UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” din SUCEAVA FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

SPECIALIZAREA: Română-Franceză/Germană

Frazeologia limbii române
ANUL II, semestrul I

Lector univ. dr. Monica BILAUCA

Capitolul 1. Conceptul de frazeologie
Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs; b) să identifice principalele probleme în discuţie ale frazeologiei. Frazeologia ca disciplină lingvistică Prezent în limbile romanice, germanice şi slave, termenul latinesc phraseologia numeşte, în limba română, spaniolă şi catalană, potrivit unei recente sinteze lexicografice1: a) modalitatea particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor; b) limbaj emfatic şi insignifiant; c) disciplină lingvistică ce studiază unităţile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, în italiană; d) culegere de locuţiuni şi e) ansamblu de expresii proprii unei limbi. Urmărirea accepţiilor termenului duce la constatarea că frazeologia, ca disciplină lingvistică independentă, există în puţine spaţii lingvistice, deşi celelalte semnificaţii ale termenului (cu excepţia celei notate cu b), avînd în comun limbajul, înţeles (în sens coşerian) ca activitate la nivel istoric, universal sau individual, privilegiază, cel puţin la nivel teoretic, includerea lor într-un cadru mai larg al disciplinei. Ca disciplină lingvistică independentă frazeologia există de puţină vreme, începuturile acestei direcţii de cercetare regăsindu-se în anii cincizeci ai secolului trecut în lucrările lui V.V. Vinogradov. Nu există, după ştiinţa noastră, un studiu teoretic amplu dedicat frazeologiei. În spaţiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată de Hristea, Sinteze, p. 140, ,,un compartiment lingvistic deosebit de vocabular şi, mai ales, de sintaxă […] o disciplină lingvistică relativ independentă, care nu poate avea alt nume decît obiectul ei de investigaţie”; de Zugun, Lexicologia, p. 10, „o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica şi istoriologia şi are ,,cele mai mari şanse să devină disciplină independentă” sau, după DSL, p. 224, „o disciplină lingvistică în curs de constituire, care se ocupă cu studiul unităţilor frazeologice dintr-o limbă sau un grup de limbi”. Rezervele enunţate mai sus privind statutul disciplinei rezultă mai ales din cauza obiectului de studiu, care, prin pluralitatea posibilităţilor de interpretare şi clasificare, care, potrivit principiului obiectivităţii limbajului, numit de Coşeriu (Principii, p. 12), „numai toate împreună ne pot ajuta [...] ne pot reda obiectul în totalitatea sa, aşa cum se prezintă el pentru cunoaşterea intuitivă”, au favorizat considerarea, în mod justificat, a frazeologiei, de către Dimitriu, Tratat, p. 47, ca un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor ştiinţe2. Interpretate ca elemente lexicale simple, caracterizate prin înţeles unitar şi avînd valoarea unui lexem, unităţile frazeologice au fost înglobate lexicului şi discutate în cadrul lexicologiei. Ca argument suplimentar pentru această încadrare a fost evidenţiată de către Hristea, Contribuţii, p. 588, posibilitatea stabilirii pentru îmbinarea stabilă, ca şi pentru cuvînt, a originii, fapt ce se constituie într-un ,,indiciu că frazeologia se apropie mai mult
1 2

Micul dicţionar academic, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002. Autorul nota, loc. cit., că obiectul de studiu al îmbinărilor stabile este „prin excelenţă al sintaxei, al

lexicologiei şi al stilisticii”.

2

587-598. 5 Zur Phraseologizität sprachlicher Einheiten verschiedener Sprachebenen. apud Casia Zaharia. cit. 1997. apud Zaharia. considerate de Eminescu . 1980. Discuţiile de lungă durată în legătură cu perspectiva de cercetare a frazeologismelor au favorizat. Ianko-Trinickaia5. Conceput ca denumire generală pentru orice abatere de la regulile de .tot”. Harald/ Sialm. în Wimmer. p.de lexicologie decît de sintaxă”. 36] Berlin.date/pre-formate” de moneme. p. perspectivă ce antreneză toate componentele limbii. în sensul că se porneşte de la cuvînt şi se ajunge pînă la nivelul textului.. Expresii.. analiza surselor ar putea porni. dar şi de valoarea surselor. care urmăreşte realizarea relaţiilor sintactice de diferite naturi. De altfel. Unitate frazeologică I. Expresii. interpretat şi numit diferit în funcţie de criteriul aplicat. conceperea duală a frazeologiei: Ioana Boroianu. 4 Das hientergründige Idiom. Reader zur sowjetischen Phraseologie. ireductibile la soluţii unice şi definitive. care se concretizează în îmbinări .. denumirea de frazeologie este puternic concurată de idiomatică.adevărata bogăţie” a unei limbi7. în care sînt incluse . frazeologia a fost apropiată de Hristea. îmbinări de cuvinte etc. Gunther Narr. Eine Eiführung am Beispiel des Deutschen [= Grundlagen der Germanistik. 45. Wortbildung und Phraseologie. Complexitatea aspectelor. aparţinînd unor scriitori.în sens larg” (definită prin stabilitate şi polilexicalitate) şi . cu accepţia de . 6 7 Vezi Zaharia. Contribuţii. O abordare ce antrenează o viziune mai largă asupra disciplinei a fost propusă de N.. Walter de Gruyter& Co. şi o frazeologie literară.ştiinţă ce studiază expresiile idiomatice sau idiomul”. mai ales printr-o interpretare din punctul de vedere al antropologiei culturale.integrare” a unităţilor purtătoare de sens într-o unitate mai complexă”. Ambros/ Burger. Prin raportare la capacitatea de a diferenţia.aforisme. considerată de specialişti ca neconvenabilă din cauza lipsei unei diferenţieri clare între proprietăţile limbii şi mecanismele de producere şi receptare6. Rainer/Berens. p. a impus introducerea unor delimitări teoretice şi în ceea ce priveşte denumirea disciplinei. după criteriul idiomaticităţii. Impusă din necesitatea unei cercetări obiective. în urma analizei unităţilor frazeologice.. Fundamentarea teoretică a disciplinei este indisolubil legată de obiectul de studiu al acesteia. Über die Implikatur als theoretischen Erklärungsansatz für den Idiomgebrauch. după Gertrud Gréciano4. Sinteze. Bucureşti. de stilistica funcţională. prin 3 Phraseologie. 487). 134. oameni de seamă etc. Harald. distinge o frazeologie lingvistică. Franz-Josef (eds. New Work. iar această perspectivă a condus la înţelegerea frazeologiei .. din perspectiva acestui ultim criteriu enunţat. şi care au caracter accidental”. p. în Jaksche. 27. Interpretate ca „moneme” ce funcţionează după anumite reguli gramaticale. mai ales în spaţiul lingvistic german şi cel englez.A. de la urmărirea provenienţei acestora: „externă. Erich Schmidt. loc. p. înţeleasă ca .. stilurile şi variantele funcţionale ale unei limbi... Berlin. de idiomuri.în sens restrîns” (avînd drept caracteristică componenta idiomatică). reprezentate în vorbire într-un . ceea ce ar justifica existenţa frazeologismelor la toate nivelurile limbii. p. 4564. după Hristea.mijloc de expresie a unei colectivităţi”. p. 3 .. Tübingen. p.). „acele tiparuri neschimbate cari se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi o fizionomie proprie” (Opere. de specificul fiecărei limbi. 1998. 24.. IX. pe axa sintagmatică. 25. vorbe de spirit. termenul a suferit o extensie. unde se întrebuinţează. frazeologismele au fost delimitate de către Harald Bürger3.

Zaharia. paremiologie. Structura sintagmatică a expresiilor figurate. Lexicologia. Lexic. Influenţa orientală. Limba română). 1977. expresie figurată (Elena Slave9). motivată de eterogenitatea criteriilor aplicate. expresie. o mare diversitate.. perifrază proverbială (Dimitriu. Dumistrăcel. vol. izolare (Iordan. Limbajul publicistic). locuţiune. Stil şi limbaj. 4 . şi internă. expresie. element metaforic. idiotism (Philippide. p. şi discursul repetat. Sinteze). frazeologism (Dumistrăcel. XI. Bucureşti. Iaşi. create în interiorul unei limbi din material preexistent”.Limbă şi literatură”. locuţiune. 391-410. unitate frazeologică (Puşcariu. 242-247. în timp. Stilistica). Iordan. 1998.. îmbinare de cuvinte indivizibile (Gheorghe Dragomirescu8). în opinia noastră. expresie perifrastică. Şăineanu. Influenţa orientală). 1967. 235-253. 154. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii sub denumirea de frazeologisme au fost cercetate de numeroşi şi importanţi lingvişti români. expresiune metaforică (Şăineanu. în sincronie. în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în 10 limba română. proverbe. generatoare de terminologie şi de exigenţele impuse de cercetători în formularea unor termeni cît mai precişi şi mai expresivi. ale căror contribuţii terminologice notabile le vom semnala în continuare. 8 9 Îmbinări de cuvinte indivizibile. Concluzii Inventarul denumirilor aferente frazeologiei a cunoscut. în . Lexic). al VI-lea. locuţiune. p. Semasiologia). Zugun. 1966. Construcţii idiomatice). îmbinare de cuvinte sudate (Dumistrăcel. Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. îmbinare stabilă. Expresii). Principii. Editura Academiei RSR. respectînd ordinea cronologică: asociaţie metaforică. unitate frazeologică (Dimitrescu. Acestor două căi de îmbogăţire frazeologică i s-ar putea adăuga. ca strategie de reflectare ce valorifică atît sursa externă cît şi cea internă. expresie idiomatică (Al. Andriescu13. expresie frazeologică. în . Dicţionar de termeni lingvistici. Lexic). Bucureşti. p. idiom (Avădanei. analizabile şi neanalizabile. Tratat). locuţiune frazeologică (DSL). Locuţiunile). Dumistrăcel. zicători (Şăineanu. clişeu (Hristea.Limbă şi literatură”. unitate frazeologică (Ioana Boroianu11. perifrază. ansamblu frazeologic. Gheorghe Constantinescu-Dobridor12). grup sintactic stabil (Finuţa Asan/Fulvia Ciobanu10).împrumuturi din alte limbi şi calchiere după modele străine. 11 12 13 Unitate frazeologică (I). anul VIII. p. Stilistica.

expresie idiomatică. Termenul este puternic concurat de unitate frazeologică. p. clasă în care este cuprins un număr mare de constituenţi: unităţi frazeologice.joc de cărţi”. de către diverşi autori.vorbire.: nu numai . de către V. considerat părintele frazeologiei. constituindu-se în obiect de studiu.V. constatăm că termenul frazeologism. cu posibilitatea de recunoaştere în plan metaforizat a sensurilor de 14 De către V.. proverbe (de ex. Vinogradov. frazeologisme referenţiale..idiomuri în sens larg”. care. formal. cu acelaşi sens. ce trimit la realităţi concrete sau imaginare (de ex. unde a dobîndit şi alte semnificaţii. tinde să se impună în lingvistica actuală. Definirea frazeologismelor şi cuprinderea acestora într-o perspectivă unitară au generat interpretări marcate de o accentuată eterogenitate.: Crucea roşie). clasă deosebită de cea a îmbinărilor stabile prin modificarea semantică a termenilor şi prin .. care au dus la identificarea. Genève. Esquisse d'une méthode fondée sur l’étude du français moderne. text” sau din latinescul phrasis . 15 Précis de stylistique. expresii frazeologice.unité phraséologique”15 întîi prin forma frazeologhiceskaia ediniţa. care pot fi argumentate prin nevoia mereu simţită în orice stadiu de cercetare a limbii a unor opţiuni terminologice şi conceptuale precise. unde toate elementele din structură sînt metaforizate (de exemplu: slab de înger).. apud Zaharia. 1905 (capitolul La phraséologie). prin lucrările apărute în deceniul patru al secolului al XX-lea. 2. locuţiune etc. b) să identifice diferite tipuri de unităţi frazeologice şi să distingă semnificaţia convocării acestora în diferite tipuri de limbaje şi stiluri funcţionale. Frazeologism Derivat din grecescul φράσις . unde o componentă este metaforizată (de exemplu: vorbe de duh).legăturile nerepetabile” (Cernişeva. Contribuţii. considerat părintele frazeologiei.. • frazeologisme structurale. are o circulaţie redusă. p.: Păcatul intră rîzînd şi iese plîngînd .. frazeologisme comunicative. prin această expresie. îmbinare stabilă de cuvinte. 5 .1. frazeologhizm. p. mod de exprimare. Expresii.expresie”. compuse din minimum două cuvinte. definitorii în orice discurs ştiinţific.: Doamne ajută!).. apoi. 587-598 şi Sinteze. Deşi se situează. expresie. în familia lexicală şi în apropierea numelui disciplinei.V. 138. a următoarelor tipuri: • frazeologisme propriu-zise. frazeologisme onimice (de ex.. Concepte aferente frazeologiei Obiective operaţionale: a) să definească şi să-şi însuşească principalele concepte şi noţiuni prezentate la curs.Capitolul 2. Vinogradov. termenul frazeologism a rezultat din traducerea14. idiom. fapt probat de polemica din literatura de specialitate şi de diversele proiecţii ce reflectă opţiuni în această problemă. de la care a fost creat. frazeologisme idiomatice (ce cuprind .. a conceptului numit de Charles Bally ..: de-a popa prostu .. dar urmările ei sînt neplăcute”). 25-26).greşeala este însoţită uneori de plăceri. îmbinări frazeologice. ci şi). realizate numai nivel gramatical (de ex. expresii idiomatice. după Hristea. termen preluat de limbile europene. circumscrise procesului de comunicare (de ex.

: a nu cunoaşte moarte).a nu înţelege nimic”) şi frazeologisme parţial idiomatice. • Posibilitatea relativă de înlocuire a cuvintelor şi de preluare a rolului sintactic al acestora.a adormi. p.: a se îmbrăca cu cămaşa morţii . unde recunoaşterea sensurilor de bază este imposibilă (de ex. pentru primul tip. frazeologisme cu fuziune semantică parţială.. Expresii.a fi extrem de bucuros”.. • frazeologisme cu fuziune semantică totală. frazeologisme nemotivate (de ex. după gradul de contopire semantică şi structura gramaticală pentru al treilea tip. p. parţial motivate – prin recunoaşterea sensului cel puţin a unui component.: tăcere mormîntală şi . 6 .: A bea zeamă de clopot .a merge la judecată”).idiomuri în sens restrîns”.a muri”) (Fleisher. semantic pentru ultimul tip).bază (de ex. de ex. apud Zaharia. 111).: A-l fura pe cineva sfinţii . principial relevante (structuralsemantic. motivate metaforic – prin identificarea semnificaţiei literale a elementelor în cadrul unei semnificaţii generale figurate. Expresii. Chişinău... frazeologisme asemănătoare cu îmbinările de cuvinte.: a se uita ca mîţa (pisica) în calendar .: a fi în al şaptelea (nouălea) cer . • frazeologisme complet idiomatice.a-şi asuma riscul suprem”).. 2000. Termeni folosiţi în lingvistica frazeologică românească (alfabetic) Termen Ansamblu frazeologic Asemănare Asociaţie metaforică Element metaforic Expresie Expresie Expresie figurată Expresie idiomatică Expresiune metaforică Expresie perifrastică Frazeologism 16 introdus/folosit Dimitrescu 1958 Zanne 1895 Şăineanu 1887 Şăineanu 1887 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Slave 1966 Dumistrăcel 1980 Şăineanu 1887 Puşcariu 1940 Cujbă 1999 Frazeologia limbii române. unde motivaţia este o variabilă ce vizează gradul de înţelegere a semnificaţiei generale din sensurile componentelor: direct motivat – semnificaţia generală rezultă din semnificaţia componentelor. 114). a aţipi”). cu cuvintele şi cu frazele (Gheorghe Colţun16). frazeologisme motivate metaforic (de ex. Editura Arc. Opinarea divergentă din studiile de specialitate privitoare la conceptul de frazeologism se întîlneşte şi în legătură cu criterii aplicate. frazeologisme parţial motivate (de ex.. • Semnificaţia generală nu corespunde cumulului semnificaţiilor elementelor din structură. semantic. nemotivate – prin nerecunoaşterea unei semnificaţii generale rezultată din cumulul semnificaţiilor literale ale componentelor (Burger. recunoscute de majoritatea lingviştilor: • Stabilitatea şi unitatea semantică. apud Zaharia. şi pragmatic pentru al doilea tip. atunci cînd o componentă îşi păstrează sensul propriu (de ex. atunci cînd semnificaţia generală nu rezultă din semnificaţia literală a componentelor (de ex. ce permit argumentarea trăsăturilor generale ale frazeologismelor. vizînd posibilitatea de realizare a semnificaţiei..: A umbla pe la icoane . sintactic. frazeologisme direct motivate (neidiomatice.

fie semnificaţii suplimentare. Vinogradov au identificat 17 18 N. N. N. după Uriel Weinreich18. Delimitarea accepţiei conceptului a avut în vedere. În funcţie de acest . privită însă divergent. Amasova..unité de pensé” şi li s-au atribuit. au dobîndit o singură semnificaţie.minim de context”. 7 .N.V..N. p. alta decît cea care ar rezulta din suma sensurilor componentelor. op. Unitate frazeologică Propus şi întrebuinţat iniţial de Charles Bally. Amasova17. Frankfurt am Main. al II-lea. Ference. un punct de vedere comun care să reglementeze avantajele utilizării lui. vol.o constituentă polisemă” sau un cuvînt cheie. Athenaum.. cel puţin . apud Zaharia.unité phraséologique” desemnează un grup de cuvinte în care elementele din structură şi-au pierdut înţelesurile iniţiale şi.. frazeoloizii. 1963.N.contextul minimal”. prin dezvoltarea teoriei şi aplicarea altor criterii. cit. specialişti precum V. p. în timp. Expresii. deschisă de Bally (numită de acesta coeziune semantică). 415-474. unităţile frazeologice au fost definite din perspectiva reflectării în vorbire a unei singure . Leningrad. sintagma terminologică ..2. Amasova19 distinge două subgrupe: frazeme – unităţi ce conţin cuvînt cheie şi idiomuri – fără cuvînt cheie. clasă poziţionată între îmbinările libere (numite în DSL. prin asociere. unitatea frazeologică trebuie să deţină. ca indice contextul sau . total diferite de cele propuse de iniţiator. asocieri libere) şi idiomuri. Nu există. Din punctul de vedere al capacităţii de descompunere semantică şi al posibilităţii componentelor de a stabili legături. perspectiva semantică. Osnowy anglijkoj frazeologii. Recunoscînd. Kiefer. Semantik und generative Grammatik. Considerate funcţionale la diferite niveluri ale limbii şi caracterizate prin capacitatea de substituţie printr-un cuvînt. în primul rînd. fie altele. p. în acest sens.Grup sintactic stabil Idiotism Idiotism Idiotism Idiotism Idiotizm Izolare Izolare Îmbinare de cuvinte indivizibile Îmbinare de cuvinte sudate Locutiune Locuţiune Locuţiune Locutiune Locutiuni Paremiologie Proverbe/zicători Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Unitate frazeologică Zicători Asan/ciobanu 1967 Iordan 1975 Hristea 1968 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Philippide 1894 Dumistrăcel 1980 Iordan 1975 Dragomirescu 1964 Dumistrăcel 1980 Bulgăr 1971 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Şăineanu 1900 Zanne 1895 Şăineanu 1900 Şăineanu 1900 Avram 1986 Boroianu 1974 Dimitrescu 1958 Puşcariu 1940 Zanne 1895 2. 19 N. după N. Probleme bei der Analzse vom Idioms. Amasova. 223. de aceea termenul a fost deseori apreciat ca ambiguu. 21-22.

în teoria şi practica frazeologică. 1975. Petru Zugun.preferabil. prin sfera mult mai cuprinzătoare” şi includerea. Leningrad.. Expresie În ciuda frecvenţei utilizării termenului în teoria şi practica limbii.cu un sens general”. Locuţiunile. interpretate ca unităţi . în urma aplicării criteriului situaţional delimitează unităţile frazeologice.. termenul în discuţie a cunoscut. 141.3. Dezvoltarea teoriei privitoare la conceptul de unitate frazeologică este în legătură cu diversitatea criteriilor şi metodelor algoritmice propuse. 2. sînt de multe ori derutant argumentate. semnalată de Hristea. p.Învăţămîntul Superior”. Editura .foarte drept”). [1972]. 138. un singur sens (sensuri) şi comportîndu-se ca o singură parte de vorbire. în Stepanova. şi evidenţiază lipsa unei distincţii clare între cei doi termeni. Theodor Hristea. Irina Cernişeva22 le încadrează. cu aceeaşi semnificaţie. semne pentru o situaţie. propune întrebuinţarea unui singur termen general. 25-26. a unui număr considerabil de termeni: locuţiuni.. p. expresie. 8 . apud Zaharia. există puţine proiecţii teoretice. 1946. L. 20-21. M. apud Zaharia. 23. unităţile frazeologice au fost clasificate de Thea Schippan21 pe baza unor considerente de ordin formal (existenţa/inexistenţa unui grup verbal/nominal) şi expresiv.: a-l vedea pe cineva sfîntul . Sinteze. fiind întîlnită deseori întrebuinţarea alternativă a acestora. Leipzig.unităţi frazeologice concrescute20. definit ca . Expresii. împreună. www. aceasta din cauza eterogenităţii criteriilor aplicate şi propuse pentru interpretarea funcţională a acestuia.D. expresii.unibuc. care trimite . Nauka. 45-69. Expresii. 23 From Proverb to Folk-Tale. Lexicologia. lipsa unui punct de vedere comun. p. De exemplu. . p. Unitate frazeologică I.a o păţi”) şi definite în opoziţie cu unităţile frazeologice. Introducere în teoria lingvistică (cf. idiotisme. 28. Definirea conceptului reflectă opţiuni în problema accepţiunii şi descrierii noţiunii de expresie mai ales prin raportare la comportamentul stilisticofuncţional al locuţiunilor (la Sextil Puşcariu. Permyakov23./Cernişeva. Pentru evitarea încadrării diferite a aceloraşi îmbinări stabile. 22 Phraseologie. consideră criteriul disocierii gramaticale irelevant pentru delimitarea expresiilor de 20 21 Trudy Jubelejnoj Sessi LGU. 44. a căror semnificaţie generală rezultă din sensul elementelor (de ex. 26. după Boroianu. cu o semnificaţie generală independentă de cea a componentelor (de ex. Sinteze. p.. de aici. aceea în care se încadrează echivalentul lor semantic”. reprezentînd semne pentru o noţiune. iar G.gata făcute” şi descrise în opoziţie cu îmbinările libere.îmbinare stabilă de cuvinte avînd. în cadrul frazeologismelor propriu-zise. Notes on the General Theory of Cliché. Rezultatele aplicabilităţii criteriilor funcţional-structural şi expresiv. care nu reuşeşte să cuprindă varietatea fenomenelor lingvistice. clişee. p. Identificarea şi descrierea coerentă a conceptului în discuţie reprezintă o problemă divergent soluţionată în teoria lingvistică. Lexikologie der deutschen Gegenwartssprache. 1975. care a favorizat accepţia lui . Translated from the Russian by Y. De aceea.. caracterizate prin imposibilitatea descompunerii semantice şi sintactice.N. după criteriul logico-tematic. [1968].). p. Einführung in die Semasiologie. Irina Ivanovna (eds. Hristea. p.ro/eBooks/filologie/dominte/index. întîlnite în majoritatea studiilor dedicate clasificării şi descrierii expresiilor. Expresii.. sub această denumire. şi. Florica Dimitrescu. de unităţile paremice. izolări. Florica Dimitrescu.. Elena Slave).: drept ca lumînarea . Bibliographisches Institut. 1979.. Constantin Dominte. p. apud Zaharia. locuţiuni frazeologice. Moskow. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology]. Moscova.atît la expresii propriu-zise cît şi la locuţiuni”.htm) o extensie.

. Unitate frazeologică (II). 28. 14].. după Coşeriu. • expresii cu valoare de propoziţii. zdravăn. p. a trei clase: . În acest sens.: [mare] cît o zi de post). de către Coşeriu25. 223. în sensul suprapunerii conceptului de expresie cu cel de expresie idiomatică. în care se cuprind: propoziţii metaforice. op. în care termenii au suferit. p. alături de cel al posibilităţilor combinatorii şi de comutare. • expresii cu valoare globală de superlativ. exclamative sau interogative (de ex. atunci cînd verbul trimite la persoana a II-a singular (de ex. de către Ioana Boroianu. termeni diferiţi.a trece printr-o mare încercare”). termenul expresie este întrebuinţat ca termen general pentru locuţiuni. apreciat de Zugun.locuţiuni”. criteriul expresivităţii este generator de confuzii în legătură cu alegerea unui termen teoretic adecvat. Astfel. 242-247. aflate în raport de coordonare sau subordonare (de ex.în măsura în care îmbinările stabile numite expresii sînt expresive şi analizabile în părţi de propoziţie. mai mult. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes.frazeme”. p. mai ales în cadrul expresiilor . în grade diferite. principale sau secundare.. XI. în care recunoaştem folosirea verbului la diferite moduri şi timpuri şi preferinţa pentru anumite moduri. fără ca prin această analiză să se ajungă la nonsensuri. expresii idiomatice cu rol de propoziţie26. În colaborare cu Erich Braun şi Gisela Kohler. 9 . caracterizate prin semnificaţie imprecisă.. wellerisme. teafăr) sub Evanghelie). Dacă perspectiva funcţională poate fi considerată coerentă în privinţa posibilităţilor concrete oferite. proverbe. care au dus la identificarea. caracterizate prin utilizare largă şi invariabilitatea verbului (de ex. puncte de vedere disonante. Gunter Narr. mai simple şi mai stabile decît expresiile. deci cu subiect şi indice de predicaţie şi a generat următoarea încadrare tipologică: expresii cu subiectul exprimat. . 397 şi urm. iar Elena Slave24 apreciază acest criteriu lipsit de precizie. apud Zaharia. criteriul funcţionalităţii acestora la nivel morfo-sintactic. 1966.texteme”. de obicei postpus predicatului (de ex. Tübingen.Limbă şi literatură”. însă dacă ele nu sînt expresive (sau sînt foarte puţin expresive). sub numele de expresie. Această abordare a convocat.: cum va da Dumnezeu!. sentinţe. în direcţia metaforizării lor sau. a expresiilor „ca grupări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii”. pot fi numite expresii. în aparenţă.locuţiuni. . cu lungime variabilă. • expresii cu subiect neexprimat. • expresii cu variabilitate verbală. a favorizat definirea.: a vedea moartea cu ochii . prin aplicarea criteriului enunţat mai sus. p. a o păţi 2. p. desemnînd deseori aceeaşi realitate: îmbinare stabilă. MDA). 29-30. foarte întuneric”). în . mai ştii păcatul?). 72. în teoria şi practica românească. Lexicologia.cu propoziţie subordonată” (de ex..: Parcă-i gura iadului „adică întuneric beznă. vîrî) capul (sănătos.. 30 ca fiind cel mai important. 26 A se vedea şi DSL.: a-şi pune (băga.. caracterizate prin topica subiectului.. Petru Zugun diferenţiază expresiile de locuţiuni folosind criteriul expresivităţii şi al logicii conţinutului: . modificări semantice. şi prin 24 25 Structura sintagmatică a expresiilor figurate. a da peste un noroc neaşteptat” (DLR X/3.: A-l vedea (pe cineva) sfîntul sau a-l lua sfîntul „1. cit.. expresii idiomatice. ce permit o clasificare în funcţie de identificarea unor indici. şi nedefiniţi. [= Tübingen Beiträge zur Linguistik. p.foarte largă” sau cu valoare nedeterminată. Expresii. • expresii propoziţii enunţiative. 1970.. p.

224 şi de Dimitrescu. pierzîndu-şi 27 28 Cf. şi susţinută de un bogat material faptic... adică generatoare de efecte stilistice”..o locuţiune provine dintr-o expresie. . p.împietrire” (din această perspectivă. a privilegiat exprimarea unei opţiuni proprii: . pentru limba franceză. care. Încercarea de delimitare a locuţiunilor de alte unităţi lingvistice asemănătoare a relevat. este precedată de un excurs teoretic. Concluziile. unitatea sintactică şi de sens: .îmbinări stabile de cuvinte care acoperă totalitatea unei propoziţii.éxpression constituée par l’union de plusieurs mots formant une unité syntaxique et lexicologique” (Pierre Guiraud. Cela importe peu d'ailleurs. DSL.. 73). stabilitatea (fixitatea27). 41. 1974. definea expresiile ca .. nr.. on connaît notre principe de recherche: pas de divisions rigoureuses.. ajunge la concluzii nesatisfăcătoare.analiza lor semantică se ajunge la nonsensuri. 246. stabileşte relaţii ca termen unic” (Boroianu. Pentru o taxinomie morfologică. Editura Academiei Române. Gramatica limbii române... 589.. p. ce surprinde opiniile exprimate de Florica Dumitrescu. p. . Expresii. prin definiţie. 243)28. la care Hristea ajunge. p. apud Zaharia. cu un înţeles unitar determinat. cu privire la statutul locuţiunilor şi al expresiilor. Locuţiunile. printre care. 62-68.On comprend qu'entre ces deux extrêmes il y a place pour une foule de cas intermédiaires qui ne laissent ni préciser ni classer. fie că aceste relaţii se realizează printr-unul din elementele ei alcătuitoare. Contribuţii. în legătură cu statutul locuţiunilor şi expresiilor. p. apreciate de Hristea ca neconvingătoare. Investigaţia realizată de Hristea. p.. fie că gruparea. Enciclopedia. faptul că . Locuţiunile.a făcut cîteva precizări utile”.. cf. pentru că includ termeni specifici sau pentru că aceasta ar duce la perceperea altui sens decît cel transmis şi în care raporturile sintactice sînt suspendate. 68: . deoarece autoarea nu porneşte . p.Grupare de două sau mai multe cuvinte. sudura grupului şi o cît mai puternică . îmbinările stabile pot fi numite locuţiuni”. . 328. p. mai mult sau mai puţin expresivă. p. mais caractéristique des tendences générales et des faits typiques pouvant servir de points de repère”. au fost numite. 142. 9. Locuţiune Inventarul definiţiilor propuse pentru termenul de locuţiune (numită frazeologică de Hristea. 10 . p. de Charles Bally. expresii frazeologice catacretice). p. prin aplicarea criteriului funcţionalităţii la nivel morfo-sintactic şi semantic. p..grupul de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat care are un înţeles unitar şi se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” (Gramatica. cit. spre deosebire de locuţiuni. p. cf. în ansamblul ei. Unitate frazeologică (II). 223) nu este foarte bogat şi evidenţiază recunoaşterea. în urma unei folosiri de lungă durată. unitară ca sens şi care stabileşte relaţii cu contextul ca un singur element. Observaţia privitoare la imposibilitatea unei delimitări exacte a fost notată mai înainte. 34). deşi autoarea . Bucureşti. ca trăsături specifice ale locuţiunilor. 2. 2. DSL.4. caracterizate prin dispariţia expresivităţii. s-a gramaticalizat.de la criterii ştiinţifice ferme şi nu-şi întemeiază distincţia pe fapte numeroase şi concludente”. deşi nu definitive. 62).între care nu se pot stabili totdeauna limite precise”. lingvistul consideră că. noi dificultăţi.Ceea ce trebuie de pe acum considerat un adevăr indiscutabil ni se pare faptul că orice expresie (ca grup lexical stabil şi unitar) este. după Hristea. p.ansamblu de cuvinte mai mult sau mai puţin sudat. larg-subînţeles) şi predicat. care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire” sau . a se vedea şi Sala. În legătură cu observaţiile notate de Ioana Boroianu. înzestrate cu o funcţie gramaticală unitară” (Dimitrescu. cu eventualele compliniri”. care au aşadar subiect (exprimat sau subiect-general. 2005.. Locuţiunile. . Amintim că Ioana Boroianu.îmbinări de cuvinte cu caracter permanent. Sinteze. op. Unitate frazeologică (II).

ci pot apărea numai pe lîngă un anumit adjectiv sau adverb”. frazeologism. propune pentru diferenţierea acestora urmărirea structurii lexico-gramaticale şi a utilizării lexico-funcţionale. ceea ce justifică. 223. după Zaharia. p. a locuţiunilor de cuvintele compuse29 sau expresii (frazeologice)30. 514-526. la G. apud Zaharia. care înregistrează cu acest sens (de . Unitate frazeologică (II). 5. Hristea. Lexicologia. 245.morfeme condiţionate semantic”: . clasificări (structurale.a) reprezentarea lexicografică a expresiilor idiomatice..5./Cernişeva.cnaa. 146. Expresii. Locuţiunile substantivale în limba română.acad. îmbinare idiomatică. Stilistica.clasificarea după o normă lingvistică” se manifestă întîi în terminologie. Charles Hockett. Wallace Chafe. Lexikoloder deutschen Gegenwartssprache. vol. Bruce Fraser.Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. izolare. Amasova. La locution verbale en français moderne. la care se adaugă cele realizate de Finuţa Asan şi Fulvia Ciobanu 31 fiind apreciate de Hristea.. care se pierde o dată cu suprimarea unuia dintre elemente” (Boroianu. Principii. DSL. după Dimitrescu. p. p. la I. ceea ce probează încă o dată complexitatea problemelor pe care le pune definirea frazeologismelor. atît termenul expresie (p. Sinteze. Expresii. 33.). Hans Schemann. p. XII (1963). Expresii. la Iordan35. p. IV (1967). Adam Makkai. Locuţiunile în sistemul unităţilor nominative ale limbii române. Puşcariu. Problemele vizează distincţia dintre îmbinarea liberă de cuvinte şi locuţiuni. la Hervé Curat36. apud Zaharia. 243). Phraseologie. locuţiunile de intensitate. 34 Irina Ivanovna Cernişeva. Avînd acelaşi comportament sintactic cu cel al locuţiunilor propriu-zise.L. 31 Cuvinte compuse şi grupurile sintactice stabile. Sinteze. 2006. p. după Iordan. N. care nu favorizează.morfemele nu au dependenţă proprie. Irina Ivanovna (eds. 30 Cf. Gheorghe Popa. semantice şi funcţionale) şi de evidenţiere a valorilor stilistice ale expresiilor în diferite tipuri de texte. 11 . mai ales în spaţiul englez şi german33. 253) cît şi locuţiune (p. Stilistica. Melciuc38.expresii a căror semnificaţie generală nu rezultă din suma semnificaţiilor componentelor”. Québec. 235-252. Moscova. ca valoroase. b) interesul specialiştilor cu privire la aspecte psiholingvistice. 2. Expresie idiomatică Observarea demersului teoretic aferent definirii şi caracterizării expresiilor idiomatice a evidenţiat.expresivitatea”. Essai d'explication psycho-systematique. pragmatice şi de contrastivitate frazeologică”. la diverşi autori români32. dotate cu idiomaticitate) mai mulţi termeni: idiotism (idiomatism). apud Zaharia. în „Limba română”. 141. . vezi şi Dumitru Nica. cu referire la a făgădui marea cu sarea. două direcţii de abordare: .. denumirea de . în Stepanova. dar şi în cel rusesc: N. unitate idiomatică.md/thesis/2540. M. nr. Iordan. cf. www. ireductibilă la soluţii unice şi definitive. 265-304. în . Les presses de l'Université de Laval. Pluralitatea punctelor de vedere şi varietatea fenomenelor. la exegeţii ruşi34. 1975. locuţiune. 24. Unitate frazeologică II. Heinz Weinreich. Permyakov37. Locuţiunile. 254). numite astfel de Boroianu.. p. p.A. Limba română.. 265-304. Sinteze. idiom. p. Paul Postal. p. se caracterizează prin posibilitatea fiecărui element „de a contribui în egală măsură la realizarea sensului global. 1982.D. 65.. rezultatele acestor investigaţii. Expresii. p. Editura „Învăţămîntul Superior”. întrebuinţează alternativ. 35 36 Stilistica. nu pot fi utilizate în limbă indiferent la orice adjectiv sau adverb. p. 32 33 La Philippide. apoi de Hristea. 29 Zugun.

44 Lexic. dificultăţi precum: trasarea unor linii clare de demarcaţie între expresiile idiomatice şi cele neidiomatice. 1983. în categoria frazeolexemelor exosememice42 (neinterpretabile în sens literal. Gelu Ionescu. cu funcţie explicativă sau afectivă. p. Librairie Klincksieck. Nauka. La sémantique des expressions idiomatiques [=Recherches Linguistiques. Sinteze. Constanţa Avădanei.. scrisori ale unor muzicieni. analiza semantică a acestora privilegiuindu-i abordarea. după Klaus Dieter Pilz.. expresia idiomatică este definită. decît în cadrul contextului şi al vorbitorului şi.. 505-510. în Muttersprache. înţeleasă în sensul invers al procesului de . 1988. vol. Editura Univers. 9] Paris.frazeolexem.opacification”.frozenness” posibilităţi cît mai reduse de transformare a îmbinărilor prin permutare. 63. Fraser identifică şase clase. cu precizie. mai ales pentru criteriul semantic. Pornind dinspre limbă spre teoria limbii. porneşte de la un corpus de 800 de expresii. cit. Locuţiunile. inserare. a fost relevată dimensiunea epistemologică a expresiilor idiomatice: „expresia idiomatică rezultă întotdeauna dintr-un raţionament conceptual şi. cu semnificaţie generală ce nu rezultă din cumulul semnificaţiilor componentelor). 1969.. după Bruce Fraser41. şi pentru acest concept. a chestiunii jocului idiomatic. 274). Ştefan Munteanu. op. ea este rezultatul unei gîndiri simbolice”. 4. şi Hristea. funcţia de comunicare. excerptate din romane poliţiste. Editura Univers. p. Signification et dénotation en allemand. adăugare.figé et figuré”. Paralelisme frazeologice. 1983. prin raportare la aceeaşi funcţie expresivă. a accepţiei termenului. În încercarea de delimitare. p. în urma unui proces de . uneori. p. obţinute. în cadrul demersului teoretic. expresiile idiomatice se situează fie pe treapta 0 (pe o scală de la 0 la 6). 336-350. în plus. vol.. Aplicînd aceste posibilităţi de înlocuire. apud Zaharia. în cadrul fenomenelor lingvistice. ceea ce justifică opţiunea cercetătorilor. Gertrud Gréciano43 a încercat descrierea expresiilor idiomatice prin urmărirea figurativităţii. cit. psihologice.rigidizare” (împietrire). unde nu sînt permise nici un fel de transformări. posibilitatea clasificării expresiilor pe baza idiomaticităţii a necesitat identificarea unor indici ce au rezultat din aplicarea unor aspecte ce pot fi integrate nivelului semantic. Aspecte ale limbii şi traducerii (traducere din engleză). tot prin interpretare semantică. Expresii. 38 39 40 O terminach «ustojčivos» i «idiomatičnost». ca semn polilexical . 47... recunoaştem. Bucureşti. şi simultan. p. aflate în raport de interdependenţă. Notes on the General Theory of Cliché. Din această perspectivă. nr. Filippov [= Studies in oriental Folklore and Mythology] Moskow. Translated from the Russian by Y. căreia i se asociază. Din această perspectivă. Orizontul traducerii. 23-24. 93. traducerea lor în altă limbă40 etc. 136-137. 6. George Steiner. 1981. cit. 73-80. fie sînt integrate. în sens saussurian. care înţelege prin . în Fundations of language. În cadrul acestui demers s-a pornit de la raportarea semnificaţiei îmbinărilor libere la cea a îmbinărilor stabile. 41 Idioms within a Transformational Grammar. Stelian Dumistrăcel distinge44 două categorii: 37 From Proverb to Folk-Tale. 1970. p. p. 12 . 1983. p. nu poate fi rezolvată. Vezi Dimitrescu. După Babel. în care figurativitatea este înţeleasă ca remetaforizare a unei semnificaţii literale. Zur Terminologie der Phraseologie. la Klaus Dieter Pilz39. 1979. 6. Astfel. după Gréciano (op. nr. Bucureşti. SUA.N. 42 43 loc. Publishing House. Soluţia dezambiguizării. în această ordine de idei. p. 22-24. Din punctul de vedere al momentul utilizării şi al apariţiei lor. în „Limba română”.

op. 46 Pentru aprecieri în legătură cu vechimea cuvintelor ce intră în structura frazeologismelor. Groza. Presa universară bălţeană. prin pierderea posibilităţii de a funcţiona ca imagini”. op. p. în care figurativitatea poate fi rezultatul unui . 50.. Pilz. 139-236. în „Limbă şi Literatură”. cit. 4. glotodidactică şi ştiinţă literară. cit. • . p. vol. . pentru conceptul de frazeologism arhaic.] pe care îmbinările de cuvinte sudate numite expresii le descriu”. Dumistrăcel. Bălţi. 258-301.imaginare”. Iaşi.idiotisme care s-au născut în anumite împrejurări istorice”. 1. motivată de valoarea de figură de stil pe care au din momentul creării lor şi derivată din .. – Anomalii sintactice. porneşte de la observaţiile formulate de Al. Momente ale constituirii fondului frazeologic al limbii române literare. – Idiomaticitate parţială (măcar o componentă poate fi înţeleasă în sens literal). 48 op.accident” şi trimit la aspecte din viaţa colectivităţii sau fac referire la meserii ori profesii.cópii ale realităţii”.. p. Lexic. p. Prevalîndu-se de sintezele formulate.Studii şi cercetări ştiinţifice”. Valoarea stilistică a expresiilor idiomatice. 246. se referă la un fapt real.. recunoscute prin prezenţa arhaismelorşi neologismelor46. 63-75.nonsensul asocierii elementelor sau faptelor descrise”.. 1996. Idiomaticitate/figurativitate – Idiomaticitate totală (nici o componentă nu poate fi înţeleasă în sens literal). Bucureşti. Reproductibilitate. 3.idiotisme care de la naşterea lor şi pînă astăzi servesc nevoile afectivităţii ca imagini”. Preocupările pentru interpretarea expresiilor idiomatice şi evidenţierea comportamentului acestora pornind de la aplicarea criteriului semantic s-au manifestat şi în lingvistica universală47. Iancu. 47 D... autor care a propus o clasificare care . ce avea iniţial . – Ne-idiomaticitate (sau îmbinare liberă de cuvinte). Editura Dacia. loc. p. 2004. Stabilitate semantică – Stabilitate prin metaforizare. Lexicalizare.idiotisme care şi-au pierdut o parte din valoarea afectivă iniţială. 84-88 şi L. p. Versuch einer interdisziplinaren Abgrenzung. Cluj-Napoca. 45 Referindu-se la problema expresivităţii. şi se caracterizează printr-un grad ridicat de expresivitate.. Andriescu..K.. Limbă şi rostire românească.nu este exclusivistă. ieri şi azi. 13 .. Phraseologie. VII (1956). Beriffsbestimmung und Systematisierung unter besonderer Berucksichtigung der deutschen Gegenwartssprache . termeni ai unor comparaţii ireale. I. apud Zaharia. W. 2. vol. la care se poate stabili momentul apariţiei.. Filologie. p.. Casia Zaharia48 admite următoarele trăsături: 1. expresii marcate temporal. în .. cit. 1993.. Fleicher. încadrîndu-se aici două tipuri de expresii45: expresii nemarcate temporal. Gréciano. – Componente unice. Stabilitatea şi varietatea frazeologismelor arhaice. p. vezi V.o funcţie obiectivă de comunicare” şi . Expresii. 505-551].• expresii . . p. Stelian Dumistrăcel. în Strategii actuale în lingvistică. în .. I [= Göppinger Arbeiten yur Germanistik. cit. vezi Lilia Trinca. adică aceeaşi expresie ar putea fi discutată în cadrul mai multor categorii”. 34-111. 127.o funcţie stilistică mijlocită de o serie de factori [..

p. 32. de Iordan55. iar în cadrul acestora au fost discutate: • îmbinări idiomatice stabile. cit. de I.N. prin prisma nerepetabilităţii lor şi a transformării semantice a componentelor. 127. 43-49. p. limbajul Vorkommensanalysen. p. Referitor la punctul 1. op. • îmbinări stabile ne-idiomatice. Sau alăturare liberă de cuvinte. sau la . cit. p. DSL. Amasova. Din perspectivă structurală. de L.. Stilistica.alegerea contextuală reciprocă”50. p. În această ordine de idei. al II-lea. Melciuc 51 în: îmbinări idiomatice cu stabilitate completă. ce îşi dovedeşte utilitatea în cadrul delimitării expresiilor idiomatice de cele neidiomatice şi care a fost interpretat din două perspective: a) a identificării. op. Cernişeva54. 47-48. 73-80. pentru delimitarea îmbinărilor libere de cuvinte de expresii idiomatice (parţiale sau totale). această din urmă observaţie fiind valabilă numai pentru anumite expresii idiomatice. 415-474. Permyakov. reprezentat de un cuvînt cheie49. 57 op. în cadrul frazeologismelor propriu-zise sau integrate. Un model de clasificare a expresiilor idiomatice. Pentru funcţiile expresiilor în politic al presei a se vedea Werner Koller. Redensarten. Cu privire la punctul 2 reţinem clasificarea expresiilor. cit. p. într-un studiu contrastiv română-germană. Melciuc. cit. Probleme bei der Analzse vom Idioms. Tübingen.. vol. în funcţie de specificul limbilor. 51 52 53 54 55 56 op. cf. Din punctul nostru de vedere. Ference. mai ales la proverbe şi. ne vom folosi de direcţiile enumerate mai sus. Sprachspiel [= Germanistische Linguistik. raportarea la .I. în Kiefer. analiza în legătură cu criteriile semnalate mai sus ar permite o reevaluare. echivalentul de traducere unic desemnează cel puţin un cuvînt care trebuie să aibă corespondent intralingvistic într-o îmbinare.L. La I. p. p.. Zaharia. Expresii. le distinge de cuvinte şi proverbe prin forma. bazat pe criteriul structural-formal a realizat. 5]. foloseşte termenul idiom.. 222. la un context minimal. Gunter Narr. Linguitische Aspekte. Raportate la îmbinările stabile de cuvinte sau urmărite în interiorul unităţilor idiomatice53. Frankfurt am Main. 1977. 16.echivalent de traducere unic”56. 49 50 N. Rőhrich 57 . 14 . expresii.îmbinări ne-libere: termeni compuşi. Athenaeum.Lăsînd la o parte multiplele aspecte discutabile pe care această încadrare generalizată o poate ridica.. Zaharia. expresiile idiomatice au fost încadrate şi discutate. proverbe. cînd o componentă a îmbinării le determină pe celelalte şi îmbinări idiomatice cu stabilitate incompletă.îmbinări libere52.. p. care discută de îmbinare idiomatică. propusă de I. pentru a aduce în discuţie noi accepţii ale termenului în discuţie. • îmbinări idiomatice ne-stabile. p.A.. 1972. op. idiotismelor ori izolărilor. expresiile idiomatice au fost raportate. Semantik und generative Grammatik. au fost identificate diferite clase. . cit. b) a traducerii expresiilor în altă limbă.. • îmbinări ne-stabile ne-idiomatice: . s-a propus. clişee. deci fără cuvînt-cheie. apud Zaharia.un minim de referinţă”. 265-304. G. 223. în sensul adăugării criteriul traductibilităţii. structura şi funcţia lor. în cadrul limbii a unui . Expresii. idiomul este considerat o unitate lipsită de minim de referinţă.A. Uriel Weinreich. Expresii.

191- 410. p.). 1962. cit. conjuncţii corelative. cit. 29. XI. însă explicabil în lingvistică”. Paris. de Dimitrescu. ca „asocieri de două sau mai multe cuvinte. Traité de stylisque française (ed. Lexicologia. p. în Gertrud Gréciano (ed. neobişnuite. o dată cu dezvoltarea teoriei şi a viziunii privitoare la criteriile avute în vedere: complexe stabile de cuvinte (Cernişeva60). în .. 5. 65 Îmbinări de cuvinte indivizibile. op. Locuţiunile. vol. în privinţa inventarului terminologic. .Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română”. cu subcategorizarea îmbinărilor stabile: perifraze propriu-zise „prin care se comunică o informaţie semantică (noţiune)/gramaticală sau logică (negaţia) şi perifraze proverbiale „cu structuri imuabile” şi Constanţa Avădanei. în . loc. forme verbale analitice etc.. apud Zaharia.Limbă şi literatură”. Petru Zugun. b) cuvinte rare. cit. şabloane de tip frazeologic (N. uneori chiar contrariant de sensurile cuvintelor alcătuitoare. 47. Phraseologie. Amasova62). frasme (Jürg Hausermann63).fără aplicabilitate absolută”: . 133. care sînt înţelese. Expresii. apud Zaharia. 2005. în care fiecare element îşi păstrează autonomia semantică” 59. p. Phraseme: Fenster zur Textkohärenz. al reproductibilităţii şi al posibilităţii de comutare. vezi Dimitriu. 68. Hauptprobleme der deutschen Phraseologie auf der Basis sowjetischer Forschungsergebnisse [=Linguistiche Arbeiten. Peters Louvain. în sensul lor literal şi a căror semnificaţie generală rezultă din suma semnificaţiilor componentelor (de ex. 1967. Tübingen. 235-253. VI. p. 47]. pentru spaţiul lingvistic german şi românesc68. în baza comportamentului morfologic. 2000. Max Niemeyer. îmbinare de cuvinte indivizibilă (Gheorghe Dragomirescu65). grup sintactic stabil (Finuţa Asan /Fulvia Ciobanu64). I (1919). Îmbinare stabilă Apariţia termenului a avut ca punct de plecare necesitatea stabilirii unei delimitări faţă de îmbinările libere58.: construcţii superlative. Vezi Jürg Hausermann. nr..2. Etudes de linguistique comparée français/allemand.. Pornind de la observaţia ce vizează posibilitatea substituirii îmbinărilor libere printr-o parte de vorbire. chiar unice.. p. I. următoarele categorii de îmbinări stabile: 58 Primul lingvist care a făcut această observaţie a fost Charles Bally. 66 67 68 Lexic.a) pierderea capacităţii combinatorii a termenilor componentelor. Structurile lingvistice identificate în teoria limbii prin termenul de îmbinare stabilă au cunoscut. Expresii. de obicei. 62 63 op. p. 59 Vezi şi I. p.. îmbinare de cuvinte sudate (Stelian Dumistrăcel66). o augumentare. c) sens unic. 15 .6. În lingvistica românească au fost definite. 30. Rizescu. sintagme stabile (Annely Rothkegel61). p.). au fost identificate. Heideberg – Paris. identifică trei criterii de identificare a îmbinărilor stabile. Observaţii asupra îmbinărilor de cuvinte. 9. analizabile şi neanalizabile. Editura Academiei RSR. p. Micro et macrolexémes et leur figement discursif. unitate lingvistică (complexă) stabilă (GA67). Tratat. cit. Bucureşti. N. 64 Cuvinte compuse şi grupuri sintactice stabile. 60 61 I. pentru limba română. op. anul VIII. diferit cel mai adesea. 1977. în „Limba română”. p. 222. Cernişeva. a II- a). 514- 523. vol.

raportarea la statutul semantic al componentelor (ce pot fi . şi a favorizat identificarea a numeroase clase şi subclase72. cu metaforizarea unei semnificaţii. Vezi Constanţa Avădanei.. ce se manifestă în specializarea anumitor tipuri de fraze la anumite valori morfologice.. Untersuchungen zur wiederholten Rede mit Beispielen aus dem Französischen.au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întîmplări reale. • sintagme stabile69 de rang unu. Italienischen. Pe lîngă actualizările teoretice referitoare la context la care trimit îmbinările stabile. caracterizate prin semnificaţie unitară. în care elementele constituente nu sînt comutabile şi sintagme stabile de rangul doi. îmbinările stabile au fost încadrate în clasa frazeologismelor propriu-zise şi clasificate în: • unităţi frazeologice. metaforizarea componentelor. pe de o parte şi îmbinări verbale. 16 . Tübingen. în care toate elementele şiau pierdut independenţa semantică.7. loc.semantic absente”) a dus la sistematizarea. Rothkegel. p.. • stabilitatea nivelului funcţional.. 34. 86. 73 Probleme der Phraseologie.semantic prezente” sau . a îmbinărilor stabile în trei tipuri: • tipul omogen I (cu componente semantic prezente) cuprinzînd îmbinări în care elementele prezintă independenţă semantică. care trebuie bine cunoscute pentru a înţelege sensul şi felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaţionale”. p. denumire preluată de la Hristea. 1978. Rothkegel. op. 2. op.• îmbinări adjectivale.. formaţiunile modelate (ce permit introducerea unei componente). • stabilitate morfologică. prin păstrarea trăsăturilor morfo-sintactice ale elementelor. cit. • tipul omogen III (cu componente semantic prezente şi absente). • expresii frazeologice. p. • îmbinări frazeologice. nominale şi pronominale. prepoziţionale şi verbale. Spanischen und Rumänischen. La această repartiţie taxinomică s-a ajuns în urmă raportării unităţilor lingvistice în discuţie la îmbinările stabile de cuvinte ne-frazeologice. 69 70 71 72 A. pe de altă parte. în care doar o parte a îmbinării şi-a păstrat independenţa semantică. iar în cadrul ultimei grupe stabileşte nouăsprezece tipuri de bază. Max Niemeyer. cit. clasă ce se apropie.. de către Harald Thun73.. în care sînt cuprinse: îmbinările idiomatizate (cu o componentă figurată şi integrată unei anumite clase de semnificaţii). 144. formulele şi clişeele internaţionale. cu posibilitatea comutării unui element. cit. unităţi lexicale (caracterizate prin păstrarea sensurilor de bază ale componentelor). cit. din prisma variabililăţii/invariabilităţii la nivelul contextului. Convenabilitatea aplicării criteriului sintactic este argumentată mai ales în spaţiul lingvstic german70 şi cel românesc71 este susţinută prin utilizarea următoarelor criterii: • stabilitatea topicii îmbinărilor. proverbe. p. op. A. Formule şi clişee internaţionale Denumite şi interpretate diferit în fiecare limbă. de îmbinările libere. Din perspectivă semantică. identifică patru clase de sintagme stabile: nominale. adverbiale şi prepoziţionale. 13 Idem. expresii idiomatice. adverbiale. • tipul omogen II (cu componente semantic absente). Sinteze. .

17 . p. p. Op. stabileşte domeniile pentru limba germană. 590. 16. Bucureşti. obiceiurile. în urma realizării unei tipologii. Op.clişee lingvistice”74 sau . domeniul juridic. credinţele. . Proverbe. din care nu trebuie să lipsească. p. slujba religioasă. iar acesta a fost apreciat avîndu-se în vedere structura acestor îmbinări. afacerile.8. Op. dar şi puterea numelor proprii de a genera clişee. concepută dihotomic. deoarece nu respectă un criteriu determinant. eresurile. ţinându-se cont de specificul limbii.unităţilor frastice”. după Rodica Zafiu. Proverbele românilor din România. Ungaria. cit. mărul lui Adam... sărutul lui Iuda.. Dintre clişeele internaţionale ce trimit la domeniul religios reţinem: arca lui Noe.. cit. ce vor funcţiona în limbă. adaptate însă la specificul limbii germane. artele şi ştiinţele. mâncarea. Sinteze. a favorizat încadrarea acestor unităţi într-o perspectivă ce integrează toate componentele acestui nivel: • unităţi frazeologice/idiomatice. Iuliu Zanne. • unităţi supraparemice. povăţuiri. Editura Librăriei Socecu & Comp. 2. asemănări.genezei” acestora. 146 şi în Contribuţii.. Alte observaţii au vizat cunoaşterea sensului şi a . Diversitate. 74 75 76 Numite astfel de Hristea. istoria.paremice”75. pe scara cuvânt/expresii idiomatice/proverbe. termeni conotativi. cit. transportul. zicători. caracterizate şi ele divergent din acest punct de vedere. aforisme). Istria şi Macedonia. turnul (lui) Babel. cea a pseudoproverbelor. identificarea unui mecanism generator de construcţii paremiologice76. p. iar această investigaţie. Bucovina. proverbe propriu-zise. situată pe o poziţie intermediară. p. şcoala. deşi nu au fost o constantă a teoriei limbii. după Hristea. semne pentru o situaţie (expresii proverbiale. animalele. banii. care cunoaşte multiple posibilităţi de compunere. Proverbe Preocupările pentru teoretizarea ..Referirea la această clasă a urmărit identificarea unui indice de recunoaştere. iar pentru limba română79: natura fizică. include în această categorie exclamaţiile (de ex: Du ahnst es nicht!). 192 de tipuri gramaticale de proverbe şi expresii proverbiale. a unei clase. Friedrich Seiler. 5. s-a încercat. loc. semne pentru o noţiune. p. pescuitul. 231. a permis identificarea77. viaţa fizică. viaţa socială. viaţa intelectuală şi morală. filosofia. • unităţi paremice. Urmărite din perspectiva structurii lingvistice şi logice şi din punctul de vedere al conţinutului motivaţional. diferenţiate de cele paremice prin cantitate (anecdote şi fabule). omul şi organele sale. . s-au materializat în studii ce au urmărit în special posibilităţile de delimitare şi de clasificare faţă de frazeologisme.. I-X. Respectarea aceloraşi criterii.un nume propriu (de obicei de persoană)”. munca şi ocupaţiile.veritabile repere ale actualităţii”. idiotisme şi cimilituri cu un glosar româno-frances. biserica. Grigori Lvovici Permiakov. prinderea păsărilor.. O nouă sistematizare a proverbelor este oferită de aplicarea criteriului figurativităţii şi a perspectivei cultural-istorice. fară tradiţie. pentru limba rusă . băutura. iar acestea au antrenat stabilirea domeniilor de provenienţă78 pentru proverbele din limba germană: vânătoarea. cuvinte adevărate. 77 78 79 Lutz Röhrich. 11.. vol. ca . cit. Permiakov identifică.

Aplicat însă restrisctiv. 18 . Sinteze.. Denumiri date proverbelor în literatura română Termen Cimilitură (cu înteles de proverb) Cuvânt Cuvânt Cuvânt bătrân Cuvânt prost Parimie Pildă Poveste Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea vorbei Povestea ăluia Precum zic bătrânii Prostul cuvânt Proverb Proverb Proverb Proverbul bătrânesc Vorbă Vorba altuia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba ăluia Vorba bătrânească Vorba (a) ceea Vorba ceea Vorba cea bătrână Vorba cea veche Vorba veche 80 introdus/folosit Ţichindeal Ţichindeal Cantemir Cantemir Neculce Cantemir Cronica anonimă Costin Baican Ghica Varron Pann Ispirescu Cantemir Cantemir Negruzzi Pann Ţichindeal Donici Odobescu Odobescu Ispirescu Jipescu Odobescu Laurian şi Massim Ghane Creangă Donici Slavici Creangă Realizat pentru limba română de Iuliu Zanne. • proverbe particulare. ceea ce justifică delimitarea proverbelor în: • proverbe universale. din prisma posibilităţilor de . însă printr-o experienţă specială şi locală. 81 Theodor Hristea..Corelarea adecvată a perspectivei semantice cu criteriul cultural-istoric a generat şi formularea unui model de clasificare80.cari se rézemă pe un adevăr constatat prin experienţă. la cutare şi cutare popor”. ..unităţilor frastice” din sfera obiectului de studiu al frazeologiei. în funcţie de ideea generală.cari exprimă un adevăr recunoscut ori şi unde şi în ori-ce timp”. clasă în care sînt incluse şi zicătorile şi idiotismele.. criteriul semantic a dus la excluderea . p.echivalare reală ori potenţială a cuvintelor”81. 146. în încercarea de a clasifica materialul lucrării dedicate proverbelor românilor. .

123-124 („datul sufletului”). loc. care. alături de expresii.serii frazeologice deschise. p. comparaţiile stereotipe83. datorită interesului acordat în cadrul demersului teoretic. 209. 7. cu rol determinant în cadrul expresiilor.la limita dintre asocierile libere de cuvinte şi unităţile frazeologice” (Boroianu. proprietatea de a funcţiona în . pentru Dimitriu. 48. repetabilitate. sintagmele85. 15.9. deşi în literatura de specialitate se apreciază că face obiectul de studiu al paremiologiei86. Locuţiunile. limitîndu-ne la notarea cîtorva observaţii în legătură cu conceptul de proverb. p. Tratat.. dar . Sinteze. 4. vezi Sorin Stati. sub acest titlu. perifrazele82. 20-26 aprilie 1994. perifrazele au fost definite şi integrate (Hristea. 22. unitate de sens. 33). Unitate frazeologică I. 43. vechime. an XXVII. 86 Hristea. în urma recunoaşterii unor caracteristici specifice frazeologismelor: frecvenţă.) în obiectul de studiu al frazeologiei. p. urmînd anumite modele în limbă”. îmbinările uzuale. opţiunea pentru întrebuinţarea acestei denumiri se justifică prin lipsa de specializare a termenului. 82 Situate . Iordan. în cadrul îmbinărilor stabile de cuvinte. p. p. 83 84 Discutate şi de Thun. perifrază desemnînd „un grup de cuvinte «pentru» un singur cuvînt”. op. cit. Sintagma şi sistemul sintactic al limbii române. Încadrate de Zugun. sinapsele. cu celelalte unităţi lingvistice cuprinse sub conceptul de frazeologism (stabilitate.nu sînt echivalente reale ori potenţiale ale cuvintelor (cum sînt locuţiunile şi expresiile) şi îngreuează şi mai mult operaţia de clasificare a unităţilor frazeologice şi aşa extrem de numeroase şi de variate”. locuţiuni şi îmbinări uzuale. nr. încadrate diferit în funcţie de expresivitate: locuţiunile. Rodica Zafiu. Stilistica. cit. formulele uzuale de comparaţie84. p. pentru accepţie din perspectivă sintactică. expresivitate. Lexicologia. datorită recunoaşterii unor mărci funcţionale comune.. p. Alte tipuri de frazeologisme Lăsînd la o parte detalierea critică a argumentelor ştiinţifice. poate fi încadrat. 19 . 9). „România literară”. p. consideră că proverbele ar trebui excluse din obiectul de studiu al frazeologiei deoarece . în SCL. nr. atrăgea atenţia că „vorbirea umană constă din sintagme”. pentru procedeul formării perifrazelor vezi şi Dimitrescu. 1957. sub numele de comparaţii fixe. idiomaticitate). Frazeologia. p. reţinem. 85 În legătură cu acest concept. îmbinările uzuale şi perifrazele nu cunosc valoarea expresivă. VIII. 145)....Zicală Zicală Zicătoare (cu înţeles de proverb) Zisa Ispirescu Pann Ţichindeal Varron 2.neapărat pe o treaptă superioară îmbinărilor superioare libere” (Hristea.

perifrazele lexicale. p. p. 259. asupra faptul că.aceste expresii care ni se par imposibile să fie expresii cu totul normale. p. din perspectiva funcţionalităţii şi răspîndirii lor. Limba funcţională. Coşeriu.. Conceptul de „discurs repetat” Obiective operaţionale: a) studierea problematicii generale a „destructurării” şi „restructurării” enunţurilor aparţinând discursului repetat din perspectiva universaliilor limbajului şi a retoricii generale. Acest limbaj. b) analiza unor categorii de fapte deviante din hebdomadarul „Academia Caţavencu” şi a tendinţelor contemporane ce rezultă din interacţiunea emiţător-receptor.. Idem. observaţia că. tipologia „discursului repetat”. avînd caracter general pentru limbă.. 167.o serie ordonată de distincţii [. Ibidem. dar marcat de lipsă organizaţională provocată de suspendarea normelor. lingvistul stabileşte. .cuprinde tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă. cu specificarea că ultimele trei forme enunţate ar putea constitui . 53. 258-262. aduc ceva ca 87 88 89 90 91 Coşeriu. manifestate întîi la nivelul vorbirii87. 3.repetarea unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”. culturală şi politică mare”91. cum este jurnalistica. p.reguli de construcţie”. deşi. proverbele.. Arhitectura . cunosc corespondent funcţional în unităţi de .1. 171. 20 . de aici lipsa unei participări la opoziţii funcţionale actuale. anumite sintagme. Idem. Încadrat. pentru care identifică şi notează într-o reprezentare figurativă.. cu prilejul descrierii limbii funcţionale. în stadiul limbii sincronice şi discutat în opoziţie cu tehnica liberă a discursului.0.. de coerenţă cu cunoaşterea lucrurilor şi cu principiile generale ale gîndirii” şi anumite . cu referire specială la „quadripartita ratio”.Capitolul 3. 3. atrage atenţia. de asemenea. p.un compartiment autonom al competenţei idiomatice” 89.norma generală. discursul repetat . printre speciile menţionate de autor se află: citatele – .. Idem. cuvintele nu sînt comutabile ... pe baza exemplelor. Deontologia..în domeniul lor specific”.. locuţiunile fixe. Trebuie făcută. ca fragment lung sau scurt a ceea ce s-a spus deja”88. mai ales în cadrul unui domeniu specializat al comunicării. wellerismele.expresii introduse de (sau însoţite de) unele formule şi care au pretenţia că se referă la o reacţie verbală a cuiva într-o anumită situaţie”. „de importanţă socială. formele „discursului repetat” cunosc cîteva particularităţi: nu respectă . Conceptul coşerian de „discurs repetat” („wiederholte Rede”) a făcut parte din preocupările magistrului pentru argumentarea caracterului unitar al limbii. . Ibidem.diferite niveluri ale tehnicii libere şi sînt comutabile cu acestea” 90.. formule tradiţionale de comparaţie. . Pornind dinspre limbă spre teoria limbii.] între lucruri şi limbaj”.

concretizate într-o tipologie a enuţurilor aparţinînd „discursului repetat”. în „Semn”.: resta din limba italiană. Acest joc al constituenţilor urmăreşte stabilirea unui anumit tip de contact cu receptorul şi focalizează atenţia asupra mesajului. a locurilor comune. în Limbajul publicistic. vezi Stelian Dumistrăcel. de tradiţie. p. se datorează structurii lor. Editura Arvin-Press. aduc ceva nou. în proverbe. p. a reprezentărilor stereotipe. anul VI. pictate de către alţi pictori”94. conştiente şi ocazionale ale enunţurilor aparţinînd «discursul repetat»”. România. Cocktailuri. 163 – 178. nr. în tablou. Idem. în care se pot regăsi forme neidentificabile (de ex. 1-2/2003. p. asupra funcţiei „reflexive”93 care este „concentrată asupra mesajului şi asupra modului în care se structurează mesajul” (a se vedea comentariul lui Coşeriu la sloganul electoral a lui Eisenhower „I like Ike”. în funcţie de specificul comunităţii lingvistice. în legătură cu problema codurilor literare. O modalitate paradoxală de manifestare a apartenenţei etnoculturale: modificarea «discursului repetat». în „Semn”. Iaşi. self-made man în discursurile italiene sau spaniole) şi răspîndirea acestora. Limba funcţională. 190-196. edited by Tatiana Slama-Cazacu. Editura Trinitas. concludente privind extrapolarea în materie de „discurs repetat” se dovedesc a fi referirile exegeţilor lui Coşeriu. în Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. în vol. La langue et les parlants/Language and its Users/Limba şi vorbitorii. în parte ca [un] colaj. 34. citate ş. în toate aceste expresii. anul VI. 52 (1/2004). 92 93 Idem. care reprezintă o modalitate de manifestare a intertextualităţii. 15-30. Proeminenţa de statut a acestor „prefabricate de vorbire” („vorgefertigte Redeabschnitte”). ca să zicem aşa. p. Bucureşti. pot exista deopotrivă fragmente luate din alte tablouri. Transmutatio boum (şi a altora). a schemelor secvenţiale sau generice” (vezi şi infra). 3-4/2003. în materialul lingvistic utilizat.d”95. 2003. p.237. 97 Lectura.2. Competenţa. Din perspectiva construirii textului şi a . notate de Coşeriu. nr. 94 95 96 Idem. urmărite în analiza discursului jurnalistic din presa românească actuală. a diverselor forme de „discurs repetat” pe care acesta le cunoaşte şi care sînt reperabile . contestatar în discursul public actual. 259. Revenirea la fondatori: «faticul» cu referire la funcţia «de apel» a limbajului. 55. p. realizate de Stelian Dumistrăcel96. „vorbirea este ca un fel de pictură cu colaj simultan. 130-131.atît la nivel extraliterar cît şi literar sub forma clişeelor de limbă. este tehnică actuală şi în parte sînt bucăţi de vorbire deja existente şi duse.. spun ceva care nu e conţinut în noţiunea respectivă”92. p. an XV (serie nouă). şi cele notate de Sofia Dima97. ce diferă. a locuţiunilor. printro astfel de recurgere frecventă. şi. adică. în „Dacia literară”. Un termen de … ruşine şi ocară: mioritic. p. De la acest punct de plecare.m. 147-149). 3.modificările intenţionate. cu privire la modificarea şi combinarea elementelor limbii reprezentînd tehnica liberă a vorbirii cu «discursul repetat»” Eugeniu Coşeriu compară discursul cu un „tablou realizat. Arhitectura. în parte. Pentru definirea funcţiei relevante în limbajul publicistic.a.. pentru formularea teoriei şi aplicarea metodei cf. Repeated Discourse as a Means of «Contact» and Manipulation in Journalistic Discourse.regulilor «actuale». p. 21 . 217 . Limbajul. pe lîngă porţiuni executate cu tehnica pictorului care pictează. Limbajul poetic. nr. de exemplu cele privind . Iaşi.informaţie. în comparaţie cu discursul public reflectat de presă”.. locuţiuni fixe.

. adică ..subsumat tuturor celor enumerate anterior. 6) Criteriul constitutivconfiguraţional. la rîndul lor. [e] nume proprii de notorietate. [c] parimii (zicători. 130-131). din cultură (literatură. dar şi asigurarea perenităţii discursului în general”. de următoarele categorii de contexte: [a] formule din discursul religios. au fost identificate două tipuri principale: [A] enunţuri „anonime” (care sînt. opere de artă plastică). cu cele precedente.ar defini recurenţa interdiscursivă. în Retorică publicistică. Limbajul. filme. Sintezînd criteriile şi operaţiile propuse de Sofia Dima. Pentru prima categorie [A¹] pot fi deosebite două clase: [α] EDR reprezentînd „vorbirea” şi [β] „citatele” din literatura populară. Limbajul publicistic. filozofie. următoarelor categorii: [a] locuţiuni expresive. 123-125. 98 Opţiuni în privinţa clasificărilor ce iau în consideraţie competenţe literare (arhi/ meta/ paratextuală) sînt semnalate şi în lucrări mai recente. reperabile . p. [d] formule tehnice din diferite texte aparţinînd stilurilor funcţionale. banalitatea... vezi Maria Cvasnîi Cătănescu. expresiv. Enunţurile anonime „culte” [A²] sînt reprezentate. Din literatura populară [β] sînt solicitate. categorie mai puţin importantă. din diverse domenii ale ştiinţelor şi din viaţa publică (cf. care . Opţiuni.în fapt. 2006 şi opiniile exprimate în legătură cu această chestiune de Stelian Dumistrăcel. propusă de Stelian Dumistrăcel. eseistică. arte). loc. tradiţionalismul.fie că e vorba de o formulă. 22 . pentru interpretarea titlului ca paratext.. în principal. [c] cuvinte „celebre”. platitudinea. care . în capitolul Codurile literare. dar şi cauze ale stabilităţii sensului”. cu statut de EDR.atît la nivel extraliterar cît şi literar” sub forma clişeelor de limbă.. n. plasarea voită sau inconştientă sub autoritatea unui discurs preexistent. reţinem: 1) Criteriul cantitativ. de două tipuri: [A¹] populare şi [A²] culte) şi [B] enunţuri cu autori cunoscuţi. inclusă aici din cauza înrudirii generale ca statut. descriptiv etc. din perspectiva antropologiei culturale a enunţurilor ce au la bază distorsionări ale enunţului canonic. reţinem clasificarea. [c] „ghicitori”. Editura Universităţii Bucureşti. de care ne vom folosi în problema tratării în massmedia a temei religiei (partea a doua a lucrării). este cel care variază în timp şi spaţiu o dată cu competenţa culturală a celui care citeşte”. ..). atît baza scriiturii cît şi a lecturii” a exprimat şi Sofia Dima. a locurilor comune. 2) Criteriul calitativ. 3) Criteriul locului de manifestare vizează omniprezenţa discursului repetat. care constitue .Cu privire la tipologia EDR. [b] citate propriu-zise din opere (scrise) din categoria precedentă. care ... rezultate ale uzurii. în principal. de o modalitate de textualizare sau de un stil căruia i s-ar putea stabili originea” în care s-ar regăsi discursul repetat. p. Contextele din vorbire [α] aparţin. Paratextul publicistic. De la paratext la text. 5) Criteriul interpretării. în procesul comunicării. proverbe). Iniţial. Enunţurile cu autori (în principiu) cunoscuţi [B] sînt reprezentate de următoarele categorii: [a] titluri de opere de diverse genuri (beletristică. 4) Criteriul istoric priveşte discursul scris .) şi în toate domeniile de expresie şi de gîndire”. [d] formule uzuale/stereotipe de comparaţie. ce pot fi probate parţial şi de titlurile jurnalistice (subl. la alţi autori. atribuite unor personalităţi din istorie. cit. a locuţiunilor.posibilitatea apariţiei la toate nivelurile (ideatic. surprinse de autoare într-o reprezentare figurativă. opere muzicale. istorie. tematic. ce permit identificarea speciilor „discursului repetat” şi efectelor. [c] sloganuri. a reprezentărilor stereotipe. [b] formule stereotipe din basme. [b] expresii idiomatice.sugerează lipsa de originalitate şi autenticitate.pune în evidenţă operaţiile de la baza reproducerii discursului repetat şi mirajul formelor pe care acesta le poate îmbrăca” 98. următoarele categorii de enunţuri: [a] versuri propriu-zise. în ceea ce priveşte diversele forme pe care acesta le cunoaşte. reiterarea unei vorbiri deja rostite. [b] dictoane. a schemelor secvenţiale sau generice”.

14). timpuri. 21 08. în paranteze prezentăm adnotările traducerii româneşti ale Mariei Hetco) [tipul I de mai sus].Să-ţi faci chip cioplit” (AC. printre exemplele ce urmează: scripsere. p. 128: – „prin adăugire [„adiectio”]. . studiu introductiv. note. – „Fără îndoială. I. Arta oratorică.. Bucureşti. Perspectiva retoricii şi a neoretoricii Ca o prefigurare a metodei pe care urmează să o explicităm şi să o utilizăm în demersul nostru. in Alexandriam” («Ambele conjuncţii. propunem cîteva titluri de articole care cuprind forme modificate ale unor proverbe şi zicători: [I] „Încercarea de a trăi mult moarte n-are” (AC. Klinkenberg.3. traducere.Crede şi nu cerceta”.). ~ rai”.~ gură de rai”. 9). cu referire la numele unui controversat om politic bucureştean. indici de Maria Hetco. persoane şi moduri” (I. schimbîndu-se ordinea. – „prin inversiunea cuvintelor” [„transmutatio”]. faţă de . la verb se produc solecisme de diateze.Lăsaţi copiii să vină la mine” (AC..Dar din dar” (RL. făcută de Stelian Dumistrăcel. hoc enim voluit.. recurgem la prezentarea. cit. I.Să nu-ţi faci chip cioplit” . tabel cronologic.. .. ediţia citată. faţă de „Încercarea moarte n-are”.1.. în articolul intitulat . Trinon. deosebind cu grijă speciile ca şi obiectele lor” (Retorica.. 32/1999. Minguet. faţă de . 31/2001.Pe-un picior de plai. . 23 . ne hoc fecit” («Pentru ambulo in via. ne hoc quidem fecit») [tipul II].3. Această greşeală poate fi întîlnită la toate părţile de vorbire.. 41.L. O aplicaţie reuşită a „figurilor de construcţie” ale lui Quintilian a realizat un grup de poeticieni belgieni. 3. dar au aplicat. ca în: qouque ego. faţă de . de exemplu: Nam enim de susum. ca în: ambulam viam. vol. F. 5. 7). Astfel.Reflecţii asupra traducerii şi sensului concret al unor rugăciuni“. cunoscuţi sub numele de „Grupului µ” (semnătură conveţională pentru numele a şase cercetători.. p. 5).Averi după e-vanghelie”. Deoarece în literatura de specialitate românească au existat puţine încercări de evidenţiere a caracteristicilor proiecţiiilor „figurilor de construcţie” realizate de retorul latin Quintilian99. 1974 (vol. 26).Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. 2004. că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. § 44) [tipul IV]”. faţă de .Evanghelia dupa Ioan. 5. cauzal-explicative. în fiecare caz. I-III. cu particularizările interpretative şi reevaluările descrierii teoretice ale acestora. modelul lui Quintilian.. faţă de . fiindcă el suferă cele mai numeroase modificări. 2/2003. 7). Limbajul. in Alexandriam trebuie construit fără prepoziţie». 33/2001.Crede şi cercetează ” (R. autorii au pornit de la lucrarea lui Heinrich Lausberg. Dubois.M. Edeline. Editura „Minerva” („Biblioteca pentru toţi”). 61) [tipul III]. J. pe-o cenzură de rai” (AC. Pire şi H. Handbuch der Literarischen Rhetorik. subestimînd în acest fel valoarea „teoriei acelei quadripartita ratio”. 10). Marcu. Luca sau Matei”. Fabius Quintilianus. 26). enim hoc voluit.2.la o examinare mai atentă. P. de Aegypto venio. dar îndeosebi la verb. vol... faţă de . 39-41). are loc o substituire [„immutatio”] cînd se pune un cuvînt în locul altuia. J. pe care au apreciato „ca sinteza cea completă şi mai aprofundată a moştenirii clasice” (ibidem. p. Aegypto venio. 99 M. . [III] . p. Avînd ca preocupăre iniţială schiţarea unei „retorici generale”. avînd ca obiect „analiza tehnicilor de transformare. ca un instrument foarte eficace” (loc. non autem habuit». autem non habuit” («Trebuie spus: ego quoque. în demersul teoretic dedicat figurilor limbajului şi figurilor naraţiunii. [II] . F. 3. 38 – 39.3. în loc de scripserunt. „părăsit de autorii tîrzii” pe care l-au considerat. I.. – „prin suprimare” [„detractio”].. 51-52/2006.3. [IV] .. de la Universitatea din Liège). p.

24 . prin care se modifică ordinea sintagmelor în frază. Faţă de cele avansate deja cu privire la conceptul de „discurs repetat”.trebuie să apeleze atît la inovaţii terminologice.4.ambele. să poată prezenta complet şi univoc toate aspectele structurii sale. estetic. sintactic. care a pus bazele unui nou model. Plett consideră că . 2006. şi a doua „relaţională”. morfologic. aşadar a figurilor prin care se modifică substanţa. cu toate subdiviziunile lor formează o reţea de coordonate. Activităţi de consolidare a cunoştinţelor 1. iar interrelaţiile lor să se prezinte transparent” (Ştiinţa. Plett.3. permutarea. În ceea ce priveşte exegeza de profil. respectiv. p. Indicaţi efectele obţinute în urma “destructurării” şi “restructurării” enunţului aparţinând discursului repetat. cuprinzînd adăugarea. cît şi la restricţii. a lui Heinrich F. Indentificaţi formele canonice ale frazeologismelor în paginile “Academiei Caţavencu”. ce . 3. necesară.3. 162). Iaşi. reţinem. 59). cit. semnată de Stelian Dumistrăcel. (a cuvintelor) în propoziţie. 3. Luînd ca puncte de reper deviaţia lingvistică şi unitatea lingvistică. cu aplicaţie la nivel fonologic. Tentaţia instituirii comuniunii fatice prin mass-media. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”.. p. lucrarea Discursul repetat în textul jurnalistic. însuşi conţinutul enunţului. din această optică.. 3. semantic şi grafematic. pentru analiza conceptului de care îl discutăm se impune să menţionăm şi contribuţia. Realizaţi un articol de presă în care să întrebuinţaţi frazeologisme modificate. prin care se face legătura. suprimarea şi substituirea (Retorica. 2.). poate mai cuprinzătoare decît cea a Grupului µ. în care pot fi localizate cele mai multe figuri retorice” (loc.Aceşti autori propun o clasificare a „figurilor” limbajului în două clase: prima a „substanţialelor”.3. pentru ca în felul acesta. pentru analiza enunţurilor vorbirii. dintre nivelul de analiză a acţiunii „figurilor de construcţie” recunoscută în modificări la nivelul sintaxei părţilor de vorbire şi al topicii (de la Quintilian) şi cel al analizei modificării structurilor narative (Grupul µ).

Eugeniu. tomul I. 139-154. Berg. Bucureşti. Observaţii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului. vol. Bucureşti. Editura Universităţii. Eugeniu.. Coşeriu. în . p. Bucovina. 1994.Limba română”.. Colţun. p. Ungaria. Editura „Arc”. 1942. Zafiu. 2000. 1975. Iaşi.. Editura Librăriei Socec. în vol. Basarabia. Diversitate stilistică în româna actuală.. Semantica lexicală. Bucureşti.. Tabarcea. Expresivitatea limbii române. X (1961). Eugeniu. citate celebre. Editura Saeculum şi Editura Vestala.Travaux de linguistique et de litterature”. Bogdan. Gheorghe. Chişinău. Dumitru. C. Coşeriu. II (1964). Bucureşti. A. Frazeologia limbii române. expresii. Dicţionar de cuvinte. Proverbe şi cugetări despre omenie. I – X. „Ştiinţa”. 1992. Al. 2000. Bucureşti. 1895 – 1912. Editura Mirton. Vasiluţă. secţiunea a III-a (Ştiinţe sociale). W. Omul şi limbajul său. Editura Minerva. I. Ioan Grigorie. în . 1995. Coşeriu. Editura Albatros. 193-203. Caracostea. 25 . Timişoara. Livia. Chişinău. Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă. Observaţii asupra întrebuinţării expresiei idiomatice în proza artistică.BIBLIOGRAFIE Andriescu. Bucureşti. 2001.. Rodica. 139-186. Istria şi Macedonia). Pour une sémantique diacronique structurale. 1992. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. I. în Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. Zanne. 1955. I. p. Studia linguistica in honorem Eugenio Coşeriu. Poetica proverbului. Proverbele românilor (din România.. Bahner. Cuza” Iaşi (serie nouă). fascicolul 1-2. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful