UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

Expresii. care se concretizează în îmbinări . De altfel. 36] Berlin. Rainer/Berens. New Work. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective.. după Hristea. IX. de specificul fiecărei limbi.A.). apud Zaharia. în Wimmer. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. după criteriul idiomaticităţii. 1997..în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). şi care au caracter accidental”..în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . 4 Das hientergründige Idiom. îmbinări de cuvinte etc. analiza surselor ar putea porni. şi o frazeologie literară. aparţinînd unor scriitori. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. Expresii. Contribuţii. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei . Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. în Jaksche.adevărata bogăţie” a unei limbi7. pe axa sintagmatică... cu accepţia de . ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii. 487). O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N.. prin 3 Phraseologie. Complexitatea aspectelor. p. Wortbildung und Phraseologie. p... 587-598.tot”. în care sînt incluse . de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. Franz-Josef (eds. Unitate frazeologică I. de stilistica funcţională. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi. p. 27. loc. Bucureşti. Ianko-Trinickaia5.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. oameni de seamă etc. Walter de Gruyter& Co. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale.. unde se întrebuinţează. după Gertrud Gréciano4. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului. Sinteze. 3 .de lexicologie decît de sintaxă”. în urma analizei unităţilor frazeologice. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. cit. frazeologia a fost apropiată de Hristea. Berlin. apud Casia Zaharia..ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”. dar şi de valoarea surselor. reprezentate în vorbire într-un . interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. 24. p. 45. 1998. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3.date/pre-formate” de moneme.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. ireductibile la soluţii unice şi definitive. 4564. Harald. Ambros/ Burger. termenul a suferit o extensie. p. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. p.aforisme. considerate de Eminescu .. p. Erich Schmidt. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. p. vorbe de spirit. 6 7 Vezi Zaharia. Reader zur sowjetischen Phraseologie. care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. distinge o frazeologie lingvistică. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică. de idiomuri. 134. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. 1980. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . 25. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. Harald/ Sialm. Tübingen. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. înţeleasă ca . Gunther Narr.

în timp. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. şi internă. expresie idiomatică (Al. Iaşi. p. Bucureşti. locuţiune frazeologică (DSL). idiom (Avădanei. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). Stilistica). în sincronie. 1966. p. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). 391-410. o mare diversitate. Expresii). Dumistrăcel. Sinteze). locuţiune. Editura Academiei RSR. 1967. expresie. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Stilistica. p. Şăineanu. Influenţa orientală). Zugun. anul VIII. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. Tratat). 4 . idiotism (Philippide. Lexic). îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. paremiologie. grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). izolare (Iordan. expresie perifrastică. Limbajul publicistic). Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. şi discursul repetat. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. create în interiorul unei limbi din material preexistent”.Limbă şi literatură”. ansamblu frazeologic. Limba română). 242-247. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. Semasiologia). Locuţiunile). XI. al VI-lea. frazeologism (Dumistrăcel. 154. Principii. Construcţii idiomatice). unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. expresiune metaforică (Şăineanu. locuţiune. unitate frazeologică (Dimitrescu.împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. în . în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate.. Lexic. 235-253. proverbe. Zaharia. zicători (Şăineanu.. expresie frazeologică. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. în . analizabile şi neanalizabile. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). expresie figurată (Elena Slave9). în opinia noastră. vol.Limbă şi literatură”. Lexicologia. Iordan. îmbinare stabilă. clişeu (Hristea. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. Dicţionar de termeni lingvistici. Stil şi limbaj. Lexic). p. Andriescu13. Dumistrăcel. 1998. unitate frazeologică (Puşcariu. locuţiune. perifrază proverbială (Dimitriu. 1977. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. expresie. Influenţa orientală. perifrază. element metaforic. Bucureşti.

joc de cărţi”. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. p. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. are o circulaţie redusă. Genève. de către V.: nu numai . clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . locuţiune etc. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale. Expresii. Vinogradov.idiomuri în sens larg”. după Hristea. ci şi). Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. proverbe (de ex.Capitolul 2.legăturile nerepetabile” (Cernişeva. care.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd .. apud Zaharia.1. formal.greşeala este însoţită uneori de plăceri. dar urmările ei sînt neplăcute”)... Vinogradov. prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. cu acelaşi sens. expresii frazeologice. îmbinare stabilă de cuvinte. apoi.V. unde a dobîndit şi alte semnificaţii.V.. care au dus la identificarea.. 138. 2. circumscrise procesului de comunicare (de ex. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs. considerat părintele frazeologiei. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . îmbinări frazeologice. p. • frazeologisme structurale.. a conceptului numit de Charles Bally . realizate numai nivel gramatical (de ex. frazeologisme referenţiale. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate.. 5 . constatăm că termenul frazeologism. frazeologisme comunicative. frazeologisme onimice (de ex. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei.: Crucea roşie). a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. termen preluat de limbile europene..unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa.expresie”..: de-a popa prostu . frazeologhizm.: Doamne ajută!). de către diverşi autori. expresii idiomatice. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă. considerat părintele frazeologiei. unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger). Contribuţii. expresie idiomatică. expresie. idiom. Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . prin această expresie. de la care a fost creat. definitorii în orice discurs ştiinţific.. p..vorbire. 15 Précis de stylistique. 1905 (capitolul La phraséologie). care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. 587-598 şi Sinteze. mod de exprimare. 25-26). compuse din minimum două cuvinte. constituindu-se în obiect de studiu. text” sau din latinescul phrasis . cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V. Deşi se situează. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). tinde să se impună în lingvistica actuală.

: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar . unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. • frazeologisme complet idiomatice.: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . p. 111).a-şi asuma riscul suprem”). cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16)..a merge la judecată”). frazeologisme direct motivate (neidiomatice. unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex... de ex. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex.a adormi. apud Zaharia. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române.a fi extrem de bucuros”..: tăcere mormîntală şi . sintactic. p. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora.: a nu cunoaşte moarte). motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. Expresii.bază (de ex. • frazeologisme cu fuziune semantică totală.a muri”) (Fleisher..a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice. Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. 114). • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură.: A bea zeamă de clopot . 2000.: A-l fura pe cineva sfinţii . a aţipi”). Editura Arc. şi pragmatic pentru al doilea tip. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip. frazeologisme nemotivate (de ex. semantic pentru ultimul tip). Expresii. frazeologisme cu fuziune semantică parţială. atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei.: A umbla pe la icoane . recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică. Chişinău. frazeologisme parţial motivate (de ex... frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. pentru primul tip. apud Zaharia. parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component. frazeologisme motivate metaforic (de ex.: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . principial relevante (structuralsemantic.idiomuri în sens restrîns”. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. 6 . semantic.

Osnowy anglijkoj frazeologii.N. prin asociere. Semantik und generative Grammatik. au dobîndit o singură semnificaţie. Kiefer. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. în primul rînd. în timp. Probleme bei der Analzse vom Idioms.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. după N. Ference.2.V. cit.. Amasova.unité de pensé” şi li s-au atribuit. Amasova17. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu.N. fie altele. p. Expresii. sintagma terminologică . apud Zaharia. fie semnificaţii suplimentare. Vinogradov au identificat 17 18 N. N.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. p. 223. ca indice contextul sau . 21-22. 19 N. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor.minim de context”. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). specialişti precum V. privită însă divergent. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. perspectiva semantică. Athenaum. cel puţin . al II-lea.. 1963. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. în acest sens. Amasova. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . 7 . frazeoloizii. unitatea frazeologică trebuie să deţină. 415-474.contextul minimal”. În funcţie de acest . N. vol. Recunoscînd..N.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi.. Leningrad. total diferite de cele propuse de iniţiator. op. p. asocieri libere) şi idiomuri. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. Nu există. Frankfurt am Main. după Uriel Weinreich18..

după criteriul logico-tematic. termenul în discuţie a cunoscut. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile.preferabil. Introducere în teoria lingvistică (cf. definit ca . cu aceeaşi semnificaţie. Moskow. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. . p. care a favorizat accepţia lui . Einführung in die Semasiologie. propune întrebuinţarea unui singur termen general. Elena Slave). Moscova.: a-l vedea pe cineva sfîntul . Leningrad. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. Leipzig. p. Florica Dimitrescu. apud Zaharia.. apud Zaharia. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. www. Bibliographisches Institut. expresii. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice.. Translated from the Russian by Y. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică.cu un sens general”. Irina Ivanovna (eds..: drept ca lumînarea . reprezentînd semne pentru o noţiune. sînt de multe ori derutant argumentate. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. 8 . în cadrul frazeologismelor propriu-zise. Sinteze. Locuţiunile. 45-69. izolări. Expresii. Unitate frazeologică I. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. apud Zaharia. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni. De aceea./Cernişeva. Hristea. 28.foarte drept”). prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. Sinteze. lipsa unui punct de vedere comun. Petru Zugun. semnalată de Hristea. semne pentru o situaţie. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. [1972].atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. Florica Dimitrescu.ro/eBooks/filologie/dominte/index. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. 2.. p.îmbinare stabilă de cuvinte avînd.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere. 23 From Proverb to Folk-Tale. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse..). Constantin Dominte. de aici. Lexicologia. 23. 1979.. p. Nauka. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”.htm) o extensie. p. Notes on the General Theory of Cliché. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. şi.Învăţămîntul Superior”. 1946. interpretate ca unităţi . Theodor Hristea.N. Expresii. p. M. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex. în Stepanova.. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. L. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii. iar G.a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. 22 Phraseologie. 20-21. 26.unităţi frazeologice concrescute20. p. Editura . clişee. p. De exemplu. împreună. care trimite . Irina Cernişeva22 le încadrează. [1968]. Permyakov23. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. în teoria şi practica frazeologică. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. locuţiuni frazeologice. 25-26. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia.unibuc. 141. după Boroianu. expresie. sub această denumire. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. de unităţile paremice. idiotisme. există puţine proiecţii teoretice. 138. 1975.. p.3. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. 44. 1975. Expresii.D.

Expresii.texteme”. în grade diferite. În acest sens. p. mai simple şi mai stabile decît expresiile. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. MDA). în care se cuprind: propoziţii metaforice. p. apreciat de Zugun. XI.. cit. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie.. principale sau secundare. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus.. în . în aparenţă. în direcţia metaforizării lor sau. 1970. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. • expresii cu subiect neexprimat. 9 . Astfel. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. • expresii cu valoare globală de superlativ. în teoria şi practica românească. 1966. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. . .cu propoziţie subordonată” (de ex. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). p. modificări semantice.în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie. p. Lexicologia. caracterizate prin topica subiectului.locuţiuni”.: a vedea moartea cu ochii . care au dus la identificarea.Limbă şi literatură”. a o păţi 2.: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex.locuţiuni. expresii idiomatice. op. Unitate frazeologică (II).foarte largă” sau cu valoare nedeterminată. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. • expresii cu variabilitate verbală. după Coşeriu. de obicei postpus predicatului (de ex. mai ştii păcatul?). zdravăn. de către Ioana Boroianu. teafăr) sub Evanghelie). fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică.. p.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . p. a trei clase: .: a-şi pune (băga. cu lungime variabilă. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. 242-247. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. wellerisme. mai mult. caracterizate prin semnificaţie imprecisă. • expresii cu valoare de propoziţii. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. termeni diferiţi. proverbe. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. . puncte de vedere disonante.: [mare] cît o zi de post). 223. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat.: cum va da Dumnezeu!. mai ales în cadrul expresiilor . de către Coşeriu25. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. Această abordare a convocat. Tübingen.. exclamative sau interogative (de ex. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. 14]. 72. 29-30. 397 şi urm. şi nedefiniţi. 26 A se vedea şi DSL. pot fi numite expresii... în care termenii au suferit.frazeme”. • expresii propoziţii enunţiative. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic.. 28. 30 ca fiind cel mai important. foarte întuneric”).a trece printr-o mare încercare”). a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri.. apud Zaharia. sentinţe. Gunter Narr. sub numele de expresie. a favorizat definirea. p. vîrî) capul (sănătos.

. Locuţiunile. pierzîndu-şi 27 28 Cf. Pentru o taxinomie morfologică. 9. Bucureşti. Expresii. nr. p.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica.On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. Contribuţii. 2005. stabilitatea (fixitatea27).ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu. 73). Cela importe peu d'ailleurs. noi dificultăţi. şi susţinută de un bogat material faptic. unitatea sintactică şi de sens: . Investigaţia realizată de Hristea. cf. . cu un înţeles unitar determinat. 2. de Charles Bally.Grupare de două sau mai multe cuvinte.a făcut cîteva precizări utile”. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . Locuţiunile. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu.. cit.îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. expresii frazeologice catacretice).o locuţiune provine dintr-o expresie.. adică generatoare de efecte stilistice”. apud Zaharia. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea.. deşi autoarea . după Hristea. sudura grupului şi o cît mai puternică . cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. 41. p. . p. faptul că . Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea.4. la care Hristea ajunge. 142. lingvistul consideră că. p. 224 şi de Dimitrescu. 328. Unitate frazeologică (II). 243)28.între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”. 246.analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. spre deosebire de locuţiuni. Editura Academiei Române. p.. apreciate de Hristea ca neconvingătoare... Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. pentru limba franceză. p. DSL.. deoarece autoarea nu porneşte . s-a gramaticalizat. 1974. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. Locuţiunile.. cf. deşi nu definitive.. este precedată de un excurs teoretic.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. p. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”.. 10 . Amintim că Ioana Boroianu. 62-68. definea expresiile ca .. p.. 62). pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. în urma unei folosiri de lungă durată. Enciclopedia.. au fost numite. . În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. p.împietrire” (din această perspectivă. a se vedea şi Sala. p. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. Concluziile. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. fie că gruparea.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. p. caracterizate prin dispariţia expresivităţii.. p. DSL. cu eventualele compliniri”. Unitate frazeologică (II). care. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. p. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. Sinteze.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent. în ansamblul ei. 2. Gramatica limbii române. printre care. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. mai mult sau mai puţin expresivă. 34). op. p. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. 589. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. prin definiţie. larg-subînţeles) şi predicat. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. 68: .

p. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. 24. Principii. Hans Schemann. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Locuţiunile substantivale în limba română. dar şi în cel rusesc: N. 223. Moscova.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. p. Wallace Chafe. 141. 514-526. Gheorghe Popa. apud Zaharia. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. două direcţii de abordare: ..expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. nr. Essai d'explication psycho-systematique..morfemele nu au dependenţă proprie.. p. denumirea de . 29 Zugun. Limba română. Locuţiunile.. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. 11 . în „Limba română”. 146. 30 Cf. XII (1963). locuţiune. 33. www. Amasova. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. în Stepanova. întrebuinţează alternativ. Heinz Weinreich. 265-304. apud Zaharia. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. la exegeţii ruşi34. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. 245. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. . apud Zaharia. Unitate frazeologică II. Les presses de l'Université de Laval.expresivitatea”. Stilistica. 253) cît şi locuţiune (p.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. 243). cu referire la a făgădui marea cu sarea. clasificări (structurale.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. p. vol. 1975. Editura „Învăţămîntul Superior”. îmbinare idiomatică. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism)./Cernişeva. p. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea. Charles Hockett. la Hervé Curat36. atît termenul expresie (p. numite astfel de Boroianu. Sinteze.L. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. Puşcariu. 254). după Dimitrescu. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise.cnaa. după Iordan. Expresii. Adam Makkai. Melciuc38. idiom. Phraseologie. ceea ce justifică. M. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni.5. p. Expresii. care nu favorizează. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. în . 5. cf.. Expresii.D. locuţiunile de intensitate. rezultatele acestor investigaţii. Iordan. Lexicologia. Expresii. 65. N.morfeme condiţionate semantic”: . 1982. frazeologism. după Zaharia. la I.acad. Sinteze. IV (1967). Sinteze. DSL. p. Stilistica. mai ales în spaţiul englez şi german33. Permyakov37. Québec. a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. ca valoroase. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. Paul Postal. unitate idiomatică.). p. la Iordan35. p. vezi şi Dumitru Nica. la diverşi autori români32. 235-252. Hristea.md/thesis/2540. 2006. p. La locution verbale en français moderne. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor. 32 33 La Philippide. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache.A. p. izolare. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. apoi de Hristea. p. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. 2. Unitate frazeologică (II). care înregistrează cu acest sens (de . Irina Ivanovna (eds.. Bruce Fraser. 265-304. la G. 35 36 Stilistica.

după Bruce Fraser41. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. Fraser identifică şase clase. cu precizie. în Muttersprache. 41 Idioms within a Transformational Grammar. şi Hristea. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. 44 Lexic. Editura Univers. nr. Soluţia dezambiguizării. Ştefan Munteanu. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. 1983. 23-24. p. nr. op. cit. 6. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. a accepţiei termenului. Publishing House. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». în Fundations of language. vol. Orizontul traducerii. 12 . tot prin interpretare semantică. 63. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. 9] Paris. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. 136-137. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. cit. 505-510. apud Zaharia. fie sînt integrate. Din această perspectivă. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. Astfel. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. aflate în raport de interdependenţă..N.opacification”. Bucureşti. în urma unui proces de . ca semn polilexical . cit. scrisori ale unor muzicieni. uneori. 42 43 loc. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. După Babel. 1988. Translated from the Russian by Y. 6. 1983. 1981. p. 274).. Librairie Klincksieck. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. în „Limba română”. Gelu Ionescu. Paralelisme frazeologice. 1970. excerptate din romane poliţiste. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. nu poate fi rezolvată. 336-350. inserare. p. funcţia de comunicare. Expresii. a chestiunii jocului idiomatic. şi simultan. SUA. care înţelege prin . traducerea lor în altă limbă40 etc. adăugare. Constanţa Avădanei. psihologice. Notes on the General Theory of Cliché. Signification et dénotation en allemand. p. Vezi Dimitrescu.. căreia i se asociază. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. în plus. după Klaus Dieter Pilz. Sinteze. în cadrul fenomenelor lingvistice. Din această perspectivă. în sens saussurian. Zur Terminologie der Phraseologie.figé et figuré”.. p. 22-24.. Bucureşti. 1969. în această ordine de idei. 73-80. mai ales pentru criteriul semantic. înţeleasă în sensul invers al procesului de . obţinute. expresia idiomatică este definită. 47. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi. 4.frazeolexem.rigidizare” (împietrire). în cadrul demersului teoretic. George Steiner. Locuţiunile. p. Nauka. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. cu funcţie explicativă sau afectivă. recunoaştem. p. la Klaus Dieter Pilz39. În încercarea de delimitare. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. 1983. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). vol. 1979. 93. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. Editura Univers. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). p... după Gréciano (op. p. şi pentru acest concept.

vezi V. Presa universară bălţeană. Groza. cit.Studii şi cercetări ştiinţifice”. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47..nu este exclusivistă. op. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. 45 Referindu-se la problema expresivităţii.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii.. p. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . se referă la un fapt real. cit. p. Andriescu. 50. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate.. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. cit. 63-75. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”.. în .idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). W. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). Prevalîndu-se de sintezele formulate. p..idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. ce avea iniţial . Bălţi. Editura Dacia. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. 1. pentru conceptul de frazeologism arhaic. Expresii. vol. în Strategii actuale în lingvistică. 3. glotodidactică şi ştiinţă literară.• expresii . Dumistrăcel. ieri şi azi. Iancu. – Anomalii sintactice. vezi Lilia Trinca. 47 D. Iaşi.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. I. Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . 34-111.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”.. VII (1956). p. Filologie. Lexic.. .. 1993. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. p. în . 258-301. expresii marcate temporal.. 246.. apud Zaharia.o funcţie obiectivă de comunicare” şi .. Gréciano. loc. . Lexicalizare. Limbă şi rostire românească. porneşte de la observaţiile formulate de Al. p. Cluj-Napoca.. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). 2. 505-551]. p. 84-88 şi L. Pilz. • .cópii ale realităţii”.imaginare”. în „Limbă şi Literatură”. 2004. Reproductibilitate. op.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. 4. la care se poate stabili momentul apariţiei. – Componente unice. Stelian Dumistrăcel. 48 op. 127.. 139-236. autor care a propus o clasificare care .. cit. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung.. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. Fleicher. p. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. 1996. termeni ai unor comparaţii ireale.. vol. p.K. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui . Bucureşti. 13 .. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. Phraseologie.

Athenaeum. • îmbinări stabile ne-idiomatice..un minim de referinţă”. care discută de îmbinare idiomatică. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă.L. p. în funcţie de specificul limbilor.. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. Amasova.alegerea contextuală reciprocă”50. foloseşte termenul idiom. În această ordine de idei.. vol. 16. Zaharia. expresiile idiomatice au fost raportate. structura şi funcţia lor. p. cit. Gunter Narr. idiotismelor ori izolărilor. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. 265-304. 1972. op. 5]. p. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . p.îmbinări libere52. p. deci fără cuvînt-cheie. 14 . Cernişeva54. Ference. op. cit. clişee. 223.. p. limbajul Vorkommensanalysen.I. Permyakov.N. mai ales la proverbe şi. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. Frankfurt am Main. 51 52 53 54 55 56 op. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. 32. b) a traducerii expresiilor în altă limbă.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. sau la . 43-49. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. . pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale).. Zaharia. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. 222. 127. Din punctul nostru de vedere. într-un studiu contrastiv română-germană. Probleme bei der Analzse vom Idioms. 73-80.echivalent de traducere unic”56. s-a propus. p.A. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. raportarea la . în cadrul limbii a unui . au fost identificate diferite clase. Referitor la punctul 1. G. Redensarten. la un context minimal. DSL. 57 op. 1977. p. 49 50 N. Expresii. Din perspectivă structurală. Sau alăturare liberă de cuvinte. în Kiefer. cf. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. apud Zaharia. Semantik und generative Grammatik.A. de L. de I. expresii.. Rőhrich 57 . Linguitische Aspekte. Tübingen.. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. Expresii. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor.. op. cit. Melciuc. p. al II-lea. Uriel Weinreich. cit. La I. 415-474. • îmbinări idiomatice ne-stabile. Stilistica. cit. 47-48. p. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. proverbe. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. de Iordan55. propusă de I. reprezentat de un cuvînt cheie49. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. Expresii.

1962. neobişnuite. apud Zaharia. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile.2. 222. 47]. 2005. p.Limbă şi literatură”.fără aplicabilitate absolută”: . în . nr. loc. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. de Dimitrescu. chiar unice. Traité de stylisque française (ed. 1967. Editura Academiei RSR. vol. Bucureşti. Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. op. 235-253. Amasova62). 191- 410. în . 133.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. Expresii. 29. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. Max Niemeyer.. au fost identificate. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut.. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. Locuţiunile. p. însă explicabil în lingvistică”. vol. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten.. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. 514- 523. cit. o augumentare. cit. în baza comportamentului morfologic. Tübingen. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). Tratat.: construcţii superlative. I. frasme (Jürg Hausermann63). p. şabloane de tip frazeologic (N. p. Etudes de linguistique comparée français/allemand. p. Paris. Cernişeva. c) sens unic. p. care sînt înţelese.). 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. vezi Dimitriu. Heideberg – Paris. Peters Louvain. p. 62 63 op. în privinţa inventarului terminologic. Lexicologia. 60 61 I. 2000. în Gertrud Gréciano (ed. p. Rizescu. Expresii. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. 5.6. Vezi Jürg Hausermann. cit. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. 47. pentru limba română. 59 Vezi şi I. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. cit. p. 9. 1977. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). b) cuvinte rare. N. a II- a). în „Limba română”. diferit cel mai adesea. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei... al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). VI. p.. analizabile şi neanalizabile. îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66).Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. În lingvistica românească au fost definite. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. XI. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. Phraseologie. Petru Zugun. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). 66 67 68 Lexic. de obicei. 68. conjuncţii corelative.). . 15 . forme verbale analitice etc. 30. anul VIII. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. op. apud Zaharia. I (1919).

. cit. de către Harald Thun73. 16 .semantic prezente” sau . pe de altă parte. 144. 13 Idem. Spanischen und Rumänischen. clasă ce se apropie. Rothkegel. op. op. • stabilitate morfologică. op.. Din perspectivă semantică. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. • sintagme stabile69 de rang unu. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. nominale şi pronominale. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. A. cit. caracterizate prin semnificaţie unitară. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . cu posibilitatea comutării unui element. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. formulele şi clişeele internaţionale.semantic absente”) a dus la sistematizarea. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. pe de o parte şi îmbinări verbale. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). • stabilitatea nivelului funcţional. . Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. 2. cu metaforizarea unei semnificaţii. cit. 34. Rothkegel. şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. 73 Probleme der Phraseologie. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). proverbe. p. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. de îmbinările libere. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. Italienischen. prepoziţionale şi verbale. metaforizarea componentelor. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. expresii idiomatice.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor... cit. Vezi Constanţa Avădanei. 86. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice.. Tübingen..7. p. loc. adverbiale şi prepoziţionale. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. denumire preluată de la Hristea. p. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă.• îmbinări adjectivale. • expresii frazeologice. 69 70 71 72 A. adverbiale. p.. • îmbinări frazeologice. Max Niemeyer. 1978. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente). Sinteze.

paremice”75.. 11. Diversitate. asemănări. Iuliu Zanne. Sinteze. cea a pseudoproverbelor. adaptate însă la specificul limbii germane. 77 78 79 Lutz Röhrich. a unei clase.genezei” acestora. Op. turnul (lui) Babel. mâncarea.. viaţa fizică.. Proverbele românilor din România. în urma realizării unei tipologii.. p. 16. după Rodica Zafiu. vol. . din care nu trebuie să lipsească. povăţuiri. Permiakov identifică. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. 146 şi în Contribuţii. obiceiurile.un nume propriu (de obicei de persoană)”. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. 2. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. s-a încercat. banii.. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. ca . zicători. deoarece nu respectă un criteriu determinant. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe. termeni conotativi. cit. proverbe propriu-zise. Istria şi Macedonia. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. munca şi ocupaţiile. eresurile. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. p. după Hristea.. situată pe o poziţie intermediară. • unităţi paremice. cit. fară tradiţie. loc. Bucovina. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale.8. Op. p.veritabile repere ale actualităţii”. istoria. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice.. pescuitul. viaţa socială. artele şi ştiinţele. credinţele.clişee lingvistice”74 sau . Editura Librăriei Socecu & Comp. Op. animalele. stabileşte domeniile pentru limba germană. concepută dihotomic. 5. viaţa intelectuală şi morală. băutura. • unităţi supraparemice. Friedrich Seiler. . Ungaria. aforisme). ce vor funcţiona în limbă. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. transportul. Respectarea aceloraşi criterii.. p.unităţilor frastice”. prinderea păsărilor. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea . sărutul lui Iuda. mărul lui Adam. cit. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. iar această investigaţie. 17 . cuvinte adevărate. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). pentru limba rusă . 74 75 76 Numite astfel de Hristea. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. biserica. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. domeniul juridic. 590. afacerile. iar pentru limba română79: natura fizică. Bucureşti. 231. slujba religioasă. cit. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. semne pentru o noţiune. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. filosofia. p. Grigori Lvovici Permiakov. Proverbe. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). ţinându-se cont de specificul limbii. omul şi organele sale. I-X. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a .. şcoala.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. p. a permis identificarea77.

p. criteriul semantic a dus la excluderea . din prisma posibilităţilor de .unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. . 81 Theodor Hristea.Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80. Sinteze.. la cutare şi cutare popor”. însă printr-o experienţă specială şi locală.cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. Aplicat însă restrisctiv. clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele..echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81. 146. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. în funcţie de ideea generală. .. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale..cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. • proverbe particulare. 18 .

85 În legătură cu acest concept. nr. cit. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. 1957. vezi Sorin Stati. Încadrate de Zugun. reţinem. Rodica Zafiu. poate fi încadrat. 123-124 („datul sufletului”). comparaţiile stereotipe83. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. 19 . datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune. Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea.. 4. cit. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. Lexicologia. op. „România literară”. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . 83 84 Discutate şi de Thun. 9). formulele uzuale de comparaţie84. p. dar . loc. p. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate.. repetabilitate. p. alături de expresii. 22.. 145). idiomaticitate). în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte.. care. Stilistica. Tratat. sinapsele..la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. p. sintagmele85. 86 Hristea. 82 Situate . pentru accepţie din perspectivă sintactică. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. Frazeologia. p. locuţiuni şi îmbinări uzuale. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. 15. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. p. VIII. vechime. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. expresivitate. Sinteze.Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. unitate de sens. sub acest titlu. îmbinările uzuale. nr. 209. an XXVII. sub numele de comparaţii fixe.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. p. 43.9. proprietatea de a funcţiona în . 48. Unitate frazeologică I. perifrazele82. cu rol determinant în cadrul expresiilor.) în obiectul de studiu al frazeologiei. 20-26 aprilie 1994. p. Iordan. 7. Locuţiunile. în SCL. p. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. urmînd anumite modele în limbă”. 33).serii frazeologice deschise. pentru Dimitriu.

observaţia că. asupra faptul că.. avînd caracter general pentru limbă. . în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. p. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. proverbele. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui . mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale. aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. locuţiunile fixe. . p. 53. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale... manifestate întîi la nivelul vorbirii87. Arhitectura . p... deşi. cunosc corespondent funcţional în unităţi de .expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite . anumite sintagme.în domeniul lor specific”.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. 3. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor.0. 258-262..Capitolul 3. Idem. Ibidem. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . Idem. pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă. p. formule tradiţionale de comparaţie.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”. cu referire specială la „quadripartita ratio”. Încadrat. atrage atenţia. perifrazele lexicale. wellerismele. 20 . cum este jurnalistica. Limba funcţională. Deontologia. pe baza exemplelor. Ibidem.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă.norma generală.. „de importanţă socială... lingvistul stabileşte.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Acest limbaj. 167.] între lucruri şi limbaj”.1. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. tipologia „discursului repetat”. printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . p. cuvintele nu sînt comutabile . ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88.. culturală şi politică mare”91. 171. de asemenea.. 259. Coşeriu.. discursul repetat .reguli de construcţie”.o serie ordonată de distincţii [. Trebuie făcută. cu prilejul descrierii limbii funcţionale. . Idem. 3. Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii.

în tablou. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. 21 . 34. 92 93 Idem. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. anul VI. p. nr. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. de exemplu cele privind . Arhitectura. Transmutatio boum (şi a altora). 97 Lectura. se datorează structurii lor. de tradiţie. România. realizate de Stelian Dumistrăcel96. p. 217 . în vol.d”95.modificările intenţionate. Editura Trinitas. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. în „Semn”. 3. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. p. Limbajul. 52 (1/2004). p. 130-131. 1-2/2003. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. 55. Din perspectiva construirii textului şi a . p. Iaşi. p. Idem. 147-149). 190-196. în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. p. în „Dacia literară”. 259.a.237. Competenţa. Limbajul poetic.. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. edited by Tatiana Slama-Cazacu.informaţie. a locurilor comune. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra).m. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. Cocktailuri. în parte ca [un] colaj. contestatar în discursul public actual. nr. p. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. De la acest punct de plecare. locuţiuni fixe. anul VI. a locuţiunilor. 94 95 96 Idem.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă.. în Limbajul publicistic. în legătură cu problema codurilor literare. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. în materialul lingvistic utilizat. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. vezi Stelian Dumistrăcel. 2003. aduc ceva nou. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. citate ş. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). în „Semn”.. şi.2. Bucureşti. p. 3-4/2003. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. Editura Arvin-Press. 163 – 178.regulilor «actuale». notate de Coşeriu. printro astfel de recurgere frecventă. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. an XV (serie nouă). 15-30. pictate de către alţi pictori”94. Iaşi.: resta din limba italiană. şi cele notate de Sofia Dima97. ca să zicem aşa. a reprezentărilor stereotipe. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. în proverbe. adică. nr. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . ce diferă. în parte. în toate aceste expresii. Limba funcţională.

în procesul comunicării. reperabile . surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. [c] cuvinte „celebre”.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. eseistică. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris . Opţiuni.fie că e vorba de o formulă. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf.. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. banalitatea. [b] formule stereotipe din basme.subsumat tuturor celor enumerate anterior. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente.. 2) Criteriul calitativ.posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. atribuite unor personalităţi din istorie. atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima.în fapt. Din literatura populară [β] sînt solicitate. din cultură (literatură. rezultate ale uzurii. a locurilor comune. care . expresiv. [c] parimii (zicători. loc. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. istorie. în capitolul Codurile literare.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. 123-125. a schemelor secvenţiale sau generice”. propusă de Stelian Dumistrăcel..atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. la rîndul lor. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. adică . proverbe). [c] sloganuri. 130-131). pentru interpretarea titlului ca paratext. De la paratext la text. este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. Contextele din vorbire [α] aparţin. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. opere muzicale. Paratextul publicistic. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. a locuţiunilor. în principal. Limbajul... reţinem clasificarea.. [c] „ghicitori”. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. în Retorică publicistică. tradiţionalismul. platitudinea. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. descriptiv etc. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. care constitue . [b] expresii idiomatice. Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară.. tematic. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale. p. cit.. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat. p.ar defini recurenţa interdiscursivă. Limbajul publicistic. opere de artă plastică). n. cu statut de EDR. la alţi autori.Cu privire la tipologia EDR. Editura Universităţii Bucureşti. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. filozofie. a reprezentărilor stereotipe. categorie mai puţin importantă.). de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). filme. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. . 5) Criteriul interpretării. în principal. [e] nume proprii de notorietate. care . [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. arte).. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. reiterarea unei vorbiri deja rostite. care . Iniţial. 22 . 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. cu cele precedente. [b] dictoane.

Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. I-III. 38 – 39. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. de exemplu: Nam enim de susum. 31/2001. de la Universitatea din Liège). „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia.M. I. 2/2003.1. faţă de . dar îndeosebi la verb. Limbajul. non autem habuit».. ca un instrument foarte eficace” (loc. 51-52/2006. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”). p. ca în: ambulam viam. . .3. 128: – „prin adăugire [„adiectio”].. . în articolul intitulat .3. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. pe-o cenzură de rai” (AC. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”]. Edeline. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. P.3.L. Bucureşti. dar au aplicat. Handbuch der Literarischen Rhetorik. J. 7).Pe-un picior de plai. F. la verb se produc solecisme de diateze. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare.Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. Luca sau Matei”. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. hoc enim voluit. p.Crede şi cercetează ” (R. Trinon. în fiecare caz. I.. 3. Marcu. Astfel. Minguet. 1974 (vol. note. 10). deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica.Să-ţi faci chip cioplit” (AC. timpuri. persoane şi moduri” (I. cauzal-explicative. I.. – „prin suprimare” [„detractio”]. Arta oratorică. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg.3. tabel cronologic.).. recurgem la prezentarea. . fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. 5.Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. 5. 32/1999. F.. ~ rai”. – „Fără îndoială.. faţă de . în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus]. Pire şi H. cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. 26). faţă de . printre exemplele ce urmează: scripsere. 39-41). indici de Maria Hetco. p. 21 08. Klinkenberg.. faţă de .Crede şi nu cerceta”. vol. Aegypto venio. Dubois. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. § 44) [tipul IV]”. [IV] . că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. [III] . 23 . traducere.la o examinare mai atentă. 5). ediţia citată.. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora.~ gură de rai”. studiu introductiv.2. faţă de .. 26).Averi după e-vanghelie”. 2004. p. 7). în loc de scripserunt. Fabius Quintilianus. de Aegypto venio.. ne hoc quidem fecit») [tipul II].Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. 33/2001. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie»..Dar din dar” (RL.. 14).. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. 41. vol. cit. făcută de Stelian Dumistrăcel. ca în: qouque ego. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni. enim hoc voluit. schimbîndu-se ordinea. modelul lui Quintilian. p.. 99 M. J. 61) [tipul III]. faţă de . [II] . faţă de „Încercarea moarte n-are”.Evanghelia dupa Ioan.Să nu-ţi faci chip cioplit” . Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. 9). 3.

3. reţinem. cuprinzînd adăugarea. a lui Heinrich F. p. p. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. În ceea ce priveşte exegeza de profil. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. semnată de Stelian Dumistrăcel. 59). (a cuvintelor) în propoziţie. 3. pentru analiza enunţurilor vorbirii. respectiv. estetic.3. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. semantic şi grafematic. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa.. şi a doua „relaţională”.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. cit. 2006.3.ambele. din această optică. 162). necesară. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. însuşi conţinutul enunţului. 24 . sintactic. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. suprimarea şi substituirea (Retorica. permutarea. pentru ca în felul acesta. cît şi la restricţii. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia.. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. Plett. Plett consideră că .trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. Iaşi. care a pus bazele unui nou model. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. cu aplicaţie la nivel fonologic. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ). Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”.3. 2.4.). ce . prin care se face legătura. 3. morfologic.

Poetica proverbului. Ioan Grigorie. I – X. 1994. expresii. 1992.BIBLIOGRAFIE Andriescu. 25 . 193-203. Istria şi Macedonia). p. Bucureşti. I. 1975. Bucureşti. Eugeniu.. Bahner. I. 1955. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Proverbele românilor (din România. Frazeologia limbii române. p. 2000.. Proverbe şi cugetări despre omenie. Dicţionar de cuvinte. citate celebre. Chişinău. II (1964). X (1961). Coşeriu.. Basarabia. Editura Albatros.. 139-154. în . Vasiluţă. 1895 – 1912. Editura „Arc”.Limba română”. Timişoara. Omul şi limbajul său. Bucureşti.. în . 1995. Tabarcea. 2000. Berg. Bogdan. 1992. Dumitru.Travaux de linguistique et de litterature”. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. C. 2001. Al. 1942. Zafiu. Editura Universităţii. Rodica. p. Bucureşti. W. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Caracostea. A. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. Pour une sémantique diacronique structurale. Zanne. Chişinău. Diversitate stilistică în româna actuală. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Cuza” Iaşi (serie nouă). Bucovina. Ungaria. Semantica lexicală. Bucureşti. Eugeniu. Colţun. Bucureşti. vol. Livia. fascicolul 1-2. tomul I.. Coşeriu. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). Eugeniu. Editura Mirton. în vol. Expresivitatea limbii române. Gheorghe. Editura Minerva. 139-186. Editura Saeculum şi Editura Vestala. „Ştiinţa”. Editura Librăriei Socec. Iaşi. I. Coşeriu.. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful