Colectia Sgettorul este coordonat de Ion Ianoi

JEAN BAUDRILLARD
GraIica si coperta: Octavian Bour
SISTEMUL OBIECTELOR
Traducere si postIat de Horia Lazr
ISBN-973-9114-44-7
Editions Gallimard 1968
Toate drepturile pentru aceast editie snt rezervate Editurii ECHINOX.
Editura Echinox Cluj, 1996
Aceast carte a Iost editat cu sprijinul oIerit de MINISTERUL FRANCEZ AL
AFACERILOR EXTERNE, DIRECTIA CRTII
si de
AMBASADA FRANTEI N ROMNIA (Programul ,N. Iorga")
4* Mttft IIILIOTICA
Lector: Marian Papahagi
Aprut: 1996 Bun de tipar: 30.12.1995 Format: 54x84/16, Coli de tipar: 9
Hrtie: velin 70g/mp
Culegere si tehnoredactare: B&K Impex SRL Cluj EDITURA ECHINOX c.p.80,of.l, 3400 CLU1
INTRODUCERE
Putem oare clasiIica ntreaga vegetatie a obiectelor ca pe o Ilor sau o Iaun, cu specii tropicale si glaciare, cu
mutatii bruste si cu specii pe cale de disparitie? n civilizatia urban vedem succedndu-se n ritm accelerat
generatii de produse, de aparate, de gadgeturi* Iat de care omul pare o specie deosebit de stabil. Dac ne
gndim bine, aceast viermuiala nu e mai neobisnuit dect cea a nenumratelor specii naturale. Iar pe acestea
omul le-a pus deja n ordine. Si pe vremea cnd a nceput s Iac acest lucru n mod sistematic, a Iost n stare si
s oIere un tablou exhaustiv al obiectelor practice si tehnice de care era nconjurat, n Enciclopedie. De atunci
ns, echilibrai s-a rupt: obiectele cotidiene (nu avem n vedere dispozitivele automate) proliIereaz, nevoile se
nmultesc, productia accelereaz aparitia si disparitia acestora, iar vocabularul nu mai ajunge s le deIineasc.
Putem oare spera c vom reusi s clasiIicm o lume de obiecte care se schimb vznd cu ochii si s ajungem la
un sistem descriptiv al acestora? Am avea aproape tot attea criterii de clasiIicare cte obiecte: dup mrime,
gradul de Iunctionalitate (adic raportul cu propria lor Iunctie obiectiv), gesturile legate de ele (bogate sau
srace, traditionale sau nu), Iorma, durata, clipa din zi n care se maniIest ( prezenta mai mult sau mai putin
intermitent si constiinta pe care o avem despre acest Iapt), materia pe care o transIorm (n ce priveste masina
de rsnit caIea, totul e limpede, nu ns si pentru oglind, radio, automobil. Orice obiect transIorm ns ceva),
gradul de exclusivitate sau de socializare n Iolosire (personal, Iamilial, public, indiIerent) etc. La drept
vorbind, toate aceste modalitti de clasiIicare pot prea, n cazul unui ansamblu aIlat n continu schimbare si
expansiune cum e cel al obiectelor, aproape la Iel de ntmpltoare ca si ordinea alIabetic. Catalogul
ManuIacturii de Arme de la Saint-Etienne ne oIer, n lipsa structurilor, subdiviziuni, dar nu se reIer dect la
obiecte deIinite dup Iunctia lor: Iiecare rspunde unei operatii, adesea inIim si eteroclit, iar un sistem de
semniIicatii nu se Iace simtit nicieri
1
. La un nivel mult mai ridicat, analiza n acelasi timp Iunctional, Iormal
si structural a obiectelor n evolutia lor istoric, pe care o gsim n cartea lui SiegIried Giedion Mechani:ation
takes command (1948), adevrat epopee
a obiectului tehnic, semnaleaz schimbrile de structuri sociale legate de evolutia tehnicii, dar nu rspunde ctusi
de putin la problema de a sti cum snt trite obiectele, la ce nevoi (n aIara celor structurale) rspund ele, ce
structuri mentale se ntreptrund cu structurile Iunctionale contrazicndu-le si pe ce sistem cultural, inIra- sau
transcultural e bazat Ielul n care ele snt trite zi de zi. Iat ntrebrile pe care ni le punem n paginile ce
urmeaz. Nu va Ii vorba de obiecte deIinite prin Iunctie sau dup clasele n care le-am putea mprti pentru
comoditatea analizei, ci de procese prin care oamenii intr n legtur cu ele, si de asemenea de sistematica
conduitelor si a relatiilor umane ce rezult din aceasta.
Studierea sistemului ,vorbit" al obiectelor, adic a sistemului de semniIicatii mai mult sau mai putin coerent pe
care ele l instaureaz, presupune ntotdeauna un plan distinct al acestui sistem ,vorbit", mai riguros structurat
dect el, un plan structural asezat dincolo de descrierea Iunctional: planul tehnologic.
Planul tehnologic e o abstractie: n viata curent nu avem, practic, constiinta realittii tehnologice a obiectelor.
Totusi, aceast abstractie e o lealitate Iundamental: tocmai ea domneste asupra transIormrilor radicale ale
mediului. Lsnd la o parte orice paradox, putem spune chiar c ea constituie partea cea mai concret a
obiectului, deoarece procesul tehnologic e acela al evolutiei structurale obiective. Riguros vorbind, tot ce i se
ntmpl obiectului n mediul tehnologic e esential, iar ce i se ntmpl n domeniul psihologic sau sociologic al
nevoilor si practicilor e inesentiaL Discursul psihologic asupra obiectului ne trimite nencetat la un nivel mai
coerent, Ir legtur cu discursul individual sau colectiv: l-am putea numi cel al unei limbi tehnologice. Plecnd
de la aceast limb, de la coerenta modelului tehnic, putem ntelege ce li se ntmpl obiectelor prin Iaptul c snt
produse si consumate, posedate si personalizate.
Prin urmare, e urgent s deIinim chiar de la nceput un plan de rationalitate a obiectului, altIel spus de structurare
tehnologic obiectiv. Iat exemplul motorului cu benzin n cartea lui Gilbeit Simondon, Des modes dexistence
des obfets techniques (Aubier, 1958): ,n motorul zilelor noastre, Iiecare pies important e att de legat de
celelalte prin schimburi reciproce de energie nct nu poate Ii altIel dect e... Forma chiulasei, metalul din care e
Icut, legtura cu toate celelalte elemente ale ciclului produc o anumit temperatur a electrozilor bujiei; la
rndul ei, aceast temperatur reactioneaz asupra caracteristicilor aprinderii si ale ciclului n ntregimea lui.
Motorul zilelor noastre e concret, cel vechi e abstract. n motorul vechi, Iiecare element intervine la un anumit
moment n ciclu, dup care nu mai trebuie s actioneze asupra celorlalte elemente. Piesele motorului snt ase-
menea unor oameni care ar lucra pe rnd, Ir ns a se cunoaste unul pe cellalt... Exist o Iorm primordial a
obiectului tehnic, Iorma abstract n care Iiecare unitate teoretic si material e tratat ca un absolut, cernd s
Iie constituit, n vederea Iunctionrii, ca un sistem nchis. n acest caz, integrarea pune o serie de probleme ce
trebuie rezolvate..., si astIel apar structuri deosebite pe care le putem numi, pentru Iiecare unitate ce constituie
ansamblul, structuri de aprare: chiulasa motorului termic cu combustie intern se nconjoar cu aripioare de
rcire. Acestea par adugate dinaIar la cilindru si la chiulasa teoretic, si nu mplinesc dect o Iunctie: rcirea. n
motoarele recente, aceste aripioare au pe deasupra si un rol mecanic, opunndu-se ca niste nervuri la deIormarea
chiulasei sub presiunea gazelor... Nu mai putem distinge cele dou Iunctii: s-a dezvoltat o structur unic, care
nu e un compromis, ci o concomitent si o convergent: chiulasa cu nervuri poate Ii mai ngust, lucru ce
permite o rcire mai rapid; structura bivalent aripioare/nervuri asigur prin urmare sintetic, si ntr-un mod mult
mai satisIctor, cele dou Iunctii, cndva distincte: le integreaz pe ambele, depsindu-le... Vom spune c
aceast structur e mai concret dect precedenta si corespunde unui progres obiectiv al obiectului tehnic:
poblema telinologic real e acum cea a convergentei Iunctiilor ntr-o unitate structural, si nu cea a cutrii unui
compromis ntre exigente contrare. La limit, n aceast trecere de la abstract la concret, obiectul tehnic tinde s
ajung la staret unui sistem n ntregime coerent cu el nsusi, perIect uniIicat" (pp. 25-26).
Aceast analiz e esential: ne d elementele unei coerente care nu e niciodat trit, ce nu poate Ii niciodat
desciIrat n practic. Tehnologia ne aduce n Iata ochilor o poveste plin de rigoare a obiectelor, n care
antagonismele Iunctionale se rezolv dialectic n structuri mai largi. Fiecare trecere spre un sistem tot mai bine
integrat, Iiecare comutare n interiorul unui sistem deja structurat, Iiecare sintez de Iunctii Iace s apar un sens,
o pertinent obiectiv independent de indivizii care o vor Iace s Iunctioneze: iat-ne n nivelul limbii; prin
analogie cu Ienomenele lingvistice, am putea numi aceste elemente telinice simple diIerite de obiectele reale
, pe jocul crora se bazeaz evolutia tehnologic, ,tehneme". La acest nivel, putem avea n vedere o
tehnologie structural, ce studiaz organizarea concret a acestor telmeme n obiecte telinice tot mai complexe si
sintaxa lor n cadrul unor ansambluri.
Aceast stiint nu se poate ns desIsura riguros dect n sectoare re-strnse, ce merg de la cercetrile de
laborator pn Ia naltele realizri telinice precum aeronautica, astronautica, marina, marile camioane de
transport, dispozitivele preIectionate etc: tocmai acolo unde urgenta tehnic Iace s Iunctioneze pe deplin
constrngerea structural si unde caracterul colectiv si impersonal reduce la minim puterea modei. n vreme ce
automobilul se epuizeaz n jocul Iormelor pstrnd cu toate acestea un statut tehnologic minoritar (rcire cu ap,
motor cu cilindri etc), aviatia e silit s produc obiecte tehnice dintre cele mai concrete pentru simple ratiuni
Iunctionale (sigurant, vitez, eIicacitate). n acest caz, evolutia telinologic urmeaz o linie aproape pur. E
limpede ns c aceast analiz
tehnologic structural e insuIicient dac e vorba s Iurnizm o explicatie a sistemului cotidian al obiectelor.
Oricine poate visa s Iac o descriere exhaustiv a tehnemelor si a raporturilor de sens dintre ele, ceea ce ar Ii
suIicient pentru a epuiza lumea obiectelor reale: dar acesta e doar un vis. Ispita de a Iolosi tehnemele precum
astrii n astronomie, adic, dup cum spune Platon, ,ca pe niste Iiguri de geometrie, Ir s ne gndim la ce se
petrece n cer, dac vrem s devenim adevrati astronomi si s tragem vreun Iolos din acea parte a suIletului
nostru care e inteligenta" (Republica, 1 VII), se izbeste de ndat de realitatea psihologic si sociologic trit a
obiectelor, ce constituie, dincolo de materialitatea lor sensibil, un corp de constrngeri de asa natur nct
coerenta sistemului tehnologic e nencetat modiIicat si perturbat. Ceea ce ne intereseaz aici e tocmai aceast
perturbare, si de asemenea Ielul n care rationalitatea obiectelor intr n conIlict cu irationalitatea nevoilor,
precum si modul n care aceast contradictie Iace s apar un sistem de semniIicatii ce nzuieste s o rezolve, si
nu modelele tehnologice pe al cror adevr Iundamental se precizeaz Ir ncetare realitatea trit a obiectului.
Fiecare dintre obiectele noastre practice e legat de unul sau mai multe elemente structurale, ns ntr-un anume
Iel aceste obiecte si abandoneaz continuu structurali tatea tehnic n Iolosul unor semniIicatii secunde,
alunecnd din sistemul tehnologic n sistemul cultural. Mediul ambiant cotidian e, ntr-o Ioarte mare msur, un
sistem ,abstract" : n general, obiectele snt izolate n propria lor Iunctie, si omul e cel care asigur, rspunznd
nevoilor lui, coexistenta lor ntr-un context Iunctional, care e un sistem prea putin economic, putin coerent,
analog structurii arhaice a vechilor motoare cu benzin: ngemnare de Iunctii partiale, adesea indiIerente sau
antagoniste. Tendinta actual nu e ctusi de putin, de altIel, de a rezolva aceast incoerent, ci de a rspunde'
nevoilor succesive prin obiecte noi. Asa se Iace c Iiecare obiect adugat celorlalte si desvrseste propria-i
Iunctie, dar contrazice ansamblul, ba chiar uneori si desvrseste si si contrazice simultan propria-i Iunctie.
Pe lng toate acestea, cum conotatiile Iormale si tehnice se adaug incoerentei Iunctionale, ntregul sistem al
nevoilor socializate sau inconstiente, culturale sau practice , ntregul sistem trit, inesential, se revars
asupra ordinei tehnice esentiale si compromite statutul obiectiv al obiectului.
Iat un exemplu: lucrul ,esential" si structural, asadar cel mai concret obiectiv la o rsnit de caIea e motorul
electric, adic energia distribuit de central si legile de producere si transIormare a energiei; ceea ce e deja mai
putin obiectiv, deoarece e n legtur cu nevoile unuia sau altuia, e Iunctia deIinit de a mcina caIeaua; ceea ce
nu e deloc obiectiv, Iiind asadar inesential, e Iaptul c rsnita e verde si dreptunghiular, sau roz si trapezoi-
dal. O aceeasi structur, motorul electric, se poate speciIica n diverse Iunctii: diIerentierea Iunctional e deja
secundar (cci prin ea obiectul poate cdea n incoerenta gadgetului). Acelasi obiect-Iunctie se poate speciIica
la rndul lui n Iorme deosebite: iat-ne n domeniul ,personalizrii", al conotatiei Iormale: al inesentialului. Or,
Iaptul ce caracterizeaz obiectul industrial opus celui artizanal a aceea c inesentialul nu e lsat la cheremul
cererii si al executiei individuale, ci e reluat si sistematizat n productie
2
, care-si asigur prin el (si prin arta
combinatorie universal a modei) propria-i Iinalitate.
Tocmai aceast complicatie de nerezolvat determin conditii de autonomizare diIerite n sIera tehnologic, ce se
reIer la posibilitatea analizei structurale n domeniul obiectelor si n cea a limbajului. Dac exceptm
obiectele tehnice pure, cu care nu avem niciodat de a Iace ca subiecti, vom vedea c cele dou niveluri, al
denotatiei obiective si al conotatiei (prin care obiectul e investit, comercializat, personalizat, prin care intr n
cadru utilitar si n sistemul cultural) nu snt strict disociabile precum cel al limbii si al vorbirii n lingvistic, n
conditiile actuale de productie si de consum. Nivelul tehnologic nu are o autonomie structural att de mare nct
,Iaptele de vobiie" (n cazul nostru obiectul ,vorbit") s nu Iie mai importante n analiza obiectelor dect n
analiza Iaptelor de limb. Dac Iaptul de a-l pronunta pe r rostogolit sau graseiat nu schimb nimic n sistemul
limbii, cu alte cuvinte dac sensul conotat nu compromite ctusi de putin structurile denotate, conotatia de obiect
apas n schimb si altereaz simtitor structurile tehnice. Spre deosebire de limb, tehnologia nu constituie un
sistem stabil. Contrar monemelor si Ionemelor, tehnemele snt n continu evolutie. Or, Iaptul c sistemul
tehnologic e att de implicat, prin revolutia lui permanent, n nsusi timpul obiectelor practice care-l ,vorbesc"
e si cazul limbii, dar ntr-o msur inIinit mai mic , Iaptul c acest sistem are drept scop stpnirea lumii si
satisIacerea nevoilor, adic Iinalitti mai concrete, mai putin disociabile de practic dect comunicarea, care e
scopul limbajului , n sIrsit Iaptul ca tehnologia depinde strict de conditiile sociale ale cercetrii tehnologice,
prin urmare de ordinea global de productie si de consum, care e constrngere exterioar ce nu se exercit asupra
limbii , din toate acestea rezult c sistemul obiectelor, contrar celui al limbii, nu poate Ii descris tiintific dect
n msura n care e considerat, in cadrul aceleiai micri, ca rezultnd din interIerenta continu a unui sistem de
practici cu un sistem de tehnici. Ceea ce explic realul snt mai putin structurile coerente ale tehnicii ct
modalittile de ntlnire a practicilor si a tehnicilor, sau mai precis modalittile prin care practicile Irneaz
tehnicile. La drept vorbind, descrierea sistemului obiectelor nu se poate lipsi de o critic a ideologiei practice a
sistemului. La nivelul tehnologic nu exist contradictii: nu exist dect sens. Dar o stiint uman nu poate Ii dect
stiinta sensului i a contrasensului: n ce Iel un sistem tehnologic coerent se disperseaz ntr-un sistem practic
incoerent, n ce Iel
,limba" obiectelor poate Ii ,vorbit", n ce Iel sistemul ,vorbirii" (care e intermediar ntre limb si vorbire) l
eclipseaz pe cel al limbii? n sIrsit, unde snt lsnd la o parte coerenta abstract contradictiile trite n
sistemul obiectelor?
3
* Gadget. dispozitiv sau obiect nou si amuzant. Cuvntul a intrat n Irancez prin 1946, provenind dintr-un cuvnt anglo-american identic,
atestat prin 1870.
1
Dar nsusi catalogul, existenta lui ca atare, e bogat n sensuri: el are o intens semniIicatie cultural, prin propriu-i proiect de nomenclator
exhaustiv: nu putem atinge obiectele dect printr-un catalog ce poate Ii rsIoit ,pentru propria noastr plcere", ca un manual al minunilor, o
carte de povesti, un meniu de restaurant etc.
2
Modalittile de tranzitie de la esential la inesential snt prin urmare relativ sistematice, chiar si ele. Sistematizarea inesentialului are aspecte
psihologice si sociologice, si de asemenea o Iunctie ideologic de integrare (v. Modele i serii).
3
Pe baza acestei distinctii putem Iace o apreciere strns ntre analiza obiectelor si lingvistic, sau mai degrab semiologie. Cee.a ce noi
numim, n cmpul obiectelor, diIerenta marginal sau inesential, e ceva analog cu notiunea semiologic de ,cmp de dispersie": cmpul de
dispersie e constituit de variettile de executare a unei unitti (de exemplu a unui Ienomen) atta timp ct aceste varietti nu aduc o schimbare
de sens (adic nu devin variatii pertinente). In arta culinar putem vorbi de o dispersie a unui Iel de mncare, constituit de limitele ntre care
acesta continu s semniIice, oricare ar Ii ,Ianteziile" celui ce-l pregteste. Variantele care compun cmpurile de dispersie se numesc
variante combinatorii. ele nu particip la comutarea sensului, si nu snt pertinente. .. Mult vreme variatiile combinatorii au Iost considerate
ca Iapte de vorbire; cu sigurant, snt Ioarte apropiate de vorbire, dar actualmente snt socotite Iapte de limb, deoarece snt ,obligatorii"
(Roland Barthes, Communications, nr.4, p.128). Barthes adaug c aceast notiune e sortit s devin central n semiologie, deoarece
variatiile nesemniIicative n planul denotatiei pot s redevin semniIicative n planul conotatiei. Din cele de mai sus ne dm seama de Iaptul
c exist o analogie proIund ntre variatia combinatorie si diIerenta marginal: ambele se reIer la inesential, nu au nici o pertinent, tin de o
art a combinatiei si-si precizeaz sensul la nivelul conotatiei. Distinctia capital e ns aceasta: dac variatia combinatorie rmne exterioar
si indiIerent n planul semiologic al denotatiei, diIerenta marginal nu e, n schimb, niciodat ,marginal" , pentru c planul tehnologic nu
desemneaz, precum cel al limbii n cadrul limbajului, o abstractie metodologic Iix ce devine real prin dinamica conotatiilor, ci o schem
structural evolutiv pe care conotatiile (diIerentele inesentiale) o stabilizeaz, o Iac s devin stereotip si s regreseze. Dinamica structural
a tehnicii ncremeneste la nivelul obiectelor si n subiectivitatea diIerential a sistemului cultural, ce se repercuteaz el nsusi asupra ordinei
tehnice.
A. SISTEMUL FUNCTIONAL SAU DISCURSUL OBIECTIV
L STRUCTURILE DE ARANJARE A MEDIULUI COTIDIAN
MEDIUL TRADITIONAL
ConIiguratia mobilierului e imaginea Iidel a structurilor Iamiliale si sociale ale unei epoci. Interiorul burghez
tipic e de natur patriarhal: un ansamblu constituit din suIragerie si dormitor. DiIerite prin Iunctia lor dai'
puternic integrate, mobilele graviteaz n jurul buIetului sau al patului din mijlocul camerei. Tendinta e de
acumulare si de ocupare a spatiului, si de asemenea de nchidere a acestuia: uniIunctionalitate, inamovibilitate,
prezent impozant si etichet ierarhic. Fiecare camer are o destinatie strict, ce corespunde diverselor Iunctii
ale celulei Iamiliale, si care trimite, mai departe, la o conceptie a persoanei ca mbinare echilibrat de Iacultti
distincte. Mobilele se privesc, se dau la o parte una pe alta si se implic ntr-o unitate mai curnd de ordin moral
dect spatial. Se gmpeaz n jurul unei axe ce asigur cronologia regulat a conduitelor mereu simbolizata
prezent a Iamiliei Iat de ea nssi. In spatiul privat, Iiecare mobil si Iiecare camer, la rndul ei, si
interiorizeaz Iunctia si marcheaz demnitatea simbolic a acesteia, iar- casa, n ntregul ei, desvrseste
integrarea relatiilor personale n grupul pe jumtate nchis al Iamiliei.
Toate acestea dau nastere unui organism a crui structur e relatia patriarhal de traditie si de autoritate, si a
crui inim e relatia aIectiv complex ce-i uneste membrii. Acest nucleu e un spatiu speciIic, care tine prea
putin seama de o amenajare obiectiv, deoarece mobilele si obiectele au ca Iunctie, n primul rnd, personiIicarea
relatiilor umane, umplerea spatiului pe care-l mpart ntre ele, ca si Iaptul de a avea un suIlet
1
. Dimensiunea real
n care triesc e supus dimensiunii morale pe care trebuie s o semniIice. n acest spatiu, ele au tot att de putin
autonomie ca si diIeritii membri ai Iamiliei n societate. De altIel, Iiintele si obiectele snt Ioarte legate ntre ele,
iar obiectele si nsusesc din aceast crdsie o valoare aIectiv, pe care n mod obisnuit o numim ,prezent".
Ceea ce Iace proIunzimea caselor copilriei si caracterul lor evocator n amintire e, evident, aceast structur
complex de interioritate n care obiectele traseaz sub ochii nostri limitele unei conIiguratii simbolice: slasul
copilriei. Ruptura ntre interior si exterior si opozitia Iormal a acestora sub semnul social al propriettii si sub
semnul psihologic al imanentei Iamiliei Iace din acest spatiu traditional o transcendent ncins. Zeii lari care
snt obiectele devin treptat nemuritori, deoarece ncarneaz n spatiu legturile aIective si permanenta grupului,
pn ce o generatie mo-
10
1 1
dem i va respinge, i va mprstia sau, uneori, i va reinstala n actualitatea nostalgic a unor obiecte vechi. Ca
si zeii, mobilele au uneori norocul unei existente secunde, care trece de la utilizarea Iireasc la barocul cultural.
Ordinea suIrageriei si a dormitorului, ca structur mobiliar legat de structura imobiliar a casei, e de asemenea
aceea propagat de publicitate n publicul larg. Levitan si galeriile Barbes propun ntotdeauna gustului colectiv
normele ansamblului ,decorativ", chiar dac liniile s-au ,stilizat", si chiar dac decorul si-a pierdut cldura. Iar
dac aceste mobile se vnd, nu e din cauz c ar Ii mai ieItine, ci pentru c poart n ele certitudinea oIicial a
grupului si conIirmarea burghez. Si astIel niste mobile-monumente (buIetul, patul, dulapul), ca si mbinarea lor
reciproc, rspund persistentei structurilor Iamiliale traditionale n straturi Ioarte largi ale societtii moderne.
OBIECTUL MODERN ELIBERAT N PROPRIA-I FUNCTIE
n acelasi timp cu schimbarea ntre individ, pe de o parte, si Iamilie si societate pe de alt parte, se schimb st
stilul obiectelor de mobilier. Di-vanuri si paturi asezate n colturile camerelor, uneori cu etajere deasupra lor,
msute joase, raIturi numeroase si elemente mrunte o iau naintea vechiului ansamblu de mobile. Asezarea se
schimb si ea. Patul devine o banchet-pat, buIetul si dulapurile piesele escamotabile. Toate se adun si se
desIac, se echilibreaz sau intr n scen la momentul oportun. Desigur, aceste inovatii nu au caracterul unei
improvizatii libere: aproape ntotdeauna, mobilitatea sporit, comutabilitatea si oportunitatea ce o nsotesc e doar
rezultatul unei adaptri silite la lipsa de spatiu. Darul de a inventa e un dar al srciei. Si dac vechea suIragerie
era apsat de o conventie moral, interioarele ,moderne", n ntreaga lor ingeniozitate, ne dau deseori impresia
unor expediente Iunctionale. ,Lipsa stilului" e, n primul rnd, o lips de spatiu, iar Iunctionalitatea maxim o
rezolvare neIericit n care Iaptul de a te gsi la tine acas si pierde organizarea interioar, Ir a-si pierde
delimitrile. Destructurarea Ir reconversiune a spatiului si a prezentei obiectelor e, nainte de toate, o srcire.
Tocmai asa apare ansamblul modern de serie: destructurat, dar nu restructurat deoarece nimic nu
compenseaz puterea de expresie a vechii ordini simbolice. Cu toate acestea, exist un progres: ntre individ si
obiecte, devenite mai suple prin utilizare si neexercitnd sau nesimboliznd nici o constrngere moral, legtura e
mai liber: prin ele, individul nu mai e n strict relatie cu Iamilia sa
2
. n mobilitatea si multiIunctionalitatea lor,
el si gseste o mai mare libertate de organizare, reIlex al unei mai mari disponibilitti n relatiile sale sociale.
Aceasta nu e ns dect un Iel de eliberare partial. La nivelul obiectului de serie, n absenta unei restructurri a
spatiului, aceast evolutie ,Iunctional" nu e, de-ar Ii s relum distinctia marxist, dect o emancipare, si nu o
eliberare, deoarece nu semniIic dect eliberarea functiei obiectului, i nu a obiectului insui.
12
Masa neutr, usoar, escamotabil, patul Ir picioare, Ir cadru, neacoperit, un Iel de grad zero al patului, toate
obiectele alctuite din linii ,pure" care nici mcar nu mai par ceea ce snt, reduse la structura cea mai simpl, ca
si cum ar Ii deIinitiv secularizate: ceea ce s-a eliberat n ele si care, eliberndu-se, a eliberat ceva n om (sau pe
care omul, eliberndu-se, l-a eliberat n ele) e propria lor Iunctie. Aceasta nu mai e estompat de teatralitatea
moral a vechilor mobile, ci s-a desprins de ritual, de etichet, de o ntreag ideologie ce Iceau din mediul
nconjurtor oglinda opac a unei structuri umane reiIicate. n zilele noastre, obiectele transpar n mod clar n
ceea la ce servesc. Prin urmare, snt libere ca obiecte functionale, cu alte cuvinte au libertatea de a Iunctiona, iar
pentru obiectele de serie nu o au dect pe aceasta
3
.
Or, atita timp cit obiectul nu e eliberat decit in functia lui, in mod reciproc omul nu e eliberat decit ca utili:ator
al obiectului in cau:. Acest Iapt e un progres, dar nu un moment hotrtor. Un pat e un pat, un scaun e un scaun:
ntre ele nu exist nici o legtur atta vreme ct nu servesc dect la ce servesc. Iar Ir legtur nu exist spatiu,
deoarece spatiul exist doar dac e deschis, provocat, ritmat, lrgit printr-o corelare de obiecte si prin depsirea
Iunctiei acestora ntr-o nou structur. ntr-un Iel, spatiul e libertatea real a obiectului, Iunctia Iiind doar
libertatea lui Iormal. SuIrageria burghez e structurat, dar structura ei e nchis. Mediul Iunctional e mai
deschis, mai liber, dar e si destructurat, rupt n Iunctii diverse. ntre cele dou, n sprtura dintre spatiul
psihologic integrat si spatiul Iunctional mbucttit, se misc obiectele de serie ce privesc si spre unul si spre
cellalt, aIlndu-se adesea n acelasi interior.
INTERIORUL MODEL
Elementele
Acest spatiu de negsit, care nu e nici exterioritate delimitat prin con-strngeri si nici inIerioritate de reIugiu,
acesta libertate si acest ,stil" ce nu poate Ii desciIrat n obiectul de serie deoarece e aservit propriei sale Iunctii
poate Ii gsit n interioarele model. n acestea apare o structur nou si o evolutie semniIicativ
4
. RsIoind
reviste de lux precum Maison Frangaise, Mobilier et Decoration etc.
5
. remarcm alternanta a dou teme: pe de o
parte, case sublime, n aIara oricrei concurente, vechi locuinte din secolul al XVIII-lea, vile amenajate n chip
miraculos, grdini italiene nclzite cu raze inIrarosii si mpnzite cu statuete etrusce, pe scurt lumea
exemplarului unic, ce nu poate dect s ne sileasc s o contemplm Ir sperant (cel putin Ir nici o sperant
sociologic rezonabil). Acestea snt modelele aristocratice, care prin valoarea lor absolut sustin cealalt parte:
decorul amenajrii moderne. Obiectele si mobilele propuse de acestea, desi au un ,standing"* nalt, au si o
incident sociologic: nu e vorba de creatii de vis,
13
necomerciale, ci, n sensul propriu, de modele. De data aceasta nu ne mai aIlm n domeniul artei pure ci ntr-
unui care, cel putin virtual, priveste ntreaga societate.
Modelele avangardei n domeniul mobilelor se dispun n Iunctie de o opozitie Iundamental: elemente/fotolii, iar
imperativul practic cruia i se supun e aranfarea mediului, altIel spus un calcul sintagmatic cruia i se opune, tot
asa cum Iotoliile se opun elementelor, conceptul general de ambiant.
,TECMA: Elemente extensibile si care se pot juxtapune, transIorma si mri; Iiind armonioase, alctuiesc un
mobilier perIect omogen; Iiind Iunctionale, rspund tuturor imperativelor vietii modeme. Rspund si exigentelor
dumneavoastr: puteti Iace din ele o bibliotec, un bar, un suport pentru radio, un dulap, o garderob, un birou,
un cuIr, o comod, un dulpior pentru vase, o vitrin, sertare pentru Iise, o mas escamotabil. TECMA e la
dispozitia dumneavoastr n lemn de tec dat cu ulei sau n lemn de acaju lcuit."
,OSCAR: Construiti-v singuri o ambiant OSCAR! E pasionant si inedit. Gama de mobile OSCAR e un joc de
elemente predecupate.
Descoperiti plcerea de a compune la scar mic modelul mobilierului dumneavoastr, n relieI, n culori si dup
puterile minilor dumneavoastr! Dumneavoastr l creati, dumneavoastr l transIormati, acas, dup cum doriti!
Veti Ii bucuros dac veti comanda mobila OSCAR, original si personal, mndria cminului dumneavoastr!"
,MONOPOLY: Fiecare dintre ansamblurile MONOPOLY e cel mai bun prieten al personalittii dumneavoastr.
Sistem din abanos de nalt calitate, din tec sau din makore cu mbinri invizibile de elemente cu patru. muchii
ce permit structurri inIinit de variate de mobile adaptate gusturilor si spatiului dumneavoastr n Iunctie de
nevoi.
Elemente monobloc policombinabile: le puteti adapta pentru a crea si la dumneavoastr acas atmosIera raIinat
pe care o visati."
Aceste exemple las s se vad depsirea obiectului-Iunctie spre o nou ordine practic de organizare. Valorile
simbolice si valorile de utilizare se estompeaz n spatele valorilor de organizare. Substanta si Iorma vechilor
mobile snt deIinitiv uitate n Iolosul unui joc al Iunctiilor extrem de liber. Obiectele nu mai snt investite cu un
,suIlet", si nici nu ne mai investesc cu prezenta lor simbolic: relatia devine obiectiv, Iiind una de mbinare si
de joc. Valoarea pe care o ia nu mai e instinctiv si psihologic, ci tactic. Nu mai sntem deIiniti de misterul
relatiilor singulare, ci de diIerentele si demersurile unui joc. O limitare Iundamental e nlturat, paralel cu o
modiIicare simtitoare a structurilor sociale si interpersonale.
Peretii si lumina
Camerele, ca si casa nssi, depsesc sectionarea traditional prin
14
perete, ce Icea din ele spatii-reIugiu. Camerele se desIac, totul comunic, apoi se Iragmenteaz n unghiuri, n
zone diIuze si n sectoare mobile: se liberalizeaz. Ferestrele nu mai snt niste oriIicii ce se opun navalei aerului
si luminii, care soseau din afar pentru a se aseza pe obiecte, pe care le luminau ,dinuntru". Mai simplu: nu mai
exist deloc Ierestre, iar lumina, ce intervine liber, a devenit Iunctia universal de existent a lucrurilor. Tot asa,
obiectele si-au pierdut substanta ce le ntemeia si Iorma ce le delimita, prin care omul le anexa propriei sale
imagini: acum, spatiul se desIsoar liber ntre ele, devenind Iunctia universal a raporturilor si ,valorilor" lor.
Luminarea
In aceeasi ordine de evolutie, multe amnunte snt semniIicative: de exemplu tendinta de a ndeprta sursele de
lumin. ,Un sntulet spat de jur mprejurul tavanului adposteste pe tot perimetrul lui tuburi de neon, ce asigura
o luminare discret". ,Luminare uniIorm cu tuburi mascate n diIerite puncte: sub santul din tavan care se
ntinde de-a lungul perdelelor, n spatele prtii superioare a mobilelor, sub partea de sus a dulapurilor etc." Totul
se petrece ca si cum sursa de lumin ne-ar reaminti originea lucrurilor. Chiar si atunci cnd nu mai lumineaz,
din tavan, cercul Iamiliei, chiar dac e mprstiat si mbucttit, rmne n continuare semnul unei intimitti
privilegiate, atribuie lucrurilor o valoare deosebit, d nastere umbrelor si inventeaz prezente. ntelegem cu
usurint de ce un sistem care tinde spre calculul obiectiv al elementelor simple si omogene vrea s stearg pn si
ultimul semn de strlucire interioar si de uvelire simbolic a lucrurilor cu privirea- sau cu dorinta.
Oglin:i i portrete
Alt simptom: disparitia oglinzilor. Dup atta metaIizic ar trebui s scriem o psiho-sociologie a oglinzii. Mediul
trnesc traditional ignor oglinda, poate c i e chiar team de ea: oglinda e ca o vrjitoare. Dimpotriv,
interiorul burghez, ca si ceea ce a mai rmas din el, mobilierul actual de serie, nmulteste numrul oglinzilor de
pe pereti, de pe dupaluri, de pe msutele de servit, de pe buIete. Ca si sursa de lumin, oglinda e o pies
privilegiat a camerei de locuit. n acest sens, ea joac pretutindeni, n decorul conIortului domestic, un rol
ideologic de redundant, de superIlui-tate, de obiect reIlector e un obiect al omului bogat, n care practica per-
soanei burghezului, Ioarte respectuoas cu ea nssi gseste privilegiul de a-si nmulti imaginile si de a dispune
de propriile-i bunuri. n general, putem spune c oglinda, care e un obiect ce tine de ordinea simbolic, nu numai
c reIlect trsturile individului, ci nsoteste si strdania constiintei individuale n istorie. Prin urmare, poart n
sine conIirmarea unei ntregi ordini sociale: nu din ntmplare secolul lui Ludovic al XIV-lea se rezum
15
n Galeria Oglinzilor. Tot asa, de ctva vreme, nmultirea oglinzilor de apartament coincide cu proliIerarea
Iariseismului triumItor al constiintei burgheze de la Napoleon al IIl-lea la Modern Style. Lucrurile s-au schim-
bat ns. In ansamblul Iunctional, imaginea de dragul imaginii nu mai e practicat. Oglinda exist n continuare:
lipsit de cadru, ea si deIineste Iunctia, cel mai exact, n baie. Destinat ngrijirii aparentelor, care e pretins de
relatiile sociale, ea se elibereaz de gratia si de prestigiul subiectivittii domestice, n acelasi timp, celelalte
obiecte se elibereaz de ea si nu mai snt tentate s triasc ntr-un circuit nchis cu propria lor imagine. Cum
oglinda ncheie spatiul, ea presupune un perete si trimite la un centru: cu ct avem mai multe oglinzi, cu att
intimitatea camerei e mai Iormidabil, dar si mai rsIrnt asupra ei nsusi. Tendinta actual de a nmulti
deschiderile si peretii transparenti merge n sens invers. (Pe lng acestea, toate trucajele pe care le permite
oglinda snt mpotriva exigentei actuale de transparent a materialului.) Cercul a Iost spart, si trebuie s
recunoastem n ordinea modern o logic real cnd elimin, n acelasi timp cu sursele de lumin centrale sau
prea vizibile, oglinzile care le reIlectau, cu alte cuvinte orice centru si`brice ntoarcere la centru n mod simultan,
elibernd astIel spatiul de strabismul de convergent care Icea decorul s se uite crucis la el nsusi, precum
constiinta burghez
6
.
Paralel cu oglinda a mai disprut ceva: portretul de Iamilie, IotograIia de nunt din dormitor, portretul n picioare
sau pn la bru al proprietarului din salon, IotograIia copiilor pus n ram mai peste tot. Toate acestea constituie
oarecum oglinda diacronic a Iamiliei, dar dispar odat cu oglinzile reale, la un anumit nivel de modernitate (a
crei diIuzare e nc relativ modest). Chiar si opera de art, original sau n reproduceri, nu mai apare ca o
valoare absolut, ci la modul combinatoriu. Succesul gravurii n decoratia interioar, ea Iiind preIerat tabloului,
se explic printre altele prin mai mica ei valoare absolut, asadar printr-o mai mare valoare asociativ. Dup
modelul lmpii sau al oglinzii, nici un obiect nu trebuie s redevin un punct Iocal intens.
Ceasul de perete i timpul
Un alt miraj disprut din interiorul modern: cel al timpului. S-a pierdut un obiect esential: orologiul sau pendula.
S ne reamintim c dac centrul camerei trnesti de locuit e Iocul si cminul, ceasul de perete e si el un element
viu, plin de mretie. n interiorul burghez sau mic burghez, el devine o pendul care, adesea, e asezat pe
cminul de marmor, la rndul lui dominat de oglind toate acestea Iormnd rezumatul simbolic cel mai
extraordinar al spiritului domestic burghez. Aceasta pentru c ceasul de perete e, n timp, echivalentul oglinzii n
spatiu. Tot asa cum legtura cu imaginea din oglind instituie o delimitare si un Iel de proiectare spre interior a
spatiului, orologiul e, n mod paradoxal, simbolul permanentei si al proiectrii spre interior a timpului. Ceasurile
de perete rustice Iac parte
16
dintre obiectele cele mai cutate: aceasta pentru c snt tot ce poate Ii mai linistitor ca prezent, deoarece
capteaz timpul n intimitatea unei piese de mobilier, Ir cea mai mic eroare. Cronometria e nIricostoare cnd
ne introduce n obligatiile sociale, ns ne aduce sigurant cnd Iace din timp o substant, decupndu-l ca pe un
obiect de consum. Fiecare dintre noi si-a dat cndva seama ct de mult intimitate poate conIeri unui loc tic-tacul
unei pendule sau al unui ceas de perete: acest tic-tac l Iace s semene cu interiorul propriului nostru trup.
Orologiul e o inim mecanic ce ne Iace s Iim linistiti n ce priveste propria noastr inim. Tocmai acest proces
de inIuzare si de asimilare a substantei temporale, aceast prezent a duratei, snt respinse de ordinea modern
exterioritate, spatiu si relatii obiective , ca si celelalte centre de involutie.
SPRE O SOCIOLOGIE A ARANJRII?
ntregul univers al Stimmung**-um a disprut, ca si cel al unisonului ,natural" dintre miscrile suIletului si
prezenta lucrurilor: ambianta interiorizat (n opozitie cu ambianta exteriorizat a ,interioarelor" moderne), n
zilele noastre, valoarea nu mai const n apropiere sau intimitate, ci n inIormatie, inventie, control,
disponibilitate continu Iat de mesajele obiective ea se aIl n calculul sintagmatic, ce ntemeiaz n mod
propriu discursul locatarului modern.
Conceptia decorrii s-a schimbat si ea cu totul. Gustul traditional, care era o determinare a Irumosului prin
aIinitti ascunse, nu mai intevine n ea. Acest gust era expresia unui discurs poetic, o evocare de obiecte nchise
asupra lor nsele, ce-si rspundeau: n zilele noastre, obiectele nu-si mai rspund unul altuia, ci comunic nu
mai reprezint o prezent aparte ci, n cel mai bun caz, o coerent de ansamblu, rezultat al simpliIicrii lor ca
elemente ale unui cod si ca o calculare a raporturilor dintre ele. Omul poart un discurs structural cu ele, ntr-o
art combinatorie nesIrsit.
Publicitatea valoriIic pretutindeni aceast nou modalitate a decorrii: ,Faceti-v un apartament din trei camere,
plcut si coerent, pe 30 ni
2
!" ,nmultiti-v apartamentul cu 4!" ntr-un mod mai general, ea vorbeste de interioare
si de mobilare n termeni de ,problem" si de ,rezolvare" a acesteia. Sensul actual al decorrii st tocmai acolo,
mai degrab dect n ,gust": nu mai e vorba de a Iace s Iunctioneze un teatru de obiecte sau de a crea o
atmosIer, ci de a rezolva o problem, de a da rspunsul cel mai subtil la niste date ncurcate, de a mobila un
spatiu.
La nivelul obiectelor de serie, posibilitatea acestui discurs Iunctiona| e redus. Obiectele si mobilele snt
elemente dispersate, a cror sintax nu e precizat: n msura n care avem de a Iace cu un calcul al aranjrii, e
vorba de un calcul al penuriei, iar obiectele apar srace n propria lor abstractie. Aceast abstractie e totusi
necesar: tocmai ea ntemeiaz, la nivelul modelului, omogenitatea termenilor jocului Iunctional. Trebuie ca, mai
n-
17
ti, omul s nceteze de a se amesteca cu lucrurile si de a le valoriIica asa cum Iace cu el nsusi, pentru a putea,
mai apoi, s proiecteze asupra lor un joc, un calcul sau un discurs ce depsesc conditiile de utilizare, si s valori-
Iice tocmai acest joc ca pe un mesaj adresat celorlalti, si de asemenea siesi. In acest stadiu, modul de existent a
obiectelor ,ambiante" se schimb cu totul, iar sociologia mobilei cedea: locul unei sociologii a aranfrii .
Imaginea si discursul publicitar poart mrturia evolutiei: discursul prin Iaptul c aduce pe scen n mod direct
subiectul ca pe un actor sau manipulator, la indicativ sau la imperativ; iar imaginea omitndu-i, dimpotriv,
prezenta, deoarece ar Ii cumva anacronic. Discursul pune ordine n lucruri, o ordine ce exclude redundanta:
omul nu mai are nimic de Icut dect s dispar din imaginea lucrurilor. Prezenta lui e exercitat. El nu instituie
un decor, ci un spatiu; iar dac Iigura proprietarului era Iireasc n decorul traditional, pe care-l conota n modul
cel mai limpede, semntura lui e, dimpotriv, strin unui spatiu ,Iunctional".
OMUL CE ARANJEAZ LUCRURI
ntrezrim noul tip de locatar ce se propune ca model. ,Omul care aranjeaz" nu e nici proprietar, nici simplu
utilizator, ci un agent inIormator activ al ambiantei. El dispune de spatiu ca de o structur de distribuire, iar prin
controlarea spatiului detine toate posibilittile de relatii reciproce si, prin urmare, totalitatea rolurilor pe care le
pot asuma obiectele. (E nevoie asadar ca si el s Iie ,Iunctional", omogen spatiului, dac vrea ca mesajele de
aranjare s poat pleca de la el.) Nu posedarea obiectelor sau bucuria de a le avea l intereseaz, ci rspunderea
pe care o are, n sensul posibilittii permanente de a da ,rspunsuri". ntreaga lui practic e una de exterioritate.
Locatarul modern nu ,consum" obiecte. (,Gustul" acestora nu mai are nici o important; n cele dou sensuri
ale cuvntului, el trimite la obiecte nchise asupra lor, a cror Iorm contine, ca s spunem asa, o substant
,comestibil" care le permite s Iie interiorizate.) El le stpneste, le controleaz, le ordoneaz, regsindu-le n
manipularea si n echilibrul tactic al sistemului.
In modelul acestui locatar ,Iunctional" apare o abstractie evident. Publicitatea vrea s ne Iac s credem c, de
Iapt, omul modern nu mai are nevoie de obiecte, si c nu are altceva de Icut dect s practice cu ele niste
operatiuni, ca un tehnician inteligent al comunicrii. Mediul nconjurtor e ns un mod de existent trit, Iacem
prin urmare o abstractie nsemnat dac i aplicm modele de estimare numeric si de inIormatie luate din
domeniul tehnicii pure. De altIel, acest joc obiectiv se dubleaz cu un lexic ambiguu: ,dup gustul
dumneavoastr", ,personalizare", ,aceast ambiant va Ii a dumneavoastr" etc, ce pare a-l contrazice, dar care,
de Iapt, i serveste ca alibi. Jocul obiectiv ce i se propune omului ce aranjeaz e mereu reluat n jocul dublu al
publicittii. Cu toate acestea, nssi logica acestui joc pune n evident imaginea unei strategii generale a
relatiilor umane, a unui proiect
18
uman, al unui modus vivendf** al erei tehnice adevrat schimbare de civilizatie ale crei aspecte se pot
desciIra pn si n viata cotidian.
Obiectul: un Iigurant umil si receptiv, un Iel de sclav psihologic si de conIident iat cum a Iost el trit n viata
cotidian traditional, si ilustrat de ntreaga art occidental, pn n zilele noastre. Acel obiect a Iost reIlexul
unei ordini totale, legat de o conceptie bine deIinit despre decor si perspectiv, despre substant si Iorm. In
aceast conceptie, Iorma e demarcarea absolut ntre interior si exterior. E un contintor Iix, n vreme ce
interiorul e o substant. Pe lng Iunctia lor practic, obiectele si n mod deosebit mobilele au si o Iunctie
primordial de vas, care tine de imaginar
8
. Receptivitatea lor psihologic se reIer tocmai la ea. n acest Iel,
obiectele snt imaginea unei ntregi viziuni a lumii, n care Iiecare Iiint e conceput ca un ,vas de interiori tate",
iar relatiile ca niste corelatii transcendente ntre substante , casa nssi Iiind echivalentul simbolic al
trupului uman, a crui puternic schem organic se generalizeaz ntr-o schem ideal de integrale a struc-
turilor sociale. Toate acestea alctuiesc un mod total de viat, a crui ordine Iundamental e cea a Naturii, ca
substant originar din care decurg valorile. n crearea sau Iabricarea de obiecte, omul devine transsubstantiator
al naturii, prin impunerea unei Iorme care e cultura: schema originar a creativittii e Iiliatia substantelor din
epoc n epoc, din Iorm n Iorm: creatie ab utero****, cu ntreaga simbolic poetic si metaIoric ce o
nsoteste
9
. AstIel, deoarece sensul si valoarea decurg din transmiterea ereditar a substantelor sub jurisdictia Ior-
mei, lumea e trit ca si dat (ca de pild n inconstient sau n vrsta copilriei), iar proiectul const n
dezvluirea si perpetuarea ei. Iar acum Iorma circumscrie obiectul, o parcel din natur e inclus n el, ca-n
corpul omenesc: obiectul e Iundamental antropomorIic. Si astIel omul e legat de obiectele ambiante prin aceeasi
intimitate visceral (pstrnd porportiile) prin care e legat de organele propriului su corp, n vreme ce
,proprietatea" obiectului tinde mereu, virtual, la recuperarea acestei substante prin anexare oral si ,asimilare".
Ceea ce putem ntrevedea n zilele noastre, n interioarele modeme, e sIrsitul ordinei Naturii; de asemenea, prin
distrugerea Iormei si anihilarea limitei Iormale interior/exterior, ca si a ntregii dialectici complexe a Iiintei si a
aparentei care era legat de ea, o nou calitate de relatie si de rspundere obiectiv. Proiectul trit al unei
societti tehnice nseamn punerea sub semnul ntrebrii a ideii nsesi de Genez, cu alte cuvinte omiterea
nceputurilor, a sensului dat si a ,esentelor" pe care bunele mobile strvechi le simbolizau concret o evaluare
si o conceptualizare practic pe baza unei abstractii totale: ideea unei lumi care nu e dat, ci produs stpnit,
manipulat, inventariat si controlat: !"#$%!&'(
)*
+
Aceast ordine modern, speciIic diIerit de ordinea traditional de procreare, se reIer si ea, cu toate acestea, la
o ordine simbolic, Iundamental. Dac civilizatia anterioar, bazat pe ordinea natural a substantelor, poate Ii
pus n legtur cu structuri orale, n ordinea modern a productiei, a calculului si a Iunctionalittii, apare o
ordine Ialic, ce trebuie legata de o
19
ncercare de depsire, de transIormare a concretului, de nltare spre structuri obiective, dar si o ordine a
Iecalittii, bazat pe abstractie, pe o chintesent ce vizeaz s pun n miscare o materie omogen; pe calcul si pe
decuparea materiei, pe o ntreag agresivitate anal sublimat n joc, n discurs, n ordine, n clasiIicare, n
distribuire.
Organizarea lucrurilor, chiar si atunci cnd se pretinde obiectiv n eIortul tehnic, e ntotdeauna, n acelasi timp,
un registru puternic de proiectare si de implicare a subiectului. Cea mai bun dovad a acestui Iapt e obsesia
care, adesea, bntuie n spatele proiectului de organizare, n cazul nostru n spatele vointei de aranjare; toate
lucrurile trebuie s comunice ntre ele, totul trebuie s Iie Iunctional nu mai exist nici un secret, nici un
mister, totul poate Ii organizat, prin Urmare totul e limpede. Nu mai avem de-a Iace cu obsesia gospodriei
traditionale: Iiecare lucru are un loc, iar curtenia trebuie s domneasc pretutindeni. Aceast obsesie era moral,
a noastr e Iunctional. Ea poate Ii explicat dac o legm de Iunctia de Iecalitate, care presupune conduc-
tibilitatea absolut a organelor interne. n ea putem gsi o stiint a caracterului civilizatiei tehnice: dac
ipohondria e Obsesia circulatiei substantelor si a Iunctionalittii organelor primare, omul modem, adic
ciberneticianul, ar putea Ii caliIicat drept un ipohondru cerebral, obsedat de circulatia absolut a mesajelor.
1
Pot avea de altIel si gusturi, sau un anume stil, si de asemenea pot s nu aib nimic din toate acestea.
2
Trebuie ns s ne ntrebm dac tocmai prin aceasta individul nu intr n relatie, prin obiecte, cu societatea global. n legtur cu aceasta,
v. Modele i serii.
3
n acelasi Iel, revolutia burghez si industrial l elibereaz pe individ de implicatiile religioase, morale si Iamiliale: individul ajunge la o
libertate de drept, ca om; dar si la o libertate de Iapt, ca Iort de munc: cu alte cuvinte la libertatea de a se vinde ca atare. n acest Iapt nu
avem de-a Iace cu o coincident, ci cu o corelatie adnc. Obiectul ,Iunctional" de serie, ca si individul social, snt eliberate n obiectivarea
lor ,, Iunctional" , si nu n singularitatea si totalitatea lor de obiect sau de persoan.
4
Asadar la un nivel privilegiat. De altIel, apare o problem sociologic si social prin Iaptul c un grup restrns are libertatea concret de a
se exprima prin obiectele si mobilele ce-i apartin ca model n ochii unei ntregi societti. Vom discuta aceast problem n Modele i serii.
5
O revist consacrat mobilelor de serie e de neconceput: pentru serii avem doar cataloage.
* Standing (engl.): situatie, pozitie, nivel de viat, rang, prestigiu social. Prin exces de utilizare, ndeosebi n publicitate, cuvntul evoc mai
degrab un bun conIort obisnuit dect prestigiul sau luxul.
6
Uneori oglinda si Iace reaparitia, dar la modul cultural baroc, ca obiect secund. E cazul oglinzii romantice, al oglinzii vechi, al celei
convexe. Functia ei nu mai e aceeasi; o vom analiza n continuare, n cadrul obiectelor vechi.
** Stimmung (germ.): stare de spirit, dispozitie suIleteasc.
7
Barthes descrie aceast nou Iaz n analiza automobilului: ,UniIormitatea modelelor pare a comanda nssi ideea perIormantei tehnice:
conducerea normal devine astIel un cmp de posibilitti n care pot Ii investite Iantasme de putere si de inventie. Masina si transmite
puterea de a crea Iantasme unui anumit corp de practici. Cum obiectul nsusi nu mai poate Ii creat, vom crea conducerea... Visul omului nu
mai e solicitat de Iormele si Iunctiile masinii, ci de manevrarea ei; n curnd va trebui, poate, s scriem nu o mitologie a automobilului, ci una
a conducerii" (Rialith, nr. 213, oct. 1963).
*** Modus vivendi (lat.): mod de a tri, Iel de viat.
20
8
Legea dimensiunii pare totusi a-si spune cuvntul n organizarea simbolic: dincolo de o anumit mrime, orice obiect, chiar si cel cu
destinatie Ialic (automobil, rachet), devine receptacol, vas, uter; dincoace de o anumit mrime e penian (chiar dac e vorba de un vas sau
de un bibelou).
Ab utero (lat): din pntecul matern. Prin extensie: de la nceputuri, de la origini.
9
Productia intelectual si artistic, sub aspectul ei traditional de nzestrare, inspiratie, geniu a Iost ntotdeauna doar echivalentul acesteia.
Acest model de practic nu apare de altIel n mod clar dect la un nalt nivel tehnologic, sau la nivelul unor obiecte cotidiene Ioarte
evoluate: magnetoIoane, automobile, aparate menajere n care raportul de stpnire si de distribuire e indicat de cadrane, tablouri de bord,
butoane de comand etc. n general ns, viata cotidian actual e nc larg determinat de o practic traditional.
21
n. STRUCTURILE DE AMBIANTA
Aranjarea, care rezum aspectul de organizare a mediului cotidian, nu epuizeaz, cu toate acestea, sistemul
interiorului modem, care se bazeaz pe o opozitie: cea dintre aranfare si ambiant. Imperativului tehnic al
aranjrii i se adaug, n discursul publicitar, imperativul cultural al ambiantei. Ambele structureaz o practic
unic si snt dou aspecte ale aceluiasi sistem functional. Si n unul si n cellalt se maniIest valori de joc si de
calcul: calculul Iunctiilor n ce priveste aranjarea, calculul culorilor, al materialelor, al Iormelor si al spatiului n
ce priveste ambianta.
1
VALORILE DE AMBIANT: CULOAREA
Culoarea traditional
n mod traditional, culoarea e ncrcat cu aluzii psihologice si morale. Ne place o anume culoaie, Iiecare are
culoarea lui. De asemenea, culoarea poate Ii impus: de evenimente, ceremonii, rolul social. Poate Ii, de
asemenea, apanajul unei materii: lemn, piele, pnz, hrtie. Dar, ndeosebi, ea e deIinit de propria-i Iorm: nu
caut alte culori, nu e o valoare liber. Traditia supune culoarea semniIicatiei interioare si demarcrii prin linii.
Chiar si n ceremonialul mai liber al modei, culoarea si cstig sensul n aIara ei nsesi: e metaIora unor
semniIicatii culturale indexate. La nivelul cel mai modest, simbolica culorilor se pierde n psihologie: rosul e
semnul pasiunii agresive, albastrul semnul seninttii, galbenul al optimismului etc; limbajul culorilor se
ntlneste astIel cu cel al Ilorilor, al viselor si al semnelor zodiacului.
Acest stadiu traditional e stadiul culorii negat ca atare si reIuzat ca valoare plenar. Interiorul burghez o reduce
de altIel cel mai adesea la discretia ,tonalittilor" si a ,nuantelor". Gri, mov, rosu nchis, bej, toate aceste nuante
snt atribuite catiIelei, cearsaIurilor, mtsurilor, ntregii game de stoIe, perdele, covoare, tapiterii, si de
asemenea substantelor grele si Iormelor ,de stil": n toate avem de-a Iace cu un reIuz moral al culorii, precum si
al spatiului. Dar ndeosebi al culorii: prea spectaculoas, ea constituie o amenintare pentru interior. Lumea
culorilor se opune lumii valorilor, iar lucrurile ,sic" snt cele n care aparentele se estompeaz n Iolosul Iiintei
2
:
negru, alb, gri, gradul zero al culorii n ele ne e dat paradigma demnittii, a reIulrii si de asemenea a
standingului moral.
Culoarea,,natural"
Puternic culpabilizat, culoarea nu-si va srbtori eliberarea dect Ioarte trziu: automobilelor si masinilor de
scris le va trebui generatii ntregi pentru a nu mai Ii negre, iar Irigiderelor si chiuvetelor nc si mai mult
22
pentru a nu mai Ii albe. Culoarea va Ii eliberat prin pictur, dar va trebui mult vreme pentru ca acest lucru s se
maniIeste n viata cotidian: Iotolii rosu aprins, divanuri albastre ca cerul, mese negre, buctrii policrome,
camere de zi n dou sau trei tonuri, pereti n culori contrastante, Iatade albastre si roz, ca s nu mai vorbim de
lenjeria de corp mov si neagr: eliberare legat n mod evident de distrugerea unei ordini globale. De altIel, ea e
contemporan cu eliberarea obiectului Iunctional (aparitia materiilor de sintez: polimorIe, si a obiectelor
netraditionale: poliIunctionale). Dar lucrurile nu se desIsoar Ir probleme: deoarece culoarea se aIiseaz ca
atare, e repede perceput ca Iiind agresiv: modelele o resping si revin bucuros la inIerioritatea unor nuante
discrete, att n mbrcminte ct si la stoIele ce mbrac mobilierul. Exist un Iel de obscenitate a culorii, pe care
modernitatea pare a o privi ca pe o pur Iunctionalitate, dup ce a exaltat-o, asa cum a Icut cu distrugerea
Iormelor. Nicieri munca nu trebuie s se lase vzut, asa cum nici instinctul nu trebuie s izbucneasc: unitatea
contrastelor si rentoarcerea culorilor la conditia lor ,natural", n contrast cu ,aIectarea" lor violent, reIlect
tocmai acest compromis la nivelul modelelor. La nivelul seriei, dimpotriv, culoarea vie e trit ntotdeauna ca
semn al emanciprii; de Iapt, ea compenseaz adesea lipsa calittilor Iundamentale (n mod special lipsa de
spatiu). Discriminarea e net: legate de domeniul primar, de obiectele Iunctionale si de materiile de sintez, cu-
lorile vii, ,vulgare" vor predomina n interioarele de serie. Vor participa, astIel, de la aceeasi ambiguitate ca si
obiectul Iunctional: dup ce si-au reprezentat ceva ca pe o eliberare, si una si cellalt devin semne curse n
care poti cdea, alibiuri n care sntem invitati s vedem o libertate pe care nu ne e dat s o trim.
De altIel si aici e paradoxul aceste culori cinstite, ,naturale", nu snt ctusi de putin astIel; ele nu Iac dect
s ne aminteasc Iaptul c starea natural e de acum imposibil de unde agresivitatea si naivitatea lor, si de
asemenea, Ioarte repede, Iuga lor ntr-o ordine care, desi nu e ordinea moral traditional a reIuzului culorii, nu e
mai putin o ordine puritan de compromis cu natura: ordinea pastelului. Domnia pastelului. Haine, masini, sli
de baie, aparate electro-menajere, materiale plastice: nicieri, la drept vorbind, nu domneste culoarea ,cinstit",
asa cum s-a eliberat ca o Ioit vie n pictur, ci culoarea pastelizat, care pretinde c e culoare vie, dar care nu e
dect semnul moralizat al acesteia.
Cu toate acestea, cele dou compromisuri: Iuga n alb si negru, ca si Iuga n pastel, nu exprim n acelasi sistem
respingerea culorii pure ca expresie direct a pulsiunilor, chiar dac o Iac deopotriv. Primul compromis se
sistematizeaz ntr-o paradigm alb/negm de ordin net moral si antinatural. al doilea ntr-un registru mai larg,
ce se ntemeiaz nu pe antinatur, ci pe naturalitate. In acelasi timp, cele dou sisteme nu mai au aceeasi
Iunctie. Negrul (griul) mai are si n zilele noastre valoare de distinctie, de cultur, opunndu-se ntregii game a
culorilor vulgare
3
. Ct
23
priveste albul, el domin nc evident n sectorul ,organic". Baia, buctria, cearsaIurile, lenjeria, tot ce e
prelungire imediat a corpului uman e promis albului, de multe generatii: culoare chirurgical, virginal, care
ndeprteaz trupul de intimitatea primejdioas cu el nsusi, si care estompeaz pulsiunile. Tot n acest sector
exigent al curteniei si al lucrrilor primare au luat un mare avnt si s-au impus materialele sintetice, metalul
usor, Iormica, nailonul, plastiIexul, aluminiul etc. Desigur, usurinta si eIicacitatea practic a acestora conteaz
mult. Dar aceast comoditate Iace mai mult dect s usureze munca: ea depreciaz ca valoare ntregul sector
primar. Formele simpliIicate, Iluide ale Irigiderelor sau ale altor aparate casnice, materialul usor din care snt
conIectionate (plastic sau artiIicial) se aseamn albului ca unui grad nemarcat al prezentei acestor obiecte, ce
pune n evident proIunda omisiune, n constiinta noastr, a rspunderii ce se leag de ele si a Iunctiilor niciodat
nevinovate ale trupului. Putin cte putin, culoarea apare si aici, dar rezistentele snt puternice. n orice caz, n Iata
buctriilor albastre sau galbene, ori a bilor roz (sau chiar negre: negrul ,snob" e o reactie la albul ,moral"), ne
putem ntreba la ce natur trircit aceste culori. Chiar dac nu trec n pastel, ele conoteaz o natur ce-si are
propria-i istorie: a timpului liber si a vacantelor.
Nu natura ,adevrat" transIigureaz ambianta cotidian, ci vacanta, acest simulacru al naturii, revers al vietii
cotidiene ce nu se hrneste din natur, ci cu ideea de natur, vacanta e modelul ce-si trimite culorile n domeniul
cotidianului primar. De altIel, tocmai n surogatul de mediu nconjurtor natural care e vacanta (caravana, cortul,
accesorile), trit ca model si cmp al liberttii, s-a aIirmat initial tendinta spre culori vii, spre plasticitate, spre
practica eIemer a aparentelor etc. Am nceput prin a ne muta casa n natur si am sIrsit prin a ne implanta acas
valori de timp liber si ideea de natur. Avem de-a Iace cu un Iel de Iug a obiectelor ri timpul liber: libertatea si
lipsa de rspundere se nscriu n acelasi timp n culoarea si n caracterul tranzitiv si insigniIiant al materiei si al
Iormelor.
Culoarea ,functional"
Dup scurte episoade de eliberare violent (ndeosebi n art, dar n domeniul cotidian destul de timid, cu
exceptia sectorului comercial, n care prostitutia culorii e un mobil proIund), culoarea eliberat e reluat, de
ndat, ntr-un sistem in care natura nu mai contea: decit ca naturalitate, ca o conotatie a naturii, n spatele
creia valorile instinctuale continu s Iie subtil depreciate. Si totusi, nssi abstractia culorilor ,libere" Iace ca
ele s Iie n sIrsit libere pentru joc: n zilele noastre, la nivelul modelelor, culoarea se orientez tocmai spre acest
stadiu stadiul culorii ca valoare de ambiant. Avem de-a Iace deja cu preIigurarea unui astIel de joc de ,ambi-
ant" n culorile timpului liber, dar ele se reIer nc prea mult la un sistem trit (vacanta, viata cotidian
primar), suIer nc de constrngeri exte-
24
rioare. n sistemul ambiantei, dimpotriv, culorile nu mai ascult dect de propriul lor joc, se elibereaz de orice
constrgere si de orice moral, ca si de orice natur, si nu mai rspund dect unui imperativ: calculul de ambiant.
La drept vorbind, nu mai avem de-a Iace cu culori, ci cu valori mai abstracte: tonuri, tonalitti. Combinarea,
asortarea si contrastul tonalittilor constituie adevrata problem a ambiantei n materie de culoare. Albastrul se
poate asocia cu verdele (toate culorile se pot combina), ns anumite nuante de albastru numai cu anumite nuante
de verde, si atunci avem de-a Iace nu cu o probelm de albastru sau de verde, ci de cald sau de rece. Simultan,
culoarea nu mai e un mijloc de a sublinia obiectele si de a le izola n decor: culorile snt plaje opuse, tot mai
putin valoriIicate n calitatea lor sensibil, adesea disociat de propria lor Iorm; o camer de locuit va Ii
,ritmat" de diIerentele lor de ton. Tot asa cum mobilele din bucti si pierd Iunctia speciIic, deIinindu-se, la
limit, doar prin pozitia lor n miscare, culorile si pierd valoarea unic si devin relative unele Iat de altele, si de
asemenea Iat de ansamblu: lucru pe care l ntelegem cnd spunem c snt ,Iunctionale".
,Structura scaunelor a Iost colorat n aceeasi tonalitate cu peretii, n vreme ce tonalitatea zugrvelii poate Ii
regsit n tapiserii. Acord ntre tonurile reci, alb impur si albastru; cteva accente aduc ns un contrapunct cald;
cadrul aurit al oglinzii Ludovic al XVI-lea, lemnul sclipitor al mesei, parchetul si covorul subliniate n rosu
aprins... Rosul stabileste un Iel de curent ascendent: rosul covorului, cel al scaunului, apoi cel al pernei, curent ce
se opune curentului descendent al albastrului: tapiserii, canapele, Iotolii" (Betty Pepys, Le Guide pratique de la
decoration, p. 163).
,Fond neutru alb mat tiat de mari supraIete albe pe tavan. Acest alb si acest albastru se regsesc n lantul
decorativ: mas de marmor alb, perete-ecran... Un accent cald: usile de culoare rosu aprins ale mobilei joase de
aranjare. Ne aIlm de Iapt n Iata unui volum tratat n culori nete, lipsit de tonuri blnde sau de nuante (ntreaga
cldur a Iugit n tabloul din stnga), dar echilibrat gratie unor largi zone albe" (p. 179) etc. ,Mica grdin
tropical interioar e ritmat, si n acelasi timp protejat de o dal de sticl acoperit cu smalt negru". (S
retinem c albul si negrul nu mai au nimic din valoarea lor traditional; ambele culori ies din opozitia alb/negru
si primesc valoare tactic n gama ntins a tuturor culorilor.) Dac, n continuare, sntem deschisi la acest sIat:
,Alegeti cutare sau cutare culoare dup cum peretele casei dumneavoastr e mare sau mic, deschis de mai multe
usi sau de mai putine; dup cum mobila dumneavoastr e veche sau modern, Icut din lemn venit din Europa
sau exotic; sau pentru alte motive precise..." (p. 191), reiese cu limpezime c acest al treilea stadiu e stadiul
obiectivittii culorii: vorbind strict, aceasta nu mai e dect un Iapt mai mult sau mai putin complex, printre multe
altele, un element al unei rezolvri. nc o dat, ea e ,Iunctional" tocmai din acest motiv: e redus la un concept
abstract ntr-un calcul.
25
Caldul i recele
,Ambianta" se bazeaz, n materie de culori, pe echilibrul calculat dintre tonurile calde si reci. Aceasta e o
opozitie semniIicativ Iundamental, mpreun cu altele (elemente/scaune, aranjare/ambiant), ea contribuie la
asigurarea unei mari coerente n sistemul discursiv al mobilrii, si la promovarea lui ca o categorie directoare a
sistemului global al obiectelor. (Vom vedea c aceast coerent nu e, poate, dect una a discursului de supraIat,
sub care un discurs latent si deIasoar Ir ncetare contradictiile.) Ca s revenim la cldura tonurilor calde, nu e
vorba de o cldur a ncrederii, a intimittii, a aIectiunii, de o cldur organic ce eman din culori si substante.
Aceasta din urm avea propria ei densitate, si nu avea nevoie de tonuri reci pentru a li se opune n mod
semniIicativ. Astzi ns ne trebuie tonuri calde i tonuri reci, pentru a Iace s apar n Iiecare ansamblu
interIerenta cu structura si cu Iorma. Cnd citim: ,Cldura materialelor conIer intimitate acestui birou bine
organizat" , sau: ,Usi de palisandru din Brazilia, dat cu un ulei mat, tiate de clante din metal cromat... Scaune
acoperite cu skai dexuloarea tutunului, care le asorteaz Ioarte bine cu acest ansamblu sever si cald", vedem cum
cldurii i se opune, pretutindeni, un Iel de rigoare, de organizare, de structur, Iiecare ,valoare" aprnd din
contrastul a doi termeni. Cldura ,Iunctional" nu mai e degajat de o substant cald, nici de vecintatea
armonioas a anumitor obiecte: ea va lua nastere din alternanta sistematic si din sincronia abstract a vesnicului
,cald si rece", n care ,caldul" e lsat pe mai trziu, Ir sIrsit. E o cldur semnificat, care tocmai din
acest motiv nu se realizeaz niciodat. Ceea ce o caracterizeaz e lipsa oricrei surse de cldur.
VALORILE DE AMBIANT: MATERIALUL
Lemn natural, lemn cultural
Aceast analiz se potriveste si materialelor. Lemnul de exemplu, att de cutat n zilele noastre, dintr-o nostalgie
aIectiv, cci si ia substanta din pmnt, respir, ,lucreaz". Are cldura lui latent, si Iace mai mult dect s
reIlecteze, precum sticla: arde pe dinuntru; pstreaz timpul n Iibrele lui si e contintorul ideal, deoarece, ntr-
un Iel, orice continut e ceva pe care vrem s-l sustragem timpului. Lemnul are propriu-i miros; m-btrneste, ba
are chiar si paraziti proprii etc. Pe scurt, acest material e o Iiint. Iat imaginea ,marelui stejar" ce vietuieste n
Iiecare dintre noi, evocnd generatii succesive, mobile masive si case de Iamilie. ,Cldura" lemnului (si de
asemenea cea a pietrei tiate, a pielii naturale, a pnzei neprelucrate, a aramei btut cu ciocanul etc. toate
Iiind elemente ale unui vis material si matern, ce alimenteaz n zilele noastre o nostalgie a luxului) si mai
pstreaz ns sensul?
26
n prezent, practic toate materiile organice sau naturale si-au gsit un echivalent Iunctional n substante plastice
si polimorIe
4
: lna, bumbacul, mtasea sau inul si-au gsit nlocuitorul universal n nailon sau n nenumratele lui
variante. Lemnul, piatra si metalul cedeaz locul betonului, Iormicii si polistirenului. Problema nu e de a renega
aceast evolutie si de a ne lsa n voia unei visri ce idealizeaz substanta clduroas si ptruns de umanitate a
obiectelor de altdat. Opozitia substante naturale / substante de sintez, ca si opozitia culoare traditional /
culoare vie, e doar o opozitie moral. n mod obiectiv, substantele snt ceea ce snt: nu exist unele adevrate si
altele Ialse, unele naturale si altele artiIiciale. De ce betonul ar Ii mai putin ,autentic" dect piatra? Vechi materii
sintetice, precum lirtia, snt percepute ca Iiind absolut naturale, iar sticla e una dintre materiile cele mai bogate
ce exist. La drept vorbind, nu exist noblete ereditar a materiei dect pentru o ideologie cultural analoag celei
a mitului aristocratic n ordinea uman, iar aceast prejudecat cultural dispare si ea cu timpul.
Important e s vedem, n aIara prespectivelor imense pe care aceste noi materii le-au deschis practicii, prin ce au
modiIicat ele ,sensul" materialelor.
Tot asa cum trecerea la tonalitti (calde, reci sau intermediare) semniIic, n domeniul culorilor, o ndeprtare de
statutul moral si simbolic si o abstractizare care Iace posibil sistematica si jocul, Iabricarea materialelor de
sintez semniIic, n domeniul materiei, desprtirea de simbolismul natural si trecerea la polimorIism grad de
abstractie superioar, n care devine posibil jocul asocierii universalee a materiilor , prin urmare depsirea
opozitiei Iormale materii naturale / materii artiIiciale: nu mai exist diIerent ,de natur" ntre peretele izolator
de sticl sau lemn, ntre betonul brut si pielea neprelucrat: Iie c reprezint valori ,calde" sau valori ,reci", toate
snt, cu egal ndrepttire, materiale-elemente. Aceste materiale, n ele nsele disparate, snt omogene ca semne
culturale si pot Ii instituite ntr-un sistem coerent. nssi abstractia lor ne permite s le combinm dup voia
inimii
5
.
Logica ambiantei
Culori, substante, volume, spatiu, un ntreg ,discurs al ambiantei", ce aIecteaz n acelasi timp toate elementele
ei, printr-o mare remaniere sistematic: deoarece mobilele au devenit elemente mobile ntr-un spatiu
descentralizat, avnd de acum ncolo o structur mai usor de asamblat si de Iurniruit, avem nevoie de un lemn
mai ,abstract": tec, acaju, palisandru sau lemn scandinav.
6
Si iat c acest lemn si-a pierdut culoarea traditional,
ce apare n variante de tot Ielul: mai nchise, mai deschise, adesea lcuite sau intentionat ,brute", nu are nici o
important: asemenea materialului culoarea e abstract, Icnd obiectul unei manipulri mentale, ca si ntreg
restul. AstIel, ntregul mediu nconjurtor modern devine, n bloc, un
27
sistem de semne: ambianta, care nu e rezultatul unei tratri deosebite a unui element. Si nici al Irumusetii sau
urteniei acestuia. Asa ceva era valabil ntr-un sistem incoerent si subiectiv al gesturilor si culorilor, ,despre care
nu se discut". n sistemul coerent actual, reusita unui ansamblu se aIl la nivelul constrngerilor de abstractie si
de asociere. Fie c ne place sau nu lemnul de tec, trebuie s admitem c exist o coerent ntre acest lemn si
organizarea elementelor, ntre nuanta tecului si supraIata plan, prin urmare ntre lemn si un anumit ,ritm" al
spatiului etc, si c toate acestea constituie legea sistemului. Pn si obiectele vecin sau mobilierul rustic Icut
exclusiv din lemn, ba chiar si bibeloul pretios sau artizanal intr n joc, conIirmnd posibilittile nelimitate ale
integrrii abstracte. ProliIerarea lor actual nu e n contradictie cu sistemul
7
: ele ptrund n el ntocmai ca si
materiile si culorile cele mai ,moderne" ca elemente de ambiant. Doar judecata traditional, Icut pe Iond
de naivitate, poate socoti incoerent ntlnirea dintre un cub Iuturist din metal brut si lemnul usor putrezit al unei
statui din secolul al XVI-lea, pe un cuIr din tec dat cu Iurnir. Atita doar c nu mai avem de-a face cu coerenta
natural a unei unitti a gustului, ci cu coerenta unui sistem cultural de semne. Chiar si o pies ,provensal" sau
un salon Ludovic al XVI-lea autentic conIirm zadarnica nostalgie de a scpa din sistemul cultural contemporan:
si una si cellalt se gsesc tot att de departe de ,stilul" pe care si-l revendic ca si orice mas de Iormica sau
orice scaun din skai si Iier Iorjat. Brna ce sustine tavanul e la Iel de abstract ca si tubul cromat sau peretele de
sticl Emauglas. Ceea ce nostalgicul ia drept totalitatea autentic a obiectului nu e dect o variant combinatorie,
Iapt semnalat de limbaj prin termenii de ,ansamblu" rustic sau ,stil". Termenul de ,ansamblu", corelat cu cel de
,ambiant", reintroduce orice element posibil n logica sistemului, oricare ar Ii subiectivitatea investit. Faptul c
acest sistem e aIectat totodat de conotatii ideologice si de motivatii latente e sigur, si la aceasta vom reveni. Dar
si Iaptul c logica lui care e una a combinatoriei semnelor e ireversibil si nelimitat e de netgduit. Nici
un obiect nu i se poate sustrage, tot asa cum nici un produs nu poate scpa de logica Iormal a mrIii.
Un material model. sticla
Exist un material care rezum conceptul de ambiant, si n care avem un Iel de Iunctie modern universal a
mediului nconjurtor: sticla. Publicitatea spune c e ,materialul viitorului", care va Ii, dup cum stim cu totii,
,transparent": sticla e asadar materialul si idealul ce trebuie atins laolalt, scopul si mijlocul. Aceasta din punct
de vedere metaIizic. Din punct de vedere psihologic, n Iolosirea practic si imaginar n acelasi timp, e
recipientul modern ideal: ,nu primeste nici un gust", nu evolueaz n timp n Iunctie de continut (precum lemnul
sau metalul) si nu-si ascunde continutul. nltur orice conIuzie si nu e conductoare de cldur. La drept
28
vorbind, nu e un recipient ci un izolant miracolul unui Iluid Iix, prin urmare al unui continut contintor,
ntemeind astIel transparenta amn-durora: depsire, care, dup cum am vzut, e primul imperativ al ambiantei.
De altminteri avem de-a Iace, n cazul sticlei, cu simbolica unei stri secunde si cu cea a unui grad zero al
materialului. Simbolic a congelrii, deci a abstractizrii. Abstractizare ce ne introduce n cea a lumii interioare
(sIera de cristal a nebuniei), n cea a viitorului (globul de cristal al prezicerii) si n cea a naturii (gratie
microscopului si telescopului, ochiul are acces la lumi diIerite). Indestructibil, nesupus putrezirii, incolor,
inodor etc, sticla e un Iel de grad zero al materiei: Iat de materie, ea e ceea ce e vidul Iat de aer. Am vzut
deja aceast valoare de joc si de calcul, legate de abstractizare, n sistemul ambiantei. Sticla materializeaz ns
n cel mai nalt grad ambiguitatea Iundamental a ,ambiantei": Iaptul de a Ii, n acelasi timp, apropiere si
distant, intimitate si reIuz al intimittii, comunicare si non-comunicare. Ambalaj, Iereastr sau perete
desprtitor, sticla ntemeiaz o transparent lipsit de tranzitie: vedem prin ea, dar nu putem atinge nimic.
Comunicarea e universal si abstract. Rezumnd strategia publicittii, o vitrin e, n acelasi timp, Ieerie si
Irustrare. Transparenta produselor comestibile dintr-un bocal produce o satisIactie Iormal si o complicitate
vizual, dar e de Iapt relatie de excludere. Asemenea ambiantei, sticla nu las s se ntrevad dect semnul
continutului si, prin transparenta ei, se interpune tot asa cum sistemul ambiantei ptrunde n materialitatea
lucrurilor si a nevoilor prin coerenta lui abstract. Nemaivorbind de virtutea ei esential, care e moral: puritatea,
loialitatea, obiectivitatea si imensa ei conotatie igienic si proIilactic o Iac cu adevrat materialul viitorului: un
viitor n care trupul si Iunctiile primare si organice snt renegate, n Iolosul unei obiectivitti radioase
Iunctionale, si a crei versiune moral, pentru corpul uman, e igiena.
,A tri ntr-o grdin n intimitate cu natura, a gusta n totalitate Iarmecul Iiecrei anotimp Ir a renunta la
conIortul unui interior modem aceast nou versiune a paradisului terestru e privilegiul caselor cu pereti de
sticl".
,Crmizile si buctile de sticl montate n beton permit construirea peretilor exteriori sau desprtitori, a
boitelor, a tavanelor translucide, care snt la Iel de rezistente ca si cele din piatr. Acesti ,transpereti" se las
traversati de lumin, care circul astIel liber prin toat casa. Totodat ns, amestec imaginile, protejnd
intimitatea Iiecrei ncperi".
E limpede c simbolica etern a ,casei de sticl" e mereu prezent, dar si pierde din caracterul ei sublim n
epoca modern. Prestigiul transcendentei i-a cedat locul celui al ambiantei (ca si n cazul oglinzii). Sticla oIer
posibilitti de comunicare accelerat ntre interior si exterior, ns instituie simultan o ruptur invizibil si
material, care nu ngduie ca aceast comunicare s devin o deschidere real asupra lumii. La drept vorbind,
,casele de sticl" moderne nu se deschid asupra exteriorului:
29
dimpotriv, lumea exterioar, natura si peisajul transpar n intimitatea Iiecruia dintre noi si n domeniul privat,
ca ntr-un ,joc liber" al elementelor de ambiant, gratie sticlei si abstractiei ei. ntreaga lume e reintegrat n
universul domestic ca un spectacol.
8
OMUL DE RELATIE SI DE AMBIANT
Analiza culorilor si a materialelor ne duce deja la cteva concluzii. Alternanta sistematic dintre cald si rece
deIineste de Iapt nsusi conceptul de ,ambiant", care e, in acelai timp, cldur i distant.
Interiorul ,,de ambiant" e conceput astIel nct ntre Iiinte s joace aceeasi alternant cldurVnon-cldur,
intimitate/distant ca si ntre obiectele ce-l compun. Prieten sau rud, Iamilie sau client, totul apare ntr-o relatie
deIinit, care ns trebuie s rmn mobil si ,Iunctional": cu alte cuvinte ea e posibil n orice moment, dar
subiectivitatea trebuie s dispar din ea: diIeritele tipuri de relatie vor putea s Iac obiectul unui schimb liber.
Iat n ce const relatia Iunctional, din" care dorinta e teoretic absent: e eliminat n Iolosul ambiantei
9
. Iar
ambiguitatea ncepe tocmai aici
10
.
Scaunele
Aceast ambiguitate e conIirmat de obiectele care semniIic cel mai bine relatia de ambiant: scaunele, pe care,
n sistemul mobilierului contemporan, le vedem altemnd constant cu elementele. n opozitia lor, cei doi termeni
concretizeaz opozitia oelor dou concepte majore de aranjare si de ambiant, Ir a constitui ns suportul
exclusiv al acestora.
Cea mai putin important Iunctie a nenumratelor scaune ce umplu revistele de mobilier si de decoratie
interioar e, desigur, Iaptul c permit oamenilor s se aseze. S se aseze ca s se odihneasc, sau s se aseze la o
mas ca s mnnce. Scaunul nu se nvrteste n jurul mesei. n zilele noastre ns, scaunul pe care sedem
dobndeste un sens propriu, cruia i se subordoneaz msutele joase. Iar acest sens nu mai e acela al posturii
corporale, ci al pozitiei reciproce a interlocutorilor. Dispunerea general a scaunelor si schimbul subtil de pozitii
n cursul unei seri, de exemplu, constituie ele nsele un discurs. Scaunele moderne, de la taburete la canapele si
de la banchete la Iotoliile de relaxare, pun accentul, toate, pe sociabilitate si vorbire reciproc: departe de a
desemna pozitia asezat n ceea ce ea ar putea avea speciIic n conIruntare, ele Iavorizeaz un Iel de pozitie
universal a Iiintei sociale moderne. Paturile nu mai snt ca s ne culcm n ele si scaunele ca s ne asezm pe
ele
11
: nu mai exist dect scaune ,Iunctionale", care Iac din toate pozitiile (si prin urmare din toate relatiile
umane) o sintez libera. Orice moralism e alungat de aici: nu ne mai aIlm n Iata nimnui. Imposibil s ne
mniem, s ducem o dezbatere sau s ncercm s convingem pe cineva. Scaunele dau prilejul unei so-
30
cialitti Ilexibile, lipsit de exigente, deschis spre joc. Din adncul lor nu mai trebuie s Iacem Iat privirii
altuia, si nici s ne-o Iixm pe a noastr asupra cuiva: ele snt Icute n asa Iel nct justiIicarea privirilor const
doar n Iaptul c se pot plimba asupra persoanelor din jur, unghiul si adncimea scaunului aducnd privirile ,n
mod natural" la semi-nltime, la o altitudine diIuz la care se ntlnesc cu cuvintele. Aceste scaune rspund,
poate, unei preocupri Iundamentale: oamenii nu trebuie s Iie singuri, dar nici s se nIrunte unul pe cellalt. E
vorba de o decontractare a trupului, si ndeosebi de o eliberare a privirii, dimensiune primejdioas. Societatea
modern, n-deprtndu-se de promiscuitatea Iunctiilor primare, pune n lumin promiscuitatea Iunctiilor
secundare si a privirilor, ca si dimensiunea lor tragic. De aceea, dup ce exigentele primare snt mascate, Iacem
tot posibilul pentru a-I lua socialittii tot ce poate avea abrupt, contradictoriu si, n Iond, obscen: jocul direct al
agresivittii si al doiintei din privire.
Binomul elemente/scaune ne oIer deci un sistem complet: prin elemente, omul modem tine un discurs de
organizare, n vreme ce, din Iundul Iotoliilor, si urmeaz discursul relational
12
. Si astIel ,omul care aranjeaz" e
dublat ntotdeauna de ,,omul de relatie si de ambiant", ansamblul lor constituind ,omul Iunctional".
Culturalitate i cen:ur
Nu doar pentru scaune sau Iotolii, ci si pentru toate obiectele, culturali-tatea e n vigoare, asemenea calculului.
Pe vremuri, mobilele si mrturiseau Iunctia. Functia casei, matern si Iundamental, se poate desciIra Ir
ezitare n mese si buIete, grele, pntecoase, ntr-o abundent suprasem-niIicatie. Dac Iunctia acestora era tabu,
ele se eclipsau la modul absolut, precum patul n alcov. Chiar si patul din mijlocul camerei aIiseaz conju-
galitatea burghez (desigur, nu sexualitatea). Acum ns nu mai avem paturi: patul a devenit Iotoliu, divan,
canapea, banchet sau sIrseste chiar prin a dispare n peretele desprtitor, nu din cauza vreunei interdictii mo-
rale, ci prin abstractie logic . Masa devine joas, se descentreaz si nu mai are greutate. ntreaga buctrie si
pierde Iunctia culinar devenind laborator Iunctional. n acest lucru e un progres, deoarece mediul nconjurtor
traditional, cu onestitatea`lui, era totodat lumea obsesiei morale si a diIiculttii materiale de a tri. n
interioarele moderne sntem mai liberi. Acest lucru e ns nsotit de un Iormalism mai subtil si de o nou moral:
a tranzitiei obligatorii de la mncat, dormit si procreat la Iumat, but, privit, vorbit si citit. Functiile viscerale se
sterg n Iolosul celor culturale. BuIetul adpostea lenjerie, vesel, mncare, n vreme ce elementele Iunctionale se
reIer la citi, la bibelouri, la bai-, la vid. Termenul de ,raIinat", care mpreun cu cel de ,Iunctional" e unul
dintre termenii-soc ai decoratiei dirijate, rezum Ioarte clar aceast constrngere cultural. Scaunele au renuntat
de a mai Ii simboluri ale Iamiliei, devenind indici ai relatiei sociale.
31
Nu mai constituie decorai solemn al aIectiunii, ci decorul, la Iel de ritual, al primirii. Dac desciIrm de aproape
sensul mobilelor si obiectelor contemporane, ne vom da seama c ele converseaz cu tot atta talent ca si invitatii
la cin, c se amestec si se despart cu aceeasi libertate si c, pentru a tri, nu e nevoie s muncim.
Desigur, cultura a avut ntotdeauna un rol ideologic de calmare: ea sublimeaz tensiunile legate de Iunctii si se
ngrijeste de a Iace posibil recunoasterea Iiintei printr-o Iorm, dincolo de materialitatea si de conIlictele lumii
reale. Aceast Iorm, ce poart mrturia unei Iinalitti, Iat de toate lucrurile si de asemenea mpotriva lor,
asigurnd totodat reamintirea vie a nvelirii Iundamentale, e Ir ndoial si mai necesar ntr-o civilizatie
tehnic. Atta c, asemenea realittii pe care n acelasi timp o reIlecteaz si o neag, Iorma se sistematizeaz:
tehnicittii sistematice i rspunde cultu-ralitatea sistematic. Noi numim ambiant tocmai aceast culturalitate
sistematic la nivelul obiectelor.
VALORILE DE AMBIANTrGESTICA SI FORMELE
Cnd abordm, n analiza valorilor de ambiant, studiul Iormelor ,Iunctionale" (sau ,proIilate" n mod indiIerent,
,dinamice" etc), vedem c ,stilizarea" lor e de nedesprtit de cea a gesticii umane care se raporteaz la ele.
Stilizarea n cauz semniIic ntotdeauna o elidare a energiei musculare si a muncii depuse. Elidare a Iunctiilor
primare n Iolosul Iunctiilor secundare de relatie si de calcul, elidarea pulsurilor n Iolosul culturalittii: toate
aceste procese an la nivelul obiectelor, ca mediere practic si istoric, elidarea Iundamental a gestului Icut cu
eIort si trecere de la o gestic universal a muncii la o gestic universal a controlului. Iat cum se sIrseste
deIinitiv statutul milenar al obiectelor, statutul lor antropo-morIic: n abstractia surselor de energie.
Gestica traditional. efortul
Atta timp ct energia investit rmne muscular, cu alte cuvinte imediat si contigentat, instrumentul de lucru
e mpotmolit n relatia uman, bogat din punct de vedere simbolic ns prea putin coerent din punct de vedere
structural, chiar dac e Iormalizat ntr-o anumit gestic. Folosirea energiei animale nu aduce o schimbare
calitativ: pentru numeroase civilizatii, energia uman si cea animal snt echivalente. Aceast stabilitate a
energiei antreneaz stagnarea utilajelor. De-a lungul secolelor, statutul instrumentelor de lucru sau al obiectelor
manuale nu s-a schimbat deloc. Or, aceast relatie proIund, gestual, ntre om si obiecte, ce rezum integrarea
omului n lume si n structurile sociale, poate Ii plenar, ca atunci cnd o sesizm n Irumusetea lor reciproc,
,stilul" lor. Avem ns de-a Iace cu o relatie de constrngere care, paralel cu cea a structurilor sociale, tine pe loc
3 2
adevrata productivitate. Complex de gesturi si de Iorte, de simboluri si de Iunctii ilustrate si stilizate de energia
omului: admirm si acum secerile, cosurile de rchit, ulcioarele si plugurile ce iau Iorma corpului uman, a
eIortului sau a materiei pe care au transIormat-o, ns splendoarea acestui raport de conIormitate rmne
subordonat constrngerii relationale. Omul nu s-a eliberat de obiecte, iar obiectele nu s-au eliberat de om. Va
trebui asteptat revolutia surselor de energie pentru ca, odat cu practica la distant, stocarea si calcularea
energiei care acum e n miscare , omul si obiectul s Iie antrenati ntr-o nou dezbatere obiectiv: o
dialectic plin de conIlicte care nu erau vizibile n Iinalitatea de reciprocitate si n relatia de constrngere. Si
abia astIel omul evolueaz spre o devenire social obiectiv, n vreme ce obiectul ajunge si el la propriu-i adevr:
acela al Iunctionalittii nmultit cu eliberarea energiei.
Obiectul Iunctional e un obiect real. Gratie revolutiei n domeniul energiei, coerenta tehnologic si cea (relativ)
a ordinei de productie se substituie simbiozei energetice si ntreptrunderii simbolice. n acelasi timp, legtura
dintre om si obiect e ncredintat dialecticii sociale a Ioitelor de productie. n cele ce urmeaz, vom examina
tocmai consecintele acestei rsturnri de perspectiv n domeniul cotidian.
Gestica functional. controlul
Practicile noastre arat ct de mult se extenueaz medierea gestual ntre om si lucruri: aparatele menajere,
automobilele, gadgeturile, dispozitivele de nclzire, de luminare, de inIormare si de deplasare, toate nu pretind
dect o energie sau o interventie minim. Uneori un simplu control cu mna sau cu privirea, nici cea mai mic
pricepere, cel mult reIlexe. Aproape n aceeasi msur cu lumea muncii, n lumea casnic domneste regularitatea
gesturilor de comand sau de telecomand. Mnerul usii, pr-ghia, maneta, pedala sau nimic; n cazul celulei
Iotoelectrice, simplul Iapt c ne artm prezenta s-a substituit presiunii, percutrii, socului, echilibrului corpului,
volumului, repartizrii Iortelor sau interventiei manuale (e nevoie mai degrab de rapiditate). Prinderea cu mna
a obiectelor, care angaja ntregul trup, a Iost nlocuit cu contactul (mna sau piciorul) si cu controlul (privirea,
uneori auzul). Pe scurt, numai ,extremittile" omului particip la mediul Iunctional.
Abstractia eliberatoare a surselor de energie se traduce prin urmare printr-o abstractizare indentic n practica
uman a obiectelor. E vorba mai putin de o practic neuroniuscular ct de un sistem de vigilent cerebro-
senzorial (Naville). Dar nu numai att: pentru a tempera abstractia absolut a actiunii la distant, mai avem
nevoie de ceea ce am numit gestica de control (mna, privirea etc.
14
). Aceast gestic minim e oarecum
necesar, cci Ir ea ntreaga abstractie a puterii si-ar pierde sensul. E nevoie ca o participare cel putin Iormal
s-i dea omului siguranta puterii pe care o are.
33
n acest sens, putem aIirma c gestica de control rmne esential nu ns pentru buna Iunctionare tehnic (o
tehnic mai avansat s-ar putea lipsi de ea, si Ir ndoial c o va Iace), ci pentru buna Iunctionare mental a
sistemului.
Un nou cimp de operatii
Functionalitatea obiectelor devine nelimitat, deoarece energia lor e abstract: tot asa cum nu mai avem
substante lipsite de un echivalent plastic, nu mai avem nici gesturi Ir echivalent tehnic. Mecanismul cel mai
simplu nlocuieste la modul eliptic o sum de gesturi, concentreaz eIicacitatea lor si devine independent de
operator, ca si de materia supus operatiilor. Forma si utilizarea instrumentelor, materia, energia investit, toti
termenii s-au schimbat. Materia s-a diIerentiat la inIinit, uneori parc s-a volatilizat: n cazul unui aparat de
radio, e doar o sum de inIormatii. Energia, trans-Iormndu-se, a transIormat materiile si Iunctiile: tehnica Iace
altceva dect s rezume gesturi anterioare: inventeaz alte operatii si, ndeosebi, decupeaz cmpul operatiilor n
Iunctii si ansambluri de Iunctii total diIerite. Abstractizarea omului n Iata obiectelor (tehnice), ,alienarea lui
spectaculoas" nu decurg att de mult din Iaptul c gesturile lui au Iost inlocuite, ct din abstractia decupafului
Iunctional nsusi, si din imposibilitatea unei intuitii analogice a acestuia prin reIerire la gesturi anterioare
15
. Doar
inteligenta abstract nu cea imediat se poate adapta noilor structuri tehnice: mai trebuie ns ca si omul s
se adapteze Iolosirii tot mai exclusive a Iunctiilor superioare de inteligent si calcul. Rezistentele, care au
rdcini adnci, pot aduce o ntrziere deIinitiv. Omul devine mai putin coerent dect obiectele. ntr-un Iel,
acestea l preced n organizarea ambiantei, determinndu-i comportamentul. Priviti o masin de splat: Iorma si
Ielul ei de a lucra nu au nici o legtur precis cu lenjeria; n spatiu si timp, operatia de splate si-a pierdut orice
speciIic. Interventia omului e minim; desIsurarea splrii e programat, iar apa nssi nu mai e dect un Iel de
vehicul abstract al produselor chimice detergente. Functional, masina de splat apaitine unui cmp de relatii total
diIerit de cel al lopetii de btut ruIele sau al ciubrului de pe vremuri: ea intr ntr-un cmp asociativ Iunctional
discontinuu, mpreun cu alti operatori obiectivi, precum Irigiderul, televizorul, elementele de aranjare a
ambiantei si automobilul, nemaiIiind un instrument traditional ntr-un cmp de mediere practic ce cuprinde
materia de transIormat si omul care o transIorm. Am trecut de la un cmp vertical, n adncime, la un cmp
orizontal, n extensie.
Tot asa cum se structureaz diIeritele prti ale mecanismului unui obiect, diversele obiecte tehnice tind s se
organizeze ntre ele, independent de om, s trimit unul la cellalt n uniIormitatea unei practici simpliIicate si s
se constituie astIel ntr-o ordine articulat ce-si urmeaz propriul mod de evolutie tehnologic si n care
responsabilitatea uman se mrgineste la
34
exercitarea unui control mecanic, pe care, la nevoie, l poate Iace chiar masina.
Miniaturi:area
n locul spatiului continuu, dar limitat, pe care-l creeaz n jurul obiectelor traditionale gesturile care le pune n
Iolosint, obiectele tehnice insti-tuie o intindere discontinu si nedeIinit. Aceast nou extensie, dimensiunea
Iunctional, e deIinit de constrngerea organizrii maxime si a comunicrii optime. Tocmai de aceea asistm, n
progresul tehnologic, la o miniaturizare tot mai accentuat a obiectului tehnic.
Eliberate de reIerint uman, de ceea ce s-ar putea numi ,mrime natural" si invadate de mesaje tot mai
complexe, mecanismele, asemenea creierului, se ndreapt spre o concentrare ireversibil a structurilor, spre
chintesenta microcosmosului
16
. Dup perioada expansiunii prometeice a unei tehnici ce nzuia la ocuparea lumii
si a spatiului, iat-ne n era unei tehnici ce opereaz asupra lumii n proIunzime. Electronica, cibernetica
eIicienta nssi, eliberat de spatiu gestual snt legate de acum ncolo de saturarea unei extensii minime ce
deIineste un cmp maxim, lipsit ns de o msur comun cu experienta sensibil
17
.
STILIZARE, MANEVRABILITATE, NVELIRE
Stilizarea Iormelor e corelat pretutindeni cu autonomia sporit a lumii Iunctionale si cu organizarea optim a
ntinderii. Formele devin mai autonome si se ndeprteaz tot mai mult de morIologia corpului uman si a
eIorturilor, dar continu s Iac aluzie la acestea, ntr-un Iel sau altul. Se organizeaz liber, ns relatia pierdut
cu Iunctiile primare mai persist, n abstractia unui semn: conotatia lor. Iat din nou exemplul minii, a crei
important n gestica controlului am vzut-o deja. Toate obiectele modeme se pretind, n primul rnd,
manevrabile (aproape echivalent cu ,Iunctionale"). Dar care e ,mna" n Iunctie de care se proIileaz Iormele
lor? Nu e organul de prindere n care se sIrseste eIortul, ci semnul abstract al manevrabilittii, cruia i se
conIormeaz cu att mai usor butoanele, manetele etc. cu ct operatia, n ea nssi, nu mai pretinde o munc
manual, deoarece se situeaz altundeva. Regsim aici, pe planul morIologic, mitul naturalittii, de care am
vorbit mai nainte: corpul uman nu mai trimite la obiecte dect semnele prezentei sale, Iunctionarea obiectelor
Iiind deja autonom. si trimite, cu delegatie, ,extremittile". La rndul lor. obiectele se ,proIileaz" n Iunctie de
aceast semniIicatie morIologic abstract. Avem de-a Iace cu un sistem de conectare a Iormelor n care omul e
evocat doar prin aluzii
18
. Iat n ce Iel Iorma obiectului ,ia conturai" minii. Si iat cum Iotoliul Airbome
,urmeaz conturai" Iormelor trupului dumneavoastr: o Iorm ia conturai alteia. Instrumentul de lucra si
35
obiectul traditional nu ,luau |deloc| conturul" Iormelor umane: luau Iorma eIortului si a gestului si de altIel
corpul uman se impunea obiectelor n scopul de a svrsi o lucrare material. In zilele noastre, corpul omului nu
pare s se mai maniIeste dect ca temei abstract al unei Iorme desvrsite: cea a obiectului Iunctional.
Functionalitatea nu mai const, aadar, in impunerea unei munci efectuate, ci in adaptarea unei forme la o alta
(a manetei la mn) i prin acesta in elidarea i lsarea deoparte a proceselor de munc reale.
Despitite de Iunctiile practice si de gestica uman, Iormele devin relative unele Iat de altele, si Iat de spatiul
pe care-l ,ritmeaz". Tocmai aceasta e, n zilele noastre, deIinitia ,stilului" obiectelor: mecanismul stilului Iiind
virtual sau subnteles (cteva gesturi simple l evoc n toat Iorta lui, Ir a-l Iace ns prezent, cci corpul
eIicace al obiectului nu poate Ii desciIrat), doar Iorma rmne prezent: ea l nveleste n ntreaga ei perIectiune,
n ,linia" ei, care-i vine ca o ,hain" sub care se ascunde o energie abstract, cristalizat. Asa cum-se poate
vedea n evolutia anumitor sprecii animale, Iorma se exterioreaz n jurul obiectului, ca o carapace. Fluid,
tranzitiv, nvluitoare, ea uniIic aparentele, depsind spre un ansamblu coerent discontinuitatea nIricostoare a
diverselor mecanisme. n ambiantele Iunctionale, o demarcatie continu de linii (dar si de materii: crom, email,
plastic) restabileste unitatea unei lumi al crei echilibru n adncime era asigurat, cndva, de gestul uman. Ne
ndreptm astIel spre un absolutism al Iormei: numai ea conteaz, numai ea poate Ii desciIrat, iar n registrul
proIunzimii ,stilul" e deIinit de Iunctionalitatea Iormelor.
Sfiritul dimensiunii simbolice
La drept vorbind, mplinirea Iormelor ascunde o carent esential: prin tranzitivitatea lor universal, civilizatia
tehnic ncearc s compenseze disparitia relatiei simbolice legat de gestica traditional a muncii, si de ase-
menea irealitatea, vidul simbolic al puterii noastre
1
.
Cci medierea prin gestic nu e doar o simpl dimensiune practic. Iar energia investit n eIort nu e doar de
ordin muscular si nervos. n gest si eIort se desIsoar, prin scheme de ptrundere, de rezistent, de modelare, de
Iiecare etc, o ntreag simbolic Ialic. Ritmica sexual e modelul tuturor gesturilor ritmice, si orice practic
tehnologic e supradeterminat de ea (v. n acest sens studiile lui G. Bachelard, si G. Durnd, Les Struc-tures
anthropologiques de limaginaire, p.46). Obiectele si instrumentele de lucra traditionale aduc la supraIat o parte
din investirea libidinal proIund care e proprie relatiei sexuale (ca si dansul si riturile, pe un al plan), deoarece
mobilizeaz ntregul corp n eIort si n mplinire
20
. Or, aceasta e descurajat si demobilizat de obiectul tehnic.
Tot ce era cndva sublimat (prin urmare investit simbolic) n gestica muncii e, n zilele noastre, reIulat. In
ansamblurile tehnice nu mai avem, nimic din vegetatia teatral, anarhic
36
a vechilor obiecte, ce mbtrneau si-si artau munca depus. Falus sau vagin nsuIletit, hrletul si ulciorul ne
ngduie s citim simbolic, n ,obscenitatea" lor, dinamica pulsional masculin
21
. Tot att de obscen era si
gestica muncii, acum miniaturizat si abstractizat n gestica controlului. Lumea obiectelor vechi ne apare, Iat
de neutralitatea Iormal, de albul proIilactic si de perIectiunea obiectelor Iunctionale, ca un teatra al cruzimii si
al pulsiunilor ascunse. Minerul Iierului de clcat se estompeaz, dobn-deste ,proIil" (termenul spune totul; ne
trimite la un lucra subtire, abstract) si tinde tot mai mult s arate absenta gestului; la limit, noua Iorm nu va
mai Ii deloc manual, ci doar manevrabil: implinindu-se, forma va arunca omul in contemplarea propriei ei
puteri.
Abstractia puterii
Puterea tehnic nu mai poate Ii obiect de mediere: nu are nici cea mai mic msur comun cu omul si cu
propriul su trap. Prin urmare, nu poate Ii simboli:at. Iormele Iunctionale nu pot dect s* o conote:e. n
coerenta lor absolut, ele o suprasemniIic (aerodinamism, manevrabilitate, automatism etc), dar n acelasi timp
Iormalizeaz vidul care ne desparte de ea, Iiind un Iel de ritual modern de operatiuni miraculoase. Semne ale
puterii noastre, dar totodat martori ai iresponsabilittii noastre n Iata ei. Prima euIorie mecanist odat trecut,
poate c tocmai aici trebuie cutat motivul satisIactiei tehnice plictisite, al spaimei aparte ce apare la cei
vendecati de obiecte ca prin minune, al indiIerentei Iortate, al spectacolului pasiv al puterii lor. Inutilitatea
anumitor gesturi obisnuite, ruperea anumitor ritmuri ale vietii cotidiene bazate pe manevre ale corpului au
consecinte psihoIi-ziologice adnci. De Iapt, o adevrat revolutie s-a produs la nivel cotidian: in :ilele noastre,
obiectele au devenit mai complexe decit comportamentul uman raportat la ele. Snt tot mai diIerentiate, n vreme
ce gesturile noastre snt tot mai putin, lucra ce poate Ii exprimat si altIel: obiectele nu mai snt nconjurate de un
teatra al gesturilor n care ele si aveau rolul; Iinalitatea lor, mpins la exagerare, Iace acum din ele actorii unui
proces global n care omul e doar un rol sau un spectator.
Ca exemplu, iat o poveste curioas, ntmplat n secolul al XVIII-lea. Un iluzionist Ioarte priceput n Iabricarea
ceasurilor a Iabricat un automat. Iar acesta era att de desvrsit, miscrile lui erau att de suple si de Iiresti nct
spectatorii nu puteau distinge omul de automat, cnd cei doi apreau mpreun pe scen. Si astIel, iluzionistul se
vzu obligat s-si Iac gesturile mecanice si, printr-o culme a artei, s-si altereze propria-i aparent pentru a da
sens spectacolului, deoarece spectatorii ar Ii Iost n cele din urm prea terorizati nestiind care era ,adevrat", si
era mai bine s-l ia pe om drept masin, iar masina drept om.
Avem aici ilustrarea unei anumite relatii Iatale cu tehnica cu exceptia Iaptului c n realitatea modern nu ne
trezim la aplauzele unui
37
public Iericit c a Iost nselat att de miestrit. Ilustrarea unei societti a crei aparatur tehnic ar Ii att de
preIectionat nct ar putea constitui un Iel de aparat gestual ,de sintez", superior aparatului gestual traditional
un Iel de proiectare suveran a unor structuri mentale perIecte. Deocamdat, gestul uman e nc singurul ce
poate oIeri precizia si supletea pretinse de anumite munci. Nimic nu ne interzice ns s credem c tehnica,
techne, n progresul ei nencetat, nu va ajunge s Iie o imitatie, mimesis, substituind astIel lumii naturale o lume
Iabricat de inteligent. Dac simulacrul e att de bine simulat nct devine un ordonator eIicace al realittii nu
nseamn oare c omul, n Iata simulacrului, devine el nsusi o abstractie? Lewis MumIord remarca deja
(Technique et Civilisation, p.296): ,,Masina duce la o eliminare a Iunctiilor care se nvecineaz cu paralizia".
Aceasta nu e o ipotez mecanist, ci o realitate trit: comportamentul pe care-l impun obiectele tehnice e
discontinuu: o succesiune de gesturi srace, de gesturi-semne al cror ritm s-a sters. E, ntr-un Iel, lectia
iluzionistului din povestea noastr, care, n Iata desvrsrii maisinii sale, se desIace pe sine mecanizndu-se.
Omul e expediat in incoerent de coerenta proiectiei sale structurale. n Iata obiectului Iunctional, omul devine
disIunctional, irational si subiectiv: o Iorm goal, deschis miturilor Iunctionale si proiectrilor Iantasmatice
legate de eIicacitatea stupeIiant a lumii.
Mitul functionalist
ntr-adevr, dinamica concret Na eIortului, care s-a abstractizat n mecanismele si gesturile de control, nu a
disparat: s-a interiorizat ntr-o dinamic mental, aceea a unui mit Iunctionalist si a virtualittii unei lumi n
ntregime Iunctional, al crei indice e Iiecare dintre obiectele tehnice. Gestica reIulat devine mit, proiectie,
transcendent. n clipa n care pierdem din vedere drumul energiei, si n care o percepem ca inIuzat n obiect, n
clipa n care devenim beneIiciarul iresponsabil al absentei (sau aproape al absentei) gesturilor si eIorturilor, nu
sntem oare ndrepttiti, ba chiar siliti s credem n Iunctionalitatea absolut, nelimitat si n virtutea eIicace a
semnelor? Ceva din strvechea inducere a realittii plecnd de la semne regula lumii magice renvie: ,O
parte a sentimentului de eIicacitate din magia primitiv a devenit credinta neconditionat n progres", spune
Simondon (op.cit.. p.95). Lucra adevrat despre societatea tehnic global, si de asemenea, chiar dac mai
conIuz, ns tenace, despre mediul cotidian, n care cel mai nensemnat gadget e izvorul unei arii tehno-
mitologice de putere. Modul de Iolosire cotidian a obiectelor constituie o schem aproape autoritar de
prezumtie a unei lumi. Or, ceea ce ne arat obiectul tehnic, care nu mai pretinde dect o participare Iormal, e o
lume lipsit de eIorturi, o abstractizare si o mobilitate total a energiei, o eIicient total a gestului-semn
22
.
3 8
Forma functional. bricheta
Fluiditatea stilizat a Iormelor ,Iunctionale" si dinamica mental, simulacru al unei relatii simbolice pierdute, pe
care ele o conoteaz ncer-cnd s reinventeze o Iinalitate prin proliIerarea seninelor, conIirm cele de mai sus.
Ca si exemplul brichetei n Iorm de galet, lansat cu succes publicitar de ctiva ani: Iorma ei e alungit, eliptic,
asimetric, ,puternic Iunctional". Nu aprinde tigrile mai bine dect alta, dar ,ia Iorma palmei dumneavoastr".
,Marea a sleIuit-o n Iorma rninii": iat un Iapt mplinit. Functionalitatea ei deosebit nu st n Iaptul c aprinde
tigri, ci c e manevrabil. Iar Iorma ei e ca predestinat de natur (de mare) la manevrarea de ctre om. Retorica
brichetei se aIl tocmai n aceast nou Iinalitate. Iar conotatia ei e dubl: Iiind un obiect industrial, se presupune
c bricheta reia una dintre calittile obiectului artizanal, a crui Iorm prelungea gestul si trapul omului. Pe de
alt parte, aluzia la mare ne readuce la mitul unei naturi deja culturalizat n Iunctie de om, ce se adapteaz celor
mai mici dorinte ale acestuia: marea joac rolul cultural al sleIuitorului, Iiind un sublim mester al naturii:
23
. Si
astIel, din piatra de mare adus n mn spre Ioc, bricheta devine un silex miraculos, n vreme ce o ntreag
Iinalitate preistoric si artizanal se precizeaz n esenta practic a unui obiect industrial.
Conotatia formal. aripa mainii
Vreme ndelungat, masinile americane erau mpodobite cu aripi imense, despre care Packard scrie n LArt du
gaspillage (p.282) c simbolizeaz obsesia american a bunurilor de consum. Dar ele mai au si alte semniIicatii.
De-abia ndeprtat de Iormele de vehicule anterioare si structurat dup propria-i Iunctie, automobilul, ca obiect,
nu Iace altceva dect s conoteze rezultatul obtinut, adic s se conoteze pe sine ca Iunctie a victoriei. Si astIel
asistm la un veritabil triumIalism al obiectului: aripa masinii devine semnul victoriei asupra spatiului semn
pur, deoarece nu are nici un raport cu victoria (mai degrab compromitnd-o, pentru c ngreuiaz masina si o
ncarc suplimentar). Mobilitatea concret si tehnic se su-prasemniIic n Iluiditate absolut. Cci aripa nu mai
e semnul vitezei reale, ci semniIic o vitez sublim, nemsurabil. Sugereaz un automatism miracular, un har,
iar n imaginatia noastr prezenta aripii d avnt masinii: aceasta zboar cu propriile-i aripi, mimnd astIel un
organism superior. n vreme ce motorul e eIicienta real, aripa e eIicienta imaginar. Aceast comedie a
eIicientei spontane si transcendente a obiectului aduce n scen si simboluri naturale: automobilul se mpuneaz
cu aripi si Iuzelaje, care de altIel snt elemente structurale, Iurnd seninele avionului, obiect-model al spatiului;
mai apoi, si va Iura semnele chiar din natur: rechin, pasre etc.
39
n zilele noastre, conotatia natural si-a schimbat registrul. Pe vremuri, am putut asista la dezmtul regnului
vegetal, care invada obiectele, si chiar si masinile, cu semnele produselor pmntului, naturalizndu-le
24
. n
prezent, vedem aprnd o sistematic a Iluidittii, care nu-si mai caut conotatiile n pmnt si n Ilor, elemente
statice, ci-n aer si ap, elemnte Iluide, si de asemenea n dinamic animal. Aceast naturalitate modern nu e
ns mai putin o conotatie a naturii, chiar dac trece de la organic la Iluid. Elementul astructural, inesential-o
arip de masin oarecare conoteaz mereu obiectul tehnic in mod natural.
Si tocmai prin aceasta l conoteaz alegoric. Cnd structura, imobil, e npdit de elemente astructurale si cnd
detaliul Iormal invadeaz obiectul, Iunctia real rmne doar un alibi, iar forma nu mai face decit s semnifice
ideea de functie. ea devine alegoric. Aripile masinii snt alegoria noastr modern. Nu mai avem muze si Ilori,
ci aripi de automobil si brichete, sleIuite de apa mrii. Iar discursul inconstientului apare tocmai n alegoric.
Fantasma vitezei din strIundul nostru se exprim n aripa masinii, ns la modul aluziv si regresiv. Cci dac
viteza e o Iunctie de ordin Ialie, aripa masinii reprezint viteza Iormal, aIlat n nemiscare, aproape comestibil
vizual. Ea nu e rezultatul unui proces activ, ci al unei plceri a vitezei ,n eIigie" stare ultim, pasiv de
degradare a energiei ntr-un semn pur n care dorinta inconstient repet ntr-una un discurs imobil.
Iat de ce conotatia Iormal echivaleaz cu impunerea unei cen:uri. n spatele mplinirii Iunctionale a Iormelor,
simbolica Ialic traditional s-a spart: pe de o parte se abstractizeaz ntr-un simulacru de putere (mecanismul
ascuns, indesciIrabil) pe de alt parte se multumeste cu nvelirea Iormelor n propria lor ,Iunctionalitate":
proces regresiv, narcisist.
Alibiul formei
Vedem astIel mai bine care e limbajul Iormelor, si la ce tinde acest discurs. Relative unele Iat de altele si
trimitnd nencetat, prin stilizarea lor, la Iorme omoloage, ele se prezint ca un discurs complet realizarea
optim a esentei omului si a lumii. Dai- acest discurs nu e niciodat inocent: articularea Iormelor ntre ele
ascunde ntotdeauna un discurs indirect. Forma brichetei e relativ la Iorma minii gratie mrii ,care a sleIuit-o";
aripa de masin e relativ la spatiul parcurs, gratie avionului, psrii etc; de Iapt, gratie ideilor de mare, de avion
si de pasre. Vedem asadar pretutindeni Ideea de Natur, n multiple Iorme (elemente animale, vegetale,' corpul
uman, ba chiar si spatiul nsusi
25
), amesteendu-se n articularea Iormelor. Si tocmai n msura n care,
constituindu-se n sistem, aceasta recreeaz un Iel de Iinalitate intern, ele se conoteaz de ndat prin natur
natura rmnnd reIerinta ideal a oricrei Iinalitti.
Obiectele ,vulgare", care se epuizeaz n propria lor Iunctie, nu au
aceast Iinalitate. La nivelul lor, nu putem vorbi de ambiant, ci doar de mediu n care snt date. Mult vreme,
oamenii au vrut s le impun o Iinalitate grosolan: masinile de cusut au Iost decorate cu Ilori, iar nu de mult
Cocteau si BuIIet mai ,mbrcau" nc Irigiderele. Dac nu puteau Ii ,naturalizate", s-a ncercat estomparea
prezentei lor. Si iat cum dup o Iaz destul de scurt n care masinile si tehnica, Ioarte mndre de emanciparea
lor, si-au aIisat practicitatea ntr-un mod obscen, pudoarea modern se strduieste cu ndrjire s ascund Iunctia
practic a lucrurilor.
,nclzirea cu pcur e asigurat de o instalatie absolut invizibil". ,Indispensabil, garajul nu trebuie s apar la
vedere, oriunde ar Ii Iost plasat n grdin... Prin urmare, a Iost ascuns ntr-o grmad de pmnt cu pietre. O
grdin alpin e dispus deasupra acoperisului de beton al localului; ea comunic cu interiorul propriettii printr-
o usit ascuns ntre pietre..."
Naturalizare, escamotare, dispunere etajat, decor: iat-ne nconjurati de obiecte n care Iorma intervine ca o
fals re:olvare a modului contradictoriu in care e trit obiectul. In zilele noastre, decorul disparat si-a lsat locul
unor solutii mai subtile. Dar conotatia de natur, care e implicat n nsusi discursul Iormelor, nu e mai putin
prezent n el.
Aceast naturalizare se ncarc spontan cu reIerinte morale si psihologice, n acest sens, lexicul publicitar e
Ioarte revelator. Avem de-a Iace cu o ntreag terminologie emotional: ,cldur", ,intimitate", ,rspndire
mprejur", ,sinceritate" o ntreag retoric a valorilor ,naturale" , ce nsoteste n discursul publicitar
calculul Iormelor si ,stilul Iunctional". ,Cldura", ,sinceritatea
1
', ,loialitatea" spun multe despre echivocul unui
sistem n care transpar, ca semne, precum mai nainte pasrea, spatiul sau marea, valori traditionale, pierdute de
mult. Desigur, la mijloc nu e nici o ,ipocrizie". Dai- aceast lume sistematic, omogen si Iunctional culori,
materii si Iorme n care pulsiunile, dorintele si Ioita exploziv a instinctului snt reIuzate, dezmintite, lsate
deoparte, chiar dac nu snt negate"
6
nu e oare si ea o lume moral, ba chiar hi per-moral? Dac Itrnicia
modern nu const n ncercarea de a ascunde obscenitatea naturii, putem spune c ea nseamn a ne satisface
(sau a ncerca s ne satisIacem) cu naturalitatea inofensiv a semnelor.
1
Aranjarea ca tratare a spatiului devine de altIel si ea un element de ambiant.
2
Culorile ,tiptoare" ne privesc. Dac ne mbrcm ntr-un costum rosu sntem mai mult dect goi pusc: sntem un obiect pur, Ir
interioritate. Costumatia Ieminin tinde cu deosebire spre culorile vii tocmai n legtur cu statutul social, de obiect, al Iemeii.
3
Cu toate acestea, multe serii de masini nu se mai Iabric n negru; n aIara doliului sau a ceremoniilor oIiciale, civilizatia american nu mai
cunoaste, practic, negrul (dect n situatia n care e reinstaurat ca valoare combinatorie).
4
Realizare, cel putin partial, a mitului substantialist care, n secolul al XVI-lea deja, se nscria n stuc si n demiurgia ,monden" a
barocului: totul trebuie turnat dintr-o materie gata Icut. Acest mit substantialist e unul dintre aspectele mitului Iunctionalist, de care
40
41
de altIel ne ocupm: e echivalentul, pe planul substantei, al automatismului pe planul Iunctiilor: o masin a tuturor masinilor ar tine locul
tuturor gesturilor umane si ar instaura un univers de sintez. Cu toate acestea, visul substantialist e aspectul cel mai primitiv si mai regresiv al
mitului: e o alchimie transsubstantiatoare, Iaza anterioar epocii mecaniste.
5
Tocmai aici st diIerenta radical dintre ,marele stejar" traditional si lemnul de tec: nu originea, exotismul sau pretul l disting n mod
esential pe acesta din urm, ci Iolosirea n scopuri ambientale, lucru care Iace ca el s nu mai Iie cu adevrat o substant naturalii primar,
dens si nzestrat cu cldur, ci un simplu semn cultural al cldurii, Iiind astIel reinvestit da semn, asemenea altor numeroase materiale
,nobile", n sistemul interiorului modern. Nu mai are calitatea prezentei, ci o valoare de ambiant.
6
Acestea snt, desigur, esente de lemn mai bine adaptate dect stejarul la Iurniruire si asamblare. Trebuie s mai spunem c, n acest caz,
exotismul joac acelasi rol ca si conceptul de vacant n cazul culorilor vii: mitul evaziunii n natur. Esentialul e ns Iaptul c, din aceast
cauz, aceste esente de lemn snt ,secunde", purtnd n ele o abstractie cultural si supunndu-se logicii sistemului.
7
Cu toate acestea, ea e semnul unei slbiri a sistemului, slbire care e ns integrat. V. n legtur cu acesta mai departe, Obiectul vechi.
8
Ambiguitatea sticlei iese clar n evident dac trecem de la modul de a locui la consum si la tehnicile de conditionare, n care Iolosirea
sticlei se ampliIic nencetat. Si aici sticla si mentine calittile: apr produsele de contaminri si nu se las traversat dect de privire. ,A
contine bine si a lsa s se vad totul": iat deIinitia ideal a conditionrii. Fiind potrivit pentni orice Iel de mulaje, sticla deschide esteticii
sanse nelimitate. Mine, ea va ,mbrca" truIandalele si Iructele, ce vor pstra, multumit ei, prospetimea zorilor. Va nveli cu transparenta ei
biItecul nostru de toate zilele. Invizibil si pretutindeni prezent, va rspunde exigentei unei vieti mai Irumoase si mai clare, Pe deasupra,
cum nu are nici un miros, nu va Ii niciodat un deseu, oricare-i va Ii soarta. E un material ,nobil". Cu toate acestea, consumatorul e invitat s
o arunce dup Iolosire: ,Nu pot Ii schimbate si nu le cumprm". Sticla mpodobeste cu prestigiul ei ,indestructibil" cumprarea, dar trebuie
distrus imediat dup aceea. Avem aici vreo contradictie? Nu: sticla joac ntotdeauna rolul unui element de ambiant, ns ambianta
primeste un sens economic precis: conditionarea. Sticla e Iunctional si aduce vnzri, dar trebuie consumat si ea, n ritm sporit.
Functionalitatea ei psihologic (transparent, puritate) e integral reluat si scuIundat n Iunctionalitatea ei economic. Sublimul ndeplineste
rolul unei motivri de cumprare.
9
Chiar si sexualitatea, n conceptia ei modern, intr n acest tip de relatie; diIerit de senzualitate, care e cald si instinctual, sexualitatea e
cald i rece. Si astIel, n loc s Iie expresia pasiunii, devine o simpl valoare de ambiant. Dar tot astIel devine discurs, n loc s se piard n
eIuziuni.
10
n sistemul obiectelor, ca n orice sistem trit, marile opozitii structurale snt ntr-adevr altceva: ceea ce la nivelul sistemului apare ca
opozitie structural poate Ii ratio-, nalizarea coerent a unui conIlict.
11
Cu exceptia scaunelor cu sptar drept, n Iata mesei la care mncm: acestea primesc o conotatie rustic, dar e vorba de un proces cultural
reIlex.
12
- Sau pur si simplu pasiv: cci nu trebuie s uitm c, n publicitatea mobiliar, imperativul activ al aranjrii cedeaz evident n Iata
sugestiei pasive de ralaxare. Si aici ambianta e ambigu: e un concept activ si pasiv totodat. Omul Iunctional e obosit de la nceput. Iar
milioanele de Iotolii de piele sau Dunlopillo, unul mai adnc dect cellat, ce laud pe ntrecute virtutile moderne de ambiant si de relaxare
n paginile revistelor de lux, snt un Iel de invitatie enorm a civilizatiei viitorului la rezolvarea tensiunilor si la pasnica euIorie a zilei de
dumnic. ntreaga ideologie a acestei civilizatii, n acelasi timp ndeprtat si iminent n modelele pe care le propune, poate Ii gndit n
imaginile modernittii, la Iel de idilice ca si vechile pastorale, n care omul si contempl ambianta din Iundul moale al Iotoliului. Terminnd-
o cu pasiunile, Iunctiile si contradictiile si nemaiavnd dect relatii, un sistem de relatii a cror structur o regseste ntr-un sistem
42
de obiecte Icnd s apar n jurul lui un spatiu si ,crend" multiplele posibilitti de integrare a elementelor n ansamblul camerei, ca si a lui
nsusi n ansamblul social, reconstituind astIel o lume eliberat de pulsiuni si de Iunctiile primare, dar grea de conotatii sociale de calcul si de
prestigiu, omul nostru modern, obosit de atta eIort, si va legna plictiseala n golul unui Iotoliu ce ia Iorma corpului su.
13
Cu exceptia cazului n care e reintrodus sub o conotatie cultural care-i circumscrie obscenitatea: vechiul pat din mijlocul camerei n
secolul al XVIII-lea spaniol (n legtur cu aceasta v. mai departe Obiectul vechi).
M
Mai exact, gestica de eIort nu numai c s-a extenuat ntr-o gestic de control: ea s-a disociat ntr-o gestic de control si o gestic de foc.
Uitat de practica modern dar eliberat de constrngeri, corpul omenesc gseste n sport si n activittile Iizice din timpul liber o posibilitate
real de expresie, sau cel putin o posibilitate compensatoare de cheltuire a energiei (ne putem ntreba, ntr-adevr, dac dedublarea gesticii de
eIort instaureaz o libertate real a trupului sau dac nu cumva pune pur si simplu n Iunctie un sistem cu doi termeni, dintre care cel de-al
doilea n cazul nostru jocul si sportul nu e dect termenul ce-l compenseaz pe primul. Acelasi proces apare si n dedublarea timpului n
timp activ si timp liber).
15
Iat, de exemplu, Iocul: ,cminul" rspunde initial Iunctiilor asociate de nclzire, de preparare a hranei si de luminare. Tocmai de aici i se
trage complexitatea simbolic. Ulterior, masina de gtit, care e deja un aparat, uneste Iunctiile de nclzire si culinare: si ea mai are o
oarecare prezent simbolic. Mai apoi, toate aceste Iunctii se vor desprti analitic, mpstiindu-se n aparte specializate, a cror sintez nu
mai e cea concret, a ,cminului", ci una abstract: a energiei care le alimenteaz (gaz sau electricitate). Dimensiunea simbolic a acestei noi
ambiante, bazat pe decupajul Iunctional al unei ordini diIerite, e inexistent.
16
De unde Iascinatia exercitat de obiectul miniaturizat: ceasul, tranzistorul, aparatul IotograIic etc.
17
Aceast tendint spre miniaturizare poate prea paradoxal ntr-o civilizatie a ntinderii, a expansiunii si a spatializrii. De Iapt ns, ea i
precizeaz punctul de sosire ideal, si de asemenea una dintre contradictii. Civilizatia tehnic e, n acelasi timp, civilizatia constrngerilor
urbane si a penuriei de spatiu. Din necesitti cotidiene absolute (si nu doar structurale), ea e, din ce n ce mai mult, o civilizatie a
,compactului". Exist Ir ndoial o legtur ntre laser, micro-calculatoare si micro-tehnic pe de o parte, si automobilul minuscul,
gadgetul poliIunetional, apartamentul ,studiat" si tranzistor pe de alt parte, dar acest raport nu e cu necesitate structural sau logic. Principiul
organizrii maxime, care duce la tehnicile de miniaturizare, are drept Iunctie paralel camuIlarea (nu ns rezolvarea) unei penurii cronice de
spatiu la nivelul cotidian. Cele dou nu snt legate structural, ci doar implicate n cadrul aceluiasi sistem. Iar obiectul tehnic cotidian, prins
ntre ele, nu mai stie care i e sensul: progresul tehnicilor (miniaturizarea) sau degradarea sistemului practic (penurie de spatiu)?
(Vom studia n alt loc Avatarurile tehnicii antagonismul dintre evolutia tehnologic structural si constrngerile penuriilor ce determin
sistemul trit.)
18
Tot asa, cum, n domeniul ambiantei, natura e evocat si ea doar prin aluzii.
19
Nu vom ncerca s poetizm eIortul sau gestica traditional: dac ne gndim c, vreme de secole, omul a compensat prin propriile-i puteri
neputintele propriilor sale instrumente de lucru, si c dup sclavi si iobagi tranii si mestesugarii au lucrat si ei cu obiecte venite direct din
epoca de piatr, nu putem dect s salutm abstractia surselor de energie si cderea n desuetudine a unei gestici care, de Iapt, era una a
aservirii. In prezent, ,masi-nalitatea lipsit de suIlet" (chiar dac e vorba de aceea a masinii electrice de Icut pireuri) ne ngduie s
depsim, n sIrsit, stricta echivalent dintre produs si gest n*care cndva si gsea sIrsitul lunga strdanie a zilelor de lucru, si s crem un
supraprodus al gestului uman. Consecintele acestui Iapt pe un alt plan nu snt ns mai putin adnci.
"-
0
Tot asa putem spune c obiectelor li se integreaz, prin gestic, ceea ce Piaget numeste ,schemele aIective" patern si matern, legturi
ale copilului cu mediul uman priraor-
43
dial: tatl si mama i apar copilului, ei nsisi, ca niste instrumente nconjurate de alte instrumente, secundare.
21
De exemplu, casa matern clasic, desenat de copii, cu usile si Ierestrele ei, simbolizeaz n acelasi timp copilul (ea are Iigur omeneasc) si trupul mamei.
Ca si disparitia gesticii, disparitia casei traditionale cu etaj, scar, pod si pivnit semniIic n primul rnd Irustrarea de dimensiunea simbolic a
recunoasterii. Sntem deceptionati de ordinea modern mai nti prin complicitatea proIund cu noi nsine si prin perceperea visceral a propriului nostru trup: nu
mai regsim n el nici propriile noastre organe, nici organizarea lor somatic.
22
Aceasta mitologie trebuie distins de ideologia progresului. Orict ar Ii de abstract, ultima rmne o ipotez asupra structurilor si se sprijin pe evolutia
tehnic. Mitul Iunctionalist e ns doar o prezumtie asupra totalittii tehnice, plecnd de la semne. Prima reprezint o mediere socio-cultural (n secolele XVIII si
XIX), cea de a doua e o anticipare Iantasmatic.
23
Mitologiile ,naturale" se reIer cel mai adesea la un sistem cultural anterior, un Iel de releu pseudo-istoric n demersul de regresie spre o totalitate mitic;
astIel, mitologia artizanatului pre-industrial implic mitul unei naturi ,Iunctionale" si reciproc.
24
Doar curba mai pstreaz ceva din conotatia vegetal si matern; curbele tind s impun obiectelor valorile organice ale lucrurilor continute sau de evolutie
natural. Tocmai de aceea dispar sau devin eliptice.
25
ntr-adevr, spatiul se conoteaz si el prin-vid. n loc s ia nastere din interrelatia vie a Iormelor (ca spatiu ,ritmat"), vedem cum Iormele devin relative unele
Iat de altele prin vid, care e semnul Iormalizat al spatiului. ntr-o ncpere n care e spatiu suIicient, avem un efect de natura. acolo ,putem respira". De unde
tentatia vidului: peretii goi semniIic cultura si bunstarea. Cutare bibelou va Ii pus n valoare ntr-un loc gol. AstIel, ,ambianta" nu mai e, adesea, dect o
dispunere Iormal n care un vid calculat ,personalizeaz" cteva obiecte. Invers, n serie penuria de spatiu distrage ambianta, privind obiectele de aceast
respiratie Iastuoas. Poate c n aceast aIectare a vidului trebuie s desciIrm reIlectarea unei morale: a distinctiei si a distantei. Si n acest caz avem de-a Iace cu
o inversare a conotatiei traditionale cea a substantelor pline, n care valoarea se nscria prin acumulare si ostentatie naiv.
26
Respingerea moral a instinctului semnaleaz nc o dat promiscuitatea cu acesta. Aceast promiscuitate a dispnit ns: n toate Iormele ei, natura e, n
acelasi timp, semniIicat si reIuzat tocmai prin semne.
44
HI. CONCLUZIE: NATURALITATE SI FUNCTIONALITATE
Ajunsi la captul acestei analize ce se apleac asupra valorilor de aranjare si de ambiant, vom remarca Iaptul c
ntregul sistem se bazeaz pe conceptul de Iunctionalitate. Culori, Iorme, materiale, aranjare, spatiu totul e
Iunctional. Toate obiectele se vor Iunctionale, asa cum toate regimurile politice se vor democratice. Or, acest
termen, care ascunde toat puterea de seductie a modernittii, e perIect ambiguu. Fiind derivat din ,Iunctie",
sugereaz c obiectul se desvrseste printr-un raport exact cu lumea real si cu nevoile omului. De Iapt ns, din
analizele precedente reiese c ,functionalul" nu calific deloc ceea ce e adaptat unui scop, ci ceea ce e adaptat
unei ordini sau unui sistem. Iunctionalitatea e aptitudinea de integrare ntr-un ansamblu. n ceea ce priveste
obiectul, e tocmai posibilitatea de a-si depsi ,,Iunctia" spre o Iunctie secund, de a deveni element de joc. de
combinatie si de calcul ntr-un sistem universal de semne.
Prin urmare, sistemul Iunctional se caracterizeaz ntotdeauna, n acelasi timp i in cea ,-&.deplin ambiguitate,
ca:
1 o depire a sistemului traditional, sub trei aspecte: Iunctia primar a obiectului; pulsiuni si nevoi primare; o
relatie simbolic ntre acestea dou.
2 un refu: simultan al celor trei aspecte solidare ale sistemului traditional.
AltIel spus:
1 Coerenta sistemului Iunctional al obiectelor vine din Iaptul c acestea (ca si diIeritele lor aspecte, culoarea,
Iorma etc.) nu mai au, n cadrai lui, o valoare proprie, ci o Iunctie universal de semne. Ordinea Naturii
(Iunctie primar, pulsiuni, relatie simbolic) e mereu prezent n el, ns numai ca semn. Materialitatea
obiectelor nu mai e n competitie cu materialitatea nevoilor: aceste dou sisteme, incoerente, primare si an-
tagoniste snt eliberate prin nserarea ntre ele a unui sistem abstract de semne manevrabile: Iunctio-nalitatea. n
acelasi timp, relatia simbolic dispare: ceea ce transpare n semn e o natur continuu stpnit, elaborat,
abstract, o natur salvat de eroziunea timpului si de spaime, trecnd nencetat la cultur prin virtutile semnului:
o natur sistematizat o natu-/-0&'-'1.(sau culturalitate, cum vreti
1
). Aceast naturalitate e prin urmare coro-
larul oricrei Iunctionalitti. E corolarul modern al sistemului ,ambiantei".
2 Prezenta ntotdeauna depit a Naturii (la un mod mult mai coerent si exhaustiv dect n toate culturile
anterioare") i conIer acestui sistem valoarea de model cultural, si de asemenea dinamismul obiectiv.
Prezenta mereu de:mintit a Naturii Iace ns ca aceasta s Iie un sistem de respingere, un gol si un alibi (chiar
dac si acesta e mai coerent dect toate cele ce l-au precedat).
Pe de o parte organizare si calcul, pe de alta conotatie si reIuz, avem de-a Iace cu o singur Iunctie a semnului si
cu aceeasi realitate: a lumii Iunctionale.
ANEXA: LUMEA DOMESTIC SI AUTOMOBILUL
In esenta ei, analiza pe care am ncercat-o se nscrie n cadrul mediului domestic, al casei. ntr-adevr, aproape
ntreaga sum a obiectelor noastre cotidiene se adun n cmpul locuintei. Cu toate acestea, sistemul nu se
epuizeaz n interiorul casnic. Mai are si un element extern, care e una din dimensiunile lui importante:
automobilul.
Obiect prin excelent, datorit Iaptului c rezum toate aspectele analizei noastre: abstractizarea oricrei
Iinalitti practice n vitez, prestigiul conotatiei Iormale, al conotatiei tehnice, al diIerentierii silite, al investirii
pasionate si al proiectrii Iantasmatice. Mai mult dect n alte dispozitive, n el putem desciIra ntlnirea
sistemului subiectiv al nevoilor cu sistemul obiectiv al productiei. Aspecte pe care, de altIel, le-am analizat deja.
n cele ce urmeaz, dorim doar s insistm asupra pozitiei automobilului n sistemul global.
l regsim n complementaritate cu toate celelalte obiecte, dintre care fiecare nu apare, Iat de el, dect ca obiect
partial nu numai pentru c e mai putin complex, ci pentru c nici unul nu ocup n sistem, de unul singur, o
pozitie speciIic. Doar sIera casnic, n ansamblu (mobile, aparate, gadgeturi etc), stnicturat de marea opozitie
aranjare/ambiant, are. n relativa ei coerent, o valoare pozitional egal cu cea a automobilului. Pe planul trit,
sIera domestic, cu obligatiile, Iunctiile si raporturile ei numeroase, e desigur mai ampl dect ,sIera"
conduitelor Iat de automobil. Pe planul sistemului ns, trebuie s admitem c, n zilele noastre, ea nu mai
constituie dect unul din polii binari ai sistemului global, cellalt Iiind tocmai automobilul.
Rezumnd opozitiile si semniIicatiile latente ale interiorului domestic, automobilul i adaug acestuia o
dimensiune de putere si o transcendent care-i lipsea, Ir a pune ns niciodat sistemul sub semnul ntrebrii:
viata zilnic particular primeste, prin masin, dimensiunile unei lumi, Ir a nceta totusi de a Ii ceea ce este. n
acest Iel, sistemul se satureaz, Ir a se depsi.
Deplasarea e o nevoie, iar viteza o plcere. Posedarea unei masini e o plcere si mai mare: e un Iel de brevet de
cettenie. Permisul de conducere e un Iel de scrisoare de credit a unei aristocratii n miscare al crei titlu de
glorie e comprimarea si viteza tot mai mare. Retragerea permisului nu e oaie, n zilele noastre, o adevrat
excomunicare, un semn de castrare social?
Fr a merge pn acolo nct s vedem n automobil versiunea modern a vechiului mit al contraiiilor cu privire
la Iuziunea inteligentei umane si a Ioitei animale
3
, putem admite c masina e un obiect sublim. Ea deschide un
Iel de parantez absolut n lumea celorlalte obiecte cotidiene. Materia pe care o transIorm, spatiul-timp, e una
ce nu poate Ii comparat cu vreo alta.
46
Iar sinteza dinamic a ei, pe care masina o realizeaz n vitez, e si ea radical diIerit de orice Iunctie obisnuit.
Miscarea aduce ea nssi un Iel de Iericire, dar euIoria mecanic a vitezei e altceva: n imaginarul nostru, ea se
ntemeiaz pe miracolul deplasrii. Mobilitatea lipsit de eIort constituie o Iericire ideal, o suspendate a
existentei si o stare de iresponsabilitate. Integrnd spatiul-timp, viteza are drept eIect Iaptul c readuce lumea la
dou dimensiuni, la o imagine, scutind-o de relieI si de devenire si Icnd din ea o sublim nemiscare si un obiect
de contemplare. ,Miscarea, spune Schelling, e doar cutarea repausului". Dincolo de 100 km/or, avem
presimtirea vesniciei (sau poate a nevrozei). Aceast stare de sigurant, dincolo de lume sau dincoace de ea, e
hrana euIoriei automobilistice, ce nu are nimic dintr-un tonus activ: ea e o satisIactie pasiv, al crei decor ns
se schimb Ir ncetare.
Aceast ,euIorie dinamic" apare ca o antitez a bucuriilor statice si imobiliare din Iamilie, si de asemenea ca o
parantez n realitatea social. Joii Mai ne propunea n acest sens conIidenta unui om, dintre milioane de attia
altii, pentru care masina e un no mans land* ntre locul de munc si casa Iamilial, un vector vid de simplu
transport: ,Nu mai am clipe plcute, decalar el. dect pe drumul de la birou la mine acas. Merg, merg ntr-una.
Dar mai e ceva: astzi nu snt prea Iericit, circulatia e prea mare." Si astIel, masina nu numai c se opune casei,
ntr-un decor cotidian dedublat: ea e si locuint, exceptional: o sIer de intimitate nchis, ns eliberat de
constrngerile obisnuite ale intimittii, nzestrat cu o libertate Iormal puternic si cu o Iunctionalitate
ametitoare. Intimitatea cminului e una a involutiei n relatii domestice si n obisnuinte; cea a automobilului e
una a metabolismului accelerat al timpului si spatiului. Masina e de asemenea spatiul mereu posibil al
accidentului, n care intimitatea cu noi nsine si libertatea Iormal care nu e nicieri att de Irumoas ca-n moarte
culmineaz n hazard, ntr-o sans care uneori nu se realizeaz niciodat, dar care ntotdeauna e imaginat si
asumat involuntar, cu anticipatie. S-a realizat un compromis extraordinar sntem la noi acas, si totodat tot mai
departe de cas. Masina apare astIel ca centru al unei noi subiectivitti, a crei circumIerint nu e nicieri, n
vreme ce subiectivitatea lumii domestice e circumscris.
Nici un obiect, nici un gadget sau aparat din viata cotidian nu oIer o sublimare si o transIigurare de acest Iel.
Orice obiect Iunctional comport o supradeterminare de Iort, care ns e minim n domeniul casnic sau imo-
biliar. De altIel chiar si casa, ca ntreg, nu e un domeniu al valoriIicrilor, cu exceptia cazului n care se
depseste n mondenitate sau ca obiect de prestigiu. (Una dintre problemele esentiale ale cuplurilor e tocmai
esecul Irecvent al valoriIicrii reciproce.) Fat de sectorul ,orizontal" al vietii cotidiene, domestice, masina si
viteza reprezint un Iel de schem ,vertical", o a treia dimensiune
4
. Dimensiune nobil, deoarece se
ndeprteaz nu numai de constrngerile organice ale existentei, ci si de cele sociale.
47
Dac viata domestic pare a se include asupra ei dincoace de societate, automobilul, cu Iunctionalitatea lui pur,
ce are aerai c se leag doar de stpnirea spatiului si a timpului, pare a-si desIsura puterea de seductie dincolo
de societate. De Iapt, n raport cu sIera social, cminul si masina particip la aceeasi abstractie privat, binomul
lor articulndu-se cu binomul munc / timp liber, ambele constituind ansamblul situatiei cotidiene.
Aceast bipolaritate sistematic (masina, excentric Iat de cmin dar totusi complementar cu el) tinde s reIac
repartizarea sociologic a rolurilor n Iunctie de sex. ntr-adevr, masina rmne deseori apanajul brbatului.
,,Tata are Peugeot-ul lui, mama si are lucrurile ei", scrie ntr-o reclam. Brbatul are masin, Iemeia mixer,
rsnit de caIea, robot culinar etc
5
. Universul Iamilial e domeniul alimentelor si al aparatelor multiIunctionale.
Brbatul e ns rege n aIara casei, ntr-o lume al crei semn eIicace e masina: el nu apare n imagini. O aceeasi
opozitie se maniIest asadar pe dou planuri: al obiectelor si al rolurilor (n cazul nostru lucra semniIicativ
n cadrai aceluiasi univers Peugeot).
ntlnire care, Ir ndoial, nu e Intmpltoare. Ea reia, ntr-adevr, determinri psiho-sexuale adnci.
Am vzut n ce Iel viteza e, n acelasi timp, transcendent si intimitate, n ea, stpnirea spatiului ca semn
abstract al lumii reale si exercitarea puterii e o proiectare narcisist. S ne gndim la valoarea ,erotic" a auto-
mobilului sau a vitezei: nlturnd tabu-uri sociale, si de asemenea rspunderea imediat, mobilitatea masinii Iace
s piar un ntreg sistem de rezistente Iat de noi nsine si Iat de altii: tonus, brio. ndrzneal, exaltare toate
snt datorate gratuittii situatiei celui din automobil. Pe de alt parte, ea Iavorizeaz relatia erotic prin
intermediul unei duble proiectii narcisiste n acelasi obiect Ialie (masina) sau n aceeasi Iunctie Ialic obiectiv
(viteza). Erotismul automobilului nu se bazeaz prin urmare pe o a-propiere sexual activ, ci pe seductia
narcisist pasiv a Iiecruia dintre parteneri, si pe o comuniune narcisist ntr-un obiect identic
6
. Valoarea erotic
joac aici rolul pe care imaginea (real sau psihic) l are n masturbare.
n acest sens, asimilarea automobilului cu Iemeia e un lucru Ials
7
. Dac ntreaga publicitate vorbeste despre
masin ca despre o Iemeie: ,,e supl, de calitate aleas, conIortabil, practic, asculttoare, pasionat" etc, Iaptul
e datorat Ieminizrii generale a obiectelor n lumea publicittii, Iemeia-obiect Iiind schema de convingere si
mitologia social cea mai eIicace. Toate obiectele, prin urmare si masina, devin Iemei pentru a Ii cumprate.
Dar n aceasta avem doar eIectul unui sistem cultural. Devenirea Iantasmatic a masinii e de alt ordin. Dup
Iolosire, dar si dup caracteristici (de la decapotabilele de curse la limuzina moale), masina se preteaz unei
investitii ca obiect al puterii, ca si uneia ca obiect de reIugiu dup cum e privit: ca proiectil sau ca adpost. n
adncul ei ns, asemenea oricrui obiect Iunctional, mecanic, masina e trit n primul rnd de toat lumea:
48
brbati, Iemei, copii ca Ialus, obiect de manipulare, de grij si de Iascinatie. Proiectie Ialic si narcisist
totodat, Iort imobilizat de propria-i imagine. n ce priveste aripa de masin, am artat n ce Iel Iormele nsesi
conoteaz acest discurs inconstient.
' Cultura si natura nu se opun aici, ntr-adevr, dect Iormal, schimbndu-si locurile la nivelul semnului: n conceptele de ,naturalitate" si
,culturalitate" suIixele snt hotrtoarc. Vom regsi suIixul n cauz pretutindeni: Iine-Iinalitate, Iunctie-Iunctionali-tate; mai recent istorie-
istorialitate, persoan-personalitate (personalizare) etc. n dorinta de a arta mereu trecerea la sensul abstract, secund, la nivelul semnului
si de a semniIica, prin aceasta, o important esential n analizele oricrei sistematici, si n mod deosebit n cele ale structurilor de conotatie.
2
Aceasta Iiindc cultura n-a Iost niciodat altceva. Pentru ntia oar ns, astzi avem, la nivelul cotidian, premisele unui sistem n msur s
asume, n abstractia lui, toate determinrile obiectelor, prin urmare s mearg Ioarte departe n autonomia lui intern, ba cliiar s ajung (ca
la propria-i Iinalitate) la o sincronie desvrsit ntre om si ambiant, prin reducerea celor dou la semne si elemente simple.
Asupra mitologiei centaurului si a Iantasmelor proiectate n cal si n automobil v. Colectia. * Nomans land(engl.): teritoriu gol, tar a
nimnui.
4
De unde repulsia bine cunoscut a utilizatorului obisnuit Iat de securitatea n automobil (centurile etc). Securitatea e ,acas", iar masina e,
n acest sens, altceva: contrariul casei.
5
Trebuie s recunoastem c apropierea dintre brbat si masin, ca si cea dintre Iemeie si cas, tinde s se atenueze, cel putin n Iapt dac nu
la nivelul reprezentrilor.
6
Relatia de complicitate narcisist prin intermediul unui obiect sau al unui sistem de obiecte a Iost ntrevzut recent, n ceea ce priveste
cuplul, de Georges Perec, n romanul Les Choses (1965). n el vedea aspectul modern al vietii n comun: totul tinde la a Iace din obiecte
punctul de pornire a relatiilor, si din relatie (sexual, conjugal, Iamilial, microsocial) un cadm al consumului de obiecte.
7
n Iunctie de limb, masina e cnd de genul masculin, cnd Ieminin.
49
B. SISTEMUL NEFUNCTIONAL SAU DISCURSUL SUBIECTIV
I. OBIECTUL MARGINAL: OBIECTUL VECHI
O ntreag categorie de obiecte pare s ias din sistemul pe care tocmai l-am analizat: cele deosebite, baroce,
Iolclorice, exotice, vechi. Par a contrazice exigentele calculului Iunctional, rspunznd unei alte vocatii: de
mrturie, de reamintire, de nostalgie sau de evadare. Am putea Ii tentati s vedem n ele o rmsit a ordinei
traditionale si simbolice. Aceste obiecte ns, ct ar Ii de diIerite, Iac si ele parte din modernitate, trgndu-si
dublul lor sens tocmai din ea.
VALOAREA LUI DE AMBIANT: ISTORIALITATEA
La drept vorbind, aceste obiecte nu snt un accident al sistemului: functionalitatea obiectelor modeme devine
istorialitate a obiectului vechi (sau marginalitate a obiectului baroc, sau exotism al celui primitiv), fr ca prin
aceasta s aib o functie sistematic de semn. De Iapt, tocmai cono-tatia ,natural" si ,naturalitatea" culmineaz
n semnele sistemelor culturale anterioare. Bricheta pe care am descris-o era deja mitologic prin reIerirea la
mare, dar mai servea la ceva; prin reIerirea la trecut, obiectele vechi snt ns pur mitologice. Nu mai au
incident practic, aprnd n Iata noastr doar pentru a semniIica. Smt astructurale si neag structura, Iiind
punctul limit n care Iunctiile primare snt anulate. Cu toate acestea, nu snt aIunctionale, si nici doar
,decorative": ele au, n cadrul sistemului, o Iunctie speciIic: semniIic timpul
1
.
Sistemul ambiantei e un sistem de extensie, dar nzuieste s Iie total, s recupereze ntreaga existent, prin
urmare si dimensiunea Iundamental a timpului. Desigur, n obiectul vechi nu e reluat timpul real
2
, ci semnele si
indicii cultuiali ai timpului, Prezenta alegoric a acestora nu contrazice prin urmare organizarea general: totul se
mplineste n ele, natura ca si timpul, si nimic nu li se poate sustrage. Dac ns natura se las abstractizat si
sistematizat cu usurint, timpul e ntr-o situatie diIerit. Contradictia vie pe care o poart n el se integreaz cu
greutate n logica unui sistem. Tocmai aceast slbiciune ,,cronic" poate Ii sesizat n conotatia spectacular a
obiectului vechi. n vreme ce conotatia natural e n stare s se Iac subtil, conotatia ,istoric" sare mereu n
ochi. Obiectul vechi pare c vrea s Iie dintotdeauna o tapiserie. Orict ar Ii de Irumos, rmne ,excentric" . Si
orict ar Ii de autentic, are un aer oarecum Ials. Putem chiar spune c e astIel in msura in care incearc s
treac drept autentic intr-un sistem al crui temei nu e citui de putin autenticitatea, ci relatia calculat si
abstractia semnului.
50
Jaloarea lui simbolic. mitul originii
Prin urmare, exist un statut aparte al obiectului vechi. n msura n care se maniIest pentru a Iace s dispar
timpul n ambiant si n care e trit ca semn, el nu e diIerit de nici un alt element, Iiind relativ la toate celelalte
3
.
Dimpotriv ns, n msura n care e mai putin legat de celelalte obiecte, si n care se prezint ca o totalitate sau
ca o prezent autentic, are-un statut psihologic special. E trit n alt Iel. NeIiind de Iolos la nimic, serveste totusi
la ceva, n adncimea lui. De unde rsare, oare, aceast motivare tenace spre cele vechi, spre mobila din alte
vremuri, spre autentic, spre obiectul ,de stil", rustic, artizanal, spre lucrurile conIectionate manual, spre vasele
indigene, spre Iolclor etc? De unde vine ciudatul Ienomen de aculturare care-i duce pe oamenii civilizati spre
semne excentrice, n timp si spatiu, propriului lor sistem cultural, spre semne mereu anterioare Ienomen
invers celui ce-i mpinge pe ,subdezvoltati" spre produsele si semnele tehnice ale societtilor industriale?
Exigenta creia i rspund obiectele vechi
4
e una a Iiintei deIinitive, mplinite. Timpul obiectului mitologic e
perIectul: timpul lucrurilor ce se petrec n prezent ca si ceva ce a avut loc cndva, si care tocmai prin aceasta se
ntemeiaz, ca ,autentice", n ele nsele. In sensul tare al cuvntului, obiectul vechi e mereu un ,portret" de
Iamilie. Sub Iorma concret a unui obiect avem de-a Iace cu Iixarea n memorie a unei Iiinte anterioare proces
ce echivaleaz, n ordinea imaginar, cu o elidare a timpului. Tocmai aceasta le lipseste, evident, obiectelor
Iunctionale, care exist doar n actualitate, la indicativ sau la imperativul practic, epuizndu-se n Iolosire Ir a Ii
Iiintat niciodat si care, dac asigur cum pot un mediu nconjurtor n spatiu, nu-l asigur ns n timp. Obiectul
Iunctional e eIicace, cel mitologic e mplinit. El semniIic evenimentul ncheiat, nasterea lucrurilor. Nu snt cel
ce exist acum, iat marea mea spaim; snt cel ce a existat cndva, urmnd Iirul unei nasteri inversate, al crei
semn e obiectul din Iata mea, ce se pierde n timp plecnd din prezent, prin regresiune
5
. Obiectul vechi apare
astIel ca mit al originii.
,AUTENTICITATEA"
n cele ce urmeaz, vom apropia gustul pentru lucrurile vechi de pasiunea colectiei
6
. ntre cele dou exist
aIinitti adnci: regresiunea narcisist, sistemul elidrii timpului, stpnirea imaginara a nasterii si a mor(ii. Cu
toate acestea, trebuie s distingem, n mitologia obiectului vechi, dou aspecte: nostalgia originilor si obsesia
autenticittii. Ambele par a decurge din reamintirea mitic a nasterii pe care, n nchiderea sa temporal, o
constituie obiectul vechi: a ne Ii nscut implic Iaptul de a Ii avut un tat si o mam. Involutia spre origini e,
evident, o regresiune spre mam: cu ct obiectele snt mai vechi, cu att mai mult ne apropie de o er anterioar,
de
51
,divinitate", de natur, de cunostintele primitive etc. Acest gen de mistic exist deja, arat Maurice Rheims, n
Evul Mediu timpuriu: un bronz sau o gem greac acoperite de semne pgne primesc, n ochii crestinilor din
secolul al DC-lea, virtuti magice. Vorbind strict, exigenta de autenticitate, ce se traduce printr-o obsesie a
certitudinii, e altceva: ea priveste originea operei, data si autorul ei, semntura de pe ea. Simplul Iapt c un obiect
a apartinut cuiva celebru sau puternic i conIer valoare. Fascinatia obiectului artizanal vine din Iaptul c a trecut
prin mna cuiva, a crui munc e nscris nc n el: Iascinatie a lucrului creat (si care, din acest motiv, e unic,
deoarece clipa crerii e ireversibil). Or, cutarea urmei creatoare, ncepnd cu amprenta real si ajungnd la
semntur, e si una a Iiliatiei si a transcendentei paterne. Autenticitatea vine mereu de la un tat, care e,
ntotdeauna, izvorul valorii. Iar obiectul vechi trezeste n imaginatie tocmai aceast Iiliatie sublim, odat cu
involutia spre snul matern.
SINDROMUL NEO-CULTURAL: RESTAURAREA
Cutarea autenticittii ( a-ti avea temeiul n tine nsuti) e prin urmare cutarea unui alibi ( a Ii altundeva).
Vom limpezi aceste dou notiuni cu un exemplu de restaurare nostalgic Ioarte bine cunoscut: ,Cum s ne
reparm ruinele".
Iat cum procedeaz un arhitect cu o veche Ierm din Ile-de-France: ,Peretii, deoarece au putrezit din lipsa
Iundatiei, au Iost drmati. Partea vechiului hambar care era situat spre nord a Iost dat la o parte pentru a lsa
loc liber unei terase... Cei trei pereti grosi au Iost, desigur, renltri. Etanseitatea a Iost asigurat de un spatiu gol
de 0,70 m, sub dala gudronat, de-a lungul planseului... Nici scara si nici cminul nu au existat n vechea
constructie... Lespezi din piatr de Marsilia, dale de Clamart, tigle din Burgundia, garaj n grdin, mari usi-
Ierestre... Buctria e modern n ntregime, ca si baia etc." Dar: ,Paianta, care era n stare bun, a Iost reutilizat
n noua constructie"; de asemenea, ,cadrul din piatr al usii de la intrare a Iost Ierit cu grij cnd restul era
distrus; tiglele si pietrele au Iost reIolosite" (La Maison Francaise, mai 1963). ntr-adevr, putem vedea n niste
IotograIii ce a mai rmas din vechea Iorm dup ,auscultarea de ctre arhitect" si dup ,optiunile lui categorice":
trei brne si dou pietre. Pe aceste pietre ns ne vom putea construi viitoarea cas la tar. Iar n pietrele
portalului, simbolic inaugurale, st, ca valoare, ntregul ediIiciu. Tocmai ele scuz toate compromisurile pe care
modernitatea le Iace, n cazul ansamblului nostru, cu natura, avnd totusi o intentie nevinovat: cresterea
conIortului. Devenit stpn de Ierm, arhitectul a construit de Iapt casa modern pe care si-o dorea; dar
modernitatea nu e de ajuns pentru a o pune n valoare si pentru a Iace din ea o ,locuint": mai e nevoie de ceva
viu. Asa cum o biseric nu e cu adevrat sIintit dect dac n ea snt aduse niste oseminte sau moaste, arhitectul
nu se va simti la el acas (n sensul puternic
52
al cuvntului: nu va putea s scape de un Iel de spaim) dect dac va percepe undeva, n peretii lui noi-nouti,
prezenta inIim, ns sublim, a unei pietre ce aduce mrturia generatiilor trecute. Piatr Ir care nclzirea cu
pcur si garajul (deasupra cruia a asezat o grdin alpin) nu ar Ii, vai, dect ceea ce snt: triste nevoi ale
conIortului. Nu numai amenajarea Iunctional a salvat de autenticitatea acestor pietre, ci, ntr-o anumit
msur, chiar si exotismul cultural al decorului secundai" (desi acesta e ,de Ioarte prost gust si nu pare deloc
rustic"): lmpi de culoare opalin, Iotolii de rogojin, Iotolii dalmate ,ce erau atrnate, cndva, de o parte si de
alta a spinrii mgarului", oglinzi romantice etc. Sireteniile relei constiinte culturale sIrsesc prin a ajunge la un
paradox straniu: n vreme ce garajul se ascunde sub o Ials grdin alpin, vasul cu jratec pentru nclzirea
patului, accesoriu pur rustic, e pstrat ,nu pentru decor, ci pentru a ne servi de el"! ,Va Ii Iolosit iarna!" n
primul caz, materialitatea practic a Iost disimulat, n cel de-al doilea esenta practic a Iost reintrodus printr-o
acrobatie, deoarece ntr-o cas nclzit cu pcur vasul cu jratec e perIect inutil. Tocmai de aceea nu mai e, de
Iapt, unul adevrat, ci un simplu semn cultural; acest vas cultural si nejustiIicat devine imaginea absolut Iidel a
ntregii zdrnicii a casei ca ntreprindere de recuperare a strii naturale si de asemenea o Iidel imagine a
arhitectului nsusi, care nu are nimic de Icut n ea, deoarece existenta social real a lui se desIsoar altundeva,
fiinta lui nssi aIlndu-se n alt loc, iar natura neIiind pentru el dect un lux cultural. Dac ne-o putem oIeri nu e
nimic neIiresc, dai" el priveste lucrurile altIel: cum vasul cu jratec nu Ioloseste la nimic, e un semn al bogtiei,
tinnd prin urmare de domeniul averii si al prestigiului, nu de cel al Iiintei. Vom spune prin uimare c serveste la
ceva, iar obiectele cu adevrat utile, precum cazanul cu pcur sau garajul vor Ii camuIlate cu grij, ca un viciu
de nenlturat n snul naturii. Vasul e, astIel, propriu-zis mitologic, ca si ntreaga cas, chiar dac pe un plan
diIerit ea e absolut real si Iunctional, deoarece rspunde unei dorinte Ioarte precise de conIort si aer curat.
Dac n loc s rad din temelii vechea locuint si s construiasc mai apoi n Iunctie de conIortul dorit arliitectul
a tinut s salveze piatra si brna, e din cauz c tria ca inautentic Iunctionalitatea raIinat si impecabil a casei
lui de tar, care nu-l multumea n mod proIund.
Omul nu e ,acas" n mediul Iunctional, si are nevoie de un Iel de aschie din Crucea adevrat care a sIintit
biserici ca de un talisman sau un Iragment de realitate absolut, aIlat n inima realittii si prins n ea ca s o
justiIice. Tocmai acesta e rolul obiectului vechi, care primeste ntotdeauna, n snul mediului ce-l nconjoar, o
valoare de embrion, de celul-mam. Prin el, Iiinta dispersat se identiIic cu situatia originar si ideal a em-
brionului: involutie spre starea microcosmic si central a Iiintei de dinainte de nastere. AstIel de obiecte,
Ietisizate, nu snt doar accesorii, si nici simple semne culturale printre alte semne: ele simbolizeaz o
transcendent interioar, Iantasma inimii unei realitti din care-si trage puterile orice
53
constiint individual Iantasma proiectrii unui detaliu echivalent al eului, n jurul cruia se organizeaz tot
restul lumii. Fantasm sublim a autenticittii, care se rezolv dincoace de realitate (subliniind). Asemenea
relicvelor
7
, a cror Iunctie o secularizeaz, obiectul vechi reorganizeaz lumea ntr-o constelatie, n contrast cu
organizarea Iunctional n extensie; el vizeaz si pstrarea irealittii adnci si esentiale a Iocului interior, Ierind-o
de lumea din aIar.
Simboliznd schema de nscriere a valorii ntr-un cerc nchis si ntr-un timp perIect, obiectul mitologic nu
ncarneaz un discurs tinut n Iata altora, ci unul ndreptat spre sine. Insule sau legende, aceste obiecte ne trimit
la o copilrie dinaintea timpului, sau chiar la o anterioritate si mai adnc: a pre-nasterii, n care subiectivitatea
pur se preschimba, liber, n ambiant, si n care ambianta nu a Iost altceva dect discursul perIect al Iiintei n
Iata ei nssi.
SINCRONIE, DIACRONIE, ANACRONE
In mediul domestic, aceste obiecte Iormeaz o sIer si mai intim nc: ele snt mai putin obiecte pe care le
posedm ct obiecte ce intermediaz n Iavoarea noastr, precum strmosii, care snt tot ce poate Ii mai legat de
viata noastr privat. Ne Iac s evadm din viata cotidian, iar evadarea nu e niciunde asa de radical ca n timp
8
,
si nici asa de adnc ca n propria noastr copilrie. Poate c ceva din aceast evadare metaIoric exist n orice
sentiment estetic, ns opera de art ca atare cere o desciIrare rational: obiectul vechi nu are exigente de acest
soi; el e un Iel de ,legend", deoarece e desemnat, n primul rnd, de coeIicientul lui mitic si de autenticitate.
Epoci, stiluri, modele sau serii, Iaptul c e sau nu pretios, adevrat sau Ials, nimic nu schimb speciIicitatea lui
trit: nu e nici adevrat si nici Ials, ci ,perIect" nici interior si nici exterior, e doar un ,alibi" , nici
sincronic si nici diacronic ( nu se nsereaz nici ntr-o structur ambiental, si nici ntr-una temporal), e
anacronic. Raportat la cel care-l posed, nu e nici atributul lui ,a Ii" si nici obiectul lui ,a avea"; tine mai curnd
de categoria gramatical a obiectului intern, ce declin aproape tautologic substanta verbului.
Obiectul Iunctional e absenta Iiintei. Prin el, realitatea opreste regresiunea spre acea dimensiune ,perIect" din
care, pentru a Ii, lucrurile trebuie doar s ias. Tocmai de aceea pare att de srac: din cauz c, oricare i-ar Ii
pretul, calittile, renumele, este si rmne o conIiguratie ce atest pierderea imaginii Tatlui si Mamei. Bogat ca
Iunctionalitate si cu putere srac de a semniIica, trimite la actualitate si se epuizeaz n cotidian. Obiectul mi-
tologic, cu toate Iunctionalitatea lui minim si puterea lui maxim de semniIicare, trimite la ancestralitate, sau
chiar la anterioritatea absolut a naturii. Pe planul tririi, aceste Iapte contradictorii coexist n interiorul
aceluiasi sistem, Iiind complementare. Tocmai de aceea, arhitectul nostru poate avea si nclzire cu pcur si vas
cu jratec trnesc. La altcineva vor coexista aceeasi carte n Iormat de buzunar si ntr-o editie rar si veche,
54
masina de splat electric si centriIuga pentru lenjerie, dulpiorul Iunctional ngropat n perete su cuIrul spaniol
ce iese n evident
9
: complementaritatea ilustrat, la limit, de proprietatea dubl, acum Ioarte obisnuit: un
apartament n oras si o cas la tar .
Acest duel al obiectelor e, de Iapt, un duel n interiorul constiintei: el pune n lumin o slbiciune, precum si
ncercarea de a o corecta la modul regresiv. ntr-o civilizatie n care sincronia si diacronia tind s organizeze un
control sistematic si exclusiv al realittii, apare att la nivelul obiectelor ct si la acela al comportamentelor si
structurilor sociale o a treia dimensiune: a anacroniei. ConIirmnd esecul relativ al sistemului, aceast dimensi-
une regresiv si gseste totusi reIugiu n sistem, cruia, n mod paradoxal, i permite s Iunctioneze.
PROIECTIA INVERS: OBIECTUL TEHNIC LA ,PRIMITIVI"
Coexistenta echivoc a modemului Iunctional si a ,decorului" vechi nu apare, evident, dect la un anumit stadiu
de dezvoltare economic, de productie industrial si de saturare practic a mediului nconjurtor. Straturile
sociale mai putin Iavorizate (trani, muncitori), ca si ,primitivii", nu au ce s Iac cu lucruri vechi si aspir la
obiecte Iunctionale. Cu toate acestea, cele dou demersuri au un oarecare raport ntre ele: cnd ,slbaticul" se
repede asupra unui ceas sau a unui stilou, pentru simplul motiv c e vorba de un obiect ,occidental", sesizm un
Iel de absurditate comic: el nu-i d obiectului n cauz un sens, ci si-l nsuseste cu mare lcomie: relatie inIan-
til si Iantasm a puterii. Obiectul nu mai are Iunctie, ci o vortute: e un semn. Dar oare nu acelasi proces de
aculturaie impulsiv si de nsusire magic i mpinge pe ,civilizati" n pdurile secolului al XVI-lea sau spre
icoane? Ambii, ,slbaticul" si ,civilizatul", capteaz sub Iorm de obiecte o ,virtute", unul avnd cautiunea
modernittii tehnice, cellalt a ances-tralittii. Aceast ,virtute" nu e, totusi, aceeasi, ntr-un caz si n altul. La
,subdezvoltat" avem imaginea Tatlui ca Putere (n spet ca putere colonial
11
). La ,civilizatul" nostalgic, avem
imaginea Tatlui ca natere si valoare. n primul caz, un mit proiectiv, n al doilea involuntiv. Mit al puterii,
mit al originii: ceea ce-i lipseste omului e dintotdeauna investit n obiect la ,subdezvoltat", n obiectul tehnic
e Ietisizat puterea, la ,civilizatul" tehnic e Ietisizat, n obiectul mitologic, nasterea si autenticitatea.
Acestea Iiind stabilite, Ietisismul e unul si acelasi: la limit, orice obiect vechi e Irumos pur i simplu pentru c
a supravietuit, devenind astfel semnul unei vieti anterioare. Ceea ce ne Iace s juxtapunem obiectelor
Iunctionale, semne ale puterii noastre actuale, obiecte mitologice, semne ale unei dominatii anterioaie, e
curiozitatea anxioas Iat de propria noastr origine. Cci vrem, n acelasi timp, s nu venim dect din noi nsine,
si de asemenea din altcineva: s urmm dup un Tat si s ne tragem dintr-un Tat. Omul nu va putea s aleag
poate niciodat ntre proiectul prometeic
55
de reorganizare a lumii si de substituire n locul Tatlui, si proiectul ce ne Iace s coborm, prin Iiliatie, dintr-o
Iiint originara. Chiar si obiectele Iac vizibil aceast ambiguitate de nerezolvat. Unele snt o mediere a
prezentului, altele a trecutului, si valoarea celor din urm se traduce prin absent. Obiectele vechi snt, ntr-un
Iel, precedate de o particul, iar- nobletea lor ereditar compenseaz desuetudinea precoce a celor moderne.
Cndva, btrnii erau Irumosi pentru c erau ,mai apropiati de Dumnezeu" si aveau o experient mai bogat. n
zilele noastre, civilizatia tehnic neag ntelepciunea btrnilor, nclinndu-se cu toate acestea n Iata densittii
lucrurilor vechi, singurele cu o valoare sigur, ncins n ele.
PIATA LUCRURILOR VECHI
Vance Packard descrie n Les Obfects du standing mai mult dect un simplu prarit: persoanele sic din Boston, ce-
si pun Ierestre cu sticl veche, n reIlexe: ,,DeIectele acestor bucti de sticl snt Ioarte apreciate, deoarece
materialul provine dintr-o ncrctur de calitate inIerioar expediat n America de sticlarii englezi acum mai
bine de trei secole" (p.67). Sau, ,cnd un cettean care locuieste la periIeria unui oras aspir s ptrund n clasa
medie superioar, cumpr antichitti, simbol al unei pozitii sociale pe care averea lui recent o Iace acum
posibil" (p.67). Cci, n sIrsit, prestigiul social poate s se exprime n mii de Ieluri (masin, vil modern etc).
De ce, atunci, preIerm s-l semniIicm prin trecut?
12
Orice valoare dobndit tinde s se transIorme n valoare
ereditar, ntr-un har primit. Cum ns sngele, nasterea si titlurile si-au pierdut din valoarea ideologic, rmne
ca semnele lor materiale s semniIice transcendenta: piese de mobilier, obiecte, bijuterii, opere de art din orice
loc si de oricnd. n numele lor, o ntreag pdure de semne si de idoli ,de reIerint" (autentice sau nu, conteaz
prea putin), o ntreag vegetatie magic de mobile adevrate sau Ialse, de manuscrise si de icoane invadeaz
piata. n totalitatea lui, trecutul revine n circuitul consumului. Uneori cliiar sub Iorma pietei negre. Noile
Hebride, Spania romanic si trguiile de vecliituri nu mai snt de ajuns pentni a alimenta poIta primitivist si
nostalgic pe care o trdeaz interioarele burgheze ale lumii occidentale. Tot mai multe statui ale Fecioarei sau
ale sIintilor, tot mai multe tablouri dispar din muzee si din biserici. Snt cumprate la negru de proprietari bogati
ai unor rezidente prea noi pentru adncul lor nesat. n sIrsit, iat un paradox cultural, dar un adevr economic:
doar imitatia Irauduloas mai poate satisIace aceast sete de ,autenticitate".
NEO-IMPERIALISMUL CULTURAL
De Iapt, un acelasi imperialism supune natura prin obiecte tehnice si domesticeste culturile prin obiecte vechi.
Un acelasi imperialism, dezvoltat n decorai privat, adun n jurai lui un mediu domesticit Iunctional si
56
semnele mblnzite ale trecutului: obiecte-strmosi de esent sacr ns desacralizate, a cror sacralitate (sau
istorialitate) vrea s transpar ntr-o intimitate lipsit de istorie.
Si astIel trecutul, n integralitatea lui, ca inventai" al Iormelor de consum, vine s se adauge inventarului
Iormelor actuale, constituind astIel un Iel de sIer transcendent a modei.
1
Ne limitm analiza la obiectul ,vechi", deoarece e exemplul cel mai limpede de obiect ,nesistematic". E evident ns c ea ar putea Ii
desIsurat, pe aceleasi baze, plecnd si de la alte sub-categorii de obiecte marginale.
2
Tot asa cum naturalitatea e, de Iapt, reIuzul naturii, istorialitatea e reIuzul istoriei prin exaltarea semnelor acesteia o prezent respins a
istoriei.
3
De Iapt, obiectul vechi se integreaz cu totul n structurile de ambiant, deoarece acolo unde e prezent e trit Ir exceptie ca unul ,cald", n
opozitie cu mediul nconjurtor modern, care e ,rece".
4
Si de asemenea, o reamintim, obiectele exotice, prin extensie: dezrdcinarea si diIerenta de latitudine echivaleaz oricum, pentru omul
modem, cu o cuIundare n trecut (exemplu: turismul). Obiecte Icute de mn, indigene; jucrioare de pretutindeni ceea ce Iascineaz e
mai putin multiplicitatea pitoreasc a acestora ct anterioritatea Iormelor si modalittilor de Iabricare, aluzia la o lume anterioar, regsit n
universul copilriei si . al jucriilor.
5
Dou miscri inverse: n msura n care se integreaz n sistemul cultural actual, obiectul vechi semnific n prezent, din proIunzimea
trecutului, dimensiunea de vid a timpului. Ca regresiune individual, el exprim dimpotriv miscarea prezentului spre trecut, pentru a
proiecta n ultimul dimensiunea de vid a Iiintei.
6
V. mai departe, Colectia.
7
Relicva semniIic posibilitatea de a nchide persoana divin sau suIletul mortilor ntr-un obiect. Iar relicv Ir racl nu exist. Valoarea
,alunec" de la relicv la racl, care e de aur si aIiseaz clar valoarea autenticului, devenind astIel mai eIicace din punct de vedere simbolic.
8
Deplasarea turistic se dubleaz astIel ntotdeauna cu cutarea timpului pierdut.
9
Nu cutati corelatii de la termen la termen: decuparea cmpului Iunctional al obiectelor modeme e diIerit de cel al obiectelor vechi. De
altIel, Iunctia celor din urm nu mai are semniIicatie, n acest caz, dect de Iunctie abolit.
10
Aceast dedublare a vechiului cmin unic n rezident principal si secundar, n habitat Iunctional si ,naturalizat" e desigur ilustrarea cea
mai limpede a procesului sistematic: sistemul se dedubleaz pentni a se echilibra n termeni Iormal contradictorii, ns de Iapt
complementari. Lucru ce acoper ansamblul vietii cotidiene, n structura munc/timp liber, n care timpul liber nu e ctusi de putin o depsire,
si nici o iesire din viata activ: un cotidian unic se dedubleaz, pentru a putea s se instituie ca sistem coerent si deIinitiv, dincolo de
contradictiile reale. Procesul e, desigur, mai putin vizibil la nivelul obiectelor izolate, dar ceea ce trebuie retinut e c Iiecare obiect-Iunctie e
succeptibil de dedublare i de a se opune astfel formal lui insui, pentru a se integra mai bine ansamblului.
11
Si pentru copil, obiectele ambiante provin, n primul rnd, de la tat (iar la vrsta mic de la mama Ialic). nsusirea obiectelor e nsusirea
puterii tatlui (R. Barthes arat acest lucru cu exemplul automobilului, n Rtalites, oct. 1963), Practicile inIantile urmeaz procesul de
identiIicare cu tatl, cu toate conIlictele ce decurg din ea: e mereu ambigu si marcat de agresivitate.
12
O Iacem tot mai insistent, pe msur ce ne ridicm pe scara social, dar cu toate acestea Ioarte repede dac plecm de la un anumit nivel si
de la o ,aculturare urban" minim.
57
II. SISTEMUL MARGINAL: COLECTIA
Printre alte acceptii ale obiectului, Littre o d pe aceasta: ,Tot ce e cauza, subiectul unei pasiuni. La modul
Iigurat, si prin excelent: obiectul iubit" .*
Vom admite c obiectele cotidiene snt ntr-adevr obiecte de pasiune: cea a propriettii private, a crei investire
aIectiv nu d napoi n Iata pasiunilor umane; e o pasiune cotidian, care adesea e mai puternic dect toate
celelalte, si care uneori domin de una singur, n lipsa celorlalte. Pasiune temperat, diIuz, regulatoare, al crei
rol Iundamental n echilibrul vital al subiectului si al grupului, ca si n hotrrea de a trai l msurm cu greu.n
acest sens, obiectele snt, la un moment dat, nc ceva proIund legat de subiect, Iie si dincolo de utilizarea de
ctre noi a lor: nu doar un trup material, rezistent, ci un orizont mental pe care sntem stpni, un lucru al cnii
sens sntem noi nsine, o proprietate, o pasiune.
OBIECTUL DESPRTIT DEPROPRIA-I FUNCTIE
Dac Iolosesc Irigiderul n scopul de a rci, el e o mediere practic: nu e obiect ci Irigider. n aceast msur, nu
l posed. Posesia nu se reIer niciodat la un ustensil, ci m trimite la o lume, Iiind ntotdeauna posesie a unui
obiect desprtit de propria-i functie i devenit relativ fat de un subiect. La acest nivel, toate obiectele posedate
particip la aceeasi abstractie si trimit unele la altele n msura n care nu trimit dect la subiect. Si astIel se
constituie ntr-un sistem prin care subiectul mcearc s reconstituie o lume, o totalitate privat.
Prin urmare, orice obiect are dou Iunctii: de a Ii utilizat si de a Ii posedat. Prima se reIer la cmpul de totalizare
practic a lumii de ctre subiect, a doua la o ntreprindere de totalizare abstract a subiectului de ctre el nsusi,
n aIara lumii. Aceste Iunctii snt invers proportionale una cu cealalt. La limit, obiectul strict practic primeste
un statut social: de dispozitiv masinal. La cellat pol, obiectul pur, lipsit de orice Iunctie sau desprtit de propria-
i Iolosire, ia un statut strict subiectiv: devine obiect de colectie. nceteaz de a mai Ii covor, mas, busol sau
bibelou, devenind ,obiect". Un ,obiect Irumos", va spune colectionarul, nu o statuet Irumoas. Cnd obiectul nu
mai e speciIicat de Iunctie, e caliIicat de subiect; atunci ns toate obiectele snt echivalente prin posesie, care e
un Iel de abstractie pasionat. Unul nu mai e de ajuns: e nevoie de o succesiune, pn la urm de o serie total ce
rezum proiectul mplinit. Tocmai de aceea posedarea unui obiect, oricare ai- Ii acesta, e ntotdeauna motiv de
multumire si de deceptie laolalt: seria prelungeste posesia si o nsuIleteste. Cam acelasi lucru se ntmpl si pe
plan sexual: dac relatia de dragoste vizeaz Iiinta n singularitatea ei, posedarea, ca atare, nu se multumeste
dect cu o succesiune de obiecte sau cu repetarea aceluiasi, ori cu presupunerea
5 8
posedrii tuturor. Doar o organizare mai mult sau mai putin complex de obiecte ce trimit unul la cellalt l
constituie pe Iiecare ntr-o abstractie suIicient pentru a putea Ii recuperat de subiect n abstractia trit pe care o
reprezint sentimentul posesiei.
Aceast organizare se numeste colectie. Mediul nconjurtor obisnuit pstreaz un statut ambiguu: n el,
Iunctionalitatea se pierde nencetat n subiectivitate, iar posesia se amestec cu Iolosirea, ntr-o ncercare
mereu blocat de integrare total. Dimpotriv, colectia ne poate servi ca model: n ea triumI ntreprinderea
pasionat a posedrii, si tot n ea proza cotidian a obiectelor devine poezie, discurs inconstient si triumIal.
/ OBIECTUL-PASIUNE
,Gustul colectiei, spune Maurice Rheims, e un Iel de joc pasional" (La Jie etrange des obfets, p.28). La copii, e
modul cel mai rudimentar de stpnire a lumii exterioare: aranjare, clasiIicare, manevrare. Faza activ de
colectionare pare a se situa ntre 7 si 12 ani, n perioada de latent ntre prepubertate si pubertate. nclinatia de a
colectiona tinde s dispar odat cu explozia pubertar, reaprnd uneori imediat dup ea. Mai trziu, cei care
cedeaz cel mai adesea acestei pasiuni snt oamenii de peste 40 de ani.. Pe scurt, legtura cu conjunctura sexual
e vizibil pretutindeni. Colectia apare ca o puternic compensatie n Iazele critice ale evolutiei sexuale. Ea ex-
clude ntotdeauna sexualitatea genital activ, Ir ns a i se substitui pur si simplu. Fat de aceasta, ea
constituie o regresie spre stadiul anal, ce se traduce prin conduite de acumulare, de ordine, de retinere agresiv
etc. Conduita colectionarului nu e echivalent cu o practic sexual si nu vizeaz satisIactia pulsional (precum
Ietisismul), dar poate atinge o satisIactie de reactie tot att de intens. n ea, obiectul primeste realmente sensul de
obiect iubit. ,Pasiunea obiectului ne Iace s-l considerm ca pe ceva creat de Dumnezeu: un colectionar de ou
din portelan gseste c Dumnezeu nu a creat niciodat o Iorm mai Irumoas si mai deosebit, si c a conceput-o
doar pentru bucuria colectionarilor..." (M. Rheims, p.33). ,Snt nebun dup acest obiect", declar cu totii, chiar
dac nu intervine perversiunea Ietisist, si toti, Ir exceptie, ntretin n junii colectiei lor o atmosIer de
clandestinitate, de secret si de minciun ce are toate caracteristicile unei legturi vinovate. Tocmai acest joc
pasionat Iace sublimul conduitei regresive si justiIic opinia conIorm creia orice individ care nu colectioneaz
nimic e un cretin si o biat epav uman
1
.
Colectionarul nu e sublim prin natura obiectelor colectionate (acestea variaz n Iunctie de vrst, proIesie, mediu
social), ci prin Ianatism. Fanatismul e identic la amatonil bogat de miniaturi persane si la colectionarul de cutii
de chibrituri. n acest sens, distinctia dintre amator si colectionar (ultimul iubind obiectele n Iunctie de
succesiunea lor ntr-o serie, iar primul pentru Iarmecul lor divers si deosebit) nu e hotrtoare. Plcerea
59
unuia, ca si a celuilalt, vine din Iaptul c posesia sa reIer pe de o parte la singularitatea absolut a Iiecrui
element, care Iace ca acesta s Iie echivalentul unei Iiinte n Iapt al subiectului nsusi , pe de alta la posibili-
tatea seriei, prin urmare a substituirii nedeIinite si a jocului. Chintesent calitativ, manevrare cantitativ. Dac
posedarea se realizeaz printr-o conIuzie a simturilor (mna, ochiul) si prin intimitatea cu un obiect privilegiat, ea
se naste, n aceeasi msur, din cutare si ordonare, din jocul cu elementele si reunirea acestora. Mai precis, are
un parIum de harem al crui Iarmec e cel al seriei n intimitate (un termen privilegiat existnd mereu) si al
intimittii n serie.
Stpn al unui serai tainic, omul e, prin excelent, stpn al obiectelor. Niciodat relatia uman, care e cmpul de
desIsurare a lucrurilor unice si a conIlictelor, nu permite Iuzionarea singularittii absolute si a seriei nedeIinite;
tocmai de aceea, e o vesnic surs de spaim. Dimpotriv, cmpul obiectelor termeni succesivi si omologi
e linistitor. Cu pretul unei ndrzneli ireale, al abstractizrii si regresiei, dar aceasta nu are nici o important.
,Obiectul, spune M. Rlieims, e pentru om un Iel de cine nesimtitor, care se las mngiat si ntoarce, n Ielul lui,
mngierile primite, sau mai degrab le trimite ca o oglind credincioas nu spre imagini reale, ci spre imagini
dorite" (p.50).
CEL MAI FRUMOS ANIMAL DOMESTIC
Imaginea cinelui e potrivit: animalele de interior snt o specie intermediar ntre Iiinte si obiecte. Cini, pisici,
psri, broaste testoase sau canari au o prezent patetic ce indic esecul relatiei umane si recurgerea la un
univers domestic narcisist, n care subiectivitatea se* mplineste n deplin calm. S retinem, n trecere, c aceste
animale nu snt sexuate (uneori snt castrate pentru scopul domestic); desi snt vii, snt tot att de lipsite de sex ca
si obiectele. Nu pot Ii linistitoare aIectiv dect cu acest pret: pot juca Iat de proprietar rolul de regulator al Iiicii
de castrare tocmai prin propria lor castrare real sau simbolic, rol pe care-l joac, eminamente, toate
obiectele din jurul nostru. Cci obiectul e animalul domestic perIect. E singura ,Iiint" ale crei calitti ne exalt
personalitatea, n loc s ne-o ngrdeasc. La plural, obiectele snt singurele existente a cror coexistent e cu
adevrat posibil, deoarece diIerentele dintre ele nu le Iac s se ridice unul mpotriva celuilalt, ca n cazul
Iiintelor vii, ci converg asculttor spre noi adunndu-se Ir nici o greutate n constiinta noastr. Obiectul se las
cel mai usor ,personalizat" si contabilizat. Iar pentru contabilitatea subiectiv nu exist excludere: orice poate Ii
posedat, investit sau, n cazul colectiei, aranjat, clasiIicat, distribuit. n sensul strict, obiectul e prin urmare o
oglind: imaginile pe care le trimite se succed Ir a se contrazice. Si e o oglind perIect, deoarece nu trimite
napoi imagini reale, ci imagini dorite. Pe scurt, e ca un cine din care nu a mai rmas dect Iidelitatea. Iar
60
noi l putem privi Ir ca el s ne priveasc. Iat de ce investim in obiecte tot ce n-am putut investi in relatia
uman. Si iat de ce omul regreseaz bucuros n ele, pentru ,a se reculege" acolo. S nu ne lsm ns nselati de
aceast reculegere si de ntreaga literatur duioas despre obiectele nensuIletite. Reculegerea n cauz e o
regresie, iar pasiunea o Iug pasionat. Obiectele au, desigur, un rol regulator n viata cotidian, si n ele
dispar multe nevroze si se adun multe tensiuni sau energii ndoliate tocmai de aceea spunem c au ,suIlet" si
c snt ,ale noastre" , ns tot din acest motiv ele constituie decorul unei mitologii tenace, decorul ideal al unui
echilibru nevrotic.
UN JOC SERIAL
Aceast mediere e totusi srac: cum poate Ii ea acceptat de constiint? Ei bine, ndrzneala subiectivittii e
tocmai aici: avnd o singularitate absolut, obiectul posedat nu e niciodat o mediere srac. Singularitatea lui nu
e una de Iapt: posedarea obiectului ,rar", ,unic" e, evident, scopul ideal al nsusirii lui; pe de o parte ns, dovada
c un cutare obiect e unic nu va putea Ii Icut n lumea real, iar pe de alt parte subiectivitatea se descurc
Ioarte bine si Ir toate acestea. Calitatea speciIic a obiectului si valoarea lui de schimb tin de domeniul cultural
si social. Singularitatea lui absolut i vine, dimpotriv, din Iaptul c e posedat de o anumit persoan, lucru ce-i
ngduie acesteia s se recunoasc n el ca absolut deosebit Iat de altele. Tautologie maiestuoas, care ns
constituie ntreaga densitate a raportului nostru cu obiectele, Iacilitatea lui derizorie, multumirea iluzorie, dar
adnc, pe care o resimtim
2
. Mai mult: acest circuit nchis poate determina si relatiile umane (desi mai putin
usor), iar ce nu e posibil la nivelul intersubiectiv e posibil aici: cutare obiect nu se opune niciodat multiplicrii
aceluiasi proces de proiectare narcisist asupra unui numr nedeIinit de obiecte, ci dimpotriv o impune, intrnd
astIel ntr-un mediu total si Iavoriznd totalizarea imaginilor lui miracolul colectiei. Cci ntotdeauna ne
colectionm pe noi nsine.
Acum ntelegem mai bine structura sistemului de posedare: colectia e alctuit dintr-o succesiune de termeni,
ns termenul ei Iinal e persoana colectionarului. n mod reciproc, aceasta nu se constituie ca atare dect substi-
tuindu-se succesiv Iiecrui termen al colectiei. Pe plan sociologic, vom regsi o structur omoloag n sistemul
modelului si al seriei. In ambele situatii, putem constata c seria si colectia au rol constitutiv n posedarea
obiectului; altIel spus n integrarea reciproc a obiectului si a persoanei.
3
DE LA CANTITATE LA CALITATE: OBIECTUL UNIC
Acestei ipoteze i s-ar putea aduce ca obiectie pasiunea precis a amatorului pentru cutare sau cutare obiect. E
limpede ns c obiectul unic nu e de Iapt dect termenul Iinal n care se rezum ntreaga specie, termenul
61
privilegiat al unei ntregi paradigme (virtual, estompat sau sub-nteleas, putin import), constituind la drept
vorbind, emblema seriei.
n portretele n care ilustreaz curiozitatea ca pe o pasiune. La Bniyere descrie un colectionar de stampe: ,Ani o
mare mhnire, spune acesta, care m va sili s renunt la stampe pentru tot restul vietii: am toate lucrrile lui
Callot, n aIar de una, care, cinstit vorbind, nu e prea bun. Dimpotriv, e una dintre cele mai proaste, ceea ce l-
ar Iace praI n ochii mei pe Callot. De 20 de ani mi bat capul cum s gsesc aceast stamp, iar dac voi reusi
m va apuca disperarea; e Ioarte greu de suportat!" Sesizm, n cele de mai sus, cu o evident aritmetic,
echivalenta trit dintre ntreaga serie mai putin un obiect si ultimul termen absent al seriei
4
. Acesta o
rezum simbolic, dar Ir el seria nu nseamn nimic. n acest caz, are o calitate stranie, chintesent a ntregii
esalonri cantitative. E un obiect unic, speciIicat prin pozitia lui Iinal si dnd astIel iluzia unei Iinalitti aparte.
De altIel asa si stau lucrurile, ns vedem c e dus la calitate prin cantitate, si c valoarea concentrat doar n
acest semniIicam e, de Iapt, cea care alearg de-a lungul lantului semniIicantilor intermediari ai paradigmei. Iat
ce am putea numi simbolismul obiectului, n sensul etimologic (svmboiein) ce rezum un ntreg lant de
semniIicatii ntr-un singur termen. Obiectul e simbol, nu ns al vreunei instante sau valori exterioare, ci n
primul rnd al ntregii serii de obiecte n care el e termenul de sosire (n acelasi timp cu persoana creia i
apartine).
Exemplul lui La Bruyere mai las s se nteleag o regul: obiectul nu are valoare exceptional dect prin
absent. Nu e vorba de o poIt nestioas a colectionarului. Trebuie s ne intrebam dac colectia e fcut pentru
a fi incheiat vreodat, si dac lipsa unor obiecte nu joac un rol esential n ea (pozitiv, de altIel), deoarece
aceast lips e tocmai lucrul prin care subiectul se percepe pe sine n mod obiectiv: n vreme ce prezenta
obiectului Iinal ar semniIica moartea subiectului, absenta lui i ngduie acestuia s-si joace propria moarte
Iigurnd-o ntr-un obiect, cu alte cuvinte s-o exorcizeze. Aceast absent e trit ca o suIerint, Iiind ns totodat
si ruptura ce permite evitarea unei colectii ncheiate, care ar nsemna elidarea deIinitiv a realittii. S-l Ielicitm
asadar pe amatorul lui La Bruyere c nu l-a gsit pe ultimul Callot, cci ar Ii ncetat de a mai Ii omul viu si
pasionat care mai era. Si s precizm c delirai ncepe n clipa n care colectia se nchide asupra ei si nceteaz de
a mai Ii orientat spre un termen absent.
O alt anecdot, relatat de M. Rheims, ne poate aduce o mrturie identic. Un biblioIil posesor de exemplare
unice aIl, ntr-o bun zi, c un librar va pune n vnzare un exemplar identic cu unul pe care l avea el. Fuge si
cumpr cartea, apoi cheam un portrel ca s ard n Iata lui al doilea exemplar si s cear un act de constatate a
distrugerii. Dup care pune actul n volumul ce a devenit din nou unic si se culc linistit. Avem de-a Iace n acest
caz cu negarea seriei? Doar aparent: n Iapt, exemplarul unic avea ncrctur de valoare a tuturor exemplarelor
virtuale, iar biblio-
62
Iilul, distrugndu-l pe cel de-al doilea, nu Iace dect s restabileasc perIectiunea compromis a simbolului.
Uitat, negat, distrus, devenit virtual, seria e mereu prezent. n cel mai nensemnat gest cotidian, ca si n cel
mai transcendent dintre obiectele rare, ea alimenteaz proprietatea sau jocul pasional. Fr ea, jocul nu ar Ii
posibil, si de asemenea nici posesiunea; la drept vorbind, nu ar mai exista obiecte. Obiectul cu adevrat unic,
absolut, Ir nici un antecedent si nedispersat n vreo serie, e de neconceput. Nu poate exista, cum nu poate
exista nici sunet pur. Si tot asa cum seriile de armonice aduc sunetele la calitatea lor perceput, seriile
paradigmatice, mai mult sau mai putin complexe, aduc obiectele la calitatea lor simbolic si, n acelasi timp, n
cmpul relatiei umane de stpnire si de joc.
OBIECTE SI OBISNUINTE: CEASUL DE MN
Orice obiect se aIl la jumtatea drumului dintre o speciIicitate practic, Iunctia lui un Iel de discurs vizibil
si absorbirea ntr-o serie/colectie, n care devine termen al unui discurs latent, repetitiv, cel mai elementar si
tenace dintre discursuri, Acest sistem discursiv al obiectelor e omolog cu cel al obisnuintelor.
5
Obiceiurile snt discontinuitate si repetitie (si nu continuitate, cum sugereaz Iolosirea cuvntului). Prin
decuparea timpului n ,scheme de obisnuint" rezolvm toate spaimele legate de continuitatea lui si de singu-
laritatea absolut a evenimentelor. Tot asa, dispunem gropriu-zis de obiecte si le posedm prin integrarea lor
discontinu n serii. In aceasta st de Iapt discursul subiectivittii, iar obiectele snt registrul lui privilegiat, inter-
punnd ntre devenirea ireversibil a lumii si noi nsine un ecran discontinuu, clasiIicabil, reversibil, repetitiv,
dup bunul nostru plac o parte a lumii care de acum ne apartine, docil n Iata minii si spiritului, risipindu-ne
spaimele. Obiectele nu ne ajut doar s stpnim lumea prin inserarea lor n serii instrumentale , ci ne ajut
2/&3.inserarea lor in serii mentale s stpnim si timpul, Icndu-l discontinuu si clasiIicndu-l ca pe
obisnuinte: supunndu-l constrngerilor de asociere care organizeaz asezarea n spatiu.
Ceasul de mn e un bun exemplu de Iunctie discontinu si ,obisnuit"
6
. El rezum modul dublu n care ne trim
obiectele. Pe de o parte, ne inIormeaz despre timpul obiectiv: or, exactitatea cronometric e tocmai dimensiunea
constrngerilor practice, a exteriorittii sociale si a mortii. n acelasi timp ns n care ne supune temporalittii
ireductibile, ceasul, ca obiect, ne ajut s ne nsusim timpul. Tot asa cum masina ,devoreaz" kilometrii,
obiectul-ceas devoreaz timpul
7
. Face din el un obiect consumat, substantializndu-l si decupndu-l. Timpul nu
mai e, de acum, o dimensiune primejdioas a practicii, ci o cantitate domestic. Nu doar simplul Iapt de a sti ct e
ceasul, ci Iaptul de a ,poseda" ora si de a o nregistra nencetat cnd dorim, multumit unui obiect care e al
nostru, a devenit
63
hrana de baz a omului civilizat si marea lui sigurant. Timpul nu-i mai apartine casei, a crei inim care bate era
orologiul, ci poate Ii gsit mereu n ceasul de mn, nregistrat cu aceeasi satisIactie organic ca si mersul
ordonat al viscerelor. Prin ceasul de mn, timpul se deIineste ca nssi dimensiunea obiectivrii, si totodat ca
un bun casnic. De altIel, orice obiect s-ar putea preta acestei analize a recuperrii dimensiunii con-strngerii
obiective; prin legtura sa direct cu timpul, ceasul de mn e doar exemplul cel mai limpede n acest sens.
OBIECTUL SI TIMPUL: CICLUL DIRIJAT
Problematica temporal e esential n cazul colectiei. ,Un Ienomen ce nsoteste deseori pasiunea de a colectiona,
spune M. Rheims, e pierderea sentimentului timpului actual" (p.42). E ns vorba de o simpl evadare
nostalgic? Cineva care se indentiIic cu Ludovic al XVI-lea pn si n picioarele Iotoliilor sale, sau care Iace o
pasiune nebun pentru tabacherele din secolul al XVI-lea se desparte, binenteles, de timpul prezent, printr-o
reIerint istoric. Aceast reIerint e ns secundar Iat de sistematica trit a colectiei. Marea putere a
obiectelor colectionate nu vine de la singularitatea si nici de la istoricitatea lor distinct. Nu din acest motiv
timpul colectiei nu e timpul real, ci prin faptul c organi:area colectiei insei se substituie timpului. Aceasta e,
nendoios, Iunctia Iundamental a colectiei: rezolvarea timpului real ntr-o dimensiune sistematic. Gustul,
curiozitatea, prestigiul sau discursul social o pot deschide spre o relatie mai larg (care nu va depsi, totusi, Un
grup de initiati), ns ea rmne n primul rnd, si n sensul puternic al cuvntului, o ,trecere de timp". Pur si
simplu l aboleste. Sau mai degrab, repertoriindu-l n termeni Iicsi pe care-i poate Iace s joace n mod
reversibil, colectia Iigureaz vesnica rencepere a unui ciclu dirijat, n care omul si oIer jocul nasterii si al
mortii, n orice clip si Ir gres, plecnd de la oricare dintre termeni si cu siguranta revenirii la el.
Tocmai prin aceasta, mediul obiectelor private si posedarea acestora (colectia Iiind doar un punct extrem) e o
dimensiune esential si, n acelasi timp, imaginar a vietii noastre. La Iel de esential ca visele. S-a spus c dac
cineva ar putea Ii mpiedicat experimental s viseze, de ndat ar avea grave tulburri psihice. Dac am putea s-l
lipsim pe un om de evadarea-re-gresiune n jocul posedrii, dac l-am mpiedica s-si tin propriu-i discurs
dirijat si s se decline pe sine n aIara timpului, printre obiecte, cu sigurant C dezecliilibnil ar Ii imediat. Nu
putem tri n singularitatea absolut si n inversibilitatea al crei semn e clipa nasterii. Obiectele ne ajut s
rezolvm tocmai ireversibilitatea nasterii spre moarte.
Acest echilibru e desigur nevrotic, iar recursul mpotriva spaimelor regresiv, deoarece timpul e obiectiv
ireversibil, si chiar obiectele care trebuie s ne Iereasc de el snt duse de el; desigur, mecanismul discontinuu de
64
aprare, la nivelul obiectelor, e nencetat pus sub semnul ntrebrii, deoarece lumea si oamenii triesc n
continuitate. Dar putem oare vorbi de normalitate sau de anomalie? ReIugierea ntr-o sincronie nchis poate Ii
caliIicat drept negare a realittii si Iug de aceasta, dac socotim c n obiect se investeste ceea ce ,ar trebui" s
Iie investit n relatia uman tocmai acesta e pretul Iortei regulatoare a obiectelor. n zilele noastre, cnd
instantele religioase si ideologice se estompeaz, ele snt pe cale s devin consolare si mitologia cotidian ce
absoarbe spaima timpului si a mortii.
S renuntm la mitologia spontan care declar c omul s-ar prelungi n obiecte sau si-ar supravietui siesi n ele.
Procesul-reIugiu nu e de nemurire ori de perpetuitate, de supravietuire ntr-un obiect-reflectare (n care omul nu
a crezut niciodat cu adevrat), ci un joc complex de ,reciclare" a nasterii si a mortii uAx-un sistem de obiecte.
Ceea ce gseste omul n obiecte nu e siguranta supravietuirii, ci faptul c triete, inc de pe acum i in mod
continuu, la modul ciclic i controlat, procesul propriei sale existente, i c prin aceasta depete simbolic
existenta real, al crei eveniment ireversibil ii scap.
Nu sntem prea departe de mingea prin care, Icnd-o s dispar si s reapar, copilul (n analiza lui Freud)
trieste alternativ absenta si prezenta mamei fort da fort sa , rspunznd la spaima absentei prin ciclul
nedeIinit al reaparitiei mingii. Sesizm usor implicarea simbolic a jocului n serie; rezumnd, am putea spune c
obiectul e lucrul dup care ne purtm doliul n sensul c Iigureaz propria noastr moarte, ns depsit
(simbolic) prin Iaptul c-l posedm si c, introducndu-l n strdania doliului, cu alte cuvinte integrndu-l ntr-o
serie n care absenta si reaparitia lui dup absent ,Iac eIortul" de a reveni nencetat ntr-un ciclu, rezolvm
teribilul eveniment al absentei si al mortii reale. nc de acum, n viata cotidian ne purtm propriul doliu gratie
obiectelor, iar acest lucru ne permite s trim la modul regresiv, desigur, dar s trim. Omul care
colectioneaz e un mort, ns si supravietuieste literalmente ntr-o colectie ce-l repet nedeIinit dincolo de
moarte, chiar de acum, integrind chiar i moartea in serie i in ciclu. Analogia cu visele ar putea Ii reluat: dac
orice obiect e, prin Iunctia lui (practic, cultural, social), medierea unui scop, el e si exponent al unei dorinte
ca unul dintre termenii jocului sistematic pe care tocmai l-am descris; dorinta Iiind ceea ce pune n miscare, n
lantul nedeIinit al semniIicantilor, repetarea sau substituirea indeIinit a noastr prin moarte si dincolo de ea.
Dac visele au ca Iunctie asigurarea continuittii somnului, obiectele asigur continuitatea vietii, printr-un
compromis aproape identic.
8
OBIECTUL SECHESTRAT: GELOZIA
Ajuns la limita demersului ei regresiv, pasiunea obiectelor se rezolv n gelozia pur. n acest caz, posesia
rezult din multumirea adinc privind
65
valoarea pe care ar putea-o avea obiectul pentru altii, si din a-i Irustra pe acestia de el. Complexul geloziei, ce
caracterizeaz Ianatismul colectionarului, determin (pstrnd proportiile) si simplul reIlex al propriettii. E
vorba de o puternic schem de sadism anal ce ne ndeamn s sechestrm lucrurile Irumoase pentru a ne bucura
numai noi de ele: conduit de perversiune sexual larg rspndit n relatiile noastre cu obiectele.
Ce reprezint obiectul sechestrat? (Valoarea lui obiectiv e secundar, Iarmecul i e dat de izolare.) Dac nimeni
nu-si mprumut masina, stiloul, nevasta, e din cauz c aceste obiecte constituie, n registrul geloziei, echi-
valentul narcisist al eului: dac se pierd sau se deterioreaz sntem castrati. Nimeni nu-si d Ialusul cu mprumut,
iat esentialul. Ceea ce gelosul sechestreaz si tine ct mai aproape de el e, dincolo de eIigia unui obiect, propriul
sau libido, pe care ncearc s-l exorcizeze printr-un sistem de izolare acelasi sistem gratie cruia colectia
rezolva spaima de moarte. Se castreaz el nsusi, n spaima propriei sexualitti, sau, mai curnd, previne printr-o
castrare simbolic (sechestrarea) spaima castrrii reale
9
. Tocmai aceast tentativ disperat constituie plcerea
oribil a geloziei. Sntem ntotdeauna gelosi pe noi nsine. Pe noi nsine ne pzim si ne supraveghem, si de noi
nsine ne bucurm cu adevrat.
Aceast plcere geloas se relieIeaz n mod Ioarte evident pe Iondul unei deceptii absolute, deoarece regresia
sistematic nu nltur niciodat n totalitate constiinta lumii reale si a Ialimentului unei astIel de conduite. La Iel
se ntmpl lucrurile cu colectia: suveranitatea ei e Iragil; n spatele ei se proIileaz suveranitatea lumi` reale,
care o amenint continuu. Dar chiar si aceast deceptie Iace parte din sistem. Tocmai ea l mobilizeaz, mpreun
cu satisIactia deceptia netrimitnd niciodat la vreun model, ci la un teimen ulterior, deceptia si satisIactia
succedndu-se una pe cealalt n cursul ciclului. Ambalarea nevrotic a sistemului se datoreaz uneori acestei
deceptii constitutive. Seria se nvrteste tot mai repede n jurul ei, diIerentele se uzeaz si mecanismul de
substituire se accelereaz. In acest caz, sistemul poate ajunge la distrugere, care e autodistrugerea subiectului. M.
Rheims citeaz cazuri de ,ucideri" violente de colectii, ntr-un Iel de sinucidere, din cauza neputintei de a
circumscrie moartea. n sistemul geloziei, nu rareori se ntmpl ca subiectul s sIrseasc prin a distruge obiectul
sau Iiinta sechestrat, din cauza sentimentului de imposibilitate de a exorciza n totalitate adversitatea lumii si
propria-i sexualitate. Iat sIrsi-tul logic, si totodat, ilogic al pasiunii
10
.
OBIECTUL DESTRUCTURAT: PERVERSIUNEA
EIicienta sistemului de posedare e legat direct de caracterul lui regresiv. Iar aceast regresie e legat de
modalittile perversiunii. Dac, n materie de obiecte, ea apare cel mai limpede n Iorma cristalizat a Ietisis-
mului, nimic nu ne poate opri de a vedea, de-a lungul ntregului sistem, n
66
ce Iel organizndu-se n Iunctie de aceleasi scopuri si n aceleasi modalitti , posedarea/pasiunea obiectului
e ca s spunem asa, un fel de a fi temperat al perversiunii sexuale. ntr-adevr, tot asa cum posedarea se
constituie n discontinuitatea seriei (real sau virtual) si prin alegerea unui termen privilegiat, perversiunea
sexual const n Iaptul de a nu-l putea sesiza pe cellalt ca pe un obiect al dorintei n totalitatea aparte a
persoanei sale, ci doar ca discontinuitate: partenerul se transIorm n paradigma diIeritelor prti erotice ale
trupului su, cu o cristalizare obiectal asupra uneia dintre ele. Iat Iemeia care nu e Iemeie, ci sex, sni, pntec,
pulpe, voce sau Iigur: una sau alta, dup preIerinte
11
. Si astIel, devine ,,obiect" si constituie o serie creia
dorinta noastr i repertorizeaz termenii, si al crei semniIicat real nu mai e ctusi de putin persoana iubit, ci
nsusi subiectul n subiectivitatea lui narcisist, ce se colectioneaz si se erotizeaz pe sine si care Iace din
relatia de dragoste un discurs adresat lui nsusi.
Luau ilustrat destul de bine de secventa initial a unui Iilm de J.-L. Go-dard, 4&52/16708.n care dialogul se
desIsoar astIel, nsotind imagini ,goale":
,ti plac picioarele mele? spunea Iemeia. (S retinem c, de-a lungul ntregii scene, ea se priveste amnuntit ntr-
o oglind, lucru care nu e indiIerent: se valoriIic pe sine ca Iiint vzut, prin propriu-i imagine, asadar ca
supus discontinuittii n spatiu.)
Da, mi plac.
Si mai sus de genunchi?
Da. .
Si pulpele?
Da, rspunde brbatul, mi plac. (Si tot asa, de jos n sus, pn la pr.) ,Atunci nseamn c m iubesti cu
totul.
Da, te iubesc cu totul.
Si eu, Paul", spune ea, rezumnd situatia.
E posibil ca realizatorii s Ii vzut n acestea algebra lucid a unei iubiri demistiIicate. Nu e ns mai putin
adevrat c aceast absurd reconstituire a dorintei e o perIect inumanitate. Dezintegrat ntr-o serie aceea a
propriului ei trap , Iemeia, devenit obiect pur, e reluat n seria tuturor Iemeilor-obiect, n care nu e dect un
termen ca oricare altul. Singura activitate posibil n logica acestui sistem e jocul substituirii. Tocmai lucrul pe
care l-am descris ca pe resortul nsusi al satisIactiei colectionarului.
Discontinuizarea obiectului n detalii prin sistemul auto-erotic al perversiunii e Irnat, n relatia de dragoste, de
integritatea vie a celuilalt
12
. Cnd ns e vorba de obiecte materiale, si n mod deosebit de obiecte Iabricate,
ndeajuns de complexe pentru a se preta deconstructiei mentale, discontinuizarea e regula. Spunem, despre
masin: Irna mea, aripa mea, volanul meu. Spunem si: eu Irnez, eu schimb directia, eu demarez. Toate organele
si Iunctiile pot Ii raportate pe rnd la persoan dup criteriul posedrii. Nu e vorba de o personalizare la nivel
social, ci de un proces de
67
ordine proiectiv. Nu de ordinea lui a avea, ci de ordinea lui a Ii. n cazul calului, desi acesta a Iost mereu, pentru
noi, un straniu instrument al puterii si al transcendentei, conIuzia nu ar Ii Iost posibil, deoarece calul, n primul
rnd, nu e construit din bucti: e sexuat. Putem spune: calul meu, sotia mea, dai- denumirea posesiv se opreste
aici. Tot ce are sex rezist proiectrii mbucttite, si prin urmare acelui mod de nsusire pe care l-am recunoscut
ca pe o pasiune auto-erotic si, la limit, ca pe o perversiune
13
. n Iata unei Iiinte vii putem spune al meu, dar nu
putem spune eu, asa cum Iacem cnd ne nsusim simbolic Iunctiile si organele automobilului. O anumit regresie
e imposibil. Calul poate Ii puternic investit ca un simbol (n cavalcada sexual a nitului, n Centaurul cel
ntelept, al crui cap e o Iantasm teriIiant legat de imaginea tatlui, dar al crui calm ne Iace s ne gndim
imediat la puterea protectoare a pedagogului Chiron), ns nu e investit niciodat sub Iorma srac, simpliIicat,
narcisist, inIantil a proiectrii eului n detaliul structural al masinii (conIorm unei analogii cu elementele si
Iunctiile disociate ale timpului uman ce preteaz la conIuzie.) Dac exist un dinamism simbolic al calului,
aceasta se ntmpl n msura n care identiIicarea cu detaliul Iunctiilor si organelor calului e imposibil, ca si
epuizarea relatiei ntr-un discurs ,autoerotic" asupra termenilor mprstiati.
Aceast parcelizare si regresie presupun o tehnic, ns una autonomizat la nivelul obiectului partial. AstIel,
Iemeia dispus ntr-o sintagm de diIerite zone erogene e sortit doar Iunctionalittii plcerii, creia-i rspunde o
anumit tehnic erotic. Teluric obiectivant, ritualizant, ce marcheaz spaima relatiei personale, si care
serveste, n acelasi timp, drept alibi real (gestual, eIicace), chiar n Mnul sistemului Iantasmatic al perversiunii.
Orice sistem mental are nevoie, ntr-adevr, de un ,credit deschis", de o reIerire la realitate, de o ,ratiune"
tehnic, de un alibi. De exemplu, accelerarea n ,eu accelerez", Iarul n ,Iarul meu" sau masina ntreag n
,masina mea" snt suporturile tehnice reale ale unei ntregi recuperri narcisiste dincoace de realitate. Acelasi
lucra e valabil si pentm tehnica erotic ce se asum ca atare: la acest nivel, nu ne mai aIlm n ordinea genital
de emergent spre realitate si spre plcere, ci n ordinea regresiv anal a sistematicii seriale n care gestualitatea
erotic e doar un alibi.
Vedem cu usurint ct de departe e tehnica de a Ii mereu ,obiectiv". E astIel arunci cnd e serializat, reluat
ntr-o tehnologie, si cnd ptrunde n noi structuri. n domeniul cotidian, dimpotriv, ea oIer un cmp mereu
Iavorabil Iantasmelor regresive, deoarece posibilitatea destructurrii apare mereu n ea. Adunate laolalt si
montate, elementele unui obiect tehnic au o implicatie coerent. Dar aceast structur e mereu Iragil n Iata
spiritului, Iiind ncorsetat din exterior de Iunctie si aprnd astIel ca Iormal n Iata lui. Elementele structural
ierarhizate se pot deIace n orice clip, devenind echivalente ntr-un sistem paradigmatic n care subiectul se
introduce pentru a se declina. Obiectul e dinainte discontinuu, si discontinuat cu usurint de gndire. Si aceasta
cu att mai mult cu ct obiectul (ndeosebi cel tehnic)
68
nu mai e, ca odinioar, prins ntr-un gest uman si o energie uman. Dac masina constituie un obiect de
manipulare narcisist att de Irumos n comparatie cu calul, e si din cauz c spnirea de ctre noi a calului e
muscular, agitat, pretinznd o gestic de echilibru, n vreme ce stpnirea masinii e dimpotriv simpliIicat,
Iunctional si abstract.
DE LA MOTIVATIA SERIAL LA MOTIVATIA REAL
De-a lungul acestei analize am socotit neglijabil natura nssi a obiectelor colectionate: ne-am limitat la
sistematic si nu am tinut seama de tematic. E evident ns c nimeni nu colectioneaz tablourile de maestri ca
pe niste inele de trabuc. Trebuie s admitem mai nti c nsusi conceptul de colectie {colligere. a alege si a pune
laolalt) se distinge de conceptul de acumulare. Stadiul inIerior e cel al acumulrii materiilor: ngrmdirea
hrtiilor vechi, stocarea hranei la jumtatea dramului dintre introjectia oral si retentia anal , apoi
acumularea serial de obiecte identice. Colectia ns se ridic spre cultur: ea vizeaz obiecte diIerentiate, care
deseori au valoare de schimb, Iiind si ,obiecte" de pstrare, de traIicare, de ritual social si de exhibare poate
chiar si izvor de beneIicii. Aceste obiecte intr n tot Ielul de proiecte. Fr a nceta s trimit unul la cellalt,
includ n jocul lor o exterioritate social si relatii umane.
Cu toate acestea, chiar dac motivatia extern e puternic, colectia nu scap niciodat de sistematica intern, ci
constituie, n cel mai bun caz, un compromis ntre cele dou: chiar dac colectia devine un discurs pentru altii, ea
e mai nti un discurs ndreptat spre ea nssi. Motivatia serial e vizibil pretutindeni. Anchetele arat ca
oamenii care cumpr colectii de citi (10/18, Que sais-fe? etc), odat prinsi n vrtejul colectiei, continu s
cumpere orice titlu, desi nu-i intereseaz: diIerenta din serie e de ajuns ca s creeze un interes Iormal, care tine
locul interesului real. E vorba de o pura constrngere de asociere, ce se maniIest n motivatia cumprrii. O
conduit analoag cu cea a cititorului care nu e la largul lui n timp ce citeste dect dac e nconjurat de toate
crtile: n acest Iel, speciIicitatea lecturii tinde s dipai. Mai departe: cartea conteaz mai putin dect clipa n
care e pus lng celelalte, pe raItul bibliotecii. Si invers: colectionarul care ,,a pierdut sirul" si vine n Iire cu
greu; uneori nu va cumpra titluri care pentru el au un interes real. Aceste observatii snt suIiciente pentru ca s
putem distinge net cele dou motivatii, ce se exclud una pe cealalt si nu coexist dect la modul compromisului,
cu o tendint sigur la proprietatea din inertie a motivatiei seriale asupra motivatiei dialectice de interes
14
.
Colectia pur se poate ns deschide asupra unor interese reale. Cutare a nceput s cumpere sistematic toate
crtile din colectia Que sais-fe?. va sIrsi adesea prin a-si orienta colectia spre o tem: muzic, sociologie. Un
anumit prag cantitativ al acumulrii permite s avem n vedere o posibil selectie. Nu avem ns o regul
absolut. Unii pot colectiona cu acelasi
69
Ianatism regresiv tablouri de maestri si etichete de brnz; ntre copii, dimpotriv, colectiile de timbre snt
izvorul unor scliimburi continue. Nu putem asadar conchide niciodat c o complexitate tematic a colectiei ar
nsemna o descliidere real asupra lumii. n cel mai bun caz, aceast complexitate ne poate da un indice sau
constitui o prezumtie.
Colectia iese din acumularea pur nu doar prin complexitatea ei cultural, ci si prin lacune si nempliniri. ntr-
adevr, lacuna e ntotdeauna o exigent bine deIinit: a cutrui sau cutrui obiect absent. Iar aceast exigent, ce
se traduce ca Iiind cutare, pasiune sau mesaj adresat celorlalti
15
-e de ajuns pentru a distruge Iarmecul mortal al
colectiei, n care subiectul se pierde ntr-o pur Iascinatie. Lucru ilustrat destul de bine de o emisiune televizat:
cnd Iiecare colectionar si prezenta colectia publicului, mentiona si ,obiectul" Ioarte deosebit ce-i lipsea,
auditorul Iiind invitat s i-l procure. Iat cum obiectul ne poate introduce n discursul social. n acelasi timp ns,
trebuie s cedm n Iata evidentei: in el ne introduce cel mai adesea absenta obiectului, i foarte-rar pre:enta
lui.
DISCURSUL NDREPTAT SPRE SINE
Ceea ce rmne caracteristic pentru colectie, la un moment dat, e ruptura care o smulge din sistemul ei involutiv,
deschiznd-o spre un proiect (de prestigiu, cultural, comercial, nu are important, conditia Iiind ea obiectul s
sIrseasc prin a pune un om n Iata altui om: n acest Iel, devine mesaj). Cu toate acestea, orict de deschis ar Ii
o colectie, n ea rmne un element ireductibil, de non-relatie cu lumea. Tocmai pentru c se simte alienat si
volatilizat n discursul social, ale crui reguli i scap, colectionarul ncearc s reconstituie un discurs care s-i
Iie transparent, deoarece detine semniIicatii, ultimul semniIicat al acestui discurs Iiind de Iapt el nsusi. Tentativ
sortit esecului: creznd c depseste discursul social printr-unul propriu si totodat coerent asupra obiectelor, nu
vede c de Iapt transpune discontinuitatea obiectiv deschis ntr-una subiectiv nchis, n care nsusi limbajul
Iolosit pierde orice valoare general. Aceast totali zare prin obiecte poart asadar seninele singurttii: rateaz
comunicarea, iar comunicarea i lipseste. De altIel, ntrebarea ce se pune e urmtoarea: se pot oaie constitui
obiectele ntr-un alt limbaj? Poate oare omul s instituie, prin ele, un alt limbaj dect un discrus ndreptat spre
sine?
Dac colectionarul nu e niciodat un maniac Ir sperante, tocmai din cauz c el colectioneaz obiecte ce-l
mpiedic oarecum s regieseze n abstractia total (delirul), discursul su nu poate totusi depsi, tocmai pentru
acest motiv, o anumit srcie si inIantilitate. Colectia e ntotdeauna un proces limitat, recurent, iar materialul ei
obiectele e prea concret si prea discontinuu pentru ca ea s se poat articula ntr-o structur dialectic
real
16
. Dac ,cel ce nu colectioneaz nimic e un cretin", cel ce colectioneaz are ntotdeauna, la rndul lui, ceva
srac si inuman.
Fr. lobfetaime. Iiint iubit, brbatul sau Iemeia.
' M. Fauron, presedintele colectionarilor de inele de trabuc (n revista Liens, editat de Club Francais du Livre, mai 1964).
2
Si de asemenea deceptia legat de caracterul tautologic al sistemului.
i
Aproape ntotdeauna, seria e un Iel de joc ce ne ngduie s
privilegienr unul dintre termeni si s-l considerm drept model. Un copil arunc niste capace de sticl: care va ajunge cel mai departe?
ntotdeauna acelasi, si nu din ntmplare, ci deoarece si-a pus ochii pe el. Modelul si ierarhia pe care el le inventeaz snt el nsusi: copilul nu
se identiIic cu un anumit capac, ci cu Iaptul c acesta e mereu cstigtor. Dar e de asemenea prezent n Iiecare capac ca ntr-un termen
nemarcat al opozitiei: aruncndu-le unul dup cellalt, le constituie, jucndu-se, n serie, pentru a se constitui el nsusi ca model: cel ce cstig
ntotdeauna. Si astIel, psihologia colectionarului se limpezeste: colectionnd obiecte privilegiate, tot el e obiectul ce se impune mereu.
4
Fiecare termen al seriei poate redeveni acest termen Iinal: Iiecare Callot poate Ii cel ce ,,l-ar termina" pe Callot.
De altIel, obiectul devine repede suport al unei retele de obisnuinte si punct de cristalizare a rutinelor de comportament. De asemenea, si
invers, poate c nu exist obicei ce nu s-ar putea deIini n raport cu un obiect. Si unul si cellalt se implic inextricabil n existenta cotidian.
6
De altIel, ceasul s ne gndim la disparitia ceasului de perete, a orologiului anunt o tendint ireversibil a obiectelor modeme:
miniaturizarea si individualizarea. Pe lng aceasta, e cel mai mic, mai apropiat si mai pretios dintre mecanismele individuale: talisman
mecanic intim, puternic investit, obiect de complicitti cotidiene, de Iascinatie (la copil), de gelozie.
Aici, exactitatea e echivalentul vitezei n spatiu: timpul trebuie devorat ct mai aproape de el.
8
Istorioara lui Tristan Bemard arat ntr-un mod distractiv de ce colectia e un joc cu moartea (asadar o pasiune), Iiind, tocmai de aceea, mai
puternic dect moartea: Un om Icea colectie de copii: legitimi, nelegitimi, nscuti n prima sau n a doua cstorie, adoptivi, gsiti, bastarzi
etc. ntr-o zi, Iace o petrecere la care-i invit pe toti. Un prieten cinic i spune: ,Mai lipseste unul". nspimntat, colectionarul ntreab:
,Care?" ,Copilul postum". La care, omul cel pasionat i Icu sotiei un copil si se sinucise.
Acelasi sistem, golit de elemente tematice, l regsim n stare pur n jocul de noroc; de unde intensa lui Iascinatie. n el, domeniul de dincolo
de moarte apare la modul absolut, subiectivitatea pur investind seria pur cu stpnire imaginar, si chiar n toiul vicisitudinilor jocului, cu
certitudinea c nimeni nu are puterea s reintroduc n el conditiile reale ale vietii si ale mortii.
9
Lucru valabil, desigur, pentru ,animalele de interior" si, prin extensie, pentru ,obiectul" relatiei sexuale, a crui manipulare, n cazul
geloziei, e de acelasi ordin.
10
A nu se conIunda deceptia, care e resortul intern al sistemului regresiv si al seriei, cu absenta, de care vorbeam mai sus si care e,
dimpotriv, un Iactor de emergent n aIara sistemului. Prin deceptie, subiectul continu s involueze n sistem: prin absent ns, evolueaz
(n mod relativ) spre lume.
11
La limit, prul, picioarele sau, cobornd tot mai mult pe Iirul regresiei spre detaliu si spre impersonalitate, pn ce Ietisismul se
cristalizeaz, la antipodul Iiintei vii, n jartier sau sutien: regsim obiectul material, a cnii posedare se caracterizeaz prin perIecta* elidare
a prezentei celuilalt.
12
De aceea, n cazul de sus, pasiunea se ndreapt spre Ietis, care simpliIic radical obiectul sexual viu, Icnd din el un lucru echivalent
penisului, investit ca atare.
13
Tot asa, n msura n care Iiinta vie poate Ii simtit ca asexuat (cum e cazul sugarului) identiIicarea posesiv poate apare: ,Atunci, m
doare capul?", i spunem copilului. Sau: ,Atunci, il doare capul?" Aceast identiIicare conIuzional e stopat n Iata Iiintei sexuate de spaima
castrrii.
14
Distinctia dintre satisIactia serial si plcerea proprie e esential. n cazul al doilea, avem un Iel de plcere a plcerii, prin care satisIactia
se depseste ca atare si se nte-
70
71
meiaz ntr-o relatie. n satisIactia seriei ns, termenul secund al plcerii si dimensiunea prin care el se caliIic dispare; el e absent sau supus
deceptiei: satisIactia va Ii expediat n succesiune, proiectnd n extensie si compensnd prin repetare o totalitate pierdut. Tocmai de aceea
vedem oameni care cumpr tot mai multe crti, din momentul n care au ncetat s mai citeasc crtile pe care le cumpr. De aceea actul
sexual se repet sau partenerii se nmultesc: pentru a masca nedeIinit scopul descoperirii dragostei. Plcerea plcerii a pornit: mai rmne de
gsit satisIactia. Cele dou se exclud ns una pe cealalt. " Chiar si n acest caz, colectionarul are, totusi, tendinta de a nu-i considera pe
ceilalti dect ca pe niste martori ai colectiei sale, si de a-i integra doar ca pe o a treia parte n relatia deja constituit ntre subiect si obiect.
16
Spre deosebire de stiint si de memorie, de exemplu, care snt si ele niste colectii, dar colectii de Iapte si de cunostinte.
72
C. SISTEMUL META- SI DISFUNCTIONAL: GADGETURI SI ROBOTI
Dup ce am analizat obiectele n sistematizarea lor obiectiv (aranjarea si ambianta), apoi n sistematizarea lor
subiectiv (colectia), vom supune investigatiei cmpul lor de conotatii, altIel spus cel al semniIicatiei lor
ideologice.
CONOTATIA TEHNIC: AUTOMATISMUL
Dac conotatia Iormal poate Ii rezumat n mod
1
, conotatia tehnic se poate Iormula ntr-un cuvnt:
automatismul concept major al triumIalis-mului mecanic si ideal mitologic al obiectului modern.
Automatismul nseamn obiectul ce primeste o conotatie de absolut, n Iunctia lui particular
2
. El va Ii deci
propus si acceptat pretutindeni ca model tehnic.
Un exemplu luat din G. Simondon (op.cit, p.26) va ilustra alunecarea spre conotatia tehnic printr-o schem de
automatism. Suprimarea pornirii masinii cu manivela Iace Iunctionarea ei mecanic mai putin simpl din punct
de vedere strict tehnologic, subordonnd-o Iolosirii energiei electrice dat de o baterie de acumulatori, care e
exterioar sistemului. Tehnic vorbind, avem de-a Iace cu o complicare si o abstractizare, care ns snt prezentate
ca un progres si un semn de modernitate. Automobilele cu manivel snt demodate, cele Ir manivel snt
moderne n virtutea cono-tatiei de automatism care, de Iapt, marcheaz o slbiciune structural. Se va putea
spune, binenteles, c lipsa manivelei are si o Iunctie absolut real: satisIacerea dorintei de automatizare. La Iel,
prtile cromate si aripile uriase ce ngreuiaz masina au ca Iunctie satisIacerea exigentei de prestigiu. Vedem
ns c aceste Iunctii secunde se exercit n dauna structurii concrete a obiectului tehnic. n vreme ce o multime
de elemente nestructuiate persist att n motor ct si n aspectul exterior al masinii, constructorii prezint ca pe o
mare realizare mecanic Iolosirea unui automatism supraabundent la accesorii, sau recurgerea sistematic la
servocomand", al crei eIect imediat e Iragilizarea obiectului, grbirea cderii lui n desuetudine si a rennoirii.
TRANSCENDENTA ,FUNCTIONAL"
Si astIel, gradul de perIectiune al unei masinalii e privit pretutindeni ca direct proportional cu gradul ei de
automatizare. Or, pentru ca un dispozitiv s devin automat, trebuie sacriIicate multe posibilitti de Iunctionare.
Pentru a Iace automat un obiect practic, acesta trebuie stereotipat in functia lui si Iragilizat. Departe de a avea o
semniIicatie tehnic n sine, automatismul comport, n toate cazurile, un risc de blocaj tehnologic: atta timp ct
73
obiectul nu e automatizat, e susceptibil de remaniere si de depsire ntr-un ansamblu Iunctional mai larg. Dac
devine automat, Iunctia lui se desvrseste, dar se si ncheie, devenind exclusiv. Automatizarea e, astIel, un Iel
de nchidere, de redundant Iunctional; ea l arunc pe om ntr-o iresponsabilitate de spectator. E visul unei lumi
supuse si al unei tehnicitti mplinite tehnic, n serviciul unei umanitti inerte si vistoare.
Gndirea tehnologic actual dezminte aceast tendint: adevrata perIectionare a mecanismelor, despre care se
poate spune c ridic gradul de tehnicitate, adevrata ,Iunctionalitate" prin urmare, nu mai corespunde unui spor
de automatizare ci unui rest de indeterminare ce-i permite mecanismului s Iie sensibil la inIormatia venit din
aIar. Masina de nalt tehnicitate e o structur deschis, iar ansamblul masinilor deschide l presupune pe om ca
pe un organizator si interpret viu. Dac ns aceast tendint e negat la nivel tehnologic ridicat, n practic ea
orienteaz obiectele spre o abstractizare primejdioas. Automatizarea domneste pretutindeni, iar Iascinatia pe
care o exercit nu e att de mare dect din cauz c nu e cea a rationalittii tehnice: o percepem ca pe o dorint
Iundamental, ca pe un adevr imaginar al obiectului, Iat de care structura si Iunctia lui concret ne las destul
de indiIerenti. Nu avem dect s ne gndim la aceast dorint Iundamental, pe care o avem n Iiecare clip,
pentru ca ,toate s mearg de la sine", ca Iiecare obiect, n Iunctia ce-i e rezervat, s mplineasc miracolul
celui mai mic eIort automatizarea i apare utilizatorului ca o prodigioas absent, iar delectarea pe care o
propune e, pe alt plan, asemntoare celei pe care o avem cnd vedem Ir a Ii vzuti. SatisIactie esoteric, n
inima cotidianului nsiisi. Faptul c Iiecare obiect automatizat ne antreneaz n stereotipii de conduit: deseori
deIinitive nu poate pune sub semnul ntrebrii exigenta imediat dorinta de automatizare e prezent chiar de la
nceput. Ea preced practica obiectiv. Iar dac e att de adnc nrdcinat nct mitul mplinirii ei Iormale se
opune, ca un obstacol aproape material, unei structurri deschise a tehnicilor si nevoilor, e din cauz c e
ancorat n obiecte, asemenea propriei noastre imagini
3
.
Deoarece obiectul automatizat ,merge singur", el impune o asemnare cu individul uman autonom, si aceast
Iascinatie va triumIa. Ne gsim n Iata unui nou antropomorIism. Cndva, instrumentele de lucra, mobilierul,* ca
si casa nssi, aveau imprimate Ioarte limpede, n morIologia si utilizarea lor, prezenta si imaginea omului.
4
Aceast complicitate e distrus la nivelul obiectului tehnic perIectionat, substituindu-i-se un simbolism care nu
mai e acela al Iunctiilor primare, ci al Iunctiilor super-structurale: omul nu mai proiecteaz n obiectele
automatizate gesturi, energie, propri-ile-i nevoi si imaginea trupului su, ci autonomia constiintei sale, puterea
lui de control, individualitatea lui proprie si ideea persoanei sale.
SuperIunctionalitate a constiintei al crui automatism se prezint, de Iapt, ca echivalent n obiect. Automatismul
tine s apar ca un nec plus ultr** al obiectului, un Iel de transcendere a Iunctiei, corolar al transcen-
74
dentei Iormale a persoanei; apoi, mascheaz prin abstractia lui Iormal Ialiile structurale, mecanismele de
aprare si determinrile obiective. Visul ce bntuie pn si obiectele e cel al monadei perIecte si autonome: vis ce
ocup centrul subiectivittii. Eliberat, n zilele noastre, de animismul naiv si de semniIicatiile umane, obiectul
gseste elementele mitologiei sale modeme si una din cile pe care continu s o urmeze, automatizarea, e tot
o cale de suprasemniIicare a omului n esenta lui Iormal si-n dorintele sale inconstiente n nssi existenta lui
tehnic (prin proiectare n tehnic a autonomiei absolute a constiintei individuale), contrariindu-si astIel n mod
tenace, poate iremediabil, Iinalitatea structural concret si posibilitatea de ,,a ne schimba viata".
Si reciproc: automatiznd si multiIunctionalizndu-si obiectele n loc s tind la o structurare Iluid si deschis a
practicilor, omul arat, ntr-un Iel anume, ce semniIicatie primeste el nsusi ntr-o societate tehnic: cel mai
Irumos obiect, priceput la toate, model instrumental.
n acest sens, automatizarea si personalizarea nu snt deloc contradictorii. Automatizarea nu e altceva dect
personalizarea visat la nivelul obiectului. E Iorma cea mai mplinit, cea mai sublim a inesentialului, a
diIerentei marginale prin care Iunctioneaz raportul personalizat al omului cu obiectele lui
5
.
ABERANTA FUNCTIONAL: GADGETUL
In sine, automatizarea e doar o deviere a tehnicii, ns ea se deschide asupra ntregului univers al delirului
Iunctional. AltIel spus, ntregul cmp al obiectelor Iabricate, n care o complicatie irational, obsesia detaliului,
tehnicitatea excentric si Iormalismul gratuit. n aceast zon poli-, para-, hiper-, si meta-Iuntional, departe de
determinrile obiective, obiectul e reluat integral n imaginar. Dac jn automatizare se proiecta traditional
imaginea constiintei, n lumea ,schizoIunctional" nu se mai nscriu dect pure obsesii. Aici ar trebui scris o
ntreag pataIizic a obiectului stiint a rezolvrilor tehnice imaginare.
Dac supunem obiectele din jur acestei ntrebri: ce e structural n ele, si ce astructural? Ce e obiect tehnic, si ce
accesoriu, gadget, indice Iormal? ne vom da seama c trim n plin mediu neotehnic, ntr-o ambiant pronuntat
retoric si alegoric. De altIel, tocmai barocul inaugureaz cu adevrat epoca modern, prin predilectia pentru
alegorie, noul individualism al discursului, redundanta Iormelor si trucarea materiilor, ca si prin Iormalismul
demiurgic rezumnd anticipat, pe plan artistic, toate temele si miturile erei tehnice, inclusiv paroxismul Iormal
al detaliului si al miscrii.
La acest nivel, echilibrul tehnic al obiectului e rupt: s-au dezvoltat prea multe Iunctii accesorii, in care obiectul
nu mai e decit necesitatea de a functiona, sau o superstitie Iunctional: pentru orice operatiune, exist sau
75
trebuie s existe un obiect posibil; dac nu exist, trebuie inventat. Tocmai acesta e siretlicul concursului Lepin,
care, Ir a aduce nici o inovatie, pune la punct obiecte cu o Iunctie extraordinar de speciIic si perIect inutil,
prin simpla combinatie de stereotipuri tehnice. Functia vizat e att de precis nct nu poate Ii dect un pretext:
de Iapt, obiectele snt subiectiv Iunctionale, altIel spus obsesionale. Iar demersul invers, ,estetic", care las
deoparte Iunctia pentru a preamri Irumusetea mecanismului pur, e acelasi lucru. Aceasta deoarece, pentru
inventatorul concursului Lepin, Iaptul c reusim s scoatem oule din cartonul lor Iolosind energia solar, sau
orice alt operatiune la Iel de derizorie, e doar un alibi al manipulrii si contemplrii obsedante. Ca orice obsesie
de altIel, si acestea pot avea o calitate poetic, pe care o sesizm mai mult sau mai putin n masinriile lui
Picabia, n mecanismele lui Tinguely, n simplele rotite ale unui ceas iesit din uz sau n orice obiect despre care
nu mai prea stim la ce serveste, dar n Iata mecanismului cruia trim o Iascinatie plin de emotii. Lucrul care nu
mai serveste la nimic poate s ne serveasc nou nsine.
PSEUDO-FUNCTIONALITATEA: MASINUL
,Masinul"*** e un concept care rezum Iunctionalismul n gol. Orice ,,masin" e nzestrat cu virtuti operatorii.
Dac masina si declar Iunctia prin nsusi numele ei, ,masinul" rmne, n paradigma Iunctional, un termen
indeterminat, cu nuant pejorativ de ,lucru care nu are nume", sau pe care nu-l putem numi (imoralitatea unui
obiect despre care nu stim exact la ce Ioloseste). Cu toate acestea, el Iunctioneaz. Parantez nesigur, obiect
rupt de Iunctia sa, ,masinul" sau ,trucul", cum spun unii Iace s se ghiceasc o Iunctionalitate vag,
nelimitat, care e mai degrab imaginea mental a unei Iunctionalitti imaginare.
E imposibil s punem n ordine ntregul cmp al poliIunctionalittii obsesive: de la acel ,Vistemboir" al lui
Marcel Ayme, despre care nimeni nu stie ce e, dar care serveste necesarmente la ceva, la ,lucrul" de la Radio
Luxemburg, joc inepuizabil de ntrebri prin care unii dintre auditori ncearc s aproximeze numele cutrui
obiect inIim (lamela inoxidabil, Icut dintr-un aliaj special, pe care o gsim n Iundul trombonului cu culis, si
care serveste n mod deosebit la ...), de la nensemnatele ocupatii casnice de duminic la super-gadgetul n stil
James Bond se desIsoar ntregul muzeu al accesorilor miraculoase, a crui ncoronare e giganticul eIort
industrial de producere de obiecte si gadgeturi, de ,masinuri" cotidiene care nu snt cu nimic mai prejos, n
specializarea lor maniac, de strvechea imaginatie baroc a celor ce Iac de toate. Cci ce-am mai putea spune
despre masinile de splat vase cu ultra-sunete, care ndeprteaz resturile Ir ca cineva s se ating de ele; dar
despre prjitorul de pine ce ne ngduie s obtinem nou grade diIerite de prjire, sau despre lingurita mecanic
pentru preparat coctailuri? Ceea ce era cndva doar excentricitate
Iermectoare si nevroz individual devine, n stadiul serial si industrial, destructutarea cotidian nencetat a
unui spirit prad nebuniei sau exaltat de amnunte.
Dac ne gndim la tot ce poate Ii caliIicat drept ,masin", vom Ii n-spimntati de volumul de obiecte ce se reIer
la acest concept gol. Ne vom da seama c proliIerarea detaliilor tehnice ale lor e nsotit, la Iiecare dintre noi, de
o enorm slbiciune conceptual, si c limbajul nostru e n mare ntrziere Iat de structurile de articulare
Iunctional a obiectelor de care ne Iolosim oarecum Iiresc. n civilizatia noastr, apar tot mai multe obiecte, iar
termenii ce le desemneaz snt tot mai putin numerosi. Dac ,masina" a devenit un termen generic precis (si nu a
Iost ntotdeauna asa: la sIrsitul secolului al XVIII-lea, mai avea nc sensul actual al ,masinului"), pe msura ce
a trecut n domeniul muncii sociale, ,masinul" acoper tot ceea ce, specializndu-se si ncetnd s mai rspund
vreunei exigente colective, scap Iormulrilor si cade n mitologie. Iar dac ,masina" tine de domeniul ,limbii"
Iunctionale, ,masinul" de reIer la domeniul subiectiv al ,vorbirii". E inutil s mai spunem c, ntr-o civilizatie
n care se nmultesc obiectele neIormulate (sau greu de Iormulat, att prin neologisme ct si prin paraIrazare),
rezistenta noastr la mitologie e mult mai slab dect ntr-o civilizatie a obiectelor cunoscute si numite pn n
cele mai mici detalii. Trim ntr-o lume a ,soIerilor de duminic", cum spune G. Friedmann, a oamenilor care nu
s-au aplecat niciodat asupra motorului, i pentru care functionarea lucrurilor nu e doar un simplu fapt, ci un
mister.
Dac admitem c mediul n care trim, si prin urmare viziunea noastr cotidian despre lume, e n mare msur
unul de simulacre Iunctionale, trebuie s ne ntrebm ce superstitie prelungeste aceast neputint concep-, tual,
compensnd-o. Care e misterul Iunctional al obiectelor? E obsesia vag, dar tenace, a unei lumi-masin, a unui
mecanism universal. Nici masina nu e o Iorm mplinit, nici masinul una degradat. Cele dou snt de ordin
diIerit. Prima e un operator real, al doilea unul imaginar. Masina semniIic un anumit ansamblu practic real, prin
Iaptul c-l structureaz. n ce-l priveste, masinul semniIic doar o operatie Iormal, aceasta Iiind ns operatia
total a lumii. Calitatea masinului, desi e derizorie n realitate,
6
e universal n imaginar. Fleacul electric ce
serveste la scoaterea din Iructe sau noul accesoriu de aspirator pentru curtirea prtii de sus a dulapurilor nu snt,
poate, mai practice: ele satisIac ns credinta c exist un executant masinal posibil pentru orice nevoie si c
orice problem practic ( si chiar si psihologic) poate Ii prevzut, prentmpinat si rezolvat dinainte de un
obiect tehnic, rational, adaptat, absolut adaptat la ce ns? N-are nici o important. Esentialul e c lumea e
dat ca Iiind ,rezolvat prin operatiuni" dinainte. SemniIicatul real al ,masinului" nu e asadar sm-burele de
prun sau partea de sus a dulapului, ci ntreaga natur, reinventat conIorm unui principiu tehnic al realittii: un
simulacru total de natur automatizat. Iat mitul si misterul lui. Si ca orice mitologie, si a lui are doi
76
77
versanti: dac mistiIic omul scuIundndu-l n visul Iunctional, mistiIic si obiectul, scuIundndu-l n
determinatii umane irationale. Exist un raport strns de complicitate ntre Umanul prea uman si
Functionalul prea Iunctional: impregnarea lumii umane cu o Iinalitate tehnic e ntotdeauna, si n acelasi
timp, o impregnare a tehnicii cu o Iinalitate uman si n bun si n ru. Omul e sensibil mai mult la perturbarea
relatiei umane prin interventia absurd si totalitar a tehnicii, si mai putin la perturbarea evolutiei tehnice prin
interventia absurd si totalitar a umanului. Cu toate acestea, tocmai irationalul umanittii si Iantasmele lui
alimenteaz ,masinul" din spatele oricrei masini; altIel spus, chiar ele Iac s izbucneasc Iantasma Iunctional,
din spatele practicii Iunctionale concrete.
Adevrata Iunctionalitate a masinului e de natur inconstient: iat de ce el exercit o mare Iascinatie. Dac e
absolut Iunctional si absolut adaptat dar la ce? e din cauz c e adaptat la alte exigente dect cele practice.
Mitul unei Iunctionalitti miraculoase a lumii e corelativ cu Iantasma unei Iunctionalitti miraculoase a trupului.
Schema solutionrii tehnice a lumii e legat de schema mplinirii sexuale a subiectului: n acest sens, masinul,
care e prin excelent un instrument, e n mod Iundamental un substitut al Ialusului, si prin excelent mediul
operatoriu al Irunctiei. De altIel, orice obiect e ntructva masin: n msur n care instrumentalitatea lui practic
se estompeaz, poate Ii investit cu una libidinal. E cazul jucriilor copilului, al unei pietre sau bucti de lemn a
,primitivului", al unui mic stilou ce devine Ietis n ochii ,necivilizatului", dar si al cutrui dispozitiv mecanic
dezaIectat sau al udui obiect vechi pentru ,omui civilizat".
n orice obiect, principiul de realitate poate Ii pus mereu ntre paranteze. E de afuns ca practica concret a
obiectului s se fi pierdut pentru ca acesta s fie transferat intre practicile mentale. Ceea ce nseamn pur si
simplu c n spatele Iiecrui obiect real se aIl un obiect visat.
Lucru care ne-a izbit cnd am prezentat obiectele vechi. In vreme ns ce, pentru acestea, transcendenta sau
abstractia mental erau raportate mai curnd la materie si la Iorm, precum si la un complex involuntiv al
nasterii, obiectele pseudo-Iunctionale, ,masinii", snt legate de transcendenta abstract a functionalittii, si prin
aceasta de un complex proiectiv si Ialie al puterii. Aceasta e, repetm, o distinctie analitic; deoarece dac
obiectele nu au n general dect o Iunctie precis, au n schimb o Iunctionalitate ,mental" nelimitat: n ea, toate
Iantasmele si pot gsi un loc. Cu toate acestea, o evolutie a imaginarului lor e indicat de trecerea de la o
structur animist la una energetic: obiectele traditionale erau martori ai pre:entei noastre, simboluri statice ale
organelor corpului uman. Obiectele tehnice exercit o Iascinatie diIerit, deoarece trimit la o energie virtual,
nemaiIiind astIel receptacole ale prezentei noastre, ci purttori ai propriei noastre imagini dinamice. Si n acest
caz ar trebui, de altIel, s aducem nuante, deoarece energetica aparatelor cele mai moderne devine si ea discret,
iar Iorma acestora ca nvelit n ceva, si de asemenea eliptic.
78
ntr-o lume a comunicrii si a inIormatiei, spectacolul energiei e tot mai rar. Miniaturizarea si schematismul
srac al gesticii le rpesc obiectelor evidenta simbolic
7
. Cu toate acestea, s nu ne nelinistim: dac uneori
obiectele scap controlului practic al omului, nu scap niciodat de o investire imaginar. Modalittile
imaginarului urmea: modalittile evolutiei tehnice, iar modalitatea viitoare a eIicientei tehnice va da nastere si
ea unui nou imaginai". Aspectele acestuia snt nc greu de prevzut, dar e posibil c dup structurile unui
imaginai' animist si dup cele ale unui imaginar energetic va veni vremea s studiem structurile unui imaginar
cibernetic, al crui mit central nu va mai Ii cel al unui Iunctionalism absolut, ci acela al interrelationalittii
absolute a lumii. Pentru moment, mediul nconjurtor cotidian e mprtit ntre cele trei luni, nc n proportii
inegale. Vechiul buIet, automobilul si magnetoIonul coexist n acelasi cerc: cu toate acestea, snt radical diIerite
dup modul existentei lor imaginare, ca si dup cel al existentei lor tehnice.
n orice caz, oricare ar Ii Iunctionarea obiectului, o simtim ca pe o Iunctionare a noastr. Oricare ar Ii
modalitatea lui de existent, ne proiectm n ea, chiar dac e absurd ca n cazul ,masinului". Ba chiar cu att
mai mult cu ct e mai absurd. Aceasta n virtutea celebrei Iormule, magic si comic totodat: ,iat un lucru
care poate servi la ceva". Dac obiectul serveste ntr-adevr uneori la ceva, mai adesea serveste la orice si la
nimic, iar atunci, n mod proIund, la aceasta: ,poate servi ntotdeauna la ceva".
METAFUNCTIONALITATEA: ROBOTUL
Limita proiectiei imaginare e obiectul visat din science-Iiction, domeniul ,masinului" pur. Nu trebuie s credem
c am prsi cotidianul, genul science-Iiction neIiind dect extrapolarea acestuia n tendintele lui irationale,
gratie unei Iabulatii libere. Mrturie esential despre civilizatia obiectului, creia i precizeaz unele aspecte,
stiinta-Iictiune nu are, dimpotriv, nici o valoare proIetic. Practic, nu are nimic de-a Iace cu viitorul real al
evolutiei tehnice: e doar viitorul anterior al acesteia, dac putem spune asa, si se hrneste cu arhaisme sublime,
cu un inventar de Iorme si de Iunctii deja dobndite. Prea putin inventie structural, dar e o min inepuizabil de
rezolvri imaginare ale nevoilor si ale Iunctiilor stereotipe, adesea marginale si excentrice. De Iapt, e apoteoza
treburilor mrunte. Dar dac valoarea ei real de explorare e srac, e dimpotriv un Ioarte bogat izvor de
documentare n domeniul inconstientului.
n mod deosebit, ea ilustreaz ceea ce am recunoscut ca pe adevrul cel mai adnc, dac nu cel mai irational, al
obiectului modem: automatizarea. De Iapt, ea a inventat doar un super-obiect: robotul. Omul nu va mai trebui s-
si plimbe prin grdin duminica masina de tiat iarba, cci ea va pomi si se va opri singur. E oare acesta
singurul destin posibil al obiectelor? Drumul care le st n Iat a progresa ineluctabil n Iunctia lor actual
79
pn la automatizare (si, poate, pn la mimetismul total al autogenerrii ,spontane" rsnitele de caIea produc,
la rndul lor, alte mici rsnite de caIea cum si nchipuie copiir) are mai putin de-a Iace cu tehnicile viitoare
ale umanittii, si mai mult cu determinrile ei psihologice actuale, n acest sens, mitul robotului rezum toate
cile inconstientului n domeniul obiectului. E un microcosmos simbolic al lumii si al omului totodat; cu alte
cuvinte li se substituie n acelasi timp ambelor. E sinteza ntre Iunctionalitatea absolut si antropomorIismul
absolut. Aparatul electric de menaj e precursorul lui. Din acest motiv, robotul nu e, de Iapt, dect rezolvarea
mitologic a unei Iaze naive a imaginarului: proiectarea unei Iunctionalitti continue si vi:ibile. Cci e nevoie ca
substituirea s Iie vizibil. Dac robotul si aIiseaz att de limpede acaracterul de protez mecanic (trupul i e
metalic, gesturile discontinue, sacadate, inumane), e pentru a ne Iascina n deplin sigurant. Dac ar Ii dublul
omului, pn si n supletea gesturilor, ar trezi spaime. Ceea ce trebuie el s Iie e simbolul unei lumi total si
deopotriv Iunctionalizat si personalizat, prin urmare dndu-ne sigurant pe toate planurile, n care puterea
abstract a omului se poate ncarna pn la limita ei extrem, Ir a cdea n identiIicare
9
.
Dac robotul e, pentru inconstient, obiectul ideal care rezum toate celelalte obiecte, aceasta nu se ntmpl din
cauz c ar Ii simulacrul omului ca eIicient Iunctional, ci pentru c, Iiind acest lucru, nu e ndeajuns de perIect
pentru a Ii dublul omului, si deoarece, Iiind om, rmne n mod vizibil un obiect, prin urmare un sclav. De Iapt,
robotul e mereu un sclav. Poate avea toate calittile, n aIar de una, care-i asigur omului dominatia: sexul.
Tocmai prin aceast limitare, `el si exercit Iascinatia si valoarea simbolic. Prin poliIunctionalitate, conIirm
stpnirea Ialic a lumii de ctre om, ns n acelasi timp poart mrturie (Iiind controlat, stpnit, pus" s
Iunctioneze, asexuat) despre Iaptul c Ialusul e un sclav, si c sexualitatea a Iost domesticit, nemaitrezind
spaime din el nu mai rmne dect Iunctionalitatea docil, ncarnat (ca s spunem asa) ntr-un obiect ce ne
seamn; Iunctionalitate care supune lumea, dar care ne e supus: partea ameninttoare a Iiintei noastre, cu care
de acum ncolo ne putem mndri ca si cum ar Ii un sclav preaputemic Icut dup chipul nostru, a Iost exorcizat.
Acum vedem de unde vine tendinta noastr de a duce Iiecare obiect spre stadiul de robot. n acest stadiu, obiectul
si ncheie Iunctia psihologic inconstient, si tot n el ia sIrsit si el nsusi, deoarece robotul nu are nici o
evolutie: e intepenit in propria-i asemnare cu omul, si-n abstractia Iunctional cu orice pret. Si tot robotul
marcheaz sIirsitul sexualittii genitale active, deoarece sexualitatea proiectat n el e neutralizat, dezarmat,
exorcizat, Iixat n obiectul pe care-l imobilizeaz. Abstractizare narcisist: universul de science-Iiction e o
lume asexuat.
Robotul mai e ns interesant si pentru altceva. Fiind sIirsitul mitologic al obiectului, adun n el toate Iantasmele
ce bntuie n relatiile noastre de proIunzime cu mediul.
Dac robotul e sclav, trebuie s amintim c tema sclavului e legat ntotdeauna (chiar si-n legenda ucenicului
vrjitor) de tema revoltei. Sub orice Iorm s-ar maniIesta, rzvrtirea robotului nu e rar n crtile de science-
Iiction; e ntotdeauna implicit. Ca si sclavul, robotul e, n acelasi timp, bun si perIid; Ioarte bun, precum puterile
nlntuite, si Ioarte ru asemenea celor dezlntuite. Or, omul are toate motivele s se team (ca si ucenicul
vrjitor) de redesteptarea Iortelor conjurate sau nlntuite care-i seamn. Aceste Iorte reprezint, de Iapt,
propria-i sexualitate, ce se ntoarce mpotriva lui si de care i e Iric. Eliberat, dezlntuit, rzvrtit,
sexualitatea devine dusmanul de moarte al omului: lucru maniIestat prin numeroasele si imprevizibilele
rsturnri de situatie din lumea robotilor, transIormrile lor maleIice sau, pur si simplu, spaima unei atari
convertiri brutale mereu posibil. Cci omul e prada puterilor cele mai adnci care-l stpnesc, si se trezeste n
Iata propriului dublu, nzestrat cu energia acestuia; or, legenda arat c aparitia dublului e aductoare de moarte.
Renvierea, prin revolt, a energiilor Ialice pentru moment supuse iat sensul perIidiei mecanice a robotilor,
ce semniIic de asemenea si dezintegrarea Iunctional a ambiantei. n aceast situatie, n povestiri apar dou
rezolvri: omul mblnzeste puterile rului, lucrurile reintrnd astIel n ordinea ,moral", sau puterile ncarnate n
obiect se distrug una pe cealalt, automatizarea Iiind dus pn la sinucidere. Tema robotului ce se deIecteaz
mortal si a autodistrugerii e si ea Irecvent n science-Iiction, ca un corolar al temei revoltei. Pasiunea cititorului
e tinut treaz de un Iel de apocalips secret al obiectelor, al Obiectului. Am putea Ii tentati s a-propiem aceast
poveste de condamnarea moral a caracterului luciIeric al stiintei: cum tehnica se ndreapt spre propria-i
pierzanie, omul si regseste natura lui bun. Aceast tem moral, e Ir ndoial, activ n povestirile de
Iictiune, dai' e, n acelasi timp, prea naiv si prea rational. Morala n-a Iascinat pe nimeni, niciodat; or,
dezagregarea asteptat a robotului ne aduce o ciudat satisIactie. Ceea ce impune recurenta Iantasmei de
dezintegrare ritual, prin care culmineaz triumIalismul Iunctional al obiectului, e mai putin o constrngere
moral ct o dorint Iundamental. Avem n Iat spectacolul savurat al mortii, si dac admitem c robotul simbo-
lizeaz sexualitatea aservit, admitem si c dezintegrarea lui constituie, pentru om, spectacolul simbolic al
dezagregrii sexualittii sale, pe care o distruge dup ce si-a supus-o propriei imagini. Urmndu-l pe Freud pn
la ultimele consecinte, ne putem ntreba dac nu cumva omul nu celebreaz, n avatarurile unei tehnici care a
luat-o razna, evenimentul viitor al mortii sale, n cazul n care nu renunt la sexualitate pentru a se elibera de
spaim.
O maniIestare Ioarte la mod ne aduce n apropierea marelui eveniment al genului science-Iiction: ,sinuciderea"
sau distragerea obiectului: sIirsitul Iericit (,evenimentul"), care are aspectul unui act destructiv orgiastic, al unei
njosiri a obiectelor sau al unui holocaust prin care p ntreag civilizatie saturat si srbtoreste totala degradare
si moartea. n S.U.A.,
80
81
aceast viziune a Iost comercializat printr-o mod: toat lumea poate cumpra minunate masinrii cu rotite,
biele, transmisii etc: adevrate bijuterii Iunctionale inutile a cror virtute e Iaptul c se dezagreg singure dup
cteva ore de Iunctionare, brusc si deIinitiv. Oamenii si oIer reciproc astIel de cadouri, iar deIectarea, apoi
distragerea si moartea lor, e prilejul unei petreceri ntre prieteni.
Fr a merge mai departe, semnalm prezenta, n anumite obiecte, a unui Iel de Iatalitate. Si aici automobilul are
un rol privilegiat. n el, omul se angajeaz cu tot ce are mai bun sau mai ru. Se serveste de el, dar totodat
accept din partea lui am putea spune chiar c asteapt un destin a crui imagine ritual apare, de exemplu,
n slile de cinema: moartea n masin.
AVATARURILE TEHNICII
Iat cum putem asadar studia mitologiile Iunctionale, nscute din telurica nssi: pn la acel gen de Iatalitate n
care tehnica stpnirii lumii se cristalizeaz ntr-o Iinalitate invers si ameninttoare. Ajunsi aici, va trebui:
1. s punem din nou problema Iragilittii obiectelor si a esecului lor: dac la nceput ni se oIer ca ducnd
sigurant si ca Iactor de echilibra, Iie el si nevrotic, obiectele constituie si un Iactor constant de deceptie.
2. s readucem n discutie ipoteza implicat, n societatea noastr, a rationalittii scopurilor si mijloacelor n
ordinea de productie si n proiectul tehnic nsusi.
Acestea snt dou aspecte ce concureaz disIunctionalitatea si contraIi-nalitatea obiectului: un sistem socio-
economic de productie si un sistem psihologic al proiectrilor. Vom ncerca s deIinim implicarea reciproc a
celor dou sisteme si modul n care ele se intersecteaz.
Societatea tehnic si trage puterile dintr-un mit tenace: progresul nentrerupt al tehnicilor si ,ntrzierea" moral
a oamenilor Iat de ele. Cele dou aspecte snt solidare: ,stagnarea" moral transIigureaz naintarea tehnicii si
Iace din ea, ca singura valoare sigur, instanta decisiv a societtilor noastre; n acelasi timp, ordinea productiei
si primeste justiIicarea pierzndu-si culpabilitatea. Sub acoperirea unei contradictii morale e eschivat
contradictia real: Iaptul c actualul sistem de productie se opune progresului tehnologic real (contribuind totusi
la el) si prin aceasta restructurrii relatiilor sociale. Mitul convergentei ideale a tehnicii, productiei si
consumului mascheaz nenumrate contraIinalitti politice si economice. Cum ar Ii posibil, ca un sistem de
tehnici si de obiecte s progreseze, n vreme ce sistemul relatiilor dintre oameni, care-l produce pe primul,
stagneaz? Oameni si tehnici, nevoi si obiecte se structureaz reciproc, n bine si n ru. Solidaritatea structurilor
individuale si sociale cu modalittile telinice si Iunctionale e aproape o lege, pe o arie dat de
82
civilizatie. Lucra evident si n civilizatia noastr tehnic, n care tehnicile si obiectele suIer de acelasi servituti
ca si oamenii: procesul de structurare concret, prin urmare progresul obiectiv al tehnicilor, suIer de aceleasi
blocaje, devieri si regresiuni ca si procesul socializrii concrete a relatiilor umane, asadar al progresului social
obiectiv.
Exist un Iel de cancer al obiectului: proliIerarea elementelor astructu-rale, care Iace ca triumIalismul lui s
apar ca un cancer. ntregul circuit social al modei si al consumului dirijat se organizeaz tocmai prin aceste
elemente astructurale (automatizare, accesorii, diIerente neesentiale)
10
. Iar evolutia tehnic are tendinta de a se
mpotmoli n ele. Tot n ele, obiectul, saturat cu anticipatie, se extenueaz n convulsii ale Iormelor si n schim-
bri bttoare la ochi, ncerend s arate c, n spatele transIormrilor, sntatea lui e perIect. ,Din punct de
vedere tehnic, spune L. MumIord (Technique et Civilisation, p.341), schimbrile de Iorm si de stil snt semnele
lipsei de maturitate. Ele arat c e vorba de o perioad de tranzitie. Capitalismul
11
a Icut ns din aceast
perioad de tranzitie una permanent" . Apoi citeaz Iaptul c n SUA, de exemplu, dup perioada Iast a anilor
1910-l940, cnd s-au nscut automobilul, avionul, Irigiderul, televizorul, etc, inventiile au ncetat practic s
apar. Nu mbunttirile, perIectionrile si conditionrile ce tin de prestigiul obiectului , ci nnoirile
structurale. ,Principalul obstacol n calea dezvoltrii mai complete a mecanismelor, spune mai departe MumIord,
st n asocierea gustului si modei cu risipa si proIitul comercial" (p.303). Pe de o paite, ntr-adevr,
perIectionrile minore, complicatiile si sistemele anexe (de sigurant, de prestigiu) mentin o Ials constiint a
,progresului" si marcheaz urgenta transIormrilor esentiale (care ar putea Ii numit ,reIormismul" obiectului).
Pe de alt parte, moda si proliIerarea lipsit de coordonare a sistemelor secundare , reprezentnd domeniul
ntmplrii, e si acela al concurentei nedeIinite a Iormelor, prin urmare al prosperittii comerciale maxime. Exist
o opozitie Iundamental ntre verticalitatea tehnicii si orizontalitatea proIitului ntre depsirea continu a
inventiei telinice si ncliideiea asupra lui nsusi a unui sistem de obiecte si de Iorme recurente n lumina Iinalittii
productive.
Tocmai aici apare vocatia obiectelor ca substitute ale relatiei umane. In Iunctia lui concret, obiectul e rezolvarea
unei probleme practice. in aspectele lui neesentiale e re:olvarea unui conflict social sau psihologic. Tocmai
aceasta e ,IilosoIia" modern a obiectului la Ernst Dichter, proIetul cutrii motivatiilor: conIorm ei, orice
tensiune, orice conIlict individual sau colectiv pot Ii rezolvate printr-un obiect (La Strategie du deir, p.81). Asa
cum avem cte un sInt pentru Iiecare zi a anului, avem si cte un obiect pentru orice problem: singurul lucra ce
trebuie Icut e s-l Iabricm si s-l lansm la momentul potrivit. Acolo unde Dichter vede o rezolvare ideal,
MumIord vede, mai precis una prin lips; cu toate acestea, si el are aceeasi conceptie despre obiect si tehnic
substitutive ale conIlictelor
8 3
umane , conceptie pe care o extinde la ntreaga civilizatie, ntr-o perspectiv critic: ,O organizare mecanic e
deseori substitutul temporar si costisitor al unei organizri sociale eIective sau al unei sntoase adaptri
biologice" (p.244). ,Dispozitivele mecanice au sanctionat, ntr-un Iel, ine-Iicitatea social" (p.245), si: ,n
civilizatia noastr, masina, departe de a Ii semnul puterii si al ordinii umane, e adesea indiciul inaptitudinii si al
paralizei sociale" (p.366).
E greu s evalum deIicitul global pe care-l constituie pentru ansamblul unei societti diversiunea pe care o
aduce tehnica (ea nssi Iiind supus modei si consumului Iortat) Iat de conIlictele si nevoile reale. DeIicitul e
colosal. Dnd exemplul automobilului, cu greu ne putem nchipui ce instrument extraordinar de restructurare a
relatiilor umane ar Ii putut Ii el, gratie stpnirii spatiului si convergentei structurale a unui anumit numr de
tehnici. Foarte repede ns, el s-a suprancrcat cu Iunctii parazitare: de prestigiu, conIort, proiectie inconstient
etc, care au ncetinit si apoi chiar blocat Iunctia lui de sintez uman. n prezent, e un obiect n deplin stagnare.
Tot mai ndeprtat de Iunctia rai social de transportare, dar cap-tnd aceast Iunctie n modalitti arhaice, el se
transIorm, se reIormeaz si se metamorIozeaz nnebunitor, n limitele de nedepsit ale unei structuri dobndite.
O ntreag civilizatie se poate opri la stadiul automobilului.
Dac distingem trei niveluri concurente de evolutie:
o structurare tehnic a obiectului: convergenta Iunctiilor, integrare, concretizare, economie;
o structurare paralel a lumii si a naturii: stpnirea spatiului, controlarea energiei, mobilizarea materiei. P
lume tot mai ptruns de inIormatii, interrelational;
o structurare a practicii umane, individuale si colective, ctre o ,relativitate" si o mobilitate tot mai mare, o
integrare deschis si o ,economie" social analoag celei a obiectelor tehnice cele mai evoluate, vom constata c,
de Iapt, n ciuda decalajelor datorate dinamicii proprie Iiecreia dintre aceste planuri, evolutia se ncetineste sau
se opreste pe cele trei planuri simultan. Obiectul tehnic, odat blocat asupra rezultatului dobndit (al doilea plan:
victoria partial asupra spatiului, n cazul masinii), se mrgineste s conoteze structura imobilizat peste care se
ntorc ca ntr-un reIlex motivatiile subiective de orice ordin (regresia pe planul al treilea). Tocmai atunci, masina,
de pild, pierzndu-si dinamismul de obiect tehnic (regresie pe planul nti), intra n raport de complementaritate
Iix cu casa: casa si masina constituie un sistem nchis, investit cu semniIicatii umane conventionale, iar masina,
n loc s Iie un Iactor de relatie si de schimb, devine un adevrat obiect de consum. ,Nu numai vechile Iorme
tehnice au Irnat dezvoltarea economiei neotehnice, ci si noile descoperiri au contribuit, adesea, la mentinerea,
rennoirea si stabilizarea structurii vechii ordini" (MumIord, p.236). Masina nu mai nltur obstacolele dintre
84
oameni, deoarece acestia pun n ea tot ce-i desparte. Spatiul dominat devine un obstacol mai mare dect
obstacolul ce trebuie trecut.
12
TEHNICA SI SISTEMUL INCONSTIENT
Cu toate acestea, ne putem ntreba dac nu cumva la originea stagnrii relative a Iormelor si tehnicilor, ca si a
deIicientelor sistemelor (a cror mare eIicacitate pe planul integrrii sociale poate Ii ns veriIicat, v. Modele i
serii), st altceva dect dictatura interesat a ordinei de productie sau o instant alienant absolut. AltIel spus, e
vreun ,accident social", dup terminologia lui MumIord, n Iaptul c obiectele snt subdezvoltate? (Dac oamenii
ar Ii ,nevinovati", iar ordinea productiei ar Ii, doar ea, rspunztoare de statutul de minoritate tehnic, am avea
de-a Iace cu un accident, cu o contradictie inexplicabil, dup modelul invers al povestii burgheze despre
,naintarea" tehnic si ,ntrzierea" moral). n Iapt, nu exist nici un accident, ci, dac e vorba s lsm partea
cea mai mare exploatrii sistematice, prin sistemul obiectelor, a unei ntregi societti printr-o ordine de productie
legat structural de ordinea social, o ntlnire, cu alte cuvinte a relatie strns de complicitate negativ, sau o
implicate reciproc ntre disIunctionalitatea sistemului socio-economic si incidenta proIund a sistemului
inconstient, pe care am vzut-o iesind la supraIat n sistemul robotului desi e imposibil de conceput, n Iata
permanentei si solidittii acestui sistem, c undeva ar putea exista o convergent ntre ordinea colectiv a
productiei si ordinea individual a nevoilor, chiar dac ultima tine de inconstient.
Dac conotatia si personalizarea, moda si automatizarea se rsIrng asupra elementelor astructurale pe care pune
stpnire productia pentru a le sistematiza motivatia irational, e poate si din cauz c omul nu are nici vointa
sigur si nici posibilitatea de a depsi aceste structuri arhaice de proiectare pentru c apare o proIund
rezistent cnd e vorba de a sacriIica virtualittile subiective, proiective si recurenta nedeIinit a acestora n
Iolosul unei evolutii structurale concrete (n acelasi timp tehnic si social) pentru c, Ioarte simplu, exist
rezistente proIunde cnd rationalitatea trebuie s se substituie Iinalittii contingente a nevoilor. Lucru care poate
Ii privit ca un eveniment Iatal n modul de existent a obiectelor si a societtilor. Dincolo de un anumit prag de
evolutie tehnic si n msura n care nevoile primare snt satisIcute, avem nevoie de comestibilitatea
Iantasmatic, alegoric si subconstient a obiectului cel putin tot atta ct avem de adevrata lui Iunctionalitate.
De ce oare masinile nu au alte Iorme (carlinge n Iat, linii proIilate prin care utilizatorul s se instaleze eIicace
n spatiul pe care vrea s-l parcurg), Iiind un substitut al casei sau chiar al subiectului obsedat de Iorta propriei
sale proiectii? Nu cumva din cauz c Iorma actual, ce se exalt n masinile de curse a cror capot exagerat de
85
lung e imaginea modelului absolut, ngduie o proiectie esential, mult mai important dect progresele Icute
n arta de a ne deplasa?
Poate c omul simte nevoia de a suprancarc lumea cu discursul inconstientului, oprind-o astIel din evolutie.
Aici trebuie s mergem Ioarte departe. Dac elementele structurale n care pare a se cristaliza cea mai tenace
dorint nu snt doar niste Iunctii paralele, complicri si suprancrcri, ci, la modul propriu, disIunctii, cderi si
aberatii Iat de ordinea structural obiectiv; dac o ntreag civilizatie pare a abandona astIel o real revolutie a
structurilor sale, si dac toate acestea nu snt un simplu accident
ne putem ntreba dac omul nsusi nu nclin mai degrab spre dis-Iunctionalitate (si nu spre Iunctionalitatea
n crestere a lumii), dincolo de mitul risipei Iunctionale (,abundenta personalizat"), care, de Iapt, ascunde
obsesia propriei lui imagini? Nu cumva omul se complace n acest joc al disIunctiilor care Iace tot mai mult din
mediul nostru o lume de obiecte ntepenite n propria lor dezvoltare de o serie de excrescente, dezamgite si
deceptionante tocmai n msura n care se personalizeaz?
Ceea ce mai sus ne-a aprut ca o dimensiune determinant a obiectului
dimensiunea substitutiv primeste acum o si mai mare Iort: la nivelul conIlictelor inconstiente, mai mult
dect la al celor sociale sau psihologice constiente evocate de Dichter si MumIord, practica tehnicii, n spet
consumul de obiecte, joac un rol de derivativ si de rezolvare imaginar. Tehnica poate Ii o mediere eIicace n
raportul oamenilor cu lumea; aceasta e ns calea cea mai grea. Cea mai usoar e calea sistemului de obiecte ce
se inteipun ca o solutie imaginar la orice Iel de contradictii, scurtcircuitnd astIel ordinea tehhic si ordinea
nevoilor individuale, scurtcircuit n care energia celor dou sisteme se epuizeaz. Nu trebuie asadar s ne mirm
dac sistemul obiectelor, ce rezult din aceasta, poart semnul esecului: deIicitul structural e doar reIlectarea
unor contradictii a cror rezolvare Iormal e tocmai sistemul obiectelor. Ca -0&#&.individual sau colectiv la un
conIlict sau altul, sistemul de obiecte nu poate dect s aib seninul reIuzului acestor conIlicte.
Dai- al cror conIlicte? Si la ce snt obiectele un alibi? Omul si-a angajat intiegul lui viitor n ncercarea
simultan de a mblnzi energiile naturale din exterior si energia libidinal din interior, toate Iiind resimtite ca o
amenintare si o Iatalitate. Economia inconstient a sistemului de obiecte e un dispozitiv de proiectare si de
domesticire (sau de control) a libidoului printr-o eIicacitate interpus. BeneIiciu paralel: stpnirea naturii si pro-
ducerea de bunuri. Atta doar c aceast minunat economie are, pentru ordinea uman, un risc dublu: 1.
sexualitatea e exorcizat si aruncat n ordinea tehnic; 2. aceasta din urm va Ii, la rndul ei, perturbat n
propria-i evolutie de energia conIlictual nchis n ea. Apar astIel elementele unei contradictii de nerezolvat si
ale unui esec cronic: asa cum Iunctioneaz actualmente, sistemul obiectelor constituie virtualitatea mereu
prezent a unui
9"35&,6(,:3'.la aceast regresie si tentatia sIrsitului sexualittii, a amortizrii ei deIinitive n recurenta si Iuga
nainte continu a ordinii tehnice.
n practic, ordinea tehnic pstreaz un anumit dinamism propriu, ce mpiedic recurenta nedeIinit a unui
sistem regresiv perIect, care ar nsemna moartea. Cu toate acestea, premisele ei se aIl n sistemul obiectelor
noastre, iar tentatia involutiva il #$3'7&18.coexistind mereu cu ansele de evolutie.
Aceast tentatie involutiv spre ceea ce putem numi moartea rezolvare a spaimei sexualittii ia uneori, tot n
cadrul ordinei tehnice, Iorme mai spectaculoase si brutale. Si atunci devine tentatia, realmente tragic, de a vedea
ordinea tehnic nssi ntorcndu-se mpotriva omului care o instituie. Ispita de a vedea reaprind tocmai
Iatalitatea acelei ordini tehnice care trebuia s o exorcizeze: un proces de acelasi Iel cu procesul descris de Freud
al energiei reIulate ce revine prin instanta care a reIulat-o, si care Iace s se clatine toate mecanismele de
aprare. n opozitie cu calmul involutiei lente, tragicul e hul unei rezolvri bruste a conIlictului dintre eu si
sexualitate. Eruptie ametitoare a energiilor nlntuite n simbolurile stpnirii lumii obiectele tehnice. Tocmai
aceast nclinatie contradictorie a nvinge Iatalitatea si, totodat, a o provoca se reIlect n ordinea
economic a productiei, care, desi produce nencetat, nu poate produce dect obiecte Iragile, n bun parte
disIunctionale, sortite unei morti grbite, pregtindu-si asadar distrugerea nu doar producerea.
S Iim limpezi: nu Iragilitatea n sine e tragic si nici moartea. E tragic tentatia Iragilittii si a mortii. Cnd
obiectul devine atotputernic si cnd acest lucru ne contrariaz sau ne Iace s disperm, tocmai aceast tentatie
gseste drum liber de aIirmare. Aceeasi satisIactie malign si ametitoare am vzut-o proiectndu-se n Iantasmele
de revolt si de distrugere ale robotului. Obiectul de rzbun. Se ,personalizeaz" de data aceasta n sens ru,
n revolt. Aceast conversiune ostil ne socheaz si ne surprinde, dar trebuie s admitem c, Ioarte repede, apare
o supunere n Iata rzvrtirii ca Iat de o Iatalitate, si un Iel de evident a Iragilittii care ne place. Plictiseala
tehnic ne oboseste teribil, ns o avalans de plictiseli ne poate provoca euIorie. SuIerim cnd un ulcior se
Iisureaz usor, dar dac se sparge cu totul sntem multumiti. Distrugerea obiectului e primit ntotdeauna ntr-un
mod ambiguu. Ea ne face s ne pierdem siguranta, dar materiali:ea: totodat obiectia continu pe care ne-o
facem neincetat nou inine, i care cere i ea satisfactie. Ne asteptm ca bricheta s Iunctioneze, ns` sperm,
sau poate chiar dorim, s nu porneasc imediat (Dichter, p.91). ncercati s evocati un obiect inIailibil, si se
asemenea deceptia pe care el ar reprezenta-o, tocmai pe planul obiectiei Iat de sine. de care vorbeam mai sus:
inIailibilitatea sIrseste mereu prin a provoca spaima. Si asta din cauz c o lume Ir scderi ar Ii semnul unei
resorbtii deIinitive a Iatalittii, prin urmare a sexualittii. Iat de ce cel mai mic semn de renastere a acestei
Iatalitti provoac n om o satisIactie Iunda-
86
87
mental: prin sprtura creat, sexualitatea renvie pentru o clip, chiar dac e o putere ostil (si n aceast
conjunctur e mereu astIel), si chiar dac aceast explozie semniIic esecul, moartea sau distragerea. O
contradictie de proIunzime primeste o rezolvare contradictorie: cum ar putea Ii altIel?
13
Civilizatia noastr
,tehnic", cum o presimtim n modelul american, e o lume n acelasi timp sistematic si Iragil. Sistemul
obiectelor ilustreaz sistematica Iragilittii, a eIemerittii, a recurentei tot mai scurte si a con-strngerii de
repetare. A satisIactiei si a deceptiei deopotriv. A exorcizrii problematice a adevratelor conIlicte ce amenint
relatiile individuale si sociale. Pentru prima dat n istorie, ne-am pomeni, prin societatea de consum, n Iata unei
tentative organizate, ireversibile, de saturare si de integrare a societtii ntr-un sistem de nenlocuit Iormat din
obiecte care s-ar substitui pretutindeni unei interactiuni deschise ntre Ioitele naturii, nevoi si tehnici si al
crei motor principal ar Ii mortalitatea oIicial, impus si organizat a obiectelor gigantic sIrsit colectiv
Iericit, n care moartea grupului e celebrat prin distrugerea euIoric si prin devorarea ritual a obiectelor si a
gesturilor
14
. nc o dat, putem crede c n toate acestea e doar o boal inIantil a societtii tehnice si s punem n
legtur aceste tulburri de crestere doar cu disIunctionalitatea stmctuiilor sociale actuale (ordinea de productie
capitalist). Caz n care, pe termen lung, posibilitatea depsirii ansamblului sistemului e salvat. Dac ns n
toate acestea e vorba de altceva dect de o Iinalitate anarhic a productiei aIlat n serviciul exploatrii sociale, si
anume de incidenta unor conIlicte mai adnci, Ioarte individuale, repertoriate si ampliIicate la scar colectiv,
speranta transparentei va Ii pierdut pentru totdeauna. Tulburii de crestere a unei societti promis, de altIel,
celei mai bune lumi posibile, sau regresie organizat n Iata unor conIlicte de nerezolvat? Anarhie a productiei,
sau instinctul mortii? Problema rmne deschis: care e Iactorul ce deregleaz o civilizatie?
1
Trimitem cititorul la analiza retoricii Iormelor (Jalori de ambiant. formele) si, pe plan sociologic, la capitolul Modele i serii.
2
n domeniul Iormelor, de exemplu, aripa masinii conoteaz viteza n absolut si printr-un criteriu de evident Iormal.
* Servocomanda. mecanism auxiliar ce asigur automat Iunctionarea unui ansamblu, prin ampliIicarea unei Iorte.
3
Desigur, exist rezistente: o anumit personalizare ,eroic" a conducerii, de exemplu, nu se mpac cu schimbarea automat a vitezelor. Dar
acest eroism ,personal" e sortit s dispar, vrnd nevrnd.
4
Chiar si obiectul mecanic mai rspunde acestei exigente: automobilul, de pild, nu a ncetat de a Ii socotit o imagine a omului, n ciuda
Iunctiei lui de vehicul. Linii, Iorme, organizare intern, mod de propulsie, carburant toate virtualittile structurale snt negate n el, lsnd
calea liber sugestiilor de morIologie, comportament si psihologie uman.
Nec plus ultra (lat.): ceva peste care nu se poate trece, limit de nedepsit. Aici, sensul e de: un superlativ, o chintesent.
5
Asupra Iormalizrii, v. mai departe Modele i serii. Automatizarea e de altIel depen-
88
dent de motivatiile modei si de calculele de productie: o sporire inIim a gradului de automatizare e cel mai bun mijloc de a declasa
categorii ntregi de obiecte.
Fr. machin. masculin provenit din machine, avnd ns un sens cu totul diIerit: obiect sau persoan al crui nume l ignorm sau ne scap, sau
pe care pur si simplu nu vrem s-l numim corect. Se Ioloseste exclusiv n limbajul Iamiliar.
6
Cu toate acestea, un minim de incident practic real e necesar ntotdeauna pentru a servi drept alibi proiectiei imaginare.
7
n lumea aparatelor miniaturizate, tcute, imediate si impecabile, automobilul rmne marele obiect spectacular, prin prezenta vie a
motorului si a actului de a conduce.
8
Limita e tocmai aici: o masin n stare s Iabrice o masin identic e tehnologic de neconceput. Acest lucru ar Ii, evident, culmea
autonomiei, al crei discurs se ncheie ntotdeauna n tautologie. Imaginarul nu poate ns merge pn acolo dect poate cu pretul unei regresii
magice si inIantile pn la stadiul reduplicrii automate (sciziparitatea). O astIel de masin ar Ii, de altIel, si culmea absurdului: singura ei
Iunctie Iiind de a se reproduce pe sine ar putea ea oare s curete mazre? n ce-l priveste, omul nu are ctusi de putin drept unic Iunctie
reproducerea. Imaginarul nu e nebunie: el pstreaz ntotdeauna diIerenta ntre om si dublul lui.
9
Aici vom cita din nou povestirea cu automatul din secolul al XVIII-lea (v. mai sus Mitul functional), cnd iluzionistul, printr-o cuhne a
artei, si Iace propriile-i gesturi mecanice, decalndu-si oarecum propria-i aparent, n scopul de a-i da spectacolului sensul dorit: plcerea
diIerentei dintre automat si om. Spectatorii ar Ii Iost prea n-spimntati dac nu ar Ii stiut cine dintre om si automat era ,adevrat". Iar
iluzionistul stia c diIerenta dintre ei era mai important dect perIectiunea automatului, si c cel mai bine era ca oamenii s ia masina drept
om si pe om drept masin.
10
V. mai departe, Modele i serii.
11
n mod evident, rspunderea lui e decisiv pentru o anume perioad. Dincolo ns de un prag evolutie tehnic si de diIuzare a bunurilor si a
produselor, lucrurile snt mai putin clare.
12
n acelasi Iel, putem admite c televiziunea sau cinematograIul au ratat sau rateaz imense posibilitti concrete de ,a ne schimba viata".
,Nimeni nu se mir, scrie Edgar Morin (Le Cinema ou lhomme imaginaire, p.15), de Iaptul c arta Iilmului s-a trezit, nc de cnd a aprut,
radical ndeprtat de scopurile ei aparente, tehnice si stiintiIice, pentru a se lsa nghitit de spectacol, devenind ,cinematograI. Avntul
,cinematograIului" a atroIiat dezvoltrile ce ar Ii Iost Iiresti". Apoi arat n ce Iel ncetineala nnoirilor (sunet, culoare, relieI) e legat de
explorarea cinematograIului mijloc de consum.
13
Legenda studentului praghez. Imaginea lui a iesit din oglind, s-a materializat ntr-un dublu si-l obsedeaz (n urma pactului cu diavolul). E
privat de imagine specular, dar e bntuit de aceasta, devenit propriu-i dublu. Iar n ziua n care dublul se interpune ntre el si oglind, ca-n
scena primitiv, trage n el, si-l ucide: se omoar ns pe sine, desigur, deoarece dublul l-a deposedat de propria-i realitate. Cu toate acestea,
chiar nainte de a muri, si regseste imaginea real n cioburile oglizii sparte.
14
Ceea ce a Iost numit nihilismul consumului (E. Morin).
89
D. SISTEMUL SOCIO-IDEOLOGIC AL OBIECTELOR SI AL
CONSUMULUI
I. MODELE SI SERII
OBIECTUL PREINDUSTRIAL SI MODELUL INDUSTRIAL
Statutul obiectului modem e dominat de opozitia model-serie. ntr-un Iel, lucrurile s-au petrecut asa de cnd
lumea. O minoritate social privilegiat a servit ntotdeauna drept cmp de experient pentru stiluri succesive, ale
cror rezolvri, metode si artiIicii au Iost diIuzate, mai apoi, de artizanatul local. Cu toate acestea, naintea erei
industriale nu putem vorbi nici de ,model", nici de ,serie". Pe de o parte, omogenitatea obiectelor societtii
preindustriale e mai mare, deoarece modul producerii lor e pretutin-. deni munca manual, deoarece snt maI
putin specializate n propria lor Iunctie si pentru c evantaiul cultural al Iormelor e mai putin vast (ne reIerim
Ioarte putin la culturile anterioare sau exterioare); pe de alt parte, segregatia ntre un sector de obiecte ce pot
pretinde c au un ,stil" si productia local, care are doar o valoare de ntrebuintare, e mai mare. Actualmente,
mesele de Ierm au o valoare cultural, n vreme ce acum 30 de ani nu erau utile dect prin serviciile pe care le
puteau aduce. n secolul al XVIII-lea, nu exista nici o legtur ntre masa Ludovic al XV-lea si cea trneasc:
cele dou ordini de obiecte erau desprtite de un abis, ca si cele dou clase sociale pe care le reprezentau. Nici un
sistem cultural nu le integra
1
. Nu putem spune nici c masa Ludovic al XlII-lea ar Ii Iost modelul din care
nenumratele mese si scaune care l-au imitat ar Ii dat o serie
2
. Exist o diIuzare restrns a tehnicilor artizanale,
dar nu si a valorilor: ,modelul" era absolut, legat de o transcendent. Nici o serie nu decurgea din el, n sensul
modem al cuvntului. Statutul obiectelor e dat de ordinea social: snt sau nu nobil, cci nobletea nu e termenul
privilegiat al unei serii sociale, ci un har ce m distinge n mod absolut. n cazul obiectelor, echivalentul acestei
conceptii transcendente e ceea ce numim ,stil".
Distinctia de mai sus e important pentru obiectele ,de stil", preindustriale, si modelele actuale. Doar ea ne
ngduie s precizm, dincolo de opozitia lor Iormal, raporturile reale dintre model si serie n sistemul nostru
contemporan.
Fcnd remarca c, ntr-adevr, importante straturi sociale triesc din obiecte de serie ce trimit, Iormal si
psihologic, la modelele din care trieste o minoritate social, sntem ispititi s simpliIicm problema opunnd
aceste obiecte unele altora, transIernd mai apoi valoarea de realitate la un pol sau la altul, n mod exclusiv. Cu
alte cuvinte desprtim modelul de serie, ex-pediindu-l n imaginar pe unul - sau pe cealalt. Or, nici caracterul
cotidian al obiectelor de serie nu e ireal Iat de o lume a modelelor care ar Ii lumea
90
valorilor adevrate, si nici sIera modelelor nu e imaginar deoarece se reIer doar la o minoritate inIim, prnd
c se sustrage, astIel, realittii sociale. n zilele noastre, gratie inIormatiei si comunicrii de mas care diIuzeaz
modelele, a Iost stabilit a circulatie nu numai a obiectelor, ci si una ,psihologic", care introduce o diIerent
radical ntre epoca industrial si cea preindustrial, prin distinctia transcendent a ,stilului". Cutare si-a
cumpiat o camer de nuc la magazinul Dubonbois sau cteva aparate electromenajere de serie, realiznd toate
acestea ca pe un vis si o promovaie social, dar aIl totodat, din pres, la televizor sau la cinema, c exist pe
piat interioare ,armonizate", ,Iunctionalizate". Ele i apar, desigur, ca o lume de lux si de prestigiu de care e
desprtit aproape inexorabil de lipsa banilor, dar de care nu-l mai desparte vreun statut juridic de clas si nici o
transcendent social de drept. Lucru esential din punct de vedere psihologic, deoarece tocmai din acest motiv
utilizarea obiectului de serie e ntotdeauna solidar cu postularea implicit sau explicit a modelelor, n ciuda
Irustrrii sau a imposibilittii materiale de a ajunge la ele.
n mod reciproc, modelele nu se mai retrag ntr-o existent de cast
3
, ci se deschid diIuzrii de serie, prin
inserarea n productia industrial. Si ele se propun ca ,Iunctionale" (lucru incompatibil cu mobila ,de stil"), si ca
accesibile tuturor de drept. Prin cel mai umil obiect, Iiecare dintre noi particip, de drept, la un model. De altIel,
exist tot mai putine modele sau serii pure. Tranzitiile dintre ele se diIerentiaz la inIinit. Asemenea productiei,
obiectul trece prin toate culorile prismei sociale. Iar aceste tranzitii snt trite n mod cotidian, ca posibilitti sau
Irustrri: modelul e interiorizat de obiectul ce particip la serie, iar seria e indicat, negat, depsit si trit
contradictoriu prin obiectul ce particip la model. Acest curent, ce traverseaz ntreaga societate, si care duce
seria spre model Icnd n acelasi timp ca modelul s se diIuzeze continuu n serie, aceast dinamic nentrerupt
e nssi ideologia societtii noastre.
OBIECTUL ,PERSONALIZAT'
S retinem c schema de distribuire model/serie nu se aplic la Iel tuturor categoriilor de obiecte. Ea e limpede
cnd e vorba de mbrcminte: rochii Fath / costume de gata, sau de automobile: Facel-Vega / 2 CP. Devine ns
mai putin evident pe msur ce abordm categorii de obiecte mai speciIicate ca Iunctie: diIerentele se
estompeaz chiar cnd e vorba de un ,Frigidaire" General Motors si un ,Frigeco", de un televizor sau altul. La
nivelul micilor ustensile: rsnita de caIea etc, notiunea de model tinde s se conIunde cu cea de ,tip", iar Iunctia
obiectului absoarbe Ioarte liber diIerentele de statut, ce sIrsesc prin a se epuiza n alternanta model de lux/model
de serie (aceast opozitie marcnd punctul celei mai mici rezistente a motiunii de model). Dac trecem acum la
obiectele colective, adic la dispozitive mecanice, vom vedea c, asa cum nu exist masin pur nu
91
exist nici exemplar de lux: un laminor, chiar dac e unic n lume, e obiect de serie, de ndat ce apare. O masin
poate s Iie mai ,modern" dect o alta, Ir a deveni, numai prin aceasta, un ,model" Iat de care celelalte, mai
putin perIectionate, ar Iorma seria. Pentru a obtine aceleasi perIormante, va trebui s Iabricm alte masini de
acelasi tip, adic s constituim o serie pur, plecnd de la primul termen. Nu poate Ii vorba de o gam de
diIerente calculate pe care s-ar putea baza o dinamic psihologic. La nivelul Iunctiei pure nu exist modele,
deoarece nu exist nici variabile combinatorii.
4
Alegerea
Nici un obiect nu e oIerit pentru consumare ntr-un tip unic. Ceea ce ne poate Ii reIuzat e posibilitatea material
de a-l cumpra. Ceea ce ne e dat ns a priori n societatea noastr industrial ca un har colectiv si ca semn al
liberttii Iormale e alegerea. ,Personalizarea" se bazeaz tocmai pe aceast disponibilitate.
5
Cel ce
cumprdepseste stricta necesitate a cumprrii si se angajeaz personal dincolo de ea tocmai n msura n
care i se oIer un evantai tot mai larg. De altIel, nici nu mai avem posibilitatea de a nu alege, pentru a cumpra
un obiect doar n Iunctie de utilitate; nici un obiect nu se propune, n zilele noastre, ca un ,grad zero" al
cumprrii. Cu sau Ir voia noastr, libertatea de a alege ne constrnge s intram ntr-un sistem cultural.
Alegerea e prin urmare suspect: dac o percepem ca pe o libertate ne dm seama destul de putin c ne e impus
ca atare, si c prin ea societatea global ni se impune nou nsine. Dac alegem o masin anume, si nu o alta,
lucrul acesta ne personalizeaz, poate; Iaptul de a alege ne prinde ns n ansamblul ordinei economice. ,Simplul
Iapt de a alege un obiect sau un altul, pentru a ne distinge de ceilalti, e n sine un serviciu social" (Stuart Mill).
nmultind obiectele, societatea abate asupra lor capacitatea de alegere, neutraliznd astIel pericolul pe care-l
constituie pentru ea, dintotdeauna, exigenta personal. Plecnd de aici, e limpede c notiunea de ,personalizare"
e mai mult dect un argument publicitar: e un concept ideologic Iundamental al unei societti ce vizeaz, prin
,personalizarea" obiectelor si a credintelor, mai buna integrare a persoanelor.
Diferenta marginal
Corolarul Iaptului c orice obiect ne soseste printr-o alegere e Iaptul c, la drept vorbind, nici un obiect nu se
propune ca unul de serie; toate se vor modele. Cel mai nensemnat se va distinge de celelalte printr-o diIerent:
culoare, accesorii, amnunte. DiIerent care e dat, mereu, ca speciIic:
,Aceast lad de gunoi e absolut original, Gilac Decor a nIlorit-o pentru dumneavoastr."
92
,Acest Irigider e revolutionar: are un compartiment de congelare suplimentar si un nclzitor pentru unt."
,Acest aparat de ras electric reprezint vrIul progresului: e hexagonal si antimagnetic."
De Iapt, aceast diIerent e una marginal (dup terminologia lui Ries-man), mai bine spus una neesential. ntr-
adevr, la nivelul obiectului industrial si al coerentei lui tehnologice, exigenta de personalizare nu poate Ii
satisIcut dect prin inesential. Pentru a personaliza automobilele, productorul ia un sasiu de serie si un motor
de serie, modiIicnd cteva caracteristici exterioare sau adugnd cteva accesorii. Ca obiect tehnic esential,
automobilul nu poate Ii personalizat. Pot Ii personalizate doar aspectele lui inesentiale.
Natural, cu ct are s rspund la mai multe exigente de personalizare, cu att caracteristicile lui esetiale vor Ii
mai grevate de servituti externe. Caroseria se ngreuneaz cu accesorii, Iormele contravin normelor tehnice de
Iluiditate si mobilitate a unui vehicul. DiIerenta ,marginal" nu e asadar doar marginal: ea contrazice esenta
obiectului tehnic. Functia de personalizare nu e numai o valoare adugat, ci una parazitar. Tehnologic vorbind,
nu putem concepe, n sistemul industrial, nici un obiect personalizat care, prin aceasta, nu si-ar pierde
tehnicitatea optim. Cea mai grea rspundere o are ns ordinea productiei, care promoveaz nencetat
inesentialul, pentru a stimula consumul.
42 de combinatii de culori, de pild, ntr-o singur nuant sau n dou, v permit alegerea Arianei
dumneavoastr, si chiar si aripa nIrumusetat ultraspecial poate Ii cumprat de la concesionar odat cu
masina. Cci toate aceste diIerente ,speciIice" snt, desigur, reluate si serializate n productia industrial. Moda
este tocmai aceast serialitate secund. Pn la urm totul e model, si nu mai exist modele. n spatele seriilor
limitate succesive, apare ns o tranzitie discontinu spre serii tot mai limitate, bazate pe diIerente tot mai inIime
si mai speciIice. Nu mai exist modele absolute crora li s-ar opune categoric obiectele de serie lipsite de
valoare, n acest caz, nu am mai avea nici un temei psihologic pentru a alege, si prin urmare nu ar mai exista nici
un sistem cultural posibil. Sau, cel putin, nici un sistem cultural apt de a integra societatea industrial modern n
ansamblul ei.
Idealitatea modelului
Cum se pune n miscare acest sistem de personalizare si de integrare? Prin Iaptul c, n diIerenta ,speciIic",
realitatea social a obiectului e nencetat negat si contestat, n Iavoarea modelului. Dup cum am vzut,
aceast diIerent e, obiectiv, inesential. Adesea, ea ascunde o lacun tehnic.
7
De Iapt, e o diIerent prin lips. E
trit ns ntotdeauna ca distinctiv, ca un exponent de valoare, ca o diIerent prin exces. Nu e
93
nevoie, prin urmare, s existe pentru Iiecare categorie de obiecte modele concrete; unele obiecte nici nu au:
diIerentele inIime, trite mereu n mod pozitiv, snt suIiciente pentru a mpinge seria nainte, crend aspiratia la
un model ce nu poate Ii dect virtual. DiIerentele marginale snt motorul seriei si alimenteaz mecanismul
integrrii.
Seria si modelul nu trebuie privite ca termenii unei opozitii sistematice, n care modelul ar Ii un Iel de esent
care, mpitit si apoi nmultit prin conceptul de mas, ar ajunge la serie, Iiind astIel starea mai concret si mai
dens a obiectului, ce s-ar vedea intrat ntr-un circuit si diIuzat printr-o serie dup propria-i imagine. Opozitia
model/serie e deseori un Iel de proces entropie, omolog celui al degradrii n cldur a Iormelor mai nobile ale
energiei. Aceast conceptie, ce deduce seria din model, ascunde realitatea trit, a crei miscare e tocmai
invers: o inductie continu a modelului plecnd de la serie - asadar nu o degradare (care ar Ii de netrit), ci o
aspiratie.
De Iapt, se vede Ioarte bine c modelul se aIl pretutindeni n serie. El e cea mai mic diIerent ,speciIic" ce
distinge un obiect de un altul. Am remarcat aceeasi miscare n colectie, unde Iiecare termen poart n el o
diIerent relativ ce-l Iac s Iie, pentru o clip unul privilegiat - un model -, toate distinctiile relative trimitnd
unele la altele si rezumndu-se n diIerenta absolut - n Iapt ns doar in ideea de diIerent absolut care e
Modelul. Acesta exist sau nu. Automobilul Facel-Vega exist, ns toate diIerentele de culori sau de capacitate
cilindric trimit, n cele din urm, la ideea de Facel-Vega. E esential ca modelul s fie doar ideea de model.
Acest lucra i ngduie s Iie prezent pretutindeni, n orice diIerent relativ, integrnd astIel ntreaga serie.
Prezenta eIectiv a unei Facel-Vega ar bloca cu totul satisIactia ,personalizat" n orice alt masin. Prezumtia ei
idealizat serveste ns drept alibi si ca model eIicace personalizrii n ceea ce nu e Facel-Vega. Modelul nu e
nici srac, nici bogat: e o imagine generic, Iormat prin cumularea tuturor diIerentelor relative, care Iascineaz
tocmai prin miscarea ce Iace ca seria s se nege pe sine trecnd de la o diIerent la alta, si prin circulatia intens,
repercutarea multiplicat substituirea nedeIinit - idealizarea Iormal a depsirii. Un ntreg proces evolutiv al
seriei e integrat si investit n model.
De altIel, numai Iaptul c modelul e doar o idee Iace posibil procesul personalizrii. Constiinta nu s-ar putea
personaliza niciodat ntr-un obiect, ar Ii absurd: ea se personalizeaz ntr-o diIerent, deoarece aceasta,
trimitndu-ne la ideea singularittii absolute (,Modelul"), trimite simultan la semniIicatul real, adic la
singularitatea absolut a utilizatorului, a cumprtorului sau, cum am vzut deja, a colectionarului. n mod
paradoxal oricine dintre noi se simte deosebit printr-o idee vag, comun tuturor. Reciproc, consensul imaginai' -
ideea de model - va Ii reactivat printr-o continu singularizare conIorm evantaiului diIerentelor seriale. Perso-
nalizarea si integrarea merg strict mpreun. Tocmai acesta e miracolul sistemului.
94
DE LA MODEL LA SERIE
Deficitul tehnic
Dup ce am analizat jocul Iormal al diIerentelor prin care obiectul de serie se d drept model si e trit ca atare,
vom analiza, de data aceasta, diIerentele reale ce disting modelul de serie. Aceasta deoarece sistemul ascendent
de valoriIicare diIerential prin reIerire la un model ideal mascheaz n mod evident realitatea invers:
destructurarea si descaliIicarea masiv a obiectului de serie Iat de modelul real.
Dintre toate servitutile ce aIecteaz obiectul de serie, cea mai evident e aceea care priveste durata si calitatea lui
tehnic. Imperativele de personalizare adugndu-se celor de productie, accesoriile vor proliIera, n dauna strictei
valori de Iolosire. Toate inovrile, ca si jocul modei, Iac ca obiectul s Iie mai Iragil si mai eIemer. E o tactic
subliniat de Packard {op. cit., p. 63.): ,Putem limita n mod voluntar durata unui obiect sau s-l scoatem din
Iolosint actionnd Iie asupra Iunctiei lui (iat-l surclasat de un altul, superior din punct de vedere tehnologic: de
Iapt e un progres), Iie asupra calittii lui (se stric sau se uzeaz dup un anumit timp, n general destul de scurt),
Iie asupra prezentrii lui (l putem demoda prin propria noastr voint: nu ne mai place, desi si pstreaz
calittile Iunctionale)."
Ultimele dou aspecte ale acestui sistem snt solidare: rennoirea accelerat a modelelor inIluenteaz, de una
singur, asupra calittii obiectului -de exemplu, ciorapii pot Ii oIeriti n toate culorile, dar vom avea o calitate
mai slab, iar dac nu, va trebui s Iie Icute economii la cercetarea tehnologic, pentru a Iinanta o campanie
publicitar. Dac ns Iluctuatiile dirijate ale modei nu ajung pentru a stimula cererea, se va putea recurge la o
sub-Iunctionalitate artiIicial: ,viciul intentionat de constructie".
Brook Stevens: ,Toat lumea stie c noi scurtm intentionat timpul n care produsele ies din uzinele noastre, si
c aceast politic e temeiul nsusi al economiei noastre" (Packard, p. 62.). La limit, nu e absurd s vorbim,
precum Olivier endell, de ,o minunat cabriolet, conceput att de rational, net ntr-o zi prevzut dinainte,
se disloc ntr-o clip" (Ibid., p. 65.). Tot asa, unele piese ale masinilor americane snt Icute pentru a tine doar
60 000 de kilometri. Majoritatea acestor obiecte de serie ar putea Ii mult superioare ca si calitate, chiar dac ar Ii
produse cu un cost de productie sensibil egal - dup cum spun, discret, chiar productorii: piesele ,Iragilizate"
cost, de Iapt, cam tot att ct piesele normale. Trebuie ins ca obiectul s nu scape de conditia lucrului efemer i
a modei. Tocmai aceasta e caracteristica Iundamental a seriei: n ea, obiectul e supus unei Iragilitti organizate.
ntr-o lume a abundentei (relative), dimensiunea lipsei e definit de fragilitate, care ia locul rarittii. Seria e
mentinut cu Iorta ntr-o sincronie scurt si un univers perisabil. Obiectul nu trebuie s se poat sustrage
propriei sale morti. Jocului Iiresc al progresului tehnic, ce ar tinde
95
s resoarb mortalitatea obiectului, i se opune strategia productiei, care ncearc din rsputeri s o pstreze.
8
n
domeniul vnzrii se vorbeste despre o ,strategie a dorintei" (Dichter), dar putem vorbi si de una a Irustrrii:
ambele se completeaz pentru a asigura Iinalitatea exclusiv a productiei - ce apare, astzi, ca o instant
transcendent ce are nu numai drept de viat, ci si de moarte asupra obiectelor
9
Ct despre model, el are drept la durat (relativ ns, cci e angajat si e n ciclul accelerat al obiectelor). Are
drept la soliditate si la ,loialitate". In mod paradoxal, el cstig lupta ntr-un domeniu ce prea rezervat seriei prin
traditie - valoarea de ntrebuintare. Aceast precumpnire se adaug celei a modei, iar calittile tehnice cutatilor
Iormei, pentru a constitui ,Iunctionalitatea" superioar a modelului.
Deficiul de ,stil"
Paralel, cnd trecem de la model la serie, calittile sensibile ale obiectului scad odat cu cele tehnice. Iat
exemplul materialului: Iotoliul Airbome, de otel si piele, devine un Iotoliu din aluminiu si skai: Dubonbois.
Peretele din sticl translucid al interiorului model e din plastic n interiorul de serie. Iar mobila din lemn curat
va Ii o mobil din lemn alb Iurniruit. Rochia din ln sau mtase de cea mai aleas calitate se va nmulti ntr-o
conIectie de ln amestecat sau de mtase artiIicial. DiIerentele vor Ii marcate prin disparitia, n proportie
variabil, nu doar a materiei, ci si a greuttii, a rezistentei, a tonului, a ,cldurii". Modelul se distinge, emina-
mente, prin valori de contact apropiate de calittile proIunde, n vreme ce valorile vizuale - culoare, Iorm - tind
s se transpun mai degrab n serie, deoarece se preteaz mai bine jocului de diIerentiere marginal.
Nici Iorma ns si nici culoarea nu trec intact n serie. Finisarea lipseste, si de asemenea spiritul inventiv: chiar
dac snt Iidel transpuse, Iormele snt private, n mod subtil, de originalitate. Ceea ce-i lipseste prin urmare
seriei, nu e att materia ct o anumit coerent a materiei si a Iormei care-i asigur modelului caracterul lui
mplinit. Aceast coerent, sau ansamblul de raporturi necesare, e distrus n Iavoarea jocului diIerential al
Iormelor, culorilor sau accesoriilor. Stilul e nlocuit printr-o art a combinrii. DescaliIicarea pe care am
semnalat-o n planul tehnic ia acum aspectul unei destructurri. In obiectul-model, nu exist detalii, si nici joc al
detaliilor: masinile Rolls-Royce snt negre - numai negre
10
. AstIel de obiecte snt n aIara seriei, n aIara jocului.
Jocul se lrgeste n mod proportional la un caracter serial prin obiectele ,personalizate" (vom putea gsi 15 sau
20 de nuante diIerite la aceeasi marc), pn cnd totul reintr n pura ustensilitate, n care jocul lipseste din nou
(mult vreme masinile de 2 CP. au Iost, toate, gri, care nici mcar nu era culoare). Modelul are armonie, unitate,
omogenitate, coerent de spatiu, de Iorm, de substant, de Iunctie: de o sintax. Obiectul de serie e doar
juxtapunere, combinatie ntmpltoare, discurs nearticulat. Fiind de-
96
totalizat, nu mai e dect o sum de detalii ce tin, n mod mecanic, de serii paralele. Cutare Iotoliu e unic prin
ntlnirea pielei de culoarea unei slbticiuni, a Iierului negru, a liniei generale si a spatiului care circul mpre-
jurul lui. In obiectul serial ce-i corespunde vedem cum pielea se schimb n plastic, cum nuanta slbatic dispare,
cum metalul si pierde greutatea sau se galvanizeaz, cum volumele se deplaseaz: totul se destructureaz, iar
substanta lui propriu-zis se instaleaz ntr-o serie de obiecte din piele Ials; culoarea slbatic, devenit maro,
poate Ii regsit n mii de obiecte, picioarele din teava metalic snt identice cu cele ale unor banale scaune etc:
obiectul nu mai e dect o compilatie de amnunte si o ntlnire a mai multor serii. Alt exemplu: un automobil de
lux de un rosu unic. ,Unic" nseamn nu numai c acel rosu nu mai poate Ii gsit nicieri, ci si Iaptul c,
mpreun cu celelalte calitti ale masinii, Iormeaz un tot: masina nu e rosie ,pe deasupra". E de ajuns ns c
rosul unui model mai ,comercial" s nu mai Iie chiar acelasi, pentru c acel rosu s apar n mii de masini - si
iat cum rosul cade la nivelul amnuntului, al accesoriului. Masina e rosie ,pe deasupra", cci ar Ii putut Ii verde
sau neagr.
Diferenta de clas
Acest lucru ne va ajuta s aducem precizri n ce priveste decalajul dintre model si serie. Mai mult dect prin
coerent, modelul se distinge prin nuant. Asistm cu totii la un eIort de stilizare a interioarelor de serie si la
ncercarea de ,a promova gustul la nivelul maselor". n general, rezultatul e monocromia si monostilul.
,Cumprati-v o camer de zi baroc sau o buctrie albastr!" Ceea ce trece drept ,stil" e, de Iapt, un stereotip,
o generalizare lipsit de nuante, a unui amnunt sau aspect particular. Aceasta deoarece nuanta (in unitate) e
rezervat modelului n vreme ce diferenta (in uniformitate) i revine seriei. Nuantele snt inIinite; snt inIlexiuni
mereu rennoite, prin puterea de a inventa, ntr-o sintax liber. DiIerentele snt n numr Iinit si rezult din
Ilexiunea sistematic a unei paradigme. S nu ne lsm nselati: dac nuanta pare rar iar diIerenta marginal
inIinit, deoarece beneIiciaz de o diIuzare masiv, din punct de vedere structural cea care e inepuizabil e
nuanta (prin ea, modelul se orienteaz spre opera de art), n vreme ce diIerenta serial intr ntr-un sir Iinit de
combinatii, ntr-o tablatur care, desigur, se schimb continuu din cauza modei, dai- care, n Iiecare moment
sincronic n care-l avem n vedere, e limitat si strns supus dictaturii productiei. De Iapt, unei majoritti imense i
se propune un evantai limitat - n serii, iar unei inIime minoritti -o nuantare inIinit a modelelor. Primei, un
repertoar (uneori vast) de elemente Iixe sau cele mai probabile; celei de a doua - o multiplicitate de sanse. Uneia,
un cod de valori indexate, alteia o inventie mereu rennoit. Avem de a Iace, prin urmare, cu un statut si o
diIerent de clas.
Plin redundanta caracteristicilor lui secundare, obiectul de serie corn-
97
penseaz pierderea calittilor Iundamentale. Culorile, contrastele si liniile ,moderne" snt puse s
suprasemniIice; modernitatea e accentuat tocmai cnd modelele ies din ea. n vreme ce modelul are o respiratie,
o discretie si un Iiresc care snt culmi ale culturii, obiectul de serie e nglodat n propria-i exigent de
singularitate, aIisnd o cultur silit, un optimism de prost gust si un umanism primar. Are o scriitur de clas si
o retoric speciIic, cum o are si modelul pe a lui: discretie, Iunctionalitate mascat, perIectiune si eclectism.
11
Un alt aspect al acestei redundante: acumularea. Totdeauna, interioarele de serie snt prea ncrcate cu obiecte.
Iar dac snt prea multe obiecte e din cauz c e prea putin spatiu. Raritatea determin o reactie de promiscuitate,
de saturare. Numrul compenseaz ns pierderea de calitate a obiectelor. Modelul are spatiul lui: nici prea
aproape, nici prea departe. Interiorul model e structurat de aceste distante relative, si va avea mai degrab o
tendint spre redundanta invers: conotatia prin vid
13
.
Privilegiul actualittii
Iar acum, o alt distinctie, de la model la serie: cea a timpului. Am vzut c obiectul de serie e Icut pentru a nu
dura. n societatea de consum, generatiile de obiecte mor repede (ca si generatiile umane n societtile
subdezvoltate), pentru ca altele s poat urma dup ele - iar dac abundenta creste, acest lucru are loc n limitele
unei raritti calculate. Problema de mai sus priveste durata tehnic a obiectului. Actualitatea lui, trit prin mod,
e ns altceva.
N
O scurt sociologie a obiectului vechi arat c piata lui e guvernat de aceleasi legi si, de Iapt, se organizeaz
dup acelasi sistem model/serie ca si piata obiectelor ,industriale". n aceast olla podrida* ce se desIsoar de
la mobilierul baroc la Chippendale**, trecnd prin biroul de stil Medicis, Modern Style si Ialsul stil rustic, vedem
cum bunstarea si cultura permit oamenilor s caute tot mai sus n gama produselor ,clasate exceptional",
punctul involutiei lor ,personale". Exist un standing al regresiei, si Iiecare dup mijloacele sale si poate oIeri o
vaz greceasc adevrat sau Ials, o amIor roman sau un ulcior spaniol. n materie de obiecte, trecutul si
exotismul au o dimensiune social: cultur si venituri. De la clasa bine situat, care din Evul Mediu pn n epoca
Regentei, trecnd prin marea epoc clasic, se aprovizioneaz de la anticari, la clasa medie cultivat care caut la
negustorul de lucruri de ocazie decorul cultural al burgheziei amestecat cu o trnime `.autentic" - pn la
personajul rustic gata Icut pentru sectorul tertiar (cruia-i plac decorul trnesc devenit Ioarte burghez cu o
generatie nainte si ,stilurile" provinciale - de Iapt un ghiveci de nedatat, cu reminiscente de ,stil"): Iiecare clas
are propriul ei muzeu personal cu lucruri de ocazie. ntr-o msur destul de mare, doar muncitorul si tranul nu
se prpdesc dup lucruri vechi. Aceasta din cauz c nu
au nici suIicient timp, nici destui bani, si mai ales pentru c nu snt prinsi nc n Ienomenul de aculturare ce
aIecteaz celelalte clase (ei nu-l reIuz constient, ci pur si simplu i snt strini). Cu toate acestea, nu le place nici
modernitatea ,experimental", nici ,creatia" si nici avangarda. Adesea, muzeul lor se va reduce la Iierria cea
mai umil, la un ntreg Iolclor de animale din Iaiant sau din pmnt ars, la bibelouri, cesti, amintiri puse n ram
etc, un talmes-balmes de vechituri nvecinate cu ultimul aparat electric de menaj. Lucru care nu compromite
ctusi de putin exigenta de ,personalizare", care e aceeasi pentru toti. Atta c Iiecare regreseaz ct poate.
Valoarea apare aici prin diIerenta culturalizat, si se plteste scump. n nostalgia cultural, ca si n actualitatea
modei, exist modele si serii.
Dac vom cuta, n acest evantai, ceea ce se caliIic drept valoare plin, vom vedea c e Iie extrema avangard,
Iie o dimensiune aristocratic a trecutului: vila de sticl si de aluminiu cu linii eliptice sau castelul din secolul al
XVIII-lea, un ideal viitor sau Vechiul Regim. La cellalt capt, seria pur si termenul nemarcat nu se situeaz
chiar n actualitate (aceasta Iiind, mpreun cu viitorul, timpul avangardei si al modelului), si nici ntr-un trecut
transcendent, care e privilegiul bunstrii si al culturii dobndite, ci ntr-un trecut ,imediat", un trecut nedeIinit,
care de Iapt e un timp n ntrziere Iat de prezent, o temporalitate intermediar, n care au czut modelele de ieri.
In moda vestimentar, succesiunea e mai rapid: astzi, Iunctionalele poart rochii ce copiaz croitoria de mare
clas din ultimul sezon. n mobilier, ceea ce e Ioarte cumprat a Iost la mod cu ctiva generatii n urm. Timpul
seriei e timpul strlucirii precedente: cei mai multi oameni triesc, n ceea ce priveste mobilierul, ntr-un timp ce
le e strin: timp al generalittii, al insigniIiantei, timp al lucrurilor care nu snt nici moderne dar nici vechi, care
nu vor deveni niciodat astIel, si care corespunde, n spatiu, conceptului impersonal de cartier mrginas. De Iapt,
seria nu reprezint Iat de model doar pierderea singularittii, a stilului, a nuantei si a autenticittii, ci si
pierderea dimensiunii reale a timpului. Ea apartine unui Iel de sector vid al vietii cotidiene - dimensiune
negativ, alimentat mecanic de desuetudinea modelului. Cci numai modelele se schimb: seriile nu Iac dect s
se succead n spatele unui model ce Iuge mereu nainte. n aceasta st adevrata lor irealitate.
Neca:urile persoanei
,Produsul cel mai cutat n zilele noastre, spune Riesman (op. cil, p. 76.), nu mai e nici materia prim, nici
masinile, ci personalitatea". ntr-adevr, o adevrat constringere de realizare personal l obsedeaz pe
consumatorul actual, n contextul unei mobilitti silite instituit de schema model/serie (care e doar un aspect al
unei structuri mult mai ample a mobilittii si aspiratiei sociale), hi cazul nostru, aceast constrngere e de
asemenea un paradox: n actul consumului personalizat, e limpede c
98
99
subiectul, prin nssi exigenta sa de a Ii subiect, nu Iace dect s se produc ca obiect al cererii economice.
Proiectul lui, Iiltrat si mbucttit cu anticipatie de sistemul socio-economic, va Ii descurajat tocmai n miscarea
ce tinde s-l realizeze. ,DiIerentele speciIice" Iiind produse la scar industrial, alegerea pe care-o poate Iace e
dinainte imobilizat; i rmne doar iluzia unei distinctii personale. Vrnd s adauge acel ceva care o va singu-
lariza, constiinta se reiIic si mai mult n amnunte. Tocmai acesta e paradoxul alienrii: alegerea vie se
ncarneaz n diIerente moarte, iar n bucuria acestora proiectul se neag si se pierde.
Tocmai aceasta e si Iunctia ideologic a sistemului: n el, promovarea statutar e doar jucat, toate diIerentele
Iiind integrate dinainte. nssi deceptia ce strbate ansamblul e integrat prin Iuga nainte a sistemului.
Putem vorbi de alienare? n ansamblul lui, sistemul personalizrii dirijate e trit de imensa majoritate a
consumatorilor ca o libertate. Aceasta i apare ca pur Iormal doar privirii critice, asemenea personalizrii, care
rezum necazurile persoanei. Chiar si acolo unde publicitatea Iace s joace motivatia n gol (mrci duble pentru
acelasi produs, diIerente iluzorii, conditionri variabile etc.) si unde alegerea e prins n capcan dinainte, trebuie
s admitem c diIerentele superIiciale snt reale, cnd snt valoriIicate ca atare. Cum putem contesta satisIactia
omului care-si cumpr un vas de Ilori sau un aparat de ras ,antimagnetic"? Nici o teorie a nevoilor nu ne
ngduie s dm prioritate unei anume satisIactii trite, n dauna alteia. Dac exigenta valorii personale e att de
proIund nct, n lips de altceva, se ncarneaz ntr-un obiect ,personalizat", cum s respingem aceast miscare
- si n numele crei esente ,autentice" a valorii?
Ideologia modelelor
Acest sistem se sustine printr-o ideologie democratic. El se vrea o dimensiune a progresului social: posibilitatea
tuturor de a avea acces, treptat, la modele, ascendenta sociologic continu care ar ndrepta toate straturile
societtii, unul dup altul, spre un lux material tot mai mare, si de asemenea tot mai aproape de modelul absolut,
prin succesiunea diIerentelor ,personalizate". Or,
1. n societatea noastr de consuni, sntem tot mai departe de egalitatea n Iata obiectului. Aceasta deoarece ideea
de model se reIugiaz, concret, n diIerente tot mai subtile si deIinitive: o anumit lungime a Iustei, cutare nuant
de rosu, o anumit perIectionare a stereoIoniei, cele cteva sp-tmni ce despart croitoria de nalt clas de
diIuzarea n retele ,pret unic" - lucruri eIemere ce se pltesc Ioarte scump. O aparent de egalitate s-a instituit
prin Iaptul c toate obiectele se supun aceluiasi imperativ de ,Iunctionalitate". Aceast democratizare Iormal a
statutului cultural ascunde ns, cum am vzut, inegalitti mai grave, deoarece aIecteaz nssi realitatea
obiectului, calitatea lui tehnic, substanta si durata lui. Privilegiile
100
modelului au ncetat de a mai Ii institutionale interiorinzndu-se dar devenind, tocmai prin aceasta, si mai tenace.
La Iel cum diIerite clase nu au avut acces progresiv la responsabilittile politice dup revolutia burghez, nici
consumatorii nu au avut acces la egalitatea n Iata obiectului dup revolutia industrial.
2. A lua modelul drept un punct ideal pe care seria l va atinge cndva e o pur iluzie. Obiectele posedate ne
elibereaz doar ca posesori, trimitndu-ne napoi la libertatea nedeIinit de a poseda si alte obiecte: progresia e
posibil doar pe scara obiectelor, Iiind ns o promovare Ir iesire, deoarece tocmai ea alimentez abstractia
inaccesibil a modelului. Deoarece modelul nu e, n Iond, dect o idee, adic o transcendent interioar a
sistemului, acesta poate progresa n mod continuu si s Iug nainte n ntregimea lui; ca sistem rmne de
nedepsit. Nu exist nici o sans ca modelul s treac n serie Ir a Ii simultan nlocuit cu un alt model. ntreg
sistemul progreseaz n bloc, dar modelele se substituie unele altora Ir a Ii niciodat depsite ca atare, si Ir
ca vreodat seriile ce se succed s se depseasc ca serii. Modelele merg mai repede dect seriile, Iiind actuale, n
vreme ce seriile plutesc undeva ntre trecut si prezent, cznindu-se s le prind. Aceast permanent aspiratie si
deceptie, orchestrat dinamic la nivelul productiei, constituie nssi dimensiunea vnIttorii de obiecte.
E un Iel de Iatalitate: din clipa n care o ntreag societate se articuleaz asupra modelelor si converge spre ele, si
n care productia se strduieste s destnictureze sistematic modelele n serii iar seriile n diIerente marginale si n
variante combinatorii pn acolo nct obiectele primesc un statut tot att de eIemer ca si cuvintele sau imaginile -
cnd prin Ilexiunea sistematic a seriilor ntregul ediIiciu devine paradigmatic, ns ntr-o ordine ireversibil -
scara de statut Iiind Iix si regulile jocului statutar aceleasi pentru toti - n aceast convergent dirijat, n
Iragilitatea organizat si n sincronia permanent distras nu mai e posibil nici o negativitate. Gata cu con-
tradictia deschis, cu schimbrile de structur, cu dialectica social! Aceasta deoarece miscarea ce pare a
nsuIleti, dup curba progresului tehnic, ntregul sistem, nu-l poate mpiedica pe acesta s Iie Iix si stabil n el
nsusi. Totul e n miscare, aparent totul se transIorm, dar cu toate acestea nimic nu se schimb. O astIel de
societate, lansat n progresul tehnologic, ndeplineste toate revolutiile posibile, dar snt miscri de revolutie
asupra ei nsesi. Productivitatea ei sporit nu se deschide asupra nici unei schimbri structurale.
' Cu toate acestea, diIerenta dintre clasele de obiecte nu e deloc att de clar ca si cea dintre clasele sociale. Distinctia ierarhic absolut la
nivelul ordinilor societtii e temperat, la nivelul obiectului, de Iolosire: masa are aceeasi Iunctie primar pe ntreaga scar social.
2
Dac buIetul Henric al II-lea a devenit mult mai recent mobil de serie, lucrul e datorat schimbrii de sens Ioarte speciIice a obiectului
cultural industrializat.
101
3
Cu toate acestea nu-si pierd statutul de clas (v. mai departe).
4
Nici opera de art nu tine de model sau de serie. Avem de-a Iace cu aceeasi alternativ categoric ca si n cazul masinii: aceasta are o
Iunctie sau alta, opera de art e adevrat sau Ials. Nici o diIerent marginal. Dinamica model/serie se reIer doar la obiectul privat si
personalizat - nu la nivelul operei nsesi.
5
Acolo unde nu exist dect un singur tip (de automobil, n Germania de Est, de pild), e vorba de un semn al penuriei, anterioar societtii
de consum propriu zis. Nici o societate nu poate privi acest stadiu dect ca pe unul provizoriu.
6
Vom reveni, mai departe, asupra acestui sistem.
7
V. Gadgeturi i roboti, si mai departe, n acest capitol, descaliIicarea tehnic a obiectelor de serie.
8
Desigur, aceast tendint ar trebui s Iie Irnat de jocul concurentei. ntr-o societate de productie monopolist ns (S.U.A.), concurenta
real nu mai exist de mult.
Trebuie ns s admitem c aceast strategie cinic nu e doar ea n cauz: apare si complicitatea psihologic a consumatorului. Multi ar Ii
consternati dac li s-ar cere s aib 20 sau 30 de ani aceeasi masin, chiar dac le satisIace pe deplin nevoile. n legtur cu aceasta, v.
Gadgeturi i roboti.
10
Sau gri: paradigma moral e ns aceeasi.
11
ntr-un atare sistem, cei doi termeni nu pot dect s se suprasemniIice, Iiecare n Iunctie de cellalt, devenind prin aceasta redundanti. De
altIel, tocmai aceast redundant si suprasemniIicatie e modalitatea psiho-sociologic trit a sistemului, care nu e niciodat un pur sistem de
opozitii structurale, cum risc uneori s sugereze descrierea noastr.
12
Dac traditia burghez, spontan redundant (casa plin ochi), se preta acumulrii, liniile mai ,Iunctionale" ale amenajrii moderne o
contrazic. Suprainvestirea spatiului n interiorul modern de serie e prin urmare o inconsecvent si mai grav dect aceea ce se maniIesta n
interiorul traditional.
13
CI. mai sus, Conotatia formal. * Olla podrida (spn.): ghiveci.
Chippendale: stil englez din anii 1750-l770, echivalent al rococoului european. * Foloseste Irecvent lemnul de acaju si adun inIluente Ioarte
variate (olandeze, Ludovic al XV-lea, gotic si chinez), mbinndu-le cu o deosebit Iantezie.
Sectorul tertiar se reIer la servicii, nu la producerea direct de bunuri, rezervat agriculturii si industriei.
n. CREDITUL
DREPTURILE SI NDATORIRILE CETTEANULUI CONSUMATOR
Dac n zilele noastre obiectele ne snt propuse sub semnul diIerentierii si al alegerii, ele ne snt propuse si sub
semnul creditului - cel putin obiec-tele-cheie. Si dac obiectul ne e pur si simplu vndut, alegerea lui ne e
,oIerit", dup cum ne snt ,oIerite" si Iacilittile de plat, ca un Iel de cadou al ordinei de productie. Creditul e
subnteles ca un drept al consumatorului, de Iapt ca un drept economic al cetteanului. Orice restrngere a
posibilittilor de credit e resimtit ca o msur de retorsiune din partea statului, iar o suprimare a creditului (lucra
de altIel de neconceput) ar Ii trit de ansamblul societtii ca suprimarea unei libertti. La nivelul publicittii,
creditul e un argument decisiv n ,strategia dorintei", n care apare ca orice calitate a obiectului: n motivatia de
cumprare, nsoteste alegerea, ,personalizarea" si delirul publicitar, Iat de care e un complement tactic.
Contextul psihologic e acelasi: anticiparea modelului n serie devine acum anticipare a plcerii de a avea obiecte
n timp.
De Iapt, sistemul creditului nu aIecteaz obiectul de serie mai mult dect modelul, si nimic nu ne mpiedic s
cumprm o masin
1
Jaguar n rate. Exist totusi un lucru, care e aproape o lege nescris: modelul de lux e
cumprat cu bani gheat, iar obiectul luat pe credit are putine sanse de a Ii model. Exis si o logic a
standingului care Iace ca unul dintre privilegiile modelului s Iie tocmai prestigiul cumprrii cu bani lichizi, n
vreme ce constnngerea scadentei e un adaos la deIicitul psihologic al obiectului de serie.
O anumit pudoare a presimtit dintotdeauna n credit un pericol moral, si a asezat cumprarea pe bani lichizi
printre virtutile burgheze. Putem ns admite c aceste rezistente psihologice scad progresiv. Dac mai persist,
snt vestigii ale notiunii traditionale de proprietate, si aIecteaz ndeosebi mica clas ce posed bunuri,
credincioas conceptelor de mostenire, economisire si patrimoniu. Aceste vestigii vor dispare. Dac cndva
proprietatea era mai important dect Iolosinta, n zilele noastre situatia s-a inversat, iar extinderea creditului
traduce, printre alte aspecte deIinite de Riesman, trecerea progresiv de la o civilizatie a ,acaparrii" la una a
practicii. Utilizatorul ,pe credit" nvat, ncetul cu ncetul, s-si Ioloseasc obiectul n deplin libertate, ca si cum
ar Ii ,al lui". Cu precizarea c timpul de care are nevoie pentru a-l plti e chiar timpul n care obiectul se uzeaz:
,scadenta" obiectului e legat de propria-i degradare (calculele pe care le Iac Iirmele americane merg uneori pn
la a Iace s coincid cele dou perioade de timp). Lucru care, n caz de degradare sau de pierdere, implic mereu
riscul ca obiectul s piar nainte de a ajunge la scadent. Risc ce deIineste, chiar si acolo unde creditul pare
perIect integrat vietii cotidiene, o lips de
102
103
sigurant pe care obiectul ,patrimonial" nu a cunoscut-o niciodat. Acesta e al meu si sntem chit. Obiectul pe
credit va Ii al meu ,dup ce va Ii Iost pltit": el trieste ntr-un Iel de viitor anterior.
Spaima scadentei e Ioarte deosebit, si sIrseste prin a constitui un proces paralel ce ne apas zi de zi, Ir ca
relatia obiectiv s ajung la constiint: ea bntuie proiectele umane, dar nu si practica imediat. Fiind ipotecat,
obiectul ne scap n timp, si n Iond ne-a scpat ntotdeauna. Iar aceast alunecare o ntlneste, pe alt plan, pe cea
a obiectului de serie care Iuge mereu spre model. Fug dubl, ce alctuieste Iragilitatea latent si deceptia mereu
apropiat a lumii de obiecte ce ne nconjoar.
De Iapt, sistemul creditului nu Iace dect s limpezeasc un mod Ioarte general de legtur cu obiectele n
contextul modem. ntr-adevr, pentru a duce o viat pe credit nu e nevoie s avem n Iat 15 rate la masin, la
Irigider si la televizor: dimensiunea model/serie, cu privirea ndreptat spre model, e deja una a handicapului.
Dimensiune a promovrii sociale, si de asemenea dimensiune a aspiratiei handicapate. Sintem intotdeauna in in-
tir:iere asupra propriilor noastre obiecte. Acestea se aIl n Iata noastr si au deja un an de viat, pentru c
ultima rat o vom plti la anul, cnd un nou model le va nlocui. Prin urmare, creditul nu Iace altceva dect s
transpun n ordinea economic o situatie psihologic Iundamental: con-strngerea de succesiune e una singur
- economic n ordinea de scadent a ratelor, psihosociologic n succesiunea sistematic si accelerat a seriilor
si a modelelor. Oricum, ne trim obiectele la modul unei temporalitti ipotecate, constrnse dinainte. Dac nu
mai exist nici o prejudecat mpotriva creditului, e poate din caua c, de Iapt, toate obiectele snt trite, n zilele
noastre, ca obiecte pe credit, ca si creante asupra societtii globale, ce pot Ii mereu reconsiderate, si care se aIl
ntr-o Iluctuatie continu, Iiind prinse ntr-o inIlatie si o devalorizare cronic. La Iel cum ,personalizarea" ne-a
aprut nu doar ca un artiIiciu publicitar, ci ca un concept ideologic de baz, creditul e, la rndul lui, mai mult
dect o institutie economic: e o dimensiune Iundamental a societtii noastre, o nou etic.
PRECESIUNEA* CONSUMULUI: O NOU ETIC
ntr-o singur generatie, conceptul de patrimoniu si de capital Iix a disprut. Acum o generatie, obiectele
dobndite reprezentau o proprietate si materializau o munc depus. Nu de mult nc, cumprarea unei suIragerii
sau a unei masini era rezultatul unui lung eIort de economisire. Muncim visnd la ce vom cumpra: viata e trit
la modul puritan al eIortului si recompensei, iar cnd obiectele si Iac aparitia nseamn c au Iost cstigate
cinstit: ele snt chitanta trecutului si siguranta viitorului. Un capital. n zilele noastre, obiectele apar nainte de a
Ii cstigate, anticipnd suma de eIorturi si de munc pe care o reprezint; ca s spunem asa, consumul preced
productia. Cum nu Iacem dect s ne servim de ele, nu mai avem
nici o rspundere patrimonial: nimeni nu ni le-a lsat mostenire, iar noi nu le vom lsa nimnui. Ele exercit o
alta constrngere: snt cumva suspendate deasupra noastr, iar noi trebuie s le pltim. Dac prin ele nu mai
sntem legati de Iamilie sau de vreun grup traditional, sntem dimpotriv pusi n legturp cu societatea global si
cu instantele ei (ordinea economic si Iinanciar, Iluctuatiile modei etc). Va trebui s le cumprm nc o dat n
Iiecare lun, s le rennoim n Iiecare an. Plecnd de aici, totul se schimb: sensul pe care ele l au pentru noi,
proiectul pe care-l ncarneaz, viitorul lor obiectiv - si al nostru. S ne reamintim c, dac vreme de veacuri,
oamenii supravietuiau obiectelor prin generatii succesive si ntr-un decor stabil, actualmente avem de-a Iace cu
generatii ntregi de obiecte ce se succed ntr-un ritm accelerat ntr-o singur existent individual. Dac cndva
omul si impunea propriul lui ritm obiectelor, n prezent obiectele snt cele ce-si impun omului ritmurile lor
discontinue, modalitatea lor brusc de a apare, de a se deIecta sau de a se substitui unul altuia, Ir a mbtrni. Si
astIel, statutul unei ntregi civilizatii se schimb, prin Ielul n care obiectele cotidiene se maniIest ca prezent si
ne las s ne bucurm de ele. n economia domestic patriarhal bazat pe mostenire si pe stabilitatea rentei,
consumul nu preced niciodat productia. Dup o bun logic cartezian si moral, munca preced ntotdeauna
rezultatul muncii, asa cum cauza preced eIectul. Acest mod de acumulare ascetic: previziune, sacriIicii,
resorbire a nevoilor ntr-o tensiune a persoanei - o ntreag civilizatie a economisirii -, a avut perioada lui eroic,
ncheindu-se prin imaginea anacronic a rentierului, si apoi a rentierului ruinat care, n secolul nostru, Iace
experienta istoric a zdrniciei morale si calculului economic traditional. Trind pe msura mijloacelor lor,
generatii ntregi au sIirsit prin a tri mai ru dect ar Ii trebuit s le-o ngduie mijloacele. Munca, meritul,
acumularea, toate virtutile unei ere ce culmineaz n conceptul de proprietate pot Ii percepute nc n obiecte ce
aduc nirturie n acest sens, si ale cror generatii pierdute bntuie interioarele mic-burgheze.
CONSTRNGEREA DE A CUMPRA
n zilele noastre a luat nastere o nou moral: a precesiunii consumului asupra productiei, a Iugii nainte, a
investirii silite, a consumului accelerat si a inIlatiei cronice (de acum e absurd s punem bani deoparte). Din
acestea, rezult un ntreg sistem, n care mai nti cumprm, rscumprnd mai apoi totul prin munc. Creditul
ne readuce astIel la o situatie Ieudal la modul propriu al cuvntului: o Iractiune a muncii e datorat dinainte
stpnului, munca Iiind aservit. Cu toate acestea, spre deosebire de sistemul Ieudal, sistemul nostru se mentine
printr-o complicitate: consumatorul modern integreaz si asum spontan aceast constrngere inIinit: trebuie
cumprat pentru ca societatea s continue s produc, iar el s poat continua s munceasc pentru a putea plti
ce a cumprat. Lucru exprimat Ioarte bine de sloganurile americane (Packard, p. 26.):
104
105
,Dac cumprati puteti munci mai departe!
V asigurati viitorul cumprnd!
O cumprtur Icut azi nseamn un somer mai putin mine. Poate chiar dumneavoastr!
Cumprati-v prosperitatea azi si o veti avea mine!" Iluzionism remarcabil: societatea ne Iace credit cu pretul
unei libertti Iormale, dar de Iapt noi i Iacem credit, alienndu-ne viitorul. Ordinea productiei trieste desigur, n
primul rnd, din exploatarea Iortei de munc, ns n zilele noastre se ntreste prin consensul circular si
ntelegerea tacit ce ne Iac s ne lum propria aservire drept libertate, autonomiznd-o prin urmare ca pe un
sistem durabil. n Iiecare dintre noi, consumatorul e un complice al ordinei de productie, neavnd nici un raport
simultan cu productorul - care e victima acestei ordini. Disocierea productor-consumator e nsusi resortul
integrrii: lucrurile snt Icute n asa Iel nct ea s nu ia niciodat Iorma vie si critic a unei contradictii.
MIRACOLUL CUMPRRII
Virtutea creditului (ca si a publicittii) e, ntr-adevr, dedublarea cumprrii si a determinrilor ei obiective.
Cumprarea pe credit ecliivaleaz cu nsusirea total a unui obiect pentru o Iractiune din valoarea lui real. O
investitie minim pentru un proIit grandios. Ratele se estompeaz n viitor, iar obiectul e obtinut printr-un gest
simbolic. Acest demers seamn cu unul de mitoman: ca pret al unei povesti nchipuite, mitomanul obtine din
partea interlocutoului o consideratie disproportionat. Investitia lui real e minim, dai- proIitul e extraordinar:
va pune stpnire pe realitate oIerindu-ne un semn pe ncredere. Si el trieste pe credit asupra constiintei
celorlalti. Or, inversarea practicii Iiresti de transIormare a realittii, care pleac de la munc spre produsul
muncii, ntemeind temporalitatea traditional a logicii cunoasterii, ca si pe cea a practicii cotidiene, precum si
anticiparea beneIiciului adus de lucruri rezum nsusi procesul magiei. Iar ceea ce cumprtorul consum si
asum prin credit odat cu obiectul anticipat e mitul Iunctionalittii magice a unei societti n msur s-i oIere
astIel de posibilitti de realizare imediat. Desigur, va Ii conIruntat Ioarte repede cu realitatea socio-economic,
asemenea mitomanului n ziua n care interlocutorul lui se trezeste n Iata rolului anticipat. Demascat, mitomanul
va da Ialiment, dac nu cumva va iesi din ncurctur povestind o alt istorie. Cumprtorul pe credit se va lovi
si el de scadent, si putem presupune c va cuta o consolare psihologic prin cumprarea pe credit a unui alt
obiect. Regula acestui Iel de comportare e Iuga nainte, iar n cele dou cazuri lucrul cel mai remarcabil e Iaptul
c nu apar niciodat consecinte: nici n cazul mitomanului ntre istorioara povestit si esecul pe care l ncearc
(din care nu trage nici o concluzie realist) si nici n cazul cumprtorului pe credit ntre bucuria magic a
cumprrii si ratele pe care le
106
are de pltit. Sistemul creditului e culmea iresponsabilittii omului Iat de el nsusi. Cel ce cumpr l alieneaz
pe cel ce plteste, desi e vorba de aceeasi persoan. Sistemul Iace ns s nu avem constiinta acestui Iapt, prin
decalajul n timp pe care l introduce.
AMBIGUITATEA OBIECTULUI CASNIC
Rezumnd, putem spune c creditul, Iavoriznd aparent o civilizatie a utilizatorului modem eliberat n sIrsit de
constrngerile propriettii, instaureaz dimpotriv un sistem de integrale n care se amestec socio-mi-tologia si
presiunea economic brutal. Creditul nu e numai o moral ci si o politic. Tactica creditrii se conjug cu
tactica personalizrii, pentru a le conIeri obiectelor o Iunctie socio-politic, pe care nu au avut-o niciodat. Nu
mai trim n epoca sclaviei sau a cometei: aceste dimensiuni s-au abstractizat si s-au ampliIicat n dimensiunea
creditului. Dimensiune a societtii, a timpului, a lucrurilor. Prin ea si prin strategia pe care ea o impune, obiectele
si joac rolul de acceleratori, de multiplicatori ai obligatiilor, ai satisIactiilor, ai cheltuielilor, devenind un volan
de antrenament, n vreme ce propria lor inertie devine o Iort centriIug ce-i impune vietii cotidiene ritmul Iugii
ei nainte, suspansurile si dezechilibrele.
n acelasi timp, obiectele, spre care s-a ntors ntotdeauna universul casnic pentru a scpa de social, aduc
dimpotriv lumea domestic n stare de dependent Iat de circuitele si constrngerile sociale. Prin credit
-domeniu al satisIactiei si al liberttii Iormale, dai- de asemenea sanctiune social, aservire si Iatalitate n nssi
inima lucrurilor, lumea domestic e investit direct: ea dobndeste un Iel de dimensiune social, dar n sensul
ru. Adevrul Iundamental al ordinei actuale - Iaptul c destinatia obiectelor nu e citui de putin de a fi posedate
i utili:ate, ci doar de a fi produse si cumprate - apare la limita absurd a creditului, de exemplu n situatia cnd
terminarea ratelor imobilizeaz masina din cauza lipsei de benzin, cu alte cuvinte n punctul limit n care
proiectul uman, Iiltrat si Iragmentat de constrngerea economic, se devoreaz pe sine. AltIel spus, obiectele nu
se structureaz n Iunctie de nevoi sau de o organizare mai rational a lumii, ci exclusiv n Iunctie de ordinea
ideologic de productie si de integrare. De Iapt, riguros vorbind, nu mai exist obiecte private: prin Iolosirea lor
multiplicat, ordinea social a productiei bntuie lumea intim a consumatorului si constiinta acestuia, cu propria
lui complicitate. Cu o astIel de investire n adncime, dispare si posibilitatea de a contesta aceast ordine n mod
eIicace - si de a o depsi.
Fr. prdcession. miscare de rotatie n jurul unui ax Iix (ex.: giroscopul). Precesiunea echinoxurilor (astron.) desemneaz miscarea retrograd a
punctelor echinoxiale. n textul lui Baudrillard, cuvntul, derivat din verbul preceder, sugereaz rsturnarea raportului de succesiune
traditional dintre productie si consum: consumul o ia inaintea productiei, asemenea unui simulacru ce-si preced propria-i substant.
107
HI. PUBLICITATEA
DISCURSUL ASUPRA OBIECTELOR SI DISCURSUL-OBIECT
O analiz a sistemului obiectelor implic, n sIrsit, si o analiz a discursului asupra obiectului, a ,mesajului"
publicitar (imagine si discurs). Cci publicitatea nu e un Ienomen suplimentai' Iat de sistemul obiectelor; nu
poate Ii scoas din acesta, si nici restrns la ,dreapta" ei msur (publicitate de strict inIormare). Dac ea a
devenit o dimensiune ireversibil a sistemului, lucrul e datorat si disproportiei sale. Prin aceasta, ea e
ncununarea ,Iunctional" a sistemului. Publicitatea e, n bloc, ceva intuil, inesential. O pur conotatie. Nu
serveste nici productiei, si nici utilizrii directe, dar cu toate acestea intr integral n sistemul obiectelor - nu doar
pentru c vorbeste de consum, ci pentru c devine si ea obiect de consumat. Trebuie s remarcm cu grij dubla
ei determinare: e si un discurs asupra obiectului si obiect propriu-zis. Si poate Ii consumat ca obiect cultural
tocmai prin calitatea ei de discurs inutil si inesential. Avem de-a Iace asadar cu ntregul sistem analizat mai
nainte: personalizare, diIerentiere silit si proliIerare a inesentialului; degradate a ordinei tehnice ntr-una de
productie si de consum; disIunctii si Iunctii secunde - toate gsindu-si n publicitate autonomia si mplinirea.
Deoarece Iunctia ei e aproape n ntregime secund, si pentru c n ea imaginea si discursul snt amplu alegorice,
publicitatea va Ii n acelasi timp obiectul ideal si revelatorul sistemului de obiecte. ReIlectndu-se pe sine,
asemenea tuturor sistemelor puternic conotate
1
, ea ne va spune cel mai bine ce consumm prin obiecte.
IMPERATIVUL SI INDICATIVUL PUBLICITAR
Publicitatea si propune ca scop s inIormeze destre caracteristicile diIeritelor produse si s promoveze vnzarea
acestora. n principiu, aceast Iunctie ,obiectiv" rmne Iunctia ei primordial.
2
De la inIormare, publicitatea a trecut la convingere, iar apoi la convingerea clandestin" (Packard), viznd de
data aceasta consumul dirijat. Toat lumea s-a speriat de amenintarea conditionalii totalitare a omului si a
nevoilor sale. Or, anchetele au artat ca Iorta impregnrii publicitare e mai mic dect am Ii crezut: reactia prin
saturare apare destul de repede (diIeritele publicitti se neutralizeaz reciproc, sau Iiecare prin excesele proprii).
Apoi, ncercarea imperioas de a convinge produce tot Ielul de contramotivatii si de rezistente (rationale sau
irationale: reactie la pasivitate: nu vrem s Iim ,trasi pe sIoar"; reactie la emIaza repetitiv a discursului etc) -
pe scurt, discursul publicitar deceptioneaz si convinge n egal msur, iar consumatorul pare a Ii, dac nu
imunizat, cel putin un utilizator destul de liber al mesajului publicitar.
108
Acestea Iiind stabilite, Iunctia lui explicita nu trebuie sa ne induc in eroare: dac consumatorul nu se las
convins de publicitatea Icut cutrei mrci precise (Omo, Simca, Frigidaire), e vorba de altceva, si mai impor-
tant pentru ordinea societtii globale, pentru care Omo sau Frigidaire servesc doar drept alibi.
Tot asa cum Iunctia obiectului poate s nu Iie, n ultima instant, dect un alibi al semniIicatiilor latente, pe care
el le impune n publicitate - cu att mai mult cu ct ea e un sistem de conotare mai pur - produsul desemnat
(denotatia, descrierea lui) tinde s nu mai Iie dect un alibi sub evidenta cruia se desIsoar o ntreag
operatiune conIuz de integrare.
Dac rezistm tot mai bine imperativului publicitar, devenim cu att mai sensibili n Iata indicativului publicittii,
cu alte cuvinte la nssi existenta ei ca produs de consum secund si evident cultural. Tocmai de aceea,
,credem" n ea. Prin ea, consumm luxul unei societti ce se oIer vederii ca instant ce d bucurii cu drnicie, si
care se ,depseste" prin cultur. Sntem investiti, n acelasi timp, de o instant si de imaginea acesteia.
LOGICA LUI MOS CRCIUN
Cei care resping puterea de conditionare a publicittii (si a mass media n general) nu sesizeaz logica aparte a
eIicientei lor. Nu e vorba de o logic a enuntului si a dovezii, ci de una a povestirii si a aderrii la ea. Nu credem
n povesti, dai" tinem la ele. ,Demonstrarea" produsului nu convinge pe nimeni; nu Iace dect s rationalizeze
cumptarea, care oricum precede sau depseste motivele rationale. Cu toate acestea, Ir s ,credem" n produs,
credem in publicitatea care vrea s ne fac s credem in el. E povestea lui Mos Crciun: copiii nu-si mai pun
deloc ntrebri asupra existentei lui, si nu trec de la aceast existent la cadourile primite, cum trecem de la cauz
la eIect; credinta n Mos Crciun e o improvizatie rationalizant ce ne ngduie s pstrm n cea de-a doua
copilrie relatia miraculoas a cadourilor primite de la piinti (si ndeosebi de la mam), pe care am cunoscut-o
n prima copilrie. Aceast relatie miraculoas, pierdut ca Iapt, se interiorizeaz ntr-o credint care e
prelungirea ei ideal. Un romanesc neartiIicial: el se bazeaz pe interesul reciproc pe care-l au cele dou prti n
pstrarea relatiei. n toate acestea, Mos Crciun nu are nici o important, iar copilul crede n el doar de aceea.
Prin aceast imagine, Iictiune, alibi, el consum jocul solicitudinii parentale miraculoase si grija printilor de a Ii
complicii povestii - lucru n care va crede si cnd va nceta s cread n el. Cadourile nu Iac dect s conIirme
acest compromis.
3
Operatiunea publicitar e de acelasi ordin. Nici discursul retoric si nici discursul de inIormare asupra virtutilor
produsului nu au eIect decisiv asupra cumprtorului. Individul e sensibil la tematica latent a protectiei si
gratiIicrii, la grija altora de a-l solicita si de a-l convinge, la semnul (pe care constiinta nu-l poate desciIra) c
undeva exist o instant (n cazul de
109
tat social, dar tnmitnd direct la imaginea mamei) ce accept s-l inIormeze asupra propriilor lui dorinte, s i le
prentmpine si s le rationalizeze n propriii-i ochi. Nu ,crede" n publicitate mai mult dect copilul n Mos
Crciun, lucru care nu-l mpiedic s adere la o situatie inIantil interiorizat, comportndu-se n consecint. De
unde eIicacitatea real a publicittii, conIorm unei logici care, desi nu e una a conditionrii reIlexe, nu e mai
putin riguroas: logica credintei si a regresiei.
4
INSTANTA MATERN: FOTOLIUL AIRBORNE
Aceast mitologie se exprim uneori limpede n discursul publicitar,
5
ca n reclama diIuzat de Airborne (scaune,
Iotolii, canapele). Sub genericul: ,Adevratul conIort nu se improvizeaz" (atentie, treaba nu e usoar: conIortul
e pasiv, trebuie deci activat, adic trebuie ,create" conditiile pasivittii), accentul e pus de la nceput pe
caracterul modern si stiintiIic al ntreprinderii: ,Un bun Iotoliu e sinteza a patru Iactori: estetic, conIort,
robustete, Iinisare... Pentru a crea o asa capedoper, calittile ancestrale ale mesterului nu mai snt de ajuns. Ele
rmn desigur indispensabile, Iiind ancorate n adncul suIletului lucrtorilor din domeniul mobilelor" (sigurant
- trecut, securitate moral: traditiile snt pstrate si depsite prin revolutia industrial), ,ns n vremea noastr un
bun Iotoliu trebuie Iabricat dup normele si metodele ce guverneaz lumea economic modern". (Acest Iotoliu
nu poate Ii un simplu Iotoliu; cel care-l cumpr trebuie s se simt solidar cu societatea tehnic - ale crei
norme i snt, evident, strine: Iotoliul va Iace din el un cettean al` societtii industriale.) ,Societatea noastr
(Airbome), care satisIace nevoia de conIort a mii de cmine Iranceze, a devenit cu adevrat o industrie, cu
birouri de studiu, ingineri, artisti creatori, masini numeroase si stocuri de materii prime, cu servicii dup vnzare
si retele comerciale etc." (Consumatorul trebuie s Iie pe deplin constient de Iaptul c revolutia industrial a avut
loc si multumit lui, si c n zilele noastre toate structurile colective converg, la rndul lor, asupra personalittii
lui. n ochii lui, apare un univers orientat spre o Iinalitate sublim: propria-i satisIactie.) Perspectiv conIirmat
mai departe: ,Un bun Iotoliu e acela n care toti membrii Iamiliei snt la largul lor. Nu aveti nevoie s-l adaptati
greuttii sau taliei dumneavoastr. El trebuie s ia propriul dumneavoastr contur." (Nu e cazul ca ceva s se
schimbe n societate sau n dumneavoastr, deoarece revolutia industrial a avut deja loc: de acum, ntreaga
societate tehnic vi se adapteaz, prin acest Iotoliu care v ia Iorma trapului.) Pe vremuri, regula moral era ca
individul s se adapteze ansamblului social, dar aceasta e ideologia nvechit a erei productive: n era
consumului, sau care se vrea ca atare, societatea ntreag i se adapteaz individului. Nu numai c-i anticipeaz
nevoile, ci e grijulie s se adapteze nu unei nevoi sau alteia, ci lui nsusi, ca persoan: ,Veti recunoaste Iotoliul
Airborne dup urmtoarele: cnd v veti aseza n el, veti
110
simti c snteti n Iotoliul, pe scaunul sau pe canapeaua dumneavoastr, si veti avea impresia conIortabil c v
aIlati ntr-un Iotoliu conIectionat dup msura dumneavoastr". S rezumm aceast metasociologie a conIor-
mittii: prin intermediul devotamentului, supunerii si aIinittilor ascunse ale Iotoliului cu propria dumneavoastr
Iiint, snteti ndemnat s credeti si n devotamentul industriasului si al serviciilor sale tehnice etc. n Iotoliul n
cauz, n care puteti s v asezati cu plcere - ntr-adevr, e Ioarte Iunctional -, apare esenta unei societti
deIinitiv civilizate, centrat pe ideea Iericirii, a Iericirii dumneavoastr, si care oIer spontan Iiecruia dintre
membrii el mijloacele de a ajunge la ea.
Discurs ideologic, care se prelungeste n consideratii asupra materiei si Iormei. ,Materiale noi pentru a aIirma
stilul epocii noastre", continu banda publicitar: ,Dup epoca pietrei si a lemnului, trim, n materie de
mobilier, n epoca otelului". ,Otelul e structura nssi". Cu toate acestea, dac otelul e exaltant, e n acelasi timp
o materie dur, nvecinat cu eIortul si cu nevoia individului de a se adapta - drept care iat-l transIormndu-se
dup placul nostru, tot asa cum ,structura" se umanizeaz: ,Solid si nede-Iormabil, ns deasemenea suplu, cnd
se transIorm n supraIete de arcuri. Moale si conIortabil, dac e mbrcat n burete de latex. Estetic, cci se
potrivesteperIect (nc odat!) cu cldura testurilor de acum." Structura e ntotdeauna violent, iar violenta
produce spaim. Chiar si la nivelul obiectului, ea risc s compromit relatia individului cu societatea. Pentru a.
mpca realitatea, trebuie salvat calmul aparentelor. Trecnd de la otel la testur ca printr-o transmutatie
natural, pentru a Ii pe placul nostru, Iotoliul va Ii oglinda Ioitei si a linistii. Iar la Irsit, desigur, ,esteticul"
ncoroneaz ,structura", celebrnd cstoria pe veci a obiectului cu ,personalitatea" . Retorica substantelor
determin o conditionale a relatiei sociale si aici. Cum s nu recunoastem n structura intrat n Iorme, n
tenacitatea ei reconciliat si n schema ,nuptial" a sintezei pretutindeni diIuz - n care satisIactia se cldeste pe
amintiri voluntariste -, sau n Iantasma Ialic a violentei (otelul) - calmat ns si legnat de propria-i imagine -,
cum s nu recunoastem n toate acestea o schem de complicitate global cu lumea si de resorbtie total a
tensiunilor ntr-o societate matern si armonioas?
Prin publicitate, nu sntem ,alienati" sau ,mistiIicati" de teme, cuvinte si imagini, ci supusi de solicitudinea cu
care cineva ne vorbeste, ne arat ceva sau se ocup de noi. Riesman (op. cit., p. 254-265) si alti teoreticieni
critici ai societtii americane arat Ioarte bine cum produsul e judecat tot mai mult, dar nu dup valoarea lui
intrinsec, ci dup grija pe care Iirma o are, prin el, Iat de propria noastr existent, si dup solicitudinea ei Iat
de public
6
. Si astIel individul e conditionat, pe ndelete, prin consumul Ir oprire al corpului social n ntregime-
satisIactie (si Irustrare) nlttoare (dar si culpabilizant).
Ceea ce adaug publicitatea obiectelor, Ir de care ,ele nu ar Ii ce
111
snt" - e ,cldura". Calitate modern, pe care am recunoscut-o deja ca Iiind resortul motrice al ,ambiantei": la Iel
cum culorile snt calde sau reci (nu rosii sau verzi), la Iel cum dimensiunea determinant a personalittii (ntr-o
societate extravertit, Riesman, p. 217) e cldura sau rceala, obiectele snt calde sau reci, cu alte cuvinte,
indiIerente, ostile sau spontane, sincere, comunicative: ,personalizate". Nu se mai propun cutrei Iolosiri stricte -
practic grosolan, arhaic - ci se oIer, se desIsoar, ne caut, ne nconjoar si ne dovedesc c exist prin
proIunzimea aparentelor lor, prin propria lor eIuziune. Sntem vizati si iubiti de obiecte. Si deoarece sntem
iubiti, simtim c existm: sntem ,personalizati". Tocmai acesta e esentialul: cumprarea, n sine, e secundar.
Dac abundenta de produse pune capt rarittii, proIuziunea publicitar pune capt fragilittii. Cci nimic nu e
mai ru dect s Iim n nevoia de a inventa noi nsine motive de a actiona, de a iubi, de a cumpra. Fiecare dintre
noi s-ar trezi n Iata propriei sale neputinte de a cunoaste - inexistent, de rea credint si prad spaimelor. Orice
obiect care nu rezolv aceasta culpabilitate: nu stiu ce vreau si nici ce snt,
7
va avea o reputatie proast. Dac
obiectul m iubesste (si m iubeste prin publicitate) snt salvat. Iat cum poate publicitatea (ca si ansamblul
relatiilor publice, de altIel) s aplaneze Iragilitatea noastr psihologic: printr-o imens solicitudine, creia i
rspundem interioriznd instanta ce ne solicit - enorm Iirm productoare nu numai de bunuri ci si de cldur
comunicativ, altIel spus, societatea global de consum.
S nu uitm c ntr-o societate n care totul e supus, n mod riguros, legilor vnzrii si proIitului, publicitatea e
produsul cel mai democratic, singurul care e ,oIerit", sHnc tuturor. Obiectul ne e vndut, dar publicitatea ne e
,oIerit" .
8
Jocul publicitar reia cu ndemnare ritualul arhaic al oIrandei si al darului, si de asemenea situatia
inIantil a cadoului Icut de printi, primit n pasivitate. Toate vizeaz transIormarea purei relatii comerciale n
relatie personal.
9
FESTIVALUL PUTERII DE CUMPRARE
Functia gratiIicatoare si inIantilizant a publicittii, pe care se ntemeiaz credinta noastr n ea, precum si
complicitatea noastr - prin ea - cu corpul social snt ilustrate, si prin Iunctia ei ludic. Sntem sensibili la
siguranta pe care ea ne-o d n Iata unei imagini ce nu e niciodat negat, dar si la maniIestarea Iantastic a unei
societti capabil de a depsi stricta necesitate a produselor n superIluitatea imaginilor: la virtutile ei de specta-
col (acesta Iiind, si el, cel mai democratic dintre toate), de joc, de regizare. Publicitatea joac rolul aIisului
permanent al puterii de cumprare, real sau virtual, a societtii globale. Fie c avem sau nu putere de
cumprare, o ,respirm". Pe deasupra, produsul se oIer vederii si manipulrii: se erotizeaz - nu numai prin
Iolosirea explicit a unor teme sexuale
10
, ci prin Iaptul c nsusirea pur si simplu prin cumprare devine un joc,
un scenariu,
112
un dans complex ce adaug demersului practic toate elementele jocului de dragoste: avansuri, concurent,
obscenitate, Ilirt si prostituare (chiar si ironie). Mecanismului cumprrii (deja investit cu o ncrctur
libidinal) i se substituie erotizarea alegerii si a cheltuielii.
11
Ambianta modern devine astIel, ndeosebi n
orasele brzdate de lumini si imagini, rscolite de santaje din motive de prestigiu sau narcisiste, de aIectiuni si de
relatii Iortate, decorul unei srbtori la rece, Iormal dar electrizant, al unei satisIactii senzuale n gol, ce
ilustreaz, ilumineaz, joac si dejoac procesul cumprrii si consumului, asa cum dansul anticip actul sexual.
Ca si piin srbtorile de altdat, prin publicitate societatea si oIer spre consum propria-i imagine.
In acest Iapt exist o Iunctie regulatoare esential. Asemenea viselor, publicitatea Iixeaz un potential imaginar,
schimbndu-i totodat directia. Asemenea viselor, e o practic subiectiv si individual.
12
Asemenea viselor, n
sIrsit, e strin negativittii si relativittii; nu are nici semne, Iiind superlativ n esent si de o total imanent.
Dac visele noastre nocturne nu au legend, cele pe care le trim n stare de trezie, pe peretii oraselor, n ziare
sau pe ecrane snt inundate de legende, subtitrate n toate prtile; si unele si altele ns pun mpreun aIabulatia
cea mai vie si determinrile cele mai srace. Dac visele nocturne au ca Iunctie prelungirea somnului, prestigiul
publicittii si al consumului are ca Iunctie usurarea absorbtiei spontane a valorilor sociale ambiante si regresia
individual n consensul social.
Srbtoare, imanent, pozitivitate, toate arat c publicitatea e consumata ea insi, nu c orientea: consumul.
Ce ar Ii un obiect, n zilele noastre, dac nu s-ar recomanda n aceste dou dimensiuni: a discursului si a imaginii
(publicitatea), apoi a gamei modelelor (alegerea)? Psihologic, ar Ii inexistent. Tot asa, ce ar Ii cettenii moderni
dac obiectele si produsele nu le-ar Ii oIerite n dimensiunea dubl a alegerii si a publicittii? Nu ar Ii liberi. E
usor de nteles reactia celor 2 000 de germani din vest intervievati de Institutul Demoscopic din Allensbach: 60
au Iost de prere c e prea mult publicitate, dar cnd au Iost pusi s rspund la ntrebarea: ,PreIerati un
exces de publicitate (la modul occidental) sau un minim de publicitate de utilitate social (ca n trile Estului)?",
majoritatea au optat pentru prima solutie, interpretnd excesul de publicitate ca pe un semn direct nu doar de
abundent ci si de libertate, asadar ca pe o valoare Iundamental
14
. Aici avem msura complicittii aIective si
ideologice pe care o creeaz meditatia spectacular ntre individ si societate (oricare ar Ii structurile ei). Dac
publicitatea ar Ii blocat, Iiecare dintre noi s-ar simti Irustrat, ca-n Iata unor ziduri goale. Frustrat nu numai de
posibilitatea (Iie ea si ironic) jocului si a visului; n mod mai proIund, am simti c nimeni nu ,se" ocup de noi.
Am regreta acel mediu n care, n lipsa participrii sociale active, am putea participa mcar n eIigie la corpul
social, la o ambiant mai clduroas, mai matern, mai colorat. Una dintre primele revendicri ale omului pe
cale de
113
a avea acces la bunstare e ca cineva s se ocupe de dorintele lui, s le Iormuleze si s le pun n imagini n Iata
propriilor si ochi (n trile socialiste, acest lucru devine o problem, dac nu cumva e deja). Publicitatea are
tocmai aceast Iunctie superIicial, regresiv, inesential, dar cu att mai adnc necesar.
GRATIFICARE SI REPRIMARE: INSTANTA DUBL
Adevratul imperativ al publicittii e blnda litanie a obiectului. ,Priviti cum ntreaga societate vi se adapteaz
nencetat, dumneavoastr si dorintelor dumneavoastr. E. rezonabil, prin urmare, s i v integrati". Convingerea,
arat Packard, devine clandestin, ns nu vizeaz att constrngerea de a cumpra si conditionarea prin obiecte
ct aderarea la consensul social pe care-l sugereaz discursul: obiectul e un serviciu, o legtur personal ntre
societate si noi. Fie c publicitatea se organizeaz n Iunctie de imaginea matern sau dup principiul ludic, ea
vizeaz un acelai proces regresiv, dincoace de ptocescle sociale reale. munca, productia, piata, valoarea, ce ar
putea perturba miraculoasa integrare: nu ati cumprat obiectul din Iata dumneavoastr, dar ati dorit s-l aveti, si
toti inginerii, tehnicienii etc. vi l-au Icut cadou. n societatea industrial, diviziunea muncii desparte deja munca
de produsul ei. Publicitatea ncoroneaz acest proces disociind radical, n clipa cumprrii, produsul de bunul de
consum. Intercalnd ntre munc si produsul ei o vast imagine matern, ea Iace ca produsul s nu mai Iie
considerat ca atare (cu istoria lui etc), ci pur si simplu ca un bun, ca obiect. -n acelasi timp n care disociaz pro-
ductorul si consumatorul dintr-un singur individ prin abstractia material a unui sistem de obiecte Ioarte
diIerentiat, publicitatea se strduieste si s recreeze o conIuzie inIantil ntre obiecte si dorinta de a avea obiecte,
reducndu-l pe consumator la stadiul n care copilul o conIund pe mama lui cu ceea ce ea i d.
De Iapt, publicitatea nu omite att de cu grij procesele obiective si istoria social a obiectelor dect pentru a
impune mai usor ordinea real a productiei si exploatrii, printr-o instant social imaginar. Tocmai aici se Iac
simtite, n spatele psihagogiei publicitare, demagogia si discursul politic, tactica lui bazndu-se si de data aceasta
pe o dedublare: realitatea social devine instant real si imagine, prima estompndu-se n spatele celeilalte,
ajungnd s Iie ilizibil si nelsnd loc dect unei scheme de absorbtie n ambianta matern. Cnd publicitatea ne
propune n substant: ,Societatea vi se adapteaz total, integrati-v n ea", e limpede c reciprocitatea e trucat:
nou ni se adapteaz o instant imaginar, n vreme ce noi ne adaptm, n schimb, unei ordini Ioarte reale. Prin
Iotoliul ce ,ia Iorma trupului nostru", noi lum Iorma ntregii ordini tehnice si politice a societtii pe care o
asumm. Societatea si spune matern pentru a pstra mai bine ordinea constrngerilor.
15
Prin aceasta vedem
imensul rol politic pe
care l joac diIuzarea produselor si tehnicile publicitare: ele iau locul ideologiilor anterioare, morale si politice.
Ba mai mult: pe cnd integrarea moral si politic nu a Iost niciodat strin rului (reprimarea deschis era
indispensabil), noile tehnici se pot lipsi de reprimare: consumatorul interiorizeaz, chiar n procesul
consumului, instanta social si normele ei.
EIicient ce se ntreste prin nsusi statutul publicitar si prin procesul ,lecturii" lui.
Semnele publicitare ne vorbesc de obiecte, Ir ns a le explica n vederea unei practici - sau Icnd-e Ioarte
putin: n Iapt, ele trimit la obiectele reale ca la o lume absent. Literalmente, snt o ,legend", cu alte cuvinte se
aIl n Iata noastr n primul rnd pentra a Ii citite. Si dac nu trimit la lumea real, nici nu i se substituie: snt
semne ce impun o activitate speciIic: lectura.
Dac ar vehicula o inIormatie, am avea de a Iace cu o lectur plin si cu o tranzitie spre cmpul practic. Dar au
un alt rol: vizeaz absenta lucrului desemnat. In acest sens, lectura - non tranzitiv - se organizeaz ntr-un
sistem speciIic de satisfactie, n care ns joac nencetat determinatia absentei realittii: frustrarea.
Imaginea creeaz un gol si vizeaz o absent - Iapt care o Iace ,evocatoare". E ns un subterIugiu. Provocnd
investirea, o scurtcircuiteaz la nivelul lecturii. Face s convearg veleittile ezitante asupra unui obiect pe care-l
mascheaz chiar cnd l reveleaz. Dezamgeste: functia ei e de a pune lucrurile in fata ochilor i de a
deceptiona. Privirea e o prezumtie de contact, iar imaginea si lectura ei snt prezumtie de posedare. AstIei, pu-
blicitatea nu oIer nici satisIactie halucinatorie si nici mediere practic ndreptat spre lume: atitudinea pe care o
produce e veleitatea deceptionat - demers nencheiat, izbucnire continu, nIrngere continu, obiecte si dorinte
ce abia rsar. O ntreag psihodram rapid se joac la lectura imaginii. n principiu ea-i ngduie cititorului s-i
asume pasivitatea si s se transIorme n consumator. In Iapt, proIuziunea imaginilor contribuie la eludarea
convertirii la realitate, la alimentarea subtil a culpabilittii printr-o Irustrare continu, la blocarea constiintei
ntr-o satisIactie a visului.
La drept vorbind, imaginea si lectura ei nu snt ctusi de putin calea cea mai scurt spre obiect, ci spre o alt
imagine. AstIel, semnele publicitare se succed asemenea imaginilor incipiente din strile hipnagogice.
Trebuie retinut Iunctia de omitere a lumii n imagine, de Irustrare. Doar acest luam ne ngduie s ntelegem n
ce Iel principiul de realitate omis in imagine transpare cu toate acestea in ea, in mod eficace, ca reprimare
continu a dorintei (spectacularizare, blocare, deceptie si, n sIrsit, transIerare regresiv si derizorie asupra unui
obiect). Chiar n acest Iapt vom putea sesiza complicitatea proIund dintre semnul publicitar si ordinea global a
societtii: publicitatea nu vehiculeaz mecanic valorile societtii, ci, mai subtil, prin Iunctia ei ambigu de
pre:umtie - un lucru aIlat ntre posedare si deposedare, n acelasi timp desemnare si vizarea absentei -, prin
114
115
care seninul publicitar ,Iace s Iie acceptat" ordinea social, n determinarea ei dubl - de gratiIicare si de
reprimare.
16
GratiIicare, Irustrare: cei doi versanti de nedesprtit ai integrrii. Cum orice imagine publicitar e legend, ea
micsoreaz polisemia teribil a lumii. Pentni a deveni ns tot mai lizibil, ea va Ii srac si expeditiv -
susceptibil de prea multe interpretri, si restrnge sensul prin discurs, care o va subtitra ca o a doua legend. Iar
sub semnul lecturii, va trimite la alte imagini. n cele din urm, publicitatea linisteste constiintele printr-o
semantic social dirijat, n ultim instant asupra unui singur semniIicat: societatea global. Aceasta si rezerv
toate rolurile, strnind o multime de imagini crora ncearc, n acelasi timp, s le reduc sensul. Strneste spaima
si o potoleste. SatisIace si dezamgeste, mobilizeaz si demobilizeaz. Sub semnul publicittii, va instaura
domnia dorintei libere. Dorinta nu e ns niciodat eliberat n ea n mod real - aceasta ar nsenina sIrsitul
ordinei sociale -, Iiind eliberat suIicient n imagine pentru a declansa reIlexe de spaim si culpabilitate legate de
izbucnirea ei. Pornit prin imagine dar oprit si culpabilizat tot prin ea, veleitatea dorintei e recuperat de
instanta social. -ProIuziune a liberttii, imaginar ns, orgie mental continu ns orchestrat, regresiune
dirijat n care toate perversittile snt rezolvate n Iolosul ordinii: dac n societatea de consum gratiIi-carea e
imens, le avem pe amndou, laolalt, n imaginea si n discursul publicitar, ce las joc liber principiului
represiv al realittii chiar n inima principiului plcerii.
PREZUMTIA COLECTIV
Lessive pax
Publicitatea ce trece sub tcere procesele obiective de productie si de piat las deoparte si societatea real, cu
contradictiile ei. Ea introduce prezenta/absenta unei colectivitti globale, pre:umtia colectiv. Aceast
colectivitate e ns imaginar, dar consumat virtual e suIicient pentru a asigura conditionarea serial. Iat, de
pild, un aIis Pax. Pe el se vede o multime imens si indistinct, ce agit steaguri albe imaculate (albul Pax) spre
un idol central, un gigantic pachet de Pax n reproducere IotograIic si de dimensiuni identice, Iat de multime,
cu sediul ONU de la New York. O ntregi ideologie a candorii si a pcii alimenteaz aceast imagine, ns vom
retine ndeosebi ipostaza colectiv si utilizarea ei publicitar. Consumatorul e ncredintat c doreste personal
aIisul Pax n msura n care i se trimite dinainte imaginea de sintez. Multimea e tocmai el. Iar dorinta lui e
evocat de prezumtia dorintei colective prin imagine. Publicitatea e n acest caz Ioarte abil: orice dorint, ct ar
Ii de intim, vizeaz universalul. A dori o Iemeie nseamn a subntelege c toti brbatii snt susceptibili de a o
dori. Nici o dorint, nici mcar dorinta sexual nu subzist Ir medierea unui imaginar colectiv. Poate c, dac
nu ar exista acest imaginar, nici nu ar
116
putea izbucni: cine-si nchipuie c un brbat ar putea iubi o Iemeie despre care ar Ii sigur c nici un altul nu ar
dori-o? Si invers: dac multimi ntregi aduleaz o Iemeie, o vom iubi Ir s o cunoastem. Tocmai aici st
resortul mereu prezent (si cel mai adesea ascuns) al publicittii. Dac e Iiresc s ne trim dorintele n reIerint
colectiv, publicitatea Iace din ele dimensiunea sistematic a dorintei. Ea nu crede n spontaneitatea nevoilor
individuale, ci preIer s le controleze prin punerea n Iunctiune a colectivului si prin cristalizarea constiintei
asupra acestui colectiv pur. Un Iel de sociodi-namic totalitar si srbtoreste cele mai Irumoase victorii:
strategia solicitrii se instituie pe prezumtia colectiv. Aceast promovare a dorintei doar prin determinarea de
grup capteaz o nevoie Iundamental, cea a comunicrii, ns pentru a o orienta nu spre o colectivitate real, ci
spre o Iantom colectiv. Exemplul Pax e limpede: publicitatea se preIace c solidarizeaz indivizii pe baza unui
produs a crui cumprare si Iolosire i trimite, pe Iiecare, la sIera lui individual. Paradoxal, ajungem s
cumprm n numele tuturor, prin solidaritate reIlex, un obiect pe ca-re-l vom Iolosi, chiar de la nceput, pentru
a ne diIerentia de ceilalti. Nostalgia colectiv servete la alimentarea concurentei individuale. De Iapt, chiar si
aceast concurent e iluzorie, deoarece n cele din urm Iiecare din cei care au citit aIisul va cumpra personal
acelai obiect ca si ceilalti. Bilantul operatiunii si ,beneIiciul" ei (pentru ordinea social) rmne prin urmare
identiIicarea regresiv cu o totalitate colectiv vag - si prin aceasta interiorizarea sanctiunii grupului. Ca
ntotdeauna, complicitatea si culpabilitatea snt legate ntre ele: publicitatea e bazat si pe culpabilitatea (virtual)
Iat de grup. Nu ns dup schema traditional a cenzurii: spaima si culpabilitatea snt mai nti strnite, n
scopuri de utilitate; iar Iinalitatea e supunerea la normele grupului, prin izbucnirea unei dorinte dirijate. Dac e
usor s contestm imperativul explicit al aIisului Pax (nu din cauza lui vom cumpra Pax mai curnd dect Omo
sau Sunil - sau, dac nu, nimic), e mai putin usor s respingem semniIicatul secund, multimea n vibratie,
exaltat (subliniat de ideologia ,pcii"). Vom rezista cu greu la aceast schem de complicitate, deoarece nici nu
se pune problema de a re:ista. Conotatia e si aici Ioarte limpede, dar sanctionarea colectiv nu e neaprat
Iigurat printr-o multime ci poate Ii realizat prin orice alt reprezentare. De pild erotic: cu sigurant c nu
cumprm cartoIi prjiti pentni c snt ilustrati printr-un cap blond si dou Iese atrgtoare. E sigur ns c, prin
aceast scurt mobilizare a libidoului de ctre imagine, ntreaga instant social se va putea impune, ce schemele
ei obisnuite de reprimare, sublimare si transIer.
Concursul publicitar
Un anumit numr de ziare lanseaz n Iiecare an concursuri garnisite cu o ntrebare selectiv: cte rspunsuri
bune vor Ii la concursul nostru?
117
Aceast ntrebare simpl reinstaleaz hazardul tocmai acolo unde ntreaga pricepere a concurentului s-a strduit
s-l elimine, sptmni ntregi. Emulatia e redus la optiunea mistic a jocului de loterie. Lucru interesant ns:
nu orice hazard e pus n joc: nu e vorba de Dumnezeu si nici de Iatalitate, ca mai demult, ci de un colectiv de
ocazie, un grup accidental si arbitrar (suma de oameni susceptibili de a se avnta sau de a reusi n concurs), ce
devine instant discriminant; criteriul succesului va.Ii divinatia acestei instante si identiIicarea reusit a
individului cu hazardul colectiv. Lucru ce Iace ca ntrebrile prealabile s Iie n general Ioarte usoare: e nevoie
ca un ct mai mare numr de participanti s aib acces la esential, la intuitia magic a Marelui Colectiv (pe
deasupra, ntmplarea pur reia mitul democratiei absolute). Pe scurt, ca semniIicat ultim al concursului, avem un
Iel de colectivitate Iantomatic, pur conjunctural, nestructural, Ir chip (nu se va ,ncarna" dect abstract,
chiar n clipa n care se va dezagrega, n numrul de rspunsuri corecte), implicat doar n si prin gratiIicarea
unuia sau a mai multora, care i-au ghicit tocmai abstractia.
!"#"$
Dac consumm produsul din produs, sensul i-l consumm prin publicitate. S ne nchipuim, o clip, orasele
modeme golite de toate semnele lor, iar zidurile pustii ca un vid al constiintei. Apare Garap. acest singur cuvnt:
Garap, scris pe toate zidurile. SemniIicam pur, Ir semniIicat, semniIicndu-se pe el nsusi`, e citit, discutat,
interpretat n gol, semniIicat Ir voia lui: e consumat ca semn. Si ce semniIic el oare, dac nu societatea
global, n msur s emit un astIel de semn? n nssi insigniIianta lui, el a mobilizat un ntreg colectiv
imaginar. A devenit indicatorul unei societti. ntr-un anume Iel, oamenii au sIrsit prin ,a crede" n Garap. Au
vzut n el indiciul atotputerniciei publicittii, si au crezut c ar Ii Iost de ajuns ca Garap s se speciIice ntr-un
produs pentru ca acesta s se impun pe loc. Or, nimic nu e mai putin sigur; siretlicul publicitar a constat tocmai
n Iaptul c nu a Iost niciodat demascat. Dac am Ii avut un semniIicat explicit, rezistentele individuale ar Ii
reaprut. n vreme ce n Iata unui semn pur, con-simtmntul, chiar si ironic, s-a constituit de la sine. Si din acea
clip semniIicatul real al publicittii a aprut cu mare limpezime: precum Garap, publicitatea e societatea de
mas care provoac sensibilitatea, mobilizeaz constiintele si se reconstituie ca un Iapt colectiv n propriul ei
proces - printr-un semn arbitrar, sistematic
17
.
Prin publicitate, societatea de mas si de consum se plebisciteaz continuu pe ea nssi.
18
118
UN NOU UMANISM?
Conditionarea serial
Acum ne dm seama mai bine ce sistem de conditionare apare n spatele temelor concurentei si ,personalizrii".
Aceeasi ideologie de Iapt: concurenta, care cndva avea loc sub semnul ,liberttii", regula de aur a productiei, s-a
transpus la inIinit, n zilele noastre, n domeniul consumului. Prin miile de diIerente marginale si diIractia adesea
Iormal a aceluiasi produs prin conditionare, aceast concurent s-a exacerbat la toate nivelele, deschiznd
evantaiul imens al unei libertti precare, al ultimei: aceea de a alege la ntmplare obiectele ce ne vor distinge de
ceilalti.
19
De Iapt, am putea crede c ideologia concurential e sortit, n acest domeniu, aceluiasi proces, si prin
urmare aceluiasi scop ca si-n domeniul productiei: dac consumul poate s mai apar ca o proIesiune liberal n
care ar precumpni expresia personal n vreme ce productia ar Ii deIinitiv planiIicat, e pur si simplu din cauz
c tehnicile de planiIicare psihologic snt Ioarte ntrziate Iat de cele ale planiIicrii economice.
Mai vrem si ceea ce altii nu au. Cel putin n societtile europene occidentale (problema rmne suspendat pentru
Est), ne mai aIlm n stadiul concurential, eroic n ce priveste alegerea si Iolosirea produselor. Succesi-umea
sistematic si sincronizarea ciclic a modelelor nu e nc instituit, ca n S.U.A.
20
Rezistente psihologice? Putere a traditiei? E mult mai simplu: majoritatea populatiei e nc prea departe de un
nivel suIicient de bun pentru ca. toate obiectele aliniindu-se pe aceeasi exigent maximal, s nu mai existe dect
un repertoar de modele, diversitatea Iiind mai putin important dect Iaptul de a poseda ,ultimul" model - Ietis
imprativ al valoriIicrii sociale, n S.U.A., 90 din populatie nu ncearc niciodat o alt dorint dect de a avea
ceea ce au altii, alegerea mergnd n mas, de la un an la altul, spre ultimul model care, n mod uniIorm, e cel
mai bun. Si astIel s-a constituit o clas de consumatori ,normali", ce coincide practic cu ansamblul populatiei.
Dac n Europa nu am ajuns acolo, percepem totusi Ioarte bine ambiguitatea publicittii, dup tendinta
ireversibil spre modelul american: ea ne provoac la concurent dar, prin aceast concurent imaginar, invoc
o monotonie profund, o uniIormitate si o involutie n sensul cel mai Iericit pentru masa consumatoare. n acelasi
timp, ne spune: ,Cumprati acest lucru pentru c nu seamn cu nimic altceva!" (,Carnea elitei, tigara happv
few" etc), dar si: ,Cumprati-v acest lucm pentru c toat lumea se serveste de el!"
21
Iar aici nu avem nici o
contradictie. De ce n-am admite c Iiecare se poate simti original, chiar si atunci cnd e Ioarte asemntor cu
ceilalti? Pentru aceasta e de ajuns s avem o schem de proiectare colectiv si mitologic - modelul.
Plecnd de aici, putem presupune c scopul ultim al societtii de con-
119
sum e Iunctionalizarea consumatorului nsusi (nu prin nu stiu ce machiavelism de tehnocrati, ci prin simplul joc
structural al concurentei) si monopolizarea psihologic a tuturor nevoilor - o unanimitate prin consum ce ar
trebui s corespund armonios concentrrii si dirijismului absolut din domeniul productiei.
Libertatea prin lips
Ideologia concurential cedeaz de altIel pretutindeni, n zilele noastre, n Iata ,IilosoIiei" mplinirii personale.
ntr-o societate mai bine integrat, indivizii nu mai rivalizeaz ntre ei prin posedarea de bunuri: Iiecare se
realizeaz pe sine prin consum. Leitmotivul nu mai e concurenta selectiv, ci personalizarea pentru toat lumea.
n acelasi timp, publicitatea a trecut de la practica comercial la teoria practicii de consum, teorie ce ncoroneaz
ntregul ediIiciu social. O gsim expus n lucrrile publicitarilor americani (Dichter, Maitineau etc).
Argumentul ei e simplu: 1. societatea de consum (obiecte, produse, publicitate)` oIer individului, pentru ntia
oar n istorie, posibilitatea eliberrii si mplinirii totale; 2. depsind consumul pur si simplu spre o expresie
individual si colectiv, sistemul de consuni constituie un limbaj autentic, o nou cultur. Si astIel, ,noul
umanism" al consumului se opune ,nihilismului" consumator.
Primul punct: mplinirea personal. Dr. Dichter, directorul Institutului de Cercetri asupra Motivatiilor, deIineste
chiar de la nceput problematica omului nou: ,Problema cu care ne conIruntm e de a-i permite americanului
obisnuit s se simt moral chiar si end Ilirteaz, cheltuieste ori cumpr a doua sau a treia masin. Una dintre
problemele Iundamentale ale prosperittii actuale e de a le da oamenilor o conIirmare si justiIicarea de a se
bucura de toate acestea, si de a demonstra c a Iace din viata ta o plcere nu e imoral, ci moral. A-i permite
consumatorului s se bucure liber de viat, a demonstra dreptul lui de a se nconjura de produse ce-i mbogtesc
existenta si-i Iac plcere, iat una dintre temele primordiale ale oricrei publicitti si ale oricrui proiect ce are
scop promovarea vnzrilor" {La Strategie du Deir). Gratie motivatiei dirijate, ne aIlm ntr-o er n care
publicitatea preia rspunderea moral a corpului social, substituind moralei puritane o moral hedonist a
satisIactiei pure: o nou stare natuial, chiar n snul hipercivilizatiei. Cu toate acestea, ultima Iraz e ambigu:
Iinalitatea publicittii e eliberarea omului de propria-i rezistent n Iata Iericirii sau promovarea vnzrilor? Vrem
s reorganizm societatea n Iunctie de satisIactie sau n Iunctie de proIit? ,Nu, rspund Bleustein-Blanchet n
preIata la cartea lui Packard, La Persuasion clandestine, studiile asupra motivatiilor nu amenint libertatea
indivizilor: ele nu atenteaz nicidecum la dreptul lor de a Ii rationali sau nerationali". n aceste cuvinte exist
prea mult bun credint, sau prea mult siretenie. Dichter e mai limpede: ne aIlm n stare de libertate
ingduit. ,Permisiunea dat consumatoru-
120
lui...": trebuie s-i lsm pe oameni s Iie copii Ir s se rusineze. ,.Liber de a Ii tu nsuti" nseamn, de Iapt:
liber de a-ti proiecta dorintele n bunuri de productie. Acestei ,IilosoIii" a vnzrii nu-i pas de paradoxuri: ea
pretinde c are un scop rational (a-i lmuri pe oameni ce vor) si metode stiintiIice, dai' provoac, totusi, la
oameni, un comportament irational (a accepta c nu snt dect un complex de pulsiuni imediate si a se multumi
cu satisIacerea acestora). De altIel, chiar si pulsiunile pot Ii periculoase, si de aceea neo-vrjitorii consumului se
Ieresc de a-l elibera pe om n Iunctie de o Iinalitate exploziv a Iericirii. Nu-i acord dect rezolvarea tensiunilor,
adic o libertate prin lips. ,De Iiecare dat cnd apare o diIerent de tensiune care ne Iace s actionm din cauz
c provoac un sentiment de Irustrare, putem spera c un produs oarecare o va Iace s nceteze, dac rspunde
aspiratiilor unui grup. n aceast situatie, exist toate sansele ca el s se impun pe piat" (Strategie du Deir, p.
81). Scopul e de a permite pulsiunilor, cndva blocate de instante mentale (tabu-uri, supra-eu, culpabilitate), de a
se cristaliza asupra unor obiecte, instante concrete n care se aboleste puterea exploziv a dorintei si n care se
materializeaz Iunctia represiv ritual a ordinei sociale. Libertatea de a Ii e primejdioas, pentru c l ridic pe
individ mpotriva societtii. Libertatea de a poseda e ns inoIensiv, deoarece intr n joc Ir s-si dea seama.
Tocmai de aceea e perIect moral, cum spune Dichter: e chiar chipul subtilittii morale - consumatorul apare ca
mpcat cu el nsusi si cu grupul. E Iiinta social desvrsit. Morala traditional nu-i cerea individului dect s se
conIormeze grupului; publicitatea ,IilosoIic" i impune acum s Iie conIorm cu el nsusi si s-si rezolve
conIlictele. Din punct de vedere moral, l investeste asa cum el nu a Iost niciodat. Tabu-urile, spaimele,
nevrozele ce Iac din individ o Iiint anormal, n aIara legii, vor Ii nlturate cu pretul unei regresii linistitoare n
obiecte, care va ntri imaginile Tatlui si Mamei din toate prtile. Irationalitatea tot mai ,liber" a pulsiunilor de
la baz va Ii nsotit de un control tot mai strict la vrI.
Un nou limbaf?
Al doilea punct: sistemul obiecte/publicitate constituie oare un limbaj? ntreaga IilosoIie ideal-consumatoare se
bazeaz pe substituirea unei relatii ,personalizate" cu obiectele relatiei umane, vie si conIlictual. ,Orice proces
de cumprare, spune Pierre Maitineau (Motivation et pu-blicite, p. 107-l08), e o interactiune ntre personalitatea
individului si cea a produsului". Ne preIacem a crede c produsele s-au diIerentiat si multiplicat n asa msur
nct au devenit Iiinte complexe, si c astIel relatia de cumprare si de consum e egal n valoare cu orice relatie
uman.
4
Ne ntrebm ns: avem de-a Iace ntr-adevr cu o sintax vie? Oare obiectele se muleaz pe nevoile
noastre si le structureaz ntr-un mod cu totul nou? Si reciproc: nevoile ptrund oare n noi structuri sociale prin
medierea - si
121
producerea - obiectelor? Dac rspunsul e da, putem vorbi de un limbaj. Dac e nu, toate acestea rezum un
idealism viclean de manager.
Structur i decupaf. marca
Cumprarea nu are nimic comun cu schimbul liber si viu. E o operatiune preconstrns, n care se nIrunt dou
sisteme ireductibile: sistemul n miscare si incoerent al individului, - cu nevoile, conIlictele si negativitatea lui -
si sistemul codiIicat, clasiIicat, discontinuu, relativ coerent al produselor cu pozitivitatea lor. Nu exist nici o
interactiune, ci doar o integrare Iortat a sistemului nevoilor si a sistemului produselor. Ansamblul constituie,
desigur, un sistem de semniIicatii, si nu doar de satisIactii. Pentru a avea ns un ,limbaj" e nevoie de o sintax:
obiectele de consum n mas constituie ns doar un repertoar. S ne explicm.
n stadiul productiei artizanale, obiectele reIlect nevoile prin contingenta si singularitatea lor. Cele dou sisteme
snt adaptate unul la cellalt: ansamblul e ns prea putin coerent, avnd-doar coerenta relativ a nevoilor.
Acestea snt contingente, mobile: nu exist progres tehnic obiectiv, ncepnd cu era industrial, obiectele
Iabricate primesc o coerent ce le vine de la ordinea tehnic si de la structurile economice. Sistemul nevoilor va
deveni astIel mai putin coerent dect cel al obiectelor. Ultimul si impune coerenta, dobndind puterea de a
modela o ntreag civilizatie (Simondon, op. cit., p. 24). Putem spune si c ,masina a nlocuit seria nelimitat a
variabilelor (obiectele ,pe msur", adaptate nevoilor) printr-un numr limitat de constante" (MumIord, ;<2%/7.
et Civil, p. 246). n aceast evolutie avem desigur premisele unui limbaj: structurare intern, simpliIicare, trecere
la limitat si la discontinuu, constituirea unor tehneme si convergenta tot mai mare a acestora. Dac obiectul
artizanal se aIl la nivelul vorbirii, tehnologia industrial instituie o limb. Limba nu e ns un limbaj: nu
structura concret a automobilului ,vorbeste" despre el, ci Iorma, culoarea, linia, accesoriile, standingul
obiectului. Iar aici sntem la turnul Babilonului: Iiecare si are propriul idiom. Cu toate acestea chiar si asa,
productia serial, prin diIerentele ei calculate si variantele ei combinatorii, decupeaz semniIicatiile, instaureaz
un repertoriu si creeaz un lexic de Iorm si de culori n care se pot nscrie modalittile recurente ale ,vorbirii": e
vorba ns de un limbaj? n aceast imens paradigm lipseste adevrata sintax. Ea nu are nici sintaxa riguroas
a nivelului tehnologic, nici sintaxa supl a nevoilor: pluteste ntre cele dou ca un repertoriu extensiv si ncearc
sa se epuizeze pe planul cotidian ntr-o imens ncrucisare de tipuri si de modele, printre care circul nevoile
devenite incoerente, Ir ca vreo structurare reciproc s existe. Produsele ce au o mai mare coerent snt supuse
unui adevrat reIlux al nevoilor, care ncearc s ptrund cu greutate si arbitrar printre obiecte, Iragmentndu-se
si com-promitndu-si continuitatea. La drept vorbind, sistemul nevoilor individuale
122
aa peste cap lumea omecieiur pnu aosuiuia iui uumwgcina, msa aiwju contingent e oarecum repertoriat, clasiIicat si
decupat de obiecte: prin urmare, poate Ii dirijat - iar Iinalitatea real a sistemului, pe plan socio-economic, e
tocmai aceasta.
Dac ordinea tehnic industrial dobndeste puterea de a modela civilizatia n care trim, acest lucru se petrece
ntr-un mod dublu si contradictoriu: prin coerent si prin incoerent. Prin coerenta structural (tehnologic) ,,la
vrI' si prin incoerenta astructural (dirijat ns) a mecanismului de comercializare a produselor si de satisIacere
a nevoilor ,la baz". Vedem asIel c, dac limbajul pstreaz posibilitatea ,esentialului" si a unei sintaxe a
schimbului (structurarea comunicrii), deoarece nu e nici consumat si nici posedat n mod propriu, sistemul
obiecte/publicitate, invadat de neesential si de lumea destructurat a nevoilor, se limiteaz la satisIactii de
amnunt, Ir a institui vreodat noi structuri de schimb colectiv
P. Martineau mai scrie: ,Desigur, nu exist relatii simple ntre categoriile de cumprtori si categoriile de nasini.
Fiinta uman e un ansamblu complex de motivatii numeroase, ce se pot combina n Ieluri nenumrate. Cu toate
acestea, admitem c diIeritele nirci si modele i ajut pe oameni s-si exprime propria personalitate." Dup care
ilustreaz aceast ,personalizare" prin cteva exemple. ,Prin alegerea masinii, conservatorul vrea s lase o
impresie de demnitate, de seriozitate... Persoanele nici prea Irivole si nici prea austere, la curent cu toate, dar nu
de avangard, vor alege un alt tip precis de masin... Gama personalittilor i cuprinde si pe inovatori, si pe
ultramoderni etc". Martineau are desigur dreptate: asa se deIinesc oamenii Iat de obiecte. Acest lucru arat ns
deasemenea c obiectele nu constituie un limbaj, ci o gam de criterii distinctive, mai mult sau mai putin
indexate pe o gam de personalitti stereotipe. Totul se ntmpl ca si cum sistemul diIerential al consumului ne-
ar ajuta s decupm:
1. n consumator: sectoare categoriale de nevoi, care nu au dect o legtur ndeprtat cu persoana, ca totalitate
vie;
2. n ansamblul social: sectoare categoriale sau ,grupuri de statut" ce se recunosc ntr-un ansamblu de obiecte
sau n altul. Gamele ierarhizate de obiecte si de produse joac strict rolul pe care-l jucau cndva gamele dis-
tinctive de valori: morala grupului se ntemeiaz tocmai pe ele.
Pe cele dou planuri, apare o solicitare, o inducere Iortat si o cate-gorizare a lumii personale si sociale, plecnd
de la obiecte si tinznd spre un repertoriu ierarhizat lipsit de sintax, cu alte cuvinte spre o ordine de clasificare,
nu spre un limbaf. Totul se petrece ca si cum nu ar Ii vorba de o dialectic, ci un decupaj social, si prin acesta de
impunerea unei ordini - iar prin aceast ordine de impunerea unui Iel de viitor obiectiv (materializat n obiecte)
pentru Iiecare grup: pe scurt un cadrilater n cadrul creia relatiile ar tinde mai degrab spre srcire. FilosoIilor
euIorici si abili ai ,motivatiei" le-ar place s se conving pe ei nsisi, si pe altii, c dominatia obiectului e oricum
drumul cel mai scurt spre libertate. Dovada adus e
123
amestecul spectaculos de nevoi si satisIactii, multimea alegerilor posibile si ntregul trg al cererii si oIertei a
crui eIervescent poate Ioarte bine s ne dea iluzia unei culturi. S nu ne pclim ns... obiectele snt de Iapt
categorii de obiecte ce determin absolut tiranic categorii de persoane - ele asigura supravegherea politieneasc
a sensului social, iar semniIicatiile pe care le genereaz snt de asemenea sub control. ProliIerarea lor, n acelasi
timp arbitrar si coerent, e cel mai bun vehicul al unei ordini sociale la Iel de arbitrar si coerent, care se
materializeaz n ele n modul cel mai eIicace sub semnul abundentei.
Conceptul de ,marc" - cardinal n publicitate - rezum destul de bine posibilittile unui ,,limbaj" al consumului.
Toate produsele (n aIara celor alimentare, perisabile) se propun atentiei printr-o sigl impus: orice produs
,demn de acest nume" are o marc (care se substituie uneori numelui obiectului: Irigider). Functia mrcii e'
semnalarea produsului, iar Iunctia ei secund e mobilizarea conotatiilor aIective: ,n economia noastr, puternic
concurential, putine produse si pstreaz superioritatea tehnic. Ele trebuie s primeasc rezonante care le
individualizeaz si s Iie nzestrate cu asocieri si cu imagini, s aib semniIicatii la niveluri numeroase, dac
vrem s se vnd bine si s trezeasc un atasament aIectiv ce se exprim prin Iidelitatea Iat de o marc"
(Martineau, op. 9&'+8.p. 75).
Iat asadar cum se nIptuieste restructurarea psihologic a consumatorului: printr-un cuvnt: Philips, Olida,
General Motors - capabil de a rezuma n acelasi timp o diversitate de obiecte si o multime de semniIicatii diIuze.
O expresie sintetic ce rezum o aIectivitate sintetic: miracolul ,etichetei psihologice". La drept vorbind, e
singurul limbaj vorbit de obiect, singurul pe care el l-a inventat. Or, acest lexic de baz, ce acoper peretii si
bntuie constiintele, e strict asintactic: diIeritele mrci se succed, se juxtapun, se substituie unele altora, Ir
articulare si Ir tranzitie - lexic rtcitor -, una devornd-o pe alta si Iiecare trind ntr-o repetare neostoit. E
Ir ndoial cel mai srac limbaj ce poate exista: greu de semniIicatii si gol de sensuri; un limbaj Icut din
semnale, n care ,Iidelitatea" Iat de marc nu e dect rezultatul conditionat al unei aIectivitti dirijate.
Dar. vor obiecta IilosoIii, Iaptul de a evoca Iortele adncurilor (Iie si doar pentru a le reintegra n sistemul srac
al etichetelor) nu e oare o bineIacere? ,Eliberati-v de cenzur! Dejucati-v supra-eul! Aveti curajul dorintelor
voastre!" Dar aceste Ioite venite din adncurile Iiintei snt oare solicitate pentru a li se permite s se articuleze
ntr-un limbaj? Acest sistem de semniIicatii ne ngduie oare s aducem la un sens - si la ce sens? - zone pn
acum oculte ale persoanei? Iat ce mai spune Martineau: ,Fireste, e preIerabil s Iolosim termeni acceptabili,
stereotipi: aceasta e esenta metaIorei (!)... Dac cer o tigar ,dulce" sau o masin ,Irumoas", Ir s Iiu ns
capabil s deIinesc literal aceste atribute, stiu c ele indic ceva de-zirabil. Automobilistul obisnuit nu stie ce e
octanul din benzin, ns stie, vag, c e ceva Iolositor. Tocmai de aceea cere benzin cu mare concentratie de
124
octan: pentru c, prin acest jargon de nenteles, caut o calitate Iavorabil si esential" (p. 142). AltIel spus,
discursul publicitar nu Iace altceva dect s trezeasc dorinta, pentru a o generaliza mai apoi n termenii cei mai
vagi cu putint. ,Fortele din adncuri", reduse la expresia lor cea mai simpl, snt indexate printr-un cod
institutional de conotatii, iar ,alegerea" nu Iace, n Iond, dect s conIirme complicitatea ordinei morale cu
veleittile noastre proIunde: n aceasta const alchimia ,etichetei psihologice" ,
25
Evocarea stereotip a ,Iortelor din adncuri" echivaleaz cu o cen:ur. Ideologia mplinirii personale, victoria
lipsei de logic a pulsiunilor decul-pabilizate nu e, la drept vorbind, altceva dect o gigantic ntreprindere de
materializare a supra-eului. Ceea ce e personali:at in primul rind in obiect e cen:ura. FilosoIii consumului
vorbesc n zadar de ,Iortele proIunde" ca de niste posibilitti imediate ale Iericirii, pe care trebuie s le eliberm.
ntregul inconstient e conIlictual si, n msura n care e mobilizat de publicitate, e mobilizat ca un conIlict.
Publicitatea nu elibereaz pulsiunile, ci mai nti Iantasmele ce le blocheaz. De unde ambiguitatea obiectului, n
care persoana nu apuc niciodat sjl se depseasc, ci doar s se adune ntr-un mod contradictoriu: prin dorintele
si Iortele care le cenzureaz pe acestea. Regsim aici schema global de gratiIicare/Irustrare analizat mai sus: n
spatele rezolvrii Iormale a tensiunilor si a unei regresii niciodat reusite, obiectul vehiculeaz ntotdeauna
reluarea peipetu a conIlictelor. Aceasta e, poate, deIinitia Iormei speciIice a alienrii contemporane: conIlictele
interioare si ,Iortele din adncuri" snt mobilizate si alienate n procesul de consum, asa cum Iorta de munc e
alienat n procesul de productie.
Nimic nu s-a schimbat, sau mai degrab ba da: restrictiile puse n Iata mplinirii persoanei umane nu se mai
exercit prin legi represive si prin norme de supunere: cenzura se exercit prin conduite ,libere" (cumprare,
alegere, consum), gratie unei investiri spontane, interiorizndu-se ntr-un Iel de bucurie.
Un cod universal. standingul
Sistemul obiecte/publicitate constituie asadar mai putin un limbaj (neavnd sintaxa vie a acestuia) ct un sistem
de semniIicatii: are srcia si eIicacitatea unui cod. Nu structurez personalitatea, ci o desemneaz si o clasiIic.
Nu structureaz nici relatia social, ci o decupeaz ntr-un repertoar ierarhic. n sIirtit, se Iormalizeaz ntr-un
sistem universal de reperare a statutului social: codul ,standingului".
n cadrul societtii de consum, notiunea de statut ca si criteriu de determinare a Iiintei sociale tinde tot mai mult
s se simpliIice si s coincid cu cea de ,standing". Or, ,standingul" e calculat si n registrul puterii, al
autorittii, al rspunderilor, dar de Iapt ,Nu poate exista o adevrat responsabilitate Ir ceasul de mn Lip!"
ntreaga publicitate se reIer explicit la obiect ca la un criteriu imperativ: ,Veti Ii judecat dup... O Iemeie
elegant e recunoscut
125
dup..." etc. Desigur, obiectele au constituit ntotdeauna un sistem de reperare, dar paralel si adesea accesoriu
Iat de alte sisteme (gestic, ritual, ceremonial, limbaj, statut prin nastere, cod al valorilor morale etc). Ceea ce e
propriu societtii noastre e Iaptul c celelalte sisteme de recunoastere se resorb progresiv n ele, n Iolosul
exclusiv al codului ,standingului". Acest cod se impune cu evident, mai mult sau mai putin, n Iunctie de cadrul
social si de nivelul economic, ns Iunctia colectiv a publicittii e de a ne converti la el. E moral, deoarece e
conIirmat de grup, si orice inIractiune Iat de el e mai mult sau mai putin culpabilizant. E totalitar, si nimeni nu
scap de el: dac scpm de el cu titlu personal nu nseamn deloc c nu participm zi de zi la elaborarea lui pe
plan colectiv. Dac nu credem n el, credem totusi ndeajuns c ceilalti cred n el, intrnd astIel n joc, Iie si la
modul ironic. Chiar si conduitele reIractare Iat de acest cod se precizeaz n Iunctie de o societate ce i se
conIormeaz. De altIel, el are aspecte pozitive:
1. nu e mai arbitrar dect oricare altul. Chiar si n propriii nostri oclii, evidenta valorii e, printre altele, masina pe
care o schimbm, cartierul n care locuim, numeroasele obiecte ce ne nconjoar si ne diIerentiaz. Dar nu numai
toate acestea. Codurile de valori nu au Iost ns ntotdeauna partiale si arbitrare (n primul rnd codurile morale)?
2. Iace posibil socializarea si secularizarea total a semnelor de recunoastere: e legat asadar de emanciparea, Iie
si Iormal, a relatiilor sociale. Obiectele nu Iac mai suportabil doar viata material, nmultindu-se ca bunuri, ci
Iac mai suportabil si statutul reciproc al oamenilor, gene-ralizndu-se ca semne de recunoastere. Sistemul
standingului are cel putin ca avantaj Iaptul c Iace ca toate ritualurile de cast sau de clas s devin caduce - si,
n general, toate criteriile anterioare (si interioare) de discriminare social.
3. pentru ntia oar n istorie, constituie un sistem de semne si de lectur universal. Putem regreta c le-a dat la
o parte pe toate celelalte, ns putem spune invers, c extenuarea progresiv a celorlalte sisteme (de nastere, de
clas, de Iunctie), extinderea concurentei, mobilitatea social mai mare, aerisirea accelerat a grupurilor sociale,
instabilitatea si nmultirea limbajelor Icea necesar instituirea unui cod de recunoastere limpede, Ir ocolisuri,
universal. ntr-o lume n care milioane de oameni se ntlnesc zilnic, Ir s se cunoasc, codul ,standingului", ce
satisIace exigenta vital de a Ii la curent cu ce li se ntmpl celorlalti, are o Iunctie social esential.
Cu toate acestea:
1. universalitatea si eIicacitatea snt obtinute cu pretul unei simpliIicai! radicale, al unei srciri, al unei regresii
aproape deIinitive a ,limbajului" valorii: ,Orice persoan se caliIic prin propriile-i obiecte". Coerenta e obtinut
prin instaurarea unei combinatorii sau a unui repertoar: un limbaj Iunctional, prin urmare, ns srac din punct de
vedere simbolic si structural.
126
2. Iaptul c un sistem de lectur si de recunoastere e, n zilele noastre, valabil pentru toti, c seninele valorii snt
n ntregime socializate si obiectivate, nu duce deloc la o ,democratizare" real. Avem impresia, dimpotriv, c
o constringere de referire unic nu face decit sa exacerbe:e dorinta discriminrii. chiar n cadrul sistemului
omogen, vedem des-Isurndu-se o obsesie mereu nou a ierarhiei si a distinctiei. Dac barierele morale, de
etichet si de limbaj cad, noi bariere si noi excluderi rsar n cmpul obiectelor: o nou moral de clas sau de
cast se va investi de data aceasta n lucrurile cele mai materiale si mai pregnante.
Dac, prin urmare, codul ,standingului" e pe cale de a constitui, n zilele noastre, o ordine de semniIicatii
universal, usor lizibil si permitnd o circulatie Iluid a reprezentrilor sociale pe toat scara grupului, societatea
nu devine, prin aceasta, transparent. Codul ne d imaginea unei transparente Ialse si a unei Ialse lizibilitti a
raporturilor sociale, n spatele creia adevratele structuri de productie si adevratele relatii sociale rmn
indesciIrabile. O societate nu poate Ii transparent dect dac cunoasterea ordinei semniIicatiilor ar Ii totodat si
cea a ordinei structurilor si a Iaptelor sociale. Nu asa se ntmpl cu sistemul obiecte/publicitate, ce nu oIer dect
un cod de semniIicatii mereu complice si opac. De astIel, dac prin coerenta lui el aduce un conIort Iormal, tot el
e mijlocul cel mai bun prin care jurisdictia imanent a societtii globale se extinde permanent asupra indivizilor.
1
Vezi cazul modei (R. Barthes).
1
Cu toate acestea, s nu uitm c primele publicitti se reIereau la potiuni miraculoase,
la leacuri bbesti si la altele de acest fel: e vorba prin urmare de inIormatie, ns Ioarte
tendentioas.
3
Placebo-urde snt substante neutre pe care medicii le administreaz bolnavilor psihosomatici. Nu rareori se ntmpl ca bolnavii s se
vindece gratie acestei substante inactive, ca si cum ar Ii luat adevrate medicamente. Ce integreaz si ce asimileaz ei? Ideea medicamentului
prezenta medicului. Pe tat si pe mam n acelasi timp. Si n cazul lor, credinta i ajut s recupereze o situatie inIantil si s rezolve un
conIlict psihosomatic.
4
Desi nu e cazul s o Iacem aici, aceast analiz ar trebui extins la comunicatiile de mas n general.
5
Dar nu are ctusi de putin nevoie de a se exprima pentru a Ii prezent n mod eIicace: simpla imagine publicitar e suIicient pentru a o
impune.
6
De exemplu, n emisiunile radioIonice patronate de un anumit produs, imperativul publicitar e minim Iat de complicitatea aIectiv: ,Iat
un produs oIerit de Sunil".
Locuitorii unei periIerii americane protesteaz nu mpotriva insuIicientelor obiective ale serviciilor municipale, ci mpotriva erorilor
serviciului psihologic: nu s-a Icut, din punct de vedere psihologic, ce trebuia pentru a-i Iace s accepte o anumit situatie (Riesman, p.260).
8
Ca si n cazul alegerii (v. Modele i serii). obiectul n sine ne e vndut, ns ,gama" de obiecte ca atare ne e ,oIerit".
9
Pentru ca alegerea si publicitatea s ne poat Ii ,oIerite" a Iost nevoie ca tot mai multe credite s Iie consacrate ,personalizrii'.' modelelor
si diIuzrii publicitare, n dauna cercetrii Iundamentale: ceea ce ni se ,oIer" psihologic e retras din calitatea tehnic a lucrului vndut. Acest
proces nu trebuie minimalizat: n societtile ,dezvoltate", el
127
primeste o anvergur colosal. Cine poate spune ns c publicitatea, care ne scade Iragilitatea prin satisIactii imaginare, nu are o Iunctie obiectiv tot att de
Iundamental ca si progresul tehnic, care satisIace nevoile noastre materiale?
10
Anumite teme predominante (snii, buzele) snt de altIel poate mai putin erotice ct ,nutritionale".
11
Termenul german ce desemneaz publicitatea: die Werbung, semniIic literalmente cutarea Iiintei iubite. Der umworbene Mensch e omul investit publicitar,
si de asemenea omul solicitat sexual.
12
Snt cunoscute esecurile companiilor publicitare ce au vizat schimbarea comportamentelor sociale sau a structurilor colective (mpotriva alcoolului, al
condusului periculos al masinii etc). Publicitatea e reIractar principiului (colectiv) de realitate. Ea vizeaz individul, n visul lui personal. Singurul ei imperativ
eIicace e poate acesta: OIeriti (deoarece intr n sistemul reversibil al gratiIicrii).
Publicittile negative sau ironice snt simple antiIraze artiIiciu bine cunoscut al visului.
14
Evident, trebuie s tinem seama de conjunctura politic Est-Vest. Putem ns aIirma c lipsa publicittii, asa cum o cunosc ei, e, printre altele, unul dintre
motivele reactiei lor negative mpotriva Estului.
15
In spatele sistemului de gratiIicare se vd de altIel ntrindu-se toate structurile de autoritate: planiIicare, centralizare, birocratie partide, state si tot Ielul de
mecanisme si ampliIic dominatia n spatele vastei imagini materne care Iace tot mai putin posibil contestarea lor real.
16
Aceast analiz poate Ii transpus n sistemul obiectelor. Tocmai pentru c obiectul e si el ambiguu, neIiind ntotdeauna doar obiect, ci n acelasi timp vi:are a
absentei relatiei umane (dup cum semnul publicitar e vizare a absentei obiectului real), obiectul poate juca si el un puternic rol de integrare. Cu toate acestea,
speciIicitatea practic a obiectului Iace ca vizarea absentei realittii s Iie mai putin precis dect n semnul publicitar.
17
Orice semn publicitar poart mrturie, chiar si de unul singur, despre acest sistem tautologic de recunoastere, deoarece, n acelasi timp, se indic pe sine ca
publicitate.
18
Nu e oare acea?ta Iunctia sistemului totemic dup Levi-Strauss? Prin semnele totemice arbitrare, ordinea societtii se oIer pr-jvirii, n imanenta ei durabil.
Publicitatea ar Ii, astIel, Iinalitatea unui sistem cultural revenit (prin inventarul ,urmelor") la srcia codurilor de semne si a sistemelor arhaice.
19
Termenul de concurent e ambiguu: lucrurile ce ,concureaz" rivalizeaz si converg n acelasi timp. Tocmai rivaliznd cu nversunare se ,concureaz" cel mai
sigur spre acelasi punct. La un anumit prag al progresului tehnic (n mod special n SUA), toate obiectele din aceeasi categorie sIrsesc prin a-si Ii echivalente, iar
constrngerea de diIerentiere nu mai reuseste altceva dect s le Iac s se schimbe toate odat, n Iiecare an, dup aceleasi norme. Tot asa, libertatea extrem a
alegerii ne readuce pe toti la constrngerea ritual de a poseda aceleasi lucruri.
20
n SUA, obiectele esentiale (automobil, Irigider) tind la o durat previzibil si impus de un an (trei pentru televizor, ceva mai mult pentru apartament).
Normele sociale de standing sIrsesc prin a impune un Iel de metabolism al obiectului, un ciclu din ce n ce mai rapid: tocmai acest ciclu nou, ndeprtat de cele
naturale dar care, n mod curios, coincide cu vechi cicluri sezoniere ca si nevoia de a-l urma , instituie n zilele noastre morala cetteanului american.
* Happvfew (engl.): rarii privilegiati.
21
Lucru rezumat perIect de ambiguitatea acelui dumneavostr (Ir. vous), ca si a lui vou din englez: ,Guiness is good Ior you". E aceasta o Iormul deosebit de
politete (asadar personalizant) sau o adresare ctre un subiect colectiv? Jous (Ir.) singular sau ="75.plural? Poate c ambele. Sau Iiecare dintre cele dou, n
msura n care se aseamn cu Iiecare: de Iapt, vous gnomic on (Ir). CI. Leo Spitzer, Sprache im technischen Zeitat-ter, dec. 1964. p. 961.
22
Cnd a apnit moda coaIurii Bardot, orice Iat la mod era unic n propriii ei ochi, deoarece nu se reIerea niciodat la alte mii de Iete ca si ea, ci la Bardot
nssi, arhetipul
128
sublim din care decurgea originalitatea. La limit, Iaptul c patru sau cinci nebuni din acelasi azil se iau drept Napoleon nu e mai jenant. Aceasta deoarece
constiinta nu se caliIic, n cazul lor, prin relatia real, ci prin cea imaginar.
23
Relund schema marxist din Problema evreiasc, putem spune c, n societatea de consum, individul e liber n calitatea lui de consumator, dar c nu e liber
dect ca atare. Emanciparea e Iormal.
24
Exist si alte metode, arhaice ns, de personalizrii a cumprrii: tirguial, cumprare de ocazie (dup norocul Iiecruia), shopping (rbdare, joc) etc. Snt
arhaice deoarece presupun un produs pasiv si un cumprtor activ. In zilele noastre, ntreaga initiativ a personalizrii e ncredintate publicittii.
25
De Iapt, am Iace o prea mare cinste publicittii dac am compara-o cu o magie. lexicul nominalist al alchimistilor are n el ceva dintr-un limbaj adevrat,
structurat de o practic a cutrii si a desciIrrii. Nominalismul ,mrcii" e, n ce-l priveste, pur imanent si imobilizat de imperativul economic.
129
CONCLUZIE: SPRE O DEFINITIE A ,CONSUMULUF
Am dori s ncheiem aceast analiz pe mai multe nivele a legturii cu obiectele n procesul sistematic printr-o
deIinitie a ,consumului", deoarece toate elementele practicii actuale n acest domeniu tind spre ea.
Putem concepe consumul ca pe o modalitate caracteristic a societtii noastre industriale, cu conditia de a-l
elibera odat pentru totdeauna de acceptia lui curent de proces de satisIacere a nevoilor. Consumul nu e un
mod pasiv de absorbire si de nsusire opus modalittii active a productiei, pentru a pune n balant scheme naive
de comportare (si de a-lienare). Trebuie stabilit chiar de la nceput c el e un mod activ de relatie (nu numai cu
obiectele, ci si cu colectivitatea si cu lumea), un mod de activitate sistematic si de rspuns global pe care se
ntemeiaz ntregul nostru sistem cultural.
Trebuie s stabilim cu limpezime c nu obiectele si produsele materiale snt obiectul consumului: acestea snt
doar obiecte ale nevoilor si satisIactiilor. De cnd e lumea, oamenii au cumprat, au posedat, au cheltuit si s-au
bucurat de lucruri dai- cu toate acestea nu au ,consumat". Srbtorile ,primitive", risipa seniorului Ieudal,
luxul burghezului din secolul al XIX-lea nu snt consum. Iar dac sntem ndrepttiti s Iolosim acest termen
pentru societatea contemporan nu e din cauz c mncm mai bine si mai mult, c absorbim mai multe imagini
si mesaje, c dispunem de mai multe aparate si gadgeturi. Volumul bunurilor ori satisIacerea nevoilor nu ajung
pentru a deIini conceptul de consum, Iiind doar o conditie prealabil a acestuia.
Consumul nu e nici o practic material, si nici o Ienomenologie a ,abundentei"; nu se deIineste nici prin
alimentul pe care-l digeram, nici prin automobilul de care ne servim si nici prin substanta oral sau vizual a
imaginilor si mesajelor, ci prin organizarea n substant semniIicant a tuturor acestora: e totalitatea virtual a
obiectelor i mesafelor defa constituite intr-un discurs mai mult sau mai putin coerent. Consumul, ca s putem
spune c are un sens, e o activitate de manipulare sistematic a semnelor.
Obiectul-simbol traditional (casa, sculele, mobilele), care mediatiza o relatie real sau o situatie trit si avea clar
imprimat n substanta si Iorma lui dinamica constient sau inconstient a acestei relatii neIiind prin urmare
arbitrar , acest obiect nlntuit si impregnat de grele conotatii dar mereu viu tocmai prin relatia lui de
inIerioritate si de tranzitivitate spre Iapta sau spre gestul uman (colectiv ori individual) nu e consumat. Pentru ca
obiectul s fie obiect de consum a trebuit ca, mai intii, s devin semn, cu alte cuvinte exterior Iat de o relatie
pe care nu Iace altceva dect s o semniIice aadar arbitrar si necoerent cu acea relatie concret, primindu-si
ns coerenta, prin urmare sensul, prin relatia abstract si sistematic cu toate celelalte obiecte-semne. Abia
atunci se ,persona-
130
lizeaz", intr n serii etc; abia de atunci va Ii consumat, nu n materialitatea ci n diIerenta lui.
Convertirea obiectului la statutul sistematic de semn implic o modiIicare simultan a relatiei umane, care
devine relatie de consum, cu alte cuvinte care tinde s se consume (n sensul dublu al cuvntului: s se
,mplineasc" si s se ,aboleasc" n si prin obiecte, care devin medierea ei obligatorie si, Ioarte curnd, semnul
ei substitutiv: un alibi).
Vedem Ioarte bine c nu obiectele snt consumate, ci relatia nssi semniIicat si absent, inclus si exclus n
acelasi timp ; n seria de obiecte se consum ideea de relatie pe care acestea o Iac vizibil.
Relatia nu mai e trit: se abstractizeaz si se aboleste ntr-un obiect-semn n care se consum.
Statutul relatiei/obiect e orchestrat la toate nivelurile de ordinea de productie, ntreaga publicitate sugereaz c
relatia vie, contradictorie, nu trebuie s perturbeze ordinea ,rational" a productiei si c trebuie s Iie consumat
ca orice altceva. Trebuie s se ,personalizeze" pentru a i se integra acesteia din urm. n acest punct, regsim
concluziile logicii Iormale a mrIii, analizat de Marx: tot asa cum nevoile, sentimentele, cultura, stiinta si toate
Iortele proprii ale omului snt integiate ca marI n ordinea productiei, materializndu-se n Iorte productive
pentru a putea Ii vndute, dorintele, proiectele, exigentele, pasiunile si relatiile se abstractizeaz (sau se
materializeaz) n semne si n obiecte pentru a Ii cumprate si consumate. Iat exemplul cuplului: Iinalitatea lui
obiectiv devine consumul de obiecte, printre altele al unor obiecte care altdat nu simbolizau ctusi de putin
relatia.
1
Dac citim nceputul romanului lui Georges Perec, Lucrurile (1965): ,Ochiul ar aluneca mai nti de-a lungul
mochetei gri a unui coridor ntins, nalt si strmb. Peretii ar Ii acoperiti de dulapuri din lemn deschis la culoare,
ale cror prti metalice, din aram, ar strluci. Trei gravuri... ne-ar duce spre o draperie din piele, atrnat de
inele mari din lemn cu vinisoare, pe care un simplu gest ar Iace-o s cad... Apoi am ajunge ntr-o camer de zi,
lung de vreo sapte metri si lat de vreo trei. La stnga, ntr-un Iel de alcov, un divan lat din piele neagr, obosit,
ar Ii pzit pe margini de dou raIturi de bibliotec din lemn de cires de o culoare stears, pe care s-ar ngrmdi
de-a valma niste crti. Deasupra divanului, un portulan s-ar ntinde pe ntreaga lungime a peretelui. Dincolo de o
mas mic si joas, sub un covor de rugciune din mtase, atmat pe perete n trei cuie de aram cu capt mare,
care ar sta n Iata draperiei din piele, nc un divan, perpendicular pe primul si mbrcat cu o catiIea maro
deschis ne-ar duce spre o mic mobil nalt cu picioare, lcuit n rosu ncliis si avnd trei etajere pe care ar Ii
asezate niste bibelouri: agate si ou de piatr, cutii pentru tutun, bomboniere, scrumiere de jad etc. Mai departe...
cutii si discuri, lng un pick-up nchis, din care nu s-ar vedea dect patru butoane de otel ghiosat..." (p.12), e
limpede c, n ciuda unui Iel de nostalgie dens si
131
moale pe care o degaj acest ,interior", nimic nu are vreo valoare simbolic. E suIicient s comparm aceast
descriere cu una Icut de Balzac pentru a vedea c nici o relatie uman nu mai e nscris n lucruri: totul e semn,
un semn pur. Nimic nu are prezent, si nici istorie; n schimb, totul e bogat n reIerinte: oriental, scotian,
american etc. Toate obiectele snt nzestrate doar cu singularitate. snt abstractizate n nssi diIerenta lor
(modul lor reIerential de a Ii) si se combin ntre ele tocmai n virtutea acestei abstractii. Ne gsim n universul
consumului.
2
.
Or, urmarea povestirii ne las s ntrevedem Iunctia unui astIel de sistem de obiecte-semn: departe de a
simboliza vreo relatie, aceste obiecte, ce-i snt strine prin continua lor ,reIerire la ceva", descriu golul relatiei,
ce poate Ii desciIrat pretutindeni prin inexistenta partenerilor unul Iat de cellalt. Jerome si Sylvie nu exist ca
un cuplu: singura lor realitate e ,Jerome-si-Sylvie": pur complicitate ce transpare n sistemul de obiecte care o
semniIic. Nu vom spune ns nici c obiectele se substituie mecanic relatiei absente si c umplu un gol; nu: ele
descriu golul ca pe un loc al relatiei, ntr-o miscare care e, n acelasi timp, un mod de a nu o tri dar si de a o
desemna cu toate acestea, Ir ncetare (n aIara cazurilor de regresie total), ca posibilitate a vietii. Relatia nu se
mpotmoleste n pozitivitatea absolut a obiectelor, ci se articuleaz n ele ca n tot attea puncte materiale ale
unui lant de semniIicatii; atta c aceast conIiguratie semniIicativ a obiectelor e, aproape tot timpul, srac,
schematic, nchis; n ea nu se repet dect ideea unei relatii ce nu poate Ii trit. Divanul de piele, pick-up-ul,
bibelourile, scrumierele de jad: n aceste obiecte se semniIic ideea de relatie, ce se consum si se aboleste ca
relatie trit.
Consumul poate Ii deIinit, astIel, ca o practic idealist total, sistematic, ce depseste cu mult relatia cu
obiectele si relatia interindi-vidual, ntinzndu-se asupra tuturor registrelor istoriei, comunicrii si culturii.
Exigenta cultural rmne astIel vie, ns n cartea de lux sau n cromolitograiia din suIragerie doar ideea de
cultur e consumat. Exigenta revolutionar rmne si ea vie, dar neputndu-se actualiza n practic se consum
n ideea de Revolutie. Ca idee, Revolutia e ntr-adevr vesnic, si va Ii vesnic consumabil, ca orice alt idee
toate, chiar si cele mai contradictorii, putnd coexista ca semne n logica idealist a consumului. Revolutia se va
semniIica printr-o terminologie combinatorie, ntr-un lexic de termeni im-mediati, n care e dat ca svrsit si n
care ,se consum"
3
.
Tot asa, obiectele de consum constituie un lexic idealist de semne, n care proiectul vietii se indic printr-o
materialitate evanescent. n cartea lui Perec vedem si acest lucru: ,Li s-ar prea, uneori, c o ntreag viat s-ar
putea scurge armonios ntre peretii acoperiti cu crti si aceste obiecte att de impecabil domesticite nct ar Ii
sIrsit prin a le crede create de cnd e lumea doar pentru Iolosinta lor... Nu s-ar simti ns nctusati: n anumite
zile, ar lua-o din loc la ntmplare. Nici un proiect nu le-ar Ii imposibil de realizat". Or, tocmai acest lucru e la
conditional, iar cartea l dezminte: nu
132
mai exist proiecte, ci doar obiecte. Sau, mai degrab, proiectul nu a disprut, ci se multumeste cu propria-i
realizare ca semn n obiect. Obiectul de consum apare astIel, Ioarte precis, drept ceva in care proiectul se
,resemnea:".
Fapt ce explic de ce consumul nu are limite. Dac ar Ii ceea ce e luat n mod naiv: o absorbire, o devorare, ar
trebui s ajungem la o saturare. Dac ar Ii relativ la ordinea nevoilor ar trebui s ne ndreptam spre satisIactii.
Nimic din toate acestea nu se ntmpl ns: vrem s consumm tot mai mult. Constrngerea de a consuma nu e
datorat vreunei Iatalitti psihologice (cine a but va bea si de acum ncolo), si nici unei simple con-strngeri de
prestigiu. Dac consumul paie de nenvins e tocmai din cauz c e o practic idealist total, care, dincolo de un
anumit prag, nu are nimic de-a Iace cu satisIacerea nevoilor sau cu principiul de realitate. E dinamizat de
proiectul mereu dezamgit si subnteles n obiect. Proiectul im-mediatizat n semn si transIer dinamica
existential spre posedarea sistematic si nedeIinit a obiectelor-semne de consum. Iar aceasta nu va putea dect
s se depseasc sau s se repete continuu pentru a rmne ceea ce e: o ratiune de a tri. nsusi proiectul de a tri,
Iragmentat, deceptionat, semniIicat se reia si se aboleste n obiecte succesive. ,A tempera" consumul sau a
ncerca s stabilim o gril a nevoilor n msur s-I normalizeze e o dovad de moralism naiv sau absurd.
Procesul sistematic si nedeIinit al consumului rsare din exigenta dezamgit de totalitate, instalat n
strIundurile proiectului. n idealitatea lor, obiectele-semne snt echivalente unele cu altele si se pot nmulti la
inIinit: ba chiar trebuie s o fac, pentru a umple, n Iiecare clip, golul absentei de realitate. n cele din urm,
putem spune c Ienomenul consumului e de nereprimat tocmai pentru c se ntemeiaz pe o lacun.
' AstIel, n S.U.A., cuplurile snt ncurajate s-si schimbe anual verighetele si s-si ,semniIice" relatia prin cadouri si cumprturi Icute ,n
comun".
n ,interiorul" lui Georges Perec avem obiecte deja transcendente prin mod, nu obiecte ,de serie". n el domneste o constrngere cultural
total un Iel de terorism cultural. Aceasta ns nu schimb nimic n sistemul consumului nsusi.
3
Aici, etimologia e ediIicatoare: ,Totul e
consumat" ,Totul e mplinit" si, desigur: ,Totul e distrus". Revolutia e ,consumat" n ideea de Revolutie nseamn c Revolutia se
mplineste (Iormal) si se aboleste n aceasta: ceea ce e dat ca realizat e, chiar de acum, im-mediat consumabil.
133
POSTFATA N CUTAREA OBIECTULUI PIERDUT
Nscut n 1929, Jean Baudrillard a Iost proIesor de sociologie la Universitatea Nantene. A debutat cu cronici
literare publicate n revista Les Temps modernes. ntre 1966-l968 a tradus n Irancez patru volume de proz si
de teatru ale lui Peter eiss, scriitor de limb german care, dup instalarea la putere a lui Hitler, s-a exilat la
Londra, apoi la Praga si la Stockholm. n 1968 a dat o versiune Irancez a unei importante contributii de
antropologie cultural, cartea lui illielm E. Muhmann, Chiliasmus und Nativismus, publicat sub titlul
Messianismes revolutionnaires du Tiers-Monde (Mesianisme revolutionare in lumea a treia). Ultima etap a
carierei de traductor a lui Baudrillard a Iost participarea la elaborarea versiunii Irantuzesti a textelor lui Marx si
Engels cuprinse n Ideologia gennan. Semnatarii traducerii, aprut n 1976, au Iost Henri Auger, Gil-bert
Badia, Jean Baudrillard si Renee Cartelle.
Prima carte a lui Baudrillard e Le Svsteme des Obfets, aprut n 1968 la editura Gallimard, pe care o prezentm
cititorului n versiune romneasc. Ea a Iost urmat de o productie impresionant, care e nc n curs! Iat lista
complet a lucrrilor autorului ce ne intereseaz n aceste rnduri
1
: La Societe de Consommation, Denoel, 1970
{Societatea de consum, SC); Pour une critique de Jeconomie politique du signe, Gallimard, 1972 (Pentru o
critic a economiei politice a semnului, CEPS); Le Mi mir de la production, Casterman, 1973 {Oglinda
productiei, MP); LEchange svmbolique et la mort, Gallimard, 1976 (Schimbul simbolic i moartea ESM);
Oublier Foucault, Galilee, 1977 (S-l uitm pe Foucault, OF); Lef-fet Beaubourg, Galilee, 1977 (Efectul
Beaubourg, EB); A Jombre des ma-forites silencieuses, Cahiers d'Utopie, 1978 (in umbra maforittii tcute,
OMS); Le PC ou les paradis artificiels du politique, Cahiers d'Utopie, 1978 (Partidul comunist sau paradisul
artificial al politicii, PAP); De la seduction, Galilee, 1979 (Despre seductie, S); Simulacres et simulation,
Galilee, 1981 (Simulacre i simulare, SS); Les Strategies fatales, Grasset, 1983 (Strategiile fatale, SF); La
Gauche divine, Grasset, 1984 (Divina sting, GD); Amerique, Grasset, 1986 (America, A); Lautre par lui-
meme, Galilee, 1987 (Cellalt v:ut de el insui, ALM); Cool memories, Galilee, 1987 (Amintiri formidabile,
CM); Cool memories II, Galilee, 1990; La transparence du mal, Galilee, 1990 (Transparenta rului, TM); La
Guerre du Golfe na pas eu lieu, Galilee, 1991 (Rzboiul GolIului nu a avut loc, GG); LIllusion de la fin,
Galilee, 1992 (Ilu:ia sfiritului, IF); Le crime parfait, Galilee, 1995 (Crima perfect, CP). mpreun cu Marc
Guillaume a mai publicat n 1993, la editura Galilee, un volum de reIlectii si luri de pozitie teoretice intitulat
Figures de lalterite (Figuri ale alterittii).
Vom ncerca, n rndurile ce urmeaz, s degajm temele, motivele si punctele de puternic articulare ale gndirii
lui Jean Baudrillard, prezente deja n primul su volum. Ne vom strdui, totodat, s dm cititorului o imagine
ct mai riguroas a ansamblului operei autorului, prin corelarea sugestiilor oIerite de textul Sistemului obiectelor
cu rezultatul lecturii integrale a studiilor lui Baudrillard. Am dori ca cele dou demersuri ale noastre s se
maniIeste n solidaritatea lor de intentie si s relieIeze ntr-un mod suIicient remarcabila coerent si convergent
a ideilor pe care orice cititor avizat si exigent le poate detecta n vasta oper a unuia dintre cei mai
interesanti eseisti contemporani.
1. Obiectul produs. De la Renastere ncoace, acoperind asadar o perioad de aproximativ o jumtate de mileniu,
omenirea a trit ntr-o stare exploziv perpetu, care a Iost perceput de umanisti, de oamenii de stiint, de
juristi, psihologi, ideologi si analisti ca o eliberare continu. Unde am ajuns ns? ,Dac ar trebui s caracterizm
starea de lucruri actual, as spune c ne gsim dup o orgie. Orgia e momentul exploziv al modernittii, al
eliberrii n toate domeniile. Eliberare politic si sexual, eliberare a Iortelor productive si destructive, a Iemeii si
a copilului, a pulsiunilor inconstiente si a artei |...|" n zilele noastre, totul a Iost eliberat, zarurile snt aruncate si
ne regsim cu totii n Iata ntrebrii cruciale: ce s Iacem dup orgie?"
2
ntr-adevr, toate Ioitele au Iost eliberate, ntr-un mod care lui Baudiil-lard i apare ca orgiastic, adic strin
oricrui control: regimurile politice puternic ierarhizate, autoritare sau totalitare, s-au transIormat, n marea lor
majoritate, n democratii axate pe principiul reprezentativittii ct mai largi; economia de piat sparge
pretutindeni n lume cadrul centralizator al programrilor si anticiprilor ideologice ale nevoilor; eliberarea
sexual a Iost o mare victorie a miscrii Ieministe, contribuind la pregtirea egalittii reale a sexelor;
semniIicatia interventiilor armate a Iost supus si ea unei reciclri de principiu (a crei ambiguitate e ns mai
izbitoare dect n cazul altor ,eliberri") rzboaiele nu mai snt declarate si au, deseori, aerul unor operatii de
politie international ce tind la stingerea conIlictelor regionale Iosta Iugoslavie , la mentinerea sttu `Mo-
ului teritorial rzboiul GolIului sau chiar la restabilirea echilibrului umanitar interventiile SUA si ale
Frantei n AIrica (nu ntmpltor, administrarea acestor conIlicte e n mare msur ncredintat ONU si ,Iortelor
de pace" ale Organizatiei Mondiale); psihicul uman si-a eliberat si el preaplinul si potentialul inconstient, gratie
psihanalizei, ce izoleaz complexele reIulate si aduce obsesiile n stare discursiv, Icndu-le exprimabile; artele,
n sIrsit, s-au eliberat spectacular, n Iorme nenumrate si punnd n Iunctiune criterii estetice cu adevrat
revolutionare: caligramatismul, non-Iigurativis-mul, dodecaIonismul, a-discursivitatea, productivitatea textual
indeIinit
134
135
etc. Care e ns, la o privire atent, semniIicatia acestui val de ,eliberri", si care e principiul sau iluzia
care le-a dat nastere?
Viata si destinul obiectelor ne vor aduce, ajunsi aici, importante elemente de clariIicare. Revolutia industrial si
tehnologic a consacrat, de vreun secol si jumtate deja, eliberarea obiectului sub semnul productiei, al
satisIacerii nevoilor (instaurnd asadar valoarea de Iolosint ca prioritar Iat de valoarea de schimb) si al
Iunctionalismului. Ce nseamn aceasta?
1. c obiectul e un reIerent real, rezultat al unui proces productia;
2. c producerea de obiecte e orientat, n primul rnd, de existenta unor nevoi primare, deIinite (Ioarte vag, dup
cum arat Baudrillard) prin criteriul ,minimului vital"
3
, asupra cruia vom reveni;
3. c, prin urmare, productia nu e un joc sau un act gratuit, ci un eIort a crui valoare st n putinta de a crea
obiecte utile (maxima utilitate Iiind deIinit ca Iunctionalitate), a cror Iolosire duce la stingerea nevoilor pri-
mare speciIice, crora le rspunde cutare sau cutare obiect. Consumul apare astIel ca un complement simetric al
productiei, ambele trimitnd, prioritar, la valoarea de utilizare a obiectului. Moartea obiectului (,consumarea"
lui) e simultan cu disparitia nevoii, productia si consumul articulndu-se ntr-un proces tranzitiv (descris de
economia politic marxist), n care valoarea se constituie prin reIerire direct la munca nmagazinat, cantitativ,
n obiectul produs.
Dincolo de clivajele ideologice, criteriul efortului substantiali:at inspir ntreaga conceptie a obiectului
traditional, nscut odat cu epoca industrial si concretizat n economia politic marxist. Faptul c, n ,capita-
lism", munca e ,alienat", goliritlu-l pe om de propria-i substant (ca si cum umanitatea nu ar Ii dect volumul de
munc pe care-l depune specia uman), sau c n ,socialism" (asa cum s-a maniIestat el n trile Iostului bloc
sovietic), e ,eliberat", interiorizat, dnd sens vietii sub semnul unei bucurii ineIabile (cam suspect ns
4
) nu
schimb cu nimic datele problemei, n economia politic marxist, arat Baudrillard, productia Iace obiectul unei
,autonomizri religioase"
5
, ,Iantasmatice , si al unei critici -.modurilor succesive de constituire a mrIii. Ceea ce
romantismul produc-tivist al lui Marx exploreaz ns mai putin e principiul nsusi al productiei, altIel spus
productia ca form, n zilele noastre, productia nu mai rspunde unei Iinalitti concrete (satisIacerea nevoii de a
consuma obiecte, de a stpni enunturi si mesaje, de a acumula bogtii si valori altIel spus de a spori
continuturi ce preexist propriei lor Iorme), ci Iace s Iunctioneze raporturi sociale de re-productie condiIicat a
unui vast scenariu de integrare si o ampl retea de structuri de mobilizare si de reprimare generalizat a corpului
social
7
.
Cteva exemple: sloganul minimului vital, care nu poate Ii determinat prin criterii substantial-pozitive, ci
rezidual: nivelul nevoilor, adic al variabilelor ce intr n joc pentru deIinirea pragului de supravietuire, Iace
obiectul unei reIlectii ideologice, nu economice. n societtile arhaice
136
dar si n lumea contemporan , mecanismele productive nu Iunctioneaz, n primul rnd, pentru asigurarea
nevoilor de supravietuire, ci pentru a crea conditiile unei prelevri gratuite ce ipotecheaz ansamblul societtii,
satisIacerea nevoilor aprnd doar ca un imperativ secundar. Fie c e vorba de cheltuieli somptuare, de sacriIicri
rituale ale valorilor sau de proIitul economic adunat, ca plusvaloare, undeva n aIara circuitului social al pro-
duselor, risipa, cheltuiala ,inutil" sau beneIiciul obtinut fr efort si izolat de comunitatea care l-a produs
preced ntotdeauna economia Iunctional si criteriul minimului necesar subzistentei. Oricare ar fi volumul
obiectiv al resurselor, cheltuielile unei societti se articuleaz n Iunctie de excedente sau deIicite structurale, si
nu reale. ,Pragul de supravietuire nu e determinat de jos n sus, ci de sus n jos |...| Exist chiar o strns
corelatie ntre subdezvoltare, cresterea vertiginoas a straturilor sociale pauperizate, si dezvoltarea tentacular a
structurilor religioase, militare, de personal domestic, precum si a sectorului inutil"
8
.
Privind lucrurile din directie opus, dar dup aceeasi lege de producere a surplusului, pragul consumului
obligatoriu e adesea stabilit dincolo de minimumul necesar, Iiind mereu dependent de producerea plusvalorii. n
trile occidentale dezvoltate, scrie cu umor Baudrillard, ,nimeni nu are voie s triasc cu rdcini crude si cu
ap rece"
9
. Nevoile nu mai snt, prin urmare, o Iort de consuni eliberat de societatea abundentei, care le-ar
produce, ci ,o Ioit de productie generat de nssi Iunctionarea sistemului
10
: ele snt ale sistemului, nu ale
omului. Cum am putea admite, altIel, c posedarea, ntr-o singur Iamilie, a dou-trei automobile de exemplu, e
o ,nevoie" riguros determinat ca minim de supravietuire? Cnd apare aceast nevoie ,vital", si cum se explic
Iaptul c, alturi de Iamiliile posesoare ale acestui ,minim" de subzistent, alte Iamilii, lipsite de el, continu s
triasc?
Producerea de obiecte nu mai are asadar ca orizont eliminarea nevoilor, dup cum acestea nu-si gsesc
rezolvarea prin consum. Constrngerea nevoilor nu e linear, ci exponential, Iiind, de Iapt, un imperativ de con-
sum accelerat. n sIrsit, consumul nu e o cheltuial de resurse, ci o investitie rentabil, lucru ilustrat Ioarte bine
de mecanismele de creditare. ,Cine Iace datorii se mbogteste", putem citi ntr-un slogan publicitar, iar n altul:
,Cumprati si v veti mbogti". Creditul, veritabil ,drept economic al cetteanului"'
1
, consacr simultan
disparitia nevoilor si a obiectelor. Primele snt anulate de acumularea exuberant de obiecte, iar acestea si pierd
speciIicul prin Iaptul c nu mai snt expresia unui eIort de productie, ci a unei inertii a consumului care le goleste
de propria lor substant. Utilizatorul obiectului cumprat pe credit se bucur de acesta ca i cum ar fi al lui.
Durata ratelor de plat acoper ns de multe ori cu greu durata de viat a obiectului, care poate Ii uneori chiar
mai scurt dect scadenta ratelor. Cnd cumpr un Irigider n rate nu snt deloc sigur c nu se ca strica iremediabil
nainte ca eu s-l pltesc. Psihologic, mecanismul creditului.
137
ncurajat Irenetic de economia de piat, produce nesigurant: obiectul luat pe credit trieste, vag, ntr-un ,viitor
anterior" (timpul improbabil n care ,va Ii Iost pltit" v
2
, iar cumprtorul e mereu ,n ntrziere Iat de obiectele
cumprate", ce-i invadeaz existenta ametitor, ipotecndu-i-o ca ,sum de eIorturi si de munc pe care ele o
reprezint" .
Obiectul consumat nu e deci un obiect produs, rezultat al unui eIort al persoanei, ci unul re-produs n cadrul unui
cod ce structureaz ansamblul corpului social. Pe de alt parte, deriva exponential a consumului se reIer mai
putin la satisIacerea nevoilor ct la o acumulare nesIrsit de semne
14
ale acestora. Nevoile devin astIel abstracte,
contribuind la mentinerea unui echilibru social n care consumul preced productia ca principiu de socializare, si
n care mecanismele Iinanciare preiau si reorganizeaz priorittile strict economice. Obiectele moderne, deIinite
prin criterii noi (comutabilitate, mobilitate sporit, specializare ngust, eliberare de estetica canonic),
marcheaz o etap nou n conceptia noastr despre istorie, cultur, comunicare si valori.
2. Obiectul re-produs. Pietrele unghiulare ale productiei economice traditionale snt urmtoarele: obiectul
concret, deIinit prin criterii precum: munca investit n el, valoarea de utilizare pe care o reprezint (care, cel
putin n parte, e expresia cantittii de munc depus pentru producerea lui); prioritatea modelului Iat de
productia de serie; caracterul viu al muncii si semniIicatia ei dialectic (eIortul productiv e mijlocul privilegiat
de integrare social a persoanei).
Structurile socio-economice contemporane pun ns sub semnul ntrebrii ntregul arsenal teoretic al economiei
politice. Mai nti, criteriul central al valorii obiectului produs e pe cale de disparitie: obiecte ultra-soIisticate snt
produse cu telinologii de nalt perIormant, cu costuri reduse si, pe deasupra, Ir eIort. Valoarea material a
obiectului, dar si cea de strdanie productiv(concretizat n tensiunea Iizic a muncii) tind prin urmare spre
zero, iar spirala preturilor e descendent. Acest lucru e posibil si datorit perimrii accelerate si deliberate
a modeleleor, care trec practic instantaneu n productia de serie. Decalajul temporal ntre aparitia unui model si
serializarea lui se ngusteaz continuu: tot asa cum putem vorbi de prioritatea consumului asupra productiei se
poate sustine c, paradoxal, seriile preexist, ca Ioit de integrare economic, modelelor, care de Iapt le-au dat
nastere.
Munca concret, al crei sens s-a generalizat n imaginea eIortului muscular, si-a pierdut asadar virtutile
productive. Dac ns vointa eroic de a da nastere obiectelor a devenit improductiv, ne vom ntreba, pe drept
cuvnt: cum poate Ii deIinit procesul care, n zilele noastre, genereaz obiecte?
Maix a crezut, cu oarecare naivitate, c munca e mijlocul privilegiat de realizare plenar a persoanei umane si c,
prin urmare, criteriul major de
138
integrare social e producerea de bunuri. Aceast mitologie productivist a dat nastere, printre altele, ideologiei
egalitariste occidentale, ce identiIic creterea economic cu abundenta, si pe ultima cu democratia
5
. nu exist
bogtie Ir crestere economic si nici democratii srace. La o privire mai atent, ne vom da ns seama c ntre
crestere si abundent se interpun structuri sociale de discriminare si de dominatie, si c mitul cresterii nedeIinite
e, n esenta lui, un compromis ntre visul egalitar si imperativul mentinerii privilegiilor
16
. n lumina acestei
analize, progresul tehnologic nu e mobilul cresterii economice, ci izvorste el nsusi din dubla determinare pe
care am subliniat-o: cresterea nu e rezultatul progresului tehnologic, acesta Iiind el nsusi produs ca instrument
de putere. O democratie Ir nalte telinologii ar Ii slab, prin urmare srac, riscnd asadar s cad n
totalitarism.
Tabloul societtilor occidentale contemporane e departe de idealul abundentei generalizate, oIerind mai degrab
imaginea unei lumi minutios ierarhizate si a unor inegalitti materiale evidente. Democratiile se ntemeiaz pe
principiul egalittii sanselor, nu pe egalitatea material a persoanelor. Una dintre iluziile criticismului marxist a
Iost credinta n inocenta masinii si a progresului visul revolutiei tehnico-industriale , corelat cu
prejudecata hegemoniei muncii vii asupra muncii moarte (chiar dac conceptul de munc-capital introduce
presentimentul unui principiu de excludere si discriminare tocmai la nivelul muncii
17
). Nu e o ntmplare c Marx
analizeaz doar sumar munca improductiv, altIel spus re-produc-tiv, de exemplu munca-serviciu (sectorul
tertiar de astzi), aceast ,categorie arhaic"
18
, ambigu si greu de deIinit, n care prestatia e inseparabil de
prestatar: ,Serviciul adus cuiva e o adeziune cu trupul, cu timpul, cu spatiul si cu materia cenusie. Faptul c
produce sau nu ceva e indiIerent Iat de indexarea personal pe care o presupune. Gata cu plusvaloarea; salariul
si pierde sensul obisnuit |...| Avem de-a Iace cu supunerea real, cu solicitarea si rechizitionarea total a
persoanei. n acest sens, munca nu mai diIer de alte practici, n spet de termenul ei contrai-, timpul liber care.
din cauz c implic aceeasi mobilizare si investire personal (sau dezin-vestire productiv), e, n zilele noastre,
n mod identic, un seniciu adus cuiva"
!
.
Accelerat, descentralizat, adus ntr-un ciclu de o mobilitate extrem si reprodus prin mecanisme de
autogestionare (exemplu: munca desIsurat la domiciliu, ai crei rezultat e transmis prin retele inIormatice
interconectate), munca nceteaz de a Ii un mod productiv, devenind cod reproductiv si principiu de socializare
Iortat ntr-o lume ,cu Iat de u-zin"
20
. Ea ,invadeaz viata tuturor, ca represiune Iundamental, control si
ocupatie permanent |...| Trebuie ca oamenii s Iie Iixati pretutindeni: la scoal, la uzin, pe plaj sau n Iata
televizorului, printr-o permanent mobilizare general"-l. In dimensiunea lui codiIicat, timpul liber nsusi si
pierde valoarea de utilizare (libertatea pe care o avem de a-l pierde, de
139
a-l Iolosi dup bunul nostru plac), devenind un straniu obiect de consum, eliberat ca un ,capital cronometric"
abstract
22
ce poate Ii cumprat asemenea oricrei mrIi, si ncetnd, tocmai prin aceasta, de a mai Ii cu adevrat
liber. Asa cum munca se dizolv n propriul ei cod, libertatea clipelor de rgaz e semnul supremei noastre
servituti si al reiIicrii ultime a Iortei de munc
23
. Iar dac munca mimeaz producerea de obiecte, timpul liber
reproduce, la rndul lui, semnele integrrii silite n societatea global.
3. Obiectul deeu. Eliberarea obiectului ca simulacru si de-natu-ralizarea valorilor pun sub seninul ntrebrii
nsusi principiul realittii lumii si istoriei
24
. S revenim ns la cteva obiecte devenite, prin specularitatea
realittii si a aparentei, propria lor imagine.
O component a revendicrilor Ieministe a Iost ceea ce unii au numit ,revolutia sexual", ce ar Ii tins la
restabilirea demnittii Ieminine si a egalittii morale a sexelor. Dou idei de baz au inspirat acest Ienomen:
convingerea c Iemeia era supus represiunii masculine si imperativul eliberrii Ir oprelisti a dorintei si
energiei sexuale, ntr-un mod ce aminteste, destul de curios, de productivismul dezlntuit al economiei politice
marxiste. Or, arat Baudrilllard, sexualitatea nu a Iost niciodat reprimat in materialitatea ei, ci doar supus
unei ,constrngeri de exprimare, asadar de producere a sexului" (s.B.)
25
. Istoria sexualittii e ntru totul similar
istoriei nebuniei descris de Michel Foucault n Histoire de la folie lage classique. ambele au Iost initial
izolate, ,oprimate", ntemnitate n interdictii verbale sau n institutii speciIice, eliberndu-se, n zilele noastre,
ntr-o normalitate cotidian care, n Iapt, e nceputul propriului lor sIrsit
26
. Sexul Ir mister, proIerat, aIisat si
exhibat pornograIic, n Iascinatia proximittii absolute si ntr-un exces de vizibilitate si pierde realitatea: el se
,hiperrealizeaz", altIel spus se resoarbe, ca obiect, n propria-i imagine
27
.
Paradoxul e n Iaptul c eliberarea energiilor nu aduce egalitatea persoanelor sau a categoriilor umane, biologice
ori socio-proIesionale, ci antreneaz o ntrire a socializrii, care devine tot mai puternic, diIerentiat si
ierarhizat: ,Orice Iort si orice discurs eliberat e un cerc adugat spiralei puterii
28
. Eliberarea n bine e,
simultan, eliberare n ru
29
, iar eliberarea maxim aduce imobilizarea spectral a obiectului n propria-i aparent
si a umanittii n propria-i virtualitate. Realitatea lumii e prin urmare rezidual: cea a unui deseu ce procedeaz
dintr-o istorie virtual, ,n reciclarea universal a deseurilor, devenit marea noastr sarcin istoric, arat
Baudrillard n Ecologia malefice?, lucrul cel mai ru e Iaptul c specia uman ncepe s se produc pe sine ca
deseu, continund eIectul de dejectie chiar asupra ei. Cel mai ru nu e c sntem npditi de deseurile
concentrrilor industriale si urbane, ci c ne-am transformat noi inine in deeuri (s.B.): c natura a ajuns s Iie
rezidual, insigniIiant, mpovrtoare, si c nu mai stim cum s scpm de ea |...| Cnd se construieste o
autostrad, un supermagazin, o metropol, tot ce le nconjoar se
140
transIorm n desert |...| Ecologia si orice ecologie e benevol nu poate Iace nimic. Ar Ii nevoie de o
ecologie maleIic, care s trateze rul cu alt ru".
ntr-adevr eliberarea sub semnul tehnolgiilor triumItoare, prin accelerarea vertiginoas a proceselor Iizice,
biologice, istorice sau de comunicare aduce un Iel de instantaneizare a lumii, reversibilitatea cauzelor si a
eIectelor, curbarea linearittii n circularitate si disparitia tuturor punctelor de reIerint. Prinse ntr-o circularitate
ametitoare, evenimentele si pierd dimensiunea temporal: aIlate nencetat n ntrziere Iat de propria lor
desIsurare, ele se vor rsuci asupra lor, ntr-o ciudat ,retrocurbur" a istoriei"
31
, care, tocmai din acest motiv,
nu se va sIrsi niciodat. Baudrillard rspunde proIetilor ,sIrsitului istoriei", ale cror puncte de sprijin snt ideea
miscrii progresiv-lineare a istoriei si cea a Iinalittii proceselor (Iinalitatea istoriei ar Ii, dup ei, propria ei
moarte), prin aIirmarea instantaneittii virtuale a mesajelor, inIormatiilor si proceselor, Iat de care lealitatea
apare doar ca un rest structural, o ,excrescent" sau un deseu nereciclat. Aceasta ,deoarece, de Iapt, 3&,&9.nu
are loc in timpul real (s.B.). Nici mcar istoria. Istoria n timp real e reteaua de televiziune CNN si inIormatia
instantanee, care e tocmai contrariul istoriei"
32
.
Obiectele hiperreale, iesite din istorie si strine propriei lor durate, snt sortitte transparentei absolute. Ele si-au
pierdut determinrile Iizice, biologice, psihologice, sexuale, economice, politice etc. Exemplu: corpul orbital as
cosmonautului, izolat n stare de imponderabilitate si de asepsie total, ntr-un spatiu simulat, nu ntr-unui Iizic.
n acest caz, orbitalizarea Iiintei umane e contemporan cu satelizarea propriei noastre lumi: spatiul metaIizic se
retrage, cedndu-si locul hiperrealittii stelare. Pentru cosmonaut, realitatea nu mai e dect un trup inutil, un
reziduu mort sau un terminal nzestrat cu calittile telematice. La drept vorbind, e vorba mai putin de o pierdere
eIectiv a realittii ct de o ,proximitate absolut" si de o ,supraexpunere la transparent" (identic, de altIel, cu
promiscuitatea sexului n pornograIie) care Iace ca omul s nu se mai poat produce ca aparent sau imagine, ci
s devin ,un pur ecran, ori o supraIat de absorbtie si de resorbtie a retelelor de inIluent"
33
.
Cum mai poate Ii concediat realitatea? Prin suprimarea germenilor de viat. Nasterea copiilor n eprubet, ntr-
un spatiu total aseptic, supraprote-jat (asemntor cu cabina cosmonautului), e preIigurarea viitorului ca e-
xistent sub vid, care pn acum era rezervat doar bacteriilor si particulelor din laboratoare. PuriIicarea
artiIicial a mediilor si a ambiantei, al crei scop e s suplineasc sistemele imunologice interne aIlate n suIer-
int si protectia natural a organismelor anunt aparitia unei umanitti vulnerabile n mod absolut: supraprotejat
dar lipsit de aprare, omul viitorului va tri ntr-o lume de o soIisticare igienic mortal, Iiind un imuno-deIi-
cient virtual ce va Iace specia s dipar prin dispersie n propriile ei aparente.
141
Aceeasi diseminare orbital si satelizare a realului apare n Ienomenele politico-Iinanciare contemporane. n
zilele noastre, capitalul (care pentru Marx avea pondere si stabilitate) e transpolitizat, plasat pe orbita planetei
dincolo de raporturile si conIlictele de productie, politice sau ideologice; el se autonomizeaz ca Iorm aleatorie
si mobil, ,Iunctionnd dincolo de propriile lui Iinalitti, ntr-o manier absolut ireIerential"
34
.
Rzboiul total e un rzboi virtual, iar amenintarea atomic e plasat si ea pe orbit si Iragmentat n mici
reziduuri: rzboaiele miniaturale de la sol, duse cu mijloace conventionale. La Iel, datoria mondial, exorbitant,
care e si ea orbitalizat, devenind ,,un satelit al pmntului, ca si rzboiul"
35
. ,,O adevrat minune, aceast
datorie ce se nvrte ntr-una, capitalurile absente care circul, bogtie negativ care, ntr-o zi, va Ii desigur si ea
cotat la Burs |...| nc nu s-a gsit solutia orbital pentru suprapopulatie, dai" nu trebuie s ne pierdem
speranta"
36
.
Tot ce e viu, real, diIerentiat, produs cu eIoit asadar sortit s moar e un simplu deseu de care nu ne putem
debarasa dect reciclndu-l n hiperrealitatea orbital (care va reusi poate, cndva, s absorab pn si Ioita de
munca excedentar
37
) sau integrndu-l fr rest n structurile societtii globale. Volatilizrii pe orbit a
capitalurilor, rzboaielor si satelitilor artiIicial ai pmntului i rspund dispozitivele integratoare precum
consumul (deja evocat) sau marile deIasurri politico-mediatice din democratiile occidentale. Iar dac productia
de obiecte e un Iel de deseu al consumului (aici, sloganul ar putea Ii: tot ce nu poate Ii consumat trebuie produs),
vointa politic responsabil e si ea doar un reziduu al masiIicrii, adic al disciplinrii multimilor amorIe, sub
semnul inertiei. Dup cum arat Baudrillard, n trile occidentale puterea politic a disprut, iar societatea, a
crei initiativ e neutralizat prin tehnici de manipulare si de reciclare, apare doar ca un imens ,deseu
cumulativ"
38
. Asemenea capitalului Iinanciar, democratiile se descentralizeaz continuu, se deconecteaz, se
depolitizeaz si se deteritorializeaz, Ir a-si propune ns Iinalitti, optiuni polemice sau proiecte de
responsabilitate civic: singurul scop al organizrii democratice a statelor e integrarea ansamblului social,
banalizarea si dizolvarea spiritului de rspundere prin simultaneizarea pornograIic a tuturor discursurilor.
Exemple: sondajele de opinie, care prin partialitatea lor imposibil de dovedit erodeaz vigilenta politic,
actionnd asupra masei electorale precum acizii ntr-un test chimic
39
; nmultirea galopant a comemorrilor
adevrat ,euIorie sub perIuzie"
40
n mijlocul indiIerentei populare; Iluiditatea docil si lipsa de reactie a
maselor, care, n clipa cnd opteaz pentru un candidat sau altul, o Iac mai putin din dorinta de a Ii reprezentate
ct din aceea de ,,a asista la reprezentatia politic", ca la un spectacol
41
: cel al puterii pe care o aleg pentru a se
debarasa de putere' Lucra vizibil si n nehotrrea doar aparent care, uneori, aduce la putere partide Ir
program deIinit, n vreme ce ar Ii Iiresc ca alegerea s vizeze un program anume, eventual mpotriva puterii!
142
Caracterul sumbru al analizei politice a lui Baudrillard reia conceptia sa despre istorie: asa cum istoria nu se va
sIirsi niciodat, pentru c de fapt inc nu a inceput cu adevrat n dimensiunea ei de progres linear dect poate la
modul rezidual
42
, puterea politic nu poate muri de moarte violent. Deoarece puterea si-a trdat esenta politic,
dizolvndu-se n interactiunea publicitar-mediatic, ,majorittile tcute" o vor sustine mereu, tocmai pentru a
scpa de ea! Si aceasta, arat Baudrillard, n virtutea unei observatii care tine de bunul simt: de cnd exist putere
politic, atitudinea spontan a maselor Iat de ea a Iost o reactie de nencredere, chiar si atunci cnd, prin Iorta lor
de decizie materializat n votul depus n urne, i-au consacrat legitimitatea.
Consecvent siesi, Baudrillard reIuz alternativele de recuperare si depsire dialectic a contradictiilor si
ambiguittilor istoriei li politicii. Deoarece ,energiile legate si vizeaz propria moarte"
43
prin eliberare ,
singura strategie lucid e cea catastrofic, n care ,lucrurile snt mpinse pn la limita la care, n mod Iiresc, se
inverseaz si se prbusesc totodat"
44
. Punctul crucial al reIlectiei oneste trebuie s Iie rul nsusi (le mal), nu
neIericirea (le malheur). De unde concluzia, ptruns de amrciune dar n acelasi timp tonic, a ultimului su
volum: ,,Ne gsim n Iata unei tentative duble: a mplinirii lumii si a realittii integrale si a continurii unui
Nimic din care cartea de Iat Iace parte. Ambele snt sortite esecului, n vreme ns ce esecul unei tentative de
mplinire e negativ, cel al uneia de distrugere e vital si pozitiv. Tocmai de aceea, gndirea care stie c oricum va
esua, trebuie s vizeze obiective criminale. O ntreprindere ce vizeaz obiective pozitive nu-si poate ngdui s
esueze. Una care vizeaz obiective criminale trebuie s esueze. Tocmai aceasta e practica, bine temperat, a
principiului rului. Dac sistemul esueaz viind s Iie totul, din el nu rmne nimic. Dac gndirea esueaz cu
vointa de a nu Ii nimic, ntotdeauna va rmne ceva"
45
.
Horia LAZR
1
Traducerea titlurilor n limba romn e urmat de sigle pe care le vom Iolosi, dup nevoi, n trimiterile bibliograIice din studiul nostru.
Paginatia Sistemului obiectelor (SO) trimite la editia original. Notele numerotate apartin autorului, cele marcate cu asterisc snt ale noastre.
2
TM,p. 11.
3
CEPS,p. 84.
4
Curioas viciere a perspectivei, introdus de ideologia marxist (inutil s mai amintim c economia politic marxist e mai putin oper
stiintiIic ct ideologic, asadar un instrument de presiune): anterior societtii socialiste (si comuniste) popoarele au muncit somnambulic,
ntr-un soi de vast univers concentrationar, n care au Iost silite s intre, vnzndu-si Iorta de munc pentru a putea subzista. n comunism, a
crui imagine nu o mai putem desprti de lagrele de munc Iortat instalatii-pilot de ,reeducare" prin inIuzarea ,adevratului" sens al
muncii, n Iapt ns institutie de exterminare a opiniilor
143
politice contrare sistemului , popoarele se ,elibereaz" ca si colectivitti muncitoare inIorme, riguros disciplinate. Conceptia muncii
,eliberate" n comunism las s se ntrevad visul nemrturisit al elitelor totalitare: oamenii trebuie s-si triasc cu convingere maxima
constrngere (cea a opiniei) ca pe o libertate; ,justitia social" devine o terorizare permanent a constiintelor.
,Exploatarea" capitalist aduce plusvaloare material, ,eliberarea" comunist prin munc desIiinteaz persoana uman. Capitalismul e o
uzin, comunismul o ocn, iar exploatatul de ieri e exterminatul de azi.
s
ESM,p.25.
6
MP, p.9.
7
ESM, p.28.
8
CEPS,p.85.
9
Ibid., p.6.
10
/It(V/.,p.87.
u
SO,p.218.
12
Ibid, p.222.
13
Ibid.
14
rI,p
15
SC,p.62.
16
Ibid., p.66. n aceast optic, consumul nu edeIinit prin reIerire la valoarea de utilizare a obiectelor, ci apare ca un cod de comportament
sever reglementat, cu semniIicatie distinctiv, aIiliindu-l pe consumator la un anumit grup, sau dimpotriv deniarcndu-l n snul acestuia
(SC, p.79). n ce priveste legtura dintre privilegii si penurie (srcie), trebuie remarcat Iaptul c, n logica ei social, cresterea e
,reproducerea unei penurii structurale" (care nu are nimic de a Iace cu raritatea obiectelor: nu se produce mai mult pentru c obiectele ar Ii
insuIiciente), ,sistematizat ca Iunctie de relansare economic si ca strategie de putere" (Ibid., p.89).
17
ESM, p. 30.
18
Ibid., p.33.
19
Ibid.
20
Ibid.,p35.
2
Ibid., p.28.
22
SC, p.240. La Iel cum consumul nu elibereaz obiectul dect n functia lui abstract (semniIicarea nevoilor), timpul liber ne readuce,
simetric, la nevoia de a ne elibera de timpul viu: dac munca nu mai produce obiecte ci semne ale dorintelor, rgazul reintroduce nevoia de a
consuma simulacre de libertate.
23
ESM, p. 34, notai.
24
Ultima carte a lui Baudrillard, Le crime parfait, pretinde c e ,istoria unei crime: crima uciderii realittii", si a ,exterminrii unei iluzii
iluzia vital, iluzia radical a lumii" (CP.p.10).
25
OF,p.21.
26
,ReIularea nu e niciodat reIulare a sexului n Iolosul unui nu-stiu-ce, ci reIulare prin sex patrularea discursului, a trupului, a energiilor
si a institutiilor de ctre sex, n numele ,sexului ce se exprim pe sine". Sexul reIulat nu Iace dect s ascund reIularea prin sex" (OF, p.26).
27
Un exemplu: ,indiIerenta sexual" a ,sexului hipersexual", derealizat, ilustrat de Madonna, ,condamnat s ncarneze succesiv, sau
simultan, toate rolurile si versiunile (mai curnd dect perversiunile) sexului, deoarece pentru ea nu mai exist alteritate sexual" (CP, p. 175).
Hiperrealizarea e, n acelasi timp, dediIerentiere si denaturalizare.
28
OF, p.35. Lucru care apare la analiza ansamblului social, n globalitatea lui interactiv. Odat eliberat, Ieminitatea devine principiu
director n retorica publicitar: toate obiectele primesc atribute Ieminine (cldur, Iidelitate, atractivitate, supunere etc). Schemele de
persuasiune publicitar conIirm statutul de obiect (asadar pozitia de subordonare) al Iemeii n ierarhia social si erotic (SO, p.98).
29
,Binele nu poate Ii eliberat prin eliminarea rului. Mai ru: elibernd binele eliberm
144
si rul. Adevrul nostru echilibru, balanta noastr e inseparabilitatea binelui si a rului"
(IF,p.l20).
IF.p.115.
31
Ibid, p.24.
32
ftirf.,p.l30.
33
ALM, p.25.
M
TM,p.l9.
35
//., p.35.
36
Ibid.
37
CP, p.69.
38
GD, p.33. . ,
39
Ibid., p.37. De altIel, prin Irecventa lor, sondajele ,ucid alegerile , care nu mai sint dect ,cazuri particulare" ale sondajelor! (Ibid., p.128).
40
Ibid, p.92. ,.. . , , .
41
Ibid., p.50. Paradoxul optiunilor electorale contemporane: oamenii politici sint alesi pentru c nu repre:int/i nimic Iar discursul liderilor
politici, n care alterneaz demagogia servil si provocrile neputincioase, nu Iace dect s ilustreze nencrederea generalizat care, n zilele
noastre, e principiul democratiilor.
42
Dac ar trebui s scriem o istorie a progresului, obiect istoric prin excelent, ar trebui s scriem istoria rezistentelor Iat de progres, arat
Baudrillard (Ibid., p.126).
43
ESM,p.ll.
44
Ibid.
45
CP, p.207.
145
CUPRINS
INTRODUCERE........................5
A. SISTEMUL FUNCTIONAL SAU DISCURSUL OBIECTIV . 11
I. STRUCTURILE DE ARANJARE A MEDIULUI COTIDIAN 11
Mediul traditional .......................11
Obiectul modern eliberat in propria-i functie.........12
Interiorul model ........................13
Elementele..........................13
Peretii si lumina........................14
Luminarea...........................15
Oglinzi si portrete.......................15
Ceasul de perete si timpul ..................16
Spre o sociologie a aranfrii?.................17
Omul ce aranfea: lucruri...................18
H. STRUCTURILE DE AMBIANT.............22
Jalorile de ambiant. culoarea ................22
Culoarea traditional.....................22
Culoarea natural.......................22
Culoarea Iunctional.....................24
Caldul si recele........................26
Jalorile de ambiant. materialul................26
Lemn natural, lemn cultural .................26
Logica ambiantei.......................27
Un material model: sticla...................28
Omul de relatie i de ambiant.................30
Scaunele............................30
Culturalitate si cenzur....................31
Jalorile de ambiant. Gestica i formele............32
Gestica traditional: eIortul..................32
Gestica Iunctional: controlul ................33
Un nou cmp de operatii...................34
Miniaturizarea ........................35
Stili:are, manevrabilitate, invelire...............35
SIrsitul dimensiunii simbolice................36
Abstractia puterii.......................37
Mitul Iunctionalist......................38
Forma Iunctional: bricheta .................39
Conotatia Iormal: aripa masinii...............39
Alibiul Iormei.........................40
146
HI. CONCLUZIE: NATURALITATE SI FUNCTIONALITATE 45 ANEXA: LUMEA DOMESTIC SI
AUTOMOBILUL . . . 45
B. SISTEMUL NEFUNCIONAL SAU DISCURSUL SUBIECTIV
I. OBIECTUL MARGINAL: OBIECTUL VECHI......50
Jaloarea lui de ambiant. istorialitatea............50
Jaloarea lui simbolic. mitul originii.............51
,Autenticitatea"........................51
Sindromul neo-cultural. restaurarea..............52
Sincronie, diacronie, anacronie................54
Proiectia invers. obiectul tehnic la ,primitivi .......55
Piata lucrurilor vechi......................56
Neo-imperialismul cultural...................56
II. SISTEMUL MARGINAL: COLECTIA..........58
Obiectul desprtit de propria-i functie.............58
Obiectul-pasiune........................59
Cel mai frumos animal domestic................60
Un foc serial..........................61
De la cantitate la calitate. obiectul unic............61
Obiecte i obinuinte. ceasul de min.............63
Obiectul i timpul. ciclul dirifat................64
Obiectul sechestrat. gelo:ia..................65
Obiectul destructurat. perversiunea.............. 66
De la motivatia serial la motivatia real...........69
Discursul indreptat spre sine..................70
C. SISTEMUL META- DISFUNCTIONAL: GADGETURI SI ROBOTI...........................73
Conotatia tehnic. automatismul................73
Tramcendenta functional...................73
Aberanta functional. gadgetul................75
Pseudo-functionalitatea. mainul...............76
Metafunctionalitatea. robotul.................79
Avatarurile tehnicii.......................82
Tehnica i sistemul incontient.................85
D. SISTEMUL SOCIO-IDEOLOGIC AL OBIECTELOR SI AL CONSUMULUI.......................90
I. MODELE SI SERII
Obiectul preindustrial i modelul industrial..........90
Obiectul ,personali:at"....................91
Alegerea............................92
147
DiIerenta marginal......................92
Idealitatea modelului......................93
De la model la serie ......................95
DeIicitul tehnic........................95
DeIicitul de ,stil" ......................96
DiIerenta de clas.......................97
Privilegiul actualittii.....................98
Necazurile persoanei.....................99
Ideologia modelelor ....................100
D. CREDITUL........................ 103
Drepturile i indatoririle cetteanului consumator..... 103
P recesiunea consumului. o nou etic............ 104
Constringerea de a cumpra................. 105
Miracolul cumprrii..................... 106
Ambiguitatea obiectului casnic................ 107
UI. PUBLICITATEA..................... 108
Discursul asupra obiectelor i discursul-obiect....... 108
Imperativul i indicativul publicitar............. 108
Logica lui Mo Crciun ................... 109
Instanta matern. fotoliul Airborne............. 110
Festivalul puterii de cumprare............... 112
Gratificare i reprimare instanta dubl...........'114
Pre:umtia colectiv...................... 116
LessivePax......................... 116
Concursul publicitar.................... 117
Garap............................ 119
Un nou umanism? ...................... 119
Conditionarea serial.................... 119
Libertatea prin lips..................... 120
Un nou limbaf?........................ 121
Structur si decupaj: marca................. 122
Un cod universal: standingul................ 125
CONCLUZIE: SPRE O DEFINITIE A ,CONSUMULUI" 130
POSTFAT: N CUTAREA OBIECTULUI PIERDUT
(HoriaLazr).........,........134
Comanda nr. 60118 Imprimeria .Ardealul" Cluj
(ECHNOX
rutem oare cIasifica ntreaga vegeta|ie a obiecteIor ca pe o fIor sau o faun, cu specii tropicaIe i
gIaciare, cu muta|ii brute i cu specii pe caIe de dispari|ie? n civiIiza|ia urban vedem succedndu-se fn
ritm acceIerat genera|ii de produse, de aparate, de gadgetiri fa|a de care omuI pare o specie deosebit de
stabiI. Dac ne gIndim bine,, aceast viermuiaIa nu e mai neobinuit dect cea a nenumrateIor specii
naturaIe. Iar pe acestea omuI Ie-a pus deja In ordine. i, pe vremea cfnd a nceput s fac acest Iucru fn
mod sistematic, a fost tn stare i s ofere un tabIou exhaustiv aI obiecteIor practice i tehnice de care era
nconjurat, tn EncicIopedie. De atunci, ns, echiIibruI s-a rupt: obiecteIe cotidiene (nu avem fn vedere
dispozitiveIe automate) proIifereaz, nevoiIe se nmuI|esc, produc|ia acceIereaz apari|ia i dispari|ia
acestora, iar vocabuIaruI nu mai ajunge s Ie defineasc. Putem oare spera c vom reui s cIasificm o
Iume de obiecte care se schimb vztnd cu ochii i s ajungem Ia un sistem descriptiv aI acestora?
JEAN BAUDRiLLARD
4900 Lei
98 Lei T.L. 4998 Lei
Uniunea ScriitoriIor din Romnia
Cont:45101032BCR.,fiIiaIasect. 1, Bucureti
ISBN 973-9114-44-7