Sunteți pe pagina 1din 20

Ma recomand, Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, poetul iubirii si al naturii

Poezii reprezentative Lacul Dorinta Craiasa din povesti Floare albastra Sara pe deal

Ipostazele iubirii
Dorinta arzatoare a poetului de implinire a iubirii, visul ramanand nerealizat Dragostea vazuta ca ideal - omul implinit prin iubire Iubita perceputa ca figura legendara, de basm, prin idealizare

Dragostea si natura teme permanente ale creatiei eminesciene


Natura devine o stare de spirit prin personificare,reflectand prin infatisarea ei, sentimentele eului liric

TITLUL- DERIVAT DE LA CUVANTUL DOR


DORINTA EULUI LIRIC REPREZINTA ASPIRATIA SPRE IMPLINIRE PRIN IUBIRE, CA UN IDEAL ORIENTAREA EXCLUSIVA SPRE VIITOR( verbe la viitor, la conjunctiv)

Elementele naturii inconjuratoare


Izvorul., codrul, florile de tei supuse personificarii sau metaforizarii. Izvorul care tremura pe prund crengi plecate prispa cea de brazde Flori de tei infiorate

Atmosfera de vibranta emotie


Chemarea (vino!) in codru se face intr-o atmosfera de vibranta emotie tremura si de taina o ascund. Momentul asteptareii si al intalnirii sunt dominate de sentimentul de nerabdare, sugerat prin verbe de miscare si verbe la conjunctiv

Jocul gesturilor tandre


Pe genunchii mei sedea-vei Sa alergi, pe peipt sa-mi cazi Vom fi singuri singurei Sa-ti desprind din crestet valul Sa-l ridic de pe obraz

Portretul iubitei
Epitetele cromatice fata alba-n parul galben subliniaza puritatea, delicatetea si farmecul fiintei iubite. Reprezinta idealul de fericire prin iubire

Visul ca traire maxima a idealului de iubire


Vom visa un vis ferice, Ingana-ne-vor c-un cant Singuratece izvoare, Blanda batere de vant

Universalizarea iubirii si accesul spre eternitate prin iubire


Armonia naturii in mijlocul careia poetul imagineaza implinirea fericirii face din iubire un sentiment universal si etern: Adormind de armonia Codrului batut de ganduri

LACUL Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni l ncarc; Tresrind n cercuri albe El cutremur o barc. i eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult i parc-atept Ea din trestii s rsar i s-mi cad lin pe piept; S srim n luntrea mic, ngnai de glas de ape, i s scap din mn crma, i lopeile s-mi scape; S plutim cuprini de farmec Sub lumina blndei lune Vntu-n trestii lin foneasc, Unduioasa ap sune ! Dar nu vine... Singuratic n zadar suspin i sufr Lng lacul cel albastru ncrcat cu flori de nufr

Dorinta
Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. i n braele-mi intinse S alergi, pe piept s-mi cazi, S-i desprind din cretet valul, S-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar n pr infiorate Or s-i cad flori de tei. Fruntea alba-n parul galben Pe-al meu bra ncet s-o culci, Lsnd prada gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingina-ne-vor c-un cnt Singuratice izvoare, Blnda batere de vint; Adormind de armonia Codrului batut de ginduri, Flori de tei deasupra noastra Or s cada rinduri-rinduri.

...poate avem dreptul s spunem c n Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern i c, geloas de propria-i oper, i-a plcut s sfarme de timpuriu minunata oglind n care s-a rsfrnt att de ncnttor. - Garabet Ibrileanu, referitor la sfritul tragic al poetului ("Studii literare").

Si din adanc necunoscut, Un mandru tanar creste

Material realizat de prof. Anda Leonte, Scoala cu clasele I VIII, Mihaesti Olt
Bibliografie:Ion Popa, MArinela Popa, Limba si literatura romana( manual preparator pentru clasa a VIII-a),Editura Niculescu, Bucuresti, 2001