Sunteți pe pagina 1din 6

BLOCURILE ZLATARI

Principalul factor care a influentat arhitectura bucuresteana intre anii 1945 si 1990 l-a constituit reorientarea politicii romanesti catre Uniunea Sovietica, adusa de finalul celui de-al doilea razboi mondial. O data cu aceasta schimbare politica se produce si preluarea modelului cultural sovietic, renuntandu-se la oricare alt model cultural (in special cel occidental). Prima parte a perioadei studiate a fost una de tranzitie, pana la instaurarea deplina a noului regim. Dupa model sovietic, in 1948, se infiinteaza prin decret Comisia de Stat pentru Planificare. In perioada urmatoare, constructia de locuinte are la baza modelul stalinist al cvartalului. Acesta reprezinta un ansamblu de locuinte colective de inaltime medie (3-4 niveluri) grupate in jurul unei curti care grupeaza si alte functiuni (sanatate, educatie, comert). Aceste constructii, prin aspectul monumental, conferit de decoratia de factura clasicizanta, urmareste cresterea prestigiului clasei muncitoare, conform ideologiei socialiste. In 1952 este adoptat un set de legi referitoare la oras si la arhitectura stalinista. Modelul cvartalului este abandonat o data cu moartea lui Stalin si decaderea mitului stalinist prin discursul secret al lui Hrusciov din 1956 care infiereaza crimele comise de regimul precedent si de excesele in ceea ce privea constructia de locuinte, acesta promovand o utilizare mai rationala si mai economica a materialelor. Se revine astfel la principiile arhitecturii functionaliste, constructia de locuinte din perioada urmatoare realizandu-se sub forma unor ansambluri de blocuri de locuit dispuse liber in spatii intinse, plantate, conform principiilor urbanismului liber. Aceasta atitudine de renuntare la principiul strazii traditionale provoaca anumite disfunctii, spatiile libere dintre blocuri nefiind utilizate de catre locuitori. Se incearca remedierea acestei probleme prin indesirea ansamblurilor proiectate anterior, aceasta neavand efectele dorite in ceea ce priveste calitatea zonelor rezidentiale. Se revine la principiul strazii traditionale prin placarea marilor bulevarde si prin constituirea unor incinte asemanatoare cvartalelor, insa la o alta scara (blocuri de 8-10 niveluri). In anii 70 se remarca doua directii de abordare a problemei constructiei de locuinte edificarea de noi cartiere de locuit pe terenuri libere, la periferia orasului, si constructia unor blocuri de locuit in centrul capitalei, in locurile ramase libere in urma distrugerilor produse de cutremurul din 4 martie 1977. Edificarea noilor cartiere urmareste realizarea necesarului de locuinte cu mijloace economice cat mai reduse. Pentru reducerea costurilor se apeleaza la tipizare si la industrializare, utilizandu-se elemente prefabricate. In mediul profesionistilor se pune problema tipizarii si a dimensionarii spatiilor destinate locuirii. Din considerente economice, suprafetele apartamentelor devin din ce in ce mai reduse, confortul oferit de acestea scazand considerabil. O alta problema ridicata de edificarea marilor ansambluri o constituie conectarea acestora cu centrul orasului. Problema definirii centrului orasului si a caracterului acestuia este intens dezbatuta in randul profesionistilor, Schita de sistematizare a municipiului Bucuresti din 1972 prevazand operatia de repunere in valoare a centrului istoric al orasului, operatie bazata pe cercetari arheologice si de arhiva*. *Unele aspecte ale restaurarii urbanistice a zonei Curtea Veche , arh. Cristian Enachescu, revista Arhitectura, nr.4, 1973

Spre deosebire de constructiile de la periferie, cele din centrul orasului isi pun problema unei relationari la contextul in care se insereaza, atat din punct de vedere functional, cat si estetic, avand un puternic caracter de reprezentativitate. Aceste considerente duc la realizari interesante blocul Dunarea, blocul Colonadelor, blocul Delta Dunarii, blocurile Zlatari s.a. . Blocurile Zlatari amplasate pe locul fostului hotel Victoria, distrus in urma cutremurului din 1977, la intersectia dintre Calea Victoriei si Strada Lipscani, sunt o prezenta interesanta din punct de vedere al raportarii la contextul existent. Situate in inima targului, intr-o zona istorica, consemnata la 1840 ca facand parte din mahalaua Serban Voda apartinand Culorii de Rosu (ce desemna zona centrala)*, cele doua blocuri flancheaza biserica Zlatari, monument istoric. Astazi numele bisericii Zlatari (reconstruita in 1903) nu ne mai spune nimic, dar odinioara le amintea bucurestenilor ca pe locul unde a fost inaltata salasluiaiu zlatarii-tigani nomazi, aurari, renumiti in epoca. **

Analizand istoria locului, constatam ca asezarea pe teren este asemanatoare celei a Hanului Zlatari, cu diferenta ca lasa o deschidere mai mare spre Calea Victoriei pentru a pune in valoare biserica Zlatari. Cele doua imobile preiau directiile limitelor parcelei, la nivel urbanistic marcand intersectiile celor doua strazi adiacente cu Calea Victoriei. *Inima targului, dr. Arh. Sanda Voiculescu, revista Arhitectura,nr.4, 1973 **Bucurestiul interbelic, Calea Victoriei , Tudor Octavian, Mihai Petru Georgescu, Ed. Noi Media Print

Pe tot parcursul diferitelor transformari si modificari stilistice, cateva trasaturi pot fi considerate definitorii. Ele sunt desigur legate in primul rand de unitatea functionala a cladirilor din aceasta zona, toate magazine si spatii de locuit. Este vorba, mai intai de tratarea unitara a cladirii si in acelasi timp de capacitatea de a diferentia cele doua planuri, acordand celui comercial conditiile specifice de prezentare, unitate continuata, in genere, si in spatiul interior, atat ca distributie, cat si ca decoratie; apoi, folosirea mult timp a planului tipic ca solutie optima, acceptata alaturi de cele noi, in genere programele clare si destul de unitare neducand la mari diferente planimetrice. Totodata se observa aparitia unei conceptii urbanistice, constructiile fiind gandite nu singular, ci in contextul de amplasare, prin folosirea totala a terenului si incercarea de a se realiza o unitate stilistica in diversitatea de solutii propuse, chiar daca lucreaza acelasi arhitect sau se raspunde aceluiasi program. Mai mult chiar, in cazul unor cladiri puncte de intersectie la intretaierea strazilor sau plasate intr-o piata, structura planimetrica este conceputa astfel ca sa sublinieze si aceasta functie urbana, fara a trada propriul sau program.* Acest caracter unitar din punct de vedere functional al zonei este pastrat si de catre noul ansamblu, cele doua blocuri fiind destinate comertului si locuirii. Astfel, functiunea comerciala se desfasoara la parter si la mezanin, celelalte 6 niveluri cuprinzand in total 66 de apartamente, de la 1 la 4 camere. Accesul catre spatiile comerciale se face dinspre Calea Victoriei, iar cel catre spatiile de locuit se face din Strada Lipscani, respectiv, din Strada Franceza. Accesul de serviciu pentru spatiile comerciale se face dinspre biserica. Se remarca astfel o ierarhizare a acceselor in functie de importanta lor functionala, realizata in concordanta cu vecinatatile.

*Bucuresti, un veac de arhitectura civila, secolul al XIX-lea, Cezara Mucenic, Ed.Silex,Bucuresti,1997

Tratarea diferentiata in fatada a zonei comerciale si a celei de locuit, specifica zonei, se regaseste si in tratarea fatadelor blocurilor Zlatari, spatiile comerciale fiind marcate de vitraje generoase, in timp ce etajele de locuit au ferestre de dimensiuni mai reduse, predominand plinul, si mici balcoane. Remarcam o impartire a fatadelor in 3 registre, unul in care predomina golul, corespunzand spatiilor publice de la parter si mezanin, apoi raportul plin-gol se inverseaza, pentru primele 5 niveluri destinate locuirii, ultimul registru corespunzand mansardei, modul in care este tratata acoperirea reprezentand inca un element de raportare la arhitectura specifica zonei. Tratarea ancadramentelor golurilor de la parter aminteste de un portic prin subtila arcuire la partea superioara, arcuire care nu se repeta si la cele de la mezanin insa se regaseste la partea inferioara a balcoanelor. Fatadele sunt ritmate de marcarea structurii verticale, marcare cu atat mai puternica cu cat nu este un simplu decroche din planul fatadei, ci o izolare de campurile pline cu goluri impuscate, printr-un rost suficient de adanc incat sa poata fi citita in el si structura orizontala a cladirii (liniile planseelor). Aceste campuri pline punctate de golurile ferestrelor sunt continue doar pe 4 niveluri, cel de al 5-lea avand o tratare diferita, cu deschideri vitrate egale cu deschiderea structurii, favorizand astfel citirea cornisei ca sprijinind direct pe elementele de structura verticale. Exprimarea ordinii structurale in fatada confera celor doua cladiri o rigoare intrerupta doar de absenta unei reguli dupa care sunt dispuse campurile cu balcoane, aceasta asimetrie amintind de fatadele locuintelor cu comert la parter , fatade care nu erau simetrice din cauza dispunerii circulatiei verticale in spatele fatadei de la strada.

*Noi blocuri de locuinte, blocurile Zlatari, arh. Ruxandra Verona Fotino, revista Arhitectura nr.1-2, 1980

Desi la prima vedere sunt foarte asemanatoare (doua L-uri ce difera doar prin dimensiuni), rezolvarea circulatiei verticale se face intr-un mod diferit pentru fiecare cladire.

**

In urma analizei desfasurate pana in acest punct, putem concluziona ca interventiile din centrul Bucurestiului, de la sfarsitul anilor 70, reprezinta o directie diferita de aceea a edificarii marilor ansambluri, prin atentia care se acorda atat contextului, cat si expresiei arhitecturale a noilor blocuri de locuit. Extinzand aceasta analiza si asupra planurilor constatam ca ele nu difera in mod radical de cele ale blocurilor din marile ansambluri (ex. blocul 4 din ansamblul Militari). Calitatea locuirii din aceste blocuri centrale nu vine din suprafetele de locuit ale apartamentelor mai generoase decat ale celor din ansamblurile de la periferie. Asadar, aceasta preocupare pentru o arhitectura de calitate se opreste la nivelul exteriorului, caracterul de reprezentativitate al acestor cladiri fiind redus la aspectul vizibilitatii in spatiul public.

PETREA CARMEN DANIELA GR 46 A

**Noi ansambluri de locuinte in Bucuresti, prof.dr.arh. Cezar Lazarescu, revista Arhitectura nr.1-2, 1980 Mari ansambluri , ansamblul Militari, arh. Paul Focsa, revista Arhitectura nr.1-2, 1980