1.joc de cărţi”. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. 15 Précis de stylistique. apoi.V.: nu numai . • frazeologisme structurale.... mod de exprimare. cu acelaşi sens. care. care au dus la identificarea. text” sau din latinescul phrasis . frazeologisme onimice (de ex. îmbinări frazeologice. cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V.. definitorii în orice discurs ştiinţific. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. realizate numai nivel gramatical (de ex.: Crucea roşie). p. compuse din minimum două cuvinte. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne.: Doamne ajută!). p.

frazeologisme nemotivate (de ex. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. p. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române.. sintactic. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură. semantic.: a nu cunoaşte moarte).: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar .: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . de ex. pentru primul tip. semantic pentru ultimul tip). Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate.a fi extrem de bucuros”. unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. a aţipi”). apud Zaharia.. 111). atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică.a adormi. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora. • frazeologisme cu fuziune semantică totală. frazeologisme motivate metaforic (de ex. parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component.: A umbla pe la icoane ..idiomuri în sens restrîns”.a-şi asuma riscul suprem”)... Editura Arc. principial relevante (structuralsemantic. apud Zaharia. Expresii. frazeologisme direct motivate (neidiomatice. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei.a merge la judecată”). cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). şi pragmatic pentru al doilea tip. • frazeologisme complet idiomatice.: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. frazeologisme parţial motivate (de ex. 2000.: A bea zeamă de clopot . Expresii. p.a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice.bază (de ex.: tăcere mormîntală şi . unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex. 114).: A-l fura pe cineva sfinţii .. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. frazeologisme cu fuziune semantică parţială. 6 .a muri”) (Fleisher. Chişinău..

Amasova. 223.unité de pensé” şi li s-au atribuit. p. Probleme bei der Analzse vom Idioms.N. cel puţin . Ference. Athenaum.. 415-474. 19 N. specialişti precum V. privită însă divergent. Recunoscînd.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. Nu există. vol. Vinogradov au identificat 17 18 N. 1963. p. ca indice contextul sau . fie altele. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. după Uriel Weinreich18. au dobîndit o singură semnificaţie. N. op. perspectiva semantică. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. 7 . alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. asocieri libere) şi idiomuri. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. în primul rînd. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2.N. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături.minim de context”. total diferite de cele propuse de iniţiator. fie semnificaţii suplimentare.contextul minimal”. Amasova. al II-lea. prin asociere. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . Kiefer. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. Leningrad. Osnowy anglijkoj frazeologii. frazeoloizii. Semantik und generative Grammatik... Amasova17. apud Zaharia.V. Frankfurt am Main. Expresii.. unitatea frazeologică trebuie să deţină. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu.N.2. sintagma terminologică . după N. în acest sens.. În funcţie de acest . un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. N. în timp. 21-22. p. cit.

ro/eBooks/filologie/dominte/index.preferabil. semnalată de Hristea. p. 1975. p. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. Sinteze.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. interpretate ca unităţi . 2./Cernişeva. propune întrebuinţarea unui singur termen general. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex.a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. [1972]. care trimite . fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora.N.. 28. Leipzig. de unităţile paremice.. De exemplu. 45-69. p. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. de aici. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. cu aceeaşi semnificaţie. Hristea. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. Constantin Dominte. semne pentru o situaţie. în teoria şi practica frazeologică. termenul în discuţie a cunoscut. 8 . p. 44. Locuţiunile. sînt de multe ori derutant argumentate. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii. în cadrul frazeologismelor propriu-zise. Expresii. Irina Ivanovna (eds. apud Zaharia. după Boroianu. reprezentînd semne pentru o noţiune. Notes on the General Theory of Cliché. Moskow. împreună. 26. izolări. Moscova. idiotisme. 1946. 25-26.. Florica Dimitrescu. expresie. locuţiuni frazeologice. 141.D. expresii. clişee.). în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. p. p.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. apud Zaharia. p. 1975. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire.Învăţămîntul Superior”. în Stepanova. Expresii.unităţi frazeologice concrescute20. apud Zaharia. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice. iar G. M. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”. după criteriul logico-tematic. p.3. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. L..unibuc. www. definit ca . sub această denumire. Permyakov23. Irina Cernişeva22 le încadrează. Leningrad. lipsa unui punct de vedere comun.. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. există puţine proiecţii teoretice. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. Sinteze. Unitate frazeologică I. 20-21. Elena Slave). Translated from the Russian by Y. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. Expresii. p. 22 Phraseologie.htm) o extensie. 138. Editura ... a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni. 1979. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor.: a-l vedea pe cineva sfîntul .: drept ca lumînarea . Introducere în teoria lingvistică (cf. 23. Einführung in die Semasiologie. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. Theodor Hristea. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. Petru Zugun. Florica Dimitrescu. şi.cu un sens general”. Nauka. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv.. care a favorizat accepţia lui . [1968]. . consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU.foarte drept”). Lexicologia. De aceea. Bibliographisches Institut.îmbinare stabilă de cuvinte avînd. 23 From Proverb to Folk-Tale.

p.cu propoziţie subordonată” (de ex. în teoria şi practica românească. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex.. Tübingen. fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. cu lungime variabilă. principale sau secundare.frazeme”. de obicei postpus predicatului (de ex. . Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. Această abordare a convocat. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici.. 14]. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. în . care au dus la identificarea. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie. teafăr) sub Evanghelie). 223. 30 ca fiind cel mai important. 28.: cum va da Dumnezeu!. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. op.. sentinţe. 1970.. MDA). zdravăn. foarte întuneric”). • expresii cu subiect neexprimat. a favorizat definirea.a trece printr-o mare încercare”).. Lexicologia. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. pot fi numite expresii. • expresii cu valoare de propoziţii. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. în direcţia metaforizării lor sau. cit. şi nedefiniţi. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat.. XI. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. caracterizate prin semnificaţie imprecisă.: a-şi pune (băga. wellerisme.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. mai mult. a trei clase: . . mai simple şi mai stabile decît expresiile. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. în care se cuprind: propoziţii metaforice. 242-247. p.texteme”. Gunter Narr. • expresii propoziţii enunţiative. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex. vîrî) capul (sănătos.. 397 şi urm. • expresii cu variabilitate verbală.: a vedea moartea cu ochii . p. sub numele de expresie. • expresii cu valoare globală de superlativ. p. mai ştii păcatul?). a o păţi 2. p.. după Coşeriu.: [mare] cît o zi de post). Expresii. puncte de vedere disonante.. În acest sens. exclamative sau interogative (de ex. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. . apreciat de Zugun. p. 9 . în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. Astfel. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. proverbe. în aparenţă. apud Zaharia. mai ales în cadrul expresiilor . caracterizate prin topica subiectului. p.foarte largă” sau cu valoare nedeterminată.: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . în care termenii au suferit.locuţiuni.locuţiuni”. 72.în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). termeni diferiţi. modificări semantice. expresii idiomatice.Limbă şi literatură”. 1966. 29-30. de către Coşeriu25. de către Ioana Boroianu. Unitate frazeologică (II). desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. în grade diferite. 26 A se vedea şi DSL.

în urma unei folosiri de lungă durată.4. spre deosebire de locuţiuni.între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. nr. prin definiţie.. . printre care.. cu un înţeles unitar determinat. apreciate de Hristea ca neconvingătoare.. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu.. cit. stabilitatea (fixitatea27). p. cu eventualele compliniri”. fie că gruparea. 243)28. 2. 62-68. noi dificultăţi.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. Gramatica limbii române. 62).éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud... au fost numite. DSL. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: .. definea expresiile ca . a se vedea şi Sala. Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. p. 2. sudura grupului şi o cît mai puternică . 68: . cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. larg-subînţeles) şi predicat.. p. . Unitate frazeologică (II).a făcut cîteva precizări utile”. . mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat.. . 34). 41.. lingvistul consideră că. p. Investigaţia realizată de Hristea. p. deşi autoarea .îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. 246. Expresii. Contribuţii. p... cf.analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses..On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. expresii frazeologice catacretice). caracterizate prin dispariţia expresivităţii. 9. 224 şi de Dimitrescu. Locuţiunile. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. s-a gramaticalizat. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. Locuţiunile. Locuţiunile. deşi nu definitive.o locuţiune provine dintr-o expresie. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. Amintim că Ioana Boroianu. DSL.împietrire” (din această perspectivă. p. adică generatoare de efecte stilistice”.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent. deoarece autoarea nu porneşte . p. op. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. Unitate frazeologică (II). apud Zaharia. Editura Academiei Române. Pentru o taxinomie morfologică. la care Hristea ajunge. unitatea sintactică şi de sens: . cf. p. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. Cela importe peu d'ailleurs. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. este precedată de un excurs teoretic. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . p.. 73). Enciclopedia. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. şi susţinută de un bogat material faptic. care. p. 2005. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. pentru limba franceză. 1974. p.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. p. 142. îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. faptul că . 328. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. Sinteze. 10 . 589. pierzîndu-şi 27 28 Cf. p. Bucureşti. mai mult sau mai puţin expresivă. în ansamblul ei. de Charles Bally.Grupare de două sau mai multe cuvinte. Concluziile. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. după Hristea.

a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. unitate idiomatică. Principii. 514-526. frazeologism. rezultatele acestor investigaţii. M. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. Charles Hockett. 245. Expresii. 265-304. Bruce Fraser. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Expresii. numite astfel de Boroianu. la Hervé Curat36. în . apud Zaharia.acad.morfeme condiţionate semantic”: . locuţiune. nr. 2. Iordan. Editura „Învăţămîntul Superior”. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. la I. Essai d'explication psycho-systematique. Locuţiunile substantivale în limba română. 2006. www. Adam Makkai.). Hristea. Puşcariu. la G. Irina Ivanovna (eds. Québec. IV (1967).A. izolare. apud Zaharia. 146. Sinteze. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni.. care nu favorizează. p. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. locuţiunile de intensitate. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. după Dimitrescu. în Stepanova. care înregistrează cu acest sens (de . 235-252. 11 .. 223. Expresii. Stilistica. la Iordan35. 1975.5. p.cnaa./Cernişeva. Locuţiunile. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. cu referire la a făgădui marea cu sarea. după Zaharia. p. p.L. după Iordan. dar şi în cel rusesc: N. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). p. 253) cît şi locuţiune (p. Sinteze. Hans Schemann. 1982. vol. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. atît termenul expresie (p. Phraseologie. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. . 24. ca valoroase. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. 141. 243). a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. două direcţii de abordare: . întrebuinţează alternativ. p. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. apud Zaharia. DSL.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. N. clasificări (structurale.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. Moscova. Limba română. p. 65. 33. 32 33 La Philippide. ceea ce justifică.expresivitatea”. la exegeţii ruşi34. Amasova. Heinz Weinreich. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. în „Limba română”. 35 36 Stilistica. Gheorghe Popa. cf. Les presses de l'Université de Laval. p. denumirea de . Sinteze.morfemele nu au dependenţă proprie. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. apoi de Hristea. Lexicologia. La locution verbale en français moderne. p.. Permyakov37.. 265-304. p. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. Unitate frazeologică II. îmbinare idiomatică. Melciuc38.D.md/thesis/2540.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. vezi şi Dumitru Nica. 30 Cf. Wallace Chafe.. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. idiom. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. Expresii. 29 Zugun. la diverşi autori români32. mai ales în spaţiul englez şi german33. p. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor.. Unitate frazeologică (II). 5. Stilistica. Paul Postal. XII (1963). p. 254).

şi Hristea. 44 Lexic. şi simultan. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor.opacification”. 4. Bucureşti. Librairie Klincksieck. cu funcţie explicativă sau afectivă. nr. excerptate din romane poliţiste. care înţelege prin . a chestiunii jocului idiomatic. Expresii. la Klaus Dieter Pilz39. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. SUA. După Babel. cit. cit.. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. 6. 63. în Muttersprache. 6.frazeolexem. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). 336-350. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. p. Paralelisme frazeologice. în urma unui proces de . p. după Klaus Dieter Pilz. Editura Univers. Signification et dénotation en allemand. obţinute. 1979. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. Gelu Ionescu. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi. Bucureşti. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. adăugare. în cadrul fenomenelor lingvistice. vol. în Fundations of language. inserare. 1969. apud Zaharia. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. Publishing House. Vezi Dimitrescu. vol. în cadrul demersului teoretic. tot prin interpretare semantică. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Editura Univers. fie sînt integrate. traducerea lor în altă limbă40 etc. unde nu sînt permise nici un fel de transformări.. a accepţiei termenului. Din această perspectivă. p.. p. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile.. 136-137.. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. în „Limba română”. în sens saussurian. Nauka. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. 42 43 loc. op. în plus. 73-80. p.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. 93. Ştefan Munteanu. ca semn polilexical . nr. 47. expresia idiomatică este definită. Locuţiunile. mai ales pentru criteriul semantic. 1981. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. Sinteze. 1983.. Constanţa Avădanei. uneori. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. după Gréciano (op. Zur Terminologie der Phraseologie.rigidizare” (împietrire). p. Orizontul traducerii. 1983. George Steiner. p. în această ordine de idei. Translated from the Russian by Y. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. 12 . aflate în raport de interdependenţă.figé et figuré”. Notes on the General Theory of Cliché. şi pentru acest concept. înţeleasă în sensul invers al procesului de . 1983. 505-510. 1970. 274). Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. În încercarea de delimitare. cu precizie. după Bruce Fraser41. 41 Idioms within a Transformational Grammar. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». Fraser identifică şase clase. 1988. Astfel. scrisori ale unor muzicieni. 22-24. psihologice. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. nu poate fi rezolvată. 23-24. funcţia de comunicare. p. p. Soluţia dezambiguizării.N. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). 9] Paris. recunoaştem.. cit. căreia i se asociază. Din această perspectivă.

2. • . Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . expresii marcate temporal. Lexic. Expresii.. VII (1956). şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. 47 D. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. 258-301.. 3.. glotodidactică şi ştiinţă literară. p. ce avea iniţial .• expresii . I.. 246. loc. Stelian Dumistrăcel. Iaşi.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. W. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. vol. Limbă şi rostire românească. Groza. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice.. Andriescu. 84-88 şi L. 1996. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. Lexicalizare. – Anomalii sintactice. Prevalîndu-se de sintezele formulate. Iancu.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [. Reproductibilitate. Gréciano. Filologie. . 139-236. porneşte de la observaţiile formulate de Al. p. cit. Bălţi. Dumistrăcel. apud Zaharia. 2004. 48 op. 1. p.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială.. se referă la un fapt real..cópii ale realităţii”. în . cit.K. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. Fleicher. 63-75.imaginare”.. Editura Dacia. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). vol. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”. Bucureşti.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. termeni ai unor comparaţii ireale. p.. op. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. autor care a propus o clasificare care . p.. 50. 127.. vezi Lilia Trinca.nu este exclusivistă.Studii şi cercetări ştiinţifice”.. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. op. cit.. 4. 505-551]. în Strategii actuale în lingvistică. . 34-111. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47.idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”.o funcţie obiectivă de comunicare” şi . – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte).accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. Pilz. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46.. Cluj-Napoca. în „Limbă şi Literatură”.. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . Phraseologie.. în . vezi V. la care se poate stabili momentul apariţiei. p. ieri şi azi. cit. Presa universară bălţeană. p. pentru conceptul de frazeologism arhaic. p. 1993. 13 . – Componente unice. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui . p. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1..

iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. vol. Rőhrich 57 . Gunter Narr. .A. s-a propus.L. Amasova. În această ordine de idei. care discută de îmbinare idiomatică. 1972. 415-474. 47-48. propusă de I. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma.. Cernişeva54. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. Redensarten. 1977. p. expresiile idiomatice au fost raportate. • îmbinări idiomatice ne-stabile.alegerea contextuală reciprocă”50. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. Frankfurt am Main. p. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus.. expresii..îmbinări ne-libere: termeni compuşi. 14 . Permyakov..Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. DSL.A. cit. op. 16. foloseşte termenul idiom.echivalent de traducere unic”56. • îmbinări stabile ne-idiomatice. limbajul Vorkommensanalysen. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. La I. Expresii. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. op. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). cit. Stilistica. p. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. Tübingen. 49 50 N. în Kiefer. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. în funcţie de specificul limbilor. Athenaeum. Din punctul nostru de vedere. la un context minimal. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. cit.N. clişee. în cadrul limbii a unui . Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. 127.un minim de referinţă”. Uriel Weinreich. de Iordan55.. Melciuc. p. idiotismelor ori izolărilor. Referitor la punctul 1. cf. 43-49. 51 52 53 54 55 56 op. apud Zaharia.I. p. p. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. p. cit. reprezentat de un cuvînt cheie49. Linguitische Aspekte. op. p. 223. Zaharia. proverbe.îmbinări libere52. al II-lea. Ference. b) a traducerii expresiilor în altă limbă. structura şi funcţia lor. de L. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. cit. p. Semantik und generative Grammatik. 5]. p. într-un studiu contrastiv română-germană. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. Din perspectivă structurală. sau la . Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. Probleme bei der Analzse vom Idioms. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă.. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . mai ales la proverbe şi. 32. Zaharia. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. Sau alăturare liberă de cuvinte. 57 op.. G. de I.. 222. deci fără cuvînt-cheie. raportarea la . au fost identificate diferite clase. 265-304. Expresii. Expresii. 73-80.

Peters Louvain. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. c) sens unic. în . p.6. chiar unice. Tratat. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67).2. 191- 410. 47.. p. în Gertrud Gréciano (ed. forme verbale analitice etc. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. 222. . Max Niemeyer. în privinţa inventarului terminologic.. de Dimitrescu. p. Heideberg – Paris. anul VIII. 1962.. vezi Dimitriu. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut.. b) cuvinte rare. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). În lingvistica românească au fost definite.: construcţii superlative. Locuţiunile. p. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. 9. Etudes de linguistique comparée français/allemand. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. XI. p. 68. Amasova62). în „Limba română”. analizabile şi neanalizabile. Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. au fost identificate. 47]. conjuncţii corelative. care sînt înţelese. îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). cit. VI. N. p. Editura Academiei RSR. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. a II- a).Limbă şi literatură”.. în baza comportamentului morfologic. 235-253.). cit.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. p. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. loc. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. Paris. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65).fără aplicabilitate absolută”: . diferit cel mai adesea. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. 1977. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. Cernişeva. 66 67 68 Lexic. nr. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. de obicei. Expresii. cit. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). şabloane de tip frazeologic (N. p. I. însă explicabil în lingvistică”. vol. cit. Phraseologie. Petru Zugun. 15 . Expresii. 2000. vol. neobişnuite. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. frasme (Jürg Hausermann63). următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. 30. Vezi Jürg Hausermann. p. 133. 5. op. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte.). 2005. 60 61 I. 59 Vezi şi I. apud Zaharia. Traité de stylisque française (ed. p. în . Tübingen. Lexicologia. 1967. o augumentare.. apud Zaharia. Rizescu. 62 63 op.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. 29. pentru limba română. I (1919). op. 514- 523. Bucureşti.

în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). cit. • îmbinări frazeologice. 69 70 71 72 A. clasă ce se apropie. loc.. op. op.semantic prezente” sau . din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. caracterizate prin semnificaţie unitară. Vezi Constanţa Avădanei.• îmbinări adjectivale. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). • expresii frazeologice.7. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. Italienischen. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. Din perspectivă semantică. prepoziţionale şi verbale. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . • stabilitate morfologică. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă. p. formulele şi clişeele internaţionale. pe de o parte şi îmbinări verbale. p. 2. cit. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. 16 .. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente). Sinteze. Spanischen und Rumänischen. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. denumire preluată de la Hristea. adverbiale. cit.. expresii idiomatice. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. cit. . metaforizarea componentelor..semantic absente”) a dus la sistematizarea. p. nominale şi pronominale.. • stabilitatea nivelului funcţional. de îmbinările libere. cu posibilitatea comutării unui element. de către Harald Thun73.. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. 73 Probleme der Phraseologie. 144. adverbiale şi prepoziţionale. Rothkegel. • sintagme stabile69 de rang unu. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. 86. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. op. Max Niemeyer. cu metaforizarea unei semnificaţii. pe de altă parte. A. 1978.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. Rothkegel. proverbe.. 34. 13 Idem. Tübingen. p.

şcoala.unităţilor frastice”. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . animalele.8. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. băutura. 146 şi în Contribuţii. iar această investigaţie. eresurile. Bucovina. transportul. • unităţi supraparemice. în urma realizării unei tipologii. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. viaţa fizică. Grigori Lvovici Permiakov. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. concepută dihotomic. viaţa intelectuală şi morală. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). proverbe propriu-zise. omul şi organele sale. 17 . cit.. • unităţi paremice. ţinându-se cont de specificul limbii. artele şi ştiinţele. Editura Librăriei Socecu & Comp. după Hristea. . Diversitate.. Respectarea aceloraşi criterii.. sărutul lui Iuda. p. semne pentru o noţiune. Sinteze. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea .un nume propriu (de obicei de persoană)”.clişee lingvistice”74 sau . I-X. Friedrich Seiler. Ungaria. obiceiurile.. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. prinderea păsărilor. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. p. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. banii. domeniul juridic. Proverbe. cit. deoarece nu respectă un criteriu determinant. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. afacerile. . Op. munca şi ocupaţiile. a unei clase. iar pentru limba română79: natura fizică. cuvinte adevărate. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. Iuliu Zanne. istoria.. biserica.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. asemănări. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. cit. mâncarea. 11.paremice”75. Op. a permis identificarea77. s-a încercat.. aforisme). stabileşte domeniile pentru limba germană. fară tradiţie. povăţuiri. ca . Proverbele românilor din România. 16. Permiakov identifică. 5. slujba religioasă. filosofia. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. după Rodica Zafiu. situată pe o poziţie intermediară. loc. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. 77 78 79 Lutz Röhrich. adaptate însă la specificul limbii germane. Istria şi Macedonia. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). viaţa socială. turnul (lui) Babel. cit. 2. din care nu trebuie să lipsească. cea a pseudoproverbelor. Op. Bucureşti. zicători. termeni conotativi. p.genezei” acestora. p.. pentru limba rusă . ce vor funcţiona în limbă. 231. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice.. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. vol. p. 590.. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. pescuitul. p. credinţele.veritabile repere ale actualităţii”. mărul lui Adam.

Sinteze. 81 Theodor Hristea. în funcţie de ideea generală.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81.Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80.. însă printr-o experienţă specială şi locală. din prisma posibilităţilor de . Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. criteriul semantic a dus la excluderea ... ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. Aplicat însă restrisctiv.cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. . • proverbe particulare. 18 . la cutare şi cutare popor”. 146.unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele..cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. . p.

. 85 În legătură cu acest concept.) în obiectul de studiu al frazeologiei. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. 22. perifrazele82. 15. comparaţiile stereotipe83. Unitate frazeologică I. 1957. nr. alături de expresii. Frazeologia. 7. loc. care. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. cit. pentru Dimitriu. perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. p. poate fi încadrat. 4. p.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. Stilistica. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. p. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. 145). reţinem. 20-26 aprilie 1994. Tratat. unitate de sens. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. expresivitate. formulele uzuale de comparaţie84. dar . Locuţiunile. 209. VIII. 86 Hristea. 82 Situate . Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. urmînd anumite modele în limbă”. îmbinările uzuale. p. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. vezi Sorin Stati. „România literară”. Lexicologia. 83 84 Discutate şi de Thun. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice.Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. vechime. 9). cu rol determinant în cadrul expresiilor. nr. sintagmele85. 48. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă..la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. op. locuţiuni şi îmbinări uzuale. p. pentru accepţie din perspectivă sintactică. 123-124 („datul sufletului”). perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. sub numele de comparaţii fixe. Sinteze. 19 . datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune. idiomaticitate). p.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. sinapsele. p.9. 33). Rodica Zafiu. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. în SCL.. Încadrate de Zugun. repetabilitate. 43. sub acest titlu. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. an XXVII. p.serii frazeologice deschise. Iordan. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate. proprietatea de a funcţiona în . cit. p...

în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. 171.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale. cuvintele nu sînt comutabile . aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. cu referire specială la „quadripartita ratio”. Arhitectura . Trebuie făcută. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. 3... pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”. Coşeriu. 20 . ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale.. 258-262. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite .. discursul repetat . p.. lingvistul stabileşte. avînd caracter general pentru limbă. cum este jurnalistica.1. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. atrage atenţia.. Idem. Încadrat. Deontologia. deşi. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . 167. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. culturală şi politică mare”91. Ibidem. p. p. locuţiunile fixe. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui ..o serie ordonată de distincţii [. Idem.în domeniul lor specific”.. observaţia că..diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90. manifestate întîi la nivelul vorbirii87. Limba funcţională.. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. .reguli de construcţie”. Acest limbaj. anumite sintagme. proverbele. p. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. pe baza exemplelor. Idem. .. cu prilejul descrierii limbii funcţionale. wellerismele. asupra faptul că. perifrazele lexicale.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. 53. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. de asemenea. p. Ibidem. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii.norma generală. . printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . „de importanţă socială. tipologia „discursului repetat”..0. 259. 3. formule tradiţionale de comparaţie.Capitolul 3.] între lucruri şi limbaj”.

m.informaţie. şi cele notate de Sofia Dima97. p. 259. 130-131. 190-196. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. adică. Limba funcţională. p. p. de exemplu cele privind .modificările intenţionate. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. De la acest punct de plecare. vezi Stelian Dumistrăcel. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. p. în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. Bucureşti. 217 . 21 . ce diferă. în materialul lingvistic utilizat. de tradiţie. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). contestatar în discursul public actual. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. Din perspectiva construirii textului şi a . Idem. Limbajul. în parte. 15-30. Iaşi. anul VI.. p. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. în „Semn”. 147-149). Editura Trinitas. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. Limbajul poetic. ca să zicem aşa. nr.: resta din limba italiană. Iaşi. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. 97 Lectura. 52 (1/2004). p. notate de Coşeriu. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse.d”95. Cocktailuri.2. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. nr. 2003. în vol. în parte ca [un] colaj. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. p. se datorează structurii lor. locuţiuni fixe. a reprezentărilor stereotipe. 1-2/2003. 3. în tablou.. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. pictate de către alţi pictori”94.regulilor «actuale». Arhitectura. în „Semn”. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. citate ş. nr. în toate aceste expresii. p. 163 – 178.a. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. Editura Arvin-Press. 55. în Limbajul publicistic. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu.. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». 92 93 Idem. 34. Competenţa.237. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. în „Dacia literară”. în legătură cu problema codurilor literare. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. Transmutatio boum (şi a altora). p. în proverbe. 3-4/2003. a locuţiunilor. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. edited by Tatiana Slama-Cazacu.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. România. 94 95 96 Idem. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. a locurilor comune. printro astfel de recurgere frecventă. realizate de Stelian Dumistrăcel96. anul VI. an XV (serie nouă). aduc ceva nou. şi.

[c] cuvinte „celebre”. la alţi autori. [c] sloganuri. surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. filme. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. adică . Iniţial.. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. în capitolul Codurile literare. propusă de Stelian Dumistrăcel.. atribuite unor personalităţi din istorie. expresiv. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale.fie că e vorba de o formulă. a locurilor comune. Limbajul publicistic. istorie. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. 130-131). Contextele din vorbire [α] aparţin. atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. [c] parimii (zicători. reperabile . Din literatura populară [β] sînt solicitate. 123-125. a schemelor secvenţiale sau generice”. Limbajul. Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară.. platitudinea. 22 . p. a reprezentărilor stereotipe. tematic. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris . 5) Criteriul interpretării.în fapt. filozofie. Opţiuni. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. la rîndul lor. [b] expresii idiomatice..) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. De la paratext la text. [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. proverbe). Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu.. pentru interpretarea titlului ca paratext. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. banalitatea. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. rezultate ale uzurii. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. categorie mai puţin importantă. care constitue . [b] dictoane. opere muzicale. p. în principal. [b] formule stereotipe din basme. cu cele precedente. n. eseistică. care . plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. a locuţiunilor. în Retorică publicistică. tradiţionalismul.. . în procesul comunicării. opere de artă plastică). 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. în principal. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat. cit. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. cu statut de EDR. care . care . 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. Paratextul publicistic. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării).posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. reţinem clasificarea. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. descriptiv etc. 2) Criteriul calitativ. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. reiterarea unei vorbiri deja rostite.subsumat tuturor celor enumerate anterior.. arte).pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. loc. din cultură (literatură. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf.ar defini recurenţa interdiscursivă. [c] „ghicitori”. [e] nume proprii de notorietate.Cu privire la tipologia EDR. Editura Universităţii Bucureşti..). Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima..

in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. în articolul intitulat . non autem habuit». ediţia citată. – „prin suprimare” [„detractio”]. Marcu. Handbuch der Literarischen Rhetorik. fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. Minguet. p. pe-o cenzură de rai” (AC. la verb se produc solecisme de diateze. tabel cronologic.. . 38 – 39.M. 1974 (vol. 32/1999. schimbîndu-se ordinea. ca un instrument foarte eficace” (loc. Dubois. note... cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. indici de Maria Hetco. faţă de „Încercarea moarte n-are”. P..Averi după e-vanghelie”. persoane şi moduri” (I. dar îndeosebi la verb..Evanghelia dupa Ioan. de la Universitatea din Liège). faţă de .la o examinare mai atentă. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. ca în: ambulam viam. 39-41).. 7). 23 . I. recurgem la prezentarea. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni. J. p. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. 51-52/2006. modelul lui Quintilian. 33/2001. Edeline.Crede şi cercetează ” (R. faţă de . [IV] . cauzal-explicative. 41..L. în loc de scripserunt. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru.3. Aegypto venio. timpuri. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. 14).. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica.~ gură de rai”. vol. 26). faţă de . . Pire şi H. F. ~ rai”. dar au aplicat. 128: – „prin adăugire [„adiectio”]. 61) [tipul III]. – „Fără îndoială. Astfel.Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. de exemplu: Nam enim de susum. hoc enim voluit. 26). 2/2003. faţă de . vol. Limbajul.Dar din dar” (RL. § 44) [tipul IV]”. printre exemplele ce urmează: scripsere. cit. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. p. Klinkenberg. enim hoc voluit. 99 M. I. studiu introductiv. 3. traducere. 31/2001.3. I-III. 2004.Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi.. F.Să nu-ţi faci chip cioplit” . faţă de . 5). 5. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”].). Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”). [III] . 7). . făcută de Stelian Dumistrăcel. de Aegypto venio..Crede şi nu cerceta”. [II] . pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii..3.. ne hoc quidem fecit») [tipul II]. J..3.. . are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. 10). Fabius Quintilianus. faţă de . ca în: qouque ego. Bucureşti. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători. 3.Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque.. Arta oratorică. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. Luca sau Matei”. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. 21 08. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire.2. 5. în fiecare caz. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus]. p. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. 9). că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. Trinon. p.Să-ţi faci chip cioplit” (AC.Pe-un picior de plai.1. I.

respectiv. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. 3. 162).trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. ce .). 2006. (a cuvintelor) în propoziţie. 59). cu aplicaţie la nivel fonologic. suprimarea şi substituirea (Retorica. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. p. morfologic. 24 . cît şi la restricţii. cuprinzînd adăugarea. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ). 3. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. p. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. reţinem. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia.3. estetic. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. Plett. care a pus bazele unui nou model. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. şi a doua „relaţională”. Iaşi. însuşi conţinutul enunţului. sintactic. pentru ca în felul acesta. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. permutarea. 3. prin care se face legătura. necesară. Plett consideră că . pentru analiza enunţurilor vorbirii. din această optică. a lui Heinrich F. semnată de Stelian Dumistrăcel.4. semantic şi grafematic. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”...3.3. 2. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică.ambele. cit. În ceea ce priveşte exegeza de profil.

Proverbele românilor (din România. C. Istria şi Macedonia). în . 1995. 1994. vol. Ioan Grigorie. Tabarcea. 139-186. Eugeniu. Frazeologia limbii române.BIBLIOGRAFIE Andriescu. Poetica proverbului. p. Vasiluţă. X (1961). Bucureşti. Caracostea. citate celebre. Iaşi. W. Editura „Arc”. Bucureşti. 139-154. I. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. Coşeriu.. Chişinău. A. Eugeniu. Editura Minerva. Livia. 1942. Berg. 1895 – 1912. p. Bucureşti. Bogdan. Gheorghe. Expresivitatea limbii române. Editura Mirton. 1992. Al. Editura Albatros. Pour une sémantique diacronique structurale. expresii. I. Editura Saeculum şi Editura Vestala. Cuza” Iaşi (serie nouă). Colţun. Bucureşti. tomul I. 193-203. Zanne. Chişinău. 1975. Dumitru. Coşeriu. Proverbe şi cugetări despre omenie. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Bucureşti. I – X. Timişoara.Limba română”. 1955. Dicţionar de cuvinte. Eugeniu.. fascicolul 1-2. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. I. 2000.. Editura Universităţii.. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Diversitate stilistică în româna actuală. în vol. 1992. Coşeriu. Rodica. Basarabia. Editura Librăriei Socec. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Bucureşti. Bucovina. 2001. Semantica lexicală. „Ştiinţa”. Zafiu. p. Bahner.. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă... Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. în . Ungaria.Travaux de linguistique et de litterature”. II (1964). Omul şi limbajul său. 2000. 25 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->