UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

p. p. aparţinînd unor scriitori. 4 Das hientergründige Idiom. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. Berlin... De altfel. Expresii. de stilistica funcţională. apud Zaharia. frazeologia a fost apropiată de Hristea. Bucureşti. 27. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. Reader zur sowjetischen Phraseologie. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3. înţeleasă ca . O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N.A.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. 487). iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei .. de idiomuri. reprezentate în vorbire într-un .. după Hristea. IX. 587-598. Rainer/Berens. oameni de seamă etc. Ambros/ Burger. Tübingen. Contribuţii. p. 134. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. p..).. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6.tot”. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. după criteriul idiomaticităţii. Complexitatea aspectelor. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. New Work. vorbe de spirit. Unitate frazeologică I. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale.. şi o frazeologie literară. Franz-Josef (eds.. 4564.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. p. în urma analizei unităţilor frazeologice. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. dar şi de valoarea surselor. 1998. cit. distinge o frazeologie lingvistică. apud Casia Zaharia. loc. pe axa sintagmatică. 36] Berlin. Harald/ Sialm. care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. 45. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. 25. şi care au caracter accidental”. în Jaksche. 3 . în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. cu accepţia de . îmbinări de cuvinte etc. în care sînt incluse . stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi. 1980.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. Wortbildung und Phraseologie. Ianko-Trinickaia5. unde se întrebuinţează. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu.. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch.în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi .aforisme. Erich Schmidt. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. Sinteze. Expresii. după Gertrud Gréciano4.. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii.adevărata bogăţie” a unei limbi7. p. considerate de Eminescu .de lexicologie decît de sintaxă”. de specificul fiecărei limbi. care se concretizează în îmbinări . denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”. Harald. 6 7 Vezi Zaharia. prin 3 Phraseologie. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de .date/pre-formate” de moneme. 1997. p. termenul a suferit o extensie. analiza surselor ar putea porni. ireductibile la soluţii unice şi definitive. Walter de Gruyter& Co. în Wimmer. 24. p. Gunther Narr..

în . motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile.Limbă şi literatură”. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. perifrază. Bucureşti. Influenţa orientală. în opinia noastră. Lexic).Limbă şi literatură”. Expresii). generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. 1966. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. Dumistrăcel. ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. izolare (Iordan. 1967. p. expresie frazeologică. expresie. Locuţiunile). o mare diversitate. Iordan. locuţiune. Sinteze). 154. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). Iaşi. Limbajul publicistic). frazeologism (Dumistrăcel. îmbinare stabilă. expresiune metaforică (Şăineanu. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. zicători (Şăineanu. unitate frazeologică (Dimitrescu. unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. expresie idiomatică (Al. idiom (Avădanei. perifrază proverbială (Dimitriu. p. în timp. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. Lexic. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. expresie. în . Tratat). Dumistrăcel. element metaforic. expresie figurată (Elena Slave9). Stilistica). anul VIII. Influenţa orientală). 235-253. p. Construcţii idiomatice). p. Editura Academiei RSR. Stil şi limbaj. unitate frazeologică (Puşcariu. ansamblu frazeologic. expresie perifrastică. proverbe.. în sincronie. Limba română). Andriescu13. locuţiune. Principii. Zugun. 1998. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare.. Stilistica. idiotism (Philippide. al VI-lea. Semasiologia). Dicţionar de termeni lingvistici. grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). locuţiune frazeologică (DSL). Structura sintagmatică a expresiilor figurate. 4 . vol. Bucureşti. locuţiune. Lexicologia. analizabile şi neanalizabile. paremiologie. 1977. XI. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). Zaharia. create în interiorul unei limbi din material preexistent”. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. clişeu (Hristea. şi internă. Lexic). 242-247. 391-410. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12).împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. şi discursul repetat. Şăineanu. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel.

p. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. mod de exprimare.vorbire. a conceptului numit de Charles Bally . expresie. idiom. ci şi). în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei. dar urmările ei sînt neplăcute”).expresie”. are o circulaţie redusă. compuse din minimum două cuvinte. care. p. prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. Vinogradov. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V. 587-598 şi Sinteze.: Doamne ajută!).unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. expresii frazeologice. de la care a fost creat. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . frazeologisme onimice (de ex. îmbinări frazeologice. constituindu-se în obiect de studiu.V. cu acelaşi sens.: de-a popa prostu . unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger).Capitolul 2.... care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. care au dus la identificarea. 25-26). Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. de către diverşi autori. 2. Deşi se situează.idiomuri în sens larg”.. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. 5 . realizate numai nivel gramatical (de ex. termen preluat de limbile europene.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd . definitorii în orice discurs ştiinţific. expresii idiomatice. frazeologisme comunicative.. p. • frazeologisme structurale. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. constatăm că termenul frazeologism.. după Hristea.V. apud Zaharia. proverbe (de ex. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice.legăturile nerepetabile” (Cernişeva. Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. apoi.. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . frazeologisme referenţiale. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. expresie idiomatică.. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate..: nu numai . considerat părintele frazeologiei.. prin această expresie. 138.. locuţiune etc. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă. de către V. circumscrise procesului de comunicare (de ex. îmbinare stabilă de cuvinte. unde a dobîndit şi alte semnificaţii. tinde să se impună în lingvistica actuală. formal.: Crucea roşie). Vinogradov.1.joc de cărţi”. considerat părintele frazeologiei. frazeologhizm. 15 Précis de stylistique. Contribuţii. Genève.greşeala este însoţită uneori de plăceri. 1905 (capitolul La phraséologie). text” sau din latinescul phrasis . clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . Expresii. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale.

frazeologisme motivate metaforic (de ex. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora. unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor.bază (de ex.a muri”) (Fleisher. a aţipi”). parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component.: tăcere mormîntală şi . • frazeologisme cu fuziune semantică totală. 2000. Expresii. frazeologisme direct motivate (neidiomatice. frazeologisme cu fuziune semantică parţială. Chişinău..: A umbla pe la icoane .. apud Zaharia.: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar . principial relevante (structuralsemantic..: A-l fura pe cineva sfinţii . sintactic.. Editura Arc. semantic. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. frazeologisme nemotivate (de ex.idiomuri în sens restrîns”. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip.: a nu cunoaşte moarte). • frazeologisme complet idiomatice. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură.: A bea zeamă de clopot .a merge la judecată”).: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. 6 . recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române. pentru primul tip.. apud Zaharia. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. şi pragmatic pentru al doilea tip. Expresii.a adormi.. p. 111).a fi extrem de bucuros”. Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate.. p. unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex. frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. semantic pentru ultimul tip).: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . frazeologisme parţial motivate (de ex. de ex. 114).a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice. cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei.a-şi asuma riscul suprem”). atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex.

Frankfurt am Main. al II-lea. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. p. Vinogradov au identificat 17 18 N. cel puţin . Athenaum. specialişti precum V. sintagma terminologică .. privită însă divergent. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. 19 N. apud Zaharia. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. unitatea frazeologică trebuie să deţină. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. fie altele. Recunoscînd.N. perspectiva semantică. ca indice contextul sau . 223. în acest sens. p. op. N.. 7 . Ference. total diferite de cele propuse de iniţiator. 1963. 21-22. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. Semantik und generative Grammatik. frazeoloizii.. cit.N. vol.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi.minim de context”. 415-474.. Amasova.unité de pensé” şi li s-au atribuit. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. Expresii.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. au dobîndit o singură semnificaţie. în primul rînd. Nu există. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu. Amasova.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. după Uriel Weinreich18.2. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . Leningrad. Kiefer. Osnowy anglijkoj frazeologii. fie semnificaţii suplimentare. asocieri libere) şi idiomuri. p. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. prin asociere. după N.N. N. în timp. În funcţie de acest .contextul minimal”. Probleme bei der Analzse vom Idioms.V.. Amasova17.

apud Zaharia. Notes on the General Theory of Cliché.Învăţămîntul Superior”. . De aceea. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. Permyakov23. 1979. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. Bibliographisches Institut. care a favorizat accepţia lui .3. de unităţile paremice. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. 138. după Boroianu. apud Zaharia. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. cu aceeaşi semnificaţie.D. p. definit ca ..îmbinare stabilă de cuvinte avînd. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. Leningrad. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. Einführung in die Semasiologie. Moscova. p./Cernişeva. [1972]. Theodor Hristea.unităţi frazeologice concrescute20. Irina Cernişeva22 le încadrează. de aici. în cadrul frazeologismelor propriu-zise. L..htm) o extensie. sub această denumire. termenul în discuţie a cunoscut. expresii. p. lipsa unui punct de vedere comun. www. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni.: a-l vedea pe cineva sfîntul . şi. împreună. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. Lexicologia. propune întrebuinţarea unui singur termen general. Hristea. sînt de multe ori derutant argumentate. Elena Slave). Locuţiunile. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice.. 25-26. p. reprezentînd semne pentru o noţiune. Expresii. locuţiuni frazeologice. Florica Dimitrescu. interpretate ca unităţi . p. M. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. 1975. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. Expresii. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii. Moskow. Constantin Dominte. [1968]. apud Zaharia. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”. Editura .a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. semnalată de Hristea. Introducere în teoria lingvistică (cf.unibuc. Sinteze. p..ro/eBooks/filologie/dominte/index. 20-21. în teoria şi practica frazeologică. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex..: drept ca lumînarea .. după criteriul logico-tematic. p. Florica Dimitrescu. semne pentru o situaţie. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice.). Unitate frazeologică I. expresie.preferabil. care trimite . 22 Phraseologie. p. 1946. p. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. izolări. Nauka. 1975. 8 . Leipzig. Sinteze.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. clişee. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. în Stepanova. idiotisme. iar G.foarte drept”). 28. Translated from the Russian by Y. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex. Irina Ivanovna (eds.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. 23 From Proverb to Folk-Tale. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. 2.N. Expresii. 141. Petru Zugun.. 26.cu un sens general”.. De exemplu. 23. există puţine proiecţii teoretice. 44. 45-69.

expresii idiomatice. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik.frazeme”. . op. mai mult.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1... Lexicologia. apud Zaharia. p. În acest sens. de obicei postpus predicatului (de ex. 1966. p. 29-30. apreciat de Zugun. 14].: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. în care se cuprind: propoziţii metaforice. Expresii. de către Coşeriu25. cit. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. p.foarte largă” sau cu valoare nedeterminată. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat. sub numele de expresie. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. XI.a trece printr-o mare încercare”). şi nedefiniţi. . • expresii propoziţii enunţiative. puncte de vedere disonante.locuţiuni”. 26 A se vedea şi DSL. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. Tübingen. • expresii cu subiect neexprimat. Această abordare a convocat. 1970. de către Ioana Boroianu. în teoria şi practica românească. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex. 397 şi urm. după Coşeriu.cu propoziţie subordonată” (de ex.: a vedea moartea cu ochii . Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . modificări semantice. MDA). p. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. în care termenii au suferit. 30 ca fiind cel mai important. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. principale sau secundare. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. 28.. mai ales în cadrul expresiilor . Unitate frazeologică (II). a trei clase: . sentinţe. • expresii cu variabilitate verbală..în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie. p. • expresii cu valoare globală de superlativ. Gunter Narr. 242-247. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. p. 72. p. zdravăn. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate..: [mare] cît o zi de post). . 223. în aparenţă.. wellerisme. în grade diferite. cu lungime variabilă. teafăr) sub Evanghelie). mai simple şi mai stabile decît expresiile. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. a favorizat definirea. pot fi numite expresii.. proverbe. vîrî) capul (sănătos. caracterizate prin topica subiectului.: a-şi pune (băga.: cum va da Dumnezeu!. foarte întuneric”). criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. exclamative sau interogative (de ex. în . expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. a o păţi 2.Limbă şi literatură”. Astfel.texteme”. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie. caracterizate prin semnificaţie imprecisă.. termeni diferiţi. • expresii cu valoare de propoziţii. 9 . care au dus la identificarea. în direcţia metaforizării lor sau.locuţiuni. mai ştii păcatul?)..

îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”.. nr.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. p. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. . deoarece autoarea nu porneşte . 243)28. Pentru o taxinomie morfologică. larg-subînţeles) şi predicat. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. Concluziile. a se vedea şi Sala. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . p.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. deşi autoarea . 1974. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses.. p. printre care.. p. apreciate de Hristea ca neconvingătoare. 62-68. 142. sudura grupului şi o cît mai puternică ..o locuţiune provine dintr-o expresie. 246. 589.. Locuţiunile.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. DSL. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. p.4. Editura Academiei Române..analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. au fost numite. p. . care. Amintim că Ioana Boroianu. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate.îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. expresii frazeologice catacretice). de Charles Bally. după Hristea. Locuţiunile. noi dificultăţi. Unitate frazeologică (II). Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. op. Investigaţia realizată de Hristea. pentru limba franceză. Cela importe peu d'ailleurs.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. în ansamblul ei. 73). Gramatica limbii române.împietrire” (din această perspectivă. p. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element.. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. 328.a făcut cîteva precizări utile”. deşi nu definitive. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. apud Zaharia. prin definiţie. 224 şi de Dimitrescu. adică generatoare de efecte stilistice”. p. în urma unei folosiri de lungă durată. Locuţiunile. cf. spre deosebire de locuţiuni. mai mult sau mai puţin expresivă. Expresii... pierzîndu-şi 27 28 Cf. p. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. . la care Hristea ajunge. cu eventualele compliniri”. 10 . caracterizate prin dispariţia expresivităţii. 41. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general.Grupare de două sau mai multe cuvinte. cu un înţeles unitar determinat. p. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare.. s-a gramaticalizat. 2.. DSL. . stabilitatea (fixitatea27). 62). 34). Enciclopedia. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea.. p. Contribuţii. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. Unitate frazeologică (II).îmbinări de cuvinte cu caracter permanent. p. definea expresiile ca . p. este precedată de un excurs teoretic. cf. 2. p..între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”.On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. 68: . şi susţinută de un bogat material faptic. Bucureşti. Sinteze. fie că gruparea.. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. faptul că . lingvistul consideră că. cit. 2005. Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. 9. unitatea sintactică şi de sens: .

ireductibilă la soluţii unice şi definitive.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. rezultatele acestor investigaţii. apud Zaharia. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). în Stepanova. la exegeţii ruşi34. p. Locuţiunile substantivale în limba română. Les presses de l'Université de Laval. Puşcariu. locuţiunile de intensitate. vezi şi Dumitru Nica.. numite astfel de Boroianu. Expresii. p. Bruce Fraser. 35 36 Stilistica. mai ales în spaţiul englez şi german33. 265-304. Expresii. unitate idiomatică. Limba română. Melciuc38. care înregistrează cu acest sens (de . Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. 24. la G. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. . p. nr. Phraseologie. 141.A. ca valoroase. idiom. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. 11 . Unitate frazeologică II. Lexicologia. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. 5.L. 32 33 La Philippide. Hans Schemann. p. după Zaharia. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. M. p. DSL.. atît termenul expresie (p. în „Limba română”. 2006. www. Charles Hockett. 65.5. două direcţii de abordare: .. 514-526. după Dimitrescu. p. p. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. p. izolare.cnaa. Sinteze. 245. Adam Makkai. Sinteze. Permyakov37. IV (1967).md/thesis/2540. la diverşi autori români32. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor./Cernişeva. Wallace Chafe. Heinz Weinreich. 223. la I. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. Sinteze. locuţiune. apud Zaharia. Hristea. 2. p. 265-304. clasificări (structurale. p. cf. XII (1963). Expresii. 254).D.morfeme condiţionate semantic”: . 34 Irina Ivanovna Cernişeva. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. după Iordan. 146. cu referire la a făgădui marea cu sarea. întrebuinţează alternativ.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. vol.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. apoi de Hristea. Paul Postal. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. la Hervé Curat36. 243). Principii. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. 235-252. la Iordan35. în . Amasova. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Stilistica. denumirea de . N. Iordan. frazeologism. Editura „Învăţămîntul Superior”. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. Irina Ivanovna (eds. p. Locuţiunile.. Essai d'explication psycho-systematique.). a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30.. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb.expresivitatea”. Unitate frazeologică (II).morfemele nu au dependenţă proprie. 30 Cf. apud Zaharia. p. îmbinare idiomatică. dar şi în cel rusesc: N. 33. Gheorghe Popa.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”.. Québec. care nu favorizează. Moscova. Expresii. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. La locution verbale en français moderne.acad. 29 Zugun. 1975. ceea ce justifică. 1982. 253) cît şi locuţiune (p. Stilistica.

12 . p. 41 Idioms within a Transformational Grammar. în cadrul fenomenelor lingvistice. cit. p. apud Zaharia. 1988. căreia i se asociază. în cadrul demersului teoretic. p. vol.frazeolexem. Paralelisme frazeologice. p. George Steiner.. care înţelege prin . Ştefan Munteanu. 22-24. a chestiunii jocului idiomatic. Expresii. aflate în raport de interdependenţă. după Bruce Fraser41. ca semn polilexical . 505-510. 274). Gelu Ionescu. 1983. mai ales pentru criteriul semantic. inserare. a accepţiei termenului. Editura Univers. cu precizie. 42 43 loc. psihologice. Zur Terminologie der Phraseologie. Editura Univers. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi.. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. nu poate fi rezolvată. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). după Klaus Dieter Pilz. 1979. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză).opacification”. adăugare. 336-350. uneori. vol. recunoaştem. Bucureşti. p. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. p. 23-24. Locuţiunile. 1970. expresia idiomatică este definită. nr. obţinute. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire.figé et figuré”. 93. După Babel. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. Vezi Dimitrescu. fie sînt integrate. în sens saussurian. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. 47.. în urma unui proces de . a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. Nauka. funcţia de comunicare. 73-80. Librairie Klincksieck. Orizontul traducerii.. Din această perspectivă. Constanţa Avădanei. traducerea lor în altă limbă40 etc. cit. op. nr. înţeleasă în sensul invers al procesului de . expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). în plus. Fraser identifică şase clase. p. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. 1981.. la Klaus Dieter Pilz39. în Muttersprache. Bucureşti. cit. În încercarea de delimitare. Notes on the General Theory of Cliché. cu funcţie explicativă sau afectivă. p. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. 1969.. 1983. Publishing House. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. p. Astfel. 1983. 136-137. Translated from the Russian by Y. 9] Paris. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. 63. SUA. 44 Lexic. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. 6. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. în această ordine de idei. scrisori ale unor muzicieni. Signification et dénotation en allemand. 6. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. şi pentru acest concept. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. Soluţia dezambiguizării. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. şi Hristea. în „Limba română”. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». Sinteze. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”.. excerptate din romane poliţiste.rigidizare” (împietrire). şi simultan.N. în Fundations of language. după Gréciano (op. Din această perspectivă. tot prin interpretare semantică. 4.

loc. 3. . Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. în . Dumistrăcel. p. 2004. expresii marcate temporal. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). la care se poate stabili momentul apariţiei. Phraseologie. VII (1956). prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”.imaginare”. glotodidactică şi ştiinţă literară. Limbă şi rostire românească. 2..idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. Filologie. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. în Strategii actuale în lingvistică. Bălţi. 34-111.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. 50. 1996. Andriescu. se referă la un fapt real. Lexic. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1. porneşte de la observaţiile formulate de Al. cit... Fleicher. p. 127.. p. cit. Editura Dacia. vezi Lilia Trinca..cópii ale realităţii”. 48 op.. Stelian Dumistrăcel.nu este exclusivistă. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. 139-236. Presa universară bălţeană. Pilz.. în „Limbă şi Literatură”.Studii şi cercetări ştiinţifice”. p. Cluj-Napoca. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui .] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. termeni ai unor comparaţii ireale. Reproductibilitate. Bucureşti. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . 45 Referindu-se la problema expresivităţii. cit. 258-301. p.. I. – Anomalii sintactice. W. • . 1. pentru conceptul de frazeologism arhaic. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate.. apud Zaharia. 84-88 şi L. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice.o funcţie obiectivă de comunicare” şi . ce avea iniţial . Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). Expresii. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. 246. 63-75. 47 D. 4. în . vol. Iancu. p. autor care a propus o clasificare care . cit.K.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. Prevalîndu-se de sintezele formulate. p. op. p.. 13 .. 505-551]. – Componente unice. p. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). .. Iaşi. Gréciano.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [.. 1993. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. op..• expresii . vezi V. Groza. vol. Lexicalizare. ieri şi azi.. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din .. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii..

vol. foloseşte termenul idiom.. 5]. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. în funcţie de specificul limbilor.N. p.L. limbajul Vorkommensanalysen. Referitor la punctul 1. p.. 43-49. reprezentat de un cuvînt cheie49. de Iordan55. Sau alăturare liberă de cuvinte. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. Gunter Narr. 49 50 N. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. s-a propus. deci fără cuvînt-cheie. 127. propusă de I. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă. 57 op. cf. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. 47-48. La I. expresii. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. p. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. op. de L. DSL. al II-lea. în Kiefer. Probleme bei der Analzse vom Idioms. Amasova. . p.. Permyakov. 16. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. cit. Cernişeva54. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. b) a traducerii expresiilor în altă limbă. de I.. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. p. proverbe.A. p. 1972.. Ference. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: .un minim de referinţă”. într-un studiu contrastiv română-germană. op. clişee.I. 223. apud Zaharia. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. p. idiotismelor ori izolărilor. raportarea la . Din punctul nostru de vedere. p. 73-80.îmbinări libere52. În această ordine de idei.. 222. 265-304. Zaharia. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. cit.. Redensarten. p. p. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. la un context minimal. Semantik und generative Grammatik. în cadrul limbii a unui . iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. cit. Tübingen. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. Expresii. 415-474.A. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. au fost identificate diferite clase.alegerea contextuală reciprocă”50. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. Din perspectivă structurală.. expresiile idiomatice au fost raportate. Stilistica. Uriel Weinreich. cit. op. Expresii. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. structura şi funcţia lor. sau la . care discută de îmbinare idiomatică. 14 . • îmbinări stabile ne-idiomatice. 51 52 53 54 55 56 op. Melciuc. 32. Linguitische Aspekte. Frankfurt am Main.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. Expresii. G. Zaharia. Athenaeum. cit. mai ales la proverbe şi. Rőhrich 57 .echivalent de traducere unic”56. • îmbinări idiomatice ne-stabile. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). 1977.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica.

133.. Amasova62). cit. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. Peters Louvain.: construcţii superlative. p. Expresii. p. Heideberg – Paris. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). forme verbale analitice etc. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60).2. Phraseologie. c) sens unic. XI. Locuţiunile. îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). Etudes de linguistique comparée français/allemand. p. 62 63 op. 1967. conjuncţii corelative. 47. cit. chiar unice. Tratat.. Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. . 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. Expresii.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. cit. Lexicologia. o augumentare. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. şabloane de tip frazeologic (N.). Bucureşti. În lingvistica românească au fost definite. 1977. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). Petru Zugun. Tübingen. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. 2000. care sînt înţelese. 222. I.. 60 61 I. 514- 523. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). op. Max Niemeyer. 2005. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59.. b) cuvinte rare. p. p. însă explicabil în lingvistică”. în „Limba română”. 191- 410. Editura Academiei RSR. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. apud Zaharia. VI. analizabile şi neanalizabile.6. diferit cel mai adesea. au fost identificate. 68. în privinţa inventarului terminologic. pentru limba română. loc. p. Vezi Jürg Hausermann. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut. 59 Vezi şi I. de obicei. frasme (Jürg Hausermann63). vezi Dimitriu. vol. 47]. 30. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. Paris. a II- a). neobişnuite.Limbă şi literatură”. p. de Dimitrescu. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. op. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. apud Zaharia.).a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. 29. în . I (1919). 15 . vol. 66 67 68 Lexic. în . Rizescu. 1962. anul VIII. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. în Gertrud Gréciano (ed. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. nr. p. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. Traité de stylisque française (ed. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. p.fără aplicabilitate absolută”: . Micro et macrolexémes et leur figement discursif. în baza comportamentului morfologic. p. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire.. 235-253. cit. 9.. N. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. 5. Cernişeva.

Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. prepoziţionale şi verbale. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. formulele şi clişeele internaţionale. A. 2. cit. Sinteze. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. 16 . adverbiale şi prepoziţionale. caracterizate prin semnificaţie unitară. Tübingen. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. clasă ce se apropie. . raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . p. op. Din perspectivă semantică..semantic prezente” sau . p. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente).. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). 1978. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. Rothkegel. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). de îmbinările libere.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale.. p. cit. • stabilitatea nivelului funcţional. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor).7.. loc. Max Niemeyer. cu metaforizarea unei semnificaţii. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă.• îmbinări adjectivale. • expresii frazeologice. nominale şi pronominale. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. pe de o parte şi îmbinări verbale. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii).. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. Vezi Constanţa Avădanei.semantic absente”) a dus la sistematizarea. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. op. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. proverbe. op. Spanischen und Rumänischen. metaforizarea componentelor. denumire preluată de la Hristea. expresii idiomatice. Italienischen. cit.. • îmbinări frazeologice. cit. pe de altă parte. p. 73 Probleme der Phraseologie. 144. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. de către Harald Thun73. Rothkegel. 69 70 71 72 A. 34. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. adverbiale. • sintagme stabile69 de rang unu. Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. 86.. • stabilitate morfologică. 13 Idem. cu posibilitatea comutării unui element.

vol.unităţilor frastice”.clişee lingvistice”74 sau . slujba religioasă.. banii. omul şi organele sale. istoria. ce vor funcţiona în limbă. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. . transportul. 590. Proverbele românilor din România. Friedrich Seiler. I-X. Permiakov identifică. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. Diversitate. cuvinte adevărate. Op. a unei clase. munca şi ocupaţiile. 16. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. artele şi ştiinţele. iar această investigaţie... viaţa intelectuală şi morală. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. pescuitul. adaptate însă la specificul limbii germane. animalele. Istria şi Macedonia. după Hristea. biserica. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. . Proverbe.8. concepută dihotomic. 2.paremice”75. domeniul juridic. ca .veritabile repere ale actualităţii”. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe. cit. p. iar pentru limba română79: natura fizică. p. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea . pentru limba rusă . fară tradiţie. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. 231. Ungaria. Op. turnul (lui) Babel. Editura Librăriei Socecu & Comp. Sinteze. loc.. din care nu trebuie să lipsească. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. 17 . zicători. băutura. în urma realizării unei tipologii. asemănări... 11.genezei” acestora. termeni conotativi. deoarece nu respectă un criteriu determinant. 77 78 79 Lutz Röhrich. p. mâncarea. filosofia.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. p. Bucureşti. viaţa fizică. • unităţi paremice. povăţuiri. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. situată pe o poziţie intermediară. şcoala. Op. 5. mărul lui Adam. Respectarea aceloraşi criterii. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. cit. după Rodica Zafiu. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). s-a încercat. afacerile. Grigori Lvovici Permiakov. 146 şi în Contribuţii. p. prinderea păsărilor. cit. obiceiurile. proverbe propriu-zise. eresurile.. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. semne pentru o noţiune. cit. a permis identificarea77. • unităţi supraparemice. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. p. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. aforisme). sărutul lui Iuda. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . Iuliu Zanne. credinţele. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee.. cea a pseudoproverbelor. ţinându-se cont de specificul limbii. viaţa socială.un nume propriu (de obicei de persoană)”. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. Bucovina.. stabileşte domeniile pentru limba germană.

cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă.Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. . . clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele.. criteriul semantic a dus la excluderea . din prisma posibilităţilor de . 81 Theodor Hristea. • proverbe particulare.. 146.unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei.. însă printr-o experienţă specială şi locală. p. 18 . Sinteze. la cutare şi cutare popor”. în funcţie de ideea generală..echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81.cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. Aplicat însă restrisctiv. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale.

idiomaticitate). loc. p. 209. 9). care. Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. unitate de sens. Încadrate de Zugun.serii frazeologice deschise. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. cu rol determinant în cadrul expresiilor.9. 15.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. „România literară”. p. perifrazele82. 82 Situate . deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. 1957. 20-26 aprilie 1994. alături de expresii.) în obiectul de studiu al frazeologiei. poate fi încadrat. sintagmele85. urmînd anumite modele în limbă”. comparaţiile stereotipe83. 48. Unitate frazeologică I. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă.. p. cit. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. 7. op. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. 43. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. pentru accepţie din perspectivă sintactică. VIII. an XXVII.. proprietatea de a funcţiona în . pentru Dimitriu. în SCL. Frazeologia. 86 Hristea. vezi Sorin Stati. Lexicologia. p. repetabilitate. vechime.. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. 83 84 Discutate şi de Thun. Sinteze. 22. 33). atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. p. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. expresivitate. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. p.. sub acest titlu.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. dar . datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune. p. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. sinapsele. cit. p. Locuţiunile. 123-124 („datul sufletului”). perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. sub numele de comparaţii fixe. 4. 85 În legătură cu acest concept. 19 .Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. formulele uzuale de comparaţie84.. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. Rodica Zafiu. Iordan. p. nr. 145). Stilistica. Tratat. locuţiuni şi îmbinări uzuale. îmbinările uzuale. reţinem. nr.

Coşeriu.. formule tradiţionale de comparaţie. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. p. pe baza exemplelor. perifrazele lexicale. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Trebuie făcută.0. p. 3. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. discursul repetat . dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite . 259. .. deşi..] între lucruri şi limbaj”. Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii. de asemenea.reguli de construcţie”.. p. Acest limbaj. . „de importanţă socială. Ibidem. cu referire specială la „quadripartita ratio”. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă .o serie ordonată de distincţii [..un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. Idem. 171. 258-262.. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. Ibidem. Idem. aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. atrage atenţia. anumite sintagme. Arhitectura . proverbele.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. lingvistul stabileşte. pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă. 167. observaţia că.. p. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. tipologia „discursului repetat”.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui . .Capitolul 3. 53.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . Idem. avînd caracter general pentru limbă.1. manifestate întîi la nivelul vorbirii87. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88. cuvintele nu sînt comutabile . cu prilejul descrierii limbii funcţionale.în domeniul lor specific”.. culturală şi politică mare”91. Deontologia. p.. 3. Încadrat.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale.. Limba funcţională. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. asupra faptul că. locuţiunile fixe.norma generală. 20 .. wellerismele. cum este jurnalistica. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”..

Cocktailuri.modificările intenţionate. 34. p. Iaşi. ca să zicem aşa. a locurilor comune. 1-2/2003. şi cele notate de Sofia Dima97. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. ce diferă. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. şi. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. 92 93 Idem. p. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. p. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. se datorează structurii lor. în parte ca [un] colaj. Limbajul poetic. Arhitectura. p. pictate de către alţi pictori”94.regulilor «actuale». nr. în „Semn”. 15-30. 2003. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. Competenţa. p. De la acest punct de plecare. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. 147-149). adică. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu.. în proverbe.: resta din limba italiană. 97 Lectura. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. Din perspectiva construirii textului şi a . anul VI. locuţiuni fixe. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”.informaţie. în materialul lingvistic utilizat. 217 . p.d”95. notate de Coşeriu. în toate aceste expresii. a locuţiunilor. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. a reprezentărilor stereotipe. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. în vol. în tablou. vezi Stelian Dumistrăcel. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). p. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . 55. p. 94 95 96 Idem. Editura Trinitas. an XV (serie nouă). România. 259. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. edited by Tatiana Slama-Cazacu. în Limbajul publicistic.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. contestatar în discursul public actual. 21 . nr. 52 (1/2004). nr. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. în legătură cu problema codurilor literare.m. anul VI. Editura Arvin-Press.2. 190-196. Bucureşti. Transmutatio boum (şi a altora). în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. în „Dacia literară”. printro astfel de recurgere frecventă. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. în „Semn”. 3-4/2003. realizate de Stelian Dumistrăcel96. Limbajul. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. 163 – 178. Limba funcţională. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. 3. Idem.. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. de exemplu cele privind . în parte. de tradiţie.. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. aduc ceva nou. p. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora.237. 130-131.a. citate ş. Iaşi.

banalitatea.. rezultate ale uzurii. în Retorică publicistică. în principal. [b] expresii idiomatice. în capitolul Codurile literare. 130-131). expresiv. istorie. propusă de Stelian Dumistrăcel. opere de artă plastică). următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. a reprezentărilor stereotipe.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă. [c] cuvinte „celebre”. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. reţinem clasificarea. [c] parimii (zicători. tematic. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. [c] sloganuri. adică . atribuite unor personalităţi din istorie. atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. cu cele precedente. la rîndul lor. în principal. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. Paratextul publicistic. a locurilor comune. din cultură (literatură. platitudinea.fie că e vorba de o formulă. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive.în fapt..). tradiţionalismul.. [e] nume proprii de notorietate. pentru interpretarea titlului ca paratext. care constitue . 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. Limbajul publicistic. cu statut de EDR.. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. 22 . cit. eseistică. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat.subsumat tuturor celor enumerate anterior... 2) Criteriul calitativ. loc. [b] formule stereotipe din basme. [c] „ghicitori”. a locuţiunilor.. filme. [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. 5) Criteriul interpretării. n. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. care . [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. p. surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. filozofie. proverbe). inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. reiterarea unei vorbiri deja rostite. reperabile . a schemelor secvenţiale sau generice”. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. Limbajul.. descriptiv etc. arte). Opţiuni.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. 123-125..posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. Contextele din vorbire [α] aparţin. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. Editura Universităţii Bucureşti. .ar defini recurenţa interdiscursivă. în procesul comunicării. [b] dictoane. opere muzicale. categorie mai puţin importantă. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris .Cu privire la tipologia EDR. care . Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. Din literatura populară [β] sînt solicitate. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. Iniţial. care . ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. la alţi autori. p. De la paratext la text.

. vol. 23 . ~ rai”. dar îndeosebi la verb. . 51-52/2006. J.. Handbuch der Literarischen Rhetorik. F. 39-41). Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. . timpuri. faţă de . faţă de . schimbîndu-se ordinea. 5. I.3. p... 7). p. ca în: qouque ego.Să nu-ţi faci chip cioplit” . studiu introductiv.la o examinare mai atentă. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii.. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica. în fiecare caz. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. 3. Arta oratorică. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. faţă de .2. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni. 99 M. [IV] . [II] . indici de Maria Hetco.Evanghelia dupa Ioan. non autem habuit». 31/2001. 26)..M. 5). enim hoc voluit. de Aegypto venio. traducere.Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC.. 9). p. Marcu. 3. pe-o cenzură de rai” (AC. la verb se produc solecisme de diateze. recurgem la prezentarea. faţă de . Dubois. cauzal-explicative.Pe-un picior de plai.Crede şi cercetează ” (R. de la Universitatea din Liège). în loc de scripserunt. – „prin suprimare” [„detractio”]. 32/1999. 7). Pire şi H. I. 14). Minguet. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. faţă de ..~ gură de rai”. cit. hoc enim voluit. ediţia citată.. 21 08. Aegypto venio. Edeline.L.3. în articolul intitulat . de exemplu: Nam enim de susum.. I. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. p. 5. Luca sau Matei”. tabel cronologic. 128: – „prin adăugire [„adiectio”]..Dar din dar” (RL.Crede şi nu cerceta”.. [III] . ne hoc quidem fecit») [tipul II].Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. Limbajul. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus]. 10). Trinon. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg.. 33/2001. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”).). 1974 (vol.3. persoane şi moduri” (I. modelul lui Quintilian. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». printre exemplele ce urmează: scripsere. note. vol. J. 38 – 39. 2004. fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. P. p.3. . I-III. că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. 2/2003. Fabius Quintilianus. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. faţă de . F.. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători.1. . făcută de Stelian Dumistrăcel. 26). Klinkenberg. faţă de „Încercarea moarte n-are”. Bucureşti.Averi după e-vanghelie”.. Astfel. 41. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. dar au aplicat.Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire. ca un instrument foarte eficace” (loc. § 44) [tipul IV]”. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. – „Fără îndoială. ca în: ambulam viam. 61) [tipul III]. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”].Să-ţi faci chip cioplit” (AC.

3. 3. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. care a pus bazele unui nou model. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ). p. 162). în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. cit. cuprinzînd adăugarea. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. estetic.trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. pentru ca în felul acesta.. sintactic. permutarea. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. 2006. Plett. pentru analiza enunţurilor vorbirii. cu aplicaţie la nivel fonologic. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. morfologic. 3. cît şi la restricţii.. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. (a cuvintelor) în propoziţie. p. din această optică.3. 24 . Plett consideră că . Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică.).ambele. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale.3. însuşi conţinutul enunţului. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.3. a lui Heinrich F.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. 2. În ceea ce priveşte exegeza de profil. şi a doua „relaţională”. semantic şi grafematic. necesară. 59). respectiv. reţinem. suprimarea şi substituirea (Retorica. semnată de Stelian Dumistrăcel. prin care se face legătura.4. ce . cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. Iaşi.

Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. 25 . Vasiluţă. Caracostea. Editura Librăriei Socec. Bucureşti. Proverbele românilor (din România. Expresivitatea limbii române.Travaux de linguistique et de litterature”. p. Cuza” Iaşi (serie nouă). p. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). Semantica lexicală. Dumitru. 1992. Bucureşti. II (1964). Ioan Grigorie. tomul I. Coşeriu. 1975. Timişoara.. Dicţionar de cuvinte. 2000. 2000. Eugeniu. în .Limba română”. Diversitate stilistică în româna actuală. A. Bogdan. Eugeniu. în . Bucureşti. I. I. Eugeniu. Rodica. 1994. 193-203. Livia. X (1961). Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. I – X. fascicolul 1-2. Editura Saeculum şi Editura Vestala. Al.. Zafiu. Bucureşti. Gheorghe. expresii.. Frazeologia limbii române. Pour une sémantique diacronique structurale. Bucureşti. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. C. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. „Ştiinţa”.. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Editura Minerva. Bucovina. Chişinău. Iaşi. 1995. Istria şi Macedonia). în vol. Omul şi limbajul său. Berg. Zanne.. Basarabia. 139-186. 1895 – 1912.. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Editura Universităţii.. vol.BIBLIOGRAFIE Andriescu. Poetica proverbului. p. 2001. 139-154. Bucureşti. Proverbe şi cugetări despre omenie. Editura Albatros. Editura Mirton. 1942. Chişinău. 1992. Editura „Arc”. 1955. citate celebre. Tabarcea. Ungaria. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Coşeriu. W. Coşeriu. Bahner. Colţun. I.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful