Observ ca aluzia facuta in ultimul articol s-a cam pierdut pentru unii in spatele umorului mai dur prin

care am prezentat situatia. Si pentru ca sustin puternic ideea ce sta la baza acestui articol, am de gand sa spun lucrurile mai pe tava aici. Observatie: desi voi vorbi la un moment-dat la persoana a II-a singular, nu ma adresez nimanui in particular. Sa fie clar de la inceput, omul are tendinta sociala de a juca teatru, de a se baga in jocuri de rol, de a-si face noi si noi masti cu care sa se identifice. Si domeniul spiritualitatii nu a scapat nici el de aceasta tendinta umana. Mereu, in orice practica au existat amatori si profesionisti, incepatori si experti. La fel se aplica si in spiritualitate, doar ca aici li se spun discipoli si maestrii/invatatori, sau exoteristi si esoteristi sau alte nume. La fel, practica spirituala ii are pe cei care cu adevarat se dedica si patrund dincolo de granitele puse de propriile lor limite umane, dar ii are si pe cei care doar mimeaza asta, folosesc acelasi limbaj dar fara sa aiba experiente cu adevarat profunde. Omul tinde sa caute de obicei comfortul cu mare indarjire, si in cazul subiectului de fata, amatorii cauta comfortul in spiritualitate pentru a-si "obloji" ranile vietii fizice, pentru a se simti mai ok cand toate compromisurile li se darama si le fac viata amara. Au impresia ca daca citesc carti pe tema spiritualitatii, daca asculta si participa la grupari unde se tot vorbeste pe tema asta, daca scriu si ei cateva lucruri auzite sau copiate (cu alte cuvinte) din alte parti, atunci sunt spirituali. Daca mintea lor poate jongla cu idei de acest gen si le poate intoarce pe toate fetele, atunci sunt spirituali. Daca dau dovada ca pot sa accepte pe altii care le sunt potrivnici, daca arata cat de plina de zambete este viata lor, daca arata zilnic ca ei doar asta stiu... sa fie una cu totul... atunci sunt spirituali. Ei bine, asta este orice doar spiritualitate nu ! Ce lipseste ? Principalul lucru care lipseste este faptul ca raportezi toata pseudospiritualitatea asta la viata pe care o ai aici. Incerci sa-ti faci viata mai buna, sa traiesti mai bine... Dar nu indraznesti sa-i depasesti limitele. Nu indraznesti sa te desprinzi de turma si sa gandesti individual, pentru ca nu ai ganduri proprii. Tot ce esti, este imprumutat de la ceilalti si n-ai fi in stare sa scoti o idee originala despre spiritualitate, fara sa te inspiri de la ceilalti. De ce ? Pentru ca nu lucrezi tu insuti pentru asta. Nu cauti sa experimentezi ceva independent de spusele maestrului X, arhanghelului Y sau fiintei Z din dimensiunea a 9-a. Mereu vrei sa ti se dea pe tava ce sa faci, sa ti se arate (nu sa descoperi singur) ce e in neregula, si ce trebuie sa cunosti. Esti un servitor al informatiei venite de la ceilalti, si ai jonglat atat de mult in mintea ta cu aceasta informatie incat ai impresia ca de fapt sunt gandurile si ideile tale. Dar n-ai nici cea mai vaga idee ca de fapt totul e imprumutat, insa nici nu ai vrea sa afli ca este asa. Te-ar rani si te-ar face sa te simti gol, o copie a altora, o slaba imitatie fara sens in viata. Si de ce ? Pentru ca asta ai facut mereu, tot ai copiat de la altii, si nu ai vrut sa crezi in tine ca si individ, doar ca si membru al vreunei grupari, fie ea din familie, job sau societate. Ti-a fost frica sa fii original, sa-ti servesti unicitatea propriei fiinte si acum nu stii cum sa faci asta... Si da, este precum un drog pentru ca iti ia mintile de la ceea ce se intampla de fapt in tine, fara sa te ajute cu adevarat. Trebuie sa te "reincarci" cu acest drog destul de des pentru a mentine iluzia, altfel totul dispare si te simti gol. Realizezi ca n-ai progresat deloc, ca toate starile de "inalta constiinta" despre comuniunea cu Intregul s-au dus, s-au

pierdut. Apoi, le vanezi din nou cu foame... si, precum un caine care fuge dupa masini, nu vei stii ce sa faci cu acea stare "inalta" odata obtinuta. Si cum nu esti singurul care face asta, s-au gasit oameni care sa observe ca din asa ceva se pot face bani buni contra unor servicii care sa-ti satisfaca tie si celor ca tine nevoile astea de participare la o turma de "iluminati". Voi sunteti combustibilul pentru motorul lor de impostori. Acestia va devin lideri spirituali, va farmeca prin "initieri" pe varf de munte, va uimesc prin niste practici pe care le-au invatat si ei din vreo carte (practici pe care si voi le-ati putea face singuri daca ati fi un pic motivati...), si va lasa socati cand prin autosugestie sau pe baza naivitatii voastre (a se citi "a credintei") va declanseaza diverse sentimente sau senzatii mult mai intense decat cele pe care le traiti in viata monotona de zi cu zi. Aveti impresia ca acele senzatii tari sunt niste manifestari energetice speciale, si mergeti apoi acasa crezand ca ati schimbat ceva in voi... Insa daca ati fi pusi fata in fata cu gramezile de lucruri reprimate in voi de-a lungul vietii voastre, daca vi s-ar arata uratenia tuturor prostiilor care vi le-ati inchis in subconstient si in adancul emotiilor voastre, ati ramane terifiati. Ati plange mai ceva ca un nou-nascut, pentru ca vreti sa dispara. Nu vreti sa credeti ca voi le-ati pus acolo. Ati prefera sa vina vreun Initiat sa vi le scoata, sa le ascunda de voi si sa va salveze. Ati prefera sa repetati "lumina si iubire" de zeci de ori pe zi si sa demonstrati altora cat de buni si modesti sunteti, cat de tare iubiti "neconditionat"... orice doar sa nu lucrati cu voi insiva si cu partile care nu va plac. Cautati placerea de fapt, mai presus de orice, in acest domeniu al spiritualitatii care cica este mai presus de lumea materiala care va da atat de multe batai de cap. Preferati sa imbracati o identitate de "spiritualist", sa va infrumusetati aceasta identitate cu diverse alte mici masti si trasaturi imprumutate, false, decat sa faceti efortul sa va cunoasteti cu adevarat dincolo de granitele a ceea ce stiati pana acum ca sunteti ca si om. Si sa nu cumva sa se lege careva de identitatea asta a voastra ! Chiar si indirect, sa vorbeasca cineva despre asta, va simtiti afectat si atacat pentru ca vi se contesta masca in care v-ati pus atat de mare incredere. Fiind contestata, pierdeti din propria siguranta si trebuie sa ripostati. Toata iubirea voastra "neconditionata" se pierde si adevarata voastra fata se arata: sunteti nesiguri pe voi, insultati, agitati si cautati raspunsuri, cautati sa atacati imaginea celuilalt sau sa-l faceti pe el sa fie mai josnic ca atunci sa nu mai aiba dreptate in ceea ce v-a acuzat pe voi. Tactica se vede de la o posta pentru cei siguri pe ei... Unul care cu adevarat isi cunoaste fiinta, chiar si intr-o mai mica masura, nu va trebui sa demonstreze altora cine si ce este el. Nu va sari ca ars la orice acuzatie adusa lui pentru ca siguranta lui nu depinde de aprobarea sau dezaprobarea celorlalti. El se desprinde incet-incet de restul turmei si invata sa traiasca pe cont propriu, si totusi ramanand in societate. Acesta invata sa gandeasca singur, sa-si infrunte problemele, laturile interioare care nu-i plac. Invata sa se descurce cu propria fiinta, si sa se exploreze, sa se accepte. Ceea ce va arata la exterior, o va arata involuntar, nu cautand aprobarea, admiratia sau acceptarea celorlalti. Cand gandurile, vorbele si faptele sale vor fi una, nu va mai fi nevoie sa se identifice cu vreo eticheta mentala sau sociala... Buddha Gautama

spunea ca atunci cand un copac infloreste, nu anunta intreaga lume pentru acest eveniment ca sa fie admirat, ci o face in liniste. Si Romania incepe sa musteasca de astfel de "spiritualisti" instabili, niste actori care s-au convins pe ei insisi ca sunt reali... Acestia nu vor vrea si chiar nu vor putea sa recunoasca ceea ce fac, decat dupa multe-multe lovituri neplacute care le va contesta toata siguranta care si-au pus-o in identitate aceea falsa. Aceasta nu este spiritualitate. Asta este un joc, un teatru, o gluma... si frica voastra cea mai mare (pe care o tot afundati in adancul vostru, dar stiti ca e acolo) este ca va veni ziua cand toata aceasta "practica" a voastra se va arata cat de falsa si iluzorie este, si totul se va narui in fata voastra si a celorlalti. Veti ramane goi si complet expusi, pentru ca acum ati preferat sa va construiti o identitate, in loc sa v-o insusiti pe cea cu care Creatorul v-a inzestrat cu mult inainte sa fiti oameni. Si atunci veti realiza ce-ati facut de fapt... Dar nu cauta sa amenint sau sa deschid ochii cuiva. Insa voi sta in continuare ferm in fata ipocriziei prin care unii incearca sa mimeze ca fac acelasi lucru ca si cei care chiar se dedica propriei cai spirituale, care se auto-analizeaza si se cerceteaza cu adevarat. Trebuie facuta clar diferenta intre veleitaristi si practicantii adevarati, intre imitatori si adevaratii cautatori. Totul depinde de sinceritatea cu care voi vreti sa abordati Calea Spiritului. Cat despre cei care se vor simti din nou vizati, cum s-au simtit unii la articolul precedent... V-am atins masca, identitatea aceea falsa de care va agatati cu dintii. Va rog, aratati-va in continuare reactiile, prin commenturi :).