UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

25. după Hristea... cit. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3. Ambros/ Burger.. aparţinînd unor scriitori. 24. analiza surselor ar putea porni. frazeologia a fost apropiată de Hristea. prin 3 Phraseologie. de specificul fiecărei limbi.). pe axa sintagmatică. de stilistica funcţională. Expresii. după criteriul idiomaticităţii. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului. înţeleasă ca . Unitate frazeologică I. Reader zur sowjetischen Phraseologie. 4 Das hientergründige Idiom..tot”.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). p. Berlin. New Work.. „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. unde se întrebuinţează. care se concretizează în îmbinări .. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. p. Franz-Josef (eds. 1998. îmbinări de cuvinte etc.. Wortbildung und Phraseologie. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică. ireductibile la soluţii unice şi definitive. în Jaksche. Bucureşti. ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii. vorbe de spirit. reprezentate în vorbire într-un . a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei.. Contribuţii. apud Zaharia.. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia.în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. 27. IX. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. Expresii.adevărata bogăţie” a unei limbi7. şi care au caracter accidental”. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. Rainer/Berens. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale. p. loc. în Wimmer.de lexicologie decît de sintaxă”. 4564.A.aforisme. Erich Schmidt. p. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez. 134. 36] Berlin. în urma analizei unităţilor frazeologice. 487). p.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. Complexitatea aspectelor. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik.. termenul a suferit o extensie. de idiomuri. Ianko-Trinickaia5. p. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. Gunther Narr.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”.date/pre-formate” de moneme. 1980. p. 1997. Walter de Gruyter& Co. dar şi de valoarea surselor. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei . oameni de seamă etc. şi o frazeologie literară. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. Sinteze. 587-598. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de . 6 7 Vezi Zaharia. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. apud Casia Zaharia. 45. Tübingen. în care sînt incluse . considerate de Eminescu . după Gertrud Gréciano4. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. distinge o frazeologie lingvistică. Harald. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”.. cu accepţia de . De altfel. Harald/ Sialm. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. 3 . conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. p.

Lexic. p. Stil şi limbaj. Iordan. îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. locuţiune. o mare diversitate. unitate frazeologică (Dimitrescu.Limbă şi literatură”. în timp. p. 1967. create în interiorul unei limbi din material preexistent”. Limbajul publicistic). Stilistica. Editura Academiei RSR. clişeu (Hristea. Semasiologia). Andriescu13. locuţiune. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. 235-253. paremiologie. analizabile şi neanalizabile. expresie. Bucureşti. Tratat). ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). izolare (Iordan. p. zicători (Şăineanu. grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10). Stilistica). şi discursul repetat. element metaforic. Iaşi. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). Dumistrăcel.. 391-410. 4 . Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. al VI-lea. ansamblu frazeologic. vol. Şăineanu. Sinteze). Zaharia. 242-247. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). Zugun. expresie. perifrază.. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. proverbe. Principii. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. 1966. în . Construcţii idiomatice). 1977. în sincronie. locuţiune. expresie idiomatică (Al. perifrază proverbială (Dimitriu. Bucureşti. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. frazeologism (Dumistrăcel. îmbinare stabilă. expresiune metaforică (Şăineanu. Limba română). Dicţionar de termeni lingvistici. Lexic). în . expresie figurată (Elena Slave9). ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. 154. expresie perifrastică. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. Lexic). în opinia noastră. şi internă. unitate frazeologică (Puşcariu. 1998. locuţiune frazeologică (DSL). Influenţa orientală). idiotism (Philippide. Lexicologia. Dumistrăcel.împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. anul VIII. Influenţa orientală. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. Locuţiunile). idiom (Avădanei. p. unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. Expresii).Limbă şi literatură”. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. XI. expresie frazeologică.

constatăm că termenul frazeologism. 25-26). proverbe (de ex. îmbinare stabilă de cuvinte.: Crucea roşie). Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate.idiomuri în sens larg”.. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex.. frazeologisme referenţiale. considerat părintele frazeologiei. are o circulaţie redusă. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă.greşeala este însoţită uneori de plăceri. p. prin această expresie. expresii idiomatice. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice. frazeologhizm. Contribuţii. îmbinări frazeologice.: Doamne ajută!). b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale.1. p.. locuţiune etc. considerat părintele frazeologiei. unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh). compuse din minimum două cuvinte. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. 5 . Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică.. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs.: de-a popa prostu . prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. Vinogradov. unde a dobîndit şi alte semnificaţii. Genève. 587-598 şi Sinteze.V. care. clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin . după Hristea. definitorii în orice discurs ştiinţific. text” sau din latinescul phrasis . constituindu-se în obiect de studiu. realizate numai nivel gramatical (de ex. cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V. Deşi se situează. p. circumscrise procesului de comunicare (de ex. frazeologisme onimice (de ex. mod de exprimare. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. a conceptului numit de Charles Bally . expresie idiomatică. ci şi).. 1905 (capitolul La phraséologie). unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger). idiom. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. expresii frazeologice. de către V.. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei.Capitolul 2. tinde să se impună în lingvistica actuală.: nu numai .expresie”. apoi. 138.. Expresii. 2. formal. dar urmările ei sînt neplăcute”). termen preluat de limbile europene. Vinogradov.joc de cărţi”. frazeologisme comunicative. care au dus la identificarea. expresie. de la care a fost creat.V. 15 Précis de stylistique.. frazeologisme idiomatice (ce cuprind . cu acelaşi sens.legăturile nerepetabile” (Cernişeva. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις .. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. • frazeologisme structurale.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd ... de către diverşi autori. apud Zaharia.vorbire.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa.

frazeologisme parţial motivate (de ex. 111). Editura Arc. apud Zaharia.. atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. frazeologisme motivate metaforic (de ex.bază (de ex..idiomuri în sens restrîns”. şi pragmatic pentru al doilea tip. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte. 114).a muri”) (Fleisher. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip.: A-l fura pe cineva sfinţii . parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component.: A umbla pe la icoane . pentru primul tip. unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. de ex..: A bea zeamă de clopot .: tăcere mormîntală şi . frazeologisme nemotivate (de ex. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei.: a nu cunoaşte moarte). semantic pentru ultimul tip). • frazeologisme complet idiomatice.. unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora.: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar .: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. • frazeologisme cu fuziune semantică totală. 2000. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură. Expresii. p. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române.. principial relevante (structuralsemantic. 6 . semantic. a aţipi”). atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor.a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice.a merge la judecată”).: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). sintactic. p... frazeologisme cu fuziune semantică parţială.a fi extrem de bucuros”. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. frazeologisme direct motivate (neidiomatice. Chişinău.a adormi.a-şi asuma riscul suprem”). apud Zaharia. Expresii. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică.

unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . Leningrad. fie altele. p.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi.2. al II-lea. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. op. sintagma terminologică . 19 N. specialişti precum V. total diferite de cele propuse de iniţiator. frazeoloizii. p. N.. Kiefer. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. Osnowy anglijkoj frazeologii. privită însă divergent. Nu există. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. Probleme bei der Analzse vom Idioms. prin asociere. 223. apud Zaharia.minim de context”.N. 415-474.. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. p. Vinogradov au identificat 17 18 N.N. perspectiva semantică.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2.. Amasova. în primul rînd. Ference. asocieri libere) şi idiomuri. ca indice contextul sau . de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu.V. Semantik und generative Grammatik. vol. au dobîndit o singură semnificaţie. Amasova17. după N. 7 . Athenaum.N. în timp. cel puţin . fie semnificaţii suplimentare. Amasova. 1963. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). Frankfurt am Main. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. N. Expresii. în acest sens. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt.. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. În funcţie de acest .contextul minimal”.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. cit. unitatea frazeologică trebuie să deţină.. după Uriel Weinreich18. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. Recunoscînd. 21-22.unité de pensé” şi li s-au atribuit.

Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv. Lexicologia. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. Expresii. reprezentînd semne pentru o noţiune.N. cu aceeaşi semnificaţie. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex.. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice. clişee. De exemplu. sînt de multe ori derutant argumentate. Constantin Dominte. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”. Elena Slave). interpretate ca unităţi .a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. De aceea. [1968]. Notes on the General Theory of Cliché. Moskow. care a favorizat accepţia lui . Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. Irina Ivanovna (eds. sub această denumire. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. 25-26. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. apud Zaharia. Introducere în teoria lingvistică (cf. propune întrebuinţarea unui singur termen general. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu.htm) o extensie.. idiotisme. www. p. 138. p. p. după Boroianu.Învăţămîntul Superior”.. 45-69. Bibliographisches Institut. Expresii. Nauka../Cernişeva. semne pentru o situaţie. p. în cadrul frazeologismelor propriu-zise... şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. 1979. 1975. Florica Dimitrescu. 22 Phraseologie. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. M. 20-21. L. Editura . 141. 23 From Proverb to Folk-Tale. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni. Sinteze. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”.). 2.. 26. p. în teoria şi practica frazeologică. Leipzig. 23. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice. expresii. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU.ro/eBooks/filologie/dominte/index. p. termenul în discuţie a cunoscut. Sinteze. care trimite .. Florica Dimitrescu.preferabil. Irina Cernişeva22 le încadrează. Permyakov23. izolări. expresie. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora.foarte drept”). şi. semnalată de Hristea. Translated from the Russian by Y.cu un sens general”. de aici. 44. p. 1946. Einführung in die Semasiologie.îmbinare stabilă de cuvinte avînd. Unitate frazeologică I. 1975. Petru Zugun. Theodor Hristea. Expresii. de unităţile paremice. lipsa unui punct de vedere comun. definit ca . după criteriul logico-tematic. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice. împreună.D. [1972]. locuţiuni frazeologice. p. . 8 . există puţine proiecţii teoretice. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. Locuţiunile.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere.3. în Stepanova. iar G.unibuc. Leningrad. Hristea. Moscova.unităţi frazeologice concrescute20. p.: a-l vedea pe cineva sfîntul . apud Zaharia. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. apud Zaharia.: drept ca lumînarea . 28.

locuţiuni”.: cum va da Dumnezeu!.frazeme”.texteme”. foarte întuneric”). • expresii cu subiect neexprimat. 30 ca fiind cel mai important. 28. prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). de către Ioana Boroianu. XI.. proverbe.a trece printr-o mare încercare”). MDA). apud Zaharia. Expresii. în aparenţă. p. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. vîrî) capul (sănătos. în care se cuprind: propoziţii metaforice. p. principale sau secundare. .în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. de obicei postpus predicatului (de ex. fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. după Coşeriu. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. mai ales în cadrul expresiilor . în . modificări semantice. 26 A se vedea şi DSL. • expresii cu variabilitate verbală. apreciat de Zugun. wellerisme. sub numele de expresie. 1966.Limbă şi literatură”. sentinţe. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. 242-247. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. • expresii propoziţii enunţiative. Această abordare a convocat. 72. în grade diferite.. cit. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. puncte de vedere disonante. termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. mai ştii păcatul?). a o păţi 2. p.. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. caracterizate prin semnificaţie imprecisă. p. .: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă.cu propoziţie subordonată” (de ex. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. teafăr) sub Evanghelie). 397 şi urm. zdravăn..: a vedea moartea cu ochii . 9 . expresii idiomatice cu rol de propoziţie26.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. mai simple şi mai stabile decît expresiile. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. în direcţia metaforizării lor sau. p..: a-şi pune (băga. Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. • expresii cu valoare de propoziţii. expresii idiomatice..foarte largă” sau cu valoare nedeterminată. Unitate frazeologică (II). şi nedefiniţi.. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: .locuţiuni. În acest sens. . op. caracterizate prin topica subiectului.. 14]. 223. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3. 1970. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat. care au dus la identificarea. mai mult. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex.: [mare] cît o zi de post). Gunter Narr. • expresii cu valoare globală de superlativ. cu lungime variabilă. termeni diferiţi. de către Coşeriu25. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie. p. p. în teoria şi practica românească. a favorizat definirea. Tübingen. a trei clase: . 29-30. în care termenii au suferit. exclamative sau interogative (de ex.. Lexicologia. pot fi numite expresii. Astfel.

noi dificultăţi. 589. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. stabilitatea (fixitatea27).între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”. cu eventualele compliniri”. Locuţiunile.. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. de Charles Bally.. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. 142. p. 62). on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses. 1974. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . adică generatoare de efecte stilistice”. s-a gramaticalizat. Pentru o taxinomie morfologică. 73). 41. 2005. p. 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. 224 şi de Dimitrescu. este precedată de un excurs teoretic. unitatea sintactică şi de sens: .. deşi nu definitive. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat..îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii. Unitate frazeologică (II).o locuţiune provine dintr-o expresie. Cela importe peu d'ailleurs.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este.a făcut cîteva precizări utile”.. deşi autoarea . Contribuţii. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. DSL. după Hristea. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare. p. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. apud Zaharia. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. Sinteze.. 34). Concluziile. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . nr. cf. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. 2. 246. 2. p. Investigaţia realizată de Hristea..éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. au fost numite. îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. pierzîndu-şi 27 28 Cf. op.grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. Unitate frazeologică (II). Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. p. . p. Editura Academiei Române. cf.. care. şi susţinută de un bogat material faptic. fie că gruparea. p. Bucureşti. .analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. 328. Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. apreciate de Hristea ca neconvingătoare. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”. Locuţiunile. p. prin definiţie. faptul că . lingvistul consideră că. în ansamblul ei. 68: . Gramatica limbii române. 243)28. Locuţiunile.4. spre deosebire de locuţiuni. caracterizate prin dispariţia expresivităţii. Expresii. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. a se vedea şi Sala.Grupare de două sau mai multe cuvinte..împietrire” (din această perspectivă. p.. p. pentru limba franceză. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. p. .. cu un înţeles unitar determinat.. p. 62-68. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. expresii frazeologice catacretice). . la care Hristea ajunge.. 10 . deoarece autoarea nu porneşte . printre care. p. sudura grupului şi o cît mai puternică . 9.On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. mai mult sau mai puţin expresivă. cit. p. definea expresiile ca . Enciclopedia.. larg-subînţeles) şi predicat. Amintim că Ioana Boroianu. DSL. în urma unei folosiri de lungă durată.

Locuţiunile. două direcţii de abordare: . . www.cnaa. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat. Québec. Moscova. Amasova. 243). la Iordan35. întrebuinţează alternativ.. Unitate frazeologică (II). idiom. Iordan.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. după Iordan. în „Limba română”. Wallace Chafe. în Stepanova. la I. nr. 235-252. 2006. p. care nu favorizează. la exegeţii ruşi34. 32 33 La Philippide. 5. după Zaharia. Permyakov37. la diverşi autori români32. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. Les presses de l'Université de Laval. p. La locution verbale en français moderne. 1982.. 29 Zugun. cf. 265-304. atît termenul expresie (p.L. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. denumirea de . Sinteze. Hans Schemann. Phraseologie. 254). apud Zaharia. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. apoi de Hristea.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. 1975. p. N. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. Lexicologia. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise. p. Hristea. Charles Hockett. la Hervé Curat36. ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. M. Expresii. după Dimitrescu. locuţiunile de intensitate. Heinz Weinreich. 146. 2. Irina Ivanovna (eds. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Melciuc38. Expresii. Bruce Fraser.5. 253) cît şi locuţiune (p. XII (1963).. p. Limba română. a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. 265-304. Editura „Învăţămîntul Superior”. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. în . pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. p. 245. clasificări (structurale. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice. Unitate frazeologică II.morfeme condiţionate semantic”: . Gheorghe Popa. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. numite astfel de Boroianu. Stilistica. frazeologism. IV (1967).). care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. izolare. Expresii. la G. locuţiune. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism).Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. Sinteze.A.D.acad. p. 65. Expresii. unitate idiomatică. p. ca valoroase. cu referire la a făgădui marea cu sarea. apud Zaharia. Adam Makkai./Cernişeva. DSL. 141. Paul Postal. 30 Cf. 514-526. îmbinare idiomatică. care înregistrează cu acest sens (de . 33. 223.. p. p.. dar şi în cel rusesc: N.md/thesis/2540. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. p. Sinteze. Essai d'explication psycho-systematique.expresivitatea”. Locuţiunile substantivale în limba română. vol. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor.morfemele nu au dependenţă proprie. p. 11 .. Puşcariu. ceea ce justifică. mai ales în spaţiul englez şi german33. 35 36 Stilistica. 24. Principii. rezultatele acestor investigaţii. Stilistica. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. apud Zaharia. vezi şi Dumitru Nica. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea.

136-137. 6. 1983. Fraser identifică şase clase... Constanţa Avădanei. a chestiunii jocului idiomatic. Librairie Klincksieck. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. 47. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile. p. p. cit. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). 4.. 1983. 73-80. SUA. unde nu sînt permise nici un fel de transformări. în această ordine de idei.figé et figuré”. Zur Terminologie der Phraseologie. tot prin interpretare semantică. nr. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. expresia idiomatică este definită. nu poate fi rezolvată. 1988. 274). apud Zaharia. 93. Expresii. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). 6. 44 Lexic. Ştefan Munteanu. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. în cadrul fenomenelor lingvistice. şi simultan. p. 1979. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi. Vezi Dimitrescu. căreia i se asociază.N. Editura Univers. aflate în raport de interdependenţă. Astfel. 336-350. în urma unui proces de . Translated from the Russian by Y. psihologice. obţinute. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. vol. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). în Fundations of language. vol. George Steiner. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. în sens saussurian. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. 42 43 loc. Soluţia dezambiguizării. după Klaus Dieter Pilz. Din această perspectivă. şi Hristea. traducerea lor în altă limbă40 etc. nr. Signification et dénotation en allemand. Orizontul traducerii. funcţia de comunicare. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. excerptate din romane poliţiste. 63. la Klaus Dieter Pilz39. în plus. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. Din această perspectivă. p. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. în cadrul demersului teoretic. fie sînt integrate. recunoaştem. 41 Idioms within a Transformational Grammar. 1983. 22-24.rigidizare” (împietrire). 9] Paris. 1981. ca semn polilexical . porneşte de la un corpus de 800 de expresii. p. mai ales pentru criteriul semantic.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. După Babel. cu precizie. 12 . Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. Gelu Ionescu.. după Gréciano (op. Paralelisme frazeologice. Publishing House. Nauka. scrisori ale unor muzicieni. Bucureşti. Bucureşti. care înţelege prin . 23-24. op. a accepţiei termenului. şi pentru acest concept. Notes on the General Theory of Cliché..frazeolexem. în „Limba română”.opacification”.. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». cu funcţie explicativă sau afectivă. p. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. p. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. Sinteze. în Muttersprache. Editura Univers. adăugare. Locuţiunile. 1970.. înţeleasă în sensul invers al procesului de . 1969. p. p. În încercarea de delimitare. cit. 505-510. după Bruce Fraser41. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. inserare. cit. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. uneori.

... expresii marcate temporal. în Strategii actuale în lingvistică.. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate. Editura Dacia. 13 . op. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. 3. vol. W. Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din . 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. p. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1. cit. ieri şi azi. cit. apud Zaharia. 1996. 63-75. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. ce avea iniţial .. p. 1. Stelian Dumistrăcel. în „Limbă şi Literatură”. – Anomalii sintactice. Bucureşti. p. 127. autor care a propus o clasificare care . 34-111. Filologie... în care figurativitatea poate fi rezultatul unui .nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). 50. 2.. Cluj-Napoca. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. Gréciano. Pilz. p. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. se referă la un fapt real. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”. Dumistrăcel. loc. pentru conceptul de frazeologism arhaic.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. Limbă şi rostire românească. 1993. . Prevalîndu-se de sintezele formulate. în .nu este exclusivistă.. 84-88 şi L. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). op. Lexicalizare. 47 D. 139-236. – Componente unice. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. I. porneşte de la observaţiile formulate de Al. . 48 op. Iancu. Presa universară bălţeană. Groza. termeni ai unor comparaţii ireale. în . Iaşi. Fleicher.. p. cit.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [.. VII (1956).. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46.K.imaginare”.• expresii . Reproductibilitate.Studii şi cercetări ştiinţifice”. Bălţi. p. p. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung.. 505-551].. Lexic. • . Andriescu. Expresii. Phraseologie. 2004.. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice.. vezi V. vol. 258-301. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte).] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. 4. vezi Lilia Trinca.. p. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. la care se poate stabili momentul apariţiei.o funcţie obiectivă de comunicare” şi . glotodidactică şi ştiinţă literară. cit. 246.cópii ale realităţii”.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”.idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. p.

ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. s-a propus. clişee. 5]. Expresii. • îmbinări idiomatice ne-stabile. sau la . b) a traducerii expresiilor în altă limbă. Rőhrich 57 . Expresii.alegerea contextuală reciprocă”50. într-un studiu contrastiv română-germană. Redensarten. Uriel Weinreich. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. 1977. de L. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. apud Zaharia..Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica. cit.echivalent de traducere unic”56. mai ales la proverbe şi. Stilistica.I.. al II-lea.. În această ordine de idei.A. Din punctul nostru de vedere. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. 222. reprezentat de un cuvînt cheie49. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. p.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. Melciuc. de I. de Iordan55. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. proverbe. cf. 49 50 N. p. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). expresii. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. la un context minimal. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. 51 52 53 54 55 56 op. p. p. au fost identificate diferite clase. Referitor la punctul 1. Ference. cit. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. 73-80. Sau alăturare liberă de cuvinte. structura şi funcţia lor. 1972. cit. p. 14 .un minim de referinţă”. idiotismelor ori izolărilor. G.. cit. raportarea la . op.. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. Zaharia. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă. 223. Frankfurt am Main. Probleme bei der Analzse vom Idioms. p.N. foloseşte termenul idiom. p. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . Gunter Narr. La I. • îmbinări stabile ne-idiomatice. Expresii. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. Cernişeva54. 43-49.îmbinări libere52. Athenaeum. în funcţie de specificul limbilor. p. propusă de I. op. Tübingen. vol. 415-474. 265-304.. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile.A. limbajul Vorkommensanalysen. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. deci fără cuvînt-cheie.. 57 op. Permyakov. 127.L. în Kiefer. . cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. Amasova.. cit. Din perspectivă structurală. care discută de îmbinare idiomatică. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare. Linguitische Aspekte. Zaharia. 47-48. expresiile idiomatice au fost raportate. p. 32. 16. Semantik und generative Grammatik. în cadrul limbii a unui . op. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. DSL. p.

133. p. Rizescu. cit. 222. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. 15 . forme verbale analitice etc. chiar unice. care sînt înţelese. 514- 523. I (1919). Peters Louvain. . p. în Gertrud Gréciano (ed. 235-253. Tübingen. cit. c) sens unic. p. 2005. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. Petru Zugun. vezi Dimitriu.). analizabile şi neanalizabile. loc. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65).. neobişnuite. VI. op. Phraseologie. a II- a). 191- 410. p. Heideberg – Paris. Expresii. cit.Limbă şi literatură”. 9. frasme (Jürg Hausermann63).).. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. 1977. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. 47. însă explicabil în lingvistică”. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. conjuncţii corelative. XI. Editura Academiei RSR.. 59 Vezi şi I. pentru limba română. apud Zaharia. o augumentare. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile.. Max Niemeyer. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. în „Limba română”.2. p. 68. 1962. 62 63 op. 5. Locuţiunile. p. Cernişeva. în .Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). p. Expresii. Traité de stylisque française (ed. vol. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). şabloane de tip frazeologic (N.. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. op. 60 61 I. în baza comportamentului morfologic. 1967. Tratat. Amasova62). În lingvistica românească au fost definite. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). în . Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58. p. îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66).6. 30. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut. cit. apud Zaharia.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor.. nr. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. N. 47]. în privinţa inventarului terminologic. b) cuvinte rare. Bucureşti. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. 66 67 68 Lexic. 2000. Vezi Jürg Hausermann.: construcţii superlative. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. p. au fost identificate.fără aplicabilitate absolută”: . vol. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. Paris. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. I. anul VIII. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. 29. Lexicologia. Etudes de linguistique comparée français/allemand. diferit cel mai adesea. de obicei. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. p. de Dimitrescu. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile.

loc. 86. Spanischen und Rumänischen. cu metaforizarea unei semnificaţii. 144. prepoziţionale şi verbale. Max Niemeyer. 13 Idem. caracterizate prin semnificaţie unitară. cit. Tübingen. Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică. Sinteze. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen. raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi .. 34. Rothkegel.semantic absente”) a dus la sistematizarea. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente)..au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. formulele şi clişeele internaţionale. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. cit. • stabilitate morfologică.. cu posibilitatea comutării unui element. p. denumire preluată de la Hristea. • îmbinări frazeologice. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente).. cit. . 1978. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice. Din perspectivă semantică. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă. p. A. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii).semantic prezente” sau . metaforizarea componentelor. Italienischen. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. pe de altă parte. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. 16 . şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. de către Harald Thun73. • sintagme stabile69 de rang unu. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). • stabilitatea nivelului funcţional. p. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). nominale şi pronominale. cit. Rothkegel... • expresii frazeologice. a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică.. pe de o parte şi îmbinări verbale. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. adverbiale.7. 73 Probleme der Phraseologie. p. 69 70 71 72 A. clasă ce se apropie. de îmbinările libere. op. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. op. expresii idiomatice. 2.• îmbinări adjectivale. proverbe. adverbiale şi prepoziţionale. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. Vezi Constanţa Avădanei. op.

concepută dihotomic. 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale.8. istoria. deoarece nu respectă un criteriu determinant. ţinându-se cont de specificul limbii.. sărutul lui Iuda. băutura.. proverbe propriu-zise. • unităţi paremice. situată pe o poziţie intermediară. banii. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). . idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. vol. slujba religioasă. Respectarea aceloraşi criterii. cea a pseudoproverbelor. turnul (lui) Babel. aforisme). obiceiurile. Proverbele românilor din România. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . povăţuiri. Op. Bucovina. 2. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). Proverbe. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. a unei clase. ce vor funcţiona în limbă. filosofia. animalele.. viaţa fizică. iar pentru limba română79: natura fizică. Istria şi Macedonia. şcoala. domeniul juridic. după Hristea. cit. din care nu trebuie să lipsească. 77 78 79 Lutz Röhrich. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. Ungaria.clişee lingvistice”74 sau . termeni conotativi. 16. s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme. 231. stabileşte domeniile pentru limba germană. cuvinte adevărate.. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. Friedrich Seiler. p. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere.Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. 5. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. afacerile. cit. p. Iuliu Zanne. loc. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. Op. munca şi ocupaţiile. I-X. eresurile.. în urma realizării unei tipologii. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea . Diversitate. biserica. 146 şi în Contribuţii. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe. s-a încercat. semne pentru o noţiune. artele şi ştiinţele. iar această investigaţie. Grigori Lvovici Permiakov. Editura Librăriei Socecu & Comp. 590.. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. prinderea păsărilor. . asemănări.un nume propriu (de obicei de persoană)”. transportul.. p. 17 . viaţa intelectuală şi morală. Op. mâncarea. • unităţi supraparemice.paremice”75. Bucureşti.unităţilor frastice”. mărul lui Adam. viaţa socială. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. omul şi organele sale. zicători. a permis identificarea77. Permiakov identifică. ca . fară tradiţie. p. după Rodica Zafiu. cit. credinţele.. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. Sinteze.genezei” acestora. cit.. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. p.veritabile repere ale actualităţii”. pescuitul. p. 11. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. pentru limba rusă . adaptate însă la specificul limbii germane. 74 75 76 Numite astfel de Hristea.

Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80. la cutare şi cutare popor”.cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. . Sinteze. criteriul semantic a dus la excluderea .. 146. 81 Theodor Hristea. Aplicat însă restrisctiv.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81..unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. 18 . p. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. • proverbe particulare.. . din prisma posibilităţilor de .cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. în funcţie de ideea generală.. însă printr-o experienţă specială şi locală. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele.

22. Rodica Zafiu. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. 83 84 Discutate şi de Thun. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. comparaţiile stereotipe83. 85 În legătură cu acest concept. 145). perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. 82 Situate . cu rol determinant în cadrul expresiilor. locuţiuni şi îmbinări uzuale. p. 86 Hristea. urmînd anumite modele în limbă”. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate.. îmbinările uzuale. vezi Sorin Stati. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu.. sinapsele. formulele uzuale de comparaţie84..neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea. 33). 7. sub acest titlu. proprietatea de a funcţiona în . Frazeologia. sintagmele85. perifrazele82.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. op. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . Tratat.9. repetabilitate. p.. p.serii frazeologice deschise. nr.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. 9). Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. în SCL. 43. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile.) în obiectul de studiu al frazeologiei. alături de expresii.Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2. 1957. 123-124 („datul sufletului”).. nr. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. sub numele de comparaţii fixe. an XXVII. p. Iordan. Încadrate de Zugun. 48. dar . expresivitate. VIII. cit. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă. 15. Lexicologia. loc. idiomaticitate). „România literară”. Stilistica. pentru Dimitriu. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. p. p. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. unitate de sens. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. 19 . reţinem. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. Unitate frazeologică I. p. vechime. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. p. poate fi încadrat. Sinteze. 4. care. Locuţiunile. p. 20-26 aprilie 1994. datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune. 209. cit. pentru accepţie din perspectivă sintactică.

Arhitectura . Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii. 258-262. 167. Deontologia.. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite ..norma generală. atrage atenţia.în domeniul lor specific”. 20 . mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89. Ibidem. p.. 3. 259. deşi. Limba funcţională. proverbele. 53.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale. cu prilejul descrierii limbii funcţionale. perifrazele lexicale. observaţia că. de asemenea. p.. pe baza exemplelor. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90. formule tradiţionale de comparaţie.. Ibidem. Coşeriu...1. asupra faptul că.. de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. discursul repetat . . manifestate întîi la nivelul vorbirii87. Idem.. Idem. 3. printre speciile menţionate de autor se află: citatele – . . . cu referire specială la „quadripartita ratio”. cuvintele nu sînt comutabile . p. „de importanţă socială. Trebuie făcută.o serie ordonată de distincţii [. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. 171.reguli de construcţie”. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă.Capitolul 3. Încadrat. Acest limbaj..] între lucruri şi limbaj”. Idem. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. lingvistul stabileşte. culturală şi politică mare”91.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”. cum este jurnalistica. cunosc corespondent funcţional în unităţi de . aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. avînd caracter general pentru limbă.0.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”. wellerismele. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88... p. locuţiunile fixe.cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. tipologia „discursului repetat”. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului. p. anumite sintagme. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui .

m. de exemplu cele privind . 34. a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). p. Limba funcţională. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. în legătură cu problema codurilor literare. anul VI.. în parte ca [un] colaj. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. Bucureşti. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. 163 – 178. 147-149). Iaşi. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. 3-4/2003. 21 . Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. în „Semn”. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. în Limbajul publicistic. p. anul VI.regulilor «actuale». Limbajul. notate de Coşeriu. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». 2003. De la acest punct de plecare. şi.237. se datorează structurii lor. 259. pictate de către alţi pictori”94. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. de tradiţie. 92 93 Idem. 1-2/2003. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. p.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. locuţiuni fixe. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse. contestatar în discursul public actual. nr. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. printro astfel de recurgere frecventă. în proverbe. nr. Din perspectiva construirii textului şi a . România. 3. Transmutatio boum (şi a altora). în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”. în vol. Limbajul poetic. p. Iaşi. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. citate ş. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează.. 55. 94 95 96 Idem. în tablou. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. ce diferă. şi cele notate de Sofia Dima97. an XV (serie nouă).: resta din limba italiană. în materialul lingvistic utilizat. în parte. Cocktailuri. edited by Tatiana Slama-Cazacu. nr. 97 Lectura. Editura Arvin-Press.a. Arhitectura. p. ca să zicem aşa.informaţie. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse. a reprezentărilor stereotipe. concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. 15-30. a locuţiunilor. 217 .d”95. p. a locurilor comune.2. realizate de Stelian Dumistrăcel96. adică. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. p. în toate aceste expresii. 130-131. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. în „Dacia literară”. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. aduc ceva nou. p. 190-196. Idem. vezi Stelian Dumistrăcel.modificările intenţionate. Editura Trinitas. 52 (1/2004). Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic.. Competenţa. p. în „Semn”.

de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios.. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”.) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”.fie că e vorba de o formulă. [b] dictoane. cu statut de EDR. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale. atribuite unor personalităţi din istorie. [b] expresii idiomatice. Contextele din vorbire [α] aparţin.). atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. platitudinea.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate. reperabile . surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. în principal. opere de artă plastică). în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. cit. Paratextul publicistic. 123-125. 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. eseistică. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. Limbajul publicistic. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. 5) Criteriul interpretării. [b] formule stereotipe din basme. în Retorică publicistică. la rîndul lor. a locuţiunilor. reţinem clasificarea.ar defini recurenţa interdiscursivă. opere muzicale. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă.. Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară. istorie. adică . rezultate ale uzurii. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). Opţiuni. categorie mai puţin importantă.. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate.subsumat tuturor celor enumerate anterior. în principal. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat... este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. arte)..atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă.posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. a locurilor comune. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. filozofie. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”.. care constitue . vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. reiterarea unei vorbiri deja rostite. banalitatea. Limbajul. din cultură (literatură. 22 . [c] cuvinte „celebre”. pentru interpretarea titlului ca paratext.Cu privire la tipologia EDR. Iniţial. 130-131). [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. [c] sloganuri. proverbe). care . expresiv. propusă de Stelian Dumistrăcel. p. în capitolul Codurile literare. la alţi autori. în procesul comunicării. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor.. .în fapt.. cu cele precedente. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. [c] „ghicitori”. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. Editura Universităţii Bucureşti. descriptiv etc. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. [c] parimii (zicători. filme. n. loc. 2) Criteriul calitativ. care . inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. p.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris . tradiţionalismul. a reprezentărilor stereotipe. a schemelor secvenţiale sau generice”. care . De la paratext la text. tematic. [e] nume proprii de notorietate. Din literatura populară [β] sînt solicitate. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima.

128: – „prin adăugire [„adiectio”]. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora.Dar din dar” (RL. Luca sau Matei”. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. Dubois. 5. 38 – 39. 3. Limbajul. 39-41). în articolul intitulat . O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni.Averi după e-vanghelie”. I. .. ~ rai”. note. P.. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. Marcu. Bucureşti. cit. [IV] .3.3. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. Arta oratorică. 26). cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia.3. 2004.Să nu-ţi faci chip cioplit” . J. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători.. de exemplu: Nam enim de susum. 7).. făcută de Stelian Dumistrăcel. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”). 51-52/2006. p.2. modelul lui Quintilian. 2/2003. ne hoc quidem fecit») [tipul II]. faţă de . indici de Maria Hetco.. Astfel. [II] . 10). – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”]. faţă de „Încercarea moarte n-are”. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. în loc de scripserunt. faţă de . 1974 (vol. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. [III] . 14). F.Pe-un picior de plai..Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC. Trinon. non autem habuit». fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări.. 26). 99 M. 21 08. p. persoane şi moduri” (I.~ gură de rai”. Edeline. Fabius Quintilianus.. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». I. – „prin suprimare” [„detractio”]. faţă de . autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. .L. 7). 23 . schimbîndu-se ordinea. „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. ca în: qouque ego. de Aegypto venio.Crede şi nu cerceta”. ca un instrument foarte eficace” (loc. Klinkenberg. în fiecare caz.. cauzal-explicative. 61) [tipul III]. 33/2001. § 44) [tipul IV]”. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. 31/2001. hoc enim voluit. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire. enim hoc voluit. ediţia citată. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. 5).Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. F. Pire şi H.. că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. Handbuch der Literarischen Rhetorik. faţă de . vol. 32/1999.. I.). la verb se produc solecisme de diateze. – „Fără îndoială. Minguet. 3. . p.. 9). 5. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus]. vol. faţă de . 41. printre exemplele ce urmează: scripsere.. J. pe-o cenzură de rai” (AC. studiu introductiv.1. dar îndeosebi la verb. dar au aplicat. ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. .. p.Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“.la o examinare mai atentă. p. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. traducere. autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque..3. I-III.Crede şi cercetează ” (R.Să-ţi faci chip cioplit” (AC.Evanghelia dupa Ioan. ca în: ambulam viam. timpuri. Aegypto venio.M. faţă de . recurgem la prezentarea. de la Universitatea din Liège). tabel cronologic.

aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. reţinem. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. pentru ca în felul acesta. a lui Heinrich F. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat.3. 3. 162).Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”. Plett. respectiv. morfologic. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. (a cuvintelor) în propoziţie.trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice. cuprinzînd adăugarea. însuşi conţinutul enunţului. 24 . iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa.3.3. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ).. poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. 2. pentru analiza enunţurilor vorbirii. ce . cu aplicaţie la nivel fonologic. semantic şi grafematic. 3. Iaşi. cît şi la restricţii. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. suprimarea şi substituirea (Retorica. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. 3.).. necesară. estetic. p. prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. şi a doua „relaţională”.4. prin care se face legătura. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. 2006. sintactic. semnată de Stelian Dumistrăcel. din această optică. 59). în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”. permutarea. Plett consideră că . În ceea ce priveşte exegeza de profil.ambele. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. cit. care a pus bazele unui nou model. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. p.

1955. Editura „Arc”. în . Gheorghe. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului.Limba română”. I. în vol. 1992. Bahner.. Dumitru.. Coşeriu. Editura Librăriei Socec. I. Vasiluţă. Bucureşti. Caracostea. Editura Albatros. Livia. Bogdan. citate celebre. Al. 2000. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu.. Rodica. Diversitate stilistică în româna actuală. în . Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Editura Universităţii. p. vol. Omul şi limbajul său. Coşeriu. Colţun. 139-186. 1942. 193-203. Timişoara. Pour une sémantique diacronique structurale. Frazeologia limbii române. Bucureşti. Editura Minerva. 1895 – 1912.. Tabarcea. 1994. Coşeriu. 139-154. 1992. I. p. C. Eugeniu. 2000. X (1961). în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Editura Saeculum şi Editura Vestala. fascicolul 1-2. I – X. Bucureşti. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică. Semantica lexicală. Bucureşti. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Basarabia. tomul I. A. Ungaria. Dicţionar de cuvinte. Expresivitatea limbii române. Bucureşti. Eugeniu.BIBLIOGRAFIE Andriescu. Zafiu. Ioan Grigorie. 25 . Chişinău. Proverbele românilor (din România. Bucureşti. Bucovina. Poetica proverbului. Editura Mirton. W.. 1995. Eugeniu.. expresii.. Chişinău. 2001. 1975. Iaşi. Zanne. Cuza” Iaşi (serie nouă). Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii. p. Proverbe şi cugetări despre omenie. „Ştiinţa”.Travaux de linguistique et de litterature”. Istria şi Macedonia). Berg. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). II (1964).