Sunteți pe pagina 1din 5

Cunoasterea institutiei PSICRISTA este un cabinet psihologic individual avand ca obiective de baza evaluare psihologica, psihometrie, consiliere psihologica,

asistenta psihologica, interventii psihologice, competenta in psihologia muncii si terapie cognitiv-comportamentala, testari psihologice pe linia protectiei muncii (angajare, control periodic).

Scurta prezentare a cazului Pacienta C.A., in virsta de 27 de ani, studenta, se prezinta la cabinetul de psihoterapie pentru tratarea unei bulimii nervoase. Criteriile de diagnostic ale acestui tip de tulburare sunt urmatoarele: A. Episoade repetate de exces alimentar; B. Sentimentul de lipsa de control asupra comportamentului alimentar; C. Persoana se angajeaza regulat fie in vomare autoprovocata, uz de laxative si diuretice, dieta stricta sau post, fie in exercitii viguroase pentru a preveni cresterea in greutate; D. Preocupare excesiva, persistenta pentru conformatia si greutatea corpului.

Interviul de evaluare clinica

Din anamneza reiese faptul ca tulburarea a debutat in urma cu trei ani de zile, la putin timp dupa ce a intrat la facultate. Singura la parinti, mama pacientei manifesta o atitudine hiperprotectoare fata de ea. In copilarie, avea tendinta sa o supraalimenteze, considerind ca " nu este suficient de bine dezvoltata din punct de vedere fizic ". Ulterior, pacienta a asociat orice situatie stresanta cu hrana pe care o considera o sursa de calmare si securizare. " Ori de cite sunt nervoasa, incep sa maninc. Hrana in exces imi da impresia de certitudine, parca as umple un gol din mine ! "

Descrierea problemei in termenii psihoterapiei comportamentale Aspecte clinice: Pacientele au un comportament alimentar specific, care se manifesta mai ales in perioadele de stress sau de depresie, prin episoade de supraalimentatie cu produse hipercalorice, de obicei. Ingestia nu se opreste cand apare senzatia de satietate, ci atunci cand incep durerile abdominale sau cand, pur si simplu, subiectii nu mai pot inghiti. Ingestia alimentelor se face cu rapiditate, in conditiile in care subiectii se ascund de anturaj. Dupa aceste episoade, apar imediat remuscarile si frica de a nu-si pierde silueta. Din acest motiv, sunt provocate varsaturi sau se consuma laxative in exces. Pacientele realizeaza si accepta faptul ca acest tip de comportament alimentar nu este normal. Spre deosebire de anorexie, greutatea este fie normala, fie prezinta variatii nesemnificative, peste sau sub normal. Intre perioadele de supraalimentatie, comportamentul alimentar este normal. Consecintele somatice sunt datorate, in special varsaturilor repetate si sunt reprezentate de afectiuni gastrice si esofagiene si de tulburari electrolitice,
2

dintre care cea mai severa este hipokaliemia (determina tulburari de conducere cardiaca). Evolutia bolii este de obicei cronica, dar se citeaza si remisiuni spontane. Bulimia se asociaza frecvent cu depresia, anorexia si furtul patologic. Tratamentul: In bulimia nervoasa si-au dovedit eficacitatea doua tipuri de tratament: psihoterapia cognitive-comportamentala si terapia cu medicamente antidepresive. Studiile efectuate au dovedit superioritatea terapiei cognitivecomportamentale fata de alte forme de psihoterapie (Walsh, 1997).Aceasta ajuta la corectarea imaginii distorsionate pe care pacientele o au despre propriul corp, precum si la ameliorarea controlului comportamentului alimentar. Combinatia celor doua metode (psihoterapia cognitive-comportamentala si medicatia antidepresiva) s-a dovedit superioara. Antidepresivele utilizate au fost atat triciclice, (antidepresivele IMAO), cat si inhibitorii specifici ai recapatarii de serotonina. Se pare ca acestia din urma controleaza mai bine comportamentul alimentar exagerat, prin scaderea poftei de mancare.

Interventia psihologului clinician A fost propus un program terapeutic structurat in trei faze: 1. faza de pregatire a schimbarii;
3

2. faza intermediara orientata asupra comportamentului bulimic propriu-zis; 3. faza finala care consta in asigurarea pe termen lung a rezultatelor in terapie. Sedintele s-au desfasurat bisaptaminal, durata totala a terapiei fiind de 3 luni de zile. Oferim descrierea unor sedinte de terapie in vederea prezentarii strategiilor terapeutice utilizate. Sedintele introductive Au fost dedicate fazei de pregatire a schimbarii prin parcurgerea urmatoarelor etape: - selectia si precizarea scopurilor si a duratei terapiei; - stabilirea unui autocontrol asupra pattern-ului alimentar prin intermediul unei agende in care pacienta noteaza alimentele consumate; - concentrarea asupra senzatiei gustului hranei si asupra senzatiei de satietate; - reducerea freventei vomismentelor prin fixarea unui numar maximal si stabilirea orarului lor; - reducerea ritmului ingestiei (prin numararea inghititurilor); - identificarea stimulilor susceptibili de a determina excesul alimentar. Sedintele intermediare Au fost orientate asupra comportamentului bulimic propriu-zis al pacientei. S-a utilizat tehnica hipnoanalitica a semnalului ideomotor care consta in executarea unor miscari (de pilda, utilizarea degetului aratator) pentru exprimarea unor raspunsuri pozitive sau negative in stare de relaxare mai profunda. Concluziile rezultate in urma aplicarii acestei tehnici, precum si din psihoterapia verbala realizata ulterior sunt urmatoarele:

- Ori de cite ori pacienta traieste o stare afectiva negativa (tristete, depresie, teama) tinde sa se supraalimenteze ; - Teama inconstienta de a nu se identifica la maturitate cu mama sa care este o persoana supraponderala; - Autocritica in urma unui episod de exces alimentar; - Diminuarea pulsiunii si a placerii sexuale. Sedintele finale S-au utilizat tehnici de imagerie mentala centrate pe constientizarea imaginii corpului. Metafore terapeutice utilizate: - urcarea unei scari dintr-un imobil si pierderea de kilograme la fiecare etaj; - vizualizarea propriului corp pe o plaja, intr-un costum de baie; - imaginarea unei situatii magice care provoaca subtierea corpului: trecerea prin usi din ce in ce mai strimte. In faza finala a terapiei, au fost administrate sugestii cu caracter general de intarire a Eu-lui pacientei, de genul: " Va simtiti bine in propriul corp ! " " Dati la o parte fricile inutile ! " " Gasiti intotdeauna cea mai buna solutie la problemele pe care le aveti de rezolvat ! " " Inspirind si apoi expirind profund, indepartati tensiunea!" Actualmente, pacienta a obtinut un control riguros asupra propriului comportament alimentar. De asemenea, practica in mod independent unele tehnici de relaxare si autohipnoza insusite de-a lungul desfasurarii terapiei si considera ca se simte mult mai bine in propriul ei corp.