Franta un menestrel ne povesteste despre Roland, neinfrica- tul. Corabia a plecat din Mannheim’, pe Rin in jos. Are in cala lucruri : tesaturi, fire de matase, si lanci, gi sAbii din Strassburg. Sunt ale lui de Utrecht”, _ Un cavaler trimis de conte este pe punte si vegheazi, avand cu el @ osteni. Ostenii-s bine inarmafi. Ei stau pe margini, strajuind corabia loveasca talharii apelor — pirafii— ce bantuiau atunci pe Rin. __ In partea dinapoi a puntii se mai gasesc, ingramaditi, de rand: farani, calfe de meseriasi, pescari si cateva femei Nobilul cavaler din Utrecht le-a-ngaduit sé-| insofeasca, in jos, pe aduc, pentru calatoria asta, bucate, bauturi si vin. Fiindca nevoia nu te-ntreaba de ai sau n-ai, ei -au adus cele cerute patat ingaduinta sA urce pe corabie, in partea dinapoi a punti Si-acum plutesc usor pe ape nobilul cavaler din Utrecht si amaratii i. S untem de asta data pe o corabie, cam tot in vremea cand in ia se leagana deasupra Rinului albastru. E primavara si cocorii se-ntorc la cuiburile lor, cu falfait moale de Crestele munjilor mai sunt stralucitoare sub zApada ce nu s-a topit farmuri se zaresc copii, care se joaca si fac semne cordbiei cu ce par albi porumbei in zbor. apropie Wormsul, striga o calf de dulgher. Priviti! Priv Intr-adevar, curand, se vede pe-o stanca-nalt, cenusie, un castel Gu tumurile crenelate, castelul regilor burgunzi.” Mai jos sunt case invelite cu olane rosii sau cu figla. La chei, sub argintii, ce tremura usor in vant, se afla-o barca. Si in barca se vad linesengeri,* ce-si flutura naframele. bia-si incetineste usorul ei alunecus pe apele frematatoare. Si, © funie, tinerii cantareti se urea, spre bucuria tuturor.Trutasul cavaler din Utrecht, la rugamintea Unemor gene We ue vor in, in jos, incuviinteaza, intreband insa cam ‘sa-| insoteasca si ei pe banuitor: —Puteti veni cu noi. As vrea sa stiu ins mai inainte unde doriti s-ajungeti? Cavalerul este un barbat foarte-nait, din garda contelui de Utrecht. Are o frunte-ngusta si ochi vineti, privind taios spre cAntareti. La brau poarta o sabie uriasa. ‘—Gandim s-ajungem in Frislanda.® Am auzit c& pe-acolo s-ar fj gasind multi iubitori de cantece gi de poeme! zice unul din minesengeri, un tanar blond, cu obrajii rumeni, invesmantat cu pantaloni din postay negru gi hain stacojie, de Strassburg. — Atunci aveti acelasi drum cu noi, mai spune iarasi cavalerul. Nu va vom cere sa platiti pentru calatoria asta. O sa va punem la-ncercare mestesugul, Poate vreti sd cantati ceva. — De é nevoie, platim noi, dam mana de la mana si platim, striga cei care se gasesc in partea dinapoi a punfii. Numai sa cante pentru noj tinerii minesengeri... Ochii vineti ai cavalerului se lumineaz4 pentru-o clipa. Tare cearca lacomia, Se stépaneste insa si rspunde: = Tacefi din gura, voi de-acolo, oamenii de rand, Taceti din aura. Tinerii cAntareti sunt oaspeti gi nu ne vor plati nimic... dac& ne vor cénta pe drum. ‘Acesta-i lucru prea usor, spune si celalalt cAntaret, un tanar vesel, dar plépand, purtand o haina cenusie. Si noi il facem cu placere. Este doar mastesiugul nasiru. De vreli, incepem chiar acum... Ce ati dori s& cntam? = Cantati-ne despre burgunzi, mormaie-naltul cavaler. Aici e Wor sul, deci rostiti Cantecul Nibelungilor...° 0 sa céntim, spun tineri. Este cu cdntec de demult. Crance intamplari s-au scurs aici, la Worms, peste burgunzi. Cate-a vazut batranul Rin in scurgerea lui necurmata! =incepefi... hai, Incepeli cantul, striga pescarii si taranil gramaditi in fundul puntii. Nu-i s&rb&toare mai frumoasa decat s-ascull un cantaret. - Cei doi ingri se ‘salt sprinteni pe un colac mare de sfoara. Unul ia in brate rotta’ si-| mangale coardele lungi, privind spre departarile cununate de zapezi, apoi catre cetatea Worms. Si celdlalt, dupa ce face plecaciune cu boneta in mana, gréieste spre ascultatori, aratand zidul sure: —Aici, in Worms, pe sténca asta, sus, in castelul cenusiv), vietuit, cu multe veacuri in urma, viforosul Dancrat si soata lui, regina cu fili lor Gunter, Gernot, si Giselher. De-acolo, unde vedeti turla @ sAgeteazé indltimea, strajuia regele adesea apele Rinului spre sburg sau cAtre Marea Nordului. Si vai de-acel ce cuteza s& se apropt de finutul burgunzilor, fara sa aiba la prova semnul alb al pacii! 90 ue PR SE TL ET Se a aS Nbui, sfetnicul cel mai de credinta, sau Wolker cel intr-una vesel, Dank- wart, si Rumhoid, i multi alti sareau pe cai sau in corabii ce pururea ‘erat la chei, stranse in lanturi si parame, si nu putea nici un dusman s& Pentru ca langa doamna Ute mai avea regele acolo un bobocel de lit, cu obrajorii albi gi rumeni, cu buzele insangerate si ochi albastri cerul in primavara dimineata si cu suras dulce, sfielnic, si-o voce s, mangaioasa, mai mangaioasa decat cAntecul de rotté. Era comoara ji cea mai de pret, cea mai aleasé, pe care si-o veghea ziua si 1a cu feciorii gi cu ostenii cei mai buni. ‘Comoara se numea Crimhilda... Castelul se mai vede inca. Priviti acolo unde bate raza de ntr-o fereastra cu gemulete colorate. Acolo, spun alti minesenger, ici si mai intelepti, od ar fi fost odaia fetei. De-acolo ea privea in , visand in visele-i de fata la cel care urma sa vind, s-o ia si s-o faca In nu se stie care fara. ‘Rinul i se parea atuncea — sub stralucirea soarelui — ca e un rau se pareau ca-s poleifi, si fe din munte, care veneau sa se adape, pareau niste fapturi din se scurgea viata ei, la adapost de orice patimi, de griji sau intristari la 0 vreme ins&, Dancrat s-a petrecut din lumea asta, cum se orice fiinta. lui cuvant a fost spre Gunter, cel care-i urma, fiind cel mai intre frati: ~Sa aveti grijé de Crimhilda, s4 nu © bata vanturi aspre si sa-i mire vrednic, ce! mai viteaz dintre vite ‘are S-O poata ocroti... Burgunzii |-au asezat pe Dancrat, dupa strabune obiceiuri, intr-un int ce se mai vede intr-o ograda, la castel, punandu-i cépatai o inter s-a incununat in locul tatalui séu, Dancrat, avand pe frat if, pe Gemot si pe Gisether. Hagen sai ajute la treburile cdrmuitii si sfatul sau s& i lindemnase mai-nainte Dancrat pe fiul sau urmas. langa regele Gunter gi langa fratii s&i iubit, sedea de ve- Hagen, cu chipul sau cel neguros. Spune ca in toata lumea nu era om mai iscusit decét acest jen. Ba, dupa unii cantareti, cunostea si vrdjitorii. Nu era taind ‘ca el sa n-o poata afla. Umbla doar imbréicat in negru. Barba Negre, ochii mereu intunecati. Altminteri era devotat pana gelui. Nici nu avea alta credinté Tronje Hagen pe pamant, Celui care fi era rege si stapan. le s& mai povestim c& dup moartea tatalui, intr-o zi, se Sus, la fereastra, si-mpletea la o dantelé subtiricd. Mai 91