Sunteți pe pagina 1din 37

Chipuri de mame crestine in educatia religioasa

Chipuri de mame crestine in educatia religioasa

Elogiul mamelor crestine s-a facut de mult, cu fapta si cu cuvantul. Educatia familiala a crestinilor a fost ilustrata cu numeroase figuri de sfinti si de mari slujitori ai Bisericii si ai societatii. Unele mame celebre, cunoscute ca educatoare ideale, sunt numai cateva din multele care au facut din copiii lor oameni: oameni de valoare crestina si sociala.

Ele s-au impus admiratiei si respectului lumii crestine si necrestine. In vremea de incordata lupta religios-morala si culturala, intre Crestinismul biruitor si paganismul elen, in secolul al IV-lea, cand Iulian Apostatul cauta sa discrediteze credinta "galileenilor", s-o faca ridicola si s-o inabuse, cel mai vestit retor al timpului, unul din marile chipuri de pagani prinsi cu toata fiinta lor de traditiile si de gloria elinismului, profesorul Libarius, a rostit aceste cuvinte de admiratie care au ramas inscrise ca un imn in cartea de aur a Crestinismului: "Ce femei admirabile sunt la crestini!" Spunand aceste cuvinte, Libarius se referea la Anthusa, mama Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care - fara a o cunoaste - o pretuia foarte mult.

Putem sa afirmam ca la temelia cresterii si a pregatirii pentru viata a fiecarui mare crestin a stat si devotamentul unei mame bune; ca fiecare sfant crestin si om insemnat a fost faptura sufleteasca, opera pedagogica a unor asemenea mame. Femei ca cele doua Macrine, bunica si sora Sfantului Vasile cel Mare, Emmilia, mama lui, Nonna, mama Sfantului Grigorie Teologul, Monica, mama Fericitului Augustin, realizeaza si caracterizeaza chipuri desavarsite de educatoare crestine. Bunele mame crestine au fost de regula bune educatoare.

Pedagogia lor venea din credinta si din invatatura lor crestina. Ea nu se baza atat pe manuale si pe lectii de scoala, cat pe invatatura Sfintei Scripturi, aceasta carte a vietii care cuprinde, in principii dumnezeiesti si in sfaturi si experiente de profeti si de apostoli, cea mai inalta stiinta a cresterii oamenilor, aceea care ii face mai buni, mai drepti, curati, sinceri, corecti, oameni de caracter, virtuosi intru totul. "Cresteti pe copii in invatatura si in povata Domnului!"" (Efeseni 6, 4)

Aceasta invatatura si povata au transmis-o si au pilduit-o cu dragoste si grija mamele crestine, a caror credinta si viata morala faceau din ele cei mai buni pedagogi care pot fi - parintii.

Pedagogia lor era lege morala a crestinismului, izvorul acesteia era voia lui Dumnezeu, principiu educativ indiscutabil, neschimbabil, vesnic si fericit, ca Dumnezeu Insusi. Puterea si autoritatea lor erau cea a exemplului personal, a faptei. Sfintii crestini sunt de regula copiii si ucenicii unor mame sfinte, femei pioase si virtuoase, modele de intelepciune, de castitate, de caritate, de bunatate crestina. De cand e lumea, nu se cunosc principii pedagogice valabile in chip teoretic, fara exemplul cel bun al educatorului. Se stie, dimpotriva, ca pilda rea compromite si zadarniceste cele mai bune intentii si ca principiile sigure nu pot sa formeze oameni, fie ele cat de frumoase.

Pedagogia nu se face in abstract, ca un calcul ipotetic sau ca o speculatie metafizica. Ea se face de om pe oameni, se face de la suflet la suflet, cu date si scopuri psihice-morale. Ea se face pentru indreptarea, imbunatatirea, innobilarea omului, si omul nu se indreapta, imbunatateste si innobileaza prin reguli si deziderate, nici prin singura stiinta teoretica a lumii.

Cu o credinta vie, calda si puternica, cu sentimente nobile, cu simt moral superior, femei uneori simple au putut sa-si educe copiii mai bine decat pedagogi cu pregatire stiintifica.

Monica, mama Fericitului Augustin - pe atunci si altele ca ea - au fost crescute de catre sclave credincioase.

Monica nu era o copila fara cusur, dar vigilenta umilei educatoare a indreptat-o cu prestigiul si cu succesul unui pedagog constiincios si consecvent. Cand mama crestina educatoare a avut si cultura, si traditii familiale, si mijloace, copiii ei s-au putut bucura de privilegiul unei bune cresteri complete, in care stiinta lumii se armoniza cu principiile morale ale Crestinismului, si la podoabele spirituale ale Evangheliei se adaugau, adaptandu-se, cele ale intelepciunii omenesti, selectionate dupa criteriul virtutii. Influenta precumpanitoare a mamei au marturisit-o ei insisi.

Femeia crestina s-a distins ca educatoare in toate straturile si epocile, ridicandu-se la inaltimea idealului crestin al vremii, care a putut sa fie mai mult misionar, martiric, ierarhic sau ascetic.

In istoria apostolatului, femeia a jucat un rol important ca agenta a evanghelizarii. Pretioasele colaboratoare ale Sfantului Apostol Pavel sau ale altor misionari au fost dintru inceput active si vrednice purtatoare ale ideilor crestine. De multe ori, femeia s-a convertit inainte de sotul ei, l-a convertit si pe el

si pe copiii lor. Cercul misionar obisnuit al femeii era familia, rudenia, societatea ei restransa. Sentimentul ei matern, atat de firesc si de puternic, face din femeie o fiinta devotata mai intai si mai mult copiilor ei. si in epoca apostolica, si mai tarziu, in multe familii copiii s-au crestinat prin mama lor.

Chiar in cazul cand sotul a ramas pagan, sotia crestina a facut din crestinarea si buna-crestere a copiilor grija ei de capetenie.

In vremea persecutiilor, curajul femeilor crestine a fost admirabil, atat de mare, incat ar putea sa para uneori neverosimil.

Ceea ce nu se poate vedea decat in cazuri cu totul rare, ca mama sa-si indemne copilul sa moara pentru o idee mare sau pentru un interes superior, general, s-a vazut adesea la crestini: mame care si-au incurajat copiii sa sufere totul si sa moara pentru credinta lor crestina. Sunt cazuri in care indemnul acesta a luat forma unei implorari. Pe cat de mare era durerea si rusinea parintilor pagani cand copiii lor crestini mureau martiri, pe atat de mare dorinta si bucuria celor crestini ca fiii lor sa aiba parte de coroana de martiri cu care intrau in numarul sfintilor. Sfintenia a fost cel mai inalt ideal pedagogic. Frumusetea si dinamismul acestui ideal care face pe om sa-si depaseasca puterile explica de la sine eroismul fara seaman al mamelor crestine.

Cand o faptura slaba, nevarstnica si umila ca Blandina, marturisitoare si martira la Lugdunum in persecutia imparatului filosof Marcu Aureliu (177), intareste pe crestini cu exemplul tariei ei sufletesti sa indure chinurile pana la sfarsit, care era sfarsitul vietii lor, ea facea aceasta, ziceau crestinii, incurajandu-i "ca o mama nobila pe copiii sai" (Eusebiu, Istoria Bis. V, 53). Blandina nu era nici mama, nici nobila, era o copila de cea mai modesta categorie sociala - o sclava -, dar era, in frumusetea atitudinii ei crestine eroice, mare la suflet si vrednica de lauda, ca o "mama nobila". Iata buna mama crestina, socotita cel mai inalt termen de comparatie spre lauda martiriului insusi, care este sfintenia prin excelenta.

Mamele adevarate au fost cu atat mai mari si mai bune educatoare, cu cat au biruit in lupta lor cel mai puternic sentiment si instinct, cel al maternitatii lor, si au avut taria sa doreasca si sa vada moartea crestina a copiilor lor, socotindu-se de doua ori fericite daca puteau sa moara cu ei sau sa lase orfani copii mici, uneori ingerasi de san.

Tanara si nobila Perpetua, nobila in toate privintele, alapta unicu-i prunc cand a fost arestata, judecata si condamnata la moarte impreuna cu alti crestini, intre care sclava Felicitas, in Africa, sub Septimiu Sever

(anul 203) Sclava purta inca in pantece o copila, care a vazut lumina zilei - cata lumina putea vedea - in inchisoarea subterana in care erau paziti crestinii. Ca si ea, Eutychia, gravida, infrunta cu curaj martiric judecata si osanda paganilor la Tesalonic, sub Diocletian (304).

Aceste femei nu erau nesimtitoare la durerile si la bucuriile omenesti de mama, ca sa moara cu inima usoara, lasand in urma copiii dragostei si sanului lor. Dimpotriva, Perpetua marturiseste ca a suferit mult de lipsa copilului, pana ce i-a fost adus la inchisoare si a putut sa-l alapteze, iar dupa aceea, cand i s-a adus, bucuria de a-l vedea cu ea o facea atat de fericita, incat zicea ca inchisoarea i se pare un palat si ca se simtea acolo mai bine decat oriunde. Ce putea sa lumineze si sa edifice acolo mai mult, la varsta intelegerii, pe asemenea orfani de martiri, decat frumusetea si eroismul mortii mamei lor?

Agathoniki, la Pergam, in persecutia lui Deciu (250), insufletita de curajul episcopului Carpus si al diaconului Papylus, se declara si ea crestina, gata sa moara cu ei. "Ai mila de copiii tai!" - striga multimea si proconsulul judecator. "Copiii mei? Sa aiba Dumnezeu grija de ei!" - raspunde mama crestina, care moare martira spre cinstea si pilduirea lor. Crispina, patriciana, sotie si mama, moare de asemenea cu mare curaj, intru edificarea copiilor ei, sub Diocletian (in Numidia, 304)

Amenintata cu torturi ca sa apostazieze, ea raspunde: "Orice s-ar intampla, prefer sa sufar mai de graba pentru credinta pe care o tin!" si Crispina a staruit in credinta ei pana la sfarsit, binecuvantand pe Dumnezeu si multumindu-I pentru moartea ei martirica.

Alte crestine urmeaza in martiriu pe sotii sau pe copiii lor.

Quartillosa, desi putea sa ramana libera dupa moartea sotului si a fiului ei, prefera inchisoarea si moartea, impreuna cu alti crestini, la Cartagina, sub Valerian (259) "Incomparabila mama" a diaconului martir Flavianus, "o femeie care avea credinta patriarhilor", a avut taria sufleteasca de a-si insoti in tot timpul judecarii, torturarii si mortii pe fiul condamnat, cu dorinta de a-l vedea murind martir pentru Hristos. Prietenii lui si multimea cereau gratierea lui. Vrednica "fiica a lui Avraam", care era mama lui, dorea dimpotriva, sa-l vada martir.

"O, mama credincioasa si devotata lui Dumnezeu! O, mama vrednica de a fi socotita printre modelele trecutului! O, mama admirabila, ca mama Macabeilor! Ce importanta are numarul copiilor? N-a jertfit si ea toata iubirea ei Domnului, oferindu-l pe fiul sau unic?" Cu asemenea cuvinte lauda autorul actului martiric pe aceasta mama crestina cu suflet de erou. Cata deosebire intre tatal pagan al Perpetuei, care

se repede asupra fiicei arestate ca sa-i scoata ochii si care incearca prin alte mijloace inca s-o abata de pe drumul martiriului, socotindu-l rusinos pentru casa lui, si "incomparabila mama" cu nume necunoscut a diaconului Flavianus, "a carei dorinta era de a vedea pe fiul ei murind" si pe care "intarzierea mortii o cufunda intr-o durere glorioasa" (Martiriul lui MONTANUS SI LUCIUS)

Maria, mama martirului Marianus, e fericita de moartea fiului ei, fericita si ea, ca mama Macabeilor, de fericirea fiului ei mantuit prin martiriu si mandra de a fi avut un asemenea fiu. Imbratisand trupul lui, ea imbratisa "gloria" propriului sau trup si, in dragostea-i plina de credinta, ea saruta ranile capului lui. "O, tu, pe drept numita Maria, fericita si ea avand un asemenea fiu, si ea avand un asemenea nume! Nu merita ea oare cinstea unui nume ca acesta, o mama acoperita de glorie de catre copilul trupului ei?"asa graieste lauda ei in actul martiric al lui Marianus si Iacob de la Lambesis (Numidia, 259)

Pe marturisitori ii indemnau adesea rudele, prietenii, multimea sau chiar magistratul judecator sa savarseasca de forma actul de cult pagan cerut, ca sa-si scape viata. Copiii celui condamnat au rugat uneori pe tatal lor sa faca aceasta pentru ei, dar mama lor nu. Pe episcopul Irineu de la Sirmium (304) il implora copiii lui, rude, prieteni, femei, sa apostazieze, dar sotia lui nu face aceasta. Pe episcopul Fileas de Tmuis (306) il roaga de asemenea toti sa cedeze si incearca sa-l miste cu durerea sotiei si a copiilor lui, dar vrednica-i tovarasa crestina nu-i cere aceasta. Mama lui Origen, pe care moartea lui Leonida o lasa vaduva cu sapte copii minori (Alexandria, 202), suporta eroic povara vaduviei ei grele, vrednica de sotul ei martir. Fiul ei mai mare, Origen, voia sa moara si el cu tatal, la saptesprezece ani. Fericiti copiii cu asemenea parinti martiri si sfinti, educatori prin viata si prin moartea lor de crestini!

La marea scoala a martiriului s-au format mamele si educatoarele primelor secole crestine. Familiile pastrau sfintele amintiri ale muceniciei, si martirul nu era doar un chip de erou, el era impodobit cu toate virtutile si harurile, model de pietate, de dragoste, de bunatate, de omenie, de curatie, de rabdare, de spirit de sacrificiu: tipul crestinului desavarsit. Citirea actelor martirice la cult faceau din pilda lui o mare lectie de credinta crestina pentru toti. Aceasta pedagogie pe exemple de sfinti martiri, pe virtuti evanghelice, pe jertfe de sange, a fost cea mai reusita care se poate inchipui.

Este usor de inteles de ce secolul biruintei crestine, al patrulea, a dat Bisericii atat de multi oameni mari. In urma lor aveau generatii de marturisitori, aveau unii stramosi inscrisi in calendar. Familia capata un titlu de noblete crestina, care era cel mai mare bun al ei. Cu sfintenie se pastra amintirea stimulanta si traditia eroica a martirilor, si femeile erau cele mai sensibile la cinstea aceasta, ele, Vestalele casei crestine.

Nu este o intamplare ca in familia Sfantului Vasile cel Mare, care a dat Bisericii mai multi sfinti, femeile tin un loc de seama. Bunica Macrina suferise impreuna cu ai sai sapte ani de pribegie prin paduri, in vremea persecutiilor lui Diocletian, Galeriu si Maximian Daia. Batrana cunoscuse si ascultase pe Sfantul Grigorie Taumaturgul, ale carui invataturi o impresionasera mult si i se tiparisera in minte. Sfantul Vasile marturiseste ca amintirile si povestirile ei au lasat asupra lui o impresie nestearsa. Ea a fost astfel primul lui pedagog crestin. Emmilia, mama Sfantului Vasile, era fiica unui martir. Macrina, sora lui, o fiinta virtuoasa si inteleapta, a avut un rol foarte insemnat in viata si cariera lui. Dupa terminarea stralucitelor studii, tanarul Vasile era ispitit de succesul si de gloria retoricii. Orasele se intreceau sa-l atraga ca profesor, increzator in stiinta si in talentul sau, care-i creau faima, Vasile dispretuia toate demnitatile. Nu era inca din smerenie, era mai degraba din mandrie. Sora Macrina observase aceasta si voia sa-l sustraga lumii pentru a-l castiga Bisericii. Cu sfaturile si cu staruinta ei, ea reusi sa-l convinga de vanitatea gloriei lumesti. Biserica si fratele avura norocul s-o asculte. Cu aceasta, preocuparile invatatului si talentatului profesor de retorica se indreptara toate spre Biserica si spre monahism. Influenta acestor femei sfinte bunica, mama si sora - a fost fara indoiala hotaratoare pentru formarea si orientarea vietii sufletesti a lui Vasile cel Mare, unul din cei mai straluciti ierarhi ai Bisericii.

Familia intreaga era un focar de credinta si un camin al virtutii. Copiii - zece la numar - se intreceau in fapte bune. Pe unul din frati, Petru, Macrina l-a adoptat si l-a instruit cu ajutorul Sfintei Scripturi si ai cunostintelor ei religioase. Avand durerea sa-si piarda logodnicul, ea s-a devotat cresterii copiilor, - era cea mai mare intre cele cinci fete - ajutand pe mama sa, ramasa vaduva dupa moartea timpurie a sotului. Dupa ce copiii s-au marit, ea s-a retras impreuna cu mama si cu un numar de servitoare pe una din proprietatile familiei, unde infiintara o manastire, la care au venit apoi si alte femei din familiile bune din Pont si din Capadocia.

Prezenta acestor femei in familia si in educatia Sfantului Vasile a fost o mare binecuvantare pentru Biserica si pentru societate. Ele au fost excelente educatoare ale copiilor si fratilor, dintre care trei au ajuns episcopi: Vasile al Cezareei Capadociei, Grigore al Nisei si Petru al Sebastiei. Altul, Naucrat, dupa unele succese in retorica, se retrase tanar din lume ca sa infiinteze si sa intretina un azil de batrani. Filantropia era una din marile virtuti ale acestei familii bogate si distinse. Au exercitat-o bunicii, parintii si copiii, dintre care Sfantul Vasile a fost, ca episcop, creatorul acelei mari institutii a caritatii care s-a numit Vasiliada. In asemenea familii si cu asemenea femei, fiecare este o mare educatoare crestina si fiecare copil o podoaba a casei si a societatii.

Nu mult departe si in acelasi timp, virtutile familiale infloresc si rodesc credinta si fapte in casa episcopului Grigore de Nazianz tatal, unde stralucesc de asemenea calitatile unei femei sfinte. Nona, sotia lui, fiica si nepoata de crestin, a convertit la crestinism si a influentat mult pe sotul ei, care ajunge apoi episcop. Copiii lor tarzii sunt: Grigore Teologul, Chesarie si Gorgonia, educati crestineste in casa. Casa parinteasca era cea mai buna scoala si mama cel mai bun educator, scolile timpului erau de altfel

institute de cultura formala: ele dadeau cultura elementara generala si pregateau pentru cateva cariere, mai ales pentru cea retorica, fireste, pe baieti. Fetele se instruiau in casa. Bogatia si adancimea acestei instruiri familiale se poate masura pe femei ca aceste provinciale. Intre cuvantarile lui Grigorie Teologul este una care imortalizeaza figura surorii sale Gorgonia, virtuoasa sotie si mama crestina.

Alaturi de aceste capadociene, stau chipul si pilda luminoasa a acelei mari mame din Antiohia, numai dragoste si grija pentru copilul ei, Ioan Gura de Aur, Anthusa, in persoana careia Libarius a laudat toate femeile crestine. Vaduva la douazeci de ani, s-a devotat intreaga cresterii copilului, din care a facut un mare model de virtute crestina pentru toate timpurile. Pe calitatile lui sufletesti a intemeiat celebrul lui profesor pagan elogiul femeilor crestine. Rolul Anthusei in formarea marelui om si sfant ierarh este primordial si mult mai mare decat al oricarui profesor.

Daca geniul oratoric al lui Ioan Gura de Aur se formase si se alimenta din stiinta ilustrului Libarius, fondul sufletesc al vorbirii, care-l face pe marele predicator atat de bogat, de cald si de bun, curat, iubit si admirat, venea din fiinta Anthusei si din pedagogia ei crestina, din invatatura si din povata Domnului. Cand o mama isi iubeste si isi creste copilul ca o crestina, cu simtul raspunderii pentru viata si pentru mantuirea lui, urmarind sa faca din el nu doar un om de cariera lumeasca obisnuita, ci un om intreg, mare la suflet, inzestrat cu calitati morale, bine-placut lui Dumnezeu, ea gaseste puterea si mijlocul de a revarsa inima sa in inima lui, de a trece gandurile, sentimentele, dorintele sale in ale copilului, de a-l indruma pe calea binelui si a virtutilor.

Un copil este, fireste, un mister, o enigma psihologica. El poate sa contrazica si sa dezamageasca cele mai bune nadejdi, poate sa reziste celor mai staruitoare indemnuri parintesti. Sunt totusi rare cazurile in care afectiunea parinteasca bine intentionata si manifestata, inima mare, calda a unei mame constiente de sfanta ei misiune si raspundere de educatoare, care are sa dea socoteala lui Dumnezeu de mladita trupului si sufletului ei, sa nu reuseasca a face din copil un om, daca urmareste aceasta ca pe cea mai mare dorinta a vietii ei, ca pe o problema a justitiei ei de mama inaintea societatii, a Bisericii si a lui Dumnezeu, ca pe problema propriei mantuiri.

Parintii sunt colaboratori cu Dumnezeu la opera creatiei neamului omenesc, sunt auxiliarii Lui. Ei trebuie sa-si faca din copii oameni dupa voia lui Dumnezeu, oameni ai lui Dumnezeu. In misiunea de procreatori si de educatori, parintii se pot mantui sau pierde prin copiii lor, pentru copiii lor, dupa grija si ravna cu care se ostenesc pentru mantuirea lor, calauzindu-i si pregatindu-i nu numai pentru bunastare si cinste in lume, ci si pentru imparatia lui Dumnezeu. Se intampla uneori ca parintii sa nu poata abate pe copii de pe o cale gresita, dar cei care si-au facut totusi datoria lor de parinte, intreaga, au cel putin usurarea de a fi implinit-o.

Iata, in galeria marilor mame educatoare, chipul mult zbuciumatei Monica. Sotie de pagan convertit tarziu, dorea impreuna cu el sa pregateasca pe fiul lor mai mare pentru o cariera stralucita. Baiatul avea in adevar calitati intelectuale exceptionale, si dorinta fericitilor lui parinti de a-l vedea mare retor devenea cu atat mai mult o ambitie. Trimis la studii in mai multe orase, foarte tanarul Augustin aluneca usor spre placerile simturilor. La optsprezece ani era tata nelegitim, si legaturile lui cu o femeie, apoi cu alta, au durat multi ani. Pentru religia mamei lui, crestina zeloasa, el avea inca dispret. Ratacirile se imperecheaza. De la pacat ajunge la erezie, devine maniheu, dusman al Bisericii in care trebuia sa se mantuiasca. Staruie in ambele caderi, trupeasca si sufleteasca, spre marea durere si neliniste a mamei, consumata zi si noapte de grija pierderii lui.

Saisprezece ani a durat aceasta tortura a Monicai (371-387) Viata ei era numai lacrimi, rugaciuni si rugaminti pentru Augustin, la Dumnezeu, pe langa Augustin insusi si pe langa oricine credea ca poate s-o ajute ca sa-l indrepte si redobandeasca. Fiul cel ratacit a marturisit mai tarziu ca Monica plangea pentru caderea lui in erezie mai mult decat plang mamele pentru moartea copiilor lor. "Este imposibil sa se piarda fiul atator lacrimi!" - a mangaiat-o, in neputinta de a face mai mult, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului, rugat sa o ajute ca sa-l mantuiasca, si l-a mantuit.

In rugaciuni si lacrimi, sfanta mama si-a cautat si urmarit cu pasii si cu inima pe fiul ratacit, la Cartagina, la Roma, la Mediolanum, unde il purtau studiile, cariera si placerile lui. Inima ei duioasa de mama a biruit si a cucerit in cele din urma inima lui invartosata de tanar emancipat. Crestinatatea castiga prin aceasta pe unul din cei mai mari, pe cel mai mare teolog in Apus si parinte bisericesc, pe episcopul de Hippo Regius (+430), o minte si un suflet de om mare, cum prea putine au fost pana acum.

O mama care a trebuit sa colinde lumea in cautarea fiului risipitor - ar fi facut oare un tata aceasta? - nu putea sa moara acasa, unde dorise si randuise loc de veci alaturi de sotul ei. Ea a adormit pe drumul de intoarcere, la Osia, insotindu-si spre Africa pe fiul renascut, cu singura rugaminte de a o pomeni la altar, inaintea Domnului, impreuna cu celalalt fiu al ei.

Mantuind pe Augustin, Monica mantui pe toti cei care au fost apoi mantuiti de el. El se nastea a doua oara din lacrimile si rugaciunile mamei, se nastea din inima ei pentru vesnicie, cum zice el, dupa ce se nascuse mai intai din trupul sau pentru viata aceasta. La cei cincizeci si sase de ani ai mamei, Augustin avea treizeci si trei. Cate mame n-ar fi pierdut pana la aceasta varsta nadejdea de a intoarce la calea cea buna un fiu de doua ori ratacit? Pedagogia crestina a Monicai, pedagogia credintei, a dragostei, a nadejdii si a rabdarii a biruit natura tare, dura, a biruit lumea din afara prin inima ei de mama crestina.

Durerea si bucuria ei pentru Augustin este o mare experienta pedagogica, cum nu se cunoaste niciuna dincolo de domeniul Bisericii.

S-ar putea crede ca asemenea mame crestine, cunoscute ca mari educatoare, au produs numai secole de eroism si de aur ale Bisericii, daca la sirul lor nu s-ar putea adauga multe altele, din toate timpurile. Ne multumim sa evocam doar chipul unei crestine bizantine medievale, vrednica de a sta alaturi de marile mame crestine.

Teodota, mama lui Mihail Psellos (sec. X), nu a putut sa faca din fiul ei un sfant, ca celelalte. Mediul si vremea erau mai putin proprii pentru a ridica la cinstea sacra pe un inalt demnitar imperial, prins in vartejul evenimentelor politice. Dar Teodota a avut totusi mari dorinte si calitati de mama. Sotia unui om de neam bun, bine crescuta, era inteligenta, grijulie, energica, cu tact si cu mult bun simt. Era pioasa si buna cu toti saracii, ii primea, le spala picioarele, ii servea la masa ca pe niste domni mari. Traia rugandu-se si dorind sa-si termine viata la manastire.

Cel mai mare dintre meritele ei a fost acela de a se fi ocupat de cresterea copiilor ca de o datorie sfanta. Model al tuturor virtutilor pentru copiii ei, o lege vie a casei, era respectata si admirata de ai sai in chip neobisnuit. Era in adevar o mama incomparabila pentru cele doua fiice si pentru fiul ei. Dorinta ei de a-l face om insemnat, grija ei pentru instruirea lui, mult-putinul ajutor ce-i putea da la pregatirea lectiilor si mai ales rugaciunile si lacrimile ei de ceasuri intregi pentru fiul ei adorat au facut din el cel mai mare invatat al secolului. Sora lui mai mare aminteste virtutile tinerei Macrina; ea ajuta pe mama devotata la cresterea copilului minunat, pe care-l dorea bun si intelept.

Marele invatat care a ajuns Mihail Psellos, comparat de istorici pentru stiinta sa cu patriarhul Fotie, cu Albert cel Mare, cu Roger Bacon si cu Voltaire, a fost in aceasta privinta mai mult rezultatul nazuintelor mamei sale, al afectiunii, grijii si ambitiei ei nobile de a-l vedea progresand in stiinta. Teodota nu dorea numai sa creasca un om insemnat, ea voia totodata ca el sa mearga pe calea Domnului. Viata ei a fost dominata pana la sfarsit de doua sentimente: iubirea de copii si iubirea de Dumnezeu. Teodota a ilustrat, in ultimii ei ani, viata unei manastiri, aproape de mormantul fiicei ei mai mari. Acolo s-a sfarsit in sfintenie, consumata de grijile de sotie si mama, cu multumirea de a fi indrumat spre manastire si pe sot, si pe fiu. Nazuind pentru Mihail Psellos la stiinta multa si la ranguri inalte, Teodota ar fi dovedit ambitie materna obisnuita. Nobila mama a dorit pentru el ceva mai mult viata imbunatatita a manastirii, ca pe o culme inflorita a virtutilor crestine. Fiului cazut in genunchi in fata ei in Biserica, in ziua tunderii ei in monahism, mama ii dorea cu glasu-i dulce: "Fie ca sa ai si tu parte intr-o zi, fiul meu, de toate aceste bunuri!" Era ultima ei dorinta. Mama muri apoi curand, si fiul nu a avut mai mare durere decat pe aceea de a fi venit prea tarziu pentru a primi sarutul ei cel din urma. Daca Psellos nu are infatisarea sfanta a

unui Ioan Gura de Aur sau Augustin, dragostea, respectul lui pentru o mama atat de buna il cinstesc ca o virtute.

Asemenea chipuri de mame dovedesc indeajuns valoarea educativa a Crestinismului. Ele au facut cu mult mai mult decat sa-si fi crescut copiii bine, dupa ideile si practica timpului, mai mult decat a-i fi iubit, trimis la invatatura, ridicat in posturi inalte: ele au format mai ales sufletul copiilor lor, partea cea dinauntru a omului, pe cea care face valoarea lui de om.

Oricare ar fi conceptia noastra despre lume, valorile cele mai inalte, cele care fac pretul omului, sunt cele sufletesti, morale. Pe acestea le alege, le formeaza si le cultiva educatorul crestin. Metodele lui nu sunt elaborate de biblioteca, ele sunt scoase din principiile religios-morale ale Crestinismului. Educatorul crestin vede in om chipul si asemanarea lui Dumnezeu. El nu dreseaza un animal, ci modeleaza o fiinta spirituala; el vrea sa readuca pe omul cazut, slab, ispitit, la ceea ce trebuie sa fie: la chipul si la asemanarea lui Dumnezeu. Ce ideal pedagogic poate fi mai inalt si mai eficient decat acesta, de a indrepta si a ajuta firea omeneasca sa nazuiasca spre desavarsirea pilduita de Tatal nostru Cel din ceruri?

Asa si-au educat sfintele mame - amintite mai sus - copiii. Drept orice principiu si metoda pedagogica pentru misiunea lor de educatoare, in necunostinta noi de stiinta lor pedagogica, ne multumim a identifica in Sfanta Scriptura, in vietile Sfintilor si in pilda lor insisi, tratatele artei lor de educatoare de sfinti. "Ce femei admirabile sunt la crestini!""

Prof. Teodor M. Popescu

Mamele sfinte din Biserica Ortodox Posted by Florentin under Articole diverse | Etichete: Mamele sfinte | Leave a Comment

Rate This

ntre chipurile de mame cinstite de Biserica Ortodox, locul cel mai de seam l ocup nsi Maica Domnului Iisus Hristos, mijlocitoarea noastr pe lng Fiul ei i sprijinul tuturor mamelor care i cer ajutorul.

De numele ei se leag alte personaje biblice cinstite de Biseric drept mame alese: maica sa, Sfnta Ana, verioara sa, Elisabeta, precum i femeile mironosie.

Chipuri de mame sfinte se regsesc i n casele unor Sfini Prini ai Bisericii, pe tronul Imperiului Bizantin sau n cetele sfinilor ce au primit moarte muceniceasc pentru credina lor.

Sfntul Maxim Mrturisitorul o numete pe Fecioara Maria, mama pruncului Iisus, aleas nainte de toi vecii, prin planul cel negrit al lui Dumnezeu, templul Duhului Sfnt, izvorul Apei celei Vii, raiul Pomului Vieii, via nverzit din care S-a ivit Strugurele Nemuririi, rul Apei celei Vii, arca n care a fost cuprins Cel Necuprins, vasul de aur care a primit Mana Nemuririi, toiagul cel neroditor care a odrslit Spicul Vieii, floarea Fecioriei cea plin de mireasma harului, crinul Frumuseii dumnezeieti, Fecioara i Maica din

care S-a nscut Mielul lui Dumnezeu Care ridic pcatul lumii, grnarul mntuirii noastre mai nalt dect toate puterile cerului.

Harul nate pe Doamna

Protoevanghelia lui Iacob este o scriere apocrif din care Sfini Prini ca Grigorie al Neocezareei, Atanasie al Alexandriei, Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul sau Maxim Mrturisitorul extrag anumite elemente cu privire la viaa Maicii Domnului. Sfntul Maxim Mrturisitorul preia tradiia conform creia fericita Ana a plecat la templu i s-a rugat Ziditorului a toate s-i dea rodul naterii pentru ca la rndul su ea s-I nchine darul primit de la El. ngerul lui Dumnezeu a venit la Ana i i-a vestit: Dumnezeu a auzit rugciunea ta i vei nate pe vestitoarea bucuriei, i vei pune numele ei Maria, cci prin ea se va face mntuirea ntregii lumi.

Din scrierile Sfntului Ioan Damaschin reiese c Harul cci aa se tlmcete numele Ana nate pe Doamna cci aceasta nseamn numele Maria i n adevr, fiind Maica Creatorului, a ajuns Doamna tuturor fpturilor.

La 25 iulie se pomenete Adormirea Sfintei Ana, mama Sfintei Fecioare Maria. Dup naterea Maicii Domnului i ncredinarea ei la templu la vrsta de trei ani, i-a petrecut restul vieii n post, rugciune i faceri de bine, trecnd la Domnul la vrsta de 69 de ani. Tradiia Bisericii spune c ambii prini ai Maicii Domnului trecuser la cele venice pe cnd ea era nc n templu, la vrsta de 11 ani.

Binecuvntat eti tu ntre femei i binecuvntat este rodul pntecelui tu

Pe Elisabeta, Evanghelistul Luca o prezint drept descendent a lui Aaron, soia preotului Zaharia, stearp i naintat n zile. ngerul Gavriil se arat lui Zaharia i-i vestete: Nu te teme, Zaharia, pentru c rugciunea ta a fost ascultat i Elisabeta, femeia ta, i va nate un fiu i-l vei numi Ioan. i bucurie i veselie vei avea i de naterea lui muli se vor bucura. Cci va fi mare naintea Domnului; nu va bea vin, nici alt butur ameitoare, i nc din pntecele mamei sale se va umple de Duhul Sfnt. Iar dup ase luni, ngerul Gavriil a adus Maicii Domnului Buna Vestire: Nu te teme, Marie, cci ai aflat har la Dumnezeu. i iat vei lua n pntece i vei nate fiu i vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare i Fiul Celui Preanalt se va chema i Domnul Dumnezeu i va da Lui tronul lui David, printele Su. i va

mpri peste casa lui Iacov n veci i mpria Lui nu va avea sfrit. i a zis Maria ctre nger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu tiu de brbat? i rspunznd, ngerul i-a zis: Duhul Sfnt Se va pogor peste tine i puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea i Sfntul care Se va nate din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. i iat Elisabeta, rudenia ta, a zmislit i ea fiu la btrneea ei i aceasta este a asea lun pentru ea, cea numit stearp. La aceste cuvinte, Fecioara Maria se aeaz ntru totul sub ascultarea planului divin al mntuirii: Iat roaba Domnului. Fie mie dup cuvntul tu!.

Dup ce a primit vestea cea bun a Naterii Domnului, Fecioara Maria a plecat ctre verioara sa, Elisabeta, care a ntmpinat-o cu bucurie: Iar cnd a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a sltat n pntecele ei i Elisabeta s-a umplut de Duh Sfnt, i cu glas mare a strigat i a zis: Binecuvntat eti tu ntre femei i binecuvntat este rodul pntecelui tu. i de unde mie aceasta, ca s vin la mine Maica Domnului meu? C iat, cum veni la urechile mele glasul salutrii tale, pruncul a sltat de bucurie n pntecele meu. i fericit este aceea care a crezut c se vor mplini cele spuse ei de la Domnul. Acestor cuvinte, Fecioara Maria le-a rspuns cu unul dintre cele mai frumoase imnuri pstrate n Sfnta Scriptur: Mrete sufletul meu pe Domnul. i s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mntuitorul meu, c a cutat spre smerenia roabei Sale. C, iat, de acum m vor ferici toate neamurile. C mi-a fcut mie mrire Cel Puternic i sfnt este numele Lui. i mila Lui n neam i n neam spre cei ce se tem de El. Fcut-a trie cu braul Su, risipit-a pe cei mndri n cugetul inimii lor. Cobort-a pe cei puternici de pe tronuri i a nlat pe cei smerii, pe cei flmnzi i-a umplut de bunti i pe cei bogai i-a scos afar deeri. A sprijinit pe Israel, slujitorul Su, ca s-i aduc aminte de mila Sa, precum a grit ctre prinii notri, lui Avraam i seminiei lui, n veac. Timp de trei luni, Maria a rmas n casa Elisabetei, dup care s-a ntors la casa sa.

Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c Elisabeta pe Maica Domnului o imita prin podoaba purtrii sale, iar dup moartea fericiilor prini ai Sfintei Fecioare, ea vedea n Elisabeta pe mama sa. De aceea, cnd a primit vestirea lui Gavriil, de ndat s-a grbit s mearg s o salute i s-i dezvluie cuvintele ce iau fost spuse din partea lui Dumnezeu. i cu dragoste dumnezeiasc i a sa proprie a rmas mpreun cu ea trei luni, cum spune Sfntul Evanghelist. n ieslea din Betleem, acelai Sfnt Printe o aaz, alturi de Maica Domnului, i pe Elisabeta: n ceasul naterii Domnului, vrednica maic a lui Ioan, naintemergtorul i Boteztorul, Elisabeta, nu lipsea nici ea, cci n fuga ei cu copilul nu sosise nc n munte. Dar cum fusese proorocia i martora zmislirii Sfintei Fecioare, tot astfel a fost i pzitoare slvit a casei i martora ocular, iar mai apoi martora i vestitoarea naterii Fecioarei. i era plin de bucurie i privea naterea negrit ca pe un praznic minunat. Iar dup naterea negrit i mai adnc dect cunotina din Maica fr prihan i preafericit, Maica nestricat nu s-a mai desprit vreodat de milostivul ei Fiu i mprat.

Facei tot ce v va spune El!

La prima minune svrit de Mntuitorul la nunta din Cana Galileei, Fecioara Maria propovduiete pe nsui Fiul su: Facei tot ce v va spune El!. Dup minune, spune Maxim Mrturisitorul, Preasfnta Fecioar i Maica Domnului a rmas nedesprit de Domnul ei milostiv i de Fiul ei dorit. Oriunde mergea Acesta, ea l nsoea i socotea drept mntuirea i lumina ochilor i sufletului ei faptul de a-I urma i a-I asculta cuvintele.

Episodul cutremurtor al Patimilor Domnului o gsete pe Maica Sa alturi de El, tnguindu-se: A urmat Lui nc de la nceputul prinderii i pn la isprvirea Patimii. A vzut totul i a auzit cuvintele Sale. De aceea, cele mai multe din cuvintele rostite atunci i din faptele svrite nainte i dup rstignire, Fericita i Preabinecuvntata le-a povestit Apostolilor i celorlali ucenici.

Comentnd textul evanghelistului Ioan Femeie, iat fiul tu. Apoi a spus ucenicului su: Iat mama ta -, Sfntul Maxim Mrturisitorul explic: Maicii Sale fecioare i d n dar din nou un fiu feciorelnic, pe care l-a dat n locul Su, nu ca s Se lepede El nsui de grija Maicii Sale preacurate s nu fie! -, ci ca s o mngie pe Maica Sa cu o mngiere vzut. Grija Mntuitorului fa de Fecioara Maria s-a manifestat nc din timpul propovduirii Sale. Atunci cnd o femeie din mulime, ridicnd glasul, I-a zis: Fericit este pntecele care Te-a purtat i fericii sunt snii pe care i-ai supt!, Mntuitorul confirm: Aa este.

Duminica a treia dup nvierea Domnului a fost nchinat de Biseric femeilor mironosie. Dintre acestea, Maria era mama tnrului Iacov i a lui Iosi, iar Salomeea era mama apostolilor Iacov i Ioan, fiii lui Zevedei. Femeile mironosie au venit la mormntul Mntuitorului Hristos cu miruri i servesc drept modele de credin pentru toate femeile cretine.

Trei mprtese sfinte la nceputul, jumtatea i sfritul Imperiului Bizantin

La 21 mai este pomenit Sfnta mprteas Elena, numit de Biseric, alturi de fiul ei, Sfntul mprat Constantin cel Mare, ntocmai cu Apostolii. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful mpratului Constantin (306-337), noteaz c sub influena ei, Constantin a devenit un slujitor att de devotat lui Dumnezeu, nct ai fi crezut c a fost din copilrie un discipol al Mntuitorului. Sfintei Elena i se

datoreaz aflarea Sfintei Cruci pe Dealul Golgota, precum i ridicarea a numeroase lcauri de cult la locul rstignirii i nvierii Domnului, la petera Naterii Domnului din Betleem, pe Muntele Mslinilor, n Cipru i n Occident.

Cinci secole mai trziu a domnit Sfnta mprteas Teodora, sprijinitoarea ortodoxiei, prznuit la 11 februarie. Aceasta a fost soia mpratului bizantin Teofil i mama mpratului Mihail al III-lea. Pe cnd mpratul iconoclast Teofil se afla pe patul de moarte, Teodora a reuit s-l conving s cinsteasc sfintele icoane, dndu-i obtescul sfrit n legea lui Dumnezeu. n timpul regenei datorate de vrsta fraged a fiului ei Mihail, mprteasa Teodora a mijlocit restabilirea cultului icoanelor n imperiu. Triumful ortodoxiei din anul 843 se datoreaz nelepciunii acestei mprtese. mpreun cu fiica ei, Pulheria, Teodora a mbrcat haina monahal, intrnd n mnstirea Gastrion, unde i-a dat obtescul sfrit la 11 februarie 867.

Dup alte ase secole, n ceata sfinilor s-a adugat Sfnta Cuvioas Ipomoni, mama ultimului mprat bizantin, Constantin XI Dragases (1448-1453), pomenit la 13 martie. Augusta Elena Paleologhina, soia mpratului Manuel al II-lea, s-a retras la mnstirea Kira-Marta, unde a primit numele Ipomoni, care n limba greac nseamn rbdare. Dei fusese mprteas, a vieuit n obtea mnstirii, primind deopotriv toate ascultrile rnduite, cu smerenie, i a ntemeiat un aezmnt pentru btrni numit Casa celor dezndjduii.

Chipuri de mame sfinte nsctoare ale unor mari Prini ai Bisericii

Prznuit de Biseric la 30 mai, Sfnta Macrina cea Btrn a fost soia Sfntului Vasile, mama Sfntului Vasile cel Btrn, soacra Sfintei Emilia i bunic a patru sfini: Vasile cel Mare (1 ianuarie), Petru al Sevastei (9 ianuarie), Grigorie de Nyssa (10 ianuarie) i Macrina cea Tnr (19 iulie). Convertirea ei la cretinism se leag de activitatea Sfntului Grigorie Taumaturgul, primul episcop al Neocezareei Pontului, n secolul al III-lea. n timpul persecuiei lui Diocleian, a trit n pribegie alturi de soul ei. Dup ncheierea prigoanei, s-au ntors n comunitate, unde au fost cinstii ca mrturisitori. Tezaurul cel mai de pre lsat urmailor este credina cretin, care a dat natere celei mai mari familii de sfini.

Sfnta Emilia, mama Sfntului Vasile cel Mare, pomenit la 8 mai, era nora Sfintei Macrina cea Btrn i fiic a unui martir al Bisericii. Ea i-a crescut cei zece copii n rnduiala cretin, patru dintre acetia amintii mai sus fiind canonizai. mpreun cu fiica sa, Macrina cea Tnr, a pus bazele unei mnstiri pentru femei n Pont, pe malul rului Iris. Cnd i-a dat obtescul sfrit, avea alturi pe doi dintre copiii si Macrina, cea mai mare, i Petru, mezinul nlnd o frumoas rugciune prin care i-a afierosit lui

Dumnezeu: ie, Doamne, i druiesc aceste roade ale pntecelui meu: primul fruct, prga, este fiica mea mai mare, iar dijma este fiul meu mai mic. S fie aceasta o jertf bine primit la Tine i f ca s se pogoare harul Tu peste acetia.

La 5 august, pomenim pe Sfnta Cuvioas Nona, mama Sfntului Grigorie Teologul. Soia lui Grigorie, un magistrat pgn, a reuit s-l converteasc la cretinism, acesta ajungnd episcop al oraului Nazianz timp de 45 de ani. Biserica prznuiete trei sfini, roade ale pntecelui su: Sfntul Grigorie Teologul (25 ianuarie), Sfnta Gorgonia (23 februarie) i Sfntul Chesarie (9 martie). Cuvinte despre viaa Sfintei Nona ne-au rmas din scrierile Sfntului Grigorie Teologul: ntr-un trup de femeie ea avea un suflet mai brbtesc dect al celor mai bravi brbai. Nu se ocupa de cele lumeti i materialiceti dect n msura n care acestea puteau s fie spre nlarea sufletului. Dezinteresndu-se de farduri i toaletele femeieti, ea nu avea dect o singur grij: s fac mai strlucitor chipul lui Dumnezeu n sufletul su; i nu socotea nici un fel de noblee lumeasc, dect numai aceea c, prin credina lucrtoare prin fapte, omul cunoate c vine de la Dumnezeu i la Dumnezeu merge. Ostenindu-i trupul cu posturi i rugciuni de noapte, ea spunea mai trziu copiilor ei c ar fi voit adeseori s se vnd pe sine i pe copiii ei ca s dea cele de trebuin celor sraci.

Ah, ce femei au cretinii!

Sfntul Ioan Gur de Aur, n cuvntul Ctre o femeie rmas de tnr vduv, amintete admiraia de care se bucura mama sa, Antuza, n ochii renumitului retor Libaniu: Mi-amintesc c odinioar, pe cnd eram tnr, dasclul meu de retoric i era un pgn pn n mduva oaselor a l-udat n faa multora pe mama. Dup cum i era obiceiul, a ntrebat pe cei de lng el cine sunt. Unul i-a spus c sunt fiul unei vduve. M-a ntrebat apoi ce vrst are mama i de cnd e vduv. Cnd i-am spus c are patruzeci de ani i c sunt douzeci de ani de cnd a pierdut pe tatl meu, s-a minunat i a strigat cu glas mare uitndu-se la cei de fa: Ah, ce femei au cretinii!.

La 20 decembrie 2009, prin hotrrea Sfntului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, n cadrul Mitropoliei de Veria, Naussa i Campania din Grecia s-a svrit slujba de canonizare a ntregii familii a Sfntului Grigorie Palama. Astfel, n cetele sfinilor, alturi de fericitele maici ale Prinilor Bisericii amintite pn acum, se adaug sfnta Kallony, mama Sfntului Grigorie Palama, cu data de prznuire la 14 noiembrie.

Mame sfinte n calendarul ortodox

n ziua de 1 februarie sunt nscrise n calendarul ortodox Sfintele Mucenie Perpetua i Felicitas, care au ptimit moarte martiric n timpul persecuiei lui Septimiu Sever, la 7 martie 203. Perpetua era mama unui copil sugar, iar sclava sa, Felicitas, nsrcinat n momentul arestrii sale, a nscut o feti cu puin naintea execuiei.

La 30 martie este pomenit Sfnta Euvula, maica Sfntului Pantelimon. Dei soul su era senator pgn, ea mbriase tainic credina n Hristos i i-a crescut copilul n dragostea lui Dumnezeu, trecnd la cele venice pe cnd Pantelimon era copil.

Sfnta Solomonia, mama celor apte mucenici Macabei, este prznuit la 1 august. Revolta frailor Macabei fa de stpnirea seleucid a regelui Antioh IV Epifanes asupra iudeilor a dus la martirizarea acestora chiar sub ochii mamei lor. Solomonia, vzndu-i fiii aruncai n foc, a primit i ea ptimirea de bunvoie, aruncndu-se n para focului i primind moarte muceniceasc.

La 1 septembrie pomenim pe Sfnta Cuvioas Marta, mama Cuviosului Simeon Stlpnicul.

Sfnta Muceni Sofia, mama fecioarelor Pistis, Elpis i Agapis, este cinstit n ziua de 17 septembrie. Sofia, care n traducere din limba greac nseamn nelepciune, le-a botezat pe fetele sale cu numele celor trei virtui teologice: Pistis, care se tlcuiete Credin, Elpis, adic Ndejde, i Agapis, care nseamn Dragoste. Pentru credina lor, cele trei fecioare au ptimit moarte martiric n anul 137, iar Sofia a fost lsat n via, suferind martiriul inimii. A fost ngropat de cretini alturi de fiicele sale i s-a nvrednicit de cununa muceniceasc, dei nu a suferit cu trupul, dar cu inima mult a ptimit pentru credina sa ntru Hristos.

Pe 20 septembrie este pomenit Sfnta Muceni Teopista, soia mucenicului Eustatie i mama lui Agapie i Teopist. Aceast familie s-a botezat n chip minunat, prin artare dumnezeiasc, iar Tatiana a primit numele cretin Teopista. Cu toii au primit moarte muceniceasc n timpul mpratului Adrian, pentru c au refuzat s jertfeasc idolilor.

O alt mam martir a Bisericii este Sfnta Muceni Neonilla, care a fost martirizat alturi de soul ei i de cei apte copii. Cu toii sunt pome-nii la 28 octombrie.

Sursa: Ziarul Lumina

Ziua femeii sau ziua mamei?

Nevoia omului modern de a fi sarbatorit isi face vadita prezenta in fiecare luna, in fiecare anotimp, cu diverse sarbatori mai mult sau mai putin crestine. Primavara debuteaza din acest punct de vedere cu o sarbatoare inchinata femeii in a opta zi a lunii martie care s-a fixat in constiinta oamenilor fara ca acestia sa-si puna intrebarea de ce tocmai ziua de 8 martie, ce s-a petrecut in aceasta zi ?

Este o zi aleasa conventional, dar asezata nu intamplator inaintea unui mare praznic crestinesc Buna Vestire. Politica amintitului regim ateu era una vicleana, anume de a umbri sarbatorile crestinesti prin asezarea altor sarbatori populare inaintea acestora si incetul cu incetul sa le stearga din constiinta oamenilor.

Aceasta strategie a prins din pacate in societatea romaneasca, care a ramas cu aceste false sarbatori chiar si dupa ce regimul comunist a cazut, ba mai mult a mai importat un lot proaspat de sarbatori din occident care nu au nimic in comun cu spiritualitatea adanc crestina a poporului roman vezi sarbatori ca Ziua indragostitilor, Halloween.

Chipul mamei lumineaza sufletul oricarui om care a avut parte de dragoste din partea acesteia si toata viata ii poarta in inima cele mai alese sentimente.

Modelul prin excelenta de mama este cel al Fecioarei Maria, in bratele careia isi gasesc alinare toti cei oropsiti si impovarati. In ea se descopera pentru fiecare femeie chipul original al feminitatii si afectiunii materne.

Prin Sfanta Fecioara s-a reabilitat neamul omenesc, prin Fie! de la Buna Vestire s-a corectat refuzul de a asculta porunca divina randuita in Eden, prin Fecioara Maria noua Eva a fost ridicat blestemul cazut peste neamul omenesc, a fost reabilitata femeia.

Zamislirea dumnezeiescului Prunc a aratat vocatia cea mai inalta a femeii, aceia de a fi mama. Multe femei din zilele noastre nu vor insa sa-si mai aduca aminte de aceasta chemare la maternitate care le da dreptul si marele privilegiu de a fi impreuna lucratoare cu Dumnezeu.

Toate femeile se serbeaza si doresc a fi felicitate in ziua de 8 martie, de ziua femeii dar nu toate pot raspunde la intrebarea: Care este motivul sarbatoririi ?

Demersul nostru se doreste a fi o restabilire a sensului original si adevarat al sarbatorii femeii, care pentru crestini este pe 25 martie, de Buna Vestire. Aceasta este adevarata zi a femeii, mai mult este ziua mamelor, a tuturor mamelor care au adus pe lume viata si care s-au ostenit sa o ocroteasca si sa o desavarseasca curat.

Un sfant parinte al Bisericii noastre spunea: Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii! Si pentru a con-templa chipul unei astfel de mame crestine, iata in continuare cum isi aduce aminte Parintele Petroniu Tanase staretul Schitului romanesc Prodromu, de la Sfantul Munte de icoana smerita a mamei sale:

In toata viata ei a fost profund credincioasa. Sarbatorile le tinea cu mare sfintenie, chiar si pe cele mai mici. Desi nu stia carte, avea socotelile ei si stia din vreme si fara gres toate sarbatorile, posturile si pomenirile anuale ale celor raposati.

Milostenia ii era grija de capetenie. Pe straini ii chema de pe drum, ii ospata si-i odihnea. Nici un sarac nu pleca cu mana goala. Tata o mai mustra uneori ca-i prea cu mana sparta. Pomenirile mortilor le tinea cu mare sfintenie, in fiecare sambata de dimineata dadea de pomana pentru cei adormiti: un blid cu lapte sau cu mancare, o cofa de apa dusa unei vecine. ()

Era gospodina neintrecuta. Ea torcea, ea tesea. Ne facea singura toata imbracamintea: camasi, sumane, opinci, precum si toalele si asternuturile din casa. Ea la vite, ea la ogor; pana ce au crescut copii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, sase fete si doi baieti, si ne-a crescut cu frica de Dumnezeu, cu respect fata de oameni si cu cinste. Nu cruta batul cand nu eram in randuiala.

Evlavia, credinta, implinirea datoriilor crestinesti traditionale ii erau firesti, izvorau din toata fiinta ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea () In Joia Mare a plecat de dimineata de acasa, iar cand s-a intors si am intrebat-o, am aflat cu mare surprindere ca fusese la o vecina bolnava, ii dusese un dar si-i spalase picioarele in amintirea smereniei Domnului de la Cina. Domnul Hristos sa spele picioarele ucenicilor, iar eu sa nu fac nimic pentru El! Am facut si eu macar atata, am spalat picioarele Marioarei lui Gavril, care zace in pat, si i-am tras o pereche de coltuni noi in picioare. In Vinerea Mare toata ziua a fost cu ochii inlacrimati. Cand ma gandesc imi spunea ea cate a indurat Domnul Hristos pentru noi, imi vine sa plang si sa racnesc de durere.

Batrana si suferinda, nu lipsea niciodata de la sfanta biserica. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, sa sarute mana batranelor si a vaduvelor si sa le strecoare cate un ban in mana. Odata m-a intrebat daca este bine ceea ce face ea. Niciodata mi-a zis n-am cheltuit acesti bani pentru mine, ci cumpar cu ei lumanari si le aprind la Maica Domnului, iar acasa fac cate zece matanii de fiecare franc, pentru sanatatea cui mi i-a dat.

A trecut la cele vesnice dupa o suferinta de cateva luni. Inca inainte de Postul Sfintilor Apostoli a atras atentia surorii Glicheria: Sa chemi pe parintele Ionica sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca. A postit, s-a spovedit si s-a impartasit. Sambata s-a laut dupa obicei si, in timp ce se pieptana, i-a zis Glicheriei: Ada fuga tulpanul sa ma imbrobodesc, ca uite, vin pe carare trei femei in alb. Unde-s mama?- zise Glicheria, uitandu-se pe fereastra si nevazand pe nimeni. Lasa ii zise ea ca au treaba cu mine.() Apoi a devenit vesela cum nu era de obicei si a inceput sa cante cantari auzite la biserica: Hristos a inviat, Cati in Hristos v-ati botezat .Nasterea Ta Hristoase, Troparul Rusaliilor si altele. Si se ruga mereu: Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa; Doamne nu cu mania ta sa ma mustri, nici cu urgia Ta sa ma certi.

In ultima zi, luni si noaptea spre marti n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu in soapta. Apoi i-a spus Glicheriei: Sa-mi faci pomenire frumoasa, cu coliva, cu prescuri, cu flori si busuioc apoi a soptit Iarta-ma!, apoi s-a intors pe o parte si a adormit ca in somn. Sufletul ii zburase din vasul de lut atat de chinuit de dureri si de necazuri. Fata ii era linistita si un zambet ii incremenise pe buze. (Din volumul Icoane smerite din Sfanta Ortodoxie romaneasca, Editura Bizantina, Bucuresti, 2003.)

Aceste chipuri de mame sfinte sunt podoabele cele mai scumpe care se pot aseza in sufletul unui copil. Chipul mamei poate fi iata, icoana cea mai gingasa in care se descopera Dumnezeu.

La tara, batranii puneau fotografiile parintilor lor alaturi de icoane, nu pentru ca-i indumnezeiau, ci pentru ca-i stiau alaturi de sfintii la care s-au inchinat toata viata cu credinta.

Ce se cuvine deci sa serbam cu mare fast, Ziua femeii sau Buna Vestire Ziua mamei ?

Sa ne intoarcem la traditiile noastre crestinesti si romanesti, care au facut sa dureze acest popor pana astazi, si sa le sadim si-n inimile cele curate ale urmasilor nostri . Marele nostru geograf, crestin si bun patriot Simion Mehedinti spunea: Un neam si un popor atata pretuieste cat a invatat din Evanghelie! Parafrazandu-l, am putea afirma ca valoarea unui neam se vadeste in numarul de mame crestine.

Parintele Teofil Anastasoaie, n crestinorthodox.ro

Home > Resurse biblice > Sp. profetic > Carti scrise de E. G. White > Caminul adventist > Email | Imprimare | Ofera

Cap. 38 - Pozitia si responsabilitatile mamei

Partea X-a MAMA - REGINA CASEI Cap. 38 - Poziia i responsabilitile mamei

Egal cu soul. Femeia trebuie s simt poziia pe care Dumnezeu a desemnat-o la nceput pentru ea, i anume egala soului ei. Lumea are nevoie de mame, care s fie mame nu doar cu numele, ci mame n adevratul sens al cuvntului. Putem spune cu toat certitudinea c ndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte dect acelea ale brbatului. Fie ca femeia s fie contient ct este de sacr lucrarea sa i n puterea i cu team de Dumnezeu, s preia misiunea ncredinat ei, s-i educe copiii spre a fi folositori n aceast lume i pentru cminul din lumea mai bun, care va veni.

Soia nu trebuie s-i sacrifice tria i s ngduie puterilor ei s dormiteze, n timp ce ea se sprijin cu totul doar pe soul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopit cu a lui. Ea trebuie s simt c este egala soului ei - s stea alturi de el, cu credincioie, la postul datoriei ei i el la postul datoriei lui. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este n orice privin la fel de nalt i nobil ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie i aceea de conductor al unui stat.

Regina casei. Regele nu are de ndeplinit o lucrare mai nalt ca aceea a mamei. Mama este regina casei ei. i n puterea ei st modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca acetia s fie corespunztori pentru viaa mai nalt, venic. Un nger nu ar putea pretinde o misiune mai nalt; cci, ndeplinind aceast lucrare, ea l slujete pe Dumnezeu. Dac ea va contientiza caracterul nalt al misiunii ei, acest lucru i va inspira curaj. S fie contient de valoarea lucrrii ei i s-i pun toat armtura lui Dumnezeu, ca s se poat mpotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru aceast via i pentru venicie.

Mama este regina casei, iar copiii, supuii ei. Ea trebuie s-i conduc familia cu nelepciune, cu toat demnitatea ei de mam. Influena ei n cmin este suprem; cuvntul ei, lege. Dac ea este o cretin, stpnit de Dumnezeu, ea va inspira respect copiilor si.

Copiii trebuie s fie nvai s-i considere mama nu ca pe o sclav, care muncete tot timpul pentru ei, ci ca pe o regin care i cluzete i i conduce, nvndu-i pas cu pas, precept dup precept.

O comparaie grafic de valori. Mama i apreciaz rareori propria-i lucrare i de obicei o socotete doar ca o roboteal prin cas, plin de trud. Zi de zi, sptmn dup sptmn, se nvrte n acelai cerc, fr rezultate speciale, vdite. La sfritul zilei nu poate spune toate lucrurile mici pe care le-a fcut n cursul zilei. Pe lng realizrile soului ei, ea parc nu a fcut nimic demn de menionat.

Tatl vine adesea acas cu un aer satisfcut i povestete cu mndrie ce a realizat n decursul zilei. Remarcile pe care le face el arat c trebuie s fie servit de ctre mam, cci ea nu a fcut prea mult, doar a avut grij de copii, a pregtit mesele i a fcut curenie n cas. Ea n-a fost negustor, nici nu a cumprat, nici nu a vndut; n-a fost fermier, lucrnd pmntul; n-a fost mecanic - deci ea nu a fcut nimic care s o fac s fie obosit. El critic, acuz i dicteaz, ca i cnd el ar fi domnul creaiunii. i acesta este lucrul cel mai greu pentru soie i mam, cci ea s-a obosit foarte mult la postul datoriei ei, n timpul zilei, i totui nu poate vedea ce a fcut i este cu adevrat descurajat.

Dac s-ar da cortina la o parte, iar tatl i mama ar vedea, aa cum vede Dumnezeu, lucrul fcut peste zi, i cum compar ochiul Su a toate veghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rmne uimii de revelaia divin. Tatl i-ar vedea lucrul fcut de el ntr-o lumin mai modest, n timp ce mama ar avea acum un nou curaj i energie de a-i face lucrul cu nelepciune, perseveren i rbdare. Acum ea i cunoate valoarea - n timp ce tatl s-a ocupat de lucruri trectoare i pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea minii i a caracterului, lucrnd nu doar pentru aceast via, ci i pentru venicie.

Dumnezeu i-a desemnat aceast lucrare. Ce bine ar fi dac fiecare mam i-ar da seama de ct sunt de mari ndatoririle i responsabilitile ei i ct de mare va fi rsplata pentru credincioia ei.

Mama care i mplinete cu voioie datoriile va simi c viaa ei este preioas, pentru c Dumnezeu i-a ncredinat aceast lucrare. n aceast lucrare, nu este neaprat necesar ca mintea ei s se ngusteze i nici s ngduie ca intelectul ei s fie slbit.

Lucrarea mamei, ncredinat ei de ctre Dumnezeu, este aceea de a-i crete copiii n mustrarea i nvtura Domnului. Iubirea i teama de Dumnezeu trebuie pstrate mereu n faa minilor lor fragede. Cnd sunt corectai, ei trebuie s fie nvai s simt c sunt sftuii de Dumnezeu, c Lui nu i place nelciunea, necredincioia i facerea rului. Astfel, minile celor micui pot fi puse n legtur cu Dumnezeu, nct tot ce vor face i vor spune va fi pentru slava Sa; iar n anii care vor urma, ei nu vor fi ca trestia n vnt, legnndu-se continuu ntre tentaie i datorie.

A-i conduce la Isus nu este tot ce se cere... Aceti copii trebuie educai i instruii pentru a deveni ucenici ai lui Hristos, "pentru ca fiii notri s fie ca nite odrasle care cresc n tinereea lor; fetele noastre ca nite stlpi spai frumos, care fac podoaba caselor mprteti". Aceast lucrare de modelare, rafinare i lustruire i aparine mamei. Caracterul copilului trebuie format. Mama trebuie s sape pe tablele inimii lecii care s dureze ct venicia; cu siguran c va avea neplcerea Domnului, dac i neglijeaz aceast lucrare sacr ori dac ngduie oricrui alt lucru s se interpun... Mama cretin are lucrarea desemnat pentru ea de ctre Dumnezeu, pe care nu o va neglija dac este n legtur cu El i umplut cu Spiritul Su.

ncredinarea ei nalt i nobil. Fiecrei mame i sunt ncredinate ocazii de o inestimabil valoare, nespus de preioase. Cercul umil de datorii pe care femeile au ajuns s-l priveasc o sarcin plictisitoare, obositoare, ar trebui s fie privit ca o lucrare mrea, nobil. Este privilegiul mamei acela de a binecuvnta lumea cu influena ei, i fcnd astfel, va aduce bucurie propriei sale inimi. Ea poate croi crri drepte pentru picioarele copiilor ei, prin soare i nori, ctre nlimile de sus. ns doar atunci cnd caut n propria ei via s urmeze nvturile lui Hristos, mama va reui s formeze caracterul copiilor si dup modelul divin. Cea mai sacr datorie a mamei, dintre toate activitile vieii ei, este aceea pe care o are fa de copiii ei. ns ct de adesea este lsat deoparte aceast ndatorire pentru realizarea vreunei satisfacii egoiste!

Prinilor le este ncredinat soarta prezent i venic a copiilor lor. Ei trebuie s in friele i s-i conduc familia spre onoarea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu trebuie s fie standardul lor, iar dragostea trebuie s domneasc n toate lucrurile.

Nicio lucrare nu este mai mrea i mai sfnt. Dac brbaii cstorii merg la slujba lor, lsndu-i soiile acas s aib grij de copii, soia i mama ndeplinete o lucrare tot att de mare i important ca cea a soului i tatlui. Dac unul este n cmpul misionar, cellalt este n cmpul misionar de acas, i grijile i greutile mamei depesc de multe ori pe acelea ale soului i tatlui. Lucrarea ei este solemn i important... Soul, n cmpul misionar din afar, poate c primete onoruri din partea oamenilor, n timp ce truditoarea de acas poate c nu primete nici o apreciere pentru munca ei fizic. ns, dac ea lucreaz spre binele suprem al familiei ei, ngerul raportor noteaz numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu privete lucrurile aa cum le privete omul, cu o viziune limitat.

Mama este agentul lui Dumnezeu pentru cretinizarea familiei ei. Ea trebuie s exemplifice religia biblic, artndu-ne cum, zi de zi, n datoriile noastre, influena acesteia trebuie s ne stpneasc, nvndu-i pe copii c doar prin har pot fi mntuii, prin credin, care este darul lui Dumnezeu. Aceast nvtur continu, cu privire la aceea ce este Domnul Hristos pentru noi i pentru ei, iubirea Lui, buntatea Lui, ndurarea Lui, descoperite n marele plan al mntuirii, va avea o impresie sfinitoare, sacr, asupra inimii.

Educarea copiilor constituie o parte important din planul lui Dumnezeu pentru demonstrarea puterii cretinismului. Prinii au solemna responsabilitate de a-i educa copiii, pentru ca, atunci cnd acetia vor merge n lume, s fac bine, i nu ru, acelora cu care se vor asocia.

Conlucrtoare cu pastorul. Pastorul are partea sa n lucrare, iar mama are partea ei. Ea trebuie s-i aduc pe copiii ei la Domnul Isus pentru binecuvntarea Sa. Ea trebuie s se hrneasc cu cuvintele Domnului Hristos i s le mprteasc copiilor ei. nc din pruncie, ea trebuie s-i disciplineze, nvndu-i cumptarea, tgduirea de sine i deprinderi pentru pstrarea ordinii i a cureniei. Mama i poate crete astfel copiii, nct acetia s vin cu inimi deschise, primitoare, pentru a auzi cuvintele din gura slujitorilor lui Dumnezeu. Domnul are nevoie de mame care, n orice domeniu al vieii de familie, i vor pune n lucru talanii ncredinai lor de Dumnezeu, pentru a-i pregti copiii pentru familia din ceruri.

Prin lucrarea fcut cu credincioie n cmin, Domnului I se slujete n aceeai msur, ba chiar mai mult dect prin lucrarea aceluia care propovduiete Cuvntul. Asemenea profesorilor n coli, taii i mamele trebuie s simt c sunt educatori ai copiilor lor.

Sfera de utilitate a mamei nu trebuie mrginit la viaa ei din gospodrie. Influena salutar pe care o exercit ea n cercul familiei poate i trebuie s o fac i mai simit, dovedindu-i utilitatea ntre cei mai cunoscui vecini i n biserica lui Dumnezeu. Cminul nu este nchisoare pentru soia i mama devotat.

Ea are o misiune n via. Fie ca femeia s-i dea seama de caracterul sacru al lucrrii ei i, n puterea i cu team de Domnul, s-i preia misiunea pe care o are pentru ntreaga via. Fie ca ea s-i educe copiii spre a fi folositori n aceast lume i corespunztori pentru o lume mai bun. Ne adresm mamelor cretine. V implorm s simii responsabilitatea pe care o avei ca mame i s trii nu pentru a v plcea vou niv, ci spre slava lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu a fcut ce a voit El, ci a luat chip de rob.

Lumea este plin de influene rele. Moda i unele obiceiuri exercit o putere mare asupra tinerilor. Dac mama d gre n a-i educa, instrui, cluzi i ine n stpnire copiii, ei vor accepta n mod natural rul i se vor ntoarce de la bine. Fie ca fiecare mam s mearg adesea la Mntuitorul cu aceast rugciune: "Doamne, nva-ne cum s procedm cu copilul, cum s-l disciplinm!" Mama s ia seama la sfaturile din Cuvntul lui Dumnezeu, i nelepciunea i va fi dat pe msur ce are nevoie de ea.

Sculptnd asemnarea cu divinul. n cer, exist un Dumnezeu, iar lumina i slava de la tronul Su se revars asupra fiecrei mame credincioase, care se strduiete s i educe copiii pentru a rezista influenelor rului. Nici o alt lucrare nu o poate egala n importan pe a sa. Ea nu are de pictat un model frumos pe pnz, ca i artistul; nici de dltuit marmur ca sculptorul.

Ea nu are de ntruchipat un gnd nobil n cuvinte pline de convingere; nici de a exprima un sentiment frumos prin melodie, asemenea muzicianului. Lucrarea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a dezvolta n sufletul omenesc asemnarea cu divinul.

Mama care apreciaz acest lucru va preui mult ocaziile pe care le are. Va cuta cu seriozitate s prezinte n faa copiilor ei cel mai nalt ideal prin propriul su caracter i prin metodele folosite n educare. Cu struin, rbdare i curaj, ea se va strdui s i dezvolte propriile ei capaciti pentru a-i putea folosi n mod corespunztor cele mai nalte puteri ale minii n instruirea copiilor ei. Cu seriozitate, ea va ntreba la fiecare pas: "Ce spune Domnul?" Va studia asiduu Cuvntul Su. i va ainti privirea la Domnul Hristos, pentru ca propria ei experien de fiecare zi, n cercul ei modest de griji i datorii, s poat fi o adevrat reflectare a Aceluia care a ntruchipat Viaa.

Mama credincioas, cuprins n cartea cu renume venic. Tgduirea de sine i crucea sunt partea noastr. O vom accepta? Nici unul dintre noi s nu atepte ca, atunci cnd ultimele mari ncercri vor veni asupra noastr, s fim cuprini dintr-o dat de un spirit de sacrificiu de sine, patriotic, pentru c suntem n nevoie. Acest spirit trebuie nutrit n experiena noastr de zi cu zi i imprimat n minile i inimile copiilor notri, att prin cuvnt, ct i prin propriul nostru exemplu. Mamele din Israel nu pot fi ele nsele nite rzboinici, ns pot crete rzboinici, care se vor ncinge cu toat armtura i vor purta brbtete btliile Domnului. Mamelor, ntr-o mare msur, destinul copiilor votri st n minile voastre. Dac nu v facei datoria, sar putea s-i aezai n rndurile vrjmaului i s-i facei agenii lui pentru ruinarea sufletelor; ns, printr-un exemplu evlavios i printr-o disciplinare credincioas, i putei conduce la Domnul Hristos i putei face din ei instrumente n minile Sale pentru mntuirea multor suflete.

Lucrarea mamei cretine, fcut cu credincioie, va fi imortalizat. Adepii modei nu vor vedea i nu vor nelege niciodat frumuseea nepieritoare a lucrrii mamei; ei vor zmbi dispreuitor la adresa ideilor nvechite i a hainelor simple, ne mpodobite, ale mamei, ns Maiestatea cerului va scrie numele acelei mame credincioase n cartea de renume venic.

Clipele sunt nepreuite. ntreaga via a lui Moise, marea misiune pe care a ndeplinit-o el n calitate de conductor al lui Israel, st ca mrturie n legtur cu importana lucrrii mamei cretine. Nici o alt lucrare nu o poate egala pe aceasta... Prinii ar trebui s-i educe i s-i ndrume copiii nc de cnd sunt foarte mici, astfel ca la sfrit ei s poat fi cretini. Ei ne-au fost ncredinai n grij pentru a fi educai nu ca motenitori ai unui tron pmntesc, ci ca regi pentru Dumnezeu, pentru a domni timp de veacuri fr sfrit.

Fiecare mam trebuie s simt ct de preioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluat n ziua cea solemn a socotelilor. Atunci se va descoperi c muli dintre cei care au fost epave n aceast via sau criminali - brbai i femei - au existat datorit ignoranei i neglijenei acelora care aveau datoria de a le cluzi paii copiilor pe crarea cea dreapt. Atunci se va descoperi c muli dintre cei care au fost o binecuvntare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevr i sfinenie, i datoreaz succesul unei mame cretine care se ruga nencetat.

Putin despre 8 martie si ...mama pr. Petroniu Tanase de la Muntele ATHOS

Este o zi aleas convenional (n.r. legat de micarea feminist, dar i de serbarea femeii sovietice, Lenin decretnd n anul 1921 aceast zi ca Ziua Internaional a femeii), dar aezat nu ntmpltor naintea unui mare praznic cretinesc Buna Vestire. Politica amintitului regim ateu era una viclean, anume de a umbri srbtorile cretineti prin aezarea altor srbtori populare naintea acestora i ncetul cu ncetul s le tearg din contiina oamenilor. Aceast strategie a prins din pcate n societatea romneasc, care a rmas cu aceste "false srbtori" chiar i dup ce regimul comunist a czut, ba mai mult a mai importat un lot proaspt de srbtori din occident care nu au nimic n comun cu spiritualitatea adnc cretin a poporului romn - vezi srbtori ca "Ziua ndrgostiilor", "Halloween". Chipul mamei lumineaz sufletul oricrui om care a avut parte de dragoste din partea acesteia i toat viaa i poart n inim cele mai alese sentimente. Modelul prin excelen de mam este cel al Fecioarei Maria, n braele creia i gsesc alinare toi cei oropsii i mpovrai. n ea se descoper pentru fiecare femeie chipul original al feminitii i afeciunii materne. Prin Sfnta Fecioar s-a reabilitat neamul omenesc, prin "Fie!" de la Buna Vestire s-a corectat refuzul de a asculta porunca divin rnduit n Eden, prin Fecioara Maria "noua Ev" a fost ridicat blestemul czut peste neamul omenesc, a fost reabilitat femeia. Zmislirea dumnezeiescului Prunc a artat vocaia cea mai nalt a femeii, aceea de a fi mam. Multe femei din zilele noastre nu vor ns s-i mai aduc aminte de aceast chemare la maternitate care le d dreptul i marele privilegiu de a fi "mpreun lucrtoare cu Dumnezeu". Demersul nostru se dorete a fi o restabilire a sensului original i adevrat al srbtorii femeii, care pentru cretini este pe 25 martie de Buna Vestire. Aceasta este adevrata zi a femeii, mai mult este ziua mamelor, a tuturor mamelor care au adus pe lume via i care s-au ostenit s o ocroteasc i s o desvreasc curat.

Un sfnt printe al Bisericii noastre spunea: "Dai-mi mame cretine i voi schimba faa lumii!" i pentru a contempla chipul unei astfel de mame cretine, iat n continuare cum i aduce aminte Printele Petroniu Tnase (trecut la Domnul la 22 februarie 2011) - stareul Schitului romnesc Prodromu de la Sfntul Munte - de "icoana smerit a mamei sale": "n toat viaa ei a fost profund credincioas. Srbtorile le inea cu mare sfinenie, chiar i pe cele mai mici. Dei nu tia carte, avea socotelile ei i stia din vreme i fr gre toate srbtorile, posturile i pomenirile anuale ale celor rposai. Milostenia i era grija de cpetenie. Pe strini i chema de pe drum, i ospta i-i odihnea. Nici un srac nu pleca cu mna goal. Tata o mai mustra uneori c-i prea cu mna spart. Pomenirile morilor le inea cu mare sfinenie, n fiecare smbt de diminea ddea de poman pentru cei adormii: un blid cu lapte sau cu mncare, o cof de ap dus unei vecine. (...)

Era gospodina nentrecut. Ea torcea, ea esea. Ne fcea singur toat mbrcmintea: cmi, sumane, opinci, precum i oalele i aternuturile din cas. Ea la vite, ea la ogor; pn ce au crescut copiii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, ase fete i doi biei, i ne-a crescut cu fric de Dumnezeu, cu respect fa de oameni i cu cinste. Nu crua bul cnd nu eram n rnduial. Evlavia, credina, mplinirea datoriilor crestineti tradiionale i erau fireti, izvorau din toat fiina ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea (...) n Joia Mare a plecat de diminea de acas, iar cnd s-a ntors i am ntrebat-o, am aflat cu mare surprindere c fusese la o vecin bolnav, i dusese un dar i-i splase picioarele n amintirea smereniei Domnului de la Cina. "Domnul Hristos s spele picioarele ucenicilor, iar eu s nu fac nimic pentru El! Am fcut i eu mcar atta, am splat picioarele Mrioarei lui Gavril, care zace n pat, i i-am tras o pereche de coluni noi n picioare." n Vinerea Mare toat ziua a fost cu ochii nlcrimai." Cnd m gndesc - mi spunea ea - cte a ndurat Domnul Hristos pentru noi, mi vine s plng i s rcnesc de durere." Btrn i suferind, nu lipsea niciodat de la sfnta biseric. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, s srute mna btrnelor i a vduvelor i s le strecoare cte un ban n mn. Odat m-a ntrebat dac este bine ceea ce face ea. "Niciodat - mi-a zis - n-am cheltuit aceti bani pentru mine, ci cumpr cu ei lumnri i le aprind la Maica Domnului, iar acas fac cte zece mtnii de fiecare franc, pentru sntatea cui mi i-a dat." A trecut la cele venice dup o suferin de cteva luni. nc nainte de Postul Sfinilor Apostoli a atras atenia surorii Glicheria: "S chemi pe printele Ionic s m spovedeasc i s m mprteasc." A postit, s-a spovedit i s-a mprtit. Smbt s-a lut dup obicei i, n timp ce se pieptna, i-a zis Glicheriei: "Ad fuga tulpanul s m mbrobodesc, c uite, vin pe crare trei femei n alb. " "Unde-s mam?"- zise Glicheria, uitndu-se pe fereastr i nevznd pe nimeni. "Las - i zise ea - c au treab cu mine."(...) Apoi a devenit vesel cum nu era de obicei i a nceput s cnte cntri auzite la biserica: "Hristos a nviat", "Ci n Hristos v-ai botezat" ,"Naterea Ta Hristoase", Troparul Rusaliilor i altele. i se ruga mereu: "Doamne lisuse Hristoase, miluiete-m pe mine, pctoasa"; "Doamne nu cu mnia Ta s m mustri, nici cu urgia Ta s m ceri." n ultima zi, luni i noaptea spre mari n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu n oapt. Apoi i-a spus Glicheriei: "S-mi faci pomenire frumoas, cu coliv, cu prescuri, cu flori i busuioc..." apoi a optit "Iart-m!", apoi s-a ntors pe o parte i a adormit ca n somn. Sufletul i zburase din vasul de lut att de chinuit de dureri i de necazuri. Faa i era linitit i un zambet i ncremenise pe buze." (Din volumul "Icoane smerite din Sfnta Ortodoxie romneasc", Editura Bizantin, Bucureti, 2003) Aceste chipuri de mame sfinte sunt podoabele cele mai scumpe care se pot aeza n sufletul unui copil. Chipul mamei poate fi iat, icoana cea mai ginga n care se descoper Dumnezeu. La ar, btrnii puneau fotografiile prinilor lor alturi de icoane, nu pentru c-i ndumnezeiau, ci pentru c-i tiau alturi de sfinii la care s-au nchinat toat viaa cu credin. Ce se cuvine deci s serbm cu mare fast, "Ziua femeii" sau Buna Vestire "Ziua mamei" ?

S ne ntoarcem la tradiiile noastre crestineti i romneti, care au fcut s dureze acest popor pn astzi, i s le sdim i-n inimile cele curate ale urmailor nostri. Marele nostru geograf, cretin i bun patriot Simion Mehedini spunea: "Un neam i un popor atta preuiete ct a nvat din Evanghelie!" Parafrazndu-l, am putea afirma c valoarea unui neam se vdete n numrul de mame cretine.

Sursa text Ziua femeii sau ziua mamei - Printele Teofil Anstsoaie crestinortodox.ro Sursa foto: http://corinabacalu.blogspot.ro/

Tot n aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfntului Grigorie cuvntatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savrsit.

Originara din Capadocia si crescuta n credinta ortodoxa, sfnta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfnta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfntul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfntul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care ia fost daruit de Dumnezeu n raspuns la rugaciunile ei.

Sfntul Grigorie Teologul a vorbit adeseori n scrierile sale de pietatea exemplara a mamei sale : ntr-un trup de femeie ea avea un suflet mai barbatesc dect al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti si materialicesti dect n masura n care acestea puteau sa fie spre naltarea sufletului. Dezinteresndu-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu avea dect o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu n sufletul sau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, dect numai aceea ca, prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu si la Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea, ea spunea mai trziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vnda pe sine si pe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci.

Dupa moarte sotului ei, n 374, sfnta Nona s-a mbolnavit, dar a suferit aceasta ultima ncercare dnd slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei n minile Domnului n timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfnta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adncita n rugaciune.

O mam cretin, o familie cretin...

Sfntul Ioan Gur de Aur a spus: Dai- mi o generaie de mame bune cretine i voi schimba faa lumii! De-a lungul istoriei cretinismului, s-au evideniat mai multe mame care i-au crescut copiii cu dragoste, druire, nelepciune i ndejde n Dumnezeu, punnd pe primul plan educaia cretin. Emilia mama Sfntului Vasile cel Mare, Irina mama Sfntului Fotie cel Mare, Marta mama Sfntului Simeon Stlpnicul sunt doar cteva pilde de mame vrednice de urmat, care, prin viaa pe care dus-o, au ajuns ele nsele n Sinaxare. Dac vom privi atent n jurul nostru, vom vedea oameni care caut s se asemene sfinilor din vechime. Pe suceveanca Aglaia Mihoc, Dumnezeu a binecuvntat-o cu zece copii ase biei i patru fete , fiind mama cu cei mai muli copii preoi din Romnia. Toi bieii au urmat Facultatea de Teologie i au fost hirotonii, iar trei din cele patru fete sunt cstorite cu preoi. Pentru a-i ncerca credina, Domnul i-a chemat la El pe doi dintre copiii dnsei pe printele Constantin n august 2009 i pe printele Viorel n mai anul acesta. La 90 ani, Aglaia Mihoc este o btrn neleapt, ce are multe de povestit despre necazurile i greutile prin care a trecut. Merge des la biseric, citete din Sfnta Scriptur i alte cri cretine i este mai tot timpul cu rugciunea pe buze i n suflet. - Cum a fost s cretei zece copii? - A fost foarte frumos! Tare m bucuram de copii s-i vd cum cresc, unul dup altul. Atunci cnd erau ei mici au fost cei mai frumoi ani ai mei. Am mai crtit: Doamne, prea muli copii mi dai mie! Acum mi pare ru c L-am judecat pe Dumnezeu. Dac Dumnezeu mi mai ddea vreo doi, tot i creteam i acum mai erau nc doi care s aib grij de mine. Tare nefericit este omul care nu are copii! Cei ce nu au copii or s o vad mai trziu, la btrnee, ce greu o s fie cnd nu o s aib cine s le deschide ua, cnd or fi la boal sau la vreun necaz i nu o s aib cine s i ajute. Eu am fost o sptmn bolnav i foarte des veneau copiii la mine, s vad ce fac, ce s-mi mai aduc.

- Cine v-a ajutat s-i cretei? - Dumnezeu m-a ajutat! mi amintesc c trebuia s merg la cosit, ca s avem cu ce ne ntreine. Aveam trei copii: pe printele George, pe Maria i pe printele Vasile. Pe printele Vasile, care este acum profesor la Sibiu, l lsam singur n cas. Atunci avea cteva luni. Plecam de acas, ncuiam ua i l ncredinam Maicii Domnului: Micua Domnului, ai tu grij de el! Veneam la amiaz s-l alptez i apoi iar plecam la munca cmpului. Pe copiii mai mari, pe George i pe Maria, i trimiteam cu vaca. Miera fric s-i las mpreun cu Vasile. Gndeam c, dac ei las ua deschis, pot veni ginile la cel mic. Chiar i vecinii m ntrebau ce am fcut cu cel mic! i le rspundeam c l-am lsat n grija Maicii Domnului. i ddeam bine s mnnce i era foarte linitit. Copiii sunt acum mai rsfai, dar nu cresc mai bine dect au crescut ai mei. Prinii ar trebui s-i pun mai mult ndejde n Dumnezeu cnd i ngrijesc copiii! - Ai prins i rzboiul. Cum v-ai descurcat? - A fost foarte greu. Aveam doi copii, pe printele George, de civa aniori, i pe Maria, de cteva luni. Am fost evacuai. Eu m-am dus la mama, care sttea n ora. mi amintesc c erau o mulime de oameni n crue, iar oamenii mureau n continuu de tifos. Cnd ne-am ntors acas, nu mai aveam nimic. Rmsese doar o vac bolnav, n rest totul era luat: mobilier, chiar i aternuturile de pe pat. Dar Domnul ne-a purtat de grij, ne-am luat cu treaba i am refcut ce aveam. Copiii au crescut, iar noi am mbtrnit. - Care este rolul femeii n societate? - Rolul femeii n societate este s-i creasc copiii. Acesta este cel mai mare rol. Dar astzi unele mame nu prea contientizeaz acest lucru i le preocup mai mult serviciul, cariera. Dac i cresc ru copiii, nu au nimic de pe urma lor i atunci sufer foarte mult. Eu puteam s m duc la spital, pentru c se fcuse un spital atunci, s-mi iau serviciu la spital. Dar am zis: Nu-mi las copiii, pentru serviciu! i, dei era mai greu, am lucrat la colectiv. Lucram de diminea pn seara i astfel eram ntre ei, tiam ce fac. Cnd ajungeam acas, le ddeam s mnnce i apoi i puneam la rugciune. Salariul pe care l ctigam era mic i nu ajungea. De aceea, pentru c aveam rzboi de esut, mai eseam pentru oamenii din sat. Fceam astfel rost de bani, ca s am cu ce i mbrca. A fost greu. Dar eu i soul eram tineri i ne bucuram de ceea ce realizam n fiecare zi. - Vorbii-ne, v rog, i despre relaiile dintre oameni n acea perioad - Ne plcea s primim oaspei. Casa aceasta, n care am locuit, este la drum. oseaua pe care este situat fcea legtura cu muntele. Veneau oamenii la Suceava, la trg, cu ce aveau de vnzare i rmneau peste noapte la noi. Vecinii nu prea primeau strini. Dar casa noastr era deschis pentru toat lumea. Copiii tare se bucurau cnd venea cte cineva, pentru c le mai spuneau poveti, glume. i, pentru bucuria lor, m bucuram i eu. - Pe ce puneau accent oamenii atunci?

- Oamenii puneau accent mai mult pe mncare, c nu se gsea! Atunci se lucra foarte mult pmntul. Acum pmntul l las pustiu, nu-l lucreaz. mi aduc aminte c puneam cnep i fceam rochie la fetie, osete i alte haine la biei. Copiii purtau haine fcute de noi. Atunci omul era mulumit cnd gsea un kilogram de carne, sau puin ulei, sau puin gaz. Acum sunt de toate, dar omul nu este mulumit! i omul nu este mulumit pentru c locul lui nu este aici. Omul este strin aici pe pmnt, poate s aib de toate - De ce ne d Dumnezeu ncercri? - Trebuie s ne dea, pentru pcatele noastre. Nu este nimeni sfnt pe pmnt. Sunt oameni cu via sfnt, dar sunt puini. i tot au pcate i ei. Sunt foarte muli care fac rele, i atunci cum s nu ntoarc Dumnezeu mnia asupra noastr? nc e bine, c este de mncare. i s dm slav Domnului pentru asta i pentru tot ce avem! in minte c pe vremea foametei mergeam pe arin, i veneau oamenii i cereau de mncare: D-mi, te rog, de mncare, c sunt mort de foame, nu am mncat de dou zile. i i presc pn seara! Eu le ziceam: Stai i mnnc cu noi! Nu trebuie s-mi munceti pentru asta! - Cum ai trecut prin greaua ncercare dat de trecerea la Domnul a printelui Constantin? (La data la care realizrii interviului, printele Viorel Mihoc nc mai tria n.red.). - Astzi la slujb s-a citit despre Avraam cum l-a chemat Domnul la Muntele Moria s-i jertfeasc fiul. M-am gndit c eu am atia copii, iar Avraam s-a dus cu singurul lui fiu s-l njunghie! Avraam a avut un singur fiu, pe care l-a iubit foarte mult, dar a fost n gata s fac ce-a zis Domnul. Noi, ns, n-am face ce ne poruncete Cel de Sus, fiindc suntem tare slabi n credin. Mare lucru este s ai ncredere n Dumnezeu! tiu c nici un fir de pr din cap nu cade dac nu e vrerea lui Dumnezeu. Dac Dumnezeu a vrut s-l ia - Ce-i cerei Domnului n rugciune? - M rog pentru copiii i nepoii mei, s le dea Dumnezeu sntate! i i cer s-mi ierte pcatele. Pentru c la 90 de ani ai mei a fost timp s fac pcate tiu c Cel ru nu te las s te pocieti aa cum vrei. Am citit n Pateric cum diavolul nici pe clugri nu-i las s fie sfini. i muncete foarte mult i pe ei, care triesc departe de lume, n rugciune. D-apoi pe noi! Noi dormim, dar el nu doarme niciodat. Eu i mai zic: Piei din faa mea!, dar el revine. ns ndejdea mea este la Domnul i la Micua Lui, cci cu ajutorul de Sus l putem birui pe Cel ru. - Ct de mare este familia dumneavoastr? - De la copii am peste 60 nepoi i peste 70 strnepoi. - La 90 de ani mergei des la biseric. De ce? - E frumoas rugciunea acas, dar este mai frumoas la biseric! i apoi, la biseric, pe Sfnta Mas, se afl Sngele i Trupul Domnului! Am biserica lng cas. Dac se ntmpl s las dou zile fr s merg la biseric, a treia zi tot merg. Altfel intervine un fel de lene, mai ales acum la btrnee. Mama mea a iubit tare mult Biserica i preoia. Mi-a transmis i mie aceast dragoste. Cred c de aceea ne-a dat Dumnezeu

aa de muli preoi n familie. Noi am fost oameni sraci, nu ne-am gndit s-i facem preoi. Biatul cel mare s-a dus i s-a fcut preot, iar fraii lui s-au luat dup el. Eu nu vreau s-i vd bogai, pentru c bogia nu are nici o valoare n faa Domnului! Domnul mi trimite bucurii prin copiii mei pentru c i vd pe toi credincioi i am cu cine m nelege. Au fost asculttori de mici, dei nu i-am btut niciodat. i cu nurorile m neleg foarte bine. Nu am gnduri rele mpotriva nimnui. Dac te tot gndeti la ru i sapi n inima ta rul, atunci nu are cum s fie bine. De la gnduri treci la fapte i atunci vrei s faci rul. i asta nu e plcut Domnului! Trebuie s avem tot timpul gndul cel bun i dorina de a face fapte bune. Vrednicul de pomenire printe Constantin Mihoc obinuia s povesteasc la predici despre lumea satului n care a trit, despre credina puternic a constenilor si. Cnd era copil, l-a impresionat un brbat care mergea tot timpul descul, chiar i iarna. Mirat, i-a ntrebat tatl: Tat, de ce omul la umbl mereu descul? ntr-o iarn, omul la a avut o discuie cu un sectar, despre care dintre credine este cea adevrat. Omul i-a spus sectarului c i va dovedi c numai Ortodoxia este adevrat prin faptul c va merge descul la biseric, va rezista toat slujba i nu se va mbolnvi. i, dei a fost o iarn tare grea, iar biserica era nenclzit, omul acela, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reuit s fac ceea ce a zis! De atunci, pentru a da slav lui Dumnezeu, s-a hotrt s mearg tot timpul descul. Fie ca i noi, vznd vieuirea oamenilor tari n credin, s le urmm pilda i s-L mrturisim pe Hristos cu fapta, pentru a ctiga Raiul nc de aici, de pe pmnt. Raluca Tnseanu Material aprut n Familia Ortodox nr. 17

Scrisoare ctre o fiic duhovniceasc (Printele Arsenie Papacioc)

Micu E., vd nvala sufleteasc n care a vrut bunul Dumnezeu s te gseti, i ncerci bucurii necunoscute i mulumire te-a cuprins i n tot felul doreti s rmi la nlime , unde nu poi s vorbeti, doar ochii umezi i senini, ca dou mini gingae, culeg strile i momentele nesfrit de frumoase, dar artnd o neobinuit luminare a feii i o tresltare de mare ndejde a inimii. Profit c sunt puin liber, s-i rspund ca unei inimi nedesprit i aprins de jarul nedezminit al dragostei lui Iisus. "Ceea ce zidete s-i ngdui, iar ceea ce tulbur s nu-i ngdui n nici un chip! Cine din cei cu minte sntoas - cum spune undeva - va ntinde mna spre paharul cu otrav, lucru pe care-l tie?". Micu scump, pentru tine se aprind fcliile spre o lume curat, alb i prea frumoas. Nu sunt numai gndurile mele, sunt micrile tale, sunt paii ti grbii, este inima ta, care cu zbucium la vrsta curat, cerea s plece, s ajung, s intre, s simt i s rmn lng Dumnezeu. Niciodat nu vei avea pace, dect numai n micarea aceasta. Suntem zidii singur numai pentru El. Pe tine te-a chemat Iisus, i rnit de dragostea aceasta, copil fr iscusin btrneasc, te-ai rstignit mpreun cu El i i-a dat

nume mare. Cinstete-L. Vei nvia sigur mpreun cu El i plin de Lumina Taboric se va veseli faa ta prea mult i nu te vei mai teme de ruinea ce i-o pregtete n tain vrjmaul Stpnului tu.

O lume se pierde n nvlmeala vremii i te doare i plngi, i plnge Iisus cu snge, dup miresele Lui czute, i zice: - De ce rspunzi cu plcere la ntrebri i propuneri ruinoase i Mie nu-mi ari mcar o oapt. M-a bucura i mulumi, mcar c vei plnge mult i cu amar c nu Mi-ai spus Mie toate plcerile i dorinele inimii tale. Cine crezi c poate s te iubeasc mai mult dect pot Eu s te iubesc, mireasa Mea ? de ce M prseti, lepdndu-mi cuvintele Mele, dar optirile pline de venin le guti cu plcere, fr grij i fr team. De ce M dai afar din casa inimii tale, pe care Eu am zidit-o i iari am rscumprat-o? Cine te-a nvat s faci aa? nelepciunea nu i-ar fi dat voie; buna cuviina de asemenea. Recunotina sau darurile sfinte care sunt cu prisosin n tine? Nu ! Acestea nva c Eu sunt Calea, Adevrul,Viaa i iubirea care mplinete, linitete i alint orice iubire i cur sau vindec fr durere rnile sufletului tu cuprins de mofturi i capricii. Scumpa mea fiic, totul, viaa ntreag e o minciun descoperit trit n afar de IIsus Hristos. Vreau sI dai totul i s nu-I nimic. E prea mare ca s nu preuiasc o inim care se junghie pentru El. e prea iubitor ca s rmn dator. E prea druitor ca s-i dea mai puin dect mpria Lui. Vezi, c pe drumul acesta jertfa este uoar i plcut. Vei fi o fat - o Maic- fericit, adic mai fericit la nivelul ngerilor, nu la msuri omeneti. Jertfete o discuie ruinoas i fugi de feele care se dovedesc a fi erpi veninoi i ascuni, c acetia fac s uii de gheen, de iad, de Dumnezeu, de ruine i de Judecat. A cui este munca, a aceluia i sunt i roadele. Cinstea i cununile se cuvin nvingtorilor, dup marele apostol. Fii vesel i smerete-te fr de msur i atunci vei cunoate c ai smerit cugetare, cnd iubind mult pe cele duhovniceti, nu pe cele trupeti, i nejudecnd inima cuiva, atunci te vei mbujora i se vor minuna muli de frumuseea ta. tii c pentru nimic n lume i nimenea nu ne va putea despri de dragostea lui Hristos. nchide-te cu El n inima ta i aa vei gusta i va ncepe cu tine Raiul cel de Tain - Maica Domnului - adic vei fi la Masa cea Dumnezeiasc. Aa s trieti i aa s cugei i s respiri ca peste tot i n toate s fie i s rmn Dumnezeu. Rmi sntoas i vesel i binecuvntat,

Ierom. Arsenie Papacioc.

(Venicia ascuns ntr-o clip, Arhim. Arsenie Papacioc, Ed. Rentregirea, Alba Iulia, 2004)