ATRIBUTII-ROLURI-STATUT Principalele atributii ale profesorului, ca lider formal al clasei, sunt conducerea activitatii didactice si influenta, fapt ce asimileaza

notiunea de management a invatarii in scoala cu notiunea de leadership. In baza atributiilor profesorului, de organizare, coordonare, planificare si control acesta intra in relatii specifice cu fiecare elev si cu clasa in ansamblul sau. Ca orice lider, profesorul are un statut formal si unul informal in grup (clasa) si un anumit stil de conducere (un fel propriu de a coordona si controla activitatea grupului). Literatura de specialitate semnaleaza situatiile nedorite in care apare o dezechilibrare intre statutul formal si cel informal, al profesorului, situatie la care profesorul trebuie sa fie foarte atent. El poate fi doar specialistul tehnic al grupului" sau doar specialistul in probleme socioafective" in loc sa fie amandoi deodata sau, si mai grav, i se poate recunoaste dreptul legal fara sa i se recunoasca si dreptul moral de a de a conduce activitatea. Stilul de conducere a activitatii didactice poate fi (si a fost) analizat din perspectiva celor trei tipuri ale stilului de conducere descrise de K. Lewin, R. Lippitt si R.K. White (1938): autoritar, democrat si permisiv. Conducatorul autoritar exercita un control sever al activitatii membrilor grupului, cel democratic ii implica in organizarea activitatii, cel permisiv le da foarte multa libertate. Profesorul autoritar mentine ordinea si decide singur in toate situatiile, cel permisiv exercita putine constrangeri si creaza oportunitati elevilor de a lua singuri decizii, cel democratic este centrat pe relatii de parteneriat cu elevii (foloseste negocierea si sugestia) (Wragg, 1981). Directivitatea profesorului ca lider, diferentiaza modul de conducere a activitatii sub aspectul implicarii elevilor in planificarea si organizarea activitatilor comune: un maximum de directivism caracterizeaza profesorul care programeaza si imparte sarcini, care structureaza ferm activitatea; comportamentul de sprijin implica sprijinirea elevilor in a-si asuma responsabilitatile conferite, un comportament participativ presupune luarea in consideratie a opiniile elevilor cu privire la organizarea activitatilor. Un studiu (R.Lippitt si R.White) care a a urmarit sa demonstreze tipul de schimbare sociala determinat de tipuri diferite de comportament de lider (autoritar, democratic si laissez-faire) in diferite grupuri de elevi a permis masurarea a trei tipuri de comportament care favorizeaza dezvoltarea libertatii si aptitudinilor grupului si elevilor: sprijin si sugestii", comunicare de informatii", stimularea initiativei personale" . Studiul a relevat ca liderii democratici stimuleaza independenta copilului mult mai mult decat liderii autoritari si laissez-faire. Un aspect important care diferentiaza liderii (profesorii) autoritari de cei democratici este modalitatea de motivare utilizata (exterioara/ interioara; pozitiva/negativa). S-a constatat ca o conducere autoritara recurge la motivare exterioara, predominant negativa, distantare de membrii grupului, amenintari, sanctiuni, criticism situatie in care relatiile profesorului cu elevii devin tensionate. Rolurile si functiile profesorului aduc in discutie problema aptitudinii si competentei pedagogica, ambele asociate cu notiunea de eficienta sau, mai precis de eficacitate profesionala. N.Mitrofan defineste aptitudinea pedagogica drept o formatiune psihologica complexa la nivelul personalitatii didactice, bazata pe un anumit nivel de dezvoltare si functionare al proceselor si functiilor psihice, care asigura un comportament educational eficient"